Codul lui Hammurabi

Codul lui Hammurabi (sau Hammurapi sau Codex Hammurapi) este cea mai veche culegere de legi, din

timpul regelui babilonian Hammurabi . Codul, scris probabil în jurul anului 1760 î.Hr., cuprindea un Prolog,

282 de articole de lege și un Epilog. Textul a fost săpat pe o stelă din diorit lungă de 2,25 metri. Stela a fost

descoperită în 1902 de M. J. de Morgan în timpul săpăturilor arheologice efectuate laSusa. Se presupune

că a fost pradă de război luată de un cuceritor dintr-un oraș babilonian. Stela se află în muzeul

Louvre din Paris, iar o copie a ei se află la muzeul Pergamon din Berlin.

Codul lui Hammurabi nu a fost în epoca sa ceva ieșit din comun: cu trei sute de ani mai devreme,

regele sumerian Ur-Nammu scosese o culegere similară, iar cu 150 de ani înaintea lui Hammurabi,

regele Isinului, Lipit-Iștar, dispusese inscripționarea unei stele similare. Însă cele două coduri de legi

sumeriene s-au păstrat doar fragmentar. În contrast, codul lui Hammurabi a fost răspândit în exemplare

numeroase. O copie, pe tăblițe de lut, a fost descoperită în resturile bibliotecii din Ninive a regelui

asirian Asurbanipal.

Codul lui Hammurabi este apreciat mai mult din punct de vedere literar decât din cel juridic.

Codul diferențiază trei tipuri de oameni: omul liber, subalternul (omul care se prosternează) și sclavul

(juridic fiind asimilat unui bun mobiliar). Drepturile femeii sunt protejate juridic. Femeia dispune de bunurile

sale pe care le administrează liber, practică numeroase meserii și uneori poate avea răspunderi importante

în societate. După căsătorie, femeia se supune autorității soțului. Ca văduvă, poate administra și apăra

interesele moștenitorilor. La moartea tatălui (capul familiei), puterea revenea fiilor și, în cazul lipsei de

moștenitori de parte bărbătească, fiicelor. Pentru supuși, codul lui Hammurabi prevedea obligativitatea

monogamiei. Suveranii puteau fi însă poligami.

Codul de legi

Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.

Dacă cineva acuză pe altcineva, și poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplătit cu bani.

Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedește că a greșit, va fi pus să plătească de

douăsprezece ori cât a impus el acuzatului, și nu i se va permite să mai judece.

Dacă cineva fură pe fiul altcuiva, va fi omorât.

Dacă cineva găsește un sclav evadat și îl returnează proprietarului, acesta va trebui să plătească doi

șekeli.

Dacă un hoț este descoperit în timp ce fură, va fi omorât.

Dacă cineva nu are suficientă grijă de un baraj, și barajul cedează, el va fi vândut, iar banii obținuți vor

înlocui recolta pierdută în timpul inundării culturilor.

Dacă cineva inundă culturile unui vecin, îi va plăti pierderea.

Dacă cineva își lasă grădina în seama unui grădinar, iar acesta își face treaba bine timp de patru ani,

în al cincilea an proprietarul e obligat să ia parte la grădinărit.

Dacă grădinarul nu și-a făcut treaba bine, iar plantele suferă, el va plăti pierderea în funcție de

producția vecinului.

Dacă cineva are o datorie, și nu poate plăti, el se poate vinde pe sine, pe soția sa, pe fiul său și pe fiica

sa să muncească; după trei ani ei vor fi eliberați.

Dacă un om dator își plătește datoria cu un sclav, iar sclavul este suficient de bun, nu pot exista

obiecții.

Dacă cineva se căsătorește cu o femeie, dar nu are niciun fel de relații cu aceasta, nu se consideră

căsătorie.

Babilon, 1792 - 1750 î.Hr.

Dacă o soție are relații cu un alt bărăbat, amândoi vor fi legați și aruncați în apă, dar soția poate fi

iertată de soțul ei și dăruită regelui ca sclavă.

