Conceptul de fericire la Aristotel si Thoma de Aquino
-
Upload
smart-solutions-support-romania -
Category
Education
-
view
923 -
download
1
description
Transcript of Conceptul de fericire la Aristotel si Thoma de Aquino
CONCEPTUL DE FERICIRELA ARISTOTEL ŞI THOMA DE AQUINO
Universitatea din BucureştiFacultatea de Filosofie
Coord. ştiinţificProf. Dr. Valentin Mureşan
DoctorandCristian Ducu
Bucureşti – Septembrie 2013
fericireaÎn limbajul comun, termenul trimite la stările psihologice prin care trece o persoană(e.g., “mă face fericită”, „sunt fericit la locul actual de muncă”, „Opt paşi înspre fericire”,)
Se dezvoltă o aşa-zisă „economie a fericirii”* Butan* Happy Planet Index* World Happiness Report* OECD
Partea I Partea II
Aristotel Thoma de Aquino
Tema lucrării
Ce cred Aristotel şi Thoma de Aquino că estefericirea*
Partea IAristotel şi conceptul de fericire
Interpretări anterioare
Partea I
Premisele interpretării
mele
Interpretarea mea
Cap. 1 Cap. 2 & 3 Cap. 4
Status quaestionis
1.1. Interpretarea exclusivistă (Albert cel Mare, Thomas Nagel, Richard Kraut)
1.2. Interpretarea inclusivistă (Terence Irwin, J.K. Akrill)Interpretarea comprehensiv dominantă (V. Mureşan, Esenţa fericirii la Aristotel)
1.3. Interpretarea ierarhică (V. Mureşan – Comentariu [eudemonismul ierarhic])
Interpretări anterioare
Partea I
Premisele interpretării
mele
Interpretarea mea
Cap. 1 Cap. 2 & 3 Cap. 4
Aristotel - un autor coerent şi consecvent
CAP. 2 – despre coerenţa internă a gândirii şi scrierilor lui Aristotel2.1. Consecvenţa utilizării metodei „eticii” în discuţia despre fericire
(metoda diaporematică, nu „metoda endoxelor”)
2.2. Relevanţa legăturii dintre Etica şi Politica pentru tema fericirii(fericirea omului – fericirea polis-ului)
(1)Identificarea problemei
(2)Endoxa
(3)Aporii
(4)Schiţa preliminară a metodei
(5)Eliminarea aporiilor
Subiectul: EN I.1-2 (I.7)
Prima serie de aporii EN I.4 - numeletanthropinon agathon, to eu prattein, to eu zen, eudaimonia
A doua serie de aporii EN I.5 – în ce constă4 endoxa – bioi(a) viaţa dedicată plăcerilor (-)(b) viaţa dedicată onoarei, virtuţii (?)(c) viaţa dedicată contemplaţiei (Ø)(d) viaţa dedicată bogăţiei (-)
Eliminarea aporiilor: EN X(a) EN X.5(b) EN X.8 (deuteros)(c) EN X.7-8(d) este eliminat complet din I.5
Aplicarea metodei la nivelul Eticii nicomahice
III III IV V VI VII VIII IX
X
Discuţia despre akrasia
Discuţia despre fericire
Aplicarea metodei la nivelul Eticii nicomahice(structura eliptică a tratatului)
Discuţia despre virtute
Interpretări anterioare
Partea I
Premisele interpretării
mele
Interpretarea mea
Cap. 1 Cap. 2 & 3 Cap. 4
Aristotel - un autor coerent şi consecvent
CAP. 3 – despre acel loc şi acele concepte care dau bătăi de cap interpreţilor lui Aristotel3.1. Rolul Argumentului funcţiei în Etica
Cele 3 argumente din I.7 (cel mai desăvârşit scop, autarhia, funcţia)3.2. Conceptul de ergon3.3. Sensurile lui teleios, funcţia omului şi virtutea
kata ten aristen kai teleiotaten3.4. Funcţia şi propriul (to idion)
Interpretări anterioare
Partea I
Premisele interpretării
mele
Interpretarea mea
Cap. 1 Cap. 2 & 3 Cap. 4
Interpretarea pluralistă
4.1. Cele 3 feluri de viaţă (bioi):
4.1.1. Plăcerea (hedone)
4.1.2. Virtutea (arete)
4.1.3. Contemplarea (theoria)
Plăcerea în calitate de candidat pentru eudaimoniaeste eliminată, dar este păstrată drept ingredient al acţiunii morale.
NBDeuteros nu indică nici o ordine cronologică, nici una ierarhică (protos deasupra lui deuteros). El are sens de separare, adică distinge între 2 moduri de viaţă, nu între 2
tipuri de fericire (dificultatea existenţei a 2 definiţii pentru acelaşi lucru).
Deuteros vs. kyrios („în sens propriu”) şi protos („în sens prim”) (Categ. 14a27)
Virtutea în calitate de candidat pentru eudaimoniaeste şi ea eliminată pentru că
1nu este cel mai desăvârşit scop (teleiotaten)
2este un hexis,
în timp ce eudaimonia este o energeia.
Viaţa care constă în activitatea conformă cu virtuţile etice(bios politikos kai praktikos, EN I.8)
poate fi eudaimonia, dar numai „într-un sens secundar” (deuteros). (EN X.8)
Contemplarea (theoria) este cel mai bun candidat pentru eudaimoniapentru că
1este activitatea conformă cu virtutea kat’ aristen kai teleiotaton
(nous-ul este „ceva divin în noi”)2
este „cea mai autarhică”3
“cea mai continuă” (synechestate)3
este cea mai plăcută4
este singura care presupune răgaz (schole)
Este numită eudaimonia teleia. Viaţa care constă în activitatea contemplativă este în „cel mai propriu” (kyriotata) eudaimon.
