CORUPŢIA: REGLEMENTĂRI DE DREPT ACTIVITĂŢI DE …cj.md/uploads/Coruptia.pdf · CZU 343.352 C9...

Dr. Valeriu Cuşnir

CORUPŢIA:

- REGLEMENTĂRI DE DREPT- ACTIVITĂŢI DE PREVENIREŞI COMBATERE

(Partea I)

CHIŞINĂU, 1999

ACADEMIA DE POLIŢIE ŞTEFAN CEL MARE

Dr. Valeriu Cuşnir

CORUPŢIA:

- REGLEMENTĂRI DE DREPT- ACTIVITĂŢI DE PREVENIREŞI COMBATERE

(Partea I)

CHIŞINĂU, 1999

CZU 343.352C 9

Cuşnir V.M. Corupţia: - reglementări de drept; activităţi deprevenire şi combatere. Partea I. Monografie, Chişinău, Academia de PoliţieŞtefan cel Mare.

Aprobată şi recomandată pentru publicare de către ConsiliulEditorial al Academiei de Poliţie Ştefan cel Mare.

Recenzenţi:GheorghiţăMihai – doctor în drept, conferenţiar

universitar;Boeştean Gheorghe – şef-adjunct la Departamentul de

Combatere a Crimei Organizate şiCorupţiei.

Lucrarea conţine o cercetare ştiinţifică complexă a corupţieifenomen infracţional care ameninţă relaţiile sociale şi economice atât lanivel naţional cât şi internaţional

Abordarea problematicii corupţiei în context interdisciplinar - dreptpenal, drept administrativ, drept procesual penal, criminologie,criminalistică - atribuie, celor oglindite în prezenta lucrare un interes şiutilitate atât în plan didactico-ştiinţific cât şi practic.

Tehnoredactare computerizată:Cipovenco Stela

ISBN 9975-9549-8-7

Abrevieri

RM = Republica Moldovaalin. = alineatulart. = articolulC.pen. = Codul penalC.pr.pen. = Codul de procedură penalădes. = desenullit. = literanr. = numărulop.cit. = opera citatăp. = paginapct. = punctul“R.R.D.” = “Revista română de drept”“LV” = Revista “Legea şi viaţa”M.Of. = Monitorul Oficialurm. = următoarelevol. = volumulEd.M.A.I.M.S.N.

= Editura= Ministerul Afacerilor Interne= Ministerul Securităţii Naţionale

Cuprins

De la autor

Cuvânt înainte

Capitolul IAccepţiuni privind noţiunile de“corupţie” şi “infracţiune de corupţie”

Secţiunea IDefinirea corupţiei

Secţiunea a II-aInfracţiuni de corupţie

Secţiunea a III-aInfracţiunea de luare de mită

Secţiunea a IV-aInfracţiunea de mijlocire a mituirii

Secţiunea a V-aInfracţiunea de dare de mită

Secţiunea a VI-aInfracţiunea de trafic de influenţă

Secţiunea a VII-aInfracţiunea de primire de cătrefuncţionar a recompensei nelegitime

Secţiunea a VIII-aAlte norme juridice privind corupţiaşi protecţionismul

Secţiunea a IX-aProvocarea infracţiunii de corupţie

Capitolul IIConcepte, problematici şi măsuri privindprevenirea şi combaterea corupţiei

Secţiunea IConsideraţii generale

Secţiunea a II-aFactorii corupţiei

Secţiunea a III-aPrevenirea corupţiei

Secţiunea a IV-aNorme juridice speciale privindprevenirea şi combaterea corupţiei

Capitolul IIIInvestigarea infracţiunilor de corupţie

Secţiunea ICorupţia în Republica Moldova

Secţiunea a II-aAspecte criminalistice ale infracţiunilor de corupţie

Secţiunea a III-aSituaţii tipice şi selectări metodologice privindefectuarea cercetărilor infracţiunilor de corupţie

Secţiunea a IV-aOrganizarea şi planificarea cercetărilorinfracţiunilor de corupţie

Secţiunea a V-aVersiuni, verificări şi alte activităţi decercetare a infracţiunilor de corupţie

Secţiunea a VI-aReguli şi procedee tactice aplicate în efectuareaunor acte de urmărire penală privind descoperireainfracţiunilor de corupţie

Secţiunea a VII-aMetode tehnico-ştiinţifice de stabilire a sincerităţii saunesincerităţii celor implicaţi în corupţie

Concluzii

Anexe

Selectări bibliografice

De la autor

Importanţa cunoaşterii criminalităţii, inclusiv şi ainfracţiunilor de corupţie nu mai trebuie demonstrată.Devianţa prin corupţie prezintă pericoluozitate pentrustatul de drept şi pentru societate în ansamblul ei, astfel căreprezentarea cît mai exactă a aspectelor juridico-penale,criminologice, criminalistice şi tactico-metodologice deinvestigare este absolut indispensabilă pentru determinareaşi punerea în practică a celor mai eficiente activităţi deprevenire şi combatere a acestor delicte.

Făcându-şi apariţia încă din antichitate, tot de peatunci corupţia este şi reprimată, fiind aplicate şi pedepseaspre şi măsuri de prevenire şi combatere, dar ea(corupţia) nu numai că a supraveţuit de-a lungul veacurilordar evident şi a progresat. Concluzia desprinsă în urmastudiului făcut constă în faptul, că corupţia ca fenomensocial şi ca delict infracţiunal s-a dovedit a poseda ovitalitate de neinvidiat, dezvoltându-se odată cu societatea,odată cu statul şi dreptul, căpătând tot noi forme şimanifestări.

Astăzi, problema corupţiei este plasată în centrulatenţiei opiniei publice din republică. Practic zilnic, fie înpresă, la radio sau televiziune, de la tribuna Parlamentuluişi alte surse, se dau publicităţii diverse fapte de corupţie încare sunt implicaţi reprezentanţi ai autorităţilor puterii destat, partidelor politice, funcţionari de diverse ranguri.Deci, pare incontestabil faptul, că priveliştea corupţieipractic a cuprins Republica Moldova în lung şi curmeziş.Nu este însă mai puţin adevărat, că în analiza şi evaluareaacestui fenomen, se operează uneori cu noţiuni retorice, se

fac afirmaţii inexacte sau exagerate. Există diferenţeimportante între “corupţia” în sens juridic, definită de legeşi “corupţia” percepută de opinia publică.

De aceea în cadrul cercetării înfăptuite asuprafenomenului corupţiei, care mi-a fost şi subiectul tezei dedoctorat, m-am străduit să operez mai mult cu termenijuridici, coraportînd fenomenul în cauză cu reglementărilede drept, cu practica judiciară, ocolind socializarea,politizarea corupţiei.

Cu stimă către cititor Valeriu Cuşnir,lector superior la Academia de Poliţie“Ştefan cel Mare”,doctor în drept

Cuvânt înainte

Lucrarea elaborată de d-nul Cuşnir Valeriuconstituie o cercetare ştiinţifică complexă a corupţiei -fenomen infracţional care actualmente a cuprinsmajoritatea sferelor vieţii politice, social-economice,administrative de stat, care a suscitat şi continuănumeroase discuţii în societate şi printre specialişti,precum şi în rândul factorilor chemaţi să contribuie laeradicarea acestui viciu.

Chiar de la bun început autorul demonstrează oatitudine pe atât de serioasă pe cât şi de creativă privindinvestigaţiile înfăptuite, interpretând acţiunile atribuite lacorupţie în literatura de specialitate din diverse ţări,opiniile mai multor autori în acest domeniu şi formulândpropriile concluzii, bine argumentate şi corapoarte culegislaţia naţională în vigoare.

În continuare, în această ordine de idei suntdelimitate incriminările legate de corupţie din legislaţiaRepublicii Moldova - definite infracţiuni de corupţie -evidenţiindu-se în cadrul lor mituirea, ca una din formelecele mai agravante a corupţiei. De rând cu reflectareacaracteristicilor principale ale infracţiunilor de corupţie, înprezenta monografie destul de reuşit se consemneazălegătura dintre normele de drept penal prin care seincriminează faptele de corupţie şi normele juridicespeciale, prevăzute în Legea Republicii Moldova, privindcombaterea corupţiei şi protecţionismului, prin care sedefinesc aceste fenomene, se stipulează măsurile deprevenire şi combatere a lor.

În lucrare la un nivel didactic înalt a fost evaluatăproblema criminologică a fenomenului de corupţie, înprimul rând prin relevarea conceptelor de prevenire şicombatere şi în al doilea rând - a factorilor infracţiunilorce o formează, autorul accentuând în acest context, căeficacitatea soluţiilor adoptate depind nu numai deacurateţea concepţiei, de reuşita programelor în acestdomeniu, dar în mare măsură şi de dezvoltarea social-economică a statului, de puterea reală a acestuia, în fine şide mijloacele financiare pe care statul poate să le afectezela realizarea activităţii de prevenire şi combatere.

Demn de reţinut şi de un interes deosebit seprezintă ultimul capitol al lucrării consacrat descopeririiinfracţiunilor de corupţie, prin aria căruia se opereazăsecvenţe de corupţie în Republica Moldova, aspectecriminalistice, situaţii tipice şi selectări metodologiceprivind investigarea acestor infracţiuni.

Autorul îşi completează meritul şi prinreprezentarea legăturilor infracţionale în cazurile decorupţie, prin sistematizarea şi înfăţişarea regulilor şiprocedeelor tactice aplicate în efectuarea actelor deurmărire penală la investigarea infracţiunilor de corupţie,subliniind cadrul lor legal, făcând generalizările şiconcluziile finale.

Asocierile de idei realizate în lucrare şi expuse într-un limbaj accesibil sunt bazate pe o diversitate largă desurse bibliografice publicate atât în republică cât şi în alteţări, pe legislaţia în vigoare şi practica judiciară.

Nu ne îndoim, că această monografie va duce maideparte seria unor valoroase lucrări, care au apărut pânăacum în legătură cu problematica corupţiei şi va contribui

la completarea instrumentarului privind combatereaefectivă a acestui fenomen infracţional.

GheorghiţăMihai - Doctor în drept, conferenţiaruniversitar, prorector, Institutul deŞtiinţe Reale, Universitatea de Statdin Republica Moldova.

Boeştean Gheorghe - Şef-adjunct la Departamentul deCombatere a Crimei Organizate şiCorupţiei a MAI al RepubliciiMoldova.

“În măsură ce corupţia şi mita maiadânc pătrund în relaţiile sociale şieconomice, ducând la irosirea unorresurse tot mai mari, comunitateainternaţională tot mai răsunător îşiexprimă neliniştea în legătură cu acestfapt”

Din raportul ministrului de comerţ alSUA M.Kantor prezentat la 25 iulie 1996membrilor Clubului Economic Detroit.

Capitolul IAccepţiuni privind noţiunile de “corupţie” şi

“infracţiune de corupţie”

Secţiunea IDefinirea corupţiei

1.Istoria societăţii umane ne demonstrează căfenomenul infracţional al corupţiei1 a existat din cele maivechi timpuri.

Unii savanţi jurişti consideră chiar că tendinţaomului spre corupţie a existat din totdeauna2. Este cert căaprecierea unor fapte ca delicte antisociale şi pedepsirealor a început odată cu apariţia regulilor juridice, de drept.În Grecia antică răspândirea vastă a mituirii l-a determinatpe Platon să propună pedeapsa cu moartea a funcţionarilor

1 Cuvântul “corupţie” derivă din latinescul “coruptio,-onis”desemnând: 1) abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie; 2)desfrânare, depravare. v. Dicţionarul limbii române moderne. Ed.Academiei, Bucureşti, 1958, p.190.

2 Bernard Dandine, De la repression du trafic d influense en droitpositif francais actuel, Toulouse, 1935, p.11.

publici care primeau daruri pentru a-şi face datoria. “Nutrebuie să primeşti daruri – spunea el – nici pentru lucruribune, nici pentru rele”1.

În statul Roman se interzicea acceptareacompensaţiilor, darurilor pentru cele mai importanteîndatoriri civice. În legile romane adoptate – Lex Ciniciade donis muneribus (204 î.Ch.); Calpurnia (149 î.Ch.);Acilia (123 î.Ch.); Servilia (110 î.Ch.); Cornelia (81î.Ch.); Iulia (51 î.Ch.) – corupţia, fiind răspândită alarmantîn societate, a fost sancţionată ca delict prin care seînţelegea orice îmbogăţire injustă a persoanelor ce aveau ofuncţie publică sau semipublică2.

Sancţiunile aplicate funcţionarilor corupţi eraudiferite. După Legea Calpurnia, de exemplu, funcţionarulvinovat era obligat să restituie mita. Legea Acilia prevedeaaplicarea pedepsei precuniare, stabilind restituirea dubleivalori a folosului primit. Legea Servilia a prevăzut şipierderea de către funcţionarii vinovaţi a drepturilorpolitice. În Imperiul Roman delictele funcţionarilor corupţierau pedepsite şi mai sever, fiind aplicate, de rând cucelelalte pedepse principale, exilul şi confiscarea averii.

În vechiul drept francez, pentru actele de corupţieerau pedepsiţi guvernatorii şi intendenţii, care luau banipentru ai salva pe unii de corvoadă ori pentru a-şi procuraalte avantaje; seniorii – pentru scutirea unor supuşi deimpozite; ofiţerii de justiţie, grefierii, judecătorii – pentruabuz de funcţie. “Judecătorii sunt corupţi – scria Jousse –nu numai atunci când convin să facă un lucru pentru bani,

1 Apud G. Antoniu, Marin Popa, Şt. Daneş, Codul penal peînţelesul tuturora, Ed. Politică, Bucureşti, 1970, p.210.

2 Th. Mommsen, Le droit penal romain, vol.III, Paris, 1907, p.1.

dar şi atunci când fără nici o convenţie ei primesc ceva subpretext de cadouri...”.1

În Codul penal francez (Codul Napoleon) din anul1810, pentru prima dată au fost introduse sancţiuni foarteaspre pentru comiterea actelor de corupţie. Aceste normeau fost urmate, în esenţă, de majoritatea statelor europene.

În Moldova, fenomenul corupţiei este cunoscut dintimpurile străvechi. În una din Pravilele lui Matei Basarab(sec.XVI) se spunea:” Cade-se judecătorului… să fietuturor miloserd, nefăţarnic, neluător de mită…”. Oriceabatere de la aceste reguli era pedepsită. Miron Costin înLetopiseţul Ţării Moldave spunea că Domnitorul era severnu numai faţă de popor, dar şi faţă de judecătorii care selăsau corupţi, aceştea fiind pedepsiţi după vechile legi2

Evoluţia fenomenului, reflectată în cele mai vechilegislaţii, ne permite să concludem că corupţia, în esenţasa, reprezintă un abuz de funcţie în scopul obţinerii unoravantaje materiale, bunuri sau a altor foloase. Corupţianefiind definită ca fenomen juridic şi social, acteleindividuale care o constituiau erau incriminate şisancţionate.

2. Problemele corupţiei preocupă societatea de maimult timp. S-au făcut şi încercări de a delimita corupţia peplan internaţional. Astfel, John A. Gardiner, de launiversitatea din Ilion, SUA, subliniază că fenomenulcorupţiei nu are o singură definiţie, întrucât aceasta demult este o problemă naţională şi internaţională, cu

1 Jousse, Traite de la justice criminelle de Franse, vol.III, 1771,p.776.

2 Citat după: Istoria Dreptului penal român. Spre o nouă justiţiepenală, studiu comparativ (Istoria, filozofie, drept), Bucureşti, 1951, p.90.

multiple forme de manifestare şi accepţiuni1, iar E. HirschBalin afirmă că acest fenomen se manifestă pe diferite căi,fiind conceput în cea mai populară accepţie a cuvântului –folosirea abuzivă a puterii în propriul avantaj2.

De aceeaşi părere este şi profesorul universitar,doctor V. Dobrinoiu, din România care consideră ca faptede corupţie faptele ce intră sub incidenţa legii penale,adică acelea prin care persoana încearcă ori reuşeşte sădetermine un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor, înschimbul unor foloase materiale sau altor avantajenecuvenite să comită un act contrar legii, ori îndatoririlorsale de serviciu sau să favorizeze în orice mod persoaneleimplicate. Tot corupţie sunt şi actele funcţionarilor careacceptă – în schimbul unor avantaje – să aibă uncomportament neadecvat la serviciu3. Aceste caracteristiciale corupţiei se coraportează cu infracţiunile de luare demită (art. 254), dare de mită (art.255), primire de foloasenecuvenite (art.256) şi trafic de influenţă a Codului penalal României.

Profesorul, doctor A. B. Naumov de la InstitutulStatului şi Dreptului al Academiei de Ştiinţe din Rusia nuconsideră necesară o definire juridico-penală unică afenomenului corupţiei, afirmând că legislaţia în vigoare afederaţiei Ruse conţine norme penale respective care

1 John A. Gardiner, Defining Coruption, A. report to the FifthInternaţional Anti-Coruption Conference, (definiţia corupţiei, Raport la ceade-a cincea conferinţă internaţională anticorupţie), Amsterdam, 9 martie,1992.

2 Adrian Angheni, A V-a Conferinţă internaţională anticorupţie,Buletin de criminologie şi de criminalistică, 1992, nr.1-2, p.108-113.

3 V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Ed. ATLAS LEX,Bucureşti, 1995, p.8.

incriminează cele mai periculoase forme şi manifestări alecorupţiei, precum mituirea şi coruperea comercială (luareade mită - art. 290, darea de mită – art. 291, corupereacomercială – art.204,abuzul de serviciu – art.285,depăşirea atribuţiilor de serviciu – art.286) din Codulpenal al Federaţiei Ruse şi alte infracţiuni1.

Opinia este împărtăşită şi de profesorul doctor N. F.Kuzneţova din Federaţia Rusă, care defineşte corupţia cafenomen antisocial ce se manifestă în coruperea unorpersoane2.

Definiţia corupţiei cel mai des întâlnită a fostfurnizată de către profesorul universitar Joseph S. Nye dela Universitatea Harvard din Statele Unite, potrivit căreiacorupţia este comportamentul care deviază de laîndatoririle normale ale unui funcţionar public sauviolează legi împotriva exercitării anumitor tipuri deinfluenţă specifică, cum ar fi mita, nepotismul, deturnareade fonduri3.

Astfel, majoritatea savanţilor – jurişti, sociologi,criminologi, practicieni – din diferite ţări ale lumii,unanim identifică ca acte de corupţie acele fapte care suntcomise în legătură cu exercitarea unor funcţii, îndatoriri de

1 А. Б. Наумов Контроль над преступностью вдемократическом обществе журнал “Государство и право” (Controlulasupra criminalitatii intr-o societate democratica, revista “Statul siDreptul”), 1993, nr.10, p.54.

2 Н.Ф. Кузнецова, Обсуждение борьбы с корупцией, журнал“Государство и Право”, (Dezbateri privitor la combaterea coruptiei, revista“Statul si Dreptul”), 1993, nr.2, Moscova, p.134-135.

3 Adrian Angheni, op.cit. p.109.

serviciu şi constau din încălcări ale atribuţiilor, urmărindîn toate cazurile un profit1.

În acest sens este consemnată corupţia şi în LegeaRepublicii Moldova privind combaterea corupţiei şiprotecţionismului2, şi potrivit căreia corupţia este definităca un fenomen antisocial ce reprezintă o înţelegerenelegală dintre două părţi una3 propunând sau promiţândprivilegii sau beneficii nelegitime, cealaltă4, antrenată înserviciul public, consimţind sau primindu-le în schimbulexecutării sau neexecutării unor anumite acţiunifuncţionale ce conţin elemente ale infracţiunii prevăzute înCodul penal.

Protecţionismul, în sus-numita lege, este definit cao acţiune sau inacţiune a factorului de decizie vizând

1 V.Cuşnir, Accepţiuni privind noţiunea corupţiei în planinternaţional, Buletinul Asociaţiei Tinerilor jurişti, Nr.4, Chişinău, 1997,p.15.

2 Legea Republicii Moldova Nr. 900-XIII din 27 iulie 1996 cuprivire la combaterea corupţiei şi protecţionismului, M.Of. nr.56 din22.08.1996.

3 Subiectul, care promite, propune sau dă bani, bunuri, privilegii,beneficii ori alte foloase este definit corupătorul.

4 Subiectul, antrenat în serviciul public care acceptă sau primeştebani, bunuri, privilegii, beneficii ori alte foloase este definit coruptul.Subiecţi ai actelor de corupţie şi protecţionism potrivit acestei Legi seconsideră: funcţionarii cărora li se acordă permanent sau provizoriu, învirtutea legii, prin numire, prin alegere, fie în virtutea unei însărcinărianumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor într-un serviciulpublic sau într-o altă instituţie, ori într-o întreprindere sau organizaţie destat, funcţionarii care exercită acţiuni administrative de dispoziţie şiorganizatorico-economice, persoanele cu înalte funcţii de răspundere a cărormod de alegere sau de numire este reglementat de Constituţie şi de legiorganice, precum şi persoanele cărora li se delegheză împuterniciri în acestsens, care au comis acţiuni ilegale posibile, conform ligislaţiei în vigoare, desancţionare disciplinară, administrativă sau penală.

protejarea în rezolvarea unor probleme a persoanelorinteresate, prin atitudine favorabilă faţă de ele, indiferentde motivele de care s-a condus, care nu conţine elementeale infracţiunii1.

3. În ultimii ani tema corupţiei şi anticorupţiei esteîn atenţia diferitor întruniri internaţionale – simpozioane,conferinţe etc., inclusiv în cadrul ONU, ConsiliuluiEuropei.

La 15 decembrie 1975, Adunarea Generală a ONUpentru prima dată a abordat problema corupţiei, şi anume,răspândirea ei alarmantă în sfera tranzacţiilor comercialeinternaţionale. Rezoluţia nr.3514 adoptată de forul sus-numit conţinea numeroase iniţiative, recomandări pentrucombaterea corupţiei.

Un rol important în definirea noţiunii de corupţie, aformelor ei, periculozităţii şi a altor aspecte alefenomenului au ultimele întruniri internaţionale:Conferinţa Naţiunilor Unite din decembrie 1989 (Haga);Congresul al VIII-lea al ONU din august 1990 (Cuba),care a adoptat şi o Rezoluţie specială referitoare la“corupţia la nivel de guverne”; cele şase conferinţeinternaţionale (JACC) organizate o dată la 2 ani(Washington – 1983, New – York – 1985, Hong- Kong –1987, Sidney – 1989, Amsterdam – 1992 şi Mexic –1994); seminarul internaţional cu privire la corupţia careexistă pe pieţele de tranziţie, de la Budapesta din ianuarie

1 Autorul lucrării este de părăre că protecţionismul mai mult sereferă la normele de conduită, la etica funcţionarului public şi nu poate fipus pe acelaşi cântar (prin reglementarea comună) cu actele de corupţie,penal condamnabile, fiind binevenită definirea, interpretarea lui într-o altălege, spre exemplu, - “Cu privire la conduita şi etica funcţionarului public.”

1994 şi Conferinţa interdisciplinară desfăşurată la Friburg(Elveţia), 3 –5 februarie 1994.

Dintre manifestările internaţionale se cereevidenţiată Conferinţa miniştrilor de justiţie ai stateloreuropene din 14- 15 iunie 1994, desfăşurată la Malta cugenericul “Aspecte administrative, civile şi penale, precumşi rolul puterii judecătoreşti în lupta contracorupţiei”.Anterior, în vederea pregătirii pentru aceastăconferinţă, statelor participante li s-a difuzat un chestionar,pregătit de ministerul de justiţie al Italiei, pentru studiereaopiniilor şi pregătirea raportului. Conform acestuichestionar fenomenul corupţiei trebuia înţeles înaccepţiunea cea mai largă, cuprinzând orice ramură deactivitate şi orice persoană investită cu vreo funcţie, careeste implicată în obţinerea unor avantaje nemeritate ce ţinde exercitarea funcţiei.

Potrivit raportului, prezentat la Conferinţasusmenţionată, definiţia corupţiei diferă de la o ţară la alta.Sunt sisteme legislative care nu au în vedere formespecifice de corupţie, şi care nu cunosc delictul de“corupţie”, dar care impun, în acelaşi timp, măsuri menitesă combată eficient fenomenul în cauză, şi sunt altesisteme, care prevăd multiple forme pe care le poate aveacorupţia. Există legislaţii care reflectă sancţiuni pentrusimpla acceptare a oricăror avantaje de către un funcţionarşi legislaţii în care existenţa infracţiunii de corupţie estesubordonată comiterii de către funcţionar a unui actcontrar funcţiei administrative contra unui avantaj1. Însă

1 Raportul prezentat de ministrul de justiţie al Italiei la cea de-aXIX-a Conferinţă a miniştrilor europeni de justiţie, La Valetta, Malta, 14 –15 iunie

toate statele sancţionează corupţia funcţionarilor prinpedepse mai mult sau mai puţin severe, care variază înfuncţie de ţară şi de tipul infracţiunii – de la câteva lunipână la 15 ani de închisoare.

În plan internaţional corupţia posedă aşa forme şimanifestări, care până la momentul actual nu suntidentificate şi sancţionate. Aceasta se referă la comitereaunor activităţi de corupere de către persoanele juridice,nefiind incriminate de lege, coruperea funcţionarilorstrăini, fapte care la fel rămân în afara legii multor state;finanţarea ilicită a partidelor politice şi campaniilorelectorale, fapte “neobservate” şi “neapreciate” juridic etc.

Şi iată aici, ca un suport legal valoros, apareConvenţia penală cu privire la corupţie1 , adoptată la 27ianuarie 1999 de statele-membre ale Consiliului Europei încare se definesc actele de corupţie – corupţia pasivă şicorupţia activă, evidenţiindu-se corupţia din sfera publicăşi corupţia din sectorul privat, se nominalizează persoanelecare pot avea calitatea de subiect al actelor de corupţie,inclusiv cetăţenii străini, se stipulează incriminareatraficului de influenţă, acţiunilor de spălare a veniturilorprovenite din delictele de corupţie, fraudelor încontabilitate legate de corupţie şi răspunderea pentrucomiterea faptelor în cauză atât a persoanelor fizice cât şijuridice, precum şi sancţionarea celor vinovaţi.

Totodată în această Convenţie se prevedecooperarea în lupta cu corupţia în plan naţional şiinternaţional, inclusiv în efectuarea măsurilor de colectare

1 Convenţia penală cu privire la corupţie, Strasbourg, 27.01.1999,semnată de 27 state-membre a Consiliului Europei, inclusiv şi de RepublicaMoldova.

a probelor, aplicarea sechestrului, protecţia celor carecolaborează cu autorităţile în investigarea cazurilor decorupţie şi a martorilor, extrădarea şi alte aspecte privindcombaterea acestui fenomen infracţional.

Bineînţeles, dezvoltarea social economică în plannaţional şi internaţional, apariţia unor noi forme de relaţiisociale, sfere de administrare influenţează şi fenomenulinfracţional examinat, care poate să dispară în uneledomenii şi să se răspândească în altele, luând noi forme,noi manifestări, fapt care poate genera schimbări şi îndefinirea fenomenului corupţiei.

Secţiunea a II-aInfracţiuni de corupţie

1. În actuala legislaţie penală a republicii Moldovainfracţiuni cuprinse sub noţiunea generică de infracţiuni decorupţie nu se evidenţiază.

Plecând însă de la noţiunea de corupţie expusă înart.2 al Legii cu privire la combaterea corupţiei şiprotecţionismului şi accepţiunile referitor la acest fenomenreflectate în literatura de specialitate, examinate înprecedenta secţiune, în sfera noţiunii de corupţie în modstrict1 sunt incluse următoarele delicte, definite infracţiuni

1 Interpretând corupţia în sens larg, putem identifica în Codul penalîn vigoare al R.M. mai multe incriminări care au drept mobil un avantajmaterial sau un alt folos, spre exemplu: trădarea de Patrie (art.61), spionajul(art.62), contrabanda (art.75) şi alte infracţiuni contra statului; ?morulpremeditat săvîrşit în interes acaparator (art.88 p.1), efectuarea ilegală aavortului (art.108), privaţiunea ilegală de libertate (art.116) şi alteinfracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei;sustragerea din avutul proprietarului prin însuşire, ierosire sau abuz de

de corupţie, prevăzute de Codul penal (Capitolul VIII dinPartea specială întitulat “Infracţiuni săvârşite de persoanecu funcţii de răspundere”) în vigoare al RepubliciiMoldova: luarea de mită (art.187), mijlocirea mituirii(art.187/1), darea de mită (art.188), traficul de influenţă(art.188/1), primirea de către funcţionar a recompenseinelegitime (art.189/3) şi nerespectarea de către persoanacu funcţie de răspundere a prevederilor Legii privindcombaterea corupţiei şi protecţionismului (art.189/4),ultima referindu-se la norme juridice speciale (vezisecţiunea a VIII-a din capitolul dat).

