Curriculum Designer Vestimentar
-
Upload
gavrila-ortansa-madelen -
Category
Documents
-
view
191 -
download
8
description
Transcript of Curriculum Designer Vestimentar
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
Anexa nr. 4 la Ordinul MEdCT nr. 5173 din 29.08.2008
CURRICULUMPentru :Şcoala Postliceală
Domeniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea: Designer vestimentar
Nivelul de calificare : 3 avansat
2008
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
1
AUTORI:
Prof. Simona Moisiu Grupul Şcolar ,,Ioan N. Roman,, ConstanţaProf. Iuliana Marinescu - Grupul Şcolar ,, Nichita Stănescu,, BucureştiProf. Lavinia Butnariu Grupul Şcolar ,,Maria Baiulescu,, BraşovProf. Maria Andrei Grupul Şcolar ,,Maria Baiulescu,, BraşovProf. Florentina Vereş Grupul Şcolar ,, Maria Baiulescu,, BraşovProf. Marilena Răvaş Grupul Şcolar de Industrie Uşoară FocşaniProf. Camelia Varga Colegiul Tehnic „NAPOCA” Cluj Napoca
CONSULTANŢĂ :
Ing. Paula Posea CNDIPT Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
2
Curriculum Şcoala Postliceală
Notă introductivă
În domeniul tehnic textile – pielărie se formează mai multe calificări de nivel trei avansat, una dintre acestea fiind calificarea „ Designer vestimentar „. Această calificare se formează în doi ani de studiu. Absolvenţii acestui nivel de calificare vor lucra în ateliere / secţii de creaţie vestimentară, şi vor avea atât abilităţi de comunicare, de utilizare PC, de implementare a managementului calităţii, cât şi competenţe de realizare a produselor vestimentare de la modelul propus, alegerea materialelor până la produsul finit, cu pregătirea documentaţiei tehnice şi efectuarea de calcule tehnologice şi economice. Pentru această calificare s-a elaborat Standardul de Pregătire Profesională, care are următoarea structură : unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie, unităţi de competenţă tehnice specializate. La elaborarea curriculumului pentru anul I, s-au avut în vedere următoarele :
Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei avansat Structura şi formatul programelor şcolare
Curriculumul pentru anul I este alcătuit din 8 module constituite fie din unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie, fie din unităţi de competenţă tehnice specializate, care asigură baza pregătirii profesionale pentru această calificare.
Fiecărui modul i s-a acordat un număr de ore egal cu numărul de credite al unităţii de competenţă din care a fost constituit. Modulele care se studiază în anul I se parcurg în paralel sau în serie conform structurii propuse de autori. Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie care sunt formate în anul I de studiu sunt :
1. Comunicare profesională2. Comunicare profesională în limba modernă3. Tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor aplicată
În anul I, conform planului de învăţământ, există 6 ore pe săptamână, timp de 30 de săptamâni, dedicate pregătirii practice . Aceste ore sunt de laborator tehnologic şi sunt efectuate de către profesorul de specialitate, care îşi organizează activităţile în cabinete / laboratoare de specialitate sau la agenţii economici, în funcţie de dotarea şcolilor, dar şi de competenţele pe care trebuie să le formeze la elevi. Cele 6 ore ale laboratorului tehnologic sunt distribuite pe modulele de specialitate, conform planului de învăţământ, astfel : câte 5 ore la modulele IV, V, VI şi 1 oră la modulul VII. În ultimele 6 săptămâni de şcoală, se derulează în paralel numai modulele VI şi VIII, având fiecare un număr de 10 ore pe săptămână.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
3
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTŞcoala Postliceală
Anul I
Domeniul: Industrie textilă şi pielarieCalificarea: Designer vestimentarCultură de specialitate : 720 ore
Modulul I Comunicare profesională Total ore / an 60Din care : laborator tehnologic -
Modulul II Comunicare profesională în limba modernă
Total ore / an 120
Din care : laborator tehnologic -Modulul III
Tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiei aplicată
Total ore / an 60
Din care : laborator tehnologic -Modulul IV
Materii prime, produse textile şi materiale auxiliare
Total ore/an 120
Din care : laborator tehnologic 60Modulul V Utilizarea limbajului plastic Total ore/an 120
Din care : laborator tehnologic 60Modulul VI
Design şi stiluri vestimentare Total ore/an 120
Din care : laborator tehnologic 60 Modulul VII
Proiectarea tiparelor de bază Total ore/an 60
Din care : laborator tehnologic 30Modulul VIII
Confortul şi funcţiile produselor vestimentare
Total ore/an 60
Din care : laborator tehnologic 60 Total ore/an: 20 ore/sapt x 36 săptămâni = 720ore
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
4
Tabel de corelare a modulelor cu structura anului şcolar – Anul I
Nr. Săpt.
ModuleAnul I
1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13.14.15.16.17.18.1920.21.22.23.24.25.26.27.28.29.30.
MI Comunicare profesională
Total ore: 60 2 ore/săpt.
M II Comunicare profesională în limba modernă
Total ore: 120 4 ore/săpt.
M IIITehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor aplicată
Total ore: 60 2 ore/săpt.
M VIIProiectarea tiparelor de bază
Total ore: 60 2 ore/săpt.
M IVMaterii prime, produse textile şi materiale auxiliare
Total ore: 120 10 ore/săpt.
MVUtilizarea limbajului plastic
Total ore: 120 10 ore/săpt.
_____________________M VIDesign şi stiluri vestimentare
Total ore: 120 10 ore/săpt.
31.32.33.34.35.36.
M VIIIConfortul şi funcţiile produselor vestimentare Total ore: 60 10 ore/săpt.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
5
Modulul I. Comunicare profesionalăI. Modulul Comunicare profesională se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale, având o durată de 60 ore de instruire teoretică ( 2 ore / săptămână x 3 săptămâni )- conform tabelului de corelare. În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :
1. Elaborează strategii pentru o comunicare eficientă2. Aplică tehnici de comunicare orală3. Realizează şi prezintă un raport complex
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :Unitatea de competenţă :1. Comunicare profesională
Competenţe Conţinuturi tematice
1.1. Elaborează strategii pentru o comunicare eficientă
1. Strategii pentru o comunicare eficientă Scopul comunicării : primirea şi transmiterea informaţiilor,
întreţinerea unor discuţii, prezentarea unor informaţii Surse de informaţii : informaţii interne şi externe, buletine
informative, manuale, seminare rapoarte, procese verbale, publicaţii de specialitate, internet, discuţii, statistici, documentaţie, mass media
Metode de comunicare : scrise, verbale, audio, informatizate Metode de verificare a eficienţei comunicării : obţinerea feed-
back-ului, documentaţie întocmită corect
1.2. Aplică tehnici de comunicare orală
2. Tehnici de comunicare orală Strategii de ascultare : în funcţie de situaţie, ocazie, subiectul în
cauză, vorbitori, metode de ascultare ( activă sau pasivă ) Susţinere orală : în situaţii formale sau informale, în funcţie de
numărul de vorbitori ( mare, mic, 2 persoane ), prin modulaţia vocii, prin alegerea tonului şi a vocabularului, prin structură, prin comunicare nonverbală ( gesturi, limbajul trupului, contactul vizual ) , prin articulare.
Argumentare : idei clare, relevante, concise, persuasive, adaptate contextului şi interlocutorului
Tehnici de facilitare a unei comunicări eficiciente : acceptă opinii diferite, încurajează discuţia, asigură posibilitatea de exprimare, oferă feed-back, stimulează creativitatea, încadrarea în timp, viteza vorbirii, adaptarea comunicării la nivelul de înţelefereal auditoriului, folosirea unui suport specific3. Tehnici de realizare a unui raport
Selectare informaţii : în funcţie de complexitatea temei, publicul ţintă, relevanţa
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
6
1.3 Realizează un raport formal
Organizare raport : tipul informaţiei, succesiune logică, suportul ( grafica, standardul de prezentare, formatul )
Raport formal : document coerent, bine structurat, adecvat scopului propus
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale ( abilităţi cheie ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul este liber să decidă asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, având însă obligaţia de a le parcurge pe toate. La repartizarea numărului de ore pe teme trebuie să se ţină cont de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care se lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor. Orele se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate dotate cu materiale didactice specifice:
seturi de diapozitive sau / şi filme didactice tematice, manuale publicaţii de specialitate calculatoare conectate la internet
Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Metodele de învăţare adecvate conţinuturilor / competenţelor acestui modul sunt cele în care activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, descoperirea, problematizarea, algoritmizarea, brainstormingul, jocul de rol, pentru că ele stimulează gândirea logică, cauzală, analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare.Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
7
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să aplice tehnici şi strategii pentru o comunicare eficientă, să întocmească şi să prezinte rapoarte pe teme date. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Designer vestimentar”, nivelul trei avansat.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
8
Modulul II. Comunicare profesională în limba modernă
I. Modulul Comunicare profesională în limba modernă se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale, având o durată de 120 ore de instruire teoretică ( 4 ore / săptămână x 30 săptămâni ) -conform tabelului de corelare. În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :
1. Obţine informaţii prin receptarea de mesaje orale, legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative
2. Obţine informaţii prin receptarea de mesaje scrise specializate, legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative
3. Exprimă mesaje orale în limbaj complex, în contexte profesionale semnificative, în scopul îndeplinirii de sarcini de serviciu
4. Elaborează mesaje scrise specializate, în contexte profesionale semnificative, în scopul îndeplinirii de sarcini de serviciu
5. Participă la interacţiuni orale şi în scris legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor : Unitatea de competenţă : 2. Comunicare profesională în limba modernă
Competenţe Conţinuturi tematice
2.1. Obţine informaţii prin receptarea de mesaje orale, legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative
1. Contexte : Activităţi de serviciu Contexte sociale relevante pentru activitatea profesională (târguri,
conferinţe, întâlniri, şedinţe) Situaţii formale Situaţii informale 2. Surse şi tipuri de mesaje orale :
Texte care conţin unele elemente de vocabular / de accent nefamiliare, emise la viteză normală, în diverse registre, de lungime variabilă:
mesaje, formale şi informale directe, emise clienţi, colegi sau de cei din jur;
discursuri, rapoarte, conferinţe (inclusiv video-conferinţe); prezentări (formale / informale) de produse / servicii; transmisiuni radio şi TV, anunţuri publice; conversaţii telefonice, inclusiv mesaje telefonice înregistrate.
3. Informaţii obţinute :
ideea principală (sensul global); informaţii, inclusiv numerice, pe teme profesionale: instrucţiuni, solicitări,
întrebări, explicaţii; informaţii factuale, inclusiv numerice, privind specificaţii de procese, produse
şi servicii; opinii, puncte de vedere, atitudini (pro, contra, neutră), priorităţi.
4. Limbaj : limbaj şi structuri familiare şi mai puţin familiare, în registre sociale şi
profesionale uzuale
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
9
termeni specifici mesajelor mass media; vocabular specific cu nivel mediu de specializare, relevant pentru domeniul
ocupaţional. vorbire la viteză normală varietăţi de accent
5. Moduri de acţiune : întrebări, intonaţie, limbaj corporal / nonverbal, verificarea sensului prin
alte surse; comunicarea informaţiilor / detaliilor către alte persoane; acţiuni proprii (realizarea de operaţii, activităţi).
2.2. Obţine informaţii prin receptarea de mesaje scrise specializate, legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative
6. Contexte : Activităţi profesionale Contexte profesionale formale Contexte profesionale informale Contexte sociale relevante pentru activitatea profesională (târguri,
conferinţe, întâlniri, şedinţe)7. Tipuri de text. Texte care conţin şi elemente de vocabular nefamiliare, în diverse registre, de lungime variabilă :
documente profesionale specifice specializării: manuale, rapoarte, reclame, oferte, fişe tehnice;
texte de popularizare pe teme profesionale: articole de presă, prezentări, reclame, anunţuri;
texte cu conţinut operaţional profesional: corespondenţă, faxuri, circulare, formulare, instrucţiuni cereri, reclamaţii, procese verbale;7. Informaţii obţinute :
elemente cheie din documente relevante informaţii factuale, inclusiv numerice, relativ complexe, pe teme de interes
comun; informaţii profesionale: instrucţiuni, explicaţii, date tehnice ale unor produse şi
servicii, evaluări; date privind: materii prime, materiale şi produse finite, operaţii şi procese
tehnologice8. Materiale de referinţă :
dicţionare; diagrame şi alte materiale vizuale; instrucţiuni, manuale tehnice, prospecte, baze de date, pagini Internet.
