Construirea Unui Elevator Terminal
-
Upload
peter-james -
Category
Documents
-
view
91 -
download
1
description
Transcript of Construirea Unui Elevator Terminal
1
CUPRINS
1 CONSIDERAŢII GENEREALE ................................................................................... 3
2 CONSTRUCŢIA ELEVATOARELOR TERMINALE .................................................. 4
2.1 Dispoziţii generale al unui elevator terminal sau colector. ....................................... 4
2.2 Caracteristicile unui elevator terminal ..................................................................... 6
2.3 Materialele de construcţie a elevatoarelor terminale. ............................................... 9
2.4 Fundaţia unui elevator terminal ............................................................................... 9
2.5 Executarea pereţilor de beton armat la celule ......................................................... 10
2.6 Cofrajele pentru executarea pereţilor de beton armat ............................................. 11
2.7 Betonul întrebuinţat la executarea elevatorului terminal şi organizarea şantierului . 12
2.8 Durata de construcţie a unui elevator terminal ....................................................... 13
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 14
2
Tabel cu figuri
Fig. 1 Distribuţia in plan a diferitelor parti ale unui elevator terminal .................................... 4 Fig. 2 Tip de elevator terminal. Elevatorul Grandtrunk Pacific din Fort-William .................. 5
Fig. 3 Plan schematic al elvatorului terminal No.7 din Port Arthur ........................................ 6 Fig. 4 Vedere generala a elevatorului North Western, de langa Chicago ................................ 7
Fig. 5 Planul de situaţie al elevatorului no. 2 al Sindicatului Alberta din Vancouver .............. 8 Fig. 6 Susţinerea celulelor cu dispozitivul benzilor in afara de axa celulelor ........................ 10
Fig. 7 Susţinerea celulelor cu dispozitivul benzilor în axa celulelor ..................................... 10 Fig. 8 Tip de cofraj mişcator pentru turnarea pereţilor celulelor ........................................... 11
Fig. 9 Santierul elevatorului No. 7 al Sindicatului Saskatchewan din Port Arthur (Canada) . 12 Fig. 10 Elevatorul Panama Pacific din Victoria (Canada). Secţiune prin corpul de manipulare
........................................................................................................................................... 13 Fig. 11 Vedere generala a elevatorului terminal No. 5 al Cooperativei Saskatchewan din Port
Arthur (capacitate 756000 hl.) ............................................................................................. 14
3
1 CONSIDERAŢII GENERALE
Prin siloz se intelege ansamblul constructiv destinat depozitarii materialelor granulare
si pulverulente cum sunt cerealele, făina, seminţele, minereurile, cărbunii, cenuşa, cimentul
etc. Depozitarea se face in elemente verticale numite celule, pe un timp îndelungat, oferind
totodată posibilitatea optimă de manipulare si conservare.
Silozurile care au o alcătuire celulalară, prezinta unele avantaje faţa de magaziile
obişnuite si anume:
- o utilizare compleă a spaţiului;
- o însilozare uşoara, mulţumită instalaţiilor mecanice;
- descărcarea se face in mod natural, prin gravitate;
- aerisirea in cazul cerealelor si, in general, conservarea produselor se poate face in
bune conditii.
Silozurile sunt alcătuite din celule ce au o înaltime relativ mare faţă de latură sau faţă
de diametrul cercului înscris in celulă. In mod normal h>1.5 l max.
Atât în Canada cât şi în Statele-Unite, magaziile cu silozuri se numesc elevatoare,
după aparatul esenţial - elevatorul cu gută şi cupe, făcând parte din instalaţiunile mecanice
pentru manipularea cerealelor la asemenea magazii. Această denumire figurează în toate
textele legilor şi regulamentelor din America, fiind păstrată şi de mulţi cercetători străini. In
cele ce urmează s-a adoptat aceasta denumire de elevator în locul celei de siloz sau magazie
cu silozuri.
