Cuprins Și Curs1 Ergonomie
-
Upload
razvan-andrei -
Category
Documents
-
view
77 -
download
7
description
Transcript of Cuprins Și Curs1 Ergonomie
ERGONOMIE
CUPRINSUL CURSULUI: CURS 1- NOȚIUNI . DEFINIȚII. ISTORIC.
CURS 2 – ANTROMOMETRIE. MODULORI. STANDARDEDIMENSIONALE. PROPORȚII.
CURS 3 - CONFORT FIZIC. APARATUL LOCOTMOTORCURS 4 – ELEMENTE DE ERGONOMIE PENTRU SPAȚIIREZIDENȚIALE
CURS 5 - ELEMENTE DE ERGONOMIE PENTRU SPAȚII DELUCRU: BIROURI, ATELIERE
CURS 6 –CONFORT VIZUAL. P1-LUMINĂ. ȘI CULOARE
CURS 7 – 1. CONFORT AUDITIV-Sunet. Zgomot. Izolare acustică2. CONFORT DE MEDIU INTERIOR.Ventilație. Umiditate. Temperatură.
SEMINARII
Seminar1 – loc plăcut/loc neplăcut- analiza spațiului în care existăm pentrudeterminarea unor cerințe și nevoi, analizarea senzațiilor de confortambiental
Seminar2 – releveul camerei in care locuieste studentul si se analizeazaplusurile si minusurile pe baza carora se imagineaza un ideal de mobilare,pentru fiecare caz in parte, pentru un studiu al camerei de tineret . Accentpe multifuncționalitate, versatilitate, mobilitate
Seminar3- studii de mobilare si ergonomie pentru spații de odihnă: dormitorrezidențial, cameră de hotel,
Seminar4- studii de mobilare si ergonomie pentru spații de alimentație înspații rezidențiale și publice
Seminar5- studii de mobilare si ergonomie pentru spații de igienărezidențială și publică (hotel, birouri, restaurante)
Seminar 6- studiul spațiilor de lucru rezidențail și de tip office
Seminar 7- studiul spațiilor de circulație in zona rezidențială și publică
Curs1
Definiții și noțiuni generale
Definitie:
(definitie adoptata in august 2000 de catre consiliul director al
Asociatiei Internationale de Ergonomie).
Ergonomia este stiința care studiază interacțiunea dintre
oameni si alte elemente ale unui sistem, precum si profesia care
aplica teorii, principii, informații si metode de design pentru
optimizarea activității omului si performanțele sistemului din care
acesta face parte.
Denumirea de ergonomie deriva din cuvintele grecesti
ergon(=munca) si nomos (=reguli) pentru a exprima stiinta muncii,
dar se aplica tuturor domeniilor de activitate.
Ergonomia ia in considerare aspectele
•fizice,
•cognitive,
•sociale,
•organizationale,
•de mediu si alti factori importanti.
Pentru aceasta, ergonomia integreaza cunoștințe dintr-o varietate
de discipline care includ:
•anatomia, fiziologia,
• igiena muncii, medicina muncii,
•antropometria,
•stiinte tehnice,
•psihologie, sociologia, economie etc.
ERGONOMIA-
QUANTIFICAREA CONFORTULUI UMAN învederea optimizării spațiului înconjurător
Omul percepe spațiul înconjurător cu ajutorul celor 5 simțuri
Confortul se resimte la nivelul acestor 5 simțuri:
•AUZ
•VĂZ
•TACTIL
•MIROS
•GUST
Sistemul auditiv-confort AUDITIV-noțiuni despresunet, zgomot,stres auditiv-măsuri deIZOLAREFONICĂ
Sistemul VIZUAL-confort vizualNoțiuni despre:•CULOARE•LUMINĂ
GUST+MIROS-confort HIGROTERMICNoțiuni despre:•TEMEPRATURĂ•VENTILAȚIE•UMIDITATE
Simțul KINETIC-ANTROMOMETRIA:-DIMENSIUNILE CORPULUI UMAN-MODULE ȘI TIPIZĂRI-IMPLICAȚII ÎN STANDARDE DEPROIECTARE
ISTORIE ŞI ETIMOLOGIE
Ergonomia -termenul este derivat din cuvintele greceşti
ergon-locul de muncă şi
nomos [legile naturale]
Denumirea de ergonomie a fost lansată de psihologul englez K.F.H. Murrel în
1949.
PRIMELE DOVEZI indică faptul că civilizaţia Elenă în secolul 5 î.Hr. a folosit
principiile ergonomice
Un exemplu remarcabil poate fi descrierea lui Hipocrate despre modul în care se
execută operațiile si instrumentele necesare (a se vedea Marmaras, Poulakakis
şi Papakostopoulos, 1999).