9. Forme de prezentare . tabele, grafice, scheme; prezentări notiţe.
10. Moduri de acţiune : comunicarea informaţiilor / detaliilor către alte persoane; transferul informaţiilor în diverse forme de prezentare; acţiuni proprii: realizarea de operaţii, modificarea unor operaţii, luarea de
decizii.11. Tipuri de informaţii :
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
10
2.3. Exprimă mesaje orale în limbaj complex, în contexte profesionale semnificative, în scopul îndeplinirii de sarcini de serviciu
Conversaţii şi prezentări de lungimi variate, care conţin: informaţii factuale (inclusiv numerice), idei, opinii; instrucţiuni, explicaţii, detalii de operare, sfaturi; descrieri şi specificaţii de obiecte, procese, operaţii.12. Tipuri de discurs :
Discuţii profesionale formale şi informale; Prezentări; Scurte rapoarte profesionale.
13. Contexte : Contexte profesionale, situaţii specifice în organizaţie, la locului de
muncă; Contexte sociale care au legătură cu profesia (târguri, conferinţe,
întâlniri, şedinţe); Contexte formale şi contexte informale.14. Tipuri de prezentări : Rapoarte (relatări de evenimente, întâlniri); Demonstraţii operaţionale; Prezentări detaliate de procese / produse / servicii.15. Materiale suport pentru prezentări : notiţe, plan de prezentare, documente, fişe de lucru; imagini, grafice, scheme, folii, planşe, obiecte (mostre), modele;16. Limbaj : fluent, la viteză normală, în diverse registre; expresii specifice şi structuri variate; vocabular specializat familiar, specific domeniului ocupaţional.17. Moduri de comunicare : faţă în faţă, individual sau în grup; la telefon, robot telefonic.18. Moduri de acţiune : comunicarea / transmiterea de informaţii / instrucţiuni către
interlocutor ; susţinerea unei prezentări .
2.4. Elaborează mesaje scrise specializate, în contexte profesionale semnificative, în scopul îndeplinirii de sarcini de serviciu
19. Tipuri şi formate de documente şi texte funcţionale : formulare şi alte documente specifice specializării (facturi, facturi pro-
forma, oferte, fişe tehnice, fişe de evidenţă, fişe de producţie, documente de evidenţă, specificaţii, evaluări);
corespondenţă profesională: scrisori, note circulare, faxuri, mesaje (inclusiv e-mail);
dări de seamă, procese verbale, minute, referate, rapoarte. formate formale; formate informale.20. Tipuri de informaţii : În texte, care conţin şi elemente de vocabular nefamiliare, în diverse
registre, de lungimi variate: informaţii factuale de specialitate (inclusiv descrieri şi date tehnice),
despre produse şi servicii;
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
11
aranjamente şi instrucţiuni de serviciu; idei, opinii, puncte de vedere; raportări privind desfăşurarea unor evenimente, şedinţe, procese.21. Limbaj : limbajul specific domeniului de specializare formule de comunicare standardizate, formule de politeţe.22. Teme specifice : organizarea locului de muncă; operaţii, activităţi şi procese de producţie; calitatea serviciilor / produselor.23. Contexte : Contexte profesionale, situaţii specifice în organizaţie, la locului de
muncă; Contexte sociale care au legătură cu profesia; Contexte formale; Contexte informale.24. Materiale de referinţă : dicţionare, glosare de termeni specializaţi / sintagme specifice; documente normative şi tehnice reviste de specialitate, baze de date modele de documente şi formulare.
2.5. Participă la interacţiuni orale şi în scris legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative
25. Tipuri de informaţii şi opinii : informaţii factuale – inclusiv date numerice – pe teme profesionale; analize, evaluări de: produse, servicii, procese, preferinţe; argumente pro şi contra în susţinerea unor idei / opinii profesionale personale;
ipoteze, predicţii; 26. Teme : Discuţii profesionale şi conversaţii, comunicări telefonice şi corespondenţă profesională, care pot conţine şi elemente de vocabular nefamiliare, în diverse registre, privind:
probleme de serviciu curente, aranjamente la locul de muncă, cum ar fi planuri, activităţi şi aranjamente operaţionale; relaţii cu clienţii şi partenerii, negocieri, contractări etc. (în funcţie de specializare); solicitări şi răspunsuri la solicitări diverse, instrucţiuni, explicaţii; evaluarea de informaţii, de produse, de servicii.
26. Contexte : . Discuţii profesionale:
situaţii sociale si profesionale formale şi informale; interviuri individuale sau în grup;
întâlniri formale / informale profesionale de rutină, activităţi profesionale zilnice;
b. Comunicare telefonică: contacte de rutină cu colegi, subalterni, superiori, în activităţi profesionale zilnice; comunicări formale / informale cu parteneri şi clienţi;
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
12
interviuri telefonice individuale;c. Corespondenţă profesională:
formală şi informală, legată de sarcini de serviciu; în interiorul organizaţiei: cu subalterni, cu colegi, cu superiori; în afara organizaţiei: cu clienţi, cu parteneri, cu potenţiali clienţi / parteneri
27. Tipuri şi moduri de acţiune : în discuţii profesionale, schimburi de opinii: faţă în faţă, în perechi sau în grupuri mici; la telefon: apeluri date, apeluri primite, preluare / transmitere de mesaje telefonice; în scris: scrisori, note circulare, oferte, faxuri, mesaje (inclusiv e-mail).
28. Limbaj şi convenţii : comunicări directe / telefonice derulate cu viteză normală, formule de iniţiere, întreţinere şi încheiere a unei discuţii directe / telefonice, limbaj nonverbal formule standard folosite în corespondenţa de diverse tipuri (scrisori, circulare, fax, email) vocabularul specializat necesar îndeplinirii sarcinilor de serviciu şi rezolvării situaţiilor previzibile specifice contextelor profesionale.
II. Sugestii metodologice Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale ( abilităţi cheie ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul este liber să decidă asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, având însă obligaţia de a le parcurge pe toate. La repartizarea numărului de ore pe teme trebuie să se ţină cont de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care se lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor. Orele se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate dotate cu materiale didactice specifice:
seturi de diapozitive sau / şi filme didactice tematice, manuale publicaţii de specialitate calculatoare conectate la internet mijloace de comunicare
Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, activităţile de învăţare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Metodele de învăţare adecvate conţinuturilor / competenţelor acestui modul sunt cele în care activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, descoperirea,
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
13
problematizarea, algoritmizarea, brainstormingul, jocul de rol, pentru că ele stimulează gândirea logică, cauzală, analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită.Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Designer vestimentar”, nivelul trei avansat.
Modulul III. Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei aplicată
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
14
I. Modulul Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei aplicată se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale, având o durată de 60 ore de instruire teoretică (2 ore / săptămână x 30 săptămâni ), desfăşurându-se în paralel cu alte modulele de specialitate ( conform tabelului de corelare). În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :
1. Stabileşte programele de software general şi de specialitate necesare domeniului de specializare
2. Analizează opţiunile disponibile pentru asigurarea unui sistem al TIC legal, sigur şi eficace
3. Elaborează o strategie de aplicare a TIC în vederea creşterii eficienţei în domeniul de activitate
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :
Unitatea de competenţă : 3.Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei aplicată
Competenţe Conţinuturi tematice
3.1. Stabileşte programele de software general şi de specialitate necesare domeniului de specializare
1. Activităţi desfăşurate : Procese de producţie, proiectare, finanţe şi contabilitate, managementul resurselor umane, achiziţii, controlul stocurilor, desfacerea bunurilor, prestarea de servcii, accesarea informaţiilor, marketing şi promovare,comunicare internă şi externă, planificarea şi managementul proiectului, controlul calităţii, administrare planificată, stocarea informaţiilor ( clienţi interni, externi, furnizori, transport ).
2.Strategii de alegere a programelor de software: Pentru fiecare tip de activitate În funcţie de eficienţa acestuia : costuri ( iniţiale/proiectate şi realizate ), capacitate raportată la mărimea companiei şi activităţilor, complexitate, limbaj software, asistenţă, respectarea specificaţiilor hardware, existenţa unui personal calificat, acces la informaţiile necesare.
3.2. Analizează opţiunile disponibile pentru asigurarea unui sistem al TIC legal, sigur şi eficace
3. Condiţii de siguranţă necesare unui sistem TIC : Fiabilitatea operaţiilor, efectuarea de plăţi prin web, confidenţialitatea informaţiilor, protecţia împotriva viruşilor, spyware, acces autorizat / neautorizat ( ex. stabilirea şi întreţinerea parolei ), back-up-ul sistemului, folosirea instrumentelor sistemului.4. Legislaţie pentru utilizarea TIC : Protecţia datelor ( datele clienţilor, comunicarea datelor, dreptul de a accesa datele, limite de timp pentru păstrarea datelor, responsabilităţi de organizare ), obţinerea autorizaţiilor, copyright, norme de igienă şi siguranţa muncii ( utilizarea tastaturii optice programate, ergonomie, siguranţa din punct de vedere electric, igiena şi siguranţa de ansamblu ).5. Eficienţa utilizării TIC : Fluxuri informaţionale ( inclusiv disponibilitatea informaţiilor
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
15
nacesare ), sisteme de suport ( hârtie şi IT ), accesibilitate ( număr de clic-uri, nevoi speciale ), siguranţa sistemului, viteză, capacitatea sistemului şi a programelor software, impactul asupra imaginii, uşurinţa utilizării, abilităţile personalului, procesul de formare şi asistenţă ( inclusiv documentaţia ), oferta back-up, operaţiile de actualizare.
3.3. Elaborează o strategie de aplicare a TIC în vederea creşterii eficienţei în domeniul de activitate
6. Strategia de aplicare a TIC pentru creşterea eficienţei : Identificarea rezultatelor : obiective SMART ( specifice, măsurabile, aplicabile, realizabile / relevante, la timp ) Aplicaţie TIC corespunzătoare : în funcţie de obiective şi de dotarea tehnică Etapele elaborării strategiei de implementare : formularea problemei, stabilirea obiectivului, prezentarea recomandărilor incluse în strategie ( modul de formulare a acestora, încadrarea în timp,alocarea responsabilităţilor, soluţia software, soluţia hardware, implicaţii pentru procesul de formare, costuri, abilităţi necesare personalului, organizarea controlului calităţii, monitorizării şi evaluării ).
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale ( abilităţi cheie ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 66 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt de instruire teoretică, locul de desfăşurare a acestor ore fiind atât sala de clasă cât şi laboratorul de specialitate dotat corespunzător. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Din cele 66 de ore profesorul este liber să decidă câte ore se vor desfăşura în sala de clasă şi câte ore se vor desfăşura în laboratorul de specialitate. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul este liber să decidă asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, având însă obligaţia de a le parcurge pe toate. Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor şi echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Metodele de învăţare adecvate conţinuturilor / competenţelor acestui modul sunt cele în care activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, descoperirea, problematizarea, exerciţiul, algoritmizarea, brainstormingul, pentru că ele stimulează gândirea logică, cauzală, analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
16
Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de evaluare).Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să analizeze situaţii / opţiuni specifice, să elaboreze strategii de aplicare a TIC pentru creşterea eficienţei în domeniul său de activitate. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Designer vestimentar”, nivelul trei avansat.
Modulul IV. Materii prime, produse textile şi materiale auxiliare
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
17
Modulul Materii prime, produse textile şi materiale auxiliare se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale, având o durată de 120 ore ( 10 ore / săptămână x 12 săptămâni ) din care : 60 de ore sunt de instruire teoretică şi 60 de ore sunt de laborator tehnologic. Acest modul de desfăşoară în paralel cu modulele de specialitate I,II,III,VII ( conform tabelului de corelare).
În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :1. Caracterizează fibre textile2. Analizează produse textile3. Analizează materiale auxiliare pentru confecţii textile4. Selectează materii prime şi materiale de calitate
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :
Unitatea de competenţă : 6. Materii prime, produse textile şi materiale auxiliare
Competenţe Conţinuturi tematice
6.1. Caracterizează fibre textile
1. Fibre textile Definiţie. Clasificare Structura macromoleculară şi chimică a fibrelor textile
naturale şi obţinute pe cale chimică. Metode specifice pentru analiza structurii fibrelor textile :
organoleptic, probe de ardere, microscop, analize chimice. Proprietăţile fizice, mecanice şi chimice ale fibrelor textile
naturale şi obţinute pe cale chimică. Metode de comparare a fibrelor textile după structura
morfologică, proprietăţi şi domeniul de utilizare.
6.2. Analizează produse textile
2. Fire textile Criterii de selectare a firelor : după natura materiei prime,
după tehnologia de filare, după structură, după modul de prezentare, după lungimea fibrelor din care sunt realizate, după destinaţie, după aspect.
Proprietăţile firelor : fineţe, torsiune, rezistenţă şi alungire la tracţiune. Metode de determinare ( analize tehnice în filatură ). Interpretări ale valorilor obţinute ( compararea cu probele etalon / martor, norme interne, standarde ).3. Ţesături şi tricoturi
Criterii de selectare a ţesăturilor : după natura materiei prime, după destinaţie, după structură / mod de legare, după aspect.