2. Analizând aceste infracţiuni în raport cufenomenul infracţional examinat în prezenta lucrareobiectiv se impune evidenţierea mituirii1 - ca a uneiadintre formele cele mai agravante a corupţiei2 la comiterea

serviciu (art.123), dobândirea prin şantaj a avutului proprietarului (art.125)şi alte infracţiuni contra proprietăţii; falsificarea rezultatelor votării(art.1333), violarea secretului corespondenţei (art.135) şi alte infracţiunicontra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi ale cetăţenilor;folosirea neconformă a mijloacelor bugetare (art.1552), falimentul fictiv sauintenţionat (art.1554), înşelarea clienţilor (art.1602), primirea uneiremuneraţii ilicite pentru îndeplinirea lucrărilor, legate de deservireapopulaţiei (bacşişul subl.autorului) (1603), practicarea ilegală a activităţii deîntreprinzător (art.164), evaziunea fiscală a persoanelor juridice (art.1642) şifizice (art.1643) şi alte infracţiuni economice; abuzul de putere sau abuzul deserviciu (art.184), excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu(art.185) şi alte delicte incriminate în prezentul Cod penal al R.Moldova.

1 Prin “mituire” se înţelege, în genere, “Coruperea unui funcţionarprin foloase de orice fel, în vederea îndeplinirii sau neîndepliniriiîndatoririlor de serviciu sau a îndeplinirii unui act ilegal”, O.A.Stoica, Dreptpenal, Partea specială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, p.245,V.Dobrinoiu, op.cit., p.105-106.

2 V.Cuşnir, Autoritatea publică, corupţia şi crima organizată,Conferinţa ştiinţifico-practică republicană “Strategia combaterii

căreia participă: mituitorul1 - persoana, care fiindcointeresată în soluţionarea unei cauze, dă bani, bunurimateriale, alte valori, foloase altei persoane - mituitul2-care ia personal sau prin mijlocitor3 (intermediar) bani,bunuri, alte valori, acceptă serviciile, privilegiile,beneficiile ce nu i se cuvin, în schimbul îndepliniriiacţiunii (inacţiunii) în favoarea mituitorului,caracteristicile principale ale cărora urmează în SecţiunileIII, IV şi V din Capitolul dat.

Secţiunea IIIInfracţiunea de luare de mită

1. Prin art.187 C.pen. “Luarea de mită”4 seincriminează fapta de luare (varianta tip) de către opersoană cu funcţii de răspundere, personal sau prinmijlocitor, a mitei sub formă de bani, hârtii de valoare, altebunuri sau avantaje cu caracter patrimonial, acceptare deservicii, privilegii sau beneficii, care nu i se cuvin, pentruîndeplinirea unei acţiuni (inacţiuni) sau îndeplinirea cuîntârziere a unei acţiuni în interesul mituitorului saupersoanelor pe care le reprezintă dacă asemenea acţiune(inacţiune) întră în obligaţiile de serviciu ale persoanei cufuncţii de răspundere sau, în virtutea funcţiei sale aceastapoate contribui la o asemenea acţiune (inacţiune), precumşi protecţia în serviciu a persoanei corupte, - se pedepsesc

criminalităţii organizate în Republica Moldova”, 23-24 mai 1996, Ed.ARC,Chişinău, 1997,p.87.

1 Vezi Secţiunea a V-ea “Infracţiunea de darea de mită”2 Vezi Secţiunea a III-ea “Infracţiunea de luare de mită”3 Vezi Secţiunea a IV-a “Infracţiunea de mijlocirea mituirii”4 Alin. 1 în redacţia Legii nr. 1375 din 19.11.97.

cu privaţiune de libertate pe un termen de la 3 la 10 ani, cuconfiscarea averii şi privarea de dreptul de a ocupaanumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe untermen de până la 5 ani (alin.1).

Varianta agravantă constă în aceleaşi acţiuni,săvârşite în urma unei înţelegeri prealabile de către ungrup de persoane sau în repetate rânduri, sau însoţite deextorcarea mitei, ori primirea unei mite de mari proporţii, -se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la 5 la 15 ani, cuconfiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupaanumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe untermen de până la 5 ani (alin.2).

A doua variantă agravantă există în cazurile, cândacţiunile prevăzute de alin.1 şi 2 ale prezentului articolsunt săvârşite de o persoană cu înaltă funcţie derăspundere ori care a fost condamnată anterior pentru luarede mită, ori care a luat mită în proporţii deosebit de mari,ori care a luat mită pentru servicii acordate unei organizaţiicriminale, - se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe untermen de la 10 la 25 ani cu confiscarea averii, şi cuprivarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de apractica anumite activităţi pe un termen de până la 5 ani(alin.3).

2. Potrivit prevederilor art.187 C.pen., subiect alinfracţiunii de luare de mită poate fi numai persoana cufuncţii de răspundere, noţiunea căreia este expusă înart.183, alin.1 C.pen.; persoană cu funcţie de răspundereeste considerată persoana căreia, într-o întreprindere,instituţie, organizaţie, indiferent de forma de proprietate ise acordă permanent sau provizoriu, în virtutea legii, prinnumire, prin alegere, fie în virtutea unei însărcinări

anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercităriifuncţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrativede dispoziţie şi organizatorico-economice.

La categoria de persoane cu funcţii de răspunderesunt atribuiţi şi reprezentanţii autorităţii publice1-funcţionarii organelor de stat investiţi cu dreptul de aînainta cerinţe, precum şi de a lua decizii obligatorii pentruexecutare de către cetăţeni, întreprinderi, instituţii şiorganizaţii, indiferent de apartenenţa şi subordonarea lordepartamentală (deputaţii, conducătorii, adjuncţii şimembrii consiliilor raionale şi locale, judecătorii,procurorii, anchetatorii, lucrătorii organelor de poliţie,inspectorii de stat etc.).

Prin funcţii de ordin organizatorico-economic seînţeleg funcţiile de înfăptuire a conducerii colectivelor sausectoarelor de muncă, a activităţii de producere a unorlucrători (selectarea şi repartizarea cadrelor, planificareamuncii, organizarea muncii subalternilor, menţinereadisciplinei de muncă etc.). Asemenea funcţii îndeplinescconducătorii şi adjuncţii conducătorilor întreprinderilor,instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de forma deproprietate, conducătorii subdiviziunilor structurale (şefiişi adjuncţii şefilor direcţiilor, secţiilor, laboratoarelor,catedrelor etc.), conducătorii sectoarelor de muncă(maiştrii, şefii de şantiere şi de brigadă), etc.

Prin funcţii administrative de dispoziţie se înţelegîmputernicirile privind dirijarea şi dispunerea depatrimoniu, stabilirea ordinii de păstrare, prelucrare şirealizare a acestui patrimoniu, asigurarea controlului

1 Hotarвrea nr.6 a Plenului Judecatoriei Supreme a Republicii Moldova din 11martie 1996, p.7

asupra acestor operaţiuni, organizarea deservirii sociale apopulaţiei etc.

Astfel de împuterniciri au şefii secţiilor şiserviciilor economice de aprovizionare şi financiare, şefiidepozitelor, magazinelor, atelierelor etc.

De asemenea, pot fi recunoscute ca persoane cufuncţii de răspundere şi acele persoane care au dreptul de aîntreprinde în baza funcţiilor de serviciu acţiuni ce pot danaştere unor consecinţe de ordin juridic (controlori,revizori, etc.).

Prin întreprindere, instituţie, organizaţie indiferentde forma de proprietate se înţelege orice întreprindere,instituţie, organizaţie care desfăşoară o activitate social-utilă potrivit legii şi se bazează pe orice formă deproprietate indiferent de forma organizatorico-juridică.

Conform dispoziţiilor legii, ca subiect alinfracţiunilor de luare de mită, alături de persoanele carepermanent sau provizoriu îndeplinesc funcţii ale autorităţiipublice sau obligaţiuni de ordin administrativ de dispoziţieşi organizatorico-economice, sunt şi persoanele careîndeplinesc aceste funcţii în virtutea unei însărcinărispeciale date de organele şi persoanele cu funcţii derăspundere (controlorii şi revizorii obşteşti, antrenoriisocietăţilor şi echipelor sportive etc.).

Persoana, care provizoriu exercită funcţii într-oanumită postură sau care îndeplineşte însărcinări speciale,poate avea calitatea de subiect al infracţiunii de luare demită numai în cazul când ea a fost investită cu acestefuncţii în modul prevăzut de lege.

Subiect al acestei infracţiuni poate fi şi persoana cufuncţii de răspundere, care deşi nu avea nemijlocit

împuterniciri pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea unoracţiuni în interesul celui care dă mită, însă în virtuteaatribuţiilor sale de serviciu putea pentru mită să ia măsuriîn scopul săvârşirii acestor acţiuni de către alte persoanecu funcţii de răspundere.

Nu sunt subiecţi ai infracţiunilor săvârşite depersoane cu funcţii de răspundere lucrătoriiîntreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor indiferent deforma de proprietate care exercită numai funcţii purprofesionale sau tehnice. Dacă concomitent cuîndeplinirea acestor funcţii ei sunt investiţi şi cu funcţii deordin administrativ de dispoziţie sau organizatorico-economic, în caz de luare de mită, ei pot fi traşi larăspundere pentru infracţiunea prevăzută în art.187 C.pen.

3. Prin obiecte predestinate mitei sub orice formă seînţeleg banii, hârtiile de valoare, valorile materiale,precum şi alte foloase atât de ordin patrimonial(transmiterea valorilor materiale, folosirea gratuită a uneilocuinţe sau a altor valori materiale, procurarea gratuită afoilor la sanatoriu şi turistice, acordarea nelegală apremiilor, prestarea gratuită a unor servicii etc.), cât şi deordin nepatrimonial (acordarea unui titlu sau a unui grad,ori a unei distincţii onorifice etc.).

4. În ceea ce priveşte prima variantă agravantă(alin.2 art.187 C.pen.) prin luarea de mită săvârşită înurma unei înţelegeri prealabile de către un grup depersoane se înţelege luare de mită de către doua sau maimulte persoane cu funcţii de răspundere, care s-au înţelesdin timp despre săvârşirea în comun a acestei infracţiuni.Infracţiunea se consideră consumată din momentul luăriimitei macăr de una din persoanele cu funcţii de

răspundere, indiferent de faptul dacă mituitorul înţelegeasau nu că la luarea mitei participă câteva persoane cufuncţii de răspundere.

La luarea mitei săvârşită în urma unei înţelegeriprealabile de către un grup de persoane, valoarea miteiconstă din preţul tuturor bunurilor şi serviciilor primite, iarla încasarea în folosul statului a avantajelor primiteneîntemeiat trebuie de reieşit din suma de bani sauvaloarea avantajului patrimonial primit de fiecare mituit.

Persoana cu funcţii de răspundere care a luat mitafără înţelegere prealabilă cu altă persoană cu funcţii derăspundere, iar după aceasta ia dat ultimei o parte din mităpentru îndeplinirea unor acţiuni în interesul mituitorului,poartă răspundere penală pentru concurs de infracţiuni dedare şi luare de mită.

5. Luarea de mită, mijlocirea mituirii şi darea demită ca infracţiuni săvârşite în repetate rânduri presupuncomiterea uneia şi aceleiaşi infracţiuni nu mai puţin dedouă ori cu condiţia neexpirării termenului de prescripţieprivind tragerea la răspundere penală.

Luarea de mită concomitent de la câteva persoanepentru săvârşirea în interesul fiecărui mituitor a unoracţiuni separate se califică ca infracţiune săvârşită repetat.

Darea sau luarea de mită, în câteva rate pentruîndeplinirea sau neîndeplinirea acţiunilor în scopulasigurării rezultatului dorit de mituitor, precum şi darea demită unui grup de persoane cu funcţii de răspundere lasăvârşirea infracţiunii printr-o înţelegere prealabilă întreele, nu poate fi apreciată ca infracţiune săvârşită în modrepetat.

6. Extorcarea mitei, constă în cererea ei de cătrepersoana cu funcţii de răspundere sub ameninţareasăvârşirii acţiunilor care vor cauza prejudicii intereselorlegale ale mituitorului, ori punerea intenţionată a ultimuluiîn aşa condiţii care îl impun să dea mită în scopulpreîntâmpinării consecinţelor nefaste pentru interesele salelegale.

7. Trebuie de avut în vedere că de mărimea miteidepinde justa încadrare juridică a infracţiunilor de dare şiluare de mită. De aceea fiecare obiect al mitei trebuie săfie evaluat în bani, reieşind din preţurile sau tarifele pentruservicii, iar în lipsa lor-în baza rapoartelor expertizei, lamomentul săvârşirii infracţiunii.

Dacă recompensa ilicită în proporţii mari saudeosebit de mari se primeşte în rate, însă aceste acţiunireprezintă episoade ale unei infracţiuni continuate, faptaurmează a fi apreciată ca luare de mită corespunzător înproporţii mari sau deosebit de mari.

Se consideră mită în proporţii mari, sau deosebit demari, mita mărimea căreia evaluată în bani depăşeşteproporţiile indicate respectiv în alin.2 al Notei la art.119 şiîn Nota la art.123/1 din Codul penal1.

8. A doua variantă agravantă a luării de mită existăîn ipoteza în care fapta este comisă de o persoană cu înaltăfuncţie de răspundere ori care a fost condamnată anteriorpentru luare de mită, ori care a luat mită în proporţii

1 În prezentul Cod penal prin proporţii mari se înţelege valoarea bunurilormateriale care exprimată în bani depăşeşte de 500 de ori mărimea salariului minim învigoare la momentul săvârşirii infracţiunii, iar proporţii deosebit de mari – de 1500 deori. Salariul minim în Republica Moldova constitue 18 lei moldoveneşti, Legea nr.51 –XIII din 14 aprilie 1994 , cu modificările introduse prin Legea nr.777 – XIII din 13martie 1996.

deosebit de mari, ori care a luat mită pentru serviciiacordate unei organizaţii criminale.

Conform alin.2 art.183 C. pen. (noţiunea persoaneicu funcţie de răspundere) se consideră persoană cu înaltăfuncţie de răspundere persoana cu funcţie de răspundere alcărei mod de alegere sau numire este reglementat deConstituţia Republicii Moldova şi de legi organice,precum şi persoanele cărora persoana cu înaltă funcţie derăspundere, le-a delegat împuternicirile sale. În acest sensîn Hotărârea nr.6 din 11.03.96 a Plenului JudecătorieiSupreme a Republicii Moldova sa arătat, că la astfel depersoane se referă: Preşedintele Republicii Moldova,Preşedintele, vicepreşedinţii şi deputaţii Parlamentului,Prim-ministrul şi membrii Guvernului, judecătorii tuturorinstanţelor judecătoreşti, Magistraţii Consiliului Superioral Magistraturii, Procurorul General şi procurorii ierarhicinferiori, membrii Curţii de Conturi, Preşedintele şijudecătorii Curţii Constituţionale etc.

Totodată, persoane cu înaltă funcţie de răspunderesunt acele persoane, al căror mod de alegere sau numireeste reglementat de legi organice, funcţionarii aleşi saunumiţi în acele organe, organizarea şi funcţionarea cărorasunt reglementate prin astfel de legi; spre exemplu,membrii comisiilor electorale pentru alegereaParlamentului şi pentru alegerile locale, consilieriiconsiliilor raionale, orăşeneşti (municipale) şi săteşti(comunale), preşedinţii comitetelor executive raionale,primarii municipiilor, vicepreşedinţii, viceprimarii,membrii primăriilor şi membrii comitetelor executiveraionale, secretarii acestor organe.

9. Ca persoane anterior condamnate pentru mituiresunt recunoscute persoanele condamnate prin sentinţedefinitive, pentru dare sau luare de mită ori mijlocireamituirii, antecedentele penale ale cărora nu sunt stinse.

10. Prin dare sau luare de mită de o organizaţiecriminală, pentru servicii acordate, se înţelege darea sauluarea de mită în scopul săvârşirii mediate sau pe viitor decătre mituit a oricăror servicii, ce ţin de competenţa lui,unei organizaţii criminale prevăzute în art.17/11 C.pen. Enecesar de avut în vedere că legea nu cere ca persoanacare dă mită să fie membru al organizaţiei criminale.

11. Răspunderea penală pentru mituire survineindiferent de faptul când a fost înmânată mita – până saudupă săvârşirea acţiunii sau inacţiunii, precum şi de faptul,dacă mita a fost dinainte condiţionată, au fost sau nuîndeplinite careva acţiuni în interesul mituitorului.

Primirea banilor sau altor valori de către persoanacu funcţii de răspundere de la persoanele aflate subcontrolul sau în subordonarea lui pentru protecţie sauexces de toleranţă în serviciu, pentru favorizare însoluţionarea unor întrebări, ce sunt de competenţa luiurmează a fi apreciată ca luare de mită.

Acţiunile făptuitorului trebuie recunoscute ca dareşi luare de mită şi în cazurile când condiţiile de primire a

1 În art.17/1 alin.1 C.pen. este dată noţiunea organizaţiei criminalecare constitue o reuniune de persoane sau de grupuri criminale într-ocomunitate stabilă, a cărei activitatte se întemeiază pe diviziunea întremembrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurareşi executare a intenţiilor criminale ale acestei organizaţii în scopul înrâuririiactivităţii economice şi de altă natură a persoanelor juridice şi fizice saucontrolării ei în alte forme în federea obţinerii de avantaje şi intereseeconomice, financiare, de alte avantaje şi interese materiale şi nemateriale.

valorilor sau serviciilor n-au fost condiţionate dinainte,însă participanţii la infracţiune înţeleg că mita seînmânează cu scopul de a satisface interesele mituitorului.

Secţiunea a IV-aInfracţiunea de mijlocire a mituirii

1. O altă infracţiune, din grupul celor examinate,prevăzută în legislaţia penală a Republicii Moldova estemijlocirea mituirii1 (art.187/1 C.pen.). Conform alin.1art.187/1 fapta de mijlocire a mituirii (varianta tip) sepedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la 2la 8 ani.

Ca formă agravantă a mijlocirii mituirii constituiefapta săvârşită fie în mod repetat, fie de o persoanăanterior condamnată pentru mituire, fie prin abuzul deserviciu, - se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe untermen de la 7 la 15 ani cu confiscarea averii (alin.2art.187/1).

A doua formă agravantă evidenţiază mijlocireamituirii săvârşită de o persoană cu înaltă funcţie derăspundere sau în interesul unei organizaţii criminale,fapte care se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe untermen de la 10 la 20 ani cu confiscarea averii (alin.3art.187/1).

În aliniatul 4 art.187/1 C.pen. este prevăzută ocauză care înlătură răspunderea penală a faptei demijlocire a mituirii. Astfel, mijlocitorul dării sau luării de

1 Art.187/1 a fost introdus în Codul penal prin Ucazul PrezidiuluiSovetului Suprem al RSSM din 24.05.92; în redacţia actuală modificat şicompletat prin legile din 04.08.92 şi 09.12.94.

mită este absolvit de răspundere penală dacă seautodenunţă, neştiind despre faptul că organele decercetare penală, anchetatorul, procurorul sunt la curent cuinfracţiunea săvârşită de el.

2. Subiect activ al infracţiunii de mijlocire a mituiriipoate fi orice persoană particulară, precum şi persoane cufuncţii de răspundere, inclusiv cu înaltă funcţie derăspundere. Mijlocitor este persoana care, acţionândpotrivit misiunii mituitorului sau mituitului, transmitenemijlocit mita. Totodată, pentru încadrarea acţiunilormijlocitorului în temeiul art.187/1 C.pen. nu areimportanţă faptul dacă el a primit sau nu recompensă de lamituitor sau mituit pentru mijlocire.

3. Făptuitorul, care organizează darea sau luarea demită, ori este complice la darea sau luarea de mită şiconcomitent exercită funcţii de mijlocire, poartărăspundere penală pentru coparticipare la darea sau luareade mită. În acest caz calificarea acţiunilor coparticipatuluidepinde de intenţia lui, reieşind din faptul – din iniţiativa,din partea şi în interesul cui el activează – a mituitoruluisau mituitului. În aceste cazuri acţiunile făptuitorului nucer calificarea suplimentară în temeiul art.187/1 C.pen.

4. La recunoaşterea mijlocitorului sau mituitului capersoană cu înaltă funcţie de răspundere (alin.3 art.187 şialin.3 art.187/1 din Codul penal) trebuie de reieşit dinprevederile art.183 alin.2 C.pen.

5. Pentru încadrarea juridică a faptei în baza alin.3art.187/1 C.pen. ca mijlocire a mituirii în interesul uneiorganizaţii criminale este de ajuns ca mijlocitorul să ştie căel ia pentru a transmite mituitului mita de la organizaţiacriminală.

Secţiunea a V-aInfracţiunea de dare de mită

1. Prin art.188 C.pen. este incriminată fapta de darede mită1 şi sancţionată cu privaţiune de libertate de la 3 la8 ani (alin.1). Potrivit textului de incriminare suntprevăzute şi două forme agravante ale dării de mită.Astfel, darea de mită în repetate rânduri, fie de o persoanăanterior condamnată pentru mituire sau darea de mită înproporţii mari, - se pedepseşte cu privaţiune de libertate peun termen de la 7 la 15 ani cu confiscarea averii (alin.2).

A doua formă agravantă există atunci, când are locdarea de mită în proporţii deosebit de mari sau pentruservicii acordate organizaţiei criminale, - se pedepseşte cuprivaţiune de libertate pe un termen de la 10 la 20 ani cuconfiscarea averii.

În alineatul 4 al art.188 sunt prevăzute două cauzecare înlătură răspunderea penală a mituitorului: 1) cândmita i-a fost extorcată şi 2) dacă persoana sa autodenunţatneştiind că organele de cercetare penală, anchetatorul,procurorul sunt la curent cu infracţiunea săvârşită.

2. Infracţiunea de dare de mită poate fi comisă deorice persoană, fie particulară, fie cu funcţii de răspunderesau cu înaltă funcţie de răspundere.

3. Darea de mită, luarea de mită şi mijlocireamituirii se consideră consumate din momentul luării decătre mituit chiar şi numai a unei părţi din mită. În situaţiacând mita propusă n-a fost luată, acţiunile mituitoruluiurmează a fi calificate ca tentativă la dare de mită, iar ale

1 Art.188 C.pen. este expus în redacţia Legii nr.316 – XIII din09.12.94.

mijlocitorului – ca tentativă la mijlocire a mituirii. Dacămita promisă şi acceptată n-a fost luată din motive care n-au depins de voinţa mituitului, acţiunile lui trebuiecalificate ca tentativă de luare de mită.

Fapta persoanei care a dat mită pentru acordareaunor avantaje organizaţiilor, indiferent de forma deproprietate, urmează a fi calificată ca dare de mită, iar laprezenţa elementelor altor infracţiuni – în concurs cuaceste infracţiuni.

Persoana cu funcţie de răspundere, care a propussubalternului său de a obţine careva acţiuni sau inacţiunifavorabile prin dare de mită altei persoane cu funcţie derăspundere, poartă răspundere penală ca mituitor, iarsubalternul care s-a înţeles despre îndeplinirea acestoracţiuni şi a dat mita, poartă răspundere pentrucoparticipare la dare de mită. Dacă el numai transmitemita, ştiind despre caracterul misiunii, acţiunile luiurmează a fi calificate ca mijlocire a mituirii.

4. Răspunderea pentru dare şi luare de mită nuexclude în acelaşi timp tragerea la răspundere penalăpentru acţiuni care deşi sunt legate cu mituirea constituieînsă alte infracţiuni distincte – abuzul de putere sau deserviciu, delapidare etc.1. În asemenea cazuri are loc unconcurs de infracţiuni.

5. După sensul textului art.187/1 alin.4 şi art.188alin.4 rezultă că autodenunţarea prevede eliberarea derăspundere penală nu numai a mituitorului şimijlocitorului, dar şi a coparticipaţilor lor. Autodenunţareaprivind darea de mită sau mijlocirea mituirii, adresată

1 Hotărârea nr.6 a Plenului Judecătoriei Supreme a RepubliciiMoldova din 11 martie 1996, p.10.

poliţiei, procurorului, instanţei de judecată sau unui altorgan de stat, îl eliberează pe făptuitor de răspunderepenală numai în cazul când el nu ştia despre faptul căorganele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiuneasăvârşită de el, indiferent de motivele care l-au determinat.

Eliberarea mituitorului de răspundere penală dinmotivul extorcării mitei ori eliberarea mituitorului saumijlocitorului din motivul autodenunţării nu înseamnă însălipsa conţinutului constitutiv al infracţiunii în acţiunileacestor persoane. Ca consecinţă, ei nu pot fi recunoscuţi caparte vătămată şi nu au dreptul de a pretinde la restituireavalorilor date ca mită.

Autodenunţarea privind darea de mită saumijlocirea mituirii constituie, totodată, şi o plângere despresăvârşirea infracţiunii de luare de mită de către o persoanăcu funcţii de răspundere. În caz de denunţare calomnioasăfăptuitorul poate fi tras la răspundere penală pentru oastfel de infracţiune în conformitate cu art.195 C.pen.(denunţarea calomnioasă).

Secţiunea a VI-aInfracţiunea de trafic de influenţă.

1. Traficul de influenţă1 este incriminat prinart.188/1 C.pen. şi constituie primirea sau extorcarea debani, hârtii de valoare, alte bunuri sau avantaje cu caracterpatrimonial, acceptarea de servicii sau de promisiuni debunuri sau avantaje, personal sau prin mijlocitor, pentrusine sau pentru o altă persoană, săvârşite intenţionat de

1 Art.188/1 a fost introdus оn Codul penal al Republicii Moldovaprin Legea nr.1375 din 19.11.97.

către o persoană care are influenţă sau care susţine că areinfluenţă asupra unui funcţionar public, în scopul de a-lface să îndeplinească ori să nu îndeplinească acţiuni ceintră în obligaţiile sale de serviciu, indiferent dacăasemenea acţiuni au fost sau nu au fost săvârşite, - sepedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la 2 la8 ani cu confiscarea averii (alin.1).

2. Ca formă agravantă a traficului de influenţăconstituie aceleaşi acţiuni urmate de influenţa promisă saude obţinerea rezultatului urmărit, săvârşite în urma uneiînţelegeri prealabile de către un grup de persoane saurepetat, ori primirea de valori sau avantaje în proporţiimari, - se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe untermen de la 5 la 15 ani cu confiscarea averii (alin.2).

3. A doua formă agravantă a traficului de influenţăexistă în ipoteza în care acţiunile prevăzute în alineateleîntâi şi doi ale prezentului articol sunt săvârşite depersoane care au fost condamnate anterior pentruasemenea infracţiuni sau pentru dare de mită, sau pentruprimire de valori ori avantaje în proporţii deosebit de mari,sau pentru acordarea de servicii unei organizaţii criminale,- se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la 10 la 20 deani cu confiscarea averii (alin.3).

Secţiunea a VII-aInfracţiunea de primire de către funcţionar

a recompensei nelegitime

1. O altă infracţiune din Capitolul VIII al Coduluipenal al Republicii Moldova este primirea de către un

funcţionar a recompensei nelegitime12 (art.189/3). Potrivittextului acestui articol primirea de către un funcţionar alautorităţilor publice, altor instituţii, întreprinderi şiorganizaţii de stat, care nu este persoană cu funcţii derăspundere, a unei recompense nelegitime sau a unoravantaje patrimoniale de la cetăţeni pentru îndeplinireaunor acţiuni sau acordarea de servicii care intră înatribuţiile sale de serviciu, - se pedepseşte cu privaţiune delibertate pe un termen până la 2 ani sau cu muncăcorecţională pe un termen până la 1 an, sau cu amendă înmărime de până la 50 salarii minime cu privarea, în toatecazurile, de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de apractica anumite activităţi pe un termen până la 5 ani(alin.1).

Ca variantă agravantă a acestei infracţiunilegislatorul a prevăzut aceleaşi acţiuni săvârşite repetat sauîn proporţii mari, - se pedepsesc cu privaţiune de libertatede la 2 la 6 ani sau cu amendă în mărime până la 100salarii minime cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul dea ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţipe un termen până la 5 ani (alin.2).

2. Subiect activ al acestei infracţiuni este consideratun funcţionar al autorităţilor publice în afara persoanelorcu funcţii de răspundere prevăzute în art.183 C.pen. Estede observat că legislatorul n-a condiţionat primirearecompensei ilicite de faptul dacă acţiunile au fost dejaîndeplinite de către funcţionar sau vor urma ori dacă este


vorba de acţiuni care contravin îndatoririlor de serviciu afuncţionarului ori careva inacţiuni.

3. În cazul tuturor infracţiunilor examinate – luareaşi darea de mită, mijlocirea mituirii, trafic de influenţă şiprimirea de către funcţionar a recompensei nelegitime –banii şi alte valori sechestrate ca obiecte ale mitei şirecunoscute ca corpuri delicte urmează a fi confiscate înfolosul statului. Dacă banii sau alte valori transmise camită nu au fost găsite, echivalentul lor în bani se încaseazăîn folosul statului de la cei vinovaţi.