In Canada, elevatoarele se împart în doua categorii deosebite, nu numai prin scop şi
legislaţie, dar şi prin construcţie:
1. Elevatorul de ţară (country elevator) este construit din lemn şi răspândit în mii de
exemplare la toate micile staţiuni căilor ferate din Canada, pentru a primi, dar mai ales pentru
a cumpăra cerealele producătorilor vecini, în vedere de a le forma in partide şi expedia la
elevatoarele colectoare din centrele mari comerciale.
2. Elevatorul colector (terminal elevator), construit în ultimul timp, numai din beton armat şi
aşezat în toate centrele mari comerciale ale reţelei de cale ferată, precum şi în porturi,
serveşte la formarea partidelor de cereale în vederea exportului.
Termenul de terminal se aplică nu pentru faptul că aceste elevatoare sunt construite în
puncte terminus ale căilor ferate sau ale navigaţiei, dar pentru faptul că, clasificarea oficială a
cerealelor depuse in aceste elevatoare se consideră încheiată aici odată cu predarea cerealelor din
elevatoare la vase sau vagoane.
Explicaţia de mai sus se confirmă încă mai bine, dacă se consideră modul cum sunt
răspândite aceste elevatoare terminale în diferitele puncte ale Canadei. Astfel avem foarte
multe terminale în porturile Fort-Wiliam şi Port-Arthur de pe Lacul Superior; alte câteva în
diferite centre interioare numai de cale ferată şi fără acces la apă ca Moose-Jaw, Calgari,
Edmonton, Saskatoon; alte elevatoare la sudul Marilor Lacuri, ca în portul Colborne; altele pe
coasta Pacificului ca în Vancouver şi Victoria şi în fine acele de pe coasta Atlanticului, din
porturile St. Iohn, Halifax şi cele de pe râul St. Laurent la porturile QuebeC, Montrea etc. dar
în legătură cu oceanul Atlantic.
4
2 CONSTRUCŢIA ELEVATOARELOR TERMINALE
2.1 Dispoziţii generale al unui elevator terminal sau colector.
Elevatoare terminale se construiesc acum numai din beton armat, corpul propriu zis de
înmagazinare având forma unor mari rezervoare îngrămădite ca un fagure de miere.
Capacitatea lor de înmagazinare variază în general de la 500.000 busheli (180.000 HI. sau
13.500 tone) până la 10.000.000 busheli (3.600.000 HI. sau 270.000 tone grâu). Tipul
mijlociu este acela de 1 până la 2 milioane busheli (360.000 hl. la 720.009 hl. sau 27.000 tone
la 54.000 tone grâu).
Celulele pentru depozitare sunt aproape totdeauna circulare, spaţiul dintre ele fiind încă
utilizat pentru înmagazinarea cerealelor a căror stare impune o păstrare separată. Celule mari
au circa 12.600 hl. (sau 945 tone grâu), iar spaţiile intermediare formează fiecare o celulă de
8.000 hl. (225 tone grâu), care este uneori împărţită încă în alte 4 celule mai mici de câte 700
hl. sau 52 tone cereale. Ori vagoanele canadiene au de la 27 până la 40 tone (1000—1500
busheli) capacitate de încărcare, astfel că s-ar putea la rigoare face şi câteva însilozări
individuale de câte un vagon.
Un elevator terminal din tipurile mari poate preda la vapoare o cantitate de 48.000
busheli pe oră (circa 1296 tone) şi poate primi, tot pe oră, la rampele de descărcare, un număr
de 12 vagoane de câte 40 tone, ceea ce reprezintă o recepţie de 480 tone de oră sau 4.800 tone
pentru ziua de lucru, care este de 10 ore în Canada.
Debitul maşinilor de curăţat ajunge până la 20.000 busheli pe oră (540 tone), iar debitul
aparatelor de uscat în mediu la 1.000 busheli (27 tone).