Criterii de selectare a tricoturilor : după natura materiei prime, după destinaţie, după structură, după forma obţinută pe maşinile de tricotat.
Metode de determinare a proprietăţilor ţesăturilor şi tricoturilor :
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
18
- proprietăţi fizice : lăţime/lungime, masă specifică, grosime, desime;
-proprietăţi mecanice : rezistenţă şi alungire la rupere, rezistenţă la uzură prin frecare, (elasticitate, extensibilitate, deşirabilitate – specifice tricoturilor) - proprietăţi igienico- funcţionale : permeabilitate la aer şi apă, capacitate de izolare termică,hidrofilia, higroscopicitatea
- proprietăţi de aspect : stabilitate dimensională, capacitate de revenire din şifonare, drapajul, flexibilitatea, transparenţa Compararea valorilor obţinute din determinările
proprietăţilor cu probele etalon / martor , norme interne , standarde.
6.3 Analizează materiale auxiliare pentru confecţii textile
4. Materiale auxiliare : căptuşeli, întărituri, aţa de cusut, blănuri, piele şi înlocuitori .
5. Rolul materialelor auxiliare : măresc rezistenţa la purtare şi şifonare, cresc valoarea de prezentare, a parametrilor de confort, stabilitate dimensională, ajută la formarea şi elasticitatea produselor, ornamental.
6. Criterii de selectare a materialelor auxiliare pentru obţinerea unui produs vestimentar : destinaţie, structura morfologică, linia de concepţie, drapaj, tuşeu, stil
6.4. Selectează materii prime şi materiale de calitate
7. Controlul calitativ al materiilor prime şi a materielelor pentru confecţii.
Confruntarea şi compararea materialelor cu colecţia de mostre omologate şi efectuarea analizelor de laborator (fizice şi chimice).
Defecte neadmise pe produsul vestimentar : de filare, de ţesere, de tricotare, de finisare - metode de marcare.
Documente specifice de înregistrare a defectelor apărute : documente de recepţie, jurnalul calităţii.
Soluţii pentru eliminarea defectelor : eliminarea porţiunilor cu defecte, şablonare corespunzătoare, colaborare cu maistrul, cu lucrătorul.
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.
Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:Tema 1 : Structura fibrelor textileTema 1 : Structura fibrelor textile
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
19
1.Structură supramoleculară a fibrelor textile1.Structură supramoleculară a fibrelor textile
2.Structură chimică a fibrelor textile2.Structură chimică a fibrelor textile
Tema 2 :Tema 2 : Proprietăţile fibrelor textile Proprietăţile fibrelor textile
1. Proprietăţi fizice : masă specifică, culoare, luciu, lungime, fineţe, higroscopicitate, comportarea fibrelor la căldură, ondulaţii, neşifonabilitate, încărcare electrostatică,stabilitatea fibrelor faţă de lumina solară şi starea atmosferică, rezistenţa faşă de microorganisme.
2. Proprietăţi mecanice : rezistenţa la rupere, alungirea la rupere, comportarea2. Proprietăţi mecanice : rezistenţa la rupere, alungirea la rupere, comportarea fibrelor la frecare, fenomenul Pilling.fibrelor la frecare, fenomenul Pilling.
3. Proprietăţi chimice : comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor3. Proprietăţi chimice : comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor alcaline, la acţiunea substanţelor acide, la acţiunea substanţelor oxidante.alcaline, la acţiunea substanţelor acide, la acţiunea substanţelor oxidante.
Tema 3 : Metode de determinare a proprietăţilor fibrelor textile
1. Metode organoleptice, probe de ardere, microscopic, analize chimice. Tema 4: Domenii de utilizare a fibrelor textile
1.Întrebuinţările fibrelor naturale.2. Întrebuinţările fibrelor chimice artificiale .3. Întrebuinţările fibrelor chimice sintetice.4. Noutăţi în domeniul fibrelor textile obţinute pe cale chimică.
Tema 5 : Compararea fibrelor textile 1. Asemănări şi deosebiri a fibrelor naturale ( vegetale, animale, minerale) în funcţie de structură, proprietăţi, utilizare. 2. Asemănări şi deosebiri a fibrelor chimice între ele în funcţie de structură, proprietăţi, utilizare. 3. Compararea fibrelor naturale cu cele chimice în funcţie de structură, proprietăţi, utilizare.
Tema 6 : Produse textile1.Fire.Criterii de selectare.Proprietăţi.2.Ţesături. Criterii de selectare. Proprietăţi.3.Tricoturi. Criterii de selectare. Proprietăţi.
4.Interpretarea valorilor obţinute la determinarea proprietăţilor produselor textile.Tema 7 : Materiale auxiliare textile
1.Căptuşeli. Caracterizare, rol. 2.Întărituri. Caracterizare, rol.
3.Aţa de cusut. Caracterizare, rol.4. Furnituri. Caracterizare, rol.5.Blănuri. Caracterizare, rol.6. Piele şi înlocuitori. Caracterizare, rol.
7. Criterii de selectare a materialelor auxiliare. Tema 8 : Controlul calitativ al materiilor prime şi auxiliare
Defectele ţesăturilor şi tricoturilor: de filare, de ţesere, de tricotare, de finisare ;
Documentele recepţiei ; Soluţii de eliminare a defectelor.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
20
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor. Profesorul are, însă, obligaţia de a parcurge toate conţinuturile, iar la repartizarea orelor pe teme, să ţină cont de numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Orele se recomandă să se desfăşoare în laboratoare dotate cu materiale didactice specifice, iar în desfăşurarea orelor de laborator tehnologic să se folosească : seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice, planşe didactice, machete didactice şi/sau funcţionale, aparatură de laborator pentru determinarea proprietăţilor , seturi cu probe etalon / martor, norme interne şi standarde, bibliografie tehnică selectivă . Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Metodele de învăţare adecvate conţinuturilor / competenţelor acestui modul sunt cele în care activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, algoritmizarea, brainstormingul, mozaic, lucrul pe staţiuni pentru că ele stimulează gândirea logică, cauzală, analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare.Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
21
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Designer vestimentar”, nivelul trei avansat.
Modulul V. Utilizarea limbajului plastic
Modulul UTILIZAREA LIMBAJULUI PLASTIC se studiază în anul I al Şcolii Postliceale în vederea asigurării pregătirii de specialitate pentru calificarea de nivel 3 avansat
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
22
designer vestimentar. El se derulează în paralel şi în succesiune cu alte module de specialitate ( vezi tabelul de coreleare), fiindu-i alocate un număr de 120 de ore / an ( 10 orex12 saptămâni ), din care 60 de ore sunt de instruire teoretică şi 60 de ore de laborator tehnologic. Conţinuturile incluse în structura acestui modul precum: redarea prin studii grafice a proporţiilor şi volumelor figurii umane, realizarea crochiului după figura umană şi după obiecte / produse / accesorii, utilizarea elementelor şi procedeelor desenului decorativ, utilizarea culorii ca element de expresivitate plastică, crearea schiţelor de costum / geantă / accesorii , vor permite elevilor să-şi dezvolte o gamă de abilităţi artistice –plastice, creative, în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile la procesul instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii, care reprezintă o bază importantă în formarea specialiştilor din domeniul designului vestimentar . Prin parcurgerea modulului se urmăreşte dobândirea competenţelor descrise în Standardele de Pregătire Profesională, documente care stau la baza Sistemului Naţional de Calificări Profesionale.
I. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul
Unitatea de competenţă 7. UTILIZAREA LIMBAJULUI PLASTIC, în cadrul căreia se formează competenţele:
7.1. Realizează studii grafice7.2. Realizează crochiul7.3. Utilizează elemente ale desenului decorativ
7.4. Utilizează culoarea ca element de expresivitate plastică 7.5. Creează schiţa de costum / geantă / accesorii
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinut urilor
Unitatea decompetenţă
Competenţe individuale Conţinuturi tematice
1 2 3
Utilizarea limbajului plastic
1. Realizează studii grafice
Realizarea desenului dupa natură -natură statică (paginatie, proporţie, construcţia formei, sugestia spaţiului, raport valoric intre obiecte si planuri)
Redarea proporţiilor si volumelor figurii umane -modele umane statice (mulaje ghips)/modele
umane în mişcare (model viu )
Utilizarea limbajului plastic
2. Realizează crochiul Realizarea crochiului după figura umană -trasarea schemei corpului omenesc în vederea realizarii crochiului, executarea propriuzisă a crochiului (proporţii,paginaţie, sugestia volumului )
Reprezentarea diferitelor tipologii umane- femei, bărbaţi, copii
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
23
Realizarea crochiului după obiecte / produse / accesorii- cămaşă, bluză, rochie, pantalon, sacou, mantou, cravată, geantă,centură ( proporţii,
paginaţie, sugestia volumului )
Utilizarea limbajului plastic
3.Utilizează elemente ale desenului decorativ
Clasificarea elementelor desenului decorativ:-formale: punctul, linia, forma geometrică plană (pătrat, triunghi, cerc , oarecare )-de inspiraţie : vegetale, zoomorfe,geometrice, folclorice , antropomorfe,simbolice, deliberate Utilizarea procedeelor specifice desenului
decorativ şi a efectelor dimensionărilor/ modelărilor / modulărilor elementelor decorative în scopul creării unor motive decorative- stilizare, repetiţie, alternanţă, simetrie, suprapunere, conjugare,gradaţie, negativare; efecte: de mărire, micşorare, alungire, atenuare, reliefare;
Realizarea de compoziţii decorative -râurile, bordurile decorative, frizele, chenarele decorative , jocul de fond, motivul unic.
1 2 3Utilizarea limbajului plastic
4. Utilizează culoarea ca element de expresivitate plastică
Clasificarea culorilor:(primare, secundare /terţiare, calde /reci, complementare)
Identificarea efectelor culorilor: (psiho-fizice, simbolice)
Utilizarea unor procedee şi tehnici cromatice în scopul obţinerii de armonii, contraste, game, acorduri -armonii: prin analogie, prin contrast
-contraste cromatice : - în sine ,cald-rece , complementar , simultan-succesiv , de calitate , de cantitate , închis-deschis -game: simplă, compusă, rece, caldă, ton în ton -acorduri : între complementare, intre culorile calde- reci, acordul din 2, 3, 4...culori -tehnici cromatice: acuarela, tempera, creioane colorate, creioane cerate, grafiti, tehnica mixtă.
Utilizarea limbajului plastic
5. Creează schiţa de costum, imprimeu textil / contextură , geantă , accesorii, pe diverse tematici
Documentarea in vederea realizării creaţiilor -reviste de specialitate ,albume, prin mijloace ectronice (programe T V specializate, internet etc.)
Aplicarea softurilor specializate in realizarea proiectelor vestimentare ( programe specializate în
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
24
procesarea imaginii pe calculator ) Realizarea schiţelor de costum -schiţe realizate pe
siluete , manual sau folosind PC-ul, pe teme date sau liber alese în funcţie de linia modei ( desen , culoare )
Realizarea schiţelor de imprimeu textil-pe teme vegetale, geometrice , zoomorfe , deliberate etc, în funcţie de linia modei , de contextură ( structură )
-modele de contexturi(structuri), modele de contexturi(structuri)-creaţii personale (folosind desene de culoare sau de legătură ) (desen, culoare) Realizarea schitelor de genţi, incălţăminte ,
accesorii- adecvate modelelor de costume create, pe teme date sau liber alese.
III.Sugestii metodologice
1. Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi.
Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul II, specifică din ce unităţi de competenţă provin competenţele şi care sunt conţinuturile ce permit profesorului să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de respectivele competenţe.
Programa modulului trebuie utilizată în împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela în permanenţă criteriile de performanţă ale competenţelor cu conţinuturile incluse,conţinuturi rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.
2. Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate.
Toate cele 120 de ore alocate acestui modul sunt efectuate de către profesorul de specialitate iar locul de desfăşurare se recomandă a fi cabinetul / atelierul de specialitate dotat corespunzător.
Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:1. Studii grafice 2. Crochiuri 3. Desenului decorativ
4. Culoarea ca element de expresivitate plastică 5. Realizarea schiţelor de costum, de imprimeu textil/contextură(structură), de genţi, încălţăminte, accesorii
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
25
Pentru formarea competenţelor stabilite prin modul, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de dificultatea conţinuturilor incluse, de nivelul de cunoştinţe anterioare al elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică ,de ritmul de asimilare a cunoştinţelor, utilizând activităţi variate de învăţare, punând accentul pe cele cu caracter preponderent aplicativ .
Tipurile de lecţii vor fi cât mai variate, inclusiv lecţii vizită la expoziţii, muzee, spectacole de modă .
Recomandăm ca resursele materiale, să cuprindă o gamă cât mai variată, şi cu caracter aplicativ: albume de artă, materiale grafice, reviste de modă, instrumente de desen, culori diferite, obiecte, P.C., prezentări Power-point, soft educaţional specific .