Secţiunea a VIII-aAlte norme juridice

privind corupţia şi protecţionismul

În legătură cu adoptarea Legii Republicii Moldovaprivind combaterea corupţiei şi protecţionismului din 27iulie 1996 în Codul penal şi Codul cu privire lacontravenţiile administrative au fost introduse următoarelenorme:

a) în Codul penal – articolul 189/4 “Nerespectareade către persoana cu funcţii de răspundere a prevederilorlegii privind combaterea corupţiei şi protecţionismului”1.Potrivit textului acestui articol eschivarea intenţionată aconducătorilor de autorităţi publice, de alte instituţii,întreprinderi şi organizaţii de stat de la luarea măsurilor derigoare faţă de funcţionarii subalterni vinovaţi decomiterea unor acte de corupţie şi protecţionism, săvârşiterepetat pe parcursul unui an după aplicarea sancţiunilor


administrative pentru aceeaşi încălcare, - se pedepseşte cuamendă în mărime de la 25 la 50 de salarii minime cudestituirea din funcţie;

b) în Codul cu privire la contravenţiileadministrative – art.174/18 “Nerespectarea prevederilorlegii privind combaterea corupţiei şi protecţionismului”1.Astfel, eschivarea intenţionată a conducătorilor deautorităţi publice, de alte instituţii, întreprinderi şiorganizaţii de stat de la luarea măsurilor de rigoare faţă defuncţionarii subalterni vinovaţi de săvârşirea unor acte decorupţie şi protecţionism, - se pedepseşte cu amendă înmărimea de la 25 la 50 salarii minime.

Secţiunea a IX-aProvocarea infracţiunii de corupţie

În contextul realizării justiţiei în spiritul principiilorconstituţionale, conform cu exigenţele statului de drepteste important de a delimita organizarea flagrantului(caracteristicile principale ale acestei activităţi tactice deurmărire sunt expuse în Capitolul III Secţiunea VI) deprovocarea infracţiunii de corupţie - a acţiunilorincriminate în art.187 (luarea de mită), 187/1 (mijlocireamituirii), 188 (darea de mită), 188/1 (traficul de influenţă),189/3 (primirea de către funcţionar a recompenseinelegitime).

În legislaţia în vigoare a R.M. nu se conţin normedistincte privitor la incriminarea directă a acţiunilor de

1 Art.174/18 a fost introdus în Codul cu privire la contravenţiileadministrative prin Legea nr.1375 din 19.11.97.

provocare a infracţiunii de corupţie.1 În acelaşi timplegiuitorul a prevăzut sancţiuni penale pentru tragerea cubună ştiinţă la răspunderea penală a unei persoanenevinovate (art.190 C.pen.R.M., pentru arestarea, reţinereaşi aducerea ilegală (art.192 C.pen.R.M.), precum şi pentrudenunţarea calomnioasă (art.195 C.pen.R.M.).

Dacă ar fi să definim acţiunile de provocare a uneiinteracţiuni de corupţie considerăm că aceasta constituie oîncercare de a transmite unui funcţionar, fără acordul lui,bani, bunuri, alte foloase în calitate de mită în scopulticluirii unor probe mincinoase privind comitereainfracţiunii. Aşa dar, în cazul unei provocări de mituire,subiectul are un comportament activ, care se exprimă prinîncercarea sa de a înmâna bani, bunuri, alte valori unuifuncţionar fără acordul acestuia, pe când în situaţiaexistenţei unor fapte reale de dare-luare de mită, deextorcare a ei, legislatorul condiţionează mita (actul decorupţie) de îndeplinirea ori neîndeplinirea unor acţiuni(inacţiuni) de către funcţionar (latura obiectivă ainfracţiunii de corupţie).

De rând cu aceasta provocarea dării-luării de mităîn primul rând urmăreşte scopul de a fabrica probeartificiale privind vinovăţia unui funcţionar în săvârşireaunei fapte penal condamnabile sau în al 2-lea rând poateavea ca scop învinuirea unei persoane particulare în

1 Incriminarea acţiunilor de provocare a mituirii are loc în legislaţiapenală a Federaţiei Ruse - art.304 C.pen. “Provocarea mituirii sau coruperiicomerciale” şi a Ucrainei - art.171, C.pen. “Provocarea mituirii” .

infracţiunea de dare de mită, în situaţia când subiect alacţiunilor de provocare este un funcţionar1.

Deci, dacă pentru infracţiunile de corupţie scopulconstă în toate cazurile în obţinerea unui profit (laturasubiectivă a acestor infracţiuni), apoi pentru provocareamituirii acest fapt nu este caracteristic, cu toate că scopulfinal al provocării poate fi legat fie de un interes material,fie de şantaj sau o răzbunare etc.

Considerăm, că acţiunile de provocare a infracţiuniide corupţie pot fi comise de orice persoană care întruneştecondiţiile prevăzute de lege pentru răspunderea penală.

1 În practică pot apărea şi cazuri când provocarea este îndreptatăîmpotriva unei persoane particulare prin crearea în acest scop a unei situaţiişi condiţii artificiale respective de dare de mită, atribuindu-i calitatea desubiect al infracţiunii de dare de mită.

Capitolul IIConcepte, problematici şi măsuri privind

prevenirea şi combaterea corupţiei

Secţiunea I-aConsideraţii generale

1. Corupţia ca fenomen infracţional se află înstrânsă conexiune cu dinamica întregului ansamblu socialşi bineînţeles cu criminalitatea atât în plan naţional cât şiinternaţional.

Lupta împotriva criminalităţii se desfăşoară în toatestatele prin măsuri concertate deopotrivă de prevenire şi deconstrângere cu aplicarea de sancţiuni penale. Nimeni n-agăsit încă o soluţie cu eficacitate garantată pentrureducerea, şi în cele din urmă, eliminarea criminalităţii dinviaţa societăţii1. Referitor la fenomenul corupţiei este unadevăr unanim acceptat potrivit căruia urmărirea penală,sancţiunea disciplinară contra indivizilor corupţi potelimina infractorul, dar nu pot eradica corupţia. Înconsecinţă combaterea corupţiei poate fi realizată eficientprin redresarea economică, politică şi morală a societăţii2.

Problemele prevenirii infracţiunilor de corupţie şi acriminalităţii în general, lupta împotriva lor este inspiratăde politica penală a ţării şi comportă soluţii naţionale, carela rândul lor depind, pe de o parte de acurateţea concepţiei,de structurile, programele şi metodele prin care seînfăptuieşte strategia naţională de combatere a

1 Aurel Dincu, Bazele criminologiei, vol. I, Editura” Proarcadia”,Bucureşti, 1993, p. 172.

2 V.Dobrinoiu, op.cit., p. 57.

infracţionalismului, iar pe de altă parte sunt în funcţie şi demijloacele financiare pe care statul poate să le afectezeacestui scop.

Prin urmare eficacitatea soluţiilor adoptate pentruprevenirea şi combaterea infracţiunilor de corupţiedepinde de dezvoltarea social-economică a statului, deputerea reală a acestuia.

Prevenirea infracţiunilor de corupţie, ca şi acriminalităţii în general este considerată din totdeaunadrept obiectivul principal al politicii penale şi are la bazăconceptele criminologiei preventive1:

a) Prevenirea postdelictuală, care include unansamblu de măsuri de resocializare a celor condamnaţipentru acte de corupţie. Aceste măsuri se realizează fie deorganele de stat competente să pună în executarepedeapsa, fie de colectivele de oameni ai muncii şiconducerea unităţilor.

b) Prevenirea predelictuală, constituie un processocial neîntrerupt care include un ansamblu de măsurisociale luate în temeiul legii de organele de stat – în primalinie de organele de ocrotire a dreptului în conlucrare cudiferite organizaţii în vederea preîntâmpinării şi eliminăriiresurselor eventuale de comitere a infracţiunilor decorupţie, prin identificarea, neutralizarea şi înlăturareasurselor socio-umane subiective şi obiective care suntsusceptibile să determine, să înlesnească sau să favorizezesăvârşirea acestor fapte antisociale, măsuri destinate săcontribuie în mod esenţial la educarea permanentă a

1 v.A. Dincu, op. cit.,p.172-173.

tuturor membrelor societăţii în spiritul respectăriineabătute a exigenţelor legii penale, a ordinii de drept.

În sens strict prevenirea infracţiunilor de corupţievizează reacţia prin mijloace de drept penal împotrivafăptuitorilor, iar în sens larg presupune şi definireacauzelor care determină şi condiţiilor care favorizeazăfenomenul infracţional al corupţiei şi înlăturarea acestora.

Anume aceste cauze şi condiţii precedă încălcarealegii penale şi fără să se acţioneze asupra lor prevenireacorupţiei ar fi nerealistă, ar semăna a iluzie1. De aiciconsecinţa, că măsurile concrete de prevenire nu pot fiorientate în mod just fără o concepţie clară asupra cauzelorcare determină şi a condiţiilor care favorizează fenomenulinfracţional2 de care ne ocupăm.

2. Prin activitatea de “combatere” a criminalităţii ,deci şi a infracţiunilor de corupţie - latura complimentară acelei de prevenire – se înţelege: ansamblul de măsurijuridico-penale luate de organele de stat specializate, întemeiul legii, pentru constatarea la timp şi în mod completa faptelor care constituie infracţiuni de corupţie, astfel caorice persoană care a săvârşit o astfel de infracţiune să fiesancţionată penal potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoanănevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Spre deosebire de activitatea de prevenire,esenţialmente extrajudiciară, cea de combatere ainfracţiunilor este prin natura ei, o activitate nemijlocit

1 G. Antoniu, Prevenirea infracţiunilor în dezbaterea NaţiunilorUnite, în “ Studiul de drept românesc ”, Bucureşti, Ed. AcademieiRomâne, nr.1-2,1991, p.91., Ed.Ministerului de Interne, Bucureşti, 1991,p.63..

2 Gh.Nistoreanu,Costică Păun, Criminologia, Ed. Europa-Mova,Bucureşti, 1996, p. 206.

judiciară, iar unitatea de scop a acestor activităţi, obligă ale considera laturi e unui proces unitar-procesul lupteicontra infracţionalităţii1.

Aşadar, combaterea infracţiunilor de corupţiepresupune o urmărire penală efectivă desfăşurată deorganele judiciare2 pentru soluţionarea cauzelor penaleprintr-o organizare riguroasă a anchetei penale. Urmărireapenală se justifică deplin prin aceea, că faptele penalenedovedindu-se prin probe preconstituite, elementeleprobante urmează a fi descoperite şi adunate ulteriorsăvârşirii infracţiunii; folosirea celor mai moderne metodetehnice criminalistice, procedee tactice şi regulimetodologice, destinate să consolideze baza ştiinţifică ainvestigaţiei judiciare în scopul descoperirii şi sancţionăriifaptelor penale (vezi Capitolul III Investigareainfracţiunilor de corupţie).

Secţiunea a II-aFactorii corupţiei

1. Specialiştii privesc corupţia ca un fenomencomplex şi aproape universal. Asta nu înseamnă căflagelul corupţiei se manifestă în acelaşi grad şi în acelaşiforme pretutindeni. În fapt, formele, cauzele şi intensitateafenomenului de corupţie diferă în funcţie de anumiţifactori economici, sociali, culturali şi comportamentali.

1 v. A. Dincu, op. cit. p. 1742 Potrivit legislaţiei în vigoare urmărirea penală este înfăptuită de

către subdiviziunile specializate a MAI, a MSN şi Procuratură, - definite înliteratura de specialitate ca organe de urmărire penală sau organe judiciare -fiecare acţionând în limita competenţei.

În privinţa instaurării mecanismului corupţiei seconturează, în ultima perioadă, o concepţie “originală”care, în sinteză, defineşte acest fenomen că ar ficaracteristic societăţilor în care predominantă esteproprietatea publică, continuând până la asigurareapredominaţiei sectorului privat, având ca efect formarea deprofituri, de venituri băneşti fictive şi, prin acesteascurgerea fără echivalenţă, a averii, a capitalului dinproprietatea publică în cea privată. Singura soluţie pentrueliminarea corupţiei ar consta, conform acestei teorii, îninstaurarea quasitotalităţii proprietăţii private1.

O asemenea abordare în plan teoretic estenefondată, contrazisă în modul cel mai direct deexpansiunea acestui fenomen în sisteme social – politice încare dominanta este, de foarte mult timp, proprietateaprivată. Destul de frecvent mijloacele mass – media dinaşa ţări ca SUA, Japonia, Germania, Spania, Italia etc. daupublicităţii diverse fapte de corupţie, atât în care suntimplicaţi reprezentanţi ai autorităţii centrale de stat, cât şicomise de funcţionari de rangul mediu şi mai scăzut.

Deci, nu predominaţia uneia sau alteia din formelede proprietate influenţează dimensiunea corupţiei.

2. Cercetarea criminologică a fenomenului corupţieine arată că există o complexitate cauzală a genezeicorupţiei, pe ansamblul său şi pe diferite forme concretede manifestare. Etiologia devianţei şi delicvenţei nu poatefi abordată în termenii unor indicatori distincţi, luaţiseparat, ci numai ţinându-se seama de interacţiunea ţiintercondiţionarea factorilor bio-psiho-sociali. Factorii

1 Costică Voicu, Banii murdari şi crima organizată., Ed. Artprint,Bucureşti, 1995, p. 33.

criminogeni se localizează la nivelul macrosialului,socialului cu grad mediu de generalizare, microsocialuluişi individualului, iar relaţionarea lor configureazăcomplexitatea cauzală generală şi complexitatea cauzală aunor tipuri distincte de fapte penale1.

Corupţia nu poate fi desprinsă de ceea ce se petreceîn societate – atât în sens pozitiv cât şi negativ. Astfel, oprimă cauză este negarea ordinii sociale şi a legilor. Înacest context ţinem să menţionăm, că condiţia socială debază a corupţiei este gradul real şi normativ de influenţă afuncţionarului asupra situaţiei privind “afacerea”importantă pentru o altă, oarecare persoană particulară.Persoana particulară se străduie să-şi asigure un rezultatfavorabil, încălcând normele existente şi în acest scop îipromite, oferă sau dă funcţionarului o remuneraţie.

Atât funcţionarul, cât şi persoana particulară nusunt cointeresate în ceea ce priveşte schimbarea situaţiei, asistemului în întregime, fapt care îi atribuie corupţiei uncaracter destul de persistent.

Este relevant faptul, că “corupţia” este termenul cucare defineşte această operaţie persoana particulară, pecând funcţionarul o apreciază ca o simplă “mulţumire”.

3.Un alt factor amplificator al acestui fenomeninfracţional, fără îndoieli se află în zona politicului.Corupţia – este unul din profiturile secundare2 alereprezentanţilor autorităţilor de stat, partidelor politice şimoneda de schimb acceptată de ei dintre putere şi bogăţie.

1 v. V. Dobrinnoiu, op. cit., p. 53.2 În condiţiile actuale din Republica Moldova pentru mulţi

demnitari de stat, politicieni corupţia de demult a devenit sursa principală deîmbogăţire.

Ea (corupţia) v-a înflori în aşa condiţii sociale, în care oparte a societăţii (elita) se află în posesia controluluiasupra binelui şi favorilor de care au nevoie o altă parte -celelalte pături sociale.

4. O altă cauză a corupţiei nu mai puţin majoră, lapărerea noastră este remunerarea joasă a funcţionarilorpublici.1 Chiar şi în Europa şi SUA funcţionarii publiciatât de rang înalt, mediu cât şi de alte ranguri dispun de oremunerare mult mai joasă decât colegii lor de aceiaşicalificare şi cu acelaşi volum de obligaţiuni antrenaţi însectorul privat. De aceea, deseori mulţi funcţionari cinstiţirămân dezamăgiţi în privinţa remunerării muncii lor şi selasă duşi în ispită de folosirea metodelor ilegale pentru a-şiridica câştigurile până la acel nivel pe care-l considerăcorespunzător îndatoririlor de serviciu pe care le suportă şipregătirii lor profesionale.

5. Un factor în plus al ambivalenţei corupţiei estedualismul culturii progresat în ultimii ani, unde se întreţesedouă tendinţe: alturismul cetăţenesc republican cudispreţul caracteristic lui faţă de bunăstarea materială şicupiditatea specifică capitalismului.

6. În materia infracţionalităţii orientate spre profitpersonalitatea celui corupt nu este de un tip special. Oricefuncţionar, într-o anumită conjunctură şi presat de diversenecesităţi, poate săvârşi asemenea fapte antisociale

7. Rezultă că factorii corupţiei sunt multipli.Corupţia este ridicată astfel în rangul de virtute, ocategorie destul de numeroasă de persoane din sfera

1 În Republica Mldova, după cum se cunoaşte, remunerarea nunumai că este mult prea joasă, dar majoritatea funcţionarilor rămân şineremuneraţi.

puterii, a funcţionarilor publici, managerilor societăţilorcomerciale şi alte persoane fizice considerând câştigulnemeritat, acumularea de capital material şi financiar, prinorice mijloace, inclusiv prin eludarea legii, ca o starenormală1.

Secţiunea a III-aPrevenirea corupţiei

Pentru a fi eficientă şi pentru a se bucura de succes,lupta împotriva corupţiei trebuie dusă în mai multeplanuri:

1. În plan social – cultural;2. În plan economic;3. În plan juridic;4. În plan politic.1. Corupţia ca fenomen nu prezintă ceva

supranatural, neobişnuit. Asemenea adulterului sau trădăriiea se interţese în relaţiile sociale şi poate fi întâlnităpretutindeni. Indiferent de atitudinea teoretico – normativăfaţă de corupţie aprecierea admisibilităţii fiecărui actconcret, tolerarea lui, este determinată de împrejurările încare s-a produs. Cine e coruptul şi cine e corupătorul?Cum, unde, cu ce scop şi care este rezultatul faptei? Carelege a fost încălcată în urma coruperii şi care suntconsecinţele? Existau alternative corupţiei? Bineînţeles,există deosebire între mita dată unui funcţionar ugandianpentru autorizarea ieşirii din ţară a unei persoane aflate înpericol şi mituirea unui judecător pentru stabilirea unei

1 v. V. Dobrinoiu, op. cit., p. 56.

pedepse mai blânde unui ucigaş. Dar, necătînd la faptul, căchiar dacă mita este dată “pentru un bine”, ea nu poate finecondamnabilă, fiindcă în toate cazurile ea atentează lavalorile fundamentale ale societăţii democratice.

În lipsa unei atitudini conştiente a publicului larg,îndreptată împotriva corupţiei, acest fenomen se va bucuraîn continuare de toleranţă. Opinia publică trebuie însăavizată, că acest segment al criminalităţii conduce laprejudicierea gravă a drepturilor şi libertăţilorfundamentale ale omului a patrimoniului public, ainstituţiilor statului de drept.

Aspecte de educaţie, privind promovarea valorilorumane şi culturale poate reclama şi comportamentuloficialităţilor statului, funcţionarilor publici de rang înalt.În acest context este remarcabilă fapta1 Primului ministrual Italiei Romano Prodi, la întâlnirea conducătorilor celoropt state mari ale lumii din Geneva în primăvara anului1997. Clinton şi Chirac, Kohl, Elţin şi alţii s-au întors înţară având pe mână câte un ceas de aur “Rolex”, la costulunuia de 17300 dolari SUA. Aceste ceasuri dupăpublicaţiile cotidianului italian “Republica” n-au fostprocurate de marii demnitari, dar aduse lor în calitate desuvenire de renumita firmă elveţiană “Rolex”. Dândpublicităţii acest fapt ziarul a relatat ca Premierul italianRomano Prodi, participând la întrunirea “celor opt” s-aîntors la Roma fără cadou. S-a pus întrebarea, ce s-aîntâmplat? Este asta o răsplată pentru critica adusăpreşedintelui american privitor la problemele bloculuiNord – Atlantic? Sau este un semn de preîntâmpinare

1 Cotidianul “Republica”, Roma, 12 martie 1997.

privind excluderea din rândul “ celor opt”. Cazul capătăcaracterul unui conflict diplomatic. Pres - secretarul firmei“Rolex” s-a grăbit să declare că pur şi simplu n-a izbutit săse înţeleagă cu Prodi privitor la întâlnire pentru a-i fiînmânat ceasul.

Se putea crede că “incidentul” s-a epuizat.Dar, a doua zi în aceleaşi cotidian a fost publicată

scrisoarea Premierului italian Romano Prodi în careultimul a menţionat, că aşa cadou i s-a oferit şi lui, ca şicelorlalţi şapte, însă nu l-a acceptat. Din momentul aflăriiîn această funcţie, după cum a explicat Romano Prodi,respectă strict anumite reguli, una dintre care – să nuprimească cadouri scumpe de la firme private. Iar ceasulce valorează circa 30 mln. de lire, nici de cum nu poate fiapreciat ca un simplu suvenir.

Cele expuse conduc la ideea că în societate se cereîn permanenţă promovarea idealurilor echităţii sociale,devotamentului şi onestităţii, ca contraechivalentcelor”homo economicus”, hărpăreţi, orientaţi spre“profitul cu orice preţ”.

2. În opinia profesorului în economie şi sociologiede la Universitatea din Cicago G. S. Beker1, laureat alpremiului Nobel, una din soluţiile privind moderareacorupţiei este de a reduce consimţitor rolul statului îneconomie. În primul rând este necesar de a anulamultiplele acte normative neînsemnate, care prevădnumeroase restricţii, reguli, deseori contradictorii şisupărătoare, ce aduc mai mult daune decât folos şi care larândul lor stimulează mita şi corupţia.

1 Gari S. Beker, Project Syndicate USA, 1998.

O altă cale spre reducerea infracţiunilor de serviciula părerea cunoscutului economist Djordj Stigler prevedeacordarea funcţionarilor publici unui salariu mai mare (numai mic) decât cel al colegilor lor, antrenaţi în sectorulprivat. În aşa mod mărimea salariilor ar duce la o scăderevădită a faptelor de corupţie, impunându-i pe mituitori(corupători) să plătească pentru comportarea “coruptivă” ovaloare economică potenţială mult mai înaltă. Astfel,funcţionarii învinuiţi de corupţie odată cu pierdereafuncţiei, ar fi automat pedepsiţi şi prin lipsirea deavantajele de remuneraţie.

Este cunoscut că multe secole în urmăfuncţionarilor publici din Imperiul Chinez li se plăteausuplimente la salariu pentru a le “stimula onestitatea”.Această tradiţie antică mai poate fi întâlnită şi astăzi în aşaţări ca Singapur şi Hong-Kong, care remunerează destul debine munca funcţionarilor publici pentru a evita săvârşireainfracţiunilor de serviciu.

Aceste state nu numai că au progresat economic,dar ocupă şi un loc de frunte în ceea ce priveşte practicileprevenirii şi combaterii corupţiei atât în plan naţional cât şiinternaţional.

Răspândirea alarmantă a mitei şi corupţiei înrelaţiile economice şi comerciale dintre diferite ţăriimpune organismele internaţionale să elaboreze concepte,mecanisme şi măsuri pentru aplanarea ei. În acest sens subegida Organizaţiei Mondiale pentru Cooperare şidezvoltare Economică a fost creată o structură specială“Transparency International” (engl.) care prezintă ocoaliţie a reprezentanţilor a peste 50 de state angajaţi să

colaboreze în plan internaţional contra acestui fenomeninfracţional.

3.Instrumente punitive suficiente pentru combatereacorupţiei există dar bineînţeles, că schimbările produse însocietate (sociale, economice, politice) şi pe altă parteevoluţia calitativă a corupţiei impun necesitatea elaborăriiunor noi norme juridice adecvate, pentru ridicareaeficienţei combaterii acestui fenomen infracţional. Seimpune completarea cadrului legislativ cu norme în ceeace priveşte noile forme de manifestare a corupţiei legatede neajunsurile în tactica şi strategia promovăriireformelor social-economice ( sfera de privatizare, comerţextern, domeniu fiscalului etc.). Avem nevoie de stabilireaunor restricţii normative pentru neadmiterea legalizării(spălării) mijloacelor acumulate prin activităţi ilicite şisancţionarea faptelor în acest sens, precum şi privindperfecţionarea controlului financiar, ca instrument deprevenire şi combatere a infracţiunilor de corupţie.

Sunt rezerve şi în ceea ce priveşte prevenirea şicombaterea corupţiei în plan internaţional şi anumeincriminarea în legislaţia naţională a acţiunilor privindmituirea oficialităţilor statelor străine cât şi privitor laneadmiterea atribuirii cheltuielilor legate de corupereapersoanelor fizice şi juridice străine la sumele neimpuseimpozitării.

Ar mai fi de discutat asupra cuantumuluisancţiunilor şi altor aspecte juridice.

Măsurile de ordin legislativ trebuie completate cualtele ţinând de puterea executivă şi cea judecătorească. Înaceastă direcţie este necesară mai întâi o delimitare clară acompetenţilor autorităţilor abilitate cu atribuţii privind

combaterea corupţiei: Poliţiei Economico-financiare,Departamentului de Combatere a Crimei Organizate şiCorupţiei altor subdiviziuni ale Ministerului de Interne,Ministerului Securităţii Naţionale, Procuraturii generale,Departamentului Controlului Vamal, Curţii de Conturi,Serviciului Fiscal de Stat şi Departamentului pentruControl Financiar şi Revizii pe lângă Ministerul deFinanţe, pentru a elimina paralelismul şi suprapunerilecare afectează eficienţa activităţilor. Totodată, este necesarca acestor organe de stat să li se asigure personalul şidotările corespunzătoare raportate la volumul şicomplexitatea activităţii ce o desfăşoară şi să seconsolideze cooperarea între ele.

De rând cu aceasta se impune modificareaprocedurii atât în faza de cercetare, da cât şi în cea dejudecare a actelor de corupţie, pentru ca procedura sădevină mai simplă, mai operativă, fapt care ar contribuieficient la descoperirea acestor delicte, şi nu în puţinămăsură şi la prevenirea comiterii lor. Într-adevăr, oproblemă majoră în acest sens care apare ori de câte orieste abordat subiectul corupţiei este condiţionată de aşa-zisele imunităţi juridice, instituite prin lege pentru unelecategorii de persoane - deputaţi, judecători, procurori ş.a.şi care nu permit urmărirea penală şi tragerea larăspundere a acestora fără încuviinţarea organelorsuperioare ale puterii de stat. Considerăm că acesteimunităţi contravin unui principiu de bază din Constituţie -egalitatea - prin care se consemnează egalitatea tuturorcetăţenilor republicii în faţa legii (art.16 din ConstituţiaRepublicii Moldova). Înlăturarea acestor imunităţi arconsolida numai eforturile celor trei puteri: legislativă,

executivă şi judecătorească, precum şi tuturor celorlalţi înrealizarea măsurilor de combatere a criminalităţii, inclusiva corupţiei, şi nu ar oferi prilej nimănui de a specula saudenatura realitatea.

Pe de altă parte, activitatea tuturor celor implicaţi încombaterea actelor de corupţie trebuie supusă uneiverificări periodice, urmând a fi traşi la răspundere şiîndepărtaţi din funcţie cei care sunt incompetenţi sauneglijenţi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

4. În plan politic şi-au demonstrat eficienţa în ceeace priveşte prevenirea şi combaterea corupţiei transparenţaşi publicitatea. Orice problemă sau decizie care intereseazăsocietatea trebuie să-şi găsească explicaţia în justificareacompletă şi publică. Respectarea regulilor de transparenţăeste cu atât mai imperioasă cu cât corupţia profită, cel maiadesea, de pretinse interese sociale şi naţionale invocate defuncţionarii de diferite ranguri.

Un rol important în promovarea transparenţei şipublicităţii în direcţia prevenirii şi combaterii corupţiei arurma să revină mas-mediei, care poate să identifice şi sădezvăluie cazurile de corupţie, să dinamizeze şi sădiversifice dezbaterile politice şi cetăţeneşti pe aceastătemă, să creeze curente de opinii în direcţia deliminării defaptele de corupţie şi sancţionării autorilor acestora1.

1 v. V. Dobrinoiu, op. cit., p.60.

Secţiunea a IV-aNorme juridice speciale privind prevenirea

şi combaterea corupţiei

1. În contextul problematicii examinate se includ şiprevederile Legii Republicii Moldova privind combatereacorupţiei şi protecţionismului. Aşa dar, în Capitolul II alacestei legi, întitulat “Măsurile de preîntâmpinare acorupţiei şi protecţionismului” sunt prevăzute garanţiilede stat pentru preîntâmpinarea acestor fenomene,exigenţe speciale şi interdicţii faţă de funcţionari şiefectuarea controlului financiar pentru prevenirea şicombaterea actelor de corupţie.

2. În acest sens preîntâmpinarea corupţiei şiprotecţionismului se realizează prin:

• reglementarea juridică strictă a activităţiiautorităţilor publice, asigurarea publicităţii acesteiactivităţi şi a controlului de stat şi obştesc asupra ei;

• perfecţionarea structurii serviciului public şiprocedurii de soluţionare a problemelor ce vizeazăinteresele persoanelor fizice şi juridice;

• asigurarea funcţionarilor publici cu salariu de labugetul de stat şi cu privilegii în mărimea corespunzătoarecompetenţei şi răspunderii lor, fapt care ar oferi acestora şifamiliilor lor un nivel de trai destoinic;

• ocrotirea de către stat, inclusiv de cătreautoritatea judecătorească, a drepturilor şi intereselorlegitime ale persoanelor abilitate cu exercitarea funcţiilorde administrare;

• restricţia, în temeiul legislaţiei în vigoare, a unordrepturi şi libertăţi ale funcţionarilor publici în măsura în

care faptul acesta este necesar pentru apărarea regimuluiconstituţional, drepturilor şi intereselor legitime alepersoanei fizice şi juridice, precum şi ale organizaţiilornestatale şi asociaţiilor obşteşti, care beneficiază deserviciile autorităţilor publice;

• efectuarea unor măsuri speciale de controlfinanciar pentru neadmiterea legalizării (spălării)mijloacelor financiare acumulate nelegitim;

• repunerea în drepturi a persoanelor fizice şijuridice faţă de care sa comis o injustiţie şi lichidarea altorconsecinţe periculoase ale corupţiei şi protecţionismului.

