Cehov - Trei Surori

33
Anton Pavlovici Cehov Trei surori Dramă în patru acte (1900-1901) în româneşte de MONI GHELERTER şi V. JIANU Personaje: PROZOROV ANDREI SERGHEEVICI, NATALIA IVANOVNA, logodnica şi mai apoi soţia sa OLGA j MASA > surorile lui Andrei IRINA J KULÎGHIN FEODOR ILICI, profesor de liceu, soţul Masei VERŞININ ALEXANDR IGNATIEVICI, locotenent-co- lonel, comandant de baterie TUZENBAH NIKOLAI LVOVICI, baron, locotenent SOLIONlI VASILI VASILIEVIGI, căpitan GEBUTÎKIN IVAN ROMANOVIGI, medic militar FEDOTIK ALEXEI PETROVICI, sublocotenent RODE VLADIMIR KARLOVICI, sublocotenent FERAPONT, bătrînul uşier al administraţiei zemstvei ANFISA, latrina doică, 80 de ani Acţiunea se petrece într-un oraş de provincie, capitală de gubernie. ■' ACTUL ÎNTÎI Casa Prozorov. Salonul cu colonade prin care se zăreşte în fund sala cea mare. Amiaza unei zile însorite, vesele. In sala din fund se pune masa mare pentru dejun. Olga, într-o rochie de uniformă bleumarin, de profesoară de liceu, corectează într-una, cînd stînd locului în picioare, cînd mergînd, caietele elevelor. Masa, în rochie neagră, cu pălăria pe genunchi, stă într-un fotoliu şi citeşte o carte. Irina, în rochie albă, stă îngîndurată. OLGA: Acum un an, chiar în ziua de cinci mai, de ziua ta, Irina, a murit tata. Era foarte frig şi ningea. Mi se părea că n-o să mai pot trăi. Iţi pierduseşi cunoştinţa şi zăceai ca moartă. Dar a trecut anul şi n-a mai rămas decît amintirea. Acum porţi iar rochia albă. Obrazul îţi străluceşte din nou! (Ceasul bâte ora 12.) Şi atunci bătea ceasul! (Pauză.) îmi amintesc cum l-au luat pe tata... Cînta muzica... La cimitir s-au tras salve... Fusese general... comandant de brigadă... şi totuşi ce lume puţină era. Ploua prea tare, o ploaie amestecată cu ninsoare. IRINA: Ce rost are să ne amintim de toate astea? (In sala mire, după colonade, apar lingă masă Tuzenbah, Cebutikin şi Solionii.) OLGA: Azi e cald... Putem lăsa ferestrele larg deschise... dar mestecenii n-au înfrunzit încă. Acum unsprezece ani, tata a primit comanda brigăzii şi a plecat cu noi din Moscova... îmi aduc bine aminte că pe timpul ăsta, la începutul lunii mai, la Moscova e cald, totul e înflorit, scăldat în soare. Au trecut unsprezece ani, şi îmi amintesc de parcă am fi plecat abia ieri de acolo. Doamne, Dumnezeule! Cînd 9 — Cehov — Teatru 129 I m-am trezit azi dimineaţă, am zărit soarele, lumina, primăvara şi o nespusă bucurie mi-a cuprins sufletul. Şi mi s-a făcut atît de dor de locurile acelea dragi!... CEBUTÎKIN: Ei, pe dracu! TUZBNBAH: Sigur că-i o nebunie! (Masa, visătoare, cu cartea in mină, fluieră o melodie.) OLGA: Nu mai fluiera, Masa! Cum poţi face aşa ceva?... (Pauză.) Toată dimineaţa sînt la liceu, la lecţii; după-amiaza, pînă seara tîrziu, dau meditaţii, din pricina asta mă doare mereu capul şi mă frămîntă nişte gînduri de parcă am şi îmbătrînit! De patru ani de cînd sînt la liceu simt cum fiecare zi

description

Cehov - Trei Surori

Transcript of Cehov - Trei Surori

  • Anton Pavlovici CehovTrei suroriDram n patru acte (1900-1901)

    n romnete de MONI GHELERTER i V. JIANU

    Personaje:PROZOROV ANDREI SERGHEEVICI,NATALIA IVANOVNA, logodnica i mai apoi soia saOLGA jMASA > surorile lui AndreiIRINA JKULGHIN FEODOR ILICI, profesor de liceu, soulMasei VERININ ALEXANDR IGNATIEVICI, locotenent-co-lonel, comandant de baterieTUZENBAH NIKOLAI LVOVICI, baron, locotenent SOLIONlI VASILI VASILIEVIGI, cpitan GEBUTKIN IVAN ROMANOVIGI, medic militar FEDOTIK ALEXEI PETROVICI, sublocotenent RODE VLADIMIR KARLOVICI, sublocotenent FERAPONT, btrnul uier al administraiei zemstvei ANFISA, latrina doic, 80 de aniAciunea se petrece