Alegerea metodelor / tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime a .potenţialului acestuia.
În scopul individualizării învăţării se recomandă atât diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat cât şi abordarea tuturor tipurilor de învăţare: auditiv, vizual, practic .
Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat se poate face prin:
- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil,
- fixarea de sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;
- fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
- prezentarea temelor în mai multe moduri (raport, discuţie, grafic)
Plecând de la principiul integrării,care asigură accesul în şcoală a oricărui copil, şi acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor şi pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, oferirea de recompense chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori.
În context metode/mjloace didactice precum: exerciţiul/jocul plastic, descoperirea, problematizarea, studiul de caz, braistormingul, simularea, practica în atelier, lucrul în grup, prezentări multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, expoziţiile tematice cu lucrări ale elevilor, vizitele,ş.a. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, gândire critică, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, formare a spiritului de echipă şi competiţional şi a creativităţii elevilor.
Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă, observarea independentă ),cu metode expozitive ( explicaţia, descrierea, exemplificarea ) va conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării. În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale educaţiei:Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
26
Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
Elevii învaţă mai bine când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite.
Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.
3. Evaluarea trebuie să fie un proces continu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde.
Demonstrarea altor competenţe, în afara celor specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Ca metode de evaluare recomandăm : Observarea sistematică a elevilor pe baza unei fişe de observare Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele
şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.
Metoda exerciţiilor practice( exerciţii şi lucrări plastice) Expoziţii tematice cu lucrări plastice/ produse realizate de elevi care vor fi în
acelaşi timp şi mijloace puternice de stimulare a activităţii acestora. Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
Fişe de observaţie Chestionarul Fişe de autoevaluare Lucrări plastice/ produse Proiectul Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o
modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat
corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.
Modulul VI. Design şi stiluri vestimentare
Modulul DESIGN ŞI STILURI VESTIMENTARE se studiază în anul I al Şcolii Postliceale în vederea asigurării pregătirii de specialitate pentru calificarea de nivel 3 avansat
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
27
designer vestimentar. El se derulează în paralel cu celelalte module de specialitate, fiindu-i alocate un număr de 120 de ore / an, respectiv, 10ore / săptămână x 12 săptamâni. Din cele 120 de ore ale modulului, 60 de ore sunt de instruire teoretică şi 60 de ore sunt de laborator tehnologic.
Conţinuturile incluse în structura modulului oferă elevilor atât cunoştinţe de ansamblu, prioritare despre domeniul designului vestimentar ,al designului în general, cât şi cunoştinţe specifice care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice privind proiectarea produselor, în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile propri, care reprezintă o bază importantă în formarea specialistilor din domeniul designului vestimentar Prin parcurgerea modulului se urmăreşte dobândirea competenţelor descrise în Standardele de Pregătire Profesională, documente care stau la baza Sistemului Naţional de Calificări Profesionale.
Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul :
Unitatea de competenţă DESIGN ŞI STILURI VESTIMENTARE , prin parcurgerea căreia se vor forma competenţele :
1. Caracterizează domeniul designului vestimentar2. Caracterizează principalele tipuri de costume din epocile
istorice (Istoria vestimentaţiei)3. Foloseşte metode de corectare a defectelor corpului (iluzii /
efecte vizuale) în proiectarea costumului4. Caracterizează stilurile vestimentare contemporane si
principalele tendinţe din moda actuală5. Creează schiţe de costume, genţi, accesorii adaptate
diverselor stiluri şi tendinţe din moda actuală şi de avangardă
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
.Unitatea decompetenţă
Competenţe Conţinuturi
8.Design şi stiluri vestimentare
8.1.Caracterizează domeniul designului vestimentar
Descrierea domeniului designului-definiţii generale şi specifice, ramuri (designul de produs, ambiental, grafic) ; scurt istoric
Definirea elementelor si principiilor designului vestimentar ( definiţii, accepţii, elemente şi principii de bază )
Identificarea fenomenul kitsch (istoric, cauzele apariţiei, trăsături şi elemente caracteristice în artă, design ,modă, modalităţi de evitare/remediere)
8.Design şi stiluri vestimentare
.8.2.Caracterizează principalele tipuri de
Descrierea principalelor costume din epocile istorice
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
28
costume din epocile istorice(Istoria vestimentaţiei)
- în antichitate ( costumul în, Egipt, Persia, Creta, Grecia, Etrusc,Roma, Dacia, India, China, Japonia)- în evul mediu/medieval (Costumul în stil bizantin, romanic,gotic,în prioada Renaşterii )- în sec: XVII, XVIII, XIX (epoca barocă, rococo, neoclasică , romantismului, impresionismului )-costumul din Tările de Jos, Franţa, Anglia, Spania, Tările Române- costumul european în sec : XX ( la inceputul secolului, în anii ’20-30,’40, ’50, ’60, ’70, ’80) -perioada contemporană Descrierea costumelor tradiţionale
- româneşti / al altor naţionalităţi , popoare Realizarea de schiţe / aplicaţii
-schiţe reprezentând costume de epocă - reactualizări ale unor linii, forme, detalii, din costumul de epocă şi utilizarea lor în configuraţii
noi, moderne
8.Design şi stiluri vestimentare
8.3.Foloseşte metode ce corectare a defectelor corpului (iluzii / efecte vizuale) în proiectarea costumului
Identificarea conformaţiilor normale şi pe cele cu mici disproporţii sau anomalii:
-statură prea inaltă/scundă, piept prea mare / mic, solduri prea late/ţnguste, conformaţie supra/sub ponderală, ţinute anormale ale corpului etc.
Descrierea metodelor de corectare a corpului ( iluzii / efecte vizuale )
-principalele tipuri de iluzii vizuale folosite in crearea costumelor, ce ţin de: linii de croială, compoziţii decorative, contexturi, cromatică etc
Realizarea de modele pentru diferite tipuri de conformaţii (normale şi cu disproporţii sau mici anomalii.) -schiţe de produse / ansambluri vestimentare,reprezentînd soluţii practice de ameliorare vizuală a siluetelor cu mici disproporţii sau anomalii.
8.Design şi stiluri vestimentare
8.4.Caracterizează stilurile vestimentare contemporane şi principalele tendinţe din moda actuală
Descrierea pincipalelor stiluri vestimentare contemporane
-clasic, de birou , tradiţional/ etno, sport,casual, romantic, artistic /epatant,
Descrierea unor microstiluri vestimentare derivate -marinăresc, jeans, de club, gamine, natural, glamour etc.
Definirea principalelor elemente de noutate din moda prezentă / tematici vestimentare de sezon şi de avangardă
-de linie, de croială, de culoare, accesorii
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
29
-schiţe de reprezentare pentru stiluri vestimentare contemporane, elemente de noutate din moda actuală
8.Design şi stiluri vestimentare
8.5. Creează schiţe de costume, genţi accesorii adaptate diverselor stiluri şi tendinţe din moda actuală şi de avangardă.
Documentarea in vederea realizării creaţiei -reviste de specialitate , mijloace electronice (programe T V specializate, internet ) Identificarea de softuri specializate in realizarea
proiectelor vestimentare -programe specializate în procesarea imaginii pe calculator în scopul stimulării creativităţii Realizarea de schiţe de modă, pe siluete
reprezentative pentru diversele stiluri şi microstiluri vestimentare din moda actuală şi de avangardă.( ansambluri alcătuite din haine, incălţăminte, genţi, accesorii )
-realizate manual sau folosind PC-ul -utilizarea unor metode de tehnică grafică în scopul creşterii expresivităţii schiţelor de modă(disproporţii studiate, tehnici grafice şi cromatice specifice)
III.Sugestii metodologice
1. Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi.
Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul II, specifică din ce unităţi de competenţă provin competenţele şi care sunt conţinuturile ce permit profesorului să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de respectivele competenţe.
Programa modulului trebuie utilizată în împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela în permanenţă criteriile de performanţă ale competenţelor cu conţinuturile incluse, conţinuturi rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.
2. Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.
Toate cele 120 de ore alocate acestui modul sunt efectuate de către profesorul de specialitate iar locul de desfăşurare se recomandă a fi cabinetul / atelierul de specialitate dotat corespunzător.
Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:1. Caracterizarea domeniului designului vestimentar2. Caracterizarea principalelor costume din epocile istorice( Istoria vestimentaţiei)şi
a celor tradiţionale3. Metode ce corectare a defectelor corpului (iluzii / efecte vizuale) în proiectarea
costumului
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
30
4. Stilurile vestimentare contemporane şi principalele tendinţe din moda actuală 5. Schiţe de costume, genţi accesorii adaptate diverselor stiluri şi tendinţe din moda
actuală şi de avangardă. Pentru formarea competenţelor stabilite prin modul, profesorul are libertatea de
a dezvolta anumite conţinuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de dificultatea conţinuturilor incluse, de nivelul de cunoştinţe anterioare al elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică ,de ritmul de asimilare a cunoştinţelor, utilizând activităţi variate de învăţare, punând accentul pe cele cu caracter preponderent aplicativ .
Tipurile de lecţii vor fi cât mai variate, inclusiv lecţii vizită la expoziţii, muzee, spectacole de modă . Recomandăm ca resursele materiale, să cuprindă o gamă cât mai variată, şi cu caracter aplicativ: albume de artă, materiale grafice, reviste de modă, instrumente de desen, culori diferite obiecte, P.C., prezentări Power-point, soft educaţional specific . Alegerea metodelor / tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime a .potenţialului acestuia.
În scopul individualizării învăţării se recomandă atât diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat cât şi abordarea tuturor tipurilor de învăţare: auditiv, vizual, practic .
Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat se poate face prin:
- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil,
- fixarea de sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;
- fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
- prezentarea temelor în mai multe moduri (raport, discuţie, grafic)
Plecând de la principiul integrării,care asigură accesul în şcoală a oricărui copil, şi acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor şi pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, oferirea de recompense chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori.
În context metode/mjloace didactice precum: exerciţiul/jocul plastic, descoperirea, problematizarea, studiul de caz, braistormingul, simularea, practica în atelier, lucrul în grup, prezentări multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, expoziţiile tematice cu lucrări ale elevilor, vizitele,ş.a. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, gândire critică, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, formare a spiritului de echipă şi competiţional şi a creativităţii elevilor.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
31
Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă, observarea independentă ), metode expozitive ( explicaţia, descrierea, exemplificarea ) va conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării. În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale educaţiei:
Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
Elevii învaţă mai bine când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite.
Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.
4. Evaluarea trebuie să fie un proces continu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde.
Demonstrarea altor competenţe, în afara celor specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Ca metode de evaluare recomandăm : Observarea sistematică a elevilor pe baza unei fişe de observare Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele
şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.
Metoda exerciţiilor practice( exerciţii şi lucrări plastice) Expoziţii tematice cu lucrări plastice/ produse realizate de elevi care vor fi în
acelaşi timp şi mijloace puternice de stimulare a activităţii acestora. Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
Fişe de observaţie Chestionarul Fişe de autoevaluare Lucrări plastice/ produse Proiectul Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o
modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat
corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.
Modulul VII. Proiectarea tiparelor de bază
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
32
I. Modulul Proiectarea tiparelor de bază se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale, având o durată de 60 ore ( 2 ore / săptămână x 30 săptămâni ) şi se desfăşoară în paralel cu modulele de specialitate ( conform tabelului de corelare).
În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :1. Construieşte tipare de bază pentru produse vestimentare din ţesături2. Construieşte tipare de bază pentru produse vestimentare din tricot3. Construieşte tipare de bază pentru produse vestimentare pentru copii
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :
Unitatea de competenţă : 9. Proiectarea tiparelor de bază
Competenţe Conţinuturi tematice
9.1. Construieşte tipare de bază pentru produse vestimentare din ţesături
1. Produse vestimentare. Clasificare după linia de sprijin, lungime şi siluetă.
2. Conformaţii şi ţinute ale corpului omenesc.3. Dimensiuni principale ( înălţimea corpului şi perimetrul
bustului ) şi de bază ( de lungime şi de lăţime ) ale corpului omenesc. Definiţie. Metode de determinare.
4. Adaosuri ( de lejeritate, de contracţie, de corecţie ) folosite la proiectarea tiparelor. Definiţie. Scop.
5. Metoda geometrică de construire a tiparelor pentru reperele ( faţă, spate, mânecă, guler manşetă, cordon ) produselor : cămaşă de noapte, pijama femei, pijama bărbaţi, pantaloni femei şi bărbaţi, cămaşă, bluză, fustă, rochie, jachetă, vestă, sacou. Dimensiuni ale corpului şi ale produsului, adaosuri, linii de bază, ajutătoare şi de contur.