3. Conform art.7 al sus-numitei legi faţă defuncţionari sunt stabilite exigenţe speciale:

• să intervină, făcând uz de situaţia sa de serviciu,de autoritatea şi de legăturile generate de această situaţie,în activitatea altor organe de stat şi nestatale, dacă faptulnu ţine de îndatoririle sale de serviciu;

• să participe cu drept de vot sau de decizie laexaminarea şi soluţionarea problemelor ce vizeazăinteresele sale personale sau interesele rudelor saleapropiate;

• să dea preferinţă neîntemeiată unor persoanefizice sau juridice la elaborarea şi emiterea de decizii;

• să acorde oricărei persoane orice sprijinneprevăzut de actele normative în activitatea ei deîntreprinzător şi de altă natură, să fie însărcinatul cuafacere al unor terţi în autoritatea publică în care lucreazăsau care i se subordonează, sau a cărei activitate ocontrolează;

• să folosească în interese personale şi de grupinformaţia obţinută în virtutea atribuţiilor sale de serviciudacă aceasta nu este pasibilă de divulgare;

• să refuze acordarea către persoane fizice şijuridice a informaţiei permise prin acte normative, sătărăgăneze furnizarea ei ori să le dea informaţie eronatăsau selectivă;

• să transmită către fondurile electorale ale unorcandidaţi şi organizaţii social-politice mijloace financiareşi materiale ce aparţin statului;

• să încalce procedura, stabilită prin actenormative, de examinare şi soluţionare a adresărilorpersoanelor fizice şi juridice, precum şi a altor problemece ţin de competenţa sa;

• să facă pariuri şi mize la hipodrom, să participela alte jocuri de hazard cu bani şi cu alte valori.

4. Potrivit prevederilor art.8 al legii“Interdicţii” funcţionarului i se interzice:

• să primească pentru îndeplinirea atribuţiilor deserviciu orice recompensă, sub formă de bani, de serviciietc., de la orice persoană fizică şi juridică, precum şi de laorganizaţii nestatale şi asociaţii obşteşti;

• să primească în virtutea situaţiei sale socialedaruri şi servicii, cu excepţia semnelor de atenţiesimbolice, conform normelor de politeţe şi de ospitalitaterecunoscute, şi a suvenirelor simbolice în timpul acţiunilorde protocol şi altor acţiuni oficiale, a căror valoare nudepăşeşte un salariu minim. Darurile a căror valoaredepăşeşte un salariu minim oferite fără ştirea sa ori primitepentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de la persoane

fizice şi juridice din alte ţări se transmit într-un fondspecial de stat în modul prevăzut de legislaţie;

• să accepte invitaţii de a efectua călătoriituristice, de tratament şi de reconfortare etc. în republică şiîn alte ţări pe contul persoanelor fizice şi juridice din ţarăşi din străinătate, cu excepţia călătoriilor întreprinse lainvitaţia rudelor apropiate sau în cazurile prevăzute deacorduri internaţionale;

• să folosească în interesele personale, de grup şiîn alte interese decât cele de serviciu localurile, mijloacelede transport şi de telecomunicaţie, tehnica electronică decalcul, banii şi alte bunuri din patrimoniul statului, puse ladispoziţia lui pentru exercitarea funcţiilor de serviciu, dacăfaptul nu este prevăzut de alte acte normative;

• să beneficieze de privilegii ca să obţină pentrusine şi pentru alte persoane credite şi împrumuturi, ca săprocure hârtii de valoare, bunuri imobiliare şi alte bunuri,profitând de situaţia sa de serviciu;

• să întreprindă alte acţiuni, profitând de situaţiade serviciu, pentru a obţine venituri şi avantaje materialesau de altă natură, precum şi să primească serviciinelegitime.

Totodată, membrii familiei funcţionarului nu audreptul să primească daruri şi servicii, invitaţii în călătoriituristice, de tratament şi de reconfortare etc. pe contulpersoanelor fizice şi juridice din republică şi dinstrăinătate cu care funcţionarul are legături de serviciu.Funcţionarul este obligat să transmită în modul prevăzutde legislaţia în vigoare în fondul special de stat bunurileprimite nelegitim de familia sa.

Încălcarea de către funcţionar a interdicţiilornominalizate dacă aceasta nu constituie o infracţiuneatrage după sine destituirea din funcţie.

5. O măsură importantă la preîntâmpinarea actelorde corupţie constituie controlul financiar, prevăzut înart.10 al acestei legi. Astfel, la încadrarea în serviciu şiulterior în fiecare an, persoana prezintă o declaraţieprivind veniturile, averea mobiliară şi imobiliară,depunerile bancare şi hârtiile de valoare, angajamentelesale financiare, inclusiv cele din străinătate. Refuzul de aprezenta declaraţia sau prezentarea de date eronate are caefect neîncadrarea în funcţie sau destituirea.

Declaraţiile privind veniturile persoanelor oficialesupreme, precum şi ale altor factori de decizie, a cărornumire şi alegere se reglementează de Constituţie, sepublică anual în ediţiile oficiale ale autorităţilor publice.Se dau publicităţii de asemenea declaraţiile privindveniturile persoanelor care pretind să ocupe aceste posturila propunerea candidaturilor lor.

Autoritatea publică, o altă instituţie, întreprindereaşi organizaţia de stat, care angajează în serviciu, expediazăîn mod obligatoriu Serviciului Fiscal de Stat şi după cazaltor autorităţi, datele din declaraţii pentru a se controlaveridicitatea lor. Serviciul Fiscal de Stat controlează celpuţin odată pe an veridicitatea unor astfel de date şitransmite rezultatele verificării către administraţia de lalocul de muncă, respectiv către organele de drept în caz denecesitate.

6. Prin această Lege se prevede urmărirea averiidobândite în mod ilicit sau a valorii serviciilor acordate

nelegitim precum şi anularea actelor şi acţiunilor săvârşiteprin corupţie şi protecţionism.

7. Totodată, în lege sunt nominalizate autorităţileabilitate cu atribuţii privind combaterea corupţiei şiprotecţionismului. Sistemul specializat de combatere acorupţiei şi protecţionismului include subdiviziunilespecializate ale Ministerului de Interne, SecurităţiiNaţionale, Procuraturii Generale, DepartamentuluiControlului Vamal, Curţii de Conturi, Serviciului Fiscal deStat şi Departamentului pentru Control şi Revizii pe lângăMinisterul de Finanţe.

Capitolul IIIInvestigarea infracţiunilor de corupţie

Secţiunea I-aCorupţia în Republica Moldova

1. Subiectul corupţiei, impactul căreia asupraeconomiei naţionale şi situaţiei social-politice dinrepublică a atins cote dezastruoase, a devenit mult maivizibil şi preocupant. În acest sens unele conturări privindrăspândirea alarmantă a corupţiei au fost puse în evidenţăde către Comisia parlamentară pentru controlul organelorde stat în raportul1 său din 23 iunie 1992, expuse înmaterialele2 Consfătuirii republicane în problemelecombaterii criminalităţii şi corupţiei din 8 iunie 1993, înraportul3 Şefului Departamentului de Combatere a CrimeiOrganizate şi Corupţiei d-lui N.Alexei prezentat în PlenulParlamentului la 15 aprilie 1999, în publicaţiile4 savanţilorInstitutului de filozofie, Sociologie şi Drept al Academieide Ştiinţe a Republicii Moldova E. Martânciuc şi V.Lapteacru. Ultimii în articolul “Corupţia în opiniaoamenilor de afaceri” publicat în săptămânalul “Delovaiagazeta” din 1.06.1993 au reflectat rezultatele unui sondajsociologic (chestionaţi 49 respondenţi reprezentanţi aisferei businessului, comerţului, reclamei etc.): 2% din

1 Cotidianul Parlamentului “Sfatul Ţării”, Nr.112 din 30.06.1992.2 Cotidianul “Moldova Suverană”, Nr.87 din 9.06.1993.3 Cotidianul “Flux”, Nr. 16, 17 din 16 şi 23 .04.1999.4 Săptămînalul “Delovaia gazeta” din 1.06.1995, cotideanul

“Nezavisimaia Moldova” din 22.05.1997, revista “Legea şi viaţa” Nr. 5,1997, V.Lateacru “Corupţia - soţialino-pravovîe i criminologhiceschieproblemî”, Ed. Literatura juridică, Chişinău, 1996.

respondenţi au confirmat că au recurs la corupere foartedes; 18% - adeseori şi mai mult de 55% - uneori, pentrusoluţionarea diferitor probleme în favoarea lor. 10% dincei anchetaţi au negat implicarea în corupţie, iar 12% - n-au dat un răspuns clar.

Precizând, observăm că 75% (2%;18%;55%) ori 36din cele 49 persoane anchetate într-o măsură sau alta auparticipat la corupţie. Coraportînd aceste date, precum şiconstatările făcute în rapoartele menţionate ceva mai suscu rezultatele obţinute în lupta cu corupţia (vezi anexelenr.1,2,3) realmente se adevereşte insuccesul, eşecul,incapacitatea.

Aceasta se confirmă şi prin faptul că la începutulanilor nouăzeci autorităţile de vârf din republicădeclanşaseră o adevărată cruciadă anticorupţie (veziDecretul Preşedintelui Republicii Moldova din 30 aprilie1992 - “Cu privire la combaterea corupţiei în organeleputerii de stat şi administraţiei de stat” şi din 1 iulie 1993 -“Cu privire la măsurile suplimentare în vedereacoordonării combaterii criminalităţii, corupţiei,încălcărilor de legi, disciplinei şi a ordinii publice înrepublică”) în cadrul căreia au fost date publicităţii diversefapte de corupţie, nominalizaţi funcţionari implicaţi (vezianexa nr.1 - creşterea numărului de infracţiuni de corupţiedepistate în anii 1992-1993) realizate alte măsuri dereprimare, dar care în esenţă n-a ştirbit pre-a mult dinimaginea corupţiei, n-a stopat progresarea ei degradantă.

2. Problematica corupţiei şi anticorupţiei crimeiorganizate şi alte aspecte ale criminalităţii au fost puse îndiscuţie în cadrul mai multor foruri ştiinţifice petrecute în

republica Moldova dintre care am evidenţia: Conferinţa1

practico-ştiinţifică republicană din 23-24 mai 1996 cugenericul “Strategia combaterii criminalităţii organizate înRepublica Moldova” şi Conferinţa2 ştiinţifico-practicărepublicană din 21 februarie 1999 consacrată crimeiorganizate şi economiei tenebroase în Republica Moldova.

Pentru a concluziona aşi reproduce cele spuse laSimpozionul din Bucureşti din iunie 1996 de BernardChalle, director al unei structuri specializate de combaterea corupţiei din Franţa: “Succesul unei politici de luptăîmpotriva corupţiei are la bază prevenirea şi impuneparticiparea puterilor publice. Fără susţinerea statului oricetentativă de combatere a acestui fenomen va fi sortităeşecului.”3

Secţiunea a II-aAspecte criminalistice

ale infracţiunilor de corupţie

1. Luând în consideraţie că în literatura despecialitate şi potrivit accepţiunilor corupţiei în planinternaţional, la infracţiunile de corupţie sunt atribuitedoar următoarele delicte: luarea şi darea de mită,mijlocirea mituirii, primirea de către funcţionar a

1 Conferinţa ştiinţifico-practică republicană “Strategia combateriicriminalităţii organizate în Republica Moldova” (23-24 mai 1996), Ed.ARC, Chişinău 1997

2 Analele Academiei de Poliţie “Ştefan cel Mare”.3 Didier Duval, fenomenul corupţiei, aspecte juridice, mijloace de

prevenire şi reprimare, intervenţia. Simpozion Bucureşti, 19-21 iunie 1996.

recompensei nelegitime şi traficul de influenţă, vomevidenţia aspectele criminalistice1 ale acestor infracţiuni.

Infracţiunile în cauză se comit prin acţiuniconjugate2 de dare şi luare de bani, bunuri materiale oriasigurarea unor avantaje, în vederea îndeplinirii sauneîndeplinirii de către funcţionarul corupt a îndatoririlorsale de serviciu.

Participanţii la infracţiune (mituitorul, mituitul şi,deseori, intermediarul) fiind cointeresaţi în obţinereafoloaselor vizate şi în păstrarea secretului operaţiilorîntreprinse de teama răspunderii penale, fiecare în partedesfăşoară activităţile ce-i revin de aşa manieră, încât sănu creeze probe. Din această cauză organul judiciar ladescoperirea lor întâmpină serioase greutăţi. Când însă,obişnuita lor corelaţie lipseşte, fie în situaţia depromisiune sau ofertă a mitei şi funcţionarul o refuză, fiecând acesta o pretinde, dar persoana în cauză nu i-o dă,investigarea are mai mari şanse de succes3.

Destul de frecvent mituirea are loc pentruîndeplinirea unor acţiuni legale, inclusiv pentru urgentareaîndeplinirii acestor acţiuni de către funcţionar, ori mitapoate fi camuflată sub mijloace “legale” de primire abanilor, altor avantaje de către cel corupt.

De rând cu aceasta, în cazurile mituirii predominăprobele indirecte, administrarea căror în procesulprobaţiunii devine foarte dificilă, îndelungată, necesită

1 Sub aspecte criminalistice se subînţeleg modalităţile faptice desăvărşire a infracţiunilor de corupţie

2 O. Stoică, Drept penal, Partea specială, Ed. Didactică şiPedagogică, 1976, p. 246.

3 Ion Mircea, Criminalistica, Ed. Fundaţia “Chemarea”, Iaşi, 1992,p. 420.

aplicarea diverselor mijloace şi antrenarea mai multorforţe.

Infracţiunile de corupţie au căpătat o răspândirevastă în societate practic fiind întâlnite în toate ramurile şidomeniile de activitate ale statului: administrare publică,comerţ, învăţământ, relaţii economice externe, finanţe şibancară, justiţie ş. a. Astfel, dorinţa întreprinzătorilor,investitorilor şi altor oameni de afaceri de a obţine într-untimp scurt profituri uriaşe a condus la promiterea, oferireaşi darea unor mari sume de bani sau a altor foloasefuncţionarilor publici care deţin calitatea de a aproba oriînlesni eliberarea de autorizaţii pentru înfiinţarea desocietăţi comerciale particulare, licenţe de import-export,repartizarea de spaţii comerciale ori de terenuri pentruconstrucţii, obţinerea de înlesniri financiar - bancare,vamale ori sanitare etc.

Actualmente, s-au produs schimbări calitative şiprivind caracteristicile mituirii – sumele ofertei au crescutconsiderabil în comparaţie cu anii din trecut. S-a schimbatşi obiectul mitei. Ca mită se oferă nu numai bani, produsealimentare, dar şi bunuri, obiecte destul de valoroase,servicii costisitoare, garnituri de mobilă, autoturisme,bijuterii, plata unui turneu peste hotare, studiilor îninstituţii prestigioase, picturi etc. Nu rareori se includ înlista celor angajaţi apropiaţii, rudele mituitului, careneînfăptuind nici o muncă sânt remuneraţi generos.Alteori, în statele firmelor se includ funcţionari aiautorităţilor publice, instituţiilor financiar-bancare.Cunoaşterea provenienţei şi naturii obiectului mitei,particularităţilor individuale oferă posibilităţi la

determinarea procedeelor de descoperire şi identificare amituirii.

În acest context o importanţă deosebită capătă şiinformaţiile privitor la persoana făptuitorului,particularităţile activităţilor lui ilicite; inclusiv despreafacerile dubioase, raporturile cu instanţele ierarhicsuperioare şi de control, cu subalternii. Nu mai puţinimportante sânt datele despre bunăstarea materială,referitor la mijloacele legale de venit şi efectuarea unorcheltuieli care le depăşesc de multe zeci şi sute de ori.Anume aceste informaţii deseori ajută la determinareadirecţiei şi metodelor de culegere a informaţiilor ce nelipsesc pentru conturarea faptei de corupţie.

2. Modul de săvârşire a acţiunilor infracţionale încazul dării şi luării de mită, primirii recompenseinelegitime şi traficului de influenţă este determinat înmare măsură de domeniul de activitate al funcţionarului,de caracterul atribuţiilor de serviciu şi, bineînţeles, desituaţia din societate, cât şi locală - din regiunea activităţiişi din organizaţia pe care o reprezintă, de obiectul mitei şi,fără îndoieli, de factorul intelectiv al subiectului.

Sub aspect criminalistic, după modul de operare îndependenţă de: 1) particularităţile transmiterii obiectuluimitei; 2) aplicarea extorcării; 3) de caracterul acţiunilor(inacţiunilor) mituitului; 4) de prezenţa unei înţelegeriprealabile infracţiunile în cauză pot fi clasificate în maimulte tipuri.

După primul criteriu, de regulă, se deosebesc douătipuri de bază a mituirii:• cu intermediar;• fără intermediar.

După al doilea criteriu:• prin extorcare;• fără extorcare.

După al treilea criteriu poate fi evidenţiată mitalegată de săvârşirea:• acţiunilor ilicite în favoarea mituitorului;• acţiunilor legale în interesul mituitorului.

După al patrulea criteriu:• cu înţelegerea prealabilă de a primi într-o anumităformă o singură mită de la o persoană concretă;• cu înţelegerea prealabilă ca mituirea să se facăeşalonat, în diferite forme, pe parcursul unei perioade, dela un cerc nedeterminat de persoane.

Totodată, fiecare din tipurile expuse poate fi, larândul său, detalizat în dependenţă de rolulintermediarilor1, de particularităţile obiectului mitei şimodului de transmitere, de specificul constrângerii şiactivităţii de serviciu a celui corupt şi, bineînţeles, subinfluenţa altor împrejurări ale infracţiunii.

Descoperirea oportună a semnelor caracteristiceunui sau altui mod de mituire, contrapunerea lor cucazurile din practica judiciară, confruntarea cu alteinformaţii, particularităţi oferă investigatorului posibilităţiîn privinţa administrării probelor ce mai lipsesc, laorientarea corectă a investigaţiilor.

3. În oricare din formele sale infracţiunea decorupţie presupune existenţa a doi subiecţi – corupătorul şi

1 Intermediarii, de regulă, sânt persoanele de încredere aleiniţiatorului mituirii. Având câştigul său din mită, precum şi tăinuind şiînsuşind o parte din valorile, primite de la mituitor, intermediarul estecointeresat în păstrarea secretului operaţiilor ilicite.

ruptul – şi a unui interes reciproc care ocazionează relaţiacoruptivă1.

Dar practica judiciară cunoaşte cazuri de mituire şicorupere în grup, cu participarea unui număr mai mare desubiecţi, cu existenţa între ei a legăturilor infracţionale dela cele mai simple până la destul de compuse.

Cea mai răspândită schemă a legăturilor este arătatăîn desenul nr.1: mituitul este legat cu mituitorul direct (pct.a.) şi intermediarul, legat unilateral cu mituitul, arelegătură cu câţiva mituitori (pct. b.).

Desenul nr.1

pct.a

pct.b

mituitul intermediarul mituitorul

1 v. V. Dobrinoiu, op. cit. p. 47.

Nu rareori schema legăturilor are o construcţie maicompusă. Spre exemplu, mituitul are contacte nu cu unuldar cu câţiva intermediari, care, la rândul lor, pot fi legaţiîntre ei (desenul nr. 2, pct. a) sau acţionează autonom(desenul nr. 2, pct. b).

Desenul nr. 2

pct.a

pct.b

Astfel, funcţionarii corupţi, care în unele cazuriocupă posturi înalte în administraţia publică centrală saulocală, de regulă, au legături directe cu cei mituiţi de peteren, care fiind intermediari la primii, în acelaşi timp, sântlegaţi cu diferiţi mituitori prin ai lor proprii intermediari.Cu toate acestea, o parte din mituitori pot nemijlocit să“contacteze” cu funcţionarii corupţi de diferite niveluri.Nu se exclude nici situaţia când câţiva mituiţi pot avealegături infracţionale printr-un intermediar comun. Esteimportant să consemnăm, că practic la fiecare episod almituirii mituitorii sunt noi, dar se întâlnesc şi cazuri, cândun mituitor (sau grup) promit şi oferă mită de mai multeori, deci sunt aceiaşi.

Cunoscând legăturile dintre participanţii la mituirecăpătăm posibilităţi de a stabili şi aprecia rolul fiecăruiadin ei, de a clarifica relaţiile dintre ei (spre ex. desubordonare sau parteneriat), de a evidenţia laturile maiputernice sau mai slabe ale grupului etc.

Cu alte cuvinte, dezvăluirea legăturilor dintremituitori, mituiţi şi intermediari permite investigatorului săia deciziile corecte privind tactica şi metodologiaefectuării actelor de urmărire penală necesare pentrudescoperirea infracţiunii.

4. Momentul transmiterii banilor, bunurilormateriale şi altor valori de către mituitor mituitului,infractorii experimentaţi totdeauna tind sa-l camufleze lamaxim. Ei, de regulă, dinainte pregătesc explicaţii privitorla aceste acţiuni pentru cazul, dacă vor fi reţinuţi înflagrant delict.

Deseori infractorii (dacă e posibil) evită înmânarea-luarea nemijlocită a ofertei. Astfel mita se camuflează sub

diferite forme “legale” de remunerare-plată a unuionorariu, premiu; angajarea în statele firmei, întreprinderiişi plata salariului; sub formă de “donaţie”, întoarcerea uneidatorii, oferirea unui “împrumut” şi altele întâlnite înpractica judiciară şi expuse în desenul nr.3.

Desenul nr.3

5. Urmele infracţiunilor de corupţie posedă trăsăturispecifice. Faptele subiecţilor corupţi (precum şi a celorcorupători) foarte rar produc transformări sau modificări

Vânzarea celuimituit a unui bun,obiect la un preţ

derizoriu în raportcu costul real

“Pierderea” lajocuri de noroc

etc.

“Împrumut “

Remunerare

Şi alteleProcurareade la mituita unui bun,

obiect la un preţcu mult mai

mare ]n raportcu costul real

Serviciu

Cadou

Cinste

Coruperea

în mediul înconjurător, care s-ar obiectiviza din punct devedere criminalistic în urme material fixate. Dar în unelecazuri pot fi descoperite însemnările personale aleinfractorilor ce mărturisesc despre pregătirea unui act demituire sau despre un fapt care deja a avut loc şi maifrecvent – bani, bunuri materiale, conturi, etichete, diferiteînscrisuri, substanţe transmise de pe obiectul mitei pehainele şi corpul mituitului.

Pe obiectele transmise ca mită, iar, deseori, şi pesuprafaţa ambalajului pot fi descoperite urmele papilareale participanţilor la infracţiune – mituitului, mituitoruluişi intermediarului. Rezultatele examinărilor dactiloscopiceale acestor urme oferă posibilităţi de a stabili persoaneleimplicate în săvârşirea infracţiunilor în cauză.

6. Infracţiunile de corupţie deseori sunt legate dealte delicte penale – delapidări, evaziuni fiscale,excrocherii, contrabandă, în ultimii ani - cu crimaorganizată. Nu totdeauna aceste legături sunt simple şiuniforme. In unele cazuri, delapidarea precedează mituirii,uneori chiar şi se comite pentru a dobândi valori în scopulmituirii, alteori – dimpotrivă, sustragerea urmează dupădarea de mită, ca rezultat al ei. În sfârşit, infracţiunile încauză pot fi succesive, reciproc completa una pe altaîncadrându-se într-o activitate infracţională integră. Înacest context, la evaluarea sub aspect criminalistic ainformaţiilor deţinute, privitor la astfel de cazuri penale,este necesar de a atrage atenţie la prezenţa legăturilorcorumpate, fapt important pentru descoperirea tuturorepisoadelor infracţiunii.

7. Particularităţile criminalistice ale infracţiunilorde corupţie influenţează şi la determinarea împrejurărilornecesare de a fi clarificate în procesul cercetărilor:

Prima grupă a acestor date se referă la constatareafaptului, împrejurărilor în care s-a produs şi modului deprimire-transmitere a obiectului mitei (timpul, locul,modul de operare, prezenţa sau lipsa constrângerii, naturaşi caracterul mitei, particularităţile ei etc.).

A doua grupă de împrejurări este legată declarificarea acţiunilor (inacţiunilor) funcţionaruluideterminate de faptul mituirii.

Grupa a treia de împrejurări cuprinde stabilireacercului participanţilor la infracţiune, rolului lor,circumstanţelor răspunderii penale.

A patra grupă de împrejurări presupune stabilireacondiţiilor, ce au contribuit la mituire.

Secţiunea a II-aSituaţii tipice si selectări metodologice

privind efectuarea cercetărilorinfracţiunilor de corupţie

1. Informaţiile privind comiterea infracţiunilor decorupţie parvin la organele de urmărire penală din diferitesurse (art.90 C.pr.pen.):– declaraţiile, scrisorile cetăţenilor;– sesizările din partea organizaţiilor sindicale şi altor

organizaţii obşteşti;– sesizările din partea întreprinderilor, instituţiilor, şi a

persoanelor cu funcţii oficiale;

– articole, notiţe sau scrisori publicate în mijloacele mas-media, dezbaterile publice;

– autodenunţarea;– descoperirea nemijlocită de către organul de cercetare

penală, de către anchetatorul penal, procuror, judecătorsau instanţa de judecată, a elementelor unei infracţiuni1;

– rezultatele activităţii operative de investigaţii;– denunţuri anonime.

Modurile de sesizare a organelor de urmărire penalăsunt variate şi în literatura de specialitate au fost avute învedere diverse criterii de clasificare2:

− sub aspectul sursei informative din care provinesesizarea poate fi oficială şi neoficială, externă şiinternă;

− în funcţie de organul sesizat sesizarea poate fiprimară şi complimentară;

− în dependenţă de cantitatea informărilor organuluisesizarea poate fi principală şi secundară.

1 Autorul este de părerea că autorităţile judecătoreşti potrivitConstituţiei RM (art.114) au menirea să înfăptuească numai justiţia, dar nuşi urmărirea penală, după cum se prevede în actualul Cod de procedurăpenală al RM, încălcîndu-se astfel principiul separării puterilor (art.6 alConstituţiei RM).

2 Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală, Parte specială,Vol.II, Ed. Paideia, Bucureşti, 1994, p.55. “Modurile de sesizare pot ficlasificate: sub aspectul sursei informative din care provine sesizarea poatefi externă (denunţ, plânjere) şi internă (din oficiu); în funcţie de organulsesizat - primară (nu a fost sesizat anterior un alt organ de urmărire penală(de ex. Sesizarea se face de un alt organ de urmărire penală) şicomplimentară (de ex. sesizarea se face de un alt organ de urmărire care îşideclină competenţa). În legătură cu aceiaşi cauză un organ de urmărirepenală poate fi sesizat o dată sau mai multe ori. După acest criteriu sesizareapoate fi principală (în cazul sesizării iniţiale) şi secundară (sesizat de douăsau mai multe ori)”.

Sesizarea fiind un act dinamizator1 şi totodatăprocesual, se caracterizează printr-un anumit volum şicalitate de informaţii2, care conţine şi acea abilitatelegală în virtutea căreia se desfăşoară urmărirea penală.Volumul şi calitatea acestor informaţii influenţează directla începerea urmăririi penale precum şi la optarea corectăşi reuşită a schemei metodologice3 de investigare ainfracţiunilor de corupţie. În acest context ţinem sămenţionăm, că în dependenţă de aceşti factori pot firemarcate două situaţii tipice4 în care se poate pomeniinvestigatorul către momentul pornirii cercetărilor şi careîn mare măsură exprimă gradul de informare al organuluide urmărire penală în vederea declanşării urmăririi penale.Prima situaţie tipică poate fi definită informativ -determinată, iar a doua – informativ - nedeterminată.

De regulă, în cazul situaţiei informativ-determinateorganul judiciar este informat:• Despre unele fapte concrete de luare de mită de către o

anumită persoană;

1 V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice. Vol.II, p.36.2 Pentru a începe urmărirea penală sânt necesare doua condiţii:

condiţia pozitivă, neexprimată expres de art.95 C. pr. pen., dar decurgânddin reglamentarea adiacentă, constă din existenţa acelui minim de date, carepermit organului de urmărire să considere că s-a săvârşit în mod cert oinfracţiune; condiţia negativă, exprimată în art.97 alin.1. C. pr. pen. constăîn inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penaleprevăzute în art.5, cu excepţia celui prevăzut pct.1 şi 2. v.V. NicolaeVolonciu, op. cit. p.65.

3 Schema metodologică, noţiune folosită de autor, care poate ficoncepută ca cea mai raţională variantă (din mai multe-două, trei) deinvestigare a unei cauze penale.

4 Apreciind situaţiile descrise ca tipice autorul a încercat săsublinieze specificul lor anume pentru infracţiunile supuse examinării.