Fig. 1 Distribuţia in plan a diferitelor parti ale unui
elevator terminal
5
Amplasamentul elevatoarelor terminale se fixează în locuri cu multe posibilităţi de
comunicaţie, astfel cum sunt malurile Marilor Lacuri interioare din Canada şi ale râurilor
navigabile, precum şi coastele Oceanului sau diferite centre importante de căi ferate sau de
producţie, din interiorul Canadei, deşi fără acces la apă.
Aceiaşi partidă de cereale trece de două ori sau şi mai mult, prin elevatoare, întrucât
odată dirijată cu vasele pe Marile Lacuri de la Fort-William şi Port-Arthur, trec mai întâi prin
elevatoarele de transbordare de la intrarea în canale şi unde vasele mari de Lacuri nu pot
pătrunde, iar în urmă sunt din nou transbordate în vapoarele de ocean la Montreal.
Având în vedere cele de mai sus, nimic mai explicabil de cât dezvoltarea continuă a
elevatoarelor terminale, necesitatea lor fiind imperioasă pentru comerţul de cereale din
Canada.
In cursul anului 1928 se construiau noi elevatoare în porturile Quebec, Port-Arthur,
Victoria, Vancouver şi Toronto, iar în aceste din urmă se executau chiar câte două
construcţiuni deodată.
Intocmai ca şi pentru elevatoarele de ţară, s-a ajuns în Canada la un tip de elevator
terminal executat din beton armat şi aproape uniform ca elemente constitutive. Astfel,
celulele de inmagazinare sunt croite pentru o capacitate mijlocie de câte 945 tone, fiecare;
numai numărul lor variază, functie de capacitatea necesara pentru înmagazinare.
Un elevator terminal este în general format din două părţi principale, care constitue
două construcţiuni distincte. Una este corpul pentru manipulare şi curăţirea cerealelor, iar
alta fiind corpul de inmagazinare.
Fig. 2 Tip de elevator terminal. Elevatorul Grandtrunk Pacific din Fort-William
6
2.2 Caracteristicile unui elevator terminal
Ansamblul construcţiilor şi instalaţiilor inerente unui elevator terminal prezintă următoarele
părţi:
a) Corpul de manipulare (Workinghouse), care este partea ce cuprinde toate aparatele de
ridicarea cerealelor (elevatoarele propriu zise), maşinile de curăţat, dispozitivele pentru
distribuţie, cântarele, benzile orizontale de transport şi celulele de manipulaţie.
In general elevatoarele au un singur corp de manipulaţie, iar în cazuri deosebite, se fac
şi două corpuri de manipulaţie. Astfel Elevatorul «Pool No. 5» din Port-Arthur (fig.2) are un
corp de manipulaţie pentru primirea cerealelor şi altul pentru predarea cerealelor din elevator
la vase. Elevatorul «North Western» din Chicago în Statele-Unite, are un corp de manipu-
laţie pentru primirea şi predarea cerealelor de la şi la vagoane, şi un alt corp la cheu pentru
primirea cerealelor de la vase şi predarea la alte vase.
Excepţional, elevatorul «No. 8» al Consorţiului Portului Montreal, fiind destinat
transbordărilor de la vasele de canal la vapoarele de pe Ocean, are un corp de manipulaţie
fără nici o celulă, fiind format dintr-un eşafodaj de fier, care susţine etajele în care se găsesc
cântarele şi Utilajul pentru manipulare.
b) Corpul de inmagazinare (Storage) cuprinde numai celulele pentru depunerea cerealelor
clasate. Sub acoperiş se găsesc benzile pentru repartizarea cerealelor şi transportul lor la
celule, iar la partea inferioară sub celule se găsesc benzile de transport, care culeg cerealele
descărcate din acele celule în vederea predării.
In general există un singur corp de înmagazinare. La elevatoarele cu capacităţi mari se
fac însă două corpuri deosebite de inmagazinare, câte unul de fiecare parte a corpului de
manipulare. Impărţirea în două corpuri prezintă avantajul de a reduce pericolul unei distrugeri
totale în caz de incendiu.