9.2. Construieşte tipare de bază pentru produse vestimentare din tricot
6. Particularităţi constructive ale tiparelor produselor din tricot : lipsa penselor de modelare constructivă, analogia anumitor linii de contur, adaosuri de lejeritate cu valori mici, nule sau negative.
7. Metoda geometrică de construire a tiparelor pentru reperele ( faţă, spate, mânecă, guler manşetă, cordon ) produselor : maiou, T – shirt / tricou, chilot, combinezon, cămaşă de noapte, pijama femei, pijama bărbaţi, pulover, jachetă, vestă. Dimensiuni ale corpului şi ale produsului, adaosuri, linii de bază, ajutătoare şi de contur.
9.3. Construieşte tipare de bază pentru produse vestimentare
8. Particularităţi morfologice şi psihofiziologice ale grupelor de vârstă : sugari, grupa mică, grupa preşcolari, grupa preşcolarilor mici, grupa adolescenţilor.
9. Siluete ale produselor vestimentare pentru copii ( dreaptă, evazată, semiajustată ).
10. Metoda geometrică de construire a tiparelor pentru reperele
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
33
pentru copii ( faţă, spate, mânecă, guler manşetă, cordon ) produselor pentru copii : bonetă, pieptar, cămăşuţă, pantalon, rochie, fustă, palton. Dimensiuni ale corpului şi ale produsului, adaosuri ( de lejeritate cu valori mari, de contracţie, de corecţie ), linii de bază, ajutătoare şi de contur.
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 60 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt : 30 de ore de instruire teoretică şi 30 de ore de laborator tehnologic şi vor fi efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 60 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, de numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Se recomandă ca orele din cadrul acestui modul să se desfăşoare în cabinete / laboratoare de specialitate. Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Metodele de învăţare adecvate conţinuturilor / competenţelor acestui modul sunt cele în care activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, algoritmizarea, brainstormingul, jocul de rol, mozaic, lucrul pe staţiuni pentru că ele stimulează gândirea logică, cauzală, analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
34
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii. Probele de evaluare sunt probe practice şi tip proiect şi de aceea, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Designer vestimentar”, nivelul trei avansat.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
35
Modulul VIII. Confortul şi funcţiile produselor vestimentare
I. Modulul Confortul şi funcţiile produselor vestimentare se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale, în ultimele 6 săptămâni de şcoală, în paralel cu modulul VI ( conform tabelului de corelare) având o durată de 60 ore ( 10 ore / săptămână x 6 săptămâni ). În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :
1. Caracterizează îmbrăcămintea şi funcţiile sale2. Selectează materiale textile adecvate pentru asigurarea functiilor sanogenetice ale
produselor vestimentare, 3. Selectează materiale textile adecvate pentru asigurarea confortului senzorial al produselor vestimentare
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :
Unitatea de competenţă : 15. Confortul şi funcţiile produselor vestimentare
Competenţe Conţinuturi tematice
15.1. Caracterizează îmbrăcămintea şi funcţiile sale
1. Îmbrăcăminte. Definiţie. Funcţii : confort fiziologic, socială, morală, practică, estetică,
comunicaţională, psihică Criterii de clasificare : destinaţie, categorii de vârstă, sex, anotimp,
poziţie faţă de corp, număr de straturi, zonă de sprijin, materiale de bază Cerinţe impuse produselor de îmbrăcăminte : ce vizează valoarea de
prezentare şi valoarea comercială, de funcţionalitate, de disponibilitate, tehnologice, economice
Funcţii impuse produselor de îmbrăcăminte : estetice, gnoseologice, ergonomice, sanogenetice, fiabilitate, mentenanţă, siguranţă în exploatare. Materiale de bază şi auxiliare folosite la confecţionarea
îmbrăcămintei. Metode de identificare după structură şi după sistemul de codificare cifrică.
15.2. Selectează materiale textile adecvate pentru asigurarea functiilor sanogenetice ale produselor vestimentare,
2. Confortul la purtare a îmbrăcămintei. Definiţie.3. Elemente de fiziologie umană : temperatura corporală şi variaţiile ei
normale, producerea energiei în organism, pierderea de căldură a organismului, pielea şi funcţiile ei. Descriere.
4. Influenţa factorilor de mediu asupra organismului uman (viteza curenţilor de aer, presiunea atmosferică, umiditatea, variaţia temperaturii )
5. Materiale textile. Alegerea materialelor în funcţie de : Indicatorii : capacităţii de izolare termică, capacităţii de absorbţie /
transfer a umidităţii, capacităţii de ventilare, higroscopicitate Factori de influenţă : a higroscopicităţii materialelor, a
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
36
permeabilităţii la vapori, a permeabilităţii la aer, a conductivităţii termice.
6. Straturi specializate cu funcţii performante : materiale hidrofobizate, materiale „ strat compact” , laminatele, Gore-tex, Sympatex, stratificări mocropoase, ţesături din microfibre, straturi integrate tranzitiv-sorbtive. Descriere. Utilizări.
15.3. Selectează materiale textile adecvate pentru asigurarea confortului senzorial al produselor vestimentare
7. Senzaţii stimulate de îmbrăcăminte. Clasificare : După modul în care afectează starea fizică şi psihică a organismului
( plăcute, neplăcute ) După grupele de senzori stimulaţi ( termice, dureroase, tactile )
8. Efecte dermatologice la purtarea îmbrăcămintei ( rosături ale pielii, urticaria, dermatografismul, micozele, iritaţia de contact, alergiile ) . Descriere.
9. Cauzele alergiilor şi influenţa lor asupra confortului senzorial ( natura fibrelor textile, substanţele folosite la finisarea materialelor textile, componente netextile, particularităţile corpului uman, condiţiile la purtare ).
10. Factori de influenţă a confortului senzorial Factori ce individualizează corpul uman Factori ce caracterizează condiţiile de purtare Factori ce caracterizează suprafaţa textilă
11. Metode şi tehnici de evaluare a confortului senzorial : Evaluare subiectivă : teste de pipăire, atingerea materialelor cu
diferite zone ale corpului, teste de purtare. Evaluare obiectivă : pentru determinarea senzaţiilor termice, a
pilozităţii, a drapajului, flexibilităţii, compresibilităţii.
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 60 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt de laborator tehnologic, fiind efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 60 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare a acestor ore se recomandă a fi laboratorul de specialitate.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
37
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, exerciţiul. Se pot utiliza ca activităţi de învăţare : exerciţii de clasificare a îmbrăcămintei şi de precizare a cerinţelor impuse produselor de îmbrăcăminte, exerciţii de identificare a materialelor din care se confecţionează îmbrăcămintea, discuţii dirijate asupra modului în care factorii de mediu influenţează organismul uman, studii de materiale şi de straturi specializate cu funcţii performante pentru a fi utilizate la confecţionarea îmbrăcămintei cu anumite cerinţe, studii de caz privind cauzele alergiilor , exerciţii de utilizare a metodelor şi tehnicilor de evaluare a confortului senzorial. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare ( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai cu dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Designer vestimentar”, nivelul trei avansat.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
38
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
39
CURRICULUMPentru :Şcoala Postliceală
Domeniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea: Designer vestimentar
Nivelul de calificare : 3 avansat
2008
AUTORI:
Prof. Simona Moisiu Grupul Şcolar ,,Ioan N. Roman,, ConstanţaProf. Iuliana Marinescu - Grupul Şcolar ,, Nichita Stănescu,, Bucureşti
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
40
Prof. Lavinia Butnariu Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, BraşovProf. Maria Andrei Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, BraşovProf. Florentina Vereş Grupul Şcolar ,, Maria Băiulescu,, BraşovProf. Marilena Răvaş Grupul Şcolar de Industrie Uşoară FocşaniProf. Camelia Varga Colegiul Tehnic „NAPOCA„ Cluj Napoca
CONSULTANŢĂ :
Ing. Paula Posea CNDIPT Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Curriculum pentru anul al II - lea
Notă introductivă
La elaborarea curriculumului pentru anul al II - lea, s-au avut în vedere următoarele : Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei avansat Structura şi formatul programelor şcolare
Curriculumul pentru anul II este alcătuit din 7 module constituite fie din unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie, fie din unităţi de competenţă tehnice specializate, prin
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
41
care se asigură definitivarea pregătirii profesionale pentru calificarea „ Designer vestimentar„Fiecărui modul i s-a acordat un număr de ore egal cu numărul de credite al unităţii de competenţă din care a fost constituit. Ţinându – se cont de logica învăţării, anumite module se parcurg pe toată durata anului şcolar, în timp ce, altele se derulează în succesiune, pe durata 15 săptămâni de şcoală.( vezi tabelul de corelare a modulelelor ). Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie care sunt formate în anul al II - lea de studiu sunt :
5. Managementul calităţii6. Managementul proiectelor
În anul al II - lea, conform planului de învăţământ, există 6 ore pe săptamână, timp de 30 de săptămâni, dedicate pregătirii practice . Aceste ore sunt de laborator tehnologic şi sunt efectuate de către profesorul de specialitate, care îşi organizează activităţile în cabinete / laboratoare de specialitate sau la agenţii economici, în funcţie de dotarea şcolilor, dar şi de competenţele pe care trebuie să le formeze la elevi. Cele 6 ore ale laboratorului tehnologic sunt distribuite pe modulele de specialitate, conform planului de învăţământ, astfel : 1 oră pentru modulul I şi V şi câte 4 ore pentru modulele VI şi VII. În ultimele 6 săptămâni de şcoală, se derulează Modulul IV – Pregătirea documentaţiei tehnice – care are numai ore de laborator tehnologic, în timpul cărora elevii vor întocmi şi proiectul pentru examenul de certificare a competenţelor.
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTŞcoala PostlicealăAnul al – II - lea
Domeniul: Industrie textilă şi pielarieCalificarea: Designer vestimentar
Cultură de specialitate : 720 ore
Modulul I Managementul calităţii Total ore / an 60Din care : laborator tehnologic 30
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
42
Modulul II Managementul proiectelor Total ore / an 120Din care : laborator tehnologic -
Modulul III Proiectare asistată de calculator Total ore / an 60Din care : laborator tehnologic -
Modulul IV Pregătirea documentaţiei tehnice
Total ore/an 120
Din care : laborator tehnologic 120Modulul V Economie şi marketing Total ore/an 120
Din care : laborator tehnologic 30Modulul VI Transformarea tiparelor de bază
în tipare de modelTotal ore/an 120
Din care : laborator tehnologic 60Modulul VII Tehnologii de confecţionare a
produselor vestimentareTotal ore/an 120
Din care : laborator tehnologic 60
Total ore/an:20 ore/săptămână x 36 săptămâni = 720 ore
TABEL DE CORELARE A MODULELOR – Anul II
Săpt. Module
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
43
1.23456789101112131415161718192021222324252627282930
MIManagementul calităţii
Total ore 602orex30 săpt.
MIIManagementul proiectelor
Total ore 1204orex30 săpt.
MIIIProiectare asistată de calculatorTotal ore 602orex30 săpt.
MVITransformarea tiparelor de bază în tipare de modelTotal ore 1208orex15 săpt.
MVEconomie şi marketingTotal ore 1204orex30săpt.
MVIITehnologii de confecţionare a produselor vestimentareTotal ore 1208orex15 săpt.