• Despre persoanele care au dat mită;• Despre natura şi alte caracteristici ale bunurilor,

foloaselor care au constituit obiectul mitei;• Despre modul de săvârşire a infracţiunii;• Despre unele aspecte ale relaţiilor dintre infractori;• Referitor la locul, timpul si modul de transmitere a

următoarei oferte.În aşa situaţii informaţiile deţinute nu conturează un

tablou complet şi distinct al infracţiunii, dar in acelaşi timpîn baza lor pot fi, în linii generale, desemnate şi realizatedouă sarcini: în primul rând – alegerea schemeimetodologice de investigare, iar în al doilea rând –consemnarea, formularea întrebărilor, care vor constituiobiectul probaţiunii şi consecutivitatea clarificării lor.

Pe de alta parte, in procesul investigăriiinfracţiunilor de corupţie apar şi altfel de situaţii, şi anumecând organul de urmărire penală are la dispoziţie doar oscurtă informaţie privitor la o faptă concretă ce atestăprobabilitatea comiterii unui act de corupţie. Situaţiile deacest fel pot fi definite ca informativ - nedeterminate

Prezenţa uneia sau altei situaţii tipice presupune şiselectarea de către investigator a metodicii respective decercetare a acestor infracţiuni.

2. În cazurile existenţei situaţiei informativ-determinate, cercetările pot fi înfăptuite după schemametodologică definită – frontală. Esenţa acestei metodiciconstă in faptul, că odată cu declanşarea urmăririi penaleeste posibilă planificarea şi efectuarea prin surprindere aunor măsuri preliminare, destinate să consolideze datelefaptice deţinute de către investigator. La rândul său,rezultatele acestor măsuri vor servi ca factori contribuabili

la desfăşurarea cercetărilor ulterioare. Cu alte cuvinte,schema metodologică “frontală” permite de a stabilielementele principale ale infracţiunii, fapt care asigurăperceperea şi posibilitatea dovedirii modului de săvârşire afaptei, aprecierea rolului fiecărui participant, vinovăţiei simobilului lor, cât şi stabilirea condiţiilor care au contribuitla naşterea şi producerea faptei incriminate. În cadrulcercetărilor potrivit schemei metodologice frontale, deregulă, sunt reţinuţi, arestaţi bănuiţii (învinuiţii), sepreîntâmpină contactul lor cu alte persoane, se stabilescbunurile care constituie produsul infracţiunii investigate şise aplică sechestrul pentru a împiedica irosirea,înstrăinarea lor în scopul reparării pagubei, recuperăriiprejudiciului.

Realizarea schemei metodologice frontale cuprinde3 etape şi include următoarele activităţi (măsuri):

I-a etapă – studierea şi aprecierea informaţiiloriniţiale, elaborarea planului de urmărire penală (versiunile,problemele, precizarea termenelor de rezolvare,nominalizarea executanţilor); asigurarea cu mijloacetehnice (criminalistice şi speciale) şi de transport, radio-recepţie, soluţionarea altor probleme organizaţionale.

A II-a etapă – efectuarea următoarelor măsuripreliminare: ascultarea reclamantului; organizareaflagrantului, reţinere şi arestarea făptuitorului; efectuareapercheziţiilor la mituitor, mituit intermediar, aplicareasechestrului; efectuarea cercetărilor la faţa locului,examinarea obiectului mitei, îmbrăcămintei şi altor lucruripersonale ale mituitorului, mituitului, ale înscrisurilor;examinarea corporală (în caz de necesitate) a mituitului simituitorului; ascultarea bănuitului. Totodată, în cadrul

acestei etape se precizează versiunile, se corectează şi secompletează planul urmăririi penale, se asigurăinteracţiunea cu alte organe, specialişti.

A III-a etapă – efectuarea acţiunilor de anchetapenală; interogarea martorilor; ordonarea expertizelornecesare; interogarea învinuiţilor, inculpaţilor; efectuareaconfruntărilor si altor masuri in scopul creării unei sistemeprobatorii logice, necontradictorii.

3. Situaţia tipică informativ - nedeterminată esteîntâlnita destul de frecvent, îndeosebi în cazurile cândinformaţia despre infracţiunile de corupţie survine laorganele de urmărire penală prin intermediul mijloacelormas-media, prin denunţuri anonime în urma efectuăriimăsurilor operative de investigaţii etc. Datele comunicatein astfel de situaţii, de regulă, sunt incomplete, deseori,neconcrete, pot fi incorect percepute si redate desemnalator etc. Trăsătura principală a acestei situaţii –imposibilitatea începerii urmăririi penale.

Cercetările corespunzătoare situaţiei descrise vor fiefectuate după altă metodică potrivit unei scheme din 4etape, care poate fi definita – investigativ - acumulativă.

La I-a etapa investigatorul rezolvă două probleme:pe de o parte strânge date faptice in contextul sesizăriiiniţiale, din alta – le analizează, le apreciază si le aranjeazăintr-o sistemă determinata.

În vederea strângerii datelor necesare pentruînceperea urmăririi penale si preîntâmpinarea urmăririipenale nejustificate, organele competente recurg lamăsurile operative de investigaţii în conformitate cu

art.100 Cod de procedură penală şi art.6 al Legii privindactivitatea operativă de investigaţii1.

Investigatorul sistematizează datele acumulate sidaca ele nu sunt contradictorii cu cele precedente, decidepornirea urmăririi penale, efectuând cercetările de maideparte potrivit schemei metodologice frontale,caracteristice situaţiei tipice informativ-determinate.

1 Art.100 C.pr.pen. Îndatoririle organelor de cercetare penală. Peseama organelor de cercetare penală se pune luarea unor măsuri deinvestigaţie operativă, inclusiv folosirea imprimărilor video şi sonore,filmării, fotoggrafierii în scopul descoperirii semnelor infracţiunii şipersoanelor care au săvîrşit-o, identificării datelor faptice, care pot fifolosite în calitate de probe în cauza penală după verificarea lor, înconformitate cu legislaţia de procedură penală. Organele de cercetare penalăau de asemenea obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru prevenireaşi curmarea infracţiunii.

Art.6 din Legea privind activitatea operativă de investigaţii, nr.46-XIII din 12.04.1994. În scopul soluţionării sarcinilor de prevenire, curmareşi descoperire a infracţiunilor organele, care exercită activitatea operativă deinvestigaţii respectînd regulile de conspiraţie sunt în drept: a) să chestionezecetăţeni; b) să culeagă informaţii; c) să urmărească vizual; d) să urmăreascăşi să documenteze cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne; e)să colecteze materiale (mostre) pentru cercetarea comparativă ; f) săefectueze achiziţiile de marfă şi de control; g) să cerceteze obiectele şiactele; h) să identifice persoana; i) să cerceteze încăperi, clădiri, porţiuni deteren şi mijloace de transport; j) să controleze coletele poştale; k) săcerceteze corespondenţa condamnaţilor; l) să intercepteze convorbiriletelefonice şi alte convorbiri; m) să culeagă informaţii de pe canalele tehnicede comunicaţii; n) să ţină convorbiri cu bănuitul cu aplicarea detectoruluicomportării simulante; o) să marcheze cu substanţe chimice şi alte substanţespeciale.

Secţiunea a III-aOrganizarea şi planificarea cercetărilor

infracţiunilor de corupţie

1. Descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor decorupţie presupune (alături de alte activităţi - efectuareamăsurilor operative de investigaţii, alte feluri de activităţiextrajudiciare, care au un regim juridic specific1 şi care n-au fost cuprinse de obiectul de studiu al prezentei lucrări,cu excepţia unor referiri generale) o urmărire penalăcompletă, al cărui unic scop îl constituie aflarea adevăruluicu privire la faptele şi împrejurările comiterii acestorinfracţiuni, persoana făptuitorului (art.3 C.pr.pen.).

Întru realizarea acestora este absolut necesar caorganul de urmărire penală să apeleze la toate mijloaceletehnico-ştiinţifice, tactice şi metodologice pe care le punela îndemână ştiinţa Criminalisticii. Folosirea eficientă aacestor instrumente nu poate fi însă concepută decât într-un mod organizat, printr-o planificare judicioasă, singuramodalitate aptă să asigure un fundament ştiinţific urmăririipenale2 a celor corupţi.

2. Organizarea anchetei penale serveşte realizăriiscopului procesului penal: constatarea la timp şi în modcomplet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel caorice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită

1 Ion Gorgăneanu, Consideraţii privind actele premărgătoareefectuate de rganele de urmărire penală, R.R.D. N.21 1974; Teofil Antoniu,natura juridică şi funcţia actelor premărgătoare în reglementarea procesualpenală, R.R.D. nr.12 1970 p.37. Nicolaie Voloncin, Drept Procesual Penal,vol.II, T.U.B., 1989, p.29.

2 M. Le Clere, “Manuel de police technique”, Ed. Police Revue,Paris, 1974, p.223.

potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nufie trasă la răspundere penală – prin determinareadirecţiilor şi întinderii cercetărilor necesare elucidării, subtoate aspectele, a faptelor încriminate de lege1 În cadrulcelor menţionate alături de organizare se include şiplanificarea urmăririi penale, care reprezintă un elementde legătură dintre scopul, sarcinile urmăririi penale şiacţiunile concrete (actele de urmărire) de realizare a lor.

Planificarea se materializează în obiectiveleanchetei, versiunile şi problemele de clarificat, metodele şimijloacele disponibile2 Întreaga organizare a cercetărilor,planificarea lor se cere înţeleasă într-un sens dinamic nufixist, planul trebuind să se coreleze, în permanenţă, cudatele obţinute pe parcursul urmăririi penale. Totodatăorganizarea urmăririi penale privind infracţiunile decorupţie trebuie să se supună regulilor fundamentale aleprocesului penal, să se raporteze la principiile de bază şispecifice ale acestei ştiinţe.

Un loc important în desfăşurarea cercetărilorinfracţiunilor de corupţie are planul de urmărire penală alecărui elemente constitutive sunt versiunile şi problemelece se cer rezolvate în verificarea fiecărei versiuni, precumşi activităţile întreprinse pe baza metodelor ştiinţificecriminalistice cu ajutorul cărora se rezolvă acesteprobleme.

1 Georghe Zăhărescu “Precizări cu privire la organizarea şiplanificarea urmăririi penale-planul de urmărire penală”, în Rev.”P.C.C.”nr2/1981 p.86.

2 E. Stelzer “Criminalistica, vol.I, Ed.ştiinţifică Germană, Berlin,1977 p.122.

Versiunile elaborate şi precizate permit planificareacontinuă a întregului proces, remarcând faptul, că ca şi încazurile altor infracţiuni, planul cercetării unei infracţiunide corupţie necesită corectări, completări. De regulă, înplan, mai detaliat sunt reflectate măsurile preliminare(inclusiv - operative de investigaţii), acţiunile deneamânat, precum şi cele cu caracter organizaţional, iarcelorlalte le este caracteristică o probabilitate mai înaltă.

Planificarea activităţii de urmărire penală în cazulinvestigării unei infracţiuni de corupţie (cum şi lacercetarea multor alte infracţiuni), capătă forma unui planscris.

Pe baza experienţei organelor judiciare îndependenţă de cantitatea versiunilor elaborate, planulpoate căpăta mai multe forme. La prezenţa a 2-3 versiuni epotrivit următorul model:

Planulde urmărire penală

______________________________________________________________________________________________Argumentarea versiunilor______________________________________________________________________________________________

Nr.

art.

Ver

siun

ile

Pro

blem

ede

clar

ific

at Activităţi deurmărire penalăşi măsuri

organizaţionale

Însărcinări privindefectuarea măsurilor

operative deinvestigaţii

Per

soan

aca

reex

ecută

Dat

aef

ectuăr

ii

Obs

.

1 2 3 4 5 6 7 8

Dar atunci, când sunt elaborate mai multe versiuniîn cauzele penale mai complexe, cu mai multe fapte demituire şi mai mulţi participanţi, versiunile pot fi expusepe o coală de hârtie separat sau cu întocmirea planurilor peepisoade după un alt model:1

Planulde urmărire penală

Versiunea (episodul) ________________________________________________________________________________________________________________

Nr.

art.

Prob

lem

ede

clar

ific

at Activităţi deurmărire penală şi

măsuriorganizaţionale

Însărcinări privindefectuarea

măsurilor operativede investigaţii

Pers

oana

care

exec

ută

Dat

aef

ectuăr

ii

Obs

.1 2 3 4 5 6 7

P.S. După denumirea planului din aliniat se expune fabulascurtă a cazului cercetat.

Fiecare plan de urmărire penala se întocmeşte luândîn consideraţie momentele specifice cazului concret, loculefectuării actelor de investigare şi caracteristicilepersoanelor participante la realizarea lor.

1 Emilian Stancu, op. cit. p.49.

O atenţie deosebită la planificarea întregului procesal cercetărilor sau a unor etape cer problemele utilizăriimijloacelor tehnico-criminalistice (precum şi tehniciispeciale), necesare pentru descoperirea, fixarea şi ridicareaurmelor infracţiunii.

Atenţia sporită se datorează faptului, că cele maivaloroase urme se produc anume în momentul transmiteriiofertei, dării-luării de mită, un act de scurtă durată, şiurmele produse, de regulă, fără întârziere se distrug deinfractori, sau se deformează. De aceea, în plan trebuie deprevăzut cu exactitate maximă locul, timpul, procedurautilizării mijloacelor tehnico-criminalistice, specialiştii-executanţi.

3. Totodată, trebuie să menţionăm că aflareaadevărului printr-un proces judiciar presupune oinvestigaţie de o anumită întindere în care suntdescoperite, verificate, clarificate o serie de date, deîmprejurări, capabile să servească la conturareaelementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv laidentificarea autorului faptei, la probarea vinovăţiei sale1.

Pentru determinarea acestor elemente organelepenale de specialitate trebuie să răspundă la o suită deîntrebări, denumită convenţional “formula celor 7întrebări”, sau alături de aceasta, “formula celor 4întrebări”.

Formula celor 7 întrebări, întâlnită mai întâi înjurisprudenţa romană – quis? quid? ubi? quibus auxillis?curr? quomado? quando? qu’on? – cunoscută sub

1 E. Stancu, Criminalistica, vol.II, Tactica şi metodologiacriminalistică, Ed. ACTAMI, Bucureşti 1995, p.39.

denumirea “disticul lui Daries”, are ca destinaţieclarificarea următoarelor aspecte:1

• ce faptă s-a comis şi care este natura ei?• unde s-a comis fapta cercetată?• când a fost săvârşită?• cine este autorul ei?• cum, în ce mod a săvârşit-o?• cu ajutorul cui?• în ce scop a fost comisă?Formula celor 4 întrebări, considerată întrucâtva

superioară calitativ primei formule, deoarece delimiteazămai clar conţinutul infracţiunii. Astfel,2

a. determinarea obiectului infracţiunii, respectiv arelaţiei sociale lezate prin săvârşirea faptei penale, ca şi aobiectului nemijlocit asupra căruia s-a exercitat acţiuneailicită;

b. stabilirea laturii obiective a infracţiunii, în primulrând a acţiunii sau inacţiunii, incriminate de lege, araportului de cauzalitate între acestea şi urmările faptei,precum şi a locului, timpului, modului, a altorcircumstanţe în care a fost săvârşită fapta.

c. identificarea subiectului activ al infracţiunii, atuturor participanţilor (complici, instigatori, tăinuitori), caşi identificarea subiectului pasiv al faptei penale;

1 Marcel Le Clere, “Manuel de polise tehnique”, Ed. Polise Revue,Paris, 1974, p.225-226. Autorul aminteşte pe lîngă “formula celor 7întrebări” din limba franceză (qui? Quelle est la nature de cet acte? ou? Y a-t-il eu des complices? Quel en parait le mobile? Comment l’acte a-t-il eterealise? A quel moment?) şi cunoscuta formulă a “celor 7 w” din limbagermană (wer? was? wo? womit? warum? wie? wann?).

2 v.E. Stancu, op. cit. p.40.

d. determinarea laturii subiective a infracţiunii, prinstabilirea formei vinovăţiei (intenţie directă sau indirectă,imprudenţă sau neglijenţă) ca şi a mobilului faptei.

4. Raportând formulele sus menţionate la faptele şiîmprejurările care trebuie dovedite la descoperireainfracţiunilor de luare şi dare de mită, mijlocire a mituirii,primire a recompensei nelegitime, traficului de influenţă,ele sunt următoarele:

1.Faptul luării – dării de mită, mijlocire a mituirii,primirii recompensei nelegitime;2.Obiectul mitei: natura bunurilor, avantajelor, altor

valori ce-l formează şi alte caracteristici ale lui;3.Participanţii la infracţiune (mituit, mituitor, intermediarş.a.);4.Timpul, locul şi modul de transmitere a mitei;5.Caracterul acţiunii (inacţiunii) persoanei au funcţie de

răspundere sau funcţionarului înfăptuite contra bani,bunuri, altor valori şi avantaje;

6.Mobilul şi scopurile celor implicaţi în infracţiunea decorupţie;

7.Prezenţa în acţiunile făptuitorilor a elementelor altorinfracţiuni;

8.Prezenţa circumstanţelor agravante sau atenuante;9.Prezenţa extorcării de mită sau autodenunţului;10.Cauzele şi condiţiile care au favorizat la săvârşirea

infracţiunii de corupţie.În literatura de specialitate, referitor la întrebările

care trebuiesc clarificate de organul judiciar în cazurile

descoperirii infracţiunilor de corupţie în acelaşi sens sepronunţă şi autorii Ion Mircea1, N.P. Iablocov2.

Rezumând pe marginea celor expuse considerăm căîntrebările la care trebuie dat răspuns în procesul urmăririipenale diferă nu numai de la o categorie la alta deinfracţiune, dar şi în cadrul aceleiaşi categorii deinfracţiuni, date fiind particularităţile în care se comit, faptcare pe deplin se referă şi la infracţiunile de care neocupăm.

Secţiunea a IV-aVersiuni, verificări si alte activităţi decercetare a infracţiunilor de corupţie

1. Activităţile organului de urmărire penală învederea investigării infracţiunilor de corupţie în maremaură sunt determinate de sarcinile care stau în faţa lui ladiferite etape ale schemei metodologice de cercetare alese.Astfel, sarcina înlăturării incertitudinii informaţionaleprevede realizarea unor măsuri în scopul acumulăriidatelor necesare.

Întru realizarea acestei sarcini organul judiciarapelează la sistemele de evidenţa aflate în exploatare, carepermit completarea informaţiei privind persoanele bănuite,legaturile şi posibilităţile acestora. De rând cu aceasta,deseori apare necesitatea obţinerii unor informaţii desprecompetenţa, obligaţiunile de serviciu a persoanei cu funcţiide răspundere sau funcţionarului, despre statutul social şi

1 Ion Mircea, Criminalistica, Ed. Fundaţia “Chemarea”, Iaşi, 1992,p.421.

2 N.P. Iablocov, Criminalistica, Ed. “BEK”, Moscova, 1996, p.603.

modul lui de viaţa, referitor la personalitatea lui etc. Aşadate pot fi acumulate înfăptuind unele măsuri operativede investigaţii, executând controale, alte activităţiextrajudiciare, precum şi din declaraţiile unor cetăţeni. Înacest scop pot fi folosite şi materiale de arhivă.

În alte cazuri rezolvarea anumitor probleme aleinvestigării devine posibilă clarificând statutul, structura,condiţiile funcţionarii întreprinderii, organizaţiei,instituţiei în care î-şi exercită atribuţiile persoana bănuita.Aceste realizări pot fi obţinute de organul de urmărirepenală întreprinzând verificări, controale a activităţiieconomico-financiare de producere, stării de evidenţă,pieţei de desfacere, altor aspecte ale activităţiiîntreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor în cauză.Măsuri analogice pot fi înfăptuite nu numai în organizaţiaîn care activează persoana coruptă, ci şi în unitatea în carelucrează mituitorul, precum şi în altele, care au avut sau aurelaţii cu primele.

2. Consideram necesar de accentuat că activităţileorganelor judiciare, îndeosebi la etapa declanşării urmăririipenale, impun respectarea strictă a secretului, altfel în cazcontrar, infractorii dându-şi seama despre scopul şi sensulmăsurilor efectuate vor întreprinde contraacţiuni învederea distrugerii urmelor existente, creării diferitorobstacole, contracarări, pentru a împiedica desfăşurareacercetărilor. A se vedea desenul nr. 4.

Desenul nr. 4.

Realitatea acestui pericol creşte în cazurile cândpersoanele bănuite posedă antecedente penale, în trecut aufost trase la răspundere penală pentru infracţiunianalogice, sau când datorită funcţiilor exercitate suntinformate în ceia ce priveşte tactica şi metodicainvestigării acestor categorii de infracţiuni.

3. Pentru a atribui cercetărilor un caracter strictorientat şi bineînţeles cât se poate de efectiv,investigatorul evaluând materialele colectate (evaluarea sepropune potrivit schemei expuse în desenul nr.5)elaborează versiunile de urmărire penală, prin care s-arputea explica infracţiunea de corupţie, împrejurările încare s-a comis sau este pregătită, determinându-se faptele,problemele care trebuiesc clarificate, consecutivitateamasurilor ce ţin a fi întreprinse în acest scop.

Reacţiuni, obstacole şi împotriviri

urmăririi penale din partea celor corupţi

Pregătirea şi planificarea minu-ţioasă a infracţiunii, camuflarea

acţiunilor ilicite.

Tăinuirea obiectului mitei,bunurilor şi valorilor dobândite

în mod ilicit.

Presiuni, influenţe asupra marto-rilor, revizorilor, experţilor altor

participanţi în proces.

Tinderea celor corupţi de a stabili“contacte” cu persoanele careefectuează urmărirea penală.

Încercări de a compromite persoa-nele oficiale care efectuează

urmărirea penală.

Eschivarea celor corupţi prindiverse metode şi procedee de

răspundere.

Desenul nr. 5

Evaluarea datelor privitor

la o infracţiune de corupţie.

I. S-au clarificat (pe deplin, parţial) faptul şi

împrejurările infracţiunii.

II. Au fost descoperite (toate, unul, câteva)

acte de mituire

III. Sunt stabilite (toate, unele) persoane care pot fi

martori (martori-oculari).

IV. Sunt descoperite obiecte, documente şi alte înscrisuri,

care vor servi ca mijloace materiale de probă.

V. Sunt fixate acţiunile (toate, cele mai principale)

făptuitorului(altor participanţi), care fac posibilă aflarea

adevărului.

4. Versiunile deţin poziţia centrală în cadrulplanului de urmărire penală, întrucât anume prin ele sematerializează una din metodele tactice fundamentalemenite să orienteze întreaga activitate a organului deurmărire penală spre stabilirea faptelor şi împrejurărilorinfracţiunii, adică spre aflarea adevărului.1

După obiectul şi întinderea lor versiunile elaboratepot fi:• Versiuni principale – care se referă la fapta în

ansamblul ei, deci la elementele constitutive aleinfracţiunii;

• Versiuni secundare – presupunerile referitoare la uneleaspecte izolate ale infracţiunii, dar bineînţelesimportante pentru soluţionarea cauzei.Clar lucru, că o versiune secundară este subordonată

direct unei versiuni principale şi că se elaborează şi severifică înaintea celei principale.

Pentru elaborarea unor versiuni în cazul cercetăriiinfracţiunilor de corupţie (fireşte ca şi în cazul altora)investigatorul trebuie să respecte unele condiţii generale şianume:a) Deţinerea unor date, informaţii despre fapta cercetată

suficiente în acest sens sub raport cantitativ şi calitativ.b) Conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicită

pregătirea multilaterală, experienţa şi intuiţiainvestigatorului.

c) Folosirea unor forme logice de raţionament (deducţie,inducţie, raţionamentul prin analogie).

1 Emilian Stancu, Criminalistica Vol. II, Editura ACTAMI,Bucureşti, 1995, p.41.

5. Ţinând cont de faptul că actele de corupţie înmarea majoritate se comit în secret, calitatea şi cantitateadatelor dispuse de organul judiciar reprezintă o premizăesenţială pentru formularea versiunilor.

Provenienţa acestor date, pe care se întemeiază oversiune sau alta, este de regulă de natură procesuală, deşipot fi folosite şi informaţii din izvoare extraprocesuale1

(rezultatele activităţii operative de investigaţii); darremarcând totodată necesitatea verificării lor,contrapunerii cu alte probe, pentru a evita orientareagreşită a cercetărilor.

Concepând cele consemnate trebuie să menţionămcă, la etapa preliminară a efectuării cercetărilor versiunilede urmărire penală se elaborează în primul rând, pentru astabili dacă într-adevăr a avut loc un act de corupţie. Înacest sens cele mai tipice versiuni pot fi:• Funcţionarul într-adevăr a primit oferta în împrejurările

care decurg din informaţiile deţinute;• Funcţionarului într-adevăr i s-a înmânat bani, un bun

oarecare, dar nu ca mită, ci în legătură cu alte motive,împrejurări şi destul de legitim – restituirea uneidatorii, un act de donaţie, achitarea onorariului etc.

• Acţiunile înfăptuite de funcţionar în folosul uneianumite persoane sunt legitime şi dânsul n-a primit nicio ofertă.

1 Potrivit art.10 al Legii cu privire la activitatea operativă deinvestigaţii rezultatele acestei activităţi pot fi utilizate la pregătirea şiefectuarea acţiunilor de anchetă penală şi la înfăptuirea măsurilor operativede investigaţii în scopul prevenirii, curmării şi descoperirii infracţiunilor,precum şi în calitate de probe pentru dosarele penale (vezi comentariu expusîn Capitolul III, Secţiunea VII-ea, paragraful 3).

• Funcţionarul n-a primit nici o ofertă şi n-a înfăptuitnici careva acţiuni în folosul persoanei, care chipurilei-a înmânat-o, are loc o eroare.

• Are loc un act de calomnie.• A avut loc o altă infracţiune (de exemplu – escrocheria,şantajul etc.)

Aceste versiuni explică în cea mai mare maurăfaptele şi împrejurările unui act de corupţie care a fost dejacomis (produs în trecut). În alte cazuri la prezenţa datelordespre extorcarea unei oferte, versiunile elaborate, înesenţa lor nu numai că trebuie să explice cele întâmplatedar şi să conţină presupuneri, prognoze ale eventualeloracţiuni, evenimente care vor constitui infracţiunea decorupţie. Spre exemplu, investigând cazurile luării de mităîn trecut de către un funcţionar concret (în legătură cusesizarea privitor la un nou caz de extorcare a mitei dinpartea lui) investigatorul trebuie sa elaboreze versiuniparticulare1, privind comportarea posibilă a mituitului şimituitorului în momentul reţinerii lor asupra faptuluitransmiterii şi luării mitei. Apreciind particularităţilelocului şi timpului conceput de mituitor şi mituit pentruîntâlnire, caracteristicile bunului, valorii ofertei, ce ţine afi înmânată, experienţa participanţilor în acest domeniu,investigatorul prognozează posibila reacţie a mituitului,căile posibile de fugă a acestuia, precum şi modul dedezbăierare a lui de obiectul mitei, eventualele acţiuni aleintermediarului, altor complici etc.

1 La acest sens autorul împărtaşeşte părerea D-lui C. Suciu“Criminalistica”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, p.499, careevidenţiaza şi versiunile particulare , raportându-le la aspecte specificefiecărui caz în parte (loc, timp, procedee de comitere etc.).

6. Situaţiile care se creează în anchetă la etapaulterioară decurg din rezultatele obţinute în urmaacţiunilor preliminare, fiind determinate de gradul detrecere de la probabilitatea fiecăreia din versiuni lacertitudinea faptei, de atitudinea făptuitorului faţa deprobele privind vinovăţia sa, precum şi de faptulrecunoaşterii sau negării ei.

Bineînţeles, noile versiuni de urmărire penalăelaborate la etapa în cauza posedă un caracter maiparticular decât la începutul cercetărilor şi au ca obiectestabilirea unor anumite elemente constitutive aleinfracţiunii de corupţie, clarificarea unor împrejurări,aspecte specifice faptei în cauză.1 Totodată trebuie sămenţionăm, că şi la etapa a doua, atunci când se stabilescunele noi episoade ale infracţiunii, când se obţin datesuplimentare, necunoscute până la acel moment, poate finecesară elaborarea unor noi versiuni privind esenţa şiconţinutul faptei produse.

După elaborarea versiunilor de urmărire penalăurmează o etapă de maximă importanţă în stabilireaadevărului – verificarea versiunilor.

Verificarea versiunilor are un caracter complex,vizând multe aspecte, multe împrejurări şi impunândtotodată necesitatea respectării unor reguli tactice2, şianume:

a) verificarea concomitentă a tuturorversiunilor şi problemelor;

b) verificarea iniţială a acelor probleme a căroramânare poate stângeni aflarea adevărului;

1 Яблоков Н. П. Criminalistica, Ed.ВЕКMoscova, 1996 p. 604.2 E. Stancu op.citite, p.49

c) calificarea integrală a fiecărei probleme,până la eliminarea versiunii ca necorespunzătoarerealităţii.

7. Alegerea unor sau altor acţiuni preliminare şitactica desfăşurării lor sunt determinate de obiectivelecercetărilor de faptul în ce direcţii se caută probele.