Doar înţeleptul (sophos) poate fi „cel mai fericit” (eudaimonestaton, 1179a30)sau „eudaimon în cea mai mare măsură” (ho sophos malist’ eudaimon, 1179a32).
Interpretări anterioare
Partea I
Premisele interpretării
mele
Interpretarea mea
Cap. 1 Cap. 2 & 3 Cap. 4
Interpretarea pluralistă
4.1. Un al doilea concept aristotelic de fericire? - Makaria
4.2.1. Olbion, makaria, eudaimonia – 3 concepte pentru a descrie fericirea
4.1.2. Un al patrulea mod de viaţă?
Există un al patrulea mod de viaţă (bios)?
„eudaimonia” şi „makaria”Sinonimie sau diferenţă semantică?
Anthony Celano – makaria trimite la un tip de fericire specific zeilor
Sensul protos, kyriosZeii sunt makarizomen kai eudaimonizomen(I.12)
„[pe zei] îi concepem ca posedând suprema treaptă a fericirii şi beatitudinii”(1178b8)
Sensul deuterosOamenii nu pot să devină zei; cel mult să devină „asemenea” lor.
(e.g., Pythagoras, eroii)
Acest mod de viaţă nu este un candidat pentru eudaimonia.
eudaimonia
protos deuteros
Viaţa ce pp. activitatea conformă cu virtuţile etice
Viaţa ce pp. activitatea contemplativă
(dar nu în absenţa virtuţilor etice)
makaria
protos deuteros
Viaţa zeilor este contemplare
Puţini oameni primesc darul divin
Partea a IIaAristotelismul concepţiei lui
Thoma de Aquino despre fericire
Schimbarea de paradigmă
Partea a IIa
Premisele poziţiei
thomiste
Concepţia thomistă despre
fericire
Cap. 5 Cap. 6 Cap. 7
De la moralitatea virtuţii la moralitatea legii
5.1. Idealul creştin de viaţă şi problema fericirii eterne(dispariţia lui eudaimonia şi intrarea în scenă lui makaria)
5.2. De la morala caracterului la morala Legii
5.3. Redescoperirea Eticii lui Aristotel în contextul disputelor doctrinare din sec. 13-lea(Prop. 22: „că fericirea nu poate fi primită de la Dumnezeu nemediat”) – Matei
5:3
Schimbarea de paradigmă
Premisele poziţiei
thomiste
Concepţia thomistă despre
fericire
Cap. 5 Cap. 6 Cap. 7
Partea a IIa
Cât este de „aristotelic” Thoma de Aquino
6.1. Problema autorităţii (Auctoritas Aristotelis) şi comentariul (lectio) la Etica
6.2. Sursele platonice ale concepţiei thomiste despre fericire(problema armonizării lui Aristotel cu Platon)
6.3. Distincţii augustiniene implicate în construcţia concepţiei thomiste despre fericire(civitas terrena vs. civitas Dei – fericirea este posibilă doar în civ. Dei)(Conf. X.20 – tindem către fericire pentru că toţi avem memoria acesteia;
păcatul)
Schimbarea de paradigmă
Premisele poziţiei
thomiste
Concepţia thomistă despre
fericire
Cap. 5 Cap. 6 Cap. 7
Partea a IIa
Viziunea lui Thoma despre fericire – ST IaIIae, qq. 1-5
1. Beatitudinea lui Dumnezeu
2. Beatitudinea îngerilor
3. „Beatitudo” şi „felicitas”
4. Fericirea umană ca visio Dei
Beatitudinea lui DumnezeuThoma îl „cosmetizează” pe Aristotel pentru a putea vorbi despre b.D.
Zeul este substanţă separată ca la Aristotel, unde singura activitate proprie este contemplarea. Beatitudo divina este întrucâtva similară makariei zeilor.
Substanţele materiale nu sunt inteligibile în act, ci doar în potenţă;Devin inteligibile în act doar datorită unui intelect agent, prin intermediul asemănării (similitudines), unde asemănărea este o formă inteligibilă pe
care intelectul posibil o primeşte. Această relaţie este una de „participare”.
Lucrurile sunt numite bune „prin participare”(per modum participationis) la „fiinţa în sine” (per se ens).
Însă Dumnezeu este bine în sine.
„Beatitudinea este o anume perfecţiune”. Perfecţiunea lui Dumnezeu este cea mai desăvârşită.
Beatitudinea îngerilorLa Aristotel nu există o entitate asemenătoare îngerilor.
Sensul b.Î. se joacă în jurul termenului perfect
„Dacă îngerii au fost creaţi perfecţi şi beatifici sau nefericiţi şi imperfecţi” (Petrus Lombardus)
Îngerii au fost beatifici în starea lor de inocenţă, i.e, până la căderea lor.
Perfecţiunea şi-o datorează lui Dumnezeu.
Acum, binele lor şi-l au prin participare la binele suprem (summum bonum), care este Dumnezeu însuşi.
Fericirea umană ca visio Dei
Fericirea omului ca „participare” la beatitudinea divină.
„Binecuvântaţi sunt cei puri în inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.”(Matei 5:8)
Visio beatifica (Augustin)posibilă doar în civitas Dei
Thoma de AquinoBeatitudinea imperfectă
Beatitudinea sau perfecţiunea ultimă posibilă pentru om in via.
Beatitudinea perfectă constă în visio Dei şi e posibilă doar in patria.Visio Dei este un fel de contemplare – contemplarea lui summum bonum, nu
contemplarea implicată în ştiinţe.
Beatitudinea omului ca dar divin al vieţii eterne.
Vă mulţumesc!
CRISTIAN DUCU
Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics