Cultura ovăzului

Avena sativa – Fam. Poaceae (Gramineae)

Importanţă.

Boabele de ovăz constituie unul dintre cele mai importante nutreţurii concentrate. Ele sunt de neînlocuit în hrana cabalinelor, dar au o largă întrebuinţare şi în hrana celorlalte specii de animale, mai ales pentru cele de reproducţie şi tineret.

În alimentaţia omului boabele de ovăz sunt utilizate sub formă de fulgi, făină, grişuri, care, datorită valorii nutritive foarte ridicate, sunt recomandate cu precădere în alimentaţia copiilor sau adulţilor cu regim dietetic.

Ovăzul se cultiva şi pentru producerea de nutreţ verde sau fân. Paiele de ovăz şi pleava au valoare nutritivă mai ridicată decât cele de grâu şi sunt mai bine consumate de către animale.

Importanţa ovăzului creşte şi prin faptul că plantele valorifică foarte bine solurile cu fertilitate redusă din regiunile umede şi reacţionează foarte bine la îngrăşămintele organice şi minerale.

Sistematică şi soiuriSistematică. Ovăzul aparţine genului Avena. Acest gen cuprinde atât

specii cultivate, cât şi specii sălbatice.Între speciile cultivate importanţă mai mare o are specia Avena sativa

răspândită pe toate continentele.Soiuri. Lista oficială(2003) cuprinde soiuri româneşti:

Someşan(1988), Mureş(1991) şi Lovrin(2002) şi soiul Cory originar din Franţa. Toate sunt soiuri de primăvară

Particularităţi biologiceLa germinaţie boabele de ovăz

formează 3 rădăcini. Boabele mari pot da naştere unui număr mai mare de rădăcini embrionare.

Ovăzul formează un sistem radicular foarte profund şi dezvoltat.

Inflorescenţa ovăzului este panicul, cu ramuri aşezate în 3-9 etaje.

Relaţiile plantă – factori de vegetaţie

Cerinţele faţă de căldură ale ovăzului sunt moderate. Boabele încep să germineze la 2-30C. Plantele răsărite rezistă o durată scurtă de timp la temperaturi scăzute de -8…..-90C.

Ovăzul are cerinţe mari faţă de umiditate. Ovăzul nu tolerează temperaturile ridicate şi suferă în condiţii de secetă mai mult decât alte cereale. Ovăzul trebuie considerată o plantă a sistemului răcoros.

Faţă de sol ovăzul este mai puţin pretenţios decât alte cereale. Cele mai bune producţii se obţin pe solurile lutoase sau luto-nisipoase, sunt mai puţin potrivite solurile compacte.

În ţara noastră, cele mai bune condiţii de vegetaţie le găseşte ovăzul în partea de vest şi în Transilvania.. De asemenea , condiţii bune de vegetaţie întâlneşte ovăzul în zona mai umedă din sudul şi nord-estul ţării. Ovăzul de toamnă se poate extinde în cultură în Câmpia Banatului şi in sud-vestul Olteniei.

RotaţiaOvăzul asigură producţii

ridicate după plantele care lasă solul bogat în azot sau după prăşitoare îngrăşate abundent.

Ovăzul dă producţii mici dacă se cultivă după el însăşi. De asemenea dă producţii mici cultivat după sfecla pentru zahăr datorită unor dăunători comuni (nematozi). La rândul său ovăzul este bună premergătoare pentru prăşitoare în afară de sfecla de zahăr.

FertilizareaGunoiul de grajd este bine

valorificat fie ca este aplicat plantei premergătoare sau direct ovăzului. Producţii bune se obţin când ovăzul revine în rotaţie după 2-3 ani de la aplicarea gunoiului de grajd urmând să se aplice direct doar îngrăşăminte minerale

Lucrările soluluiPentru ovăz solul se

pregăteşte ca pentru alte culturi semănate timpuriu primăvara. Trebuie pregătit un strat cât mai uniform şi mai mărunţit având în vedere că adâncime de semănat a orzului este mică.

Sămânţa şi semănatulPuritatea minimă este 98% şi

germinaţia 85%.Seminţele înainte de semănat se

tratează cu formalină pentru combaterea tăciunelui zburător, sau formalină poate fi înlocuită cu Vitavax, Quimlate sau Baytan 2 kg produs comercial la tonă.

În cazul infestării cu viermi sârmă şi gândac ghebos sămânţa se tratează cu Tirametox.

Ovăzul se seamănă primăvara de timpuriu când se poate ieşi în câmp, orice întârziere duce la scăderi importanta de producţie.

Ovăzul de toamnă trebuie semănat între 1-10 octombrie.Ovăzul se seamănă în rânduri obişnuite, la distanţa de 12,5 cm.

Se seamănă 450-500 de boabe germinabile la metru2, ceea ce înseamnă 130-140 kg/ha.

Adâncimea de semănat a ovăzului este mică, 2-3 cm, dintre toate cerealele, ovăzul se cere să fie îngropat cel mai superficial.

Lucrări de îngrijirePrincipalele lucrări de îngrijire sunt:

combaterea crustei, combaterea buruienilor, şi combaterea dăunătorilor.

Crusta se combate cel mai bine cu grapa stelată. Buruienile se combat cu erbicide (Icedin) prin stropire, în perioada de la înfrăţit până la alungirea paiului.

Se iau măsuri pentru combaterea gândacului ovăzului (Lema melanopa).

Recoltare . ProducţiiLa ovăz coacerea

este mai puţin uniformă decât la celelalte cereale păioase, iar pericolul scuturării prin întârzierea recoltării este, de asemenea , mai mare. Din sceste cauze , momentul recoltării trebuie stabilit cu deosebită atenţie.

Trecerea spre maturitatea completă a boabelor dn partea superioară a inflorescenţei este indiciul de bază al începerii recoltării. În această fază de coacere, combina realizează treieratul în cele mai bune condiţii. Loturile semincere trebuie recoltate, pe cât posibil la maturitatea deplină.

Producţia.

Producţia medie a Europei in perioada 1992-1994 a fost de 2,4-2,8 t/ha.

Olanda a obţinut producţii de 6,1 t/ha, iar România de 1,8 t/ha.

Produse cosmetice si suplimente alimentare obţinute din ovăz

Mulţumiri pentru atenţia acordată!