313233343536
Modulul IVPregătirea documentaţiei tehnice
Total ore :120 20 ore x 6 saptamani
Modulul I. Managementul calităţii
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
44
I. Modulul Managementul calităţii se parcurge în anul al II - lea al Şcolii Postliceale, având o durată de 60 ore ( 2 ore / săptămână x 30 săptămâni ) . În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :
1. Precizează principiile de mamagement al calităţii2. Efectuează controlul statistic3. Acţionează pentru menţinerea sistemului de asigurare a calităţii4. Aplică tehnici de îmbunătăţire continuă a calităţii
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :
Unitatea de competenţă : 4. Managementul calităţii
Competenţe individuale Conţinuturi tematice
4.1. Precizează principiile de mamagement al calităţii
1. Principiile de management al calităţii. Descriere. orientarea către client, leadership, implicarea personalului,
abordarea procesuala, abordarea sistemului de către management, îmbunătăţirea continuă, abordarea concretă in luarea deciziilor, relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii
2. Funcţiile managementului calităţii. Descriere. planificarea calităţii, organizarea activităţilor referitoare la
calitate, coordonarea activităţilor referitoare la calitate, antrenarea personalului pentru realizarea obiectivelor calităţii, ţinerea sub control a calităţii, asigurarea calităţii, îmbunătăţirea calităţii
4.2. Efectuează controlul statistic
3. Controlul statistic : Elementele controlului statistic: caracteristica controlată, lot,
mărime eşantion, reguli de extragere a eşantionului, plan de control, grad de severitate, nivel de calitate acceptabil (AQL), cifra de acceptare, cifra de respingere
Etape ale controlului statistic: extragerea eşantionului, determinarea caracteristicii conform procedurii specifice, compararea caracteristicii controlate cu condiţiile din standarde, identificarea defectelor, compararea numărului de defecte identificate cu cifra de acceptare/de respingere
Măsuri luate în urma controlului: acceptare/ respingere lot de produse ; trecerea la alt plan de control (alt grad de severitate, AQL)
4. Sistemul de asigurare a calităţii : Cerinţe pentru implementarea sistemului de asigurare a
calităţii : proceduri, manualul calităţii, satisfacerea clienţilor, costuri, standarde de firmă, legislaţie, feed-back, grafice de
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
45
4.3. Acţionează pentru menţinerea sistemului de asigurare a calităţii
documentare Audit de calitate (intern/ extern dat) : pe metode statistice,
mentenanţă, planificarea întreţinerii, urmărirea parametrilor de funcţionare
Factori care afectează costurile calităţii: rebuturi, recondiţionări, reparaţii, produse neconforme, reclamaţii clienţi, produse returnate, penalizări pentru întârziere, despăgubiri pentru daune
4.4. Aplică tehnici de îmbunătăţire continuă a calităţii
5. Tehnici de îmbunătăţire continuă a calităţii : Strategii de îmbunătăţire a calităţii: strategia Kaizen, Ciclul
PEVA (planifică-execută-verifică-acţionează), principiul “zero defecte”
Ghid pentru îmbunătăţirea calităţii: conform standardului ISO 9004-4 şi standardelor ISO specifice domeniului de activitate
Instrumente de îmbunătăţirea calităţii: instrumente ajutătoare (brainstorming, stratificare, metoda întrebărilor), instrumentele calităţii (grafice, diagrame, histograme, fise de control statistic)
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( abilităţilor cheie ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 60 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt : 30 de ore de instruire teoretică şi 30 de ore de laborator tehnologic, efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 60 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, de numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei.
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru.
În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare :
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
46
studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, jocul de rol. Se pot utiliza ca activităţi de învăţare : discuţii dirijate privind funcţiile mamagementului calităţii, studii de caz privind modul în care se efectuează controlul statistic, exerciţii de identificare a cerinţelor pentru implementarea unui sistem de asigurare a calităţii şi a factorilor cere afectează costurile calităţii, exerciţii de stabilire a strategiilor de îmbunătăţire a calităţii şi de aplicare a instrumentelor de îmbunătăţire a calităţii. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare ( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte, să execute operaţii sau să întocmească proiecte pe teme date. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Designer vestimentar”, nivelul trei avansat.
Modulul II. Managementul proiectelor
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
47
Modulul “Managementul proiectelor“ se studiază în anul al II – lea al Şcolii Postliceale, în paralel cu celelalte module şi are o durată de 120 de ore ( 4 ore / săpt. x 30 săpt. ) .Scopul acestui modul este :
de a oferi cursanţilor cunoştinţe, abilităţi şi deprinderi în managementul proiectelor; adaptarea la cerinţele pieţii muncii şi la dinamica evoluţiei tehnologice; responsabilizarea pentru asigurarea calităţii produselor; de a crea cultura managementului prin proiecte; de a crea un vocabular specific domeniului; a dezvolta abilităţi de concepere, planificare, monitorizare şi evaluare a proiectelor;Prin parcurgerea modulului se urmăreşte dobândirea competenţelor descrise în Standardele de Pregătire Profesională, documente care stau la baza Sistemului Naţional de Calificări Profesionale. Modulul se va utiliza împreună cu Standardul de Pregătire Profesională specific calificării.
Lista unităţilor de competenţă pentru modulManagementul proiectelor
Tabel de corelare a competenţelor şi conţinuturilorCompetenţe Conţinuturi1. Identifică mediul de proiect
Noţiunea de proiect. Caracteristicile unui proiect. Ciclul de viaţă al proiectelor.
Tipuri de proiecte. Proiecte multiple. Fazele unui proiect. Aspecte generale. Managementul unui proiect. Metodologii de management de proiect (Prince
2, TenStep, Six Sigma). Prezentare comparativă. Evaluarea proiectelor. Aspecte generale. Reducerea duratei şi costurilor
proiectelor. Calitatea în managementul proiectelor.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
48
2. Planifică proiectul
Obiective şi nonobiective ale proiectelor. Pachete de activităţi.
-Tipuri de activităţi specifice proiectelor: studii de piaţă; analize SWOT, PEST, prognoze, comparaţii cu alte proiecte; alegere clienţi / furnizori; întocmirea contractelor cu furnizori, clienţi, creditori; achiziţii de produse/servicii; traning clienţi, formare/angajare/ selecţie personal etc. -Identificarea pachetelor de activităţi pentru diferite tipuri de proiecte.Tipuri de dependenţe între activităţi. Stabilirea dependenţelor dintre activităţile din proiect.
Echipa de proiect -Echipa de proiect şi trăsăturile sale specifice.-Ciclul de viaţă al echipei de proiect. -Formarea echipei. -Roluri în echipă (managerul de proiect, manager financiar, economişti, contabili, ingineri, specialişti experţi, analişti, programatori, manager achiziţii, director etc.) Abilităţi şi responsabilităţi.-Recrutarea, formarea, evaluarea şi motivarea personalului din echipă. -Comunicarea în cadrul proiectului. Modele de comunicare în proiecte. Desfăşurarea procesului de comunicare. Tipuri de comunicare. Stiluri de comunicare mangerială. Bariere de comunicare. Structuri de comunicare în proiect.
Planificarea resurselor- Tipuri de resurse. - Alocarea resurselor pe pachete de activităţi. Tipuri de alocare: în serie, în
paralel. Reprezentarea planului de proiect
- Procedee de reprezentare a proiectelor (reţele, diagrame Gantt).- Documente specifice planificării proiectelor: justificarea economică a
proiectului, analize de estimare a rezultatelor, prognoze; documentele de iniţiere a proiectului; echipa de conducere a proiect / bordul de proiect, roluri în proiect (organigrama proiectului), structuri de comunicare în proiect; structura detaliată orientată pe activităţi (WBS), specificaţia pachetelor de lucru; planul de proiect; lista de produse, contracte cu furnizorii etc.
- Instrumente software de reprezentare a proiectelor (Microsoft Project).
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
49
3. Implementează proiectul
Lansarea proiectului. Documentelor specifice. Conţinut şi dependenţe. Managementul etapelor.
-Definirea etapelor. Activităţi, produse.-Controlul progresului (timp, cost, calitate, produs, necesitatea schimbării).
Verificare, planificare, replanificare. -Documente de raportare specifice: raport de sfârşit de etapă, raport de
progres, registru de probleme, recomandări de acţiune. Controlul resurselor – timp şi buget alocat.
-Controlul timpului: măsurarea activităţilor, comparare şi raportare cu planul de proiect.
-Controlul bugetului alocat: controlul pe durata de viaţă a proiectului, costuri actuale şi cele prevăzute în planul de proiect, analiza variaţiilor
Managementul configuraţiei- Componentele configuraţiei / produsului final.- Criterii/cerinţe de calitate a configuraţiei / produsului final.- Controlul / verificarea configuraţiei /produsului final.- Documente specifice: planul de management al configuraţiei, planul de
calitate, raportarea schimbărilor / problemelor configuraţiei / produsului final.
4. Monitorizează proiectul
Managementul riscurilor. - Tipuri de risc: de bussines, de proiect. - Surse de risc (asociate cu costurile, planificarea calendaristică, execuţie,
furnizori, tehnologie etc.).- Analiza riscurilor: identificarea, aprecierea riscului, răspunsuri la risc
(acţiuni de prevenire şi reducere /transferare).- Documente specifice: registru de riscuri, planul de management al
riscurilor. Gestionarea schimbărilor.
- Necesitatea schimbării. - Analiza schimbării (impact, risc, cost, avantaje/ dezavantaje).- Documente specifice: cerere de schimbare, registru de schimbări.
Controlul resurselor- Histograma încărcării resurselor.- Nivelarea încărcării resurselor.
Evaluarea proiectului- Elemente de evaluare şi reevaluare a activităţilor şi costurilor: compararea
şi interpretarea estimărilor, prognozelor şi beneficiilor obţinute.- Tehnici şi metode de evaluare şi control al proiectelor. Plan de evaluare a
proiectelor. Standarde/metrici în vigoare.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
50
5. Utilizează software specializat în managementul proiectelor.
Pachete software pentru management de proiect.-Aplicaţii de calcul tabelar, simbolic şi statistic; noţiuni de analiză şi
realizare: de grafice, diagrame, histograme, boxplot-uri. (Ex. Ms. Visio, Ms. Excel, StarPlus, PHStat2).
-Aplicaţii specializate pe management de proiect/ planificare/ raportare: Microsoft Project, Primavera. Prezentare comparativă. Componente client / server.
Facilităţi oferite de aplicaţiile specializate în management de proiect.
-Definirea calendarelor şi a programului de lucru.-Declararea datei de începere a proiectului.-Planificarea activităţilor:definirea activităţilor, durata activităţilor,
precedenţele, constrângerile dintre activităţi.-Gruparea pe faze.-Analiza. Exportarea datelor (în Excel, Visio, XML). Simularea execuţiei.
Analiza execuţiei. Managementul resurselor
-Definirea resurselor-Alocarea resurselor pe activităţi. -Analiza utilizării resurselor. Nivelarea resurselor
IV. Sugestii metodologice:
Modulul “Managementul proiectelor” are în cadrul curriculumului, în calificările din domeniile tehnice, o poziţie distinctă. Se parcurge cu un număr de ore constant pe întreaga durata a anului şcolar, nefiind condiţionat sau dependent de celelalte module din curriculum.
Parcurgerea conţinuturilor modulului «Managementul proiectelor» şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente, în scopul pregătirii profesionale a cursanţilor şi dezvoltării capacităţilor care să le permită integrarea pe piaţa muncii.
Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:
modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale,
fiind o structurăflexibilă, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;
modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;
modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în plan vertical.În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de
următoarele principii ale educaţiei:
Cursanţii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
Cursanţii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
51
Cursanţii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite.
Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
Cursanţii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe cursant. În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru:
Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
- fixarea unor sarcini deschise, pe care cursanţii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;
-formulareade sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
- prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);
- abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct);
- formarea de perechi de cursanţi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
- utilizarea coevaluării.
- utilizarea autoevaluării şi solicitarea cursanţilor de a-şi impune obiective.
EVALUAREA la disciplina Managementul proiectelor se va face prin: lucrări individuale – studii de caz/analize lucrare prin care să se identifice o sursă de finanţare pentru proiecte din domenii de
activitate cunoscute de către cursanţi şi realizarea unei comparaţii între ciclul de viaţă al proiectului din suportul teoretic şi cel identificat în documentaţia oferită de finanţator.
schiţa de proiect pentru sursa de finanţare identificată la lucrarea anterioară, (va conţine ideea de proiect, promotorul proiectului, o scurtă justificare, analiza SWOT, scopul, grupul ţintă, obiectivele, documentele specifice).
lucrare prin care să se identifice resursele necesare realizării proiectului. un eseu prin care se identifică echipa de proiect şi planul de comunicare. O lucrare prin care se reprezintă planul de proiect care va conţine: structura detaliată
pe activităţile identificare, duratele, dependinţele dintre activităţi, constrângerile, alocarea resurselor.
O lucrare prin care se identifică şi se analizează (eliminare/diminuare) posibilele riscuri din proiectul realizat.
O lucrare prin care să se analizeze etapele identificate într-un proiect. Elaborarea documentelor/rapoarte specifice metodologiei de proiect utilizată. proiect propriu sau în echipă Se evaluează numai competenţele din acest modul, evaluarea altor competenţe nefiind relevantă. O competenţă se evaluează o singură data. Demonstrarea unei alte Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
52
abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Cursanţii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate.
Pe parcursul modulului se realizează evaluare continuă, prin aplicarea instrumentelor de evaluare continuă prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională (probe scrise, probe orale), iar la şfârşitul lui se realizează evaluare sumativă, pentru verificarea atingerii competenţelor. Rezultatele evaluării continue vor fi consemnate în foaia matricolă, alături de rezultatele de la celelalte discipline de cultură de specialitate şi de la disciplinele de cultură generală. Dobândirea competenţelor pentru nivelul trei avansat de calificare se va certifica pe baza rezultatelor obţinute în urma aplicării instrumentelor de evaluare a competenţelor.
La încheierea cu succes a unei evaluări, este suficient un feedback de felicitare. În cazul unei încercări nereuşite, este esenţială transmiterea unui feedback clar şi constructiv. Acesta trebuie să includă discuţii în legătură cu motivele care au dus la insucces şi identificarea unei noi ocazii pentru reevaluare, precum şi a sprijinului suplimentar de care cursantul are nevoie. Pentru recuperare se poate propune o perioadă de către evaluator sau de către cursant, dar numai în limitele orarului şcolar.