Incendiile la elevatoarele din Canada sunt destul de frecvente, dar nu aşa de mult ca la
elevatoarele din Statele- Unite. Cazurile cele mai grave le constitue exploziile ce se produc în
aerul încărcat de praf şi gaze de la cerealele în fermentaţiei şi care distrug construcţia, pe
când s-ar crede că o construcţie în beton armat nu poate risca în caz de incendiu. Astfel
elevatorul cel mai mare din lume, «North Western» din Chicago (fig.3), a fost distrus de
incendiu 1921, iar după reconstituire, celulele din corpul de inmagazinatre, nu au mai fost
acoperite, pentru ca praful şi gazele să se poată degaja sub acoperiş, de unde le ridică
ventilaţiile elevatorului.
Corpul de inmagazinare se plasează astfel ca să poată fi mărit ulterior prin adăugarea de
noi celule (silozuri).
Fig. 3 Plan schematic al elvatorului terminal No.7 din Port Arthur
7
Fig. 4 Vedere generala a elevatorului North Western, de langa Chicago
c) Hangarul pentru încărcarea sau descărcarea vagoanelor, este mai totdeauna alipit de corpul de
manipulare. Operaţiunile descărcării cerealelor din vagoane nu se fac în interiorul corpului de
magazii, ca la Constanţa sau la Genova în Italia. In Canada şi Statele Unite există totdeauna
un hangar separat pentru acest fel de operaţiuni. Acest dispozitiv este preferabil, deoarece nu
se ocupă un spaţiu util în corpurile de magazii la partea de jos şi se lucrează mult mai bine în
hangar, unde se dispune de mai mult spaţiu. In fine, praful din descărcare nu rămâne în
interiorul elevatorului pentru a murdări cerealele.
La elevatorul No. 2 al Consorţiului Portului Vancouver, hangarul se găseşte depărtat la
50 metri distanţă.
Hangarul este construit din metal şi uneori din beton armat. Pentru predarea cerealelor
din elevator la vagoane se utilizează anumite linii din acel hangar.
La elevatoarele cu capacitate mare există şi un al doilea hangar pentru descărcarea
vagoanelor, câştigându-se astfel un debit mai mare la înmagazinare a cerealelor. In fiecare
hangar pătrund două până la cinci linii ferate, iar pe fiecare din aceste linii există câte două
până la şase puncte de descărcare, sub care se găsesc rezervoarele de recepţie ale cerealelor.
In subsolul hangarului se găsesc troliurile pentru manevrarea vagoanelor, rezervoarele,
pentru primirea cerealelor descărcate din vagoane şi benzile pentru transportul acelor cereale
la elevatoarele propriu zise, pentru ridicarea lor în corpul de manipulare. Tot la parterul
hangarului se mai găsesc şi dispozitivele speciale pentru descărcarea mecanică a vagoanelor,
ca lopetile mecanice; aparate pentru produs trepidaţii la vagoanele prevăzute cu tremie la
fund pentru descărcarea conţinutului; aparate pentru răsturnarea vagoanelor, procedeu ultim
şi cel mai rapid pentru descărcare. In fine, tot în hangar debuşează tuburile pentru încărcarea
vagoanelor, cu cerealele predate din silozuri.
d) Dispozitivele pentru predarea cerealelor din elevator la vase, sunt înlesnite la unele
elevatoare prin faptul că fundaţia construcţiei formează şi cheiu de acostare. In acest caz,
predarea se face direct din celule anume destinate pentru acest scop şi situate în corpul de
manipulare, iar mai rar în corpul de inmagazinare. Aceste celule au fundurile mai ridicate,
astfel că cerealele să curgă direct prin tuburi în vasele acostate, fără intermediul unei estacade
8
cu complexul său de benzi de transport. In acest caz, intre bordura cheului şi peretele exterior
al celulelor trebuie să rămână un spaţiu liber de 1—2 metri distanţă.