În cazurile infracţiunilor de corupţie probelenecesare mai frecvent sunt căutate:

- la locul de muncă a mituitului. În acest scopnemijlocit se cercetează atât încăperea în ansamblu (spreexemplu biroul funcţionarului) cât şi obiectele aparte,aflate în încăpere (safeul, masa de lucru, şifonierul etc.),ori hainele mituitului. În procesul acestor cercetări(percheziţii) pot fi stabilite date privitor la persoanele, caredispun de careva informaţii despre faptul mituirii,descoperite documente, înscrisuri (spre exemplu -contracte, conturi precum şi înscrierile de pe calendarul debirou, din agenda de notiţe etc.), care reflectă acţiunilefuncţionarului în favoarea mituitorului, poate fi localizatobiectul mitei (bani, bunuri etc.), constatate alte urme aleinfracţiunii.

- la domiciliul mituitului (inclusiv vilă, garaj etc.).În aceste locuri de rând cu datele de importanţă probatoresus menţionate, pot fi descoperite documente caredemonstrează interesul funcţionarului în vedereaîndeplinirii sau neîndeplinirii anumitor acţiuni, obiectulmitei, alte bunuri de provenienţă ilicită.

- la domiciliu şi locul de muncă al mituitorului potfi constatate unele urme infracţionale dintre cele arătatemai sus precum şi noi probe, (spre exemplu, despreprovenienţa obiectului mitei, aparţinerea lui mituitorului).

- la domiciliu şi locul de muncă al intermediarului.Deseori, în aceste locuri pot fi descoperite diferite valori,bunuri căpătate în urma serviciilor acordate făptuitorului,înscrisuri care mărturisesc despre o eventuală transmitere amitei, alte urme ale infracţiunii.

- la locul de înmânare a mitei sau unde a avut locîntâlnirea intermediarului cu mituitul ori mituitorul. Înurma cercetării acestor locuri pot fi fixate secvenţele celemai importante legate de transmiterea obiectului materialal mitei, este posibilă stabilirea unora sau a tuturorparticipanţilor la infracţiune, a martorilor, a unei parţi albunului transmis, a ambalajului lui etc.

- în locurile de realizare a valorilor, bunurilorprimite ca mită. Cercetările înfăptuite în această direcţiepermit fixarea actului de cumpărare – vânzare, mijloacelorbăneşti obţinute. Concomitent pot fi stabiliţi şi martori.

8. La investigarea infracţiunilor de corupţie s-acristalizat o anumită legitate privind consecutivitateaacţiunilor de anchetă penală. În acele cazuri, cândinvestigatorul dispune de date autentice despre faptul, căîntr-un anumit loc şi timp, făptuitorul sau complicii săiintenţionează înmânarea – luarea de mită sau întreprindmăsuri spre ascunderea urmelor, distrugerea probelor, estenecesară reţinerea acestora în flagrant delict ori înfăptuireapercheziţiei la mituit, mituitor sau intermediar.

Reţinerea persoanelor corupte în flagrant delictimpune consecutivitatea altor acţiuni de anchetă.1 Imediat

1 Datorita faptului ca infracţiunile de corupţie deseori sunt strinslegate cu altele cum ar fi delapidarea, excrocheria, evaziuni fiscale etc.Laprima fază a cercetărilor este mai util ca mituitorul sa fie reţinut, arestatpentru aceste infracţiuni ca apoi prin el de ieşit la mituit.

după aceasta este necesară percheziţionarea celor reţinuţi,în caz de necesitate şi examinarea lor corporală. Ulteriorse organizează cercetarea locului unde sa produs fapta seefectuează ascultarea martorilor, bănuitului, percheziţii ladomiciliu şi locul de muncă al ultimului, expertizecriminalistice, alte acte procedurale, precum şi măsurioperative de investigaţii. O astfel de consecutivitate reiesedin necesitatea acumulării sistematice şi neîntrerupte amaterialului probatoriu.

Consecutivitatea corectă, este o condiţie necesarădar nu şi în de ajuns pentru cercetarea completă ainfracţiunii. Caracterul sistematic al cercetărilor şi anumerealizarea treptată a sarcinilor anchetei, pe etape, în scopulconstruirii unei sisteme probatorii integre – credem, că vafi condiţia suficientă în acest sens. Anume datorită acestuifapt unele acte de urmărire penală pot fi efectuate în modrepetat. Aceasta permite investigatorului să concretizezeinformaţia iniţială, să înlăture momentele contradictoriiapărute în procesul cercetărilor. Spre exemplu, ascultareauneia şi aceleiaşi persoane poate fi efectuată de mai multeori în legătură cu noile împrejurări apărute, (atenţionăm,că cele spuse n-au nimic comun cu practica defectuoasăprivind ascultarea multiplă a unei persoane pe unele şiaceleaşi întrebări). Pot fi la fel efectuate suplimentar şiexpertize, şi verificări şi alte acte de cercetare.

În acele situaţii, când cercetarea faptelor de corupţieîncepe cu efectuarea percheziţiei la mituit, mituitor sauintermediar, consecutivitatea acţiunilor de anchetă esteurmătoarea: percheziţia; aplicarea sechestrului pentruasigurarea confiscării; cercetarea urmelor infracţiunii şidispunerea examinărilor tehnico-ştiinţifice a celor care pot

fi distruse ori dispărea; ascultarea făptuitorilor; pregătirea,ordonarea şi efectuarea expertizelor.

În cazul prezenţei unei situaţii informativ -nedeterminate, iniţial, se planifică şi se înfăptuieşteascultarea reclamantului, martorilor. În funcţie derezultatele obţinute, se v-a decide care vor fi ulterioareleacţiuni de anchetă. Conţinutul şi consecutivitatea lor suntdeterminate de caracterul şi plinătatea informaţiilordeţinute după aceste ascultări. Daca informaţiile căpătatese referă la careva acţiuni ilicite concrete sau maşinaţii,afaceri ilegale, atunci, eforturile investigatorului trebuieîndreptate spre descoperirea şi fixarea urmelor infracţiuniide corupţie: cercetări criminalistice, ascultarea altormartori, ordonarea expertizelor necesare.

În cazurile când datele obţinute în urma ascultărilorse referă la obiecte materiale (corpuri delicte, documenteetc.) se efectuează percheziţii, reţineri (arestări), cercetări,expertize grafologice, fizico-chimice, complexe etc.

9. Activitatea şablonată a organului de urmărirepenală nu totdeauna asigură descoperirea deplină ainfracţiunilor de corupţie. Investigarea acestor delicte, careîn cele mai frecvente cazuri se manifestă ca infracţiunicorelative, în practică întâmpină diferite dificultăţi legatede probaţiunea lor1.

De acea investigatorul în astfel de situaţii caută salărgească spectrul izvoarelor de informaţie. În acest scopeste utilă organizarea unor controale, verificări aleactivităţii organizaţiei, în care-şi satisface serviciulfăptuitorul, adresarea unor interpelări administraţiei,

1 A se vedea Ion Mircea op. cit. p. 423

consultarea diferitor specialişti, precum şi utilizarea câtmai eficientă a metodelor şi mijloacelor operative deinvestigaţii.

Totodată, acţiunile întreprinse de organul judiciartrebuie să fie bine chibzuite, organizate după cerinţelefiecărei cauze în parte, pe baza tacticii generalerecomandate în materie de criminalistică şi activitateoperativă de investigaţii.

Secţiunea a V-aReguli şi procedee tactice aplicate în efectuarea unor

acte de urmărire penală privind descoperireainfracţiunilor de corupţie

Necesitatea unui studiu mai profund a regulilortactice aplicate la efectuarea unor acte de urmărire penalăpentru descoperirea infracţiunilor de corupţie o putemexplica prin existenţa multiplelor particularităţi, privitor latactica efectuării acţiunilor de anchetă, prin specificul unoracţiuni încriminate de lege1, precum şi specificul unorsituaţii întâlnite în cadrul investigării acestor categorii deinfracţiuni.

§ 1 Sesizarea organului şi declanşarea urmăririi penale

Temeiurile, motivele (art.90 C.pr.pen.) şi condiţiilenormative (art.91-93 C.pr.pen.) de pornire a procesului

1 Cazurile prevăzute în alin.4 al art. 187 şi alin.4 al art.188 C.pen.RM, anume: - mituitorul şi mijlocitorul sunt absolviţi de răspundere penală,dacă se autodenunţă, neştiind despre faptul, că organele de urmărire penalăsunt la curent cu infracţiunea săvărşită de ei.

penal în cazul infracţiunilor de corupţie sunt aceleaşi -prevăzute şi pentru alte infracţiuni. Declanşarea activităţiiorganelor de urmărire penală este condiţionată în toatecazurile de înconştiinţarea acestora despre săvârşirea uneiinfracţiuni, fapt realizat prin actul de sesizare (art.91-92C.pr.pen.).

În coraport cu informaţiile care se conţin însesizările privitor la infracţiunile de corupţie pot fimodelate trei situaţii caracteristice fazei examinate.

În primul rând în sesizare pot fi reflectate fapteinfracţionale care au avut loc într-un trecut relativîndepărtat. Spre exemplu, aşa situaţie poate apărea în urmaautodenunţului privind darea sau luarea de mită făcut decătre un învinuit aflat sub urmărire penală pentru o altăinfracţiune. În acest caz investigatorul procedeazăconform prevederilor art.93 C.pr.pen., planifică şiînfăptuieşte următoarele activităţi: studiază activitatea şicadrul juridic al organizaţiei unde lucrează persoanacoruptă, obligaţiunile ei de serviciu, stabileşte şi facecunoştinţă cu documentele, înscrisurile care ar puteareflecta acţiunile celui corupt, înfăptuite contra bani,bunuri.

În alte variante ale acestei situaţii, în dependenţă decantitatea şi calitatea informaţiilor dispuse (prezenţaelementelor conţinutului constitutiv al infracţiunii),organul judiciar poate declanşa procesul penal sau iniţial –efectua măsuri operative de investigaţii în vedereastrângerii datelor necesare pentru începerea ei.

În al doilea rând, investigatorul deseori seconfruntă cu situaţia când sesizarea despre mituire, estefăcută nemijlocit înaintea faptei de dare – luare de mită

sau imediat după aceasta. În cazurile date de neîntârziat sedispune începerea urmăririi penale, iniţial fiind ascultatreclamantul, i-ar efectuarea cu operativitate şi iscusinţă aacţiunilor de anchetă (în cazurile necesare şi măsuriloroperative de investigaţii) v-a contribui la descoperireaoportună a urmelor infracţiunii, a obiectului mitei, altorprobe, finalizându-se cu demascarea completă a celorcorupţi.

În fine, nu rareori apar situaţii, când reclamantul1

(de regulă mituitorul) în sesizarea făcută comunică căintenţionează să ofere (dee) mită unui funcţionar concret.Acestei situaţii îi sunt caracteristice doua variante. Aşadar,reclamantul poate declara faptul că a mituit funcţionarul încauză, în trecut, şi are intenţie să-i ofere mita următoare. Înacest caz investigatorul dispune pornirea urmăririi penale,ascultă reclamantul, înfăptuieşte reţinerea (arestarea)mituitului, (intermediarului) efectuează percheziţiile,ridicările necesare, alte acte de cercetare. Dar, practicacunoaşte nu puţine situaţii ,când reclamantul comunicădoar despre intenţia de a mitui pe cineva; deciziainvestigatorului în cazul dat v-a conţine, într-o anumitămăsură, elemente de risc profesional. Desigur,consemnând astfel de declaraţii, investigatorul poare să nuadmită comiterea faptei. Dar, în aşa caz, evenimentele potavea o altă întorsătură, funcţionarul liber poate extorca şilua mită de la alte persoane, şi apoi, însăşi reclamantul,rămânând nesatisfăcut de rezultatele adresării la autorităţi,

1 Ca reclamanţi pot fi: mituitorul; persoane de la care seextorchează mita inclusiv prin constrângere; funcţionari căror li se propunemită; cetăţenii, care au cunoştinţă despre aşa infracţiuni.

v-a pierde încrederea în puterea legii, alegând calea unuipotenţial delincvent.

Bineînţeles, organul judiciar trebuie să decidărealizarea unor acţiuni efective, îndreptate spredemascarea celor corupţi, îndeplinind în aşa fel rolul activîn desfăşurarea procesului penal, şi asigurând realizareaprincipiilor de bază a dreptului penal şi dreptului procesualpenal.

§ 2. Ascultarea reclamantului şi altor martori

În cele mai frecvente cazuri ca reclamanţi în cazulinfracţiunilor de corupţie se manifestă persoanele care audat mită (în deosebi care au fost constrânse) şi cele de lacare se extorchează mită. Mai rar fac declaraţii privindaceste fapte persoanele particulare care dispun deinformaţiile respective şi funcţionarii care au primit aşaoferte sau li se propun.

Tactica ascultării reclamantului trebuie determinatăîn dependenţă de următoarele împrejurări:

− reclamantul este persoana de la care seextorchează mita (inclusiv prin constrângere);

− reclamantul este funcţionarul pe care a încercatsă-l mituiască cineva;

− reclamantul a fost martorul (martorul-ocular) alinfracţiunii;

− reclamantul are cunoştinţă despre fapta de dare-luare de mită din alte surse.

Procedând la efectuarea ascultărilor (unor sau altorpersoane), trebuie să menţionăm, că persoana aceea, care arefuzat săvârşirea infracţiunii de corupţie este ascultată

înainte de făptuitor, de martori, de alţi participanţi, (dacăsituaţia concretă nu impune altă ordine),având în vedere,că nefiind interesată în secretul operaţiilor infracţionale, vaacţiona pentru descoperirea lor, punând la dispoziţiaorganului judiciar probele pe care le deţine sau le cunoaşteîn legătură cu fapta respectivă.

Ascultarea reclamantului de la care se extorcheazăsau s-a extorcat mită (inclusiv prin constrângere)urmăreşte clarificarea următoarelor împrejurări1: cui s-aînmânat (se prevede a fi înmânată) mita, pentru ce; locul,timpul şi modul de înmânare; detaliat se expuncaracteristicile individuale ale obiectului mitei (sumabanilor, numărul şi valoarea bancnotelor, dacă reclamantula memorizat se indică numărul şi seria bancnotelor, alteparticularităţi ale banilor, cât şi bunului material, altuiobiect etc.), precum şi a ambalajului ei, locul păstrăriipână la înmânare; este util de a întreba reclamantul, dacănu i-a rămas ceva din ambalajul (învelişul) în care s-a aflatobiectul mitei până la înmânare.

1 În practica combaterii infracţiunilor de corupţie se întâlnescsituaţii cînd reclamanţii, de la care se extorchează mită, îndeosebi princonstrângere, anexează la sesizarea făcută sau predă autorităţilorînregistrarea magnetică a convorbirilor personale avute anterior cumituitul,(intermediarul). În asemenea cazuri organul judiciar trebuie săclarifice la reclamant şi să consemneze în procesul verbal de declaraţie:unde, cînd, în ce împrejurări şi condiţii a fost efectuată, tipul aparatului deînregistrare şi caracteristicile lui, viteza de înregistrare, tipul bandeimagnetice (casetei) utilizate constituie cele prezentate un original sau copie,nu a avut loc un montaj. Dacă înregistrarea este o copie se cere de clarificatmotivele şi condiţiile tehnice ale înfăptuirii ei. Conţinutul înregistrăriimagnetice se audiază în prezenţa reclamantului, marturilor - asistenţiconcomitent expunîndu-se într-un proces verbal aparte, fapt după careînregistrarea se împachetează, se sigilează şi se anexează la dosar.

Este potrivit momentul să menţionăm, că în cazuleventualei reţineri, arestări a funcţionarului mituit înscopul demascării lui poate apărea necesitatea dispuneriiunor expertize. Pentru realizarea acestora se asigurăridicarea oportună, pe de-o parte, a obiectelor ce constituiemijloace materiale de probă – obiectului mitei, ambalajullui etc., iar pe de altă parte, a modelelor de comparaţie –unor segmente din ambalaj, înveliş, mostre cumicroparticule din geanta în care s-a aflat mita, uneleelemente ale obiectului mitei etc. Examinările expertuluivor permite soluţionarea unui şir de probleme importanteîn vederea aflării adevărului: identitatea elementelor cuobiectul mitei, părţilor ambalajului, concluzia pozitivăprivitor la aflarea obiectului mitei în geanta, sacoşaindicată etc.

Dacă timpul permite (deseori sesizarea se facenemijlocit după înmânarea mitei) de-ndată se trece la ointerogare mai profundă pentru a se clarifica: pentru ce felde servicii s-a înmânat mita, ce acte scrise sau îndatoriritrebuia să îndeplinească făptuitorul în schimbul mitei, înce împrejurări a făcut cunoştinţă cu funcţionarul în cauzăcând, unde, de câte ori s-au întâlnit cu mituitul, despre ceau discutat, dacă există intermediari, în ce împrejurări s-aextorcat mita, prin ce mijloace a încercat să-l convingădespre necesitatea mituirii, dacă cunoaşte şi alte cazuri deluare de mită de acest funcţionar. La sfârşitul ascultăriireclamantul este rugat să arate care persoane mai aucunoştinţă despre faptă şi ce concret cunosc.

Dacă în persoana reclamantului este funcţionarul pecare infractorul a încercat să-l mituiască, i se cere săconcretizeze în ce anume împrejurări s-a încercat

săvârşirea infracţiunii, ce fel de lucruri ori câţi bani i-apromis sau oferit. De asemenea i se cere să precizeze ceanume avantaje pretindea mituitorul să-i creezefuncţionarul în schimbul valorilor promise ori oferite.

Asemenea infracţiuni se comit de obicei pe bazaunei înţelegeri prealabile, într-un cadru foarte restrâns,discret, fără martori, dar care fiind stabiliţi sunt ascultaţiprivitor la raporturile anterioare dintre făptuitor şi alţiparticipanţi la infracţiune (intermediarul, mituitorul)precizându-se detaliile comiterii infracţiunilor respective,ca în cele din urmă, să se constate, în ce măsurădeclaraţiile primite au temei obiectiv ori sunt dinimaginaţie.

Reclamantului, care n-a participat la infracţiune, dara făcut sesizarea despre săvârşirea dării şi luării de mită,primirea unei recompense nelegitime, fiind ascultat camartor, i se cere să nominalizeze sursa de informareprivind aceste fapte, să arate când sau comis infracţiunile,de către cine şi în ce împrejurări, în ce a constat mita, ceservicii i-a acordat funcţionarul mituitorului, cine mai ştiedespre comiterea acestei fapte.

Atunci, când reclamantul a fost martorul – ocular alunor astfel de infracţiuni, el este ascultat amănunţitreferitor la locul, timpul, modul de transmitere a mitei,natura şi caracteristicile obiectului mitei, semnalmenteleexterioare ale participanţilor la infracţiune, prezenţa încă aaltor persoane. Ascultând reclamantul, care are cunoştinţădespre îndatoririle, acţiunile funcţionarului, este importantde a clarifica ordinea îndeplinirii unor sau altor acte pentrucare a fost dată mita, ( în ce documente sunt reflectate), dela ce acţiuni s-a reţinut funcţionarul sau a întârziat în ele,

înscrisurile în care sunt reflectate şi pot fi descoperiteurmele respective.

Consemnând (în conformitate cu prevederile art.91-92 C.pr.pen.) în procesul verbal declaraţiile reclamantului(martorilor) ţinem să subliniem, că în literatura despecialitate, sunt frecvent evidenţiate avantajeleînregistrărilor fono şi videomagnetice (cadrul juridicart.115/1 C.pr.pen.), mai ales în privinţa obiectivităţii,fidelităţii şi corectitudinii procedeelor de obţinere adeclaraţiilor, necesitate incontestabilă (părerea autorului)în cazul investigării infracţiunilor de corupţie.

Pe baza datelor cuprinse în sesizare completate cudeclaraţiile martorilor investigatorul conturează aspectulgeneral al faptelor, constată prezenţa (ori lipsa)elementelor conţinutului constitutiv al infracţiunii decorupţie, i-a cunoştinţă de trăsăturile personale alesubiecţilor activi, astfel că este în măsură să aprecieze înce direcţii şi ce probe ar putea fi administrate în cauzadată.

§ 3. Reţinerea făptuitorului în flagrant delict

În cele mai frecvente cazuri astfel de situaţii apar înlegătură cu declaraţiile unei persoane privitor la extorcarea(vezi anexa nr.4) de bani, bunuri materiale de către unfuncţionar, care urmează să fie înmânate lui sauintermediarului într-un anumit timp şi loc.

Pentru organizarea acestei activităţi tactice deurmărire, (cadrul legal art.104 C.pr.pen.) investigatorul arenevoie de date sigure şi precise referitor la natura şicaracteristicile individuale ale bunurilor materiale sau

sumei de bani care urmează a fi predată conformînţelegerii anterioare dintre părţi (mituit – mituitor, mituit– intermediar – mituitor ). În acest scop, în cadrulascultării reclamantului, se concretizează când a avut loc oasemenea înţelegere, esenţa ei, între care persoane.Ulterior investigatorul într-un proces-verbal (vezi anexanr.5), întocmit în prezenţa reclamantului şi a nu mai puţinde doi martori-asistenţi, descrie natura şi caracteristicilebunurilor materiale respective, iar privitor la bani sespecifică suma, valoarea bancnotelor şi numărul acestora,seria şi numărul fiecăreia sau prezenţa anumitor semneconvenţionale vizibile ori invizibile, mijloacele folosite larealizarea lor.

Descoperirea asupra persoanei reţinute, arestate, încadrul percheziţiei corporale (cadrul juridic art.152C.pr.pen.), a bancnotelor cu aceiaşi valoare, serii şinumere, fixate anterior în declaraţia reclamantului, vaservi un important mijloc de probă privitor la infracţiuneacomisă.

În practică sunt cunoscute şi alte procedee de fixarea obiectului mitei. Unul din ele, în situaţia controlăriiacţiunilor de dare – luare de mită, constă în împachetarea(învelirea) banilor, bunului material într-o bucată de hârtie,stofă etc. cu marginile neuniforme, păstrând cealaltă parte,care împreună cu învelişul constituia un integru, faptreflectat într-un proces-verbal, întocmit în prezenţareclamantului şi a martorilor asistenţi. Expertiza dispusăulterior stabilind coincidenţa marginilor rupturii ambelorpărţi v-a conchide identitatea hârtiei sau stofei careanterior constituia un integru.

La descoperirea celor corupţi poate contribui şimarcarea banilor1, altui obiect care se intenţionează să setransmită ca mită cu substanţe fluoriscente sau chimice. Înacest scop, preventiv, obiectul mitei în prezenţa a doimartori asistenţi se prelucrează cu astfel de substanţeluminiscente, fapt care se consemnează într-un proces-verbal (vezi anexa nr.6) respectiv, la care se anexeazămodelele de substanţe utilizate, împachetate şi sigilatedupă ce se întoarce mituitorului pentru a fi înmânat dupădestinaţie. Contactarea acestui obiect de mituit, cu mâinile,de hainele lui etc. produce o vopsire intensivă, pronunţatăa lor, care fiind respectiv consemnată (examinareacorporală - art.160 C.pr.pen.), poate deveni o dovadă denepreţuit contra celui corupt2.

În unele cazuri reţinerea persoanelor corupte înflagrant delict este posibilă şi în lipsa declaraţiilor privindextorcarea de bani, bunuri, alte oferte de către funcţionarcând informaţia despre pregătirea sau săvârşireainfracţiunii parvine din alte surse spre exemplu din surseoperative. În acest caz organizarea flagrantului trebuiepregătită şi mai minuţios, tactic înfăptuită corect şi

1 În practică pot apărea situaţii când cei corupţi, având o experienţăinfracţională bogată se asigură cu dispozitive portative de luminare cu razeultraviolete sau infraroşii şi pot identifica faptul marcării banilor înmânaţi camită înainte de a fi reţinuţi, arestaţi care în cele din urmă poate complicademascarea lor şi tragerea la răspundere penală.

De aceea, în astfel de cazuri se recomandă ca în procesul verbal săse consemneze numai suma, nominalul bancnotelor, seria şi numărulfiecăreia, alte particularităţi, distincte individuale, dacă-s prezente, fărămarcarea cu substanţe chimice, dar dacă este necesar să fie numaidecâtprelucrate apoi trebuie exclusă înfăptuirea cărorva inscripţii.

2 Obrazţov V.A. Criminalistica, Editura Jurişti, Moscova, 1997,p.646.

respectiv definitivată procesual. Este necesară fixareaacţiunilor ilicite ale tuturor participanţilor la infracţiune,având în vedere, după cum se cunoaşte din practică, că eirecurg la cele mai diverse şi originale şiretlicuri pentru a -şi realiza scopul şi evita răspunderea.

Probaţiunii acestor infracţiuni vor servifotografierea şi înregistrarea video cu ajutorul căror poatefi fixată întâlnirea participanţilor la infracţiune, acţiunilelor privind înmânarea şi luarea mitei etc.

Trebuie de subliniat, că reţinerea în flagrant trebuieînfăptuită după un plan la întocmirea căruia se cere cainvestigatorul să ia în consideraţie timpul şi loculînmânării mitei, trăsăturile cele mai evidente ale obiectuluicare v-a fi înmânat, procedeele de fixare a acţiunilor dedare – luare de mită. Referitor la locul de înmânare estenecesar să se arate detaliile topografice ale acestuia, cuanumite puncte de reper pentru orientare şi cuascunzişurile ce pot fi improvizate în vederea observării şifixării secvenţelor mai importante din momentul predăriiobiectului material al mitei iar timpul se specifică în ore şiminute1. Este binevenit de a întocmi un desen – schiţă alocului. Totodată sunt determinate obligaţiunile membrilorgrupei de reţinere, se face instruirea lor, se selectează şi sepregătesc mijloacele tehnice necesare, inclusiv tehnicacriminalistică, specială, de radio-recepţie, se soluţioneazăalte probleme de importanţă pentru realizarea cu succes aacestei operaţiuni tactice - coordonarea acţiunilormembrilor grupei de reţinere, participarea specialistuluietc.

1 Ion Mircea, op. cit. p. 423.

De regulă, reţinerea mituitului se înfăptuieşte atuncicând el a luat obiectul mitei. Este important, ca larealizarea reţinerii în flagrant să fie prevăzute anumitemăsuri care ar exclude posibilitatea mituitului de a seelibera de obiectul mitei până la prinderea lui şi ca să nupoată inventa vre-o explicaţie potrivită existenţei asupra saa banilor, bunurilor luate ca mită. Ţinând seama de naturafaptei, persoana infractorului, raporturile sale cu altepersoane, organul judiciar poate să procedeze la arestarealui chiar în momentul prinderii în flagrant delict sau să-llese liber, fără să ştie că este urmărit, spre a-i da ocazia săîntreprindă şi alte activităţi, prin care s-ar crea probe noişi, eventual, s-ar descoperi şi alţi participanţi, complici etc.De exemplu, când înţelegerea a fost ca mituirea să se facăeşalonat, pe măsura satisfacerii cererii mituitorului, nu serecomandă arestarea infractorului în momentul înmânăriiprimelor părţi din mita oferită sau cerută. În astfel desituaţii este raţional, ca el să fie lăsat liber, până laconsumarea tuturor activităţilor prevăzute, urmărindu-l deaproape în tot ce face pentru realizarea rezoluţieiinfracţionale şi bineînţeles, fixând cu ajutorul mijloacelortehnice comportamentul ilicit.

Trebuie să menţionăm, că în alte situaţii, tactic esteimportant ca momentele reţinerii făptuitorului în flagrantşi interogarea lui să fie cât mai apropiate.

§ 4. Percheziţia corporală a persoanelor reţinute(arestate) şi examinarea corporală a lor

Percheziţia corporală (cadrul juridic – art. 148-152C.pr.pen.) a mituitului (intermediarului), altor complici

urmăreşte scopul de a descoperi asupra lor obiectul mitei.Planificând efectuarea acestui act procedural, trebuie deprevăzut posibilitatea unor încercări din parteafăptuitorului de a se elibera de banii, bunurile încasate camită. De regulă, pe haine, corp, obiectele personale alemituitului pot fi descoperite urme, menţiuni invizibileimprimate de pe obiectul mitei, fapt, care obligă efectuareapercheziţiei sistematic, rapid şi cu atenţie sporită,recurgându-se la mijloacele tehnico – criminalisticenecesare pentru descoperirea şi fixarea obiectului mitei,urmelor produse.

Când există temeiuri de a presupune, că pesuprafaţa pielei reţinutului pot fi substanţe imprimate depe obiectul mitei este necesară o examinare corporalăasupra lui (cadrul juridic art. 160 – 161 C.pr.pen.) curespectarea regulilor şi cerinţelor procesuale. Dacă, loculde înmânare a mitei se află la o distanţă considerabilă decea mai apropiată instituţie medicală sau organ deurmărire penală, unde este mai convenabilă efectuareaexaminării în cauză, urmează de a se asigura o aşatransportare celui reţinut (arestat), încât să nu fie posibilădistrugerea urmelor, sau examinarea corporală ainfractorului să se realizeze în instituţia cea mai apropiată.

În cadrul percheziţiei corporale a persoanelorreţinute, arestate de rând cu obiectul mitei mai pot fidescoperite şi ridicate: înscrisuri ce mărturisesc despreinfracţiunea în cauză sau alte infracţiuni (agenda cu notiţe,carnet de lucru, documente, etc.), valori obţinute în modilicit şi alte obiecte materiale care vor putea servi camijloace de probă.

§ 5. Cercetarea la faţa locului

Importanţa cercetărilor la faţa locului (cadrul juridicart. 157-158 C. pr. pen.) este subliniată in literatura despecialitate, atât procesual penală, cât şi criminalistică,marea majoritate a autorilor fiind de acord, că constituieun procedeu probator cu adâncă semnificaţie în aflareaadevărului1. Ca şi în cazul altor infracţiuni, la cercetareafaptelor de corupţie, acest procedeu nu numai că oferăposibilităţi să se investigheze direct locul infracţiunii, darşi să se stabilească împrejurările in care s-a transmis mita,să fie descoperite, fixate şi ridicate urmele specificeacestor infracţiuni, alte mijloace materiale de probă.

În acest sens o mare importanţă o are fixareaintegrală şi exactă a tuturor aspectelor şi împrejurărilorlocului faptei: prezenţa mobilei, situarea unor ornamenteale ei şi aranjarea lor reciprocă; evidenţierea unor lucruricare nu se includ în tabloul obişnuit al locului cercetat,care sunt prea grele sau au o construcţie neobişnuită etc.Bineînţeles, atmosfera integră şi detaliată a locului concretse fixează cu ajutorului mijloacelor tehnico-ştiinţificecriminalistice (fotografierea, înregistrarea video etc.),recurgându-se, totodată, în acest scop şi la întocmireaplanului-schiţă. În multe cazuri aceste proceduri permit dea respinge declaraţiile bănuitului, învinuitului că nucunoaşte nimic privitor la momentul înmânării mitei şi

1 Nicolae Volonciu, “ Tratat de drept procesual penal”, Ed.Paideea, Bucureşti, 1994, p. 278; Gheorghe Antoniu, in lucrarea colectivă“Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală Partea generală”, vol.I, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1975; Grigore Teodoru şi LucaMoldovan, “Drept procesual penal”, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti,1979, p. 143; Emilian Stancu, “Criminalistica”, vol.II, T.U.B., 1988, p. 28.

viceverse, de a confirma depoziţiile mituitorului(reclamantului) în ceea ce priveşte prezenţa lui la mituit.

La fel este important ca în procesul cercetăriilocului infracţiunii să fie descoperite şi ridicate urmelecare indică la aflarea anterioară în loculdat a anumitor persoane. În acest scop urmează a fi căutateurme papilare, urme de încălţăminte, de haine, resturi deţigară etc.

Realizând cercetarea la faţa locului unei infracţiunide corupţie, investigatorul trebuie să ia în vedere, că nu depuţine ori luând mita, mituitul o ascunde în sertarul meseide birou, in dulap sau safeu. Pe suprafeţele acestora, de peobiectul mitei, pot fi transpuse urme sau transmisesubstanţe ori micromenţiuni, care fiind descoperite potdeveni dovezi importante la demascarea celui corupt.

În alte cazuri banii, bunurile încasate ca mită,documentele, agendele personale, multiplele înscrisuri şialte lucruri, care pot fi exponenţi de informaţii privitor lafaptul infracţiunii, se tăinuiesc de către cel corupt indiferite ascunzători, în interiorul unor obiecte, secamuflează printre alte mape, hârtii etc. De aceea, incadrul cercetării se procedează la o examinare atentă şiminuţioasă a unor anumite zone ale locului, obiectemateriale, chiar care la prima vedere considerăm că n-aunici o atribuţie la cazul investigat.

§ 6. Efectuarea percheziţiilor şi ridicărilor

Importanţa percheziţiei (cadrul juridic art.148-151C. pr. pen.) este determinată de faptul că, în multeîmprejurări ea rămâne decisivă în soluţionarea cauzei

penale, prin obţinerea de probe absolut necesare stabiliriifaptelor şi împrejurărilor în care a fost săvârşită oinfracţiune, precum şi identificării autorului1. La rândulsău, ridicarea de obiecte şi înscrisuri (cadrul juridic art.147,149-151 C. pr. pen.) are acelaşi rol în soluţionareaunei cauze penale.

În cazul infracţiunilor de care ne ocupăm efectuareapercheziţiilor are ca scop, în primul rând, descoperireaobiectului mitei, ambalajului., precum şi a înscrisurilorcare mărturisesc despre suma banilor, bunuri, şi alte valorice l-au constituit; documentelor şi altor obiecte careconfirmă relaţiile dintre participanţii la mituire cât şi afaptului îndeplinirii de către cel corupt a unor anumiteacţiuni (inacţiuni) contra mită oferite. Constatând legăturalor cu fapta cercetată sau că deţinerea unora din ele esteinterzisă de lege, sau că unele aparţin altor proprietari sedispune ridicarea lor.

În dependenţă de împrejurările cazului cercetat potfi efectuate percheziţii corporale, percheziţii domiciliare şipercheziţii la locul de muncă al făptuitorului şi altorparticipanţi la infracţiune.

În acest sens, se recomandă efectuareapercheziţiilor la mituit, mituitor şi intermediar, bineînţeles,la prezenţa unor presupuneri întemeiate că asupra lor, ladomiciliu, locul lor de muncă, alt loc (spre exemplu –autoturism, garaj) se vor găsi obiecte, înscrisuri, altelucruri de importanţă probatorie pentru cazul dat. Chiar şi

1 C. Bulai, în lucrarea colectivă “Explicaţii teoretice ale Codului deprocedură penală român”, vol. I p. 238; Ion Neagu, “Drept procesual penal”,Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1988, p. 32; Iablocov N. P.,“Criminalistica” Ed. BEK, Moscova 1996 p. 411.

atunci, când obiectul mitei este predat autorităţilor,percheziţia la mituitor şi intermediar poate aduce ladescoperirea diferitor înscrisuri (spre exemplu acorespondenţei) care pot conţine informaţii privitor larelaţiile celor corupţi.

Ţinând cont de specificul infracţiunilor de corupţie,de faptul că făptuitorii şi ceilalţi participanţi, înmajoritatea cazurilor, sânt cointeresaţi În păstrareasecretului “operaţiilor” întreprinse şi recurg in acest scopla diferite acţiuni, mijloace pentru a tăinui banii, bunurile,alte valori încasate ca mită, precum şi a urmelor produse(intenţionând distrugerea ultimilor) , la realizarea actelorprocedurale sus numite trebuie să accentuăm îndeosebi,importanţa organizării chibzuite şi pregătirii lor riguroase,aplicării corecte a regulilor tactice şi utilizării mijloacelortehnico-ştiinţifice puse la îndemână de ştiinţaCriminalisticii.

Oportunitatea, momentul potrivit al percheziţieisunt apreciate de către investigator, reieşind dinîmprejurările existente, din situaţia creată în procesulcercetărilor. In situaţia, când organul judiciar dispune dedate sigure referitor la bunurile materiale sau banii daţi camită, cu referiri precise la caracteristicile lor individuale şila locurile în care s-ar putea afla, pentru a nu se pierdeprobele, este necesară organizarea unei percheziţii urgenteşi numai după aceea, se procedează la alte acte de urmărirepenală – interogări, ridicări, confruntări etc.

Trebuie să menţionăm, că spectrul sarcinilorpercheziţiei nu este limitat numai de descoperireaobiectului mitei sau ambalajului ei şi datelor care confirmăaparţinerea anterioară a lui mituitorului. In cadrul acestui

act cu caracter complex, fie efectuat la domiciliu, fie lalocul de muncă sau in cazul percheziţiei corporale esteimportant de a atrage atenţie la diversele înscrisuri, lacorespondenţa cu alte persoane, adrese, numere de telefon,notiţele de pe calendare, care pot mărturisi despreexistenţa unor relaţii între participanţii la infracţiune,despre întâlnirile şi afacerile anterioare şi eventuale,referitor la sumele de bani transmise sau datorate.

După cum arată practica în acest domeniu ,celemenţionate, în deosebi, se referă la percheziţia locului demuncă al făptuitorului (în alte cazuri al mituitorului,intermediarului), unde pot fi descoperite şi ridicatedocumente ce reflectă faptul îndeplinirii sau neîndepliniriide către cel corupt a unor anumite acţiuni în favoareamituitorului.

De aceea în cadrul percheziţiei se cere o examinareatentă şi cu minuţiozitate a tuturor înscrisurilor pentru a ledescoperi pe cele care mărturisesc:

• despre caracterul nelegitim al actului îndeplinitde către funcţionar sau întârzierea contrar legii aîndeplinirii lui (spre exemplu – rezoluţii, deciziinelegitime etc.);

• despre incorectitudinea sau caracterul neobişnuital circulaţiei documentelor (spre exemplu – lipsa semnelorde înregistrare, necorespunderea recuzitelor, prezenţa unorsemnături ale persoanelor care, de regulă, nu soluţioneazăproblemele expuse în ele etc.);

• despre caracterul fals (fictiv) al documentelor(spre exemplu – contracte, acte vamale, recipise deîncasare a banilor etc.);

• despre suma mitei (spre exemplu – cecuri,conturi, dispoziţii de plată etc.);

• referitor la condiţiile1 care au favorizatcomiterea actului de corupţie1 (spre exemplu – corectări înevidenţa contabilă, lipsa controlului, dualitatea normelorprivitor la atribuţiile funcţionarilor, etc.).

Toate documentele care trezesc careva bănuielitrebuie ridicate de neîntârziat pentru a evita distrugerea lorsau înlocuirea cu altele, fapt care va îngreuna demascareapersoanelor corupte.

Ţinând cont de dificultăţile care pot apărea înprobaţiunea cazurilor de corupţie, este destul de utilăfixarea rezultatelor percheziţiei (în unele cazuri şi aleridicării de obiecte şi înscrisuri) cu ajutorul mijloacelortehnico-ştiinţifice criminalistice (fotografierea,înregistrarea videomagnetică, filmarea etc.) precum şiîntocmirea desenului-schiţă al locului în care seefectuează.

Un procedeu valoros şi binevenit pentru cercetareaactelor de corupţie este repetarea percheziţiilor, efectuareapercheziţiilor simultane (atunci când se executăconcomitent în mai multe locuri).

§ 7. Ascultarea făptuitorului (bănuitului, învinuitului)

Sub raport tactic-criminalistic acest act procedural(cadrul juridic art.62,63,132-134 C.pr.pen.) se prezintă peatât de important cât şi de dificil, întrucât toţi participanţii

1 M. P. Hiloboc, în lucrarea colectivă Criminalistica, Ed.”Iuristi”,Moscova, 1997, p. 648.

la infracţiune ( mituitorul, mituitul şi uneori intermediarul)sunt cointeresaţi în ascunderea faptului infracţiunii. Chiarşi atunci când mituitul recunoaşte, că într-adevăr a primitanumite valori, declară că acestea constituie nu altcevadecât restituirea unei datorii ori oferirea unui împrumut.Alteori, persoana coruptă afirmă, că obiectul mitei a fostgăsit de ea întâmplător sau precum că a fost uitat de carevadintre vizitatori. Mituitorii deseori arată că au fostconstrânşi să dea mită, intermediarii – că au fost duşi îneroare.

Bineînţeles, făptuitorii sunt totdeauna persoanelecele mai interesate în cauză precum, şi în ascundereaadevărului, dar şi cele cu mai multe cunoştinţe despreinfracţiunile săvârşite. De aceea la cercetarea infracţiunilorde corupţie, unde, de obicei, se pot administra puţineprobe, declaraţiile sincere măcar ale unuia din ei suntfoarte utile la stabilirea adevărului.

Toate aceste împrejurări impun investigatorul la oorganizare riguroasă a acestei activităţi, aplicarea de regulitactice specifice, să folosească în complex cunoştinţeleteoretice şi practice de tactică criminalistică, începând dinmomentul ascultării şi terminând cu fixarea rezultateloracesteia1.

Studierea în ansamblu a materialelor dispuse, ca, dealtfel, întreaga pregătire a ascultării, se efectuează cumaximă urgenţă şi operativitate, regulă tactică dominantăîn încercarea şi soluţionarea cauzelor penale2.

1 Constantin Aioniţoaie, T. Butoi “Tratat de tactică criminalistică”,Ministerul de Interne, Academia de Poliţie, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992, p.90.

2 Em. Stancu op.cit.p.131.

În cadrul pregătirii către eventuala ascultare abănuitului (învinuitului) investigatorul i-a cunoştinţă depersonalitatea lui, de inteligenţa, gradul de pregătireintelectuală, starea psihofizică, experienţa de viaţă,urmărind relevarea acelor trăsături de caracter, care vorface posibilă aplicarea cunoscutelor procedee tactice îndependenţă de slăbiciunile, viciile pe care le posedă, sauviceverse - de laturile puternice ale caracteruluifăptuitorului.

Trebuie de avut în vedere antecedentele penale (îndeosebi experienţa infracţională în domeniul de care neocupăm), raporturile cu ceilalţi participanţi la infracţiune.

De regulă bănuitul (învinuitul) este ascultat ultimuldintre cei implicaţi, dacă particularităţile faptei nu impun oaltă ordine1.

Ascultarea lui se face astfel, ca în declaraţiile sale,să cuprindă întregul proces al săvârşirii infracţiunii,obiectul său material şi scopul urmărit, persoanele care l-au ajutat sau cunosc date în legătură cu conduita saanterioară ş.a. Astfel, i se cere să arate când şi unde a făcutcunoştinţă cu persoana pe care a încercat s-o atragă lasăvârşirea infracţiunii, ce servicii şi-au făcut înainte, sumade bani ori natura lucrurilor ce formează obiectul mituirii,când şi unde au fost primite sau urma să fie predatepersoanei mituite etc.

Ascultarea făptuitorilor în cazul infracţiunilor decorupţie se desfăşoară fie concomitent, însă separat unulde altul, când la urmărire iau parte mai mulţi investigatori,informându-se reciproc privind datele obţinute, fie

1 Ion Mircea , op.cit. p.422.

succesiv, în care situaţii se i-au masuri pentru evitareaîntâlnirii infractorilor între ei.

Atât în procesul ascultării concomitente, cât şi alcelei succesive, este necesar să se ţină seama de motivelesăvârşirii infracţiunii, de atitudinea pe care o au făptuitoriifaţa de faptele comise, precum şi de întreaga personalitatea mituitului şi mituitorului. Aceste însuşiri personale pot fiexploatate cu ocazia întrebărilor ce se pun celor bănuiţi(învinuiţi), cerându-le explicaţii detaliate asupra acelorraporturi ori secvenţe din procesul comiterii infracţiunilor,pe care acestea încearcă să le evite sau să le prezinte într-un mozaic de fenomene de aşa manieră încât să-şi piardăadevărata lor semnificaţie în tot ansamblul activităţiidesfăşurate.

Când în toate încercările pentru determinareabănuiţilor (învinuiţilor) de a fi sinceri, ultimii îşi menţindeclaraţiile false investigatorul poate să le prezinte o partedin probele deţinute, ca fiind puşi în faţa acestor dovezi, sărecunoască săvârşirea infracţiunii.

Bineînţeles, tactica prezentării acestor date trebuiebine gândită şi chibzuită dinainte. Când în cazul cercetatsânt acumulate suficiente probe, este raţional caprezentarea să se facă nu prin desprinderea spontană aunora din ele, dar printr-o sistemă probatore logică,constituită din elemente interdependente, clar determinândconsecutivitatea prezentării lor.

Spre exemplu, deseori poate aduce succes o aşaconsecutivitate: dintâi se prezintă anumite părţi dinrelatările recunoscătoare ale reclamantului (mituitorului),altor martori, apoi declaraţiile sincere ale intermediarului(dacă el este), bunurile materiale descoperite cu ocazia

percheziţiilor efectuate la domiciliu ori la locul de muncăşi în fine – extrasul din contul bancar al celui bănuit,învinuit (apropiatului lui), alte date, care confirmăîncasarea valorilor (obiectului mitei).

La prezenţa unor lacune în sistemul probatoriu, laînceput este raţional de a concentra atenţia la clarificareaunor detalii secundare, dar importante pentru închegareatabloului infracţiunii, folosind cu iscusinţă informaţiiledeţinute (de exemplu, rezultatele măsurilor operative deinvestigaţii etc.) în privinţa bănuitului (învinuitului):evenimente din trecutul lui; legăturile cu alte persoane şiconţinutul raporturilor cu ele; pasiunile lui etc. Acestprocedeu poate produce impresii celui interogat că organuljudiciar posedă date curente despre toate activităţile sale.

Ascultând astfel de făptuitori este raţionalădetalizarea maximă a răspunsurilor lor pe toateîmprejurările infracţiunii, fapt care va împiedicaeventualele încercări ale bănuitului (învinuitului) de aşischimba depoziţiile recunoscătoare făcute anterior.

Tot în scopul determinării infractorilor să declaresincer este potrivită efectuarea confruntării lor cu altepersoane, care au făcut declaraţii în legătură cu faptelesăvârşite.

Importanţa care se acordă, mai ales în practică,declaraţiilor bănuitului ori ale învinuitului, pentruconturarea faptelor şi împrejurărilor unei cauze penale, facnecesară şi îndeosebi în cazurile investigării infracţiunilorde corupţie, înregistrarea depoziţiilor lor pe bandămagnetică sau videomagnetică (cadrul juridic art.115/1C.pr.pen.). Avantajele prezentate de aceste împrejurări şi

reflectate în literatura de specialitate, sânt evidente şinumeroase:

• Posibilitatea organului judiciar să sesizeze toatenuanţele din declaraţiile făcute, toate reacţiile persoaneiascultate;• Studierea modului de manifestare a bănuitului sauînvinuitului, stărilor sale psihice;• Asigurarea fidelităţii declaraţiilor, evitarea unoreventuale învinuiri din partea celor interogaţi că le-aufăcut în urma unor violenţe, ameninţări, promisiuni etc.;• Preîntâmpinarea unor ulterioare schimbărimodificări ale depoziţiilor făcute anterior pentru adenatura cazul, evită răspunderea ş.a.

§ 8. Dispunerea expertizelor

De multe ori, la cercetarea infracţiunilor decorupţie, se iveşte necesitatea ordonării unor expertize(cadrul juridic art.165 C.pr.pen.) pentru a descoperianumite marcări, pe obiecte ori pe bani daţi ca mită, falsulîn acte, urmele digitale pe documente, bancnote sau pesuprafeţele lucioase ale bunurilor ce au format obiectulmitei.

Cel mai frecvent în cadrul cercetării infracţiunilorîn cauză se efectuează expertize criminalistice şi chimice.

Expertizele criminalistice în cadrul cercetărilor sedispun atunci când apare necesitatea examinării urmelorpalmare sau digitale, falsurilor în înscrisuri, scrisului demână, refacerii şi reconstruirii unor documente ş.a.

Deseori pe obiectul mitei, pe înveliş ori ambalaj potfi descoperite urme digitale sau palmare. Examinarea lor

de către expert oferă posibilităţi de a dovedi participareaunei sau altei persoane la cazul investigat. În acest contexttrebuie să ţinem cont de faptul, că urmele de aminoacizi şisăruri ale palmelor, degetelor (transpuse) pe ambalajulmitei, pe acte şi alte înscrisuri sânt predispuse unorschimbări ca relativ (rapide) datorită absorbţiei lor destructură fibroasă a hârtiei sau sub influenţa altor factoriexterni.

Planificând acţiunile de anchetă, privind ridicareaobiectelor şi înscrisurilor cu urmele susmenţionate, estenecesară previziunea prealabilă a metodei de relevare aacestor urme. Dacă există temeiuri, de a presupune, căurmele palmare ori digitale au fost lăsate pe suprafeţe dehârtie, metal, sticlă, mobilier etc., atunci, pentru relevarealor poate fi suficientă obişnuita prăfuire cu aşa substanţeca: ceruza, negrul de fum, roşul Sudan III, argentoratu,oxidul de cupru, praful de xerox etc. Relevarea urmelorpapilare pe suprafeţe multicolore se realizează cusubstanţe fluoriscente, de tipul pudrei galbene fluoriscente.

Dar dacă ne aşteptăm ca astfel de urme să fiedescoperite pe suprafeţe spongiozibile, poroase,higroscopic active ne orientăm la aplicarea metodelorchimice de relevare a lor: “aburirea” cu vapori de iod; cureactivi de genul nitratului de argint, nihidrină ş.a. (naturametodei fiind distructivă impune investigatorul să ţină contde valoarea obiectului supus examinării).

Dat fiind faptul, că în multe cazuri de investigareale infracţiunilor de corupţie, relevarea şi fixareaamprentelor papilare comportă dificultăţi, urmează de aantrena în acest scop specialişti-criminalişti.

Pe obiectul mitei, în agende, pe calendare pot fidescoperite înscrisuri care pot avea legătură directă cucazul cercetat. Expertiza lor oferă posibilităţi deidentificare a autorului şi deseori contribuie la stabilireaactului de mituire, numărului de episoade, roluluiparticipanţilor, valorile dobândite în mod ilicit etc.

Nu sânt rare şi cazurile când la stabilirea adevăruluicontribuie examinarea tehnico-criminalistică aînscrisurilor. Asemenea examinări se efectuează, deregulă, în cazurile când sunt distruse unele foi dintr-unmanuscris şi pe următoarele pagini s-au produs imprimări.De aceea, având în vedere eficacitatea acestor cercetări,investigatorul, la ridicarea diferitor agende, carnete denotiţe, caiete de lucru în cadrul percheziţiei corporaletrebuie să manifeste o prudenţă şi atenţie deosebită,studiindu-le preventiv.

O importanţă deosebită au expertizele fizico-chimice ale obiectelor materiale de probă. În procesulacţiunilor de dare şi luare de mită de pe obiectul mitei,învelişul, ambalajul ei pe corpul, hainele mituitorului,mituitului (intermediarului) e posibilă transpunerea unormicroparticule sau substanţe.

Examinările fizico-chimice în aşa situaţii seefectuează cu scopul de a stabili provenienţa, caracterullor, mecanismul de formare, etc. Ele pot fi rezultative doarîn cazul respectării stricte a recomandaţiilor ştiinţeiCriminalistice privitor la relevarea, fixarea şi ridicareaurmelor şi, bineînţeles, formulând corect întrebările la care

se cere răspunsul expertului.1

În cazurile când la organul de urmărire parvine osesizare despre extorcarea de mită apar posibilităţi de acerceta obiectele şi valorile care urmează a fi oferite încalitate de mită. Dacă obiectul mitei este ambalat, atuncise examinează şi ambalajul. În procesul cercetării acestorade pe suprafaţa lor trebuie ridicate modele demicroparticule, de substanţe. (Când această operaţie estegreu de realizat se ridică însăşi obiectele în cauză, seambalează în pungi de plastic şi se sigilează, ca ulterior, încondiţii de laborator să fie examinate şi ridicate anumitemicromenţiuni).

În continuare, după reţinerea, arestarea celui coruptşi efectuarea percheziţiilor corporale, domiciliare, la loculde muncă se cer descoperite şi ridicate obiectele transmiseca mită, ambalajul lor. Fiind la fel examinate (cercetate),de pe suprafeţele lor, respectiv, se ridică modele decomparaţie, care în acelaşi mod se împachetează şi sesigilează. În caz de necesitate, într-un pachet de plastic seambalează însăşi obiectul, fapt despre care seconsemnează în procesul-verbal cu indicaţiile respective înplanul-schiţă.

În aşa mod se asigură condiţii pentru efectuareaexpertizei fizico-chimice în sarcina cărui-a se punelămurirea următoarelor întrebări:

1 Camil Suciu, Criminalistica; Ed.. Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1972 p.571. Dumitru Sandu “Unele aspecte privind interpretareaconcluziei raportului de expertiză” în Culegerea de referate “20 de ani deexpertiză criminalistică”, Bucureşti 1979, p.54; care recomandă caîntrebările să fie formulate, în măsura posibilităţilor, după o prealabilăconsultaţie a expertului sau a unui specialist, i-ar în situaţia în care expertizaa fost dispusă, expertul să solicite lămuriri suplimentare organului judiciar.

1) Se conţin oare pe suprafaţa obiectului ridicat sau aambalajului marcaje de substanţe fluorescente ori de altănatură?2) Dacă ele există, atunci care sânt caracteristicile fizico-chimice a lor?3) Coincid oare microobiectele (substanţele) de pesuprafaţa obiectului ridicat şi microparticulele(substanţele) prezentate la expertiză în calitate de modele?

Trebuie să menţionăm, că la aprecierea şivalorificarea rezultatelor expertizei este necesar de a lua înconsideraţie şi posibilitatea apariţiei unor asemeneamicroparticule ori substanţe pe corpul sau haineleînvinuitului (inculpatului) în legătură cu activitatea saprofesională, precum şi în alte împrejurări nelegate decazul cercetat.

Secţiunea a VII-aMetode tehnico-ştiinţifice de stabilire a sincerităţii

sau nesincerităţii celor implicaţi în corupţie

§ 1. Consideraţii introductive

Prezentarea regulilor şi procedeelor tactice deascultare a bănuitului în comiterea unui act de corupţie(vezi Capitolul III secţiunea VI §.7) ar fi incompletă fărăunele dintre metodele tehnico-ştiinţifice de stabilire asincerităţii sau nesincerităţii unei persoane - subiect alunui raport juridic, metode recunoscute şi reglementate înlegislaţiile mai multor state - SUA, Germania, Franţa,Spania, Polonia etc. Considerăm aceste metode deimportanţă majoră, inclusiv şi la investigarea cazurilor de

corupţie, fapt care ne-a determinat la un studiu mai ampluîn acest domeniu. În esenţa sa aceste metode constau îndepistarea comportamentului simulant în baza indicatorilorpsiho-fiziologici ai emoţiei:1

− modificările activităţii cardiovasculare a pulsului,tensiunii arteriale;

− modificarea caracteristicilor normale ale respiraţiei;− modificarea rezistenţei electrice a pielei;− modificarea caracteristicilor normale ale vocii;− modificarea caracteristicilor scrierii;− tensiunea musculară, temperatura corpului,

activitatea electrică a scoarţei cerebrale.Dintre mijloacele tehnico-ştiinţifice de detectare

a acestor indicatori folosite în diverse ţări cele maiapreciate ca satisfăcând în mai mare măsură cerinţeloranchetei sunt considerate următoarele:

1. Poligraful, cunoscut şi sub denumirea de“detector de minciuni” şi “detector de comportamentsimulant” - instrument care înregistrează sub formă graficăurmătorii indicatori de bază:

a) tensiunea arterială şi pulsul;b) dereglările respiraţiei;c) rezistenţa electrodermică;d) presiunea musculară.

Înregistrarea se face pe o bandă de hârtie specială,prin intermediul unor pârghii cu peniţe a căror acţiune seface electronic şi care descriu trasee specifice, din

1 John E. Reid şi Fred E. Inbau “Truth an reception. The polzgraph,Lie detector Technique”, Ed. Williams & Ailckins, Baltimore, 1966.

interpretarea cărora se pot deduce momentele de tensiuneale persoanei ascultate.1

2. Detectorul de stres emoţional în voce, cunoscutsub denumirea “Dektor”, folosit la fel pentru detectareatensiunii psihice numai că pe baza unui singur indicatorfiziologic - al vocii - modificarea caracteristicilor normaleale ei, determinate de stările neurovegetative specificeemoţiei.

3. Detectorul de stres emoţional în scris, este undispozitiv-anexă al poligrafului care înregistrează tot subformă grafică modificările intervenite în scrisul uneipersoane aflate într-o stare de tensiune psihică,reprezentând trei caracteristici ale scrisului: timpul delatenţă, durata scrierii răspunsului şi presiunea scrisului.

§ 2. Elemente de organizare şi efectuarea testării la poligraf

Testarea trebuie efectuată în încăperi amenajate înmod special - cabinet de detecţie. Întregul proces deexaminare a stărilor emoţionale, se realizează pe etape :pregătirea testării, testarea propriu-zisă şi interpretarearezultatelor.

Testarea la poligraf potrivit reglementărilornormative şi practicilor majorităţii ţărilor se face numai cuconsimţământul în scris, al persoanei care urmează a fiexaminată, fapt care se soluţionează anume la etapainiţială.

1 Ciobu I., Comportamentul simulat, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,1976, p.71.

De rând cu aceasta se impune studierea materialuluicauzei în care este implicat cel ascultat, cunoaştereapersonalităţii acestuia şi preventiv examinarea luimedicală.

O altă cerinţă este şi aceea, ca persoana careurmează să fie testată să nu fi fost supusă anterior unorinterogatorii îndelungate.

După obţinerea consimţământului de testarepersoana se iniţiază cu principiile de funcţionare aleaparaturii, cu regulile de testare, cu drepturile sale înlegătură cu acest procedeu.

Testarea propriu-zisă1constă din formulări deîntrebări scurte, clare şi precise la care se răspunde cu “da”şi “nu”. Testele, de regulă pregătite anterior, conţin:

! întrebări neutre, pentru liniştea subiectului;! întrebări de control, pentru stabilirea

răspunsurilor afirmative “da” şi negative “nu”,necesare comparării cu răspunsurile la întrebărilecritice;

! întrebări cu conţinut afectogen, referitoare directla faptă, la cauza cercetată.

Întrebările sunt adresate într-o anumită ordine,urmărindu-se o încărcătură emoţională crescândă.

Rezultatele testării sunt interpretate de specialişti pebaza comparării caracteristicilor grafice ale răspunsurilorsincere la întrebări neutre şi la răspunsurile nesincere cucaracter de control, cu răspunsurile nesincere la întrebărilecu încărcătură emotivă.