De asemenea, înregistrările arheologicele indică ulilizarea principiilor
ergonomice la confecționarea uneltelor de uz casnic dar și în alte domenii:
Apărare, agricultură, prelucrarea alimentelor
Al doilea război mondial a marcat dezvoltarea de maşini noi şi complexe şi a
introdus noi cerinţe privind “știința operatorilor”, care se referă la:
•luare a deciziilor, atenţie,
•conştientizarea situaţiei şi
•coordonarea ochi-mana operatorului maşinii a devenit cheie în succesul sau
eşecul unei sarcini.
În 1943, Alphonse Chapanis , un locotenent în Armata SUA, a arătat că această
aşa-numita "eroare de pilotare" ar putea fi mult redusă dacă s-ar conștientiza
anumite procese, mișcări și operații pentru a se putea controla și eficientiza.
După război, ergonomia muncii s-a dezvoltat odată cu industrializarea.
În anul 1959 s-a constituit la Oxford ‘Asociaţia internaţională de
Ergonomie’.
În 1967 s-a ţinut primul ‘Simpozion internaţional de Ergonomie’,
organizat la Praga, unde s-au definit principalii factori care au determinat
apariţia şi dezvoltarea ergonomiei ca ştiinţă a muncii:
Progresul tehnic şi tehnologic - a determinat schimbări fundamentale
în conţinutul muncii, ceea ce impune adaptarea tehnicii la om şi a omului la
tehnică;
Evoluţia concepţiei omului despre muncă - crește exigenţele privind
calitatea vieţii şi confortul la locul de muncă ;
Evoluţia ştiinţelor tehnice, umane, economice şi sociale, care au
putut furniza cunoştinţe cu privire la studiul activităţii omului în procesul
muncii.
Factorii ergonomiciFactorii ergonomici care afectează performanţa umană în condiţiile producţieimoderne, se împart în trei mari grupe :a)Factori care depind de organismul uman :caracteristicile aparatului locomotor în muncă ;condiţionarea capacităţii de muncăgradul de adaptare prin antrenament ;dezorganizarea funcţională prin oboseală ;regimul raţional de activitate şi odihnă ;ritmul de muncă ;particularităţile sferelor senzorială, perceptuală, mintală, emoţională;caracteristicile termoreglării;starea de sănătate.b)Factori care depind de condiţiile de muncă :organizarea procesului de muncă ;microclimatul (zgomotul, vibraţiile, iluminatul) ;relaţii psihosociale.c)Factori care depind de condiţiile generale de viaţă, de calitatea vieţiialimentaţia ;condiţiile de locuit .
ORIENTĂRI ŞI CLASIFICĂRI ÎN ERGONOMIE• Tendinţe şi orientări actuale în ergonomie
Preocupările în domeniul ergonomiei au urmat, în general o curbă
ascendentă de evoluţie, pe plan modial înregistrându-se următoarele
tendinţe :
a crescut interesul pentru preocupările de psihologie datorită schimbării
conţinutului muncii si a condiţiilor în care aceasta se desfăşoară, ceea ce
duce la creşterea gradului de solicitare neuropsihică a executanţilor ;
factorii de ambianţă fizică deţin o pondere importantă în cadrul
preocupărilor de ergonomie ;
preocupările legate de protecţia muncii au tendinţa de a nu se mai
individualiza ca preocupări independente, ci înglobate în cadrul cercetărilor
interdisciplinare de ergonomie ;
s-au intensificat cercetările legate de sistemul om-maşină-mediu ;
Ramurile principale ale ergonomiei sunt:
1. ERGONOMIA FIZICĂ,
2. ERGONOMIA COGNITIVĂ
3. ERGONOMIA ORGANIZAȚIONALĂ.
Clasificări în ergonomie
În funcţie de cerinţele care i se adresează, ergonomia poate fi privită după o
serie de criterii care delimitează mai multe domenii specifice de preocupare
în ergonomie.
1) Funcţie de SCOPUL urmărit distingem :
Ergonomia adaptării muncii la om – studiază crearea mijloacelor de
muncă de la cele mai simple până la cele mai complexe, dimensionarea
locurilor de muncă, crearea mediului ambiant profesional şi extraprofesional
astfel incât orice fel de solicitări adresate omului să se armonizeze cu
posibilităţile fizice, neuropsihice şi celebrale ale acestuia.
Ergonomia adaptării omului la munca sa – se ocupă cu orientarea,
selectia, formarea şi perfecţionarea profesională, având ca scop să asigure
fiecărui om o muncă potrivită cu aptitudinile şi posibilităţile individuale.
2) După STADIUL sau FAZA DE APLICARE :
Ergonomie de concepţie – are ca obiect elaborarea unor standardeergonomice care se aplică în faza de proiectare a unei întreprinderi, secţie,loc de muncă, utilaj, produs ;Ergonomie de corecţie – studiază locurile de muncă deja existente,pentru a elimina disfuncţiile create în sistemul om –maşină-mediu., caurmare a unor erori de concepţie.
.