La unele elevatoare şi mai ales când magazia este depărtată de cheu, predarea se face
prin estacade metalice sau şi de lemn (Vancouver). Uneori ambele sisteme sunt aplicate la
acelaşi elevator.
e) Dispozitivele pentru transbordarea cerealelor din vase în elevatoare, constau în cele mai multe
cazuri din elevatoare cu cupe instalate în turnuri, mobile dealungul cheurilor şi zise «turnuri
marine».
Din aceste turnuri, cerealele cad pe o bandă situată într-un tunel construit în cheu, iar de
aci sunt transportate la corpul de manipulare. Uneori acele turnuri sunt fixe şi lipite de corpul
de manipulare, cerealele trecând atunci prin partea de sus în acel corp.
f) Garajele proprii ale elevatoarelor. Elevatoarele sunt înzestrate totdeauna cu un număr
suficient de linii ferate pentru ca vagoanele încărcate şi descărcate pe care le aduc sau le preia
Companiile de Cale Ferată, să poată fi garate.
Astfel la elevatorul «Pool No. 7» din Port Arthur, fíecare din cele cinci linii, ale celor
două hangare, este bifurcată în două, astfel că există un total de 20 linii capabile de a gara 500
vagoane de o dată.
Elevatorul «North-Western» din Chicago are peste 16 kilometri garaje capabile de a
gara 1450 vagoane.
g) Instalaţia de uscarea cerealelor, este aşezată aproape totdeauna în o clădire separată şi alături
de corpul de manipulare, iar foarte rar o asemenea instalaţie se găseşte în acel corp.
h) Uzina de forţe motrice, este aşezată totdeauna într-un corp de clădire depărtat de elevator. In
cele mai multe cazuri însă energia electrică nu se produce pe loc, ci este adusă de la mare
distanta prin conducte aeriene.
i) Biroul principal de administraţie, nu se găseşte îu general lângă elevator, ci la câţiva kilometri
distanţă în centrul comercial al oraşului apropiat, elevatoarele fiind aşezate, în general, la
malul apelor, dar la mare depărtare de oraş, legătura făcându-se telefonic. La elevator există
numai o sucursală a biroului din oraş.
j) Biroul inspectorului-delegat. Langă elevator există, însă, totdeauna un birou pentru personalul
inspecţiei oficiale, de clasarea cerealelor, personal sub ordinele Inspectorului delegat la acel
elevator.
Fig. 5 Planul de situaţie al elevatorului no. 2 al Sindicatului Alberta din Vancouver
9
2.3 Materialele de construcţie a elevatoarelor terminale.
Astăzi materialul aproape unic întrebuinţat la construcţia corpului de manipulare şi de
înmagazinare este betonul armat.
Construirea celulelor din fier a fost abandonată neprezentând avantaje din punct de
vedere al costului şi fiind inferioare din punct de vedere al păstrărei cerealelor. Cerealele
fiind incinse într-o celulă metalică, căldura se transmite imediat, la altele vecine. Afară de
aceasta, peretele metalic produce năduşeală mai mult ca cel de beton armat.
Adversari conservărilor cerealelor în celule de fier am găsit pe toţi inspectorii oficiali
pentru clasificarea cerealelor cu care am avut ocazia de a discuta această chestiune.
Prima construcţie de acest fel, executată complet în beton armat, a fost elevatorul no. 2
al Comisiunei Portului Montreal în anul 1912, pe când magazia cu silozuri No. 1 din portul
Constanţa (România) a fost complet executată din beton armat, incepându-se în 1905 şi
terminându-se la 1908, cu instalaţii cu tot.
Inainte se întrebuinţa pentru construcţia elevatoarelor din Canada, cărămidă, tablă sau
blocurile de beton. Primul elevator terminal a fost început la anul 1883 de către Compania
Canadian Pacific, pe când la Brăila (România), s-a început executarea unui elevator (magazie
cu silozuri) cu celule din blocuri de beton in anul 1889, pentru a se termina in 1891.
Celulele de beton armat la elevatoarele în construcţie, în anul 1928, în Canada, se fac
monolite printr-o turnare continuă a betonului.