Reevaluarea trebuie să utilizeze acelaşi instrument, deşi locul de desfăşurare a evaluării poate fi modificat.
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de: dificultatea temelor nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului
instruit.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către cursanţi a competenţelor dorite.
Pentru dobândirea de către cursanţi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe cursant, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare.
Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la cursanţi a competenţelor vizate de parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de învăţare să se utilizeze cu precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi: efectuarea unor lucrări de laborator realizarea unor miniproiecte din domeniul calificării
Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă, observarea independentă, analiză), metode expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea) poate conduce la dobândirea de către cursanţi a competenţelor specifice calificării.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
53
Modulul III. Proiectare asistată de calculator
I. Modulul Proiectare asistată de calculator se parcurge în anul al II - lea al Şcolii Postliceale, având o durată de 60 ore ( 2 ore / săptămână x 30 săptămâni ) . În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :1. Editează tipare utilizând softuri specializate
2 Gradează tipare şi realizează şabloane utilizând softuri specializate
3. Planifică croirea utilizând softuri specializate
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :
Unitatea de competenţă : 11. Proiectare asistată de calculator
Competenţe Conţinuturi tematice
11.1. Editează tipare
utilizând softuri
specializate
1. Etape de realizare a tiparelor pe calculator : Produs pentru care se editează tipare : stabilit în funcţie de destinaţie
( de lenjerie, de îmbrăcăminte exterioară , sport ) Date introduse în calculator : dimensiunile principale, adaosurile, scara
de reprezentare Tipare ale pieselor/reperelor : părţi componente ale unui produs: faţă,
spate, mânecă, buzunare, gulere, manşete, betelii, bizeţi Operaţii de modificare a formei pieselor :modificarea penselor,
lungimilor, liniilor de contur, deplasarea liniilor de croială, Operaţii de verificare a tiparelor pieselor : măsurarea unghiurilor,
distanţelor, egalitatea liniilor de asamblarea a pieselor , suprapunerea piclurilor.
11.2. Gradează tipare şi
realizează şabloane
utilizând softuri
2. Etape de gradare şi realizare a şabloanelor cu ajutorul calculatorului Set de mărimi ales pentru gradare: 40,42, 44,46,48,50,52….
Small, medium, large, extralarge ; Mic, mijlociu, mare ; S, M, L, XL, XXL
Operaţii efectuate în tabelul de gradare:creşterea/descreşterea valorilor prin adunare/scădere, încărcarea unei reguli de gradare modificarea valorii unei căsuţe, selecatrea mai multor căsuţe pentru a fi modificate simultan, modificarea valorilor dintr-o coloană.
Fişa produsului/pieselor tipărită: denumirea produsului, tip produs,comandă, proiectant, beneficiar, reprezentarea grafică produsului faţă şi spate cuprinzând toate detaliile, materialele de bază şi auxiliare ,date tehnice privind dimensiunile înregistrate în tabele
Tipărirea şabloanelor pe plotter la scara 1:1 pentru fiecare piesă, selectarea pieselor , mărimilor şi poziţiei
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
54
specializate Operaţii de digitizare a conturului unui şablon: preluarea pe calculator a şabloanelor existente (copierea/urmărirea conturului şablonului pe tableta de digitizare cu ajutorul pointer-ului, tableta este culpată cu PC-ul şi astfel datele sunt introduse în calculator)
11.3. Planifică croirea
utilizând softuri
specializate
3. Etape de planificare a croirii cu ajutorul calculatorului Criterii de alegere a unui model ( din baza de date, din fişiere distincte )
şi a mărimilor solicitate ( din lista de mărimi : 40, 42,…. Small, medium, large, extralarge ; Mic, mijlociu, mare; S, M, L, XL, XXL )
Tipuri de materiale ( denumire, culoare ) şi cantităţi de material ( număr de bucăţi pentru fiecare mărime ) introduse în tabel
Strategii de planificare (încadrarea mărimilor extreme, încadrarea tuturor mărimilor, încadrarea mărimilor medii,alegerea unui număr maxim de foi de şpan, alegerea unui număr minim de foi de şpan ) şi de calcul al şpanului ( manual, automat )
Variante de optimizare a încadrărilor ( listarea variantelor de încadrare automat, semiautomat ) şi afişarea informaţiilor suplimentare cu privire la : lungimea şpanului, consumul mediu pe produs, consumul total, eficienţa medie, totală
Planul de tăiere/croire salvat şi tipărit pe imprimantă : reprezentarea la scară pe una sau mai multe pagini A4 în funcţie de complexitatea planului
Markerele (reprezentarea grafică la scară 1:1 a încadrării optime folosite la croire ) tipărite pe plotter.
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 60 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt de instruire teoretică şi sunt efectuate de către profesorul de specialitate, căruia îi va reveni libertatea de a distribui cele 60 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare a acestor este laboratorul de specialitate dotat corespunzător ( PC-uri în numar corespunzător grupei de lucru, soft-uri specializate).
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
55
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor şi a spaţiului de lucru.
În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai cu dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,, Designer vestimentar”, nivelul trei avansat. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute etape de lucru / operaţii. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Metoda de evaluare prevăzută în Standardul de pregătire profesională fiind proiectul, instrumentul de evaluare cel mai folosit, va fi fişa de evaluare a proiectului.
Modulul IV. Pregătirea documentaţiei tehnice
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
56
I. Modulul Pregătirea documentaţiei tehnice se parcurge în anul al II - lea al Şcolii Postliceale, având o durată de 120 ore ( 20 ore / săptămână x 6 săptămâni ) . Modulul se desfăşoară în ultimele 6 săptămâni de şcoală. În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe : 1. Realizează prototipul 2. Construieşte şabloane pentru prototip 3. Stabileşte norma de consum pentru prototip 4. Colaborează pentru respectarea documentaţiei tehnice şi a cerinţelor de calitate II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :
Unitatea de competenţă : 13. Pregătirea documentaţiei tehnice
Competenţe Conţinuturi tematice
13.1. Realizează prototipul
1. Documentaţia tehnică industrială. Definiţie. Rol. Elemente componente.2. Etape de realizare a prototipului :
Schiţe ale modelului : vedere din faţă şi din spateDescriere tehnică : tipuri de materiale de bază şi auxiliare din care se
confecţionează şi modul de asortare în produs, particularităţi de construcţie a reperelor produsului, tipul cusăturilor folosite la confecţionare.
Etape de proiectare a tiparelor reperelor principale şi secundare : construire tipare de bază, transformare tipare de bază în tipare de model
Tabel dimensional : gama dimensională în care se execută produsul, indicatori dimensionali şi toleranţele admise, mărimea rezervelor de tivuri şi cusături, desimea cusăturilor, distanţa de la margine pentru cusăturile ornamentale existenţa şi modul de dispunere a straturilor de întărire şi căptuşeală
13.2. Construieşte şabloane pentru prototip
3. Etape de construire a şabloanelor pentru prototip : Rolul şabloanelor. Tipuri de şabloane : principale, derivate, de
lucru, ajutătoare. Rezerve necesare construirii şabloanelor ( de cusături, de tivuri,
de garnituri ). Materiale ( hârtie, carton, plastic) şi unelte ( ruletă, foarfece )
utilizate la construirea şabloanelor. Operaţii de imprimare şi decupare a şabloanelor de lucru Operaţii de marcare a şabloanelor : modelul, denumirea reperului,
tipodimensiunea, materialul ( de bază, căptuşeală, întăritură ) şi caracteristicile acestuia, direcţia de amplasare pe material şi abaterile admise de la aceasta, mărimea rezervelor de cusături şi tivuri, adâncimea penselor, cutelor, faldurilor, poziţia unor semne
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
57
de control necesare la îmbinarea cu alte repere sau elemente ale produsului, zonele în care se aplică modelarea prin tratamentul umidotermic.
13.3. Stabileşte norma de consum pentru prototip
1. Norme de consum Operaţia de încadrare a şabloanelor pe material. Definiţie. Variante de încadrare (încadrări simple sau combinate pe
materialul desfăcut / dublat realizate prin: conturare cu creta sau creionul, pulverizare, cu trafaretul ). Caracteristici. Condiţii tehnice respectate la încadrarea şabloanelor pe material.
Metode de calcul a consumului specific de material de bază şi a indicilor de consum.
Criterii de alegere a variantei optime : rezultată în urma analizei consumului ,a cerinţelor tehnice, şi a cerinţelor beneficiarilor
13.4. Colaborează pentru respectarea documentaţiei tehnice şi a cerinţelor de calitate
2. Etape de urmărire a documentaţiei tehnice industriale : La sala de croit : folosirea variantei optime de încadrare (consum
specific minim, conform cerinţelor tehnice ) În secţie : respectarea fişei tehnice a produsului (informaţii
despre- material, încadrare, operaţii şi utilaje ) şi a caracteristicilor de calitate ale fiecărei operaţii.
Verificarea parametrilor cusăturii, a tratamentelor umidotermice, a procesului tehnologic de confecţionare.
Proces de control al calităţii : inspecţii intermediare pe faze şi operaţii, controlul aspectului şi dimensiunilor produsului
Organizarea procesului de control al calităţii prin stabilirea punctelor de control : al semifabricatelor, interfazic, al produselor finite nefinisate, al produselor finite
Probleme de calitate : datorate materiei prime, datorate nerespectării fişei tehnice, datorate deservirii defectuoase a utilajelor, datorate dereglării utilajelor
Defecte : abateri dimensionale la repere şi subansamble, neconcordanţe cromatice între materialul de bază şi materialele auxiliare, defecte de croire, poziţionarea greşită a reperelor secundare şi a accesoriilor pe reperele principale, aşezare greşită a materialului faţă spate, sens, biezat.
Modalităţi de soluţionare a defectelor : înlocuirea reperelor şi subansamblelor greşite / cu defecte de croire, a materialelor auxiliare necorespunzătoare, refacerea operaţiilor greşite; reproiectarea produsului
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
58
Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 120 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt ore de laborator tehnologic, efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 120 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare a acestor ore se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate / agenţii economici.
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru.
În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, exerciţiul. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Designer vestimentar”, nivelul trei avansat. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie,
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
59
fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Metoda de evaluare dominantă, care se utilizează pentru verificarea formării competenţelor din cadrul acestui modul este proiectul, iar instrumentul de evaluare va fi fişa de evaluare a proiectului.
Modulul V. Economie şi marketing
I. Modul Economie şi marketing se parcurge în anul al II - lea al Şcolii Postliceale, având o durată de 120 ore ( 4 ore / săptămână x 30 săptămâni ) . El se derulează în paralel cu modulele I, II, III, VI, VII ( vezi tabelul de corelare a modulelor ).
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
60
În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe : 1. Descrie activitatea unui agent economic 2. Caracterizează activitatea de piaţă a unei firme 3. Analizează rolul marketingului în condiţiile unei economii de piaţă. 4. Efectuează studii de fezabilitate pentru produsele create
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :
Unitatea de competenţă : 14. Economie şi marketing
Competenţe Conţinuturi tematice
14.1. Descrie activitatea unui agent economic
1. Agenţi economici Definiţie. Clasificare Venituri şi cheltuieli : de exploatare, financiare, excepţionale Indicatori de rentabilitate : rezultatul financiar final ( profit,
pierdere ), cifra de afaceri, rezultatul curent al exploatării, rezultatul activităţii financiare, rezultatul activităţii excepţionale. Relaţii de definiţie şi de calcul.