Dacă un bărbat folosește violența asupra soției altui bărbat pentru a se culca cu ea, el va fi omorât,

iar femeiaconsiderată fără vină.

Dacă un bărbat este capturat în război, iar femeia părăsește casa, deși este mâncare suficientă, ea va

fi aruncată în apă.

Dacă un bărbat este capturat în război, și nu există mâncare, femeia este fără vină dacă părăsește

casa.

Dacă un soț părăsește casa, soția pleacă în altă casă, iar soțul se reîntoarce, soția nu este obligată să

se reîntoarcă.

Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naștere copiilor săi, o parte din pământ și

din bani trebuie cedată ei de soț. Când copiii cresc, ea se poate recăsători.

Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie cu care nu a avut copii, îi va da înapoi zestrea și banii

pe care i-a adus din casa tatălui ei.

Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta crește în casa părinților adoptivi, părinții naturali nu pot cere

întoarcerea acestuia.

Dacă cineva lovește pe altcineva de rang mai înalt, va fi biciuit în public de șaizeci de ori.

Dacă cineva lovește pe altcineva de același rang, va plăti o mina de aur.

Dacă un sclav lovește un om liber, îi vor fi tăiate urechile.

Dacă un bărbat lovește o femeie însărcinată, iar aceasta pierde sarcina, el îi va plăti zece șekeli.

Dacă un constructor construiește o casă, și o construiește bine, proprietarul va plăti doi șekeli pentru

fiecare suprafață a casei.

Dacă, însă, nu reușește, și casa se prăbușește, ucigându-l pe proprietar, constructorul va fi omorât.

Dacă fiul proprietarului va fi omorât, fiul constructorului va fi ucis.

Hammurabi

Hammurabi

Rege al Akkadului, al Sumerului și al celor patru zări ale lumii

Domnie 1792 - 1750 BC

Născut 1810 BC

Decedat 1750 BC

Predecesor Sin-Muballit

Succesor Samsu-iluna

Bustul Regelui Hammurabi

Hammurabi cel Mare (1792-1750 î.Hr.) a fost un rege babilonian care a inventat primul cod de legi.El a

mai rămas în istorie și prin faptul că în timpul său Babilonul a devenit cel mai important centru cultural din

Asia.Domnia lui Hammurabi a fost o domnie plină de cuceriri importante, dar și plină de cultură. Hammurabi

a știut tot la început să-și consolideze statul prin edificii și prin întărirea infrastructurii și a obținut astfel

succese pe plan extern.

Domnia

Hammurabi s-a născut, probabil în anul 1810 î.H. În anul 1792 î.H., la vârsta de 25 de ani el preia puterea

în Babilonia și devine rege. El făcea parte din ultima dinastie amorită care a condus Babilonul. Regatul său

era la început redus numeric și teritorial. El a înțeles apoi că pentru a avea o politică externă de succes

trebuie să te ocupi mai întâi de politica internă. Astfel el s-a ocupat următorii 20 de ani de întărirea

economică și socială a regatului. A ordonat construirea unor importante canale, a numeroase temple și a

unor importante lucrări publice.

Campaniile militare

După 7 ani de domnie, în anul 1785 î.H. el început extinderea regatului său, cucerind

cetățile Isin, Uruk și Ur. După ce a întărit puterea țării a pornit noi campanii de cucerire a teritoriilor străine.

A reușit să supună regiunea Larsa și întreg Sumerul, apoi a reușit să cucerească Regatul Mari și Asiria și

nu în ultimul rând zona Akkadului. Datorită acestor succese s-a autointitulat , rege al Akkadului, al

Sumerului și al celor patru zări ale lumii”. Spre sfârșitul domniei a realizat cea mai importantă reformă a

domniei sale, primul cod de legi din istoria lumii.

Hammurabi in fata lui Samash,zeul soarelui si al justitiei

Codul de legi

Codul lui Hammurabi

Codul lui Hammurabi sau Codex Hammurapi este cea mai veche culegere de legi, din timpul regelui

babilonian Hammurabi. Codul, scris probabil în jurul anului 1760 î.Hr., cuprindea un Prolog, 282 de articole

de lege și un Epilog.