La elevatorul No. 6 al «Saskatechewan Pool» sunt celule de fier şi din blocuri de beton
armat, ceea ce nu a împiedecat ca elevatorul să ardă de trei ori pâna acum.
Lemnul se utilizează foarte rar. Astfel la elevatorul Midland Pacific din Vancouver
(coasta de Nord), corpul de manipulaţie s-a făcut din lemn şi numai corpul de înmagazinare s-
a facut din beton armat.
Hangarul pentru încărcarea sau descarcarearea vagoanelor se face din fer, iar uneori din
lemn iar rareori din beton armat.
Dispozitivele pentru predarea cerealelor la vapoare se reduc de multe ori la estacade de-
a lungul cheilui şi se fac în general metalice. Totuşi la elevatorul No. 2 «Alberta Pool» din
Vancouver şi în curs de construcţie in anul 1928, estacada se execută din lemn.
Casa scărilor de serviciu şi a ascensorului, intru-cât se găseşte în afara corpului de
manipulaţie, se face de obicei din tablă ondulată pe schelet metalic; bineînţeles că şi treptele
sunt în acest caz tot metalice.
2.4 4. Fundaţia unui elevator terminal
Unele elevatoare sunt construite pe placă generală de beton cum este elevatorul No. 2 al
Comisiunei Portului Montreal; iar altele pe piloţi de beton ca elevatorul No. 2 Com. Portului
Vancouver, care are spre apă piloţi de beton armat ca la cheul vecin. Cum cele mai multe
elevatoare se construiesc aproape de malul apelor iar la multe, amplasamentul vine într-un
loc, unde anterior era apă, fundaţia pe piloţi de lemn este cea mai utilizată. Astfel, la
elevatorul No. 7 «Şaskatchewan Pool» din Port-Arthur, fundaţia s-a făcut pe piloţi de brad de
10.50 m lungime, având 30 cm diametru mijlociu. Incărcarea unui pilot este de 25 tone.
Amplasamentul elevatorului fiind în plină apă, piloţii au fost bătuţi in timpul iernii cu soneta
susţinută pe gheaţă.
Elevatorul No. 2 «Alberta Pool» din Vancouver, situat în aceleaşi condiţii adică în
plină apă, are fundaţia tot pe piloţi de lemn la interval de 1,20 m.
După baterea piloţilor, se face între ei o umplutură de pământ iar deasupra şi peste
capul piloţilor se toarnă o placă de beton.
10
2.5 Executarea pereţilor de beton armat la celule
Pereţii celulelor de inmagazinare, care au în mediu un diametru de 7 şi o înălţime de 30
m, se fac cu o grosime de 17,5 cm. Pereţii celulelor de manipulaţie, care au în mediu
diametru de 4.50 m. şi inălţimea de 21 m, se fac de 15 cm grosime. Grosimea pereţilor este
constantă de jos până sus; numai armăturile variază.
La elevatorul No. 7 «Saskatchewan Pool» din Port-Arthur, armătura verticală este
formată din bare de 25 mm, la circa 2 m interval. Armatura propriu-zisa este insa, cea
orizontala formata din cercuri de fier de 10 mm grosime. In partea de jos, aceste cercuri sunt
la interval de 20 cm, iar în partea de sus distanţa între cercuri este de 30 cm.
La elevatorul No. 2 «Alberta Pool» din Vancouver, unde diametrul celulelor este de
7,20 m, armătura s-a făcut din 2 bare verticale de 15 mm. Cum între vergele sunt si unele care
ajută la ridicarea cofrajelor, diametrul acestora este de 25 mm. Inelele orizontale din fier
rotund de 15 mm, sunt aşezate la interval de 15 cm, la partea de jos, şi la interval de 30 cm la
partea de sus. La contactul dintre celule se fac stâlpi, iar în acest loc armăturile celulelor au
cârlige.
Intru-cât sub celule se amenajează ganguri pentru benzi de transport, sarcina celulelor
se repartizează la fundaţie prin stâlpi şi ziduri conform dispoziţiunilor din figurile 6 şi 7.
