7.10.2014

Curs 1 contracte civile translative de drepturi

Examen: posibilitatea de a intra in examen cu orice fel de sursa, carti, coduri etc. Speta, grila sau intrebare punctuala. 1-2 puncte: analiza a unui text din cod nediscutat la curs.

Efect translativ al contractului=acele contracte care au ca efect transmiterea unui drept dintr-un patrimoniu in altul a unui drept preexistent. In literature juridical, atunci cand se spune despre un contract ca are character translativ, poate avea doua sensuri diferite si anume primul sens este cel dat in definitie iar al doilea sens vizeaza momentul la care se produce acest transfer in sensul ca daca un contract are efect translativ in primul sens atunci acel efect se produce la momentul incheierii contractului prin simpla incheiere a contractului.

Afirmatia conform careia contractul de vnzare este un contract esentialmente translativ este producatoare de confuzii. Daca aplicam primul sens, prin orice vanzare sau schimb se transfera dreptul in celalalt patrimoniu, atunci afirmatia este adevarata. Momentul in care se produce transferul atunci afirmatia este adevarata numai ca regula. Este de natura iar nu de esenta vanzarii sau a schimbului, sa transmita dreptul la momentul incheierii lor. Ca exceptia, drepturile se pot transmite si ulterior, de ex la momentul individualizarii sau inscrierii in CF.

Sub acest aspect, este de observant ca dupa ce NCC a consacrat efectul constitutiv al inscrierilor in CF, unii autori de drept comparat au inceput sa se intrebe daca sistemul de drept romanesc se mai incadreaza sa nu in tradtia dreptului francez conform careia proprietatea se transmite prin simplul acord de vointa al partilor la incheierea contractului translativ.

In dreptul comparat exista cel putin trei sisteme cu privire la transferul contractual al proprietatii: sistemul separatist-abstract din dreptul german, sistemul separatist-cauzal din dretul austriac, elvetian, Canada sau noua zeelanda, sistemul unitatii in dreptul francez si in cateva tari pe care l-au urmat.

In sistemul separatist-abstract acordul partilor cu privire la transferul unui drept real nu este suficient pentru ca acest transfer sa se produca. In temeiul unei vanzari, in Germania, nu se transfera niciun drept ci numai se naste obligatia partilor de a incheia in viitor un nou acord de vointa care sa produca transferul dreptului vandut. Daca vanzarea cu efect obligational este afectata de o cauza de ineficacitate si este nula, aceasta cauza nu se repercuteaza asupra dreptului real, care ramane valabil si eficace astfel ca bunul ramane dobandit achizitoriu.

In sistemul separatiei cauzale exista doua acte juridice, unul obligational si altul real, ca si in sistemul separatist-abstract, dar se admite ca actul obligational este cauza celui real. Ca urmare, desfintarea actului obligational permite desfintarea actului real si deci restituirea bunului de catre dobanditor instrainatorului. Acest sistem este cel mai asemanator sistemului medieval de drept comun.

Codul Napoleon arata ca este suficient acordul instrainatorului si dobanditorului pentru a se incheia contractual, fara nicio alta formalitate. Asa s-a nascut sistemul unitatii, printr-un simplu acord de vointa se incheie contractul. NCC prin efectul constitutiv al incrierii in CF, recunoaste ca simplul acord de vointa nu este suficient si mai este necesara o formalitate si anume inscrierea dreptului in CF.

Asadar, efectul constitutiv este intemeiat pe sistemul separatist sau pe cel al unitatii?