COMUNICAREA* postuniversitare/Masterat... · COMUNICAREA NON-VERBALA Mimica şi pantomima Expresia...
Transcript of COMUNICAREA* postuniversitare/Masterat... · COMUNICAREA NON-VERBALA Mimica şi pantomima Expresia...
COMUNICAREA
Comunicarea
Proces ce implica • transmiterea, • receptionarea, • stocarea, • prelucrarea • utilizarea informatiilor.
AXIOMELE COMUNICARII:
Ê Axioma 1. Comunicarea este inevitabila. Non-‐comunicarea este imposibila
Ê Axioma 2. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relational, cel de-‐al doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai.
Ê Axioma 3. Comunicarea e un proces continuu, ce nu poate fi tratat in termeni de cauza-‐efect saustimul-‐raspuns.
Ê Axioma 4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala (tip “totul sau nimic”) fie o forma analogica (cu o infinitate de valori, precum criteriile estetice,etc)
Ê Axioma 5. Comunicarea este ireversibila.
Ê Axioma 6. Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactii simetrice sau complementare.In interactiunile tranzactionale rolurile participantilor raman neschimbate pe intreg procesul comunicarii (ex. Relatia profesor-‐student la cursuri, vanzator-‐cumparator,etc). Interactiunea personala nu presupune disparitia rolurilor, ci numai fluidizarea lor. (ex. Relatiile intre pieteni, soti, colegi)
Ê Axioma 7. Comunicarea presupune procese de ajustare si acordare.
Componentele comunicării
Canalul � Maniera de transmitere şi stilul prezentării au un impact
semnificativ. Cei ce vorbesc repede creează impresia de credibilitate.
� Cu toate acestea, discursul rapid interferă cu procesarea sistematică a mesajului şi astfel este mai eficient în cazul unui auditoriu cu opinii iniţțiale contrare celor ale comunicatorului.
� Un discurs rostit cu entuziasm şi convingere este perceput drept puternic. Discursurile eficiente presupun un contact vizual bun, impresia unei convingeri ferme în cele transmise.
� Comunicările cu ezitări, calificative şi justificări sunt considerate discursuri slabe şi sunt ineficiente în convingerea persoanelor.
Sursa Cele mai importante caracteristici implicate în comunicarea eficientă sunt: credibilitatea comunicatorului, experienţța, atractivitatea, agreabilitatea, similaritatea.
� Credibilitatea comunicatorului. Cel mai important factor ce influenţțează schimbarea atitudinii este, de departe, credibilitatea persoanei ce transmite mesajul. Atunci când comunicatorul are un anumit statut, prestanţță (de ex. un prof univ), e mai probabil ca persoanele ce ascultă mesajul să fie convinse
� Experienţța. Cei percepuţți drept persoane cu experienţță în domeniu au mai multă influenţță asupra atitudinilor persoanelor decât cei despre care se presupune a avea mai puţțină experienţță.
� Atractivitatea. În general comunicatorii cu un aspect plăcut transmit mai eficient mesajul decât persoanele cu un aspect mai neîngrijit.
� Agreabilitatea. Semnalele verbale şi nonverbale, manierismele şi stilul prezentării şi al transmiterii mesajului exercită o influenţță pozitivă asupra auditoriului.
� Similaritatea. Cu cât este mai apropiat comunicatorul de auditoriu ca vârstă, sex şi origine etnică, cu atât mai mare este impactul. Numeroase studii au arătat că originea şi sistemul de valori al comunicatorului au un efect mai mare asupra auditoriului dacă acesta din urmă se poate identifica cu ele.
Mesajul § Variabilele legate de mesaj se referă la conţinutul informaţiei furnizate şi la maniera în care aceasta este comunicată.