Benzile de sub celule deservesc în general numai un singur rând de celule şi rareori
două rânduri de celule. Cazul din figura 7 indică o singură bandă, care nu este în axul
celulelor, din cauza stâlpilor de susţinere a celulelor. Stâlpii conform dispoziţiunilor de la
figura 6 se pun în axul şi la punctele de contact ale celulelor. In aceste condiţii, stâlpii se
execută din trei în trei metri distanţă la celule de 6 metri. Sub aceste puncte de contact, se
execută pe capul stâlpilor, o mică talpă de susţinere.
Fig. 7 Susţinerea celulelor cu
dispozitivul benzilor în axa celulelor
Fig. 6 Susţinerea celulelor cu
dispozitivul benzilor in afara de axa
celulelor
11
In cazul din figura 6, benzile se găsesc aşezate în axa celulelor, iar susţinerea celulelor
şi transmiterea la fundaţie, nu se face prin stâlpi, ci prin ziduri longitudinale paralele cu
benzile.
La corpurile de manipulaţie, atât la parter cât şi la subsol, fiind nevoie de un spaţiu mai
mare, stâlpii de susţinere se îndepărtează. De altfel, celulele sunt aici mai mici ca dimensiuni.
2.6 Cofrajele pentru executarea pereţilor de beton armat
Lemnăria întrebuinţată la cofraje se compune în general din dulapi de brad cu
dimensiunea 15X3 cm. Cadrele pentru cofrajele stâlpilor se aşează din cincizeci în cincizeci
centimetri distanţă şi se fac in dulapi prinşi pe muche şi bătuţi între ei în cuie.
Cofrajele pereţilor verticali drepţi sunt întăriţi la fel şi ancoraţi reciproc prin sârmă, care
rămâne în beton.
La planşeele susţinute de stâlpi şi grinzi, se toarnă întâi stâlpii, şi pe urmă grinzile, iar
numai ulterior se montează cofrajele plăcii. Cofrajele grinzilor se sprijină pe cofraje stâlpilor,
ceea ce realizează o mare economie de lemnărie. Numai placa formând planşeul are
scândurile de cofraj susţinute prin ghile rotunde de brad.
Silozurile propriu zise având o formă circulară, pereţii se toarnă cu ajutorul unor forme
sau tipare mobile şi de un tip generalizat în toată America. Susţinerea şi ridicarea cofrajelor
se face prin intermediul unor armături verticale de 25 mm grosime. Inălţimea unui astfel de
tipar este de 1,20 m, iar cofrajul pentru o celulă este format din mai multe segmente de circa
5 m lungime. Aceste segmente sunt prinse cu juguri puternice, formate din grinzi de lemn sau
fier. Jugurile sunt străbătute de armăturile verticale ale pereţilor de 25 mm grosime, iar
ridicarea se face cu ajutorul unor cricuri sau cu ajutorul unor şuruburi fixate chiar pe aceste
armături prin gulere de presiune. Acest
sistem de a ridica cofrajul, pe măsura
înaintării lucrărilor la pereţi, variază ca
detaliu, de la o casă constructoare la alta.
La elevatorul No. 7 al Societăţei
«Saskatchewan Pool» din Port- Arthur
ridicarea se făcea, în 1928, electric.
In figura 7 s-a indicat un tip de
asemenea aparat pentru ridicare cu şurub
a cofrajului.
De aceste cofraje mobile se suspendă
schele pentru lucrători atât în interiorul
celulei cât şi în exterior, permiţându-le ca
pe măsura ridicărei în sus a cofrajelor să
facă reparaţiile necesare la pereţii
celulelor.
O dată turnarea betonului începută,
ea se continuă zi şi noapte, la toate
celulele, deodată. Calitatea cimentului
Portland utilizat permite ca după turnarea
fiecărui strat de 15—20 cm înălţime, să se
ridice cofrajele în sus. In 24 ore se înalţă
astfel pereţii celulelor, cu cel puţin 1,20
metri înălţime.
