C.N. ”CORIOLAN BREDICEANU”LUGOJ

FUMATUL

~moarte lenta~

NUME: BEKESI TUNDE HATEGAN PATRICIA

COORDONATOR:DUMITRU RAMONA

ISTORIE

Tutunul sau „tabacul” (Nicotiana) este o plantă din familia „Solanaceae” familie de care aparțin și tomatele, cartoful, și mătrăguna. Tutunul ajunge în Europa după descoprirea Americii (1492). Francezul Jean Nicot a contribuit la introducerea tutunului în Franța ca plantă medicinală. Mai târziu s-a reușit izolarea nicotinei din frunzele de tutun. Inițial, acest alcaloid a fost folosit ca insecticid, ulterior a fost trecut la categoria droguri.

COMPUŞII DIN FUMUL DE ŢIGARĂ Ţigara conţine peste 4000 de compuşi, unii având proprietăţi iritante, iar alţii (peste 50) fiind cancerigeni. Aceste substanţe sunt eliberate în aer ca particule şi gaze. Aditivii de nicotină, tarul, benzenul şi benzopirenul, CO, amoniul, dimetilnitrozamina şi acroleina sunt numai câţiva constituenţi ai fumului de ţigară. Fumul de ţigară emanat este dăunător atât prin fumul (curentul) direct dar şi prin cel lateral. Multe toxine sunt prezente în fumul lateral în concentraţii mai înalte decât în cel principal; într-o cameră se regăseşte 85% din fumul creat de curentul lateral. Astfel, curentul lateral nefiltrat permite apariţia unor concentraţii de 50 de ori mai mari de nitrosamine faţă de curentul principal. De aici şi impactul la distanţă pentru fumătorul pasiv al expunerii la fumul de ţigară.

CEI MAI IMPORTANTI COMPUSI• Nicotina este un alcaloid care induce dependenţă. O singură doză de 60 de mg

injectată în fluxul sanguin duce la deces, iar administrarea repetată, în doze mici, produce dependenţă. Acţionează şi asupra altor ţesuturi, determinând relaxarea musculaturii scheletice şi o serie de efecte endocrine şi cardiovasculare. La nivelul SNC, nicotina are efect antidepresiv, de creştere a capacităţii de concentrare, produce o stare de bine,de placere.

• Tarul (gudronul) este un lichid gros, maroniu, care se condensează din fumul de ţigară şi care conţine majoritatea substanţelor cancerigene.

• Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor prezent în concentraţii mari în fumul de ţigară. ă. Creierul şi musculatura sunt incapabile să funcţioneze eficient iar compensarea se face printr-un travaliu crescut al cordului şi creierului.

• Substanţele aditive încorporate după anii ’70 au un efect de potenţare a dependenţei nicotinice şi de accentuare a gustului ţigării; concomitent au şi un efect toxic

EFECTELE FUMATULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Fumatul este cel mai important factor de risc pentru bolile obstructive pulmonare cronice. Riscul de deces pentru fumătorii de mai mult de 25 de ţigări pe zi este de 20 de ori mai mare decât al nefumătorilor. Prevalenţele bronşitei cronice, a astmului bronşic, emfizemului pulmonar, fibrozei pulmonare sunt mult crescute în cazul fumătorilor activi. Marii fumători au un risc de 2,3 ori mai mare de a face tuberculoză pulmonară decât nefumătorii. Consumul de tutun se asociază cu o creştere a incidenţei bolilor cardiovasculare. Riscurile cresc odată cu consumul, iar tutunul poate fi o cauză suplimentară de deces pentru boala ischemică cardiacă, degenerarea miocardică, anevrismul aortic, ateroscleroză, tromboza cerebrală etc. Fumatul accelerează procesele de ateroscleroză lezând structura şi funcţia hematiilor, trombocitelor, leucocitelor etc. Riscul de cancer la fumătorii activi dovediţi biochimic a fost de 7,8 ori mai mare faţă de nefumători şi este la fel de mare la bărbaţi ca şi la femei. Fumatul constituie un factor de risc în apariţia mai multor tipuri de cancer:bronhopulmonar, al cavităţii bucale şi laringelui, esofagian, renal, pancreatic, gastric, de vezicăurinară, de piele, hepatic precum şi a leucemiei

FUMATUL PASIV

Substanţele nocive din fumul de ţigară nu-i afectează doar pe cei care fumează. “Fumatul pasiv “- ce constă în respirarea aerului poluat de ţigările celorlalţi – este la fel de nociv şi creşte riscul îmbolnăvirilor la cei supuşi acestei poluări. După o oră de fumat într-o cameră închisă, nefumătorul care se află în acceaşi încăpere cu cel care fumeză, inhalează cantităţi egale de nitrozamine cu cele existente în 15 ţigări filtrate.

DEFINIREA FUMĂTORULUIFumătorul a fost considerat persoana care în momentul studiului fumează, utilizând orice produs din tutun, fie zilnic, fie ocazional. Fumătorul zilnic este cel care fumează cel puţin o dată pe zi. În această categorie intră şi persoanele care nu fumează în zilele de sărbătoare religioasă.Nefumători sunt acele persoane care nu fumează deloc în momentul studiului şi prezintăurmătoarele subcategorii: ex-fumători – cei care au fost fumători zilnici, dar care în momentul studiului nu mai fumează deloc, niciodată fumători – sunt cei care nu au fumat niciodată sau cei care au fumat în viaţă mai puţin de 100 de ţigări dar actual nu mai fumează deloc, ex-fumători ocazionali – cei care au fost ocazional fumători, niciodată fumători zilnici, şi care au fumat mai mult de 100 de ţigări în viaţa lor.

STRATEGII ANTIFUMAT Strategiile împotriva tabagismului se situează la două niveluri: individual şi social. Pe lângă decizia individuală sunt necesare acţiuni legislative, economice, educative – toate coroborate în sensul influenţării comportamentului indivizilor faţă de fumat. Foarte importante sunt: restrângerea sau interzicerea publicităţii la produsele din tutun, avertizarea fumătorilor asupra pericolului reprezentat de tutun pentru sănătate, restricţia vânzărilor de tutun în clădiri publice, şcoli, spitale, universităţi, centre socio-culturale, politici fiscale şi de preţ cu efecte descurajante pentru anumite categorii de fumători, în special tineri, interzicerea fumatului în locurile publice, interzicerea vânzării ţigărilor la minori şi nu în ultimul rând educaţia antifumat a tinerilor în special, dar şi a adulţilor. Experienţa internaţională a arătat că în controlul consumului de tutun trebuie abordate trei direcţii principale: − reducerea accesibilităţii la produsele de tutun; − informarea fumătorilor cu privire la riscurile la care se expun adoptând acest obicei; − protejarea stării de sănătate a nefumătorilor.