§ Încrederea. Mesajele furnizate cu încredere sunt mai convingătoare. Expresii ca „evident”, „fără nici un dubiu” etc sunt mai convingătoare decât expresii vagi ca „se pare că”, „trebuie să verific”, „nu sunt sigur”
§ Recurgerea la frică. Impactul emoţional al unui mesaj este un factor important în schimbarea atitudinilor. Unul din cei mai studiaţi factori este frica. Campaniile publicitare ce generează un anumit nivel de teamă şi anxietate, cum ar fi avertismentele legate de cancer şi fumat, sunt într-o anumită măsură eficiente şi produc efectul scontat. Cu toate acestea, inducerea unui nivel mult prea ridicat de frică este mai puţin eficientă, probabil pentru că emoţiile extreme interferă cu procesarea informaţiei, iar auditoriul tinde să ignore mesajul
§ Mesaje cu două tăişuri. Auditoriul răspunde în mod diferit la mesajele clare şi la cele cu două tăişuri. Mesajele clare au eficienţă maximă la subiecţi neinformaţi în legătură cu domeniile în care comunicatorul îşi prezintă convingător argumentele. Pe de altă parte, mesajele cu două tăişuri sunt mai eficiente la: cei ce iniţial nu sunt de acord; cei bine informaţi asupra subiectului; un auditoriu ce va auzi pe viitor contraargumente. Prezentarea unor argumente favorabile puternice împreună cu o versiune vagă a contraargumentelor se numeşte inoculare
§ Ordinea prezentării. Ordinea prezentării mesajelor are un efect moderat asupra gradului lor de eficienţă. Când mesajul are relevanţă personală, efectul primatului pare a fi mai puternic. Umorul. Umorul şi discuţiile fără patimă au un efect pozitiv asupra auditoriului, atâta timp cât sunt relevante pentru mesajul de bază
§ Repetarea şi concluziile. Mesajele repetate sunt mai eficiente decât cele transmise o singură dată. O afirmaţie recapitulativă clară asupra mesajului este, de asemenea, utilă.
COMUNICAREA NON-VERBALA Mimica şi pantomima
Ê Expresia emoţiilor, în special elementele de mimică, în mare parte nu se învaţă şi este universală. Majoritatea emoţiilor se asociază cu expresii faciale caracteristice.
Ê Elementele de comunicare legate de caracteristicile vocii se axează pe 3 dimensiuni perceptuale: intensitate, timbru şi tempo. În tristeţe, de exemplu, vorbirea e mai lentă, cu momente prelungite de tăcere.
Ê Expresiile faciale tranzitorii şi subtile. Într-adevăr, emoţiile generează manifestări instantanee ce reflectă statusul emoţional real al persoanei, în special în primele câteva secunde de relaţionare interpersonală, anterior modificării expresiei prin cenzurare intenţionată. Ekman (2003) a descris 2 tipuri de modificări subtile ale mimicii: Ê Microexpresiile: expresii faciale tranzitorii, durând aproximativ 0,2 secunde, prin care o
persoană încearcă în mod conştient sau inconştient să mascheze o emoţie
Ê Expresiile subtile, ce durează mai mult, dar sunt discrete, de aceea sunt trecute uşor cu vederea. Recunoaşterea acestor modificări ale mimicii în contexte clinice furnizează indicii despre ce anume simte pacientul în momentul respectiv. Deoarece emoţiile nu îşi reflectă niciodată cauzele, clinicianul este cel ce trebuie să identifice emoţia exprimată şi să investigheze cu tact potenţiala cauză a acesteia.
Emoţii primare universale Ekman, 1982
Ê Fericire
Ê Surpriză
Ê Mânie
Ê Tristeţe
Ê Teamă
Ê Dezgust
Ê Dispreţ
Proxemica
Proxemica se referă la distanţțele dintre persoane din timpul comunicării (intimă, personală, socială şi publică).
� Prima formă de distanţță se numeşte distanţța intimă sau atingerea în care se manifestă sentimente puternice, cum ar fi afecţțiunea (maternală, paternală sau chiar sexuală).
� O a doua formă de distanţță interpersonală e distanţța personală, prin care se manifestă o formă de colegialitate, prietenie, etc. Aceasta este distanţța la care se află persoane care au să-‐şi spună şi comunice lucruri ce le interesează în mod mai particularizat şi exprimă prietenie şi colegialitate.
� A treia formă de distanţță psihologică este mai încărcată de formalizarea impusăde statutul social şi se exprimă în distanţțele dintre subalterni şi seful lor, între aceştia din urmă şi rolul lor în cadrul întreprinderilor, a asociaţților, etc. Este distanţța ierarhică.
� A patra distanţță este mai largă fiind exprimabilă prin distanţțele psihologice dintre un speaker şi auditoriul său. Se numeşte distanţță publică.
Comunicarea în practica medicala
Ê DOCTOR____________________PACIENT
Ê Listen
Ê Explain
Ê Acknowledge
Ê Recommend
Ê Negotiate