1 V.Zdrenghea, T.Butoi, Investigaţia psihologică acomportamentului simulat, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 1991,p.17.

§ 3. Aspecte normative privind testarea la poligraf

Legislaţia procesual penală a RM nu conţine nici infel de reglementări privind metodele şi mijloacele tehnicede detectare a tensiunii psihice. Potrivit prevederilor art.55alin.2 C.pr.pen. al Republicii Moldova ca mijloace deprobă admise, în legislaţia noastră sunt prevăzute:declaraţiile martorilor, declaraţiile părţii vătămate,declaraţiile bănuitului, declaraţiile învinuitului, concluziileexpertului, corpurile delicte, procesele verbale privindactele de anchetă, judiciare şi alte documente.

Dar, din punct de vedere legal, raportându-ne lalegislaţia în vigoare a Republicii Moldova trebuie săsubliniem că testarea la poligraf este prevăzută de Legeanr. 46-XIII din 12 aprilie 1994 privind activitateaoperativă de investigaţii - art.6 lit.n, fiind determinată ca omăsură operativă de investigaţii1. În conformitate cuprevederile acestei legi organele care exercită activitateaoperativă de investigaţii (art.11 al Legii - organeleMinisterului Afacerilor Interne, Ministerului SecurităţiiNaţionale şi Ministerului Apărării) în scopul soluţionăriisarcinilor de relevare a atentatelor criminale, de prevenire,curmare şi descoperire a infracţiunilor şi a persoanelorcare le organizează, le comit sau le-au comis, de asigurarea restituirii prejudiciului cauzat de infracţiune, precum şicăutarea persoanelor care se ascund de organele de

1 În literatura de specialitate testarea la poligraf este consideratădrept o constatare tehnico-ştiinţifică efectuată de specialiştii organelor deurmărire penală. E.Stancu, Criminalistica, Vol.II, Ed. Actanii, Bucureşti,1995, p.151, V.Zdrenghea şi T.Butoi, Investigaţia psihologcă acomportamentului simulat, 1991, Biodetecţia judeciară, 1992, Bucureşti

urmărire penală şi judecată sau care se sustrag de lasancţiunea penală şi a celor dispărute fără urmă, au dreptulsă ţină convorbiri cu bănuitul cu aplicarea detectoruluicomportării simulante. Procedura, condiţiile şi alte aspecteîn aplicarea detectorului în prezenta lege nu se prevăd,urmând ca detalizarea să fie făcută în acte normativedepartamentale.

Valoarea probantă a concluziilor desprinse în urmatestării la poligraf, ca în genere şi a altor rezultate aleactivităţii operative de investigaţii se apreciază înconformitate cu principiile şi regulile legislaţiei deprocedură penală.

Observăm deci, că testarea sincerităţii cu ajutorultehnicii de tip poligraf nu face parte din mijloacele deprobă nominalizate în art.55 C.pr.pen. al RepubliciiMoldova şi nu constituie nici una dintre modalităţile deascultare a bănuitului, învinuitului prevăzute de art.105C.pr.pen. - citarea şi interogarea bănuitului, art.115/1C.pr.pen. - aplicarea înregistrării sonore şi înregistrăriivideo la interogatoriu, art.132 C.pr.pen. - interogareaînvinuitului.

În legătură cu faptul menţionat ceva mai înainte, cătestarea la poligraf este prevăzută în Legea cu privire laactivitatea operativă de investigaţii, trebuie să precizăm, căpotrivit prevederilor acestei legi (art.10) rezultatelemăsurilor operative de investigaţii la care se referă şidetectarea comportamentului simulat pot fi utilizate:

1. - la pregătirea şi efectuarea acţiunilor de anchetăpenală;

2. - la înfăptuirea măsurilor operative deinvestigaţii în scopul prevenirii, curmării şi descopeririiinfracţiunilor;

3. - în calitate de probe pentru dosarele penale.Dacă referitor la primele două direcţii de utilizare a

rezultatelor activităţii operative de investigaţii carevaobiecţii, contraargumente nu pot fi invocate, apoi în ceeace priveşte calitatea de probe a acestora (bineînţeles, căbazîndu-ne pe prevederile legislaţiei procesuale învigoare) putem exprima mai multe rezerve. În primul rând,procedura în cauzele penale este strict determinată deCodul de procedură penală al Republicii Moldova1 şi însus-amintitul art.55 “Probele” sunt expuse limitativ datelecare pot avea astfel de calitate2. În al doilea rând utilizareaîn calitate de probe a datelor obţinute în cadrul activităţiioperative de investigaţii contravine principiului prezumţiei

1 Actualul Cod de procedura penală a fost aprobat prin Legea din24.03.1961, Veştile RSSM Nr.10 din 1961 cu modificările întroduse întextul oficial până la 12.03.1999

2 Autorul lucrării este de părerea, că spectrul mijloacelor de probă(art.55 alin.2 C.pr.pen.) admise în legislaţia noastră trebuie lărgit,propunând cu următoarele:

! măsurile operative de investigaţii să fie evaluate ca actepremergătoare acţiunilor de anchetă penală, rezultatele cărora să seconsemneze în procese verbale, iar în temeiul acestora, la prezenţa datelorrespective, să se permită percheziţia şi arestul preventiv;

! datele obţinute în urma efectuării măsurilor operative deinvestigaţii cu ajutorul mijloacelor tehnico-ştiinţifice să fie evaluate caconstatări tehnico-ştiinţifice consemnate în procese verbale respective şiatribuite la mijloacele materiale de probă;

! depoziţiile ofiţerilor operativi investigatori privitor laîmprejurările săvârşirii infracţiunii, persoanele implicate, alte aspecteimportante pentru probaţiune, care le-au devenit cunoscute în legătură cuactivitatea de serviciu.

de nevinovăţie (art.4/1 C.pr.pen.) potrivit căruia vinovăţiaoricărei persoane poate fi dovedită numai în mod legal, încursul unui proces judiciar, desfăşurat în conformitate cuprevederile Codului de procedură penală. Şi în al treilearând, având în vedere testarea la poligraf, organul deurmărire penală nu poate obliga bănuitul, învinuitul,inculpatul să probeze vinovăţia sa (art.14 C.pr.pen.).

Bineînţeles, că în ceea ce priveşte aplicareadetectorului comportării simulante există şi alţi factori denatură să influenţeze negativ testarea, printre carenervozitatea excesivă, starea fiziologică proastă, dificienţepsihice etc.1

Cu toate acestea, majoritatea autorilor,practicienilor şi autorul prezentei lucrări considerăaplicarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice de detectare atensiunii psihice, a simulării ca valoroase metode deinvestigare exrajudiciare care oferă posibilităţi preţioase laconturarea elementelor constitutive ale infracţiunii,inclusiv de corupţie.

1 E.Stancu, Criminalistica, Vol.II, Ed. ACTAMI, Bucureşti, 1995,p.151.

Concluzii

În cele din urmă, pe marginea cercetărilor efectuate,am desprinde şi unele concluzii, având convingerea că elepot fi completate, aprofundate:

1. Corupţia are un caracter universal, manifestându-se în forme diverse la nivel politic, administrativ,economic, social ec., astfel că abordarea ştiinţifică aacestui fenomen nu este acceptată, decât în contextinterdisciplinar, dar din totdeauna fiind important de aevidenţia în primul rând acele manifestări care cad subincidenţa legii pentru a le sancţiona.

2. Infracţiunile cuprinse sub noţiunea generică deinfracţiuni de corupţie nu formează un grup distinct înCodul penal al Republicii Moldova, făcând parte dininfracţiunile săvârşite de persoane cu funcţii de răspundere(funcţionari publici, funcţionari, deţinători de autoritate,angajaţi în serviciu public, subl.autorului) cu toate că sediferenţiază de celelalte infracţiuni din această categoriemai cu seamă prin caracteristicile elementului material,care în esenţă constă în traficarea atribuţiilor specificefuncţiei deţinute în schimbul unor foloase, sau speculareaîn aceleaşi scopuri a influenţei pe lângă funcţionari, fapt,care ar putea fi reflectat în legislaţia penală.

3. Infracţiunile de corupţie posedă o individualitateproprie bine marcată nu numai sub aspectul juridico-penal,dar şi prin existenţa multiplelor particularităţi, în ceea cepriveşte tactica şi metodica descoperirii lor.

4. Corupţia este strâns legată cu alte delicteinfracţionale - delapidări, evaziuni fiscale, spălareabanilor, crima organizată etc. - cu toate care în ansamblu

ameninţă serios statul, valorile democratice, fapt careimpune autorităţile să ia măsuri prompte şi efective învederea prevenirii şi combaterii acestor fenomene.

A N E X EAnexa nr.1

Dinamica infracţiunilor de corupţie(art.187,1871 şi 188 C.pen.) în perioada anilor 1985-1998

134

187

80

3935

1926

35

81

6370

88

116109

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

200

1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998

Anexa nr.2

Indici calitativi privind combaterea infracţiunilor decorupţie (art. 187, 1871, 188 C.pen.)

în perioada a.1995-1998

70

45

2821

88

72

56

34

116

80

51

35

109

82

3129

0

20

40

60

80

100

120

1995 1996 1997 1998

Inregistrate infractiuni

Descoperite infractiuni

Diferite justitiei dosare penale

Condamnate persoane

Anexa nr.3

Contribuţia organelor de urmărire penală la combatereainfracţiunilor de corupţie în perioada 1995-1998

18 21 1412

95

5276

95

0

20

40

60

80

100

120

140

1995 1996 1997 1998

Depistate infractiuni (art.187,1871,188 c.pen.) de catre organeleProcuraturii si Ministeruluio Securitatii Nationale

Depistate infractuni (art.187,1871,188 c.pen.) de catre subdiviziunileMinisterului Afacerilor Interne

Anexa nr.4

Proces verbal de declaraţie

mun. Chişinău 5 iunie 1999

Inspector superior în Serviciul Poliţiei Economice alComisariatului de Poliţie al municipiului Chişinău, căpitan depoliţie Melnic Vladimir în corespundere cu prevederile art.91 şi93 C.pr.pen. al Republicii Moldova în biroul de serviciu aconsemnat în prezentul proces verbal declaraţia verbală areclamantului Boboc Ion Gheorghe buletinul de identitateA01015533 eliberat pe 15.03.1997 de oficiul nr.01, născut la1.01.1960 în or. Chişinău, directorul firmei “PERES”, dislocatăîn or. Chişinău , str. Hânceşti 55, domiciliat or. Chişinău str.Gh. Asachi 2 tel.72-00-33.

Fiind preîntâmpinat privitor la răspunderea pentrudenunţarea calomnioasă potrivit prevederilor art.195 C.pen. alRepublicii Moldova (semnătura - Boboc I.) reclamantul adeclarat următoarele.

Firma “PERES” al cărei director el este, a fostconstituită şi înregistrată în mai 1996, forma de organizare -societate pe acţiuni, activând în domeniul construcţiei şireparaţiei. Colectivul firmei este alcătuit din specialişticalificaţi, cunoscuţi în oraş, fapt care influenţează pozitivasupra rentabilităţii şi venitului firmei. Impozitele în buget şifondul social firma le achită la timp, ceea ce se confirmă şi decontroalele efectuate până acum din partea inspectoratuluifiscal şi fondului social.

În ziua de 20 mai anul curent la sediul firmei s-auprezentat două persoane - controlori din Serviciul Fiscal de StatCeban Raisa - inspector principal şi Rusu Maria - inspector,(necunoscute până la momentul dat) care au anunţat că vorefectua un control multilateral al activităţii economico-

financiare a firmei. Contabilul-şef al firmei, Moraru Ion, aprimit indicaţii de a pune la dispoziţia reprezentaţilorServiciului Fiscal de Stat, documentaţia, materialele necesareîn vederea asigurării controlului respectiv, repartizându-le şi oîncăpere separată.

Pe parcursul acestor zile mă interesam cum decurgecontrolul, la ce d-na Ceban Raisa, inspector principal,răspundea, că sunt depistate anumite încălcări şi că despreesenţa lor vor anunţa la sfârşit. În fine, pe 3 iunie am fostinvitat împreună cu contabilul-şef al firmei Moraru Ion laoficiul Serviciului Fiscal de Stat dislocat pe str. Eminescu 8, înbiroul nr.16. Prezentându-ne la ora numită - 10.00 n-ea întâlnitd-na Ceban Raisa şi n-ea relatat, că în urma controlului au foststabilite multiple contracte, facturi, conturi fictive care aucondus la tăinuirea de la impozitare a unei impunătoare sume -de 53 mii lei, fapt despre care s-a întocmit un act, ce urmeazăsă-l semnăm.

Şi eu şi contabilul-şef am cerut să ne demonstreze, caredocumente sunt fictive, ce sume s-au tăinuit, la ce d-na Cebanne-a răspuns că nu are timp să se ocupe cu noi insistând săsemnăm actul, altfel, în caz contrar va transmite materialele laprocuratură. Refuzând în semnarea actului, am ieşit din birousă plecăm, dar ea m-a strigat pe mine din urmă, să intru iarăşiîn birou. Întorcându-mă, d-na Ceban s-a exprimat că şi eu şicontabilul putem avea neplăceri serioase, că dânsa cunoaştemulte privitor la afacerile noastre şi că toate se pot termina cubine dacă noi v-om “unge” treaba cu 500 de dolari. I-amrăspuns că nu am pentru ce plăti aşa sumă, căci nu am săvârşitnici o infracţiune, la ce dânsa mi-a răspuns, că atunci sumaconstatată de 53 mii de lei v-a fi virată în buget, conducerea vafi sancţionată administrativ şi materialele transmise înprocuratură.

A doua zi, pe 4 iunie, pe la orele 9.30 d-na Ceban Raisam-a telefonat la sediul firmei întrebându-mă ce am hotărât

privitor la discuţia de ieri, sugerându-mi, că dacă nu achit sumacerută acum, în viitor voi suporta mai mari cheltuieli. Lasfârşitul convorbirii m-ia spus, că mă aşteaptă mâne, deci pe 5iunie, 1999, după orele 17.00 la dânsa, la serviciu cu suma încauză.

Despre suma cerută de inspectorul superior fiscal CebanRaisa i-am povestit contabilului-şef Moraru Ion, care s-aexprimat în sensul, că deşi nu înţelege pentru ce să dăm bani,dar consideră că ar trebui s-o facem, altfel ne vor încurca sălucrăm normal cu tot felul de controale.

Buna mea credinţă şi convingerea în nevinovăţianoastră m-a făcut să mă adresez la poliţie, pentru ai demasca pecei corupţi şi ai trage la răspundere. În prezent de o parte dinsuma cerută de Ceban Raisa eu dispun, de cealaltă pot face rostşi sunt de acord să folosesc aceşti bani la demascarea mituituluinumai cu condiţia restituirii lor după aceasta.

Procesul verbal este citit de câtre mine personal, dinspusele mele totul este înscris corect.

Reclamant (semnătura) Boboc Ion

Inspector superior în ServiciulPoliţiei Economice al Comisariatuluide Poliţie din mun. Chişinăucăpitan de poliţie

(semnătura) Melnic Vladimir

5 iunie 1999

Anexa nr.5

Proces verbalde cercetare a banilor


Inspector superior în Serviciul Poliţiei Economice aComisariatului de Poliţie al municipiului Chişinău, căpitande poliţie Melnic Vladimir cu participarea şi în prezenţamartorilor asistenţi Ceban Petru, domiciliat înmun.Chişinău, str.I.Creangă, 3, ap.55 şi Martin Vasile,domiciliat în mun.Chişinău, str.Gh.Asachi,5 cărora li s-auexplicat drepturile şi obligaţiile ce le poartă potrivitart.117 C.pr.pen. (Ceban – semnătura, Martin –semnătura), precum şi a reclamantului Boboc Ion,domiciliat în mun.Chişinău, str.Gh.Asachi,2, care a făcut odeclaraţie despre extorcare de mită, a întocmit respectândprevederile art.115 C.pr.pen. prezentul proces-verbalprivitor la faptul, că astăzi 5 iunie 1999, orele 12.00, înbiroul de serviciu s-a efectuat cercetarea banilor în sumăde 500 (cinci sute) dolari SUA, puşi la dispoziţie dereclamantul Boboc Ion.

Suma specificată în bancnote în nominalul de 100(una sută) dolari fiecare, având seriile şi numereleindividuale 1) IL6206048; 2) TA3105001; 3)IK314550; 4)AB3352405; 5) AO6017015, toate cu anul de tipărire1996. Careva semne, particularităţi la bancnotele cercetatenu s-au relevat.

După ce au fost cercetaţi banii sus-menţionaţi însumă de 500 dolari SUA au fost întorşi reclamantuluiBoboc Ion (semnătura – Boboc).

Cele consemnate în procesul-verbal au fost datecitirii în voce celor prezenţi, observaţii sau completări dinpartea lor n-au urmat.

Martorii asistenţi: (semnătura) P.Ceban(semnătura) V.Martin

Reclamantul: (semnătura) I.Boboc

Inspector superior înServiciul Poliţiei Economiceal Comisariatului de Poliţiedin mun.Chişinău,căpitan de poliţie (semnătura) V.Melnic

5 iunie 1999

Anexa nr.6

Proces verbalde marcare a banilor


Inspectorul superior în serviciul Poliţiei Economiceal Comisariatului de Poliţie al municipiului Chişinău,căpitan de poliţie Melnic Vladimir cu participarea şi înprezenţa martorilor asistenţi Ceban Petru, domiciliat or.Chişinău, str. I. Creangă 3 ap.55 şi Martin Vasile,domiciliat or. Chişinău, str.Gh..Asachi,5 cărora înconformitate cu prevederile art.117 C.pr.pen. li s-auexplicat drepturile şi obligaţiile (semnăturile: Ceban,Martin), în prezenţa reclamantului Boboc Ion, domiciliatîn mun.Chişinău, str.Gh.Asachi,2, care a facut o declaraţiedespre extorcarea de mită, a întocmit respectând cerinţeleart.115 C.pr.pen. prezentul proces-verbal, privitor lafaptul, că astăzi 5 iunie 1999, orele 12.00, în biroul deserviciu s-a efectuat marcarea banilor în sumă de 500(cinci sute) dolari SUA, puşi la dispoziţie de reclamantulBoboc Ion.

Suma specificată în bancnote cu nominalul de“100” (una sută) dolari fiecare, având seriile şi numereleindividuale: 1) IL 6206048; 2)TA 3105001; 3)IK3114550; 4)AB 3352405; 5)AO 6017015, toate fiindprelucrate cu substanţă flouriscentă invizibilă, iar pefiecare bancnotă cu un creion special a fost înfăptuităinscripţia “mită,5.06.1999”.

Banii marcaţi fiind luminaţi cu raze ultraviolete s-aconstatat prezenţa pe suprafaţa lor a multiplelor

microparticule ce produc o luminiscenţă galben-verzuie,relevându-se clar şi inscripţia “mită,5.06.1999”.

După ce au fost marcaţi banii susmenţionaţi însumă de 500 dolari SUA au fost întorşi reclamantuluiBoboc Ion (semnătura reclamantului). Din substanţaflouriscentă şi creionul special, utilizate la marcareaacestor bani au fost reţinute modele de comparaţie, care aufost împachetate într-un plic, ultimul fiind încleiat şisigilat cu ştampila nr.8 a Comisariatului de Poliţie almunicipiului Chişinău şi consemnat cu semnăturile celorprezenţi.

Cele reflectate în procesul-verbal au fost date citiriiîn voce celor prezenţi, observaţii sau completări din partealor n-au urmat.

Martorii asistenţi: (semnătura) P. Ceban(semnătura) V. Martin

Reclamantul: (semnătura) I. Boboc

Inspector superior în Serviciul PoliţieiEconomice al Comisariatului de Poliţiea mun. Chişinău căpitan de poliţie

(semnătura) V. Melnic

NOTĂ: În caz de necesitate cercetarea sau marcareabanilor, obiectelor, altor bunuri se efectuează cuparticiparea specialistului (cadrul legal – art.116/1C.pr.pen.) fapt ce se consemnează în procesul-verbal.

Selectări bibliografice

1. Constituţia Republicii Moldova

2. Codul penal al Republicii Moldovaadoptat la 24 martie 1961, VeştileRSSM nr.10, 1961, cu modificări şicompletări până la 1.01.1999

3. Codul de procedură penală alRepublicii Moldova adoptat la 24martie 1961, Veştile RSSM nr.10,1961, cu modificări şi completăripână la 16 iulie 1998

4. Legea Republicii Moldova nr.46-XIII din 12.04.1994 cu privire laactivitatea operativă de investigaţii

5. Legea Republicii Moldova nr.900-XII din 27.07.1996 cu privire lacombaterea corupţiei şiprotecţionismului, M.Of. nr.56 din22.08.1996

6. Hotărârea nr.6 a Plenuluijudecătoriei Supreme a RepubliciiMoldova din 11 martie 1996

7. Codul penal al României, adoptatla 21.06.1968 cu modificările adusepână la 5 noiembrie 1996 (legeanr.140)

8. Codul de procedură penală alRomâniei, adoptat la 12 noimebrie1968 cu modificările ulterioarepână la 3 martie 1997

9. Dobrinoiu V. Corupţia în dreptul penal român,

Editura ATLAS LEX, Bucureşti,1995

10. Tarhon V. Infracţiuni pentru care se aplicăproceduri speciale de urmărire şijudecată, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1968

11. Grigorovici A. Infracţiuni de serviciu sau înlegătură cu serviciul, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1976

12. Dobrinoiu V. Traficarea funcţiei şi a influenţei îndreptul penal, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1983

13. Cloşcă I.Suceava I.

Tratat de drepturile omului,Ed.Europa Nova, Bucureşti, 1995

14. Nistoreanu Gh. Prevenirea infracţiunilor prinmăsuri de siguranţă, EdituraMinisterului de Interne, Bucureşti,1991

15. Antoniu G.Popa M.Daneş Şt.

Codul penal pe înţelesul tuturora,Editura Politică, Bucureşti, 1970

16. Dongoroz V. Explicaţii teoretice ale Coduluipenal român, vol.II, EdituraAcademiei Române, Bucureşti,1970

17. Dongoroz V.Kahane S.Antoniu G.Bulai C.Iliescu N.Stănoiu R.

Explicaţii teoretice ale Codului deprocedură penală român, Parteagenerală, Editura AcademieiRomâne, Bucureşti, 1975

18. Voicu C. Banii murdari şi crima organizată,Editura Artprint, Bucureşti, 1995

19. Codul penal al României, adoptatla 21.06.1968 cu modificările adusepână la 5 noiembrie 1996 (legeanr.140)

20. Codul de procedură penală alRomâniei, adoptat la 12 noiembrie1968 cu modificările ulterioarepână la 3 martie 1997

21. Dandine B. De la repression du traficd’influense endroit positif francaisactuel, Toulolouse, 1935

22. Mommsen Th. Le droit penal romain, vol.III,Paris, 1907

23. Jousse Traite de la justice criminele defrance, vol.III, 1771

24. Gardiner J. Defining Coruption, a Report to theFifth Internaţional Anti-coruptionConference, Amsterdam, 9 marth,1992

25. Didier Duval Fenomenul corupţiei: aspectejuridice, mijloace de prevenire şireprimare, intervenţie, Simpozion,Bucureşti, 19-21 iunie 1996

26. John E.ReidFred E.Inbau

“Truth an reception, Thepolygraph, Lie detectorTechnique”, Ed.Williams Ailckins,Baltimore, 1996

27. Le Clere M. Manuel de Police technique, PoliceRevuie, Paris, 1974

28. Stelzer E. Criminalistica, Berlin, 197729. Наумов А. Б. Контроль над преступностью в

демократическом обществе,"Государство и право" №10,Москва, 1993

30. Кузнецова Н.Ф. Обсуждение борьбы скорупцией, "Государство иправо",№ 2,Москва, 1993

31. ЗдравомысловВ.Б.

Должностные преступления.Понятие и квалификация, Изд.Юр.лит.,Москва, 1975

32. Яковлев А.М. Социология экономическойпреступности, Изд. Наука,Москва, 1988

33. Силла А.А. Закон и взятка, Кишинев, 198434. Скуратов Ю.И.

Лебедев В.М.Игнатов А.Н.Красиков Ю.А.

Коментарий к Уголовномукодексу Российской Федерации,Изд.2-е, ИНФРА. М-НОРМА,1997

35. Яблоков Н.П. Криминалистика, Изд. “ВЕК”,Москва, 1996

36. Образцов В.А. Криминалистика, Изд.“Юристь”,Москва, 1997

37. Корупция и уголовный закон,“Правоведение”, №6,Москва,1991

38. Георгицэ М Организованная преступность:проблемы теории и практикирасследования, Кишинев, 1998

39. Каминский М.Н. Расследование взяточничества,Горький, 1982.

40. Nistoreanu Gh,Dobrinoiu V.Molnar I.Pascu I.Boroi A.Lazăr V.

Drept penal, Partea specială,Editura, Continent XXI, Bucureşti,1995

41. Stoică O. Drept penal, Partea specială,Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 197642. Dincu A. Bazele criminologiei, Editura

“Europa-Nova”, Bucureşti, 199643. Nistoreanu Gh.

Păun C.Criminologie, Editura “Europa-Nova”, Bucureşti, 1996

44. Mircea I. Criminalistica, Editura Fundaţia“Chemarea”, Iaşi, 1992

45. Theodoru G.,Moldovanu L.

Drept procesual penal, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti,1979

46. Volonciu N. Drept procesual penal, vol.II,Editura “T.U.B.”, Bucureşti, 1989

47. Volonciu N. Tratat de procedură penală, Parteaspecială, vol.II, Editura “Paideia”,Bucureşti, 1994

48. Stancu E. Criminalistica, vol.II, Editura“ACTAMI”, Bucureşti,1995

49. Ciofu I. Comportamentul simulat, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti,1976

50. Zdrenghea V.Butoi T.

Investigaţia psihologică acomportamentului simulat, EdituraMinisterului de Interne, Bucureşti,1991

51. Zdrenghea V.Butoi T.

Biodetecţia judiciară, EdituraMinisterului de Interne, Bucureşti,1992

52. Suciu C. Criminalistica,Editura Didactică şiPedagogică,Bucureşti, 1972

53. Aioniţoaie C.Butoi T.

Tratat de tactică criminalistică,Ministerul de Interne, Academia dePoliţie “Alexandru Ioan Cuza”,Editura “Carpaţi”, Craiova, 1992

54. Angheni A. A V-a Conferinţă internaţională

Anticorupţie, Buletin decriminologie şi de criminalistică,nr.1-2/1992

55. Pavel D. Consideraţii teoretice şi practiceprivind infracţiunile de serviciu, în“R.R.D.”, nr.10/1967

56. Stoică O. Contribuţii la studiul conţinutuluiinfracţiunii de negligenţă înserviciu, în “Studia UniversitatisBabeş-Bolyai, seriesjurisprudenţia”, Cluj, 1964

57. Moldovan L. Luarea de mită în Codul penal alRSR, în “Studia UniversitatisBabeş-Bolyai, seriesjurisprudenţia”, Cluj, 1970

58. Dobrinoiu V. Unele aspecte ale imfracţiunii deluare de mită în formă continuată,în “R.R.D.”, nr.12/1981

59. Gorgăneanu I. Consideraţii privind actelepremergătoare efectuate deorganele de urmărire penală, în“R.R.D.”, nr.1/1974

60. Antoniu T. Natura juridică şi funcţia actelorpremărgătoare în reglementareaprocesua penală, în “R.R.D.”,nr.12/1970

61. Sandu D. Unele aspecte privind interpretareaconcluziei raportului de expertiză,în Culegerea de referate “20 de anide Expertiză criminalistică”,Bucureşti, 1979

62. CuşnirV. “Autoritatea publică, corupţia şicrima organizată” în materialeleConferinţei ştiinţifico-practice

republicane “Strategia combateriicriminalităţii organizate înRepublica Moldova”, 23-24 mai1996, Editura ARC, Chişinău, 1997

63. Cuşnir V. Accepţiuni privind noţiuneacorupţiei în plan internaţional, înBuletinul Asociaţiei TinerilorJurişti, nr.4, Chişinău, 1997

64. Revista “Legea şi viaţa” nr.5,Chişinău, 1997

65. Cotidianul Parlamentului RM“Sfatul Ţării”, nr.112 din30.06.1992

66. Cotidianul “Moldova Suverană”,nr.87 din 9.06.1993

67. Săptămânalul “Äĺëовая газета” din1.06.1995

68. Cotidianul “НезависимаяМолдова” din 22.05.1997

69. Cotidianul “Flux”, nr.16, 17 din 16şi 23 aprilie 1999

70. Statistica infracţiunilor pe anii1985-1998, Ministerul AfacerilorInterne al Republicii Moldova

71. Statistica Ministerului Justiţiei alRepublicii Moldova, anii 1985-1998

CORUPŢIA: REGLEMENTĂRI DE DREPT ACTIVITĂŢI DE …cj.md/uploads/Coruptia.pdf · CZU 343.352 C9...

Documents

Transcript of CORUPŢIA: REGLEMENTĂRI DE DREPT ACTIVITĂŢI DE …cj.md/uploads/Coruptia.pdf · CZU 343.352 C9...