Fig. 8 Tip de cofraj mişcator pentru turnarea
pereţilor celulelor
12
2.7 Betonul întrebuinţat la executarea elevatorului terminal şi organizarea şantierului
Nisipul şi pietrişul pentru beton se aduc pe şantier cu vagoanele sau pe apă cu şalane,
din care aceste materiale se scot cu ajutorul unor cutii de tablă sau bene manipulate de
macarale. Benele se descarcă într-un rezervor de lemn cu trei compartimente, din care unul
pentru petriş, unul pentru nisip si al treilea pentru cimenta care se aduce în saci sau butoaie.
Un asemenea rezervor de lemn pentru materiale avea, la elevatorul Panama Pacific din
Victoria (insula Vancouver), dimensiunea de 6X6 m în plan şi 5 m înălţime.
La confecţionarea betonului aceste materiale se trec prin aparate de dozare automată
înainte de a intra în betonieră. Ca acest mod, proporţia prescrisă este păstrată automatic.
Cantitatea de apă (1 litru la 1,7 kg. ciment) de asemenea este dozată în mod automat.
Din betonieră amestecul cade într-o tremie, care este ridicată cu ajutorul unui turn de
schelă în lemn până la înălţimea dorită, iar de aici prin tuburi înclinate se repartizează la locul
necesar, în nişte cutii basculanta metalice, pe care le poate duce şi răsturna un singur lucrator.
A se vedea fig. 9.
La unele şantiere excepţional de mari, cum a fost cazul elevatorului No. 7 al Societăţii
«Saskatchewan Pool» din Port-Arthur care se construia în vara anului 1928, s-au utilizat
pentru aducerea materialelor din depozit pană la rezervorul de lemn de lângă betonieră, benzi
de transport ca şi pentru manipularea cerealelor, dar mai solide. Aceste benzi, în cazul
transportului cimentului vărsat, se închid în estacade de lemn pe toată distanţa de la magazia
de ciment şi până la rezervorul de lângă betonieră (fig. 9). In acest şantier lucrau trei
betoniere, fiecare având un debit de 23 m3 pe oră.
Fig. 9 Santierul elevatorului No. 7 al Sindicatului Saskatchewan din Port Arthur (Canada)
13
2.8 Durata de construcţie a unui elevator terminal
Bineînţeles că durata executărei unui terminal depinde de mărimea lui şi de utilajul de
şantier al constructorului precum si de procedeul urmat. Cum instalaţiile mecanice se
montează chiar înainte de terminarea pereţilor de beton şi se execută cam in paralel cu
aceştia, s;a ajuns astfel la o iuţeală excepţională a construcţiunilor de elevatoare.
Astfel la elevatorul No. 7 al Societăţei «Saskatchewan Pool» din Port-Arthur, elevator
de o capacitate destul de mare (2.510.000 hl.), construcţia peste pământ s-a început la Mai
1928, iar până la sfârşitul lunei August se turnaseră peste 47.600 m3 beton, executându-se
mai mult ca 2/3 din programai lucrărilor. Pentru completarea lucrărilor, urma să se mai toarne
19.100 m3, iar întreaga instalaţie trebuia să fie terminată pe ziua de 15 Octombrie 1928. Cum
elevatorul are doua corpuri de înmagazinare, unul din corpuri având o capacitate de
1.080.000 bl. şi peste 30 metri inălţime, a fost complet executat in şase săptămâni.
Fig. 10 Elevatorul Panama Pacific din Victoria (Canada). Secţiune prin corpul de manipulare
14
Fig. 11 Vedere generala a elevatorului terminal No. 5 al Cooperativei Saskatchewan din Port
Arthur (capacitate 756000 hl.)
BIBLIOGRAFIE
1. Betonul Armat – Construcţii Industriale, Mihail D. Hangan
2. Tehnica si Amenajarea Magaziilor cu Silozuri In Canada si Statele Unite ale Americii,
dr. Ing. Insp. General Paul Demetriad, Ing. Şef Virgil Cotovu.