2. Preţ: : -concept -funcţii : de recuperare a costurilor, de motivare a producătorilor, de
informare a participanţilor la schimb, de corelare a cererii cu oferta
-preţ de echilibru -formarea preţului pe diferite pieţe
14.2. Caracterizează activitatea de piaţă a firmei
3. Activităţi economice : din sfera productivă, din sfera neproductivă. Definiţie. Descriere Tipuri de activităţi : servicii, resurse, industrie, financiară,
4. Mediul extern al firmei : macromediul ( mediul economic, demografic, natural, tehnologic, cultural ) şi micromediul ( furnitori, clienţi, concurenţă, intermediari de distribuţie, alţi actori ). Descriere. 5. Piaţa - concept, capacitate, profil, segmentare, piaţa produsului şi piaţa
întreprinderii. Formarea preţului pe diferite pieţe 6. Factorii evoluţiei pieţei. Analiză.- cerere: modificarea preţului altor bunuri, modificarea veniturilorconsumatorilor, perspectivele evoluţiei pieţei, schimbarea preferinţelor
consumatorilor,etc- ofertă: preţul produselor, preţul altor bunuri, numărul ofertanţilor,perspectivele pieţe , taxe şi subvenţii, cadrul social-politic- relaţia cerere – ofertă într-o fabrică de confecţii- cota de piaţă pentru o firmă din domeniul confecţiilor textile
14.3. Analizează rolul marketingului în condiţiile unei economii de piaţă
7. Trăsături ale economiei de piaţă : piaţa, proprietatea, libera iniţiativă, preţuri libere, concurenţă, statul democratic
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
61
8. Noţiuni de marketing conceptul şi obiectivele marketingului, etape în evoluţia
marketingului, domeniile aplicării marketingului. Funcţii ale marketingului: premisă, obiectiv, mijloc. Cercetări de marketing : - investigarea surselor statistice
- cercetarea directă- experimentul şi simularea în marketing
Strategii de piaţă Politici de marketing
1. Politica de produs - activităţi componente - gama de produse şi dimensiunile sale - înnoirea produselor şi lansarea lor pe piaţă - strategii în politica de produs2. Politica de pre ţ - obiectivele politicii de preţ ale firmei - preţul şi elasticitatea cererii - coordonatele strategiei de preţ
3. Politica de distribu ţ ie - fluxurile politicii de distribuţie - canalul de distribuţie - optimizarea distribuţiei4. Politica promo ţ ional ă - obiectivele comunicaţiei promoţionale ( imediate; de durată ) - sistemul de comunicaţii al firmei şi activitatea promoţională - mijloace şi tehnici de comunicaţie folosite în politica promoţională
14.4. Efectuează studii de fezabilitate pentru produsele create
10.Studii de fezabilitate Tipuri de produse : de îmbrăcăminte pentru femei/bărbaţi/copii, cu
diferite destinaţii, pentru diferite anotimpuri Metode şi tehnici de cercetare în marketing : ancheta prin sondaj,
panelul, metode statistice, ancheta psiho – socială, testul conjunctural, experimentul
Metode de calcul al preţului estimativ al produselor : cheltuielile cu materialele, cheltuieli cu manopera
Tehnici de colaborare cu alte compartimente pentru realizarea profitului : găsirea de soluţii în realizarea unor modele de produs economice, dar care să satisfacă cerinţele beneficiarilor, micşorarea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele prin alegerea unor materiale mai ieftine, dar cu caracteristicile impuse de destinaţia produselor, micşoarea cheltuielilor de producţie, micşoarea cheltuielilor cu desfacerea
Politica de promovare a produselor : publicitate ( obiective, rol, funcţii, etapele campanieie publicitare, bugetul ) ; promovarea vânzărilor ( obiective, tipuri de promovare )
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
62
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 120 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt : 90 de ore de instruire teoretică şi 30 de ore de laborator tehnologic, efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 120 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, de numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei.
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, precum şi a spaţiului de lucru.
În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, exerciţiul. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
63
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Designer vestimentar”, nivelul trei avansat. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Metoda de evaluare dominantă, care se utilizează pentru verificarea formării competenţelor din cadrul acestui modul este proiectul, iar instrumentul de evaluare va fi fişa de evaluare a proiectului.
Modulul VI Transformarea tiparelor de bază în tipare de model
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
64
I. Modul Transformarea tiparelor de bază în tipare de model se parcurge în anul II al Şcolii Postliceale, având o durată de 120 ore (8 ore / săptămână x 15 săptămâni ). El se derulează în paralel cu modulele I, II, III, şi V, pe durata primelor 15 săptămâni de şcoală ( conform tabelului de corelare). În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :
1. Construieşte tipare de model fără modificarea croielii de bază2. Construieşte tipare de model cu modificarea croielii de bază3. Construieşte tipare pentru produse cu croială chimono, raglan, sport4. Adaptează tiparele particularităţilor de conformaţie
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :
Unitatea de competenţă : 10. Transformarea tiparelor de bază în tipare de model
Competenţe Conţinuturi tematice
10.1. Construieşte tipare de model fără modificarea croielii de bază
1. Metode de modificare a formei şi dimensiunilor reverelor şi gulerului.
2. Metode de stabilire a formei, dimensiunilor, numărului şi poziţiei de amplasare a reperelor secundare : buzunare de diferite tipuri şi forme, clape, bride epoleţi.
3. Metode de modificare a formei decolteului pentru obţinerea decolteului : rotund, pătrat, în „V”, complex
4. Transferul penselor pe reperele : faţă, spate, produselor : bluză, rochie, prin modificarea numărului şi a orientării lor .
10.2. Construieşte tipare de model cu modificarea croielii de bază
5. Metode de evazare – ajustare ( modificarea poziţiilor liniilor de simetrie şi laterale, introducerea de linii constructiv – decorative ) folosite la modificarea reperelor faţă, spate, mânecă ale produselor : fustă, pantalon, bluză rochie.
6. Introducerea de cute pe reperele faţă, spate, mânecă.
10.3. Construieşte tipare pentru produse cu croială chimono, raglan, sport
7. Produse cu croială chimono, raglan, sport tipuri de repere : faţă, spate, mânecă caracteristici ale croielilor : raglan clasic, raglan scurt, raglan
epolet, semiraglan, chimono, modificate pentru produsele tip sport
etape de lucru : copiere tipar de bază, calcule specifice, trasare linii de bază, construire tipar modificat.
10.4. Adaptează tiparele particularităţilor de conformaţie
8. Caracteristicile particularităţilor de conformaţie ale corpurilor ( ţinută aplecată spre faţă sau spre spate, umeri ridicaţi sau coborâţi, picioare prea groase, subţiri, scurte, în „X” sau în „O”, şolduri proieminente, bust prea dezvoltat, obezitate.
9. Operaţii de adaptare a tiparelor la particularităţile de conformaţie (lungire, scurtare, lăţire, ajustare de tipare; micşorare de pense, introducere de pense ).
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
65
10. Modele ale produselor vestimentare capabile să atenueze defectele / particularităţile de conformaţie.
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 120 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt : 60 de ore de instruire teoretică şi 60 de ore de laborator tehnologic, efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 120 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, de numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare a acestor ore se recomandă a fi laboratorul de specialitate.
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru.
Pentru formarea competenţelor descrise prin curriculumul şcolar al acestui modul trebuie alese şi utilizate metodele de predare-învăţare şi formele de lucru la clasă cele mai potrivite. Sunt de preferat acele metode care au activitatea centrată pe elev, astfel încât elevul să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
66
Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii. Probele de evaluare sunt probe practice şi tip proiect şi de aceea, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Designer vestimentar”, nivelul trei avansat.
Modulul VII. Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare
I. Modulul Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare se parcurge în anul II al Şcolii Postliceale, având o durată de 120 ore ( 8 ore / săptămână x 15 săptămâni
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
67
) El se desfăşoară pe parcursul a 15 săptămâni de şcoală, în paralel cu modulele I, II, III, V ( conform tabelului de corelare). În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :
1. Analizează procesul de producţie din confecţii2. Caracterizează cusăturile folosite la confecţionarea produselor vestimentare3. Prelucrează repere ale produselor vestimentare4. Deserveşte maşini de cusut5. Asamblează repere ale produselor vestimentare6. Finisează produse vestimentare
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :
Unitatea de competenţă : 12. Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare
Competenţe Conţinuturi tematice
12.1. Analizează procesul de producţie din confecţii
1. Proces de producţie în confecţii Etape : recepţia şi depozitarea materiilor prime, pregătirea materialelor
pentru croire, croirea materialelor, confecţionarea, finisarea, înmagazinarea produselor finite.
Operaţii : controlul calitativ şi cantitativ, păstrarea şi conservarea materiilor prime, călcarea şi relaxarea materialelor, controlul şi sortarea materialelor, şablonarea, calculul loturilor, şpănuirea, secţionarea şpanului, decuparea detaliilor, controlul, numerotarea şi formarea pachetelor, pregătirea semifabricatelor, prelucrarea reperelor, asamblarea reperelor, curăţirea, călcarea finală, controlul aspectului, controlul dimensiunilor, ambalarea, depozitarea produselor. Definiţie. Scop.
Tipuri de utilaje : rampe de control, mese de control, aparate de laborator, instalaţii de realizare şi gradare a tiparelor, utilaje pentru realizarea şabloanelor, utilaje pentru multiplicarea încadrărilor, maşini de şablonat, maşini de şpănuit, maşini de secţionat, maşini de decupat, maşini de cusut de diferite tipuri, maşini şi instalaţii pentru asamblări neconvenţionale, maşini de călcat, prese de călcat, mese de călcat, utilaje pentru transport interoperaţional. Rol pe operaţie.
Structura procesului tehnologic : mişcare, mânuire, fază de muncă, operaţie, tipuri de operaţii, timp de execuţie pe operaţie, categoria operaţiei, costul manoperei , norma de personal, norma de producţie pe schimb.
12.2. Caracterizează cusăturile folosite la confecţionarea produselor vestimentare
2. Cusături. Definiţie. Criterii de clasificare ( după modul de realizare, după numărul de fire, după gradul de elasticitate, după forma punctelor de cusătură, după operaţiile la care se utilizează). Caracteristici. Domenii de utilizare ( asamblarea materialelor, finisarea marginilor materialelor, ornamentarea produselor ).
3. Clase de asamblări : cu straturi suprapuse, cu margini suprapuse, cu paspoaluri, plate ( cap la cap ). Descriere.
4. Metode neconvenţionale de îmbinare : îmbinare prin lipire,
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
68
îmbinare prin sudură. Descriere. Utilaje şi materiale folosite la îmbinarea prin metode neconvenţionale
12.3. Prelucrează repere ale produselor vestimentare
5. Unelte şi utilaje (ace de cusut, ace cu gămălie, foarfece, creion, cretă specială , maşini de cusut, maşini de călcat, prese de călcat ) folosite la prelucrarea reperelor.
6. Materiale şi cusături ( aţa de cusut, materiale de întărit, căptuşeli ) şi ( mecanice, termochimice ) necesare prelucrării reperelor secundare ( buzunare, manşete, clape, epoleţi, găici ) şi principale ( faţă, spate, cordon, mânecă, guler ) ale produselor de lenjerie, de îmbrăcăminte subţire, de îmbrăcăminte groasă. Faze de lucru specifice confecţionării reperelor. Caracteristici de calitate a operaţiilor de prelucrare.
12.4. Deserveşte maşini de cusut
7. Maşini de cusut : simplă, Triploc, Uberdec, de cusut tivuri Părţi componente. Rolul şi mişcările organelor de lucru Operaţii de pregătire a utilajelor pentru lucru : montare ac ( ace ), înfilare
aţă la organele de lucru, reglare înălţime plonjor, verificare apărătoare şi instalaţie electrică
Parametri de coasere ( tensiune în fir, pas de cusătură) Reglare. Defecte de coasere : ruperea acului, ruperea firului, găurirea materialului
pe linia de coasere Intervenţii accidentale : înlocuire ac / bobină cu fir necorespunzătoare
12.5. Asamblează repere ale produselor vestimentare
8. Operaţii de asamblare a reperelor : faţă ( piept ), spate, mânecă, guler, cordon
Cusături folosite la asamblare : tighel simplu, de încheiat – surfilat, plană şi de acoperire, ascunsă
Procese tehnologice de confecţionare a diferitelor tipuri de produse Operaţii de deservire a maşinilor semiautomate pentru coaserea
nasturilor şi a butonierelor : pregătire pentru lucru, alimentare cu materiale şi semifabricate, pornire, supraveghere, evacuare produs
12.6. Finisează produse vestimentare
9. Utilaje folosite la călcarea finală a produselor ( mese de călcat, maşini de călcat, prese de călcat ). Parametrii tratamentului umidotermic. Definiţie. Reglare.
10. Operaţiile tratamentului umidotermic ( netezire, presare, modelare a detaliilor, aburire ) aplicate produselor de lenjerie, de îmbrăcăminte subţire, de îmbrăcăminte groasă.
11. Calitatea operaţiilor : produs nedeformat, fără cute şi umflături, fără luciu nedorit, produs nedegradat prin ardere.
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
69
Cele 120 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt : 60 de ore de instruire teoretică şi 60 de ore de laborator tehnologic, efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 120 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare a acestor ore se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate.
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Foarte utilă în formarea competenţelor descrise prin curriculum-ul şcolar al acestui modul, este fişa de lucru specifică instruirii practice, în care sunt menţionate etapele de lucru, materialele, uneltele, utilajele specifice şi operaţiile / fazele de lucru. În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, exerciţiul. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Astfel se recomandă pentru evaluarea finală a acestui modul realizarea unui proiect a cărui temă/conţinut este solicitat de agenţii economici, şi răspunde zonelor de interes ale cursantului. Stabilirea criteriilor de evaluare ale proiectului trebuie să respecte cerinţele agenţilor economici. Evaluarea elevilor se face numai cu dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
70
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Designer vestimentar”, nivelul trei avansat.
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
71
Curriculum Şcoala Postliceală anul I, IIDomaniul : Industrie textilă şi pielărieCalificarea : Designer vestimentar
72