3) După OBIECTUL PREOCUPĂRILOR :
Ergonomie a producţiei – studiază condiţiile ergonomice de desfşurare a
muncii în toate fazele procesului de producţie : aprovizionare, programare,
fabricaţie, reparaţii, transport intern, expediţie. Această ramură a ergonomiei
elaborează şi urmăreşte aplicarea standardelor ergonomice în procesul de
producţie.
Ergonomie a produsului – studiază din punct de vedere ergonomic,
produsele ce vor deveni mijloace de muncă sau bunuri de consum.
Elaborează şi urmăreşte aplicarea standardelor ergonomice ale produselor
4) După CONŢINUT :
Ergonomia activităţilor – ramură a ergonomiei care studiază munca dinurmătoarele puncte de vedere:
- antropologic- la proiectarea mijloacelor de muncă se iau înconsiderare variabilele antropologice
- fiziologic – conceperea proceselor de muncă în condiţii de solicitărinormale ale organismului (respectarea limitelor normale ale
capacităţii de muncă)- Igienic – eliminarea factorilor de risc pentru îmbolnăviri profesionale,
accidente de muncă, ambianţă necorespunzătoare.
Ergonomie a informaţiei – studiază cognitivitatea implicată în, şigenerată de procesul de producţie având la bază percepţia,raţionamentul decizia (găsirea celor mai adecvate soluţii pentru capercepţia senzorială să fie clară şi rapidă, informaţiile pe care omul leprimeşte sub formă de semnale de la maşină şi mediu să poată fi uşorselectate, analizate, astfel încât decizia să fie corectă) ;
Topoergonomia – se ocupă cu cercetarea şi proiectarea dimensionalăa maşinilor, organelor de comandă ale locurilor de muncă, conformparticularităţilor antropometrice ale omului ;
Bioergonomia – studiază fenomenul de oboseală a organismului umanîn raport cu elementele de organizare a mincii (durata zilei de muncă,repaosul, munca de noapte, munca în schimburi).
Ergonomia studiază și realizează o organizare a sistemului "om - mașină- condiții de loc de muncă" în așa fel, încât munca să fie efectuată cu costuribiologice minime și maximă eficiență.
SCOP Adaptarea sarcinilor de muncă și a locului de muncă la oameni cât și aoamenilor față de muncă și loc de muncă.Optimizarea funcționării sistemului "om-mașină-condiții de muncă"Urmărește reducerea maximă până la eliminare a bolilor (îmbolnăvirilor)profesionale.Proiectarea ergonomica a locului de munca asigură conditiile necesare pentru
o munca de inalta productivitate cu cele mai reduse consumuri de munca si deefort, fara miscari inutile sau incomode.
Ergonomia fizică se refera la modul de raportare la activitatea
fizica a caracteristicilor anatomice, fiziologice si biomecanice ale
omului.
Domenii de studiu: posturi de lucru, manipularea obiectelor,
mișcări repetitive, tulburări musculoscheletale, designul locului
de munca, sanatatea si securitatea în muncă.
Ergonomia fizică este importantă în domeniul medical, în special pentru
cei diagnosticati cu boli sau tulburări fiziologice, cum ar fi artrita (atât
cronică şi temporare) sau sindrom de tunel carpian .
Ergonomia cognitivă se refera la modul in care
procesele mentale, cum ar fi perceptiile, memoria, logica,
raspunsurile motorii, influenteaza interactiunile dintre
oameni si alte elemente ale unui sistem.
Domenii de studiu: suprasolicitarea neuropsihica, luarea
deciziilor, obtinerea performantei, interactiunea om-
calculator, stresul la locul de munca, pregatirea.
Ergonomia organizațională este ramura ergonomiei care
se preocupă de optimizarea sistemelor sociotehnice,
incluzând structurile organizaționale, politicile și procesele de
operare.
Domenii de studiu: comunicarea, managementul resurselor,
planificarea muncii, stabilirea orarului de munca, munca in
echipa, ergonomia comunitatilor, noi paradigme in munca,
organizatii virtuale, teleactivitatea, managementul calitatii.
Aplicaţii ale ERGONOMIEI:
Mai mult de douăzeci de subgrupe tehnice în factorul uman şi
societatea Ergonomia
(HFES) indică gama de aplicatii pentru ergonomie.
Factorii de inginerie umană continuă să fie aplicate cu succes în
domeniul
AEROSPAȚIAL
ÎMBĂTRÂNIRE, SĂNĂTATE,
IT, COMPUTERE
DESIGN DE PRODUS,
TRANSPORT,
PROIECTAREA DE ARHITECTURĂ
INDUSTRIE - execuție și proiectare
Regulile care se refera la amenajarea locului de munca impun:
totalitatea obiectelor muncii si materialele utilizate de executat,
precum si produsele finite (documente prelucrate in cazul birourilor),
trebuie sa aiba un loc bine definit si stabil; corect dimensionat și
proporționat
obiectele muncii si materialele trebuie asezate la distanțe optime de
folosire
este importantă ordinea de asezare a materialelor in funție de ordinea
utilizarii lor in timpul lucrului si in functie de frecventa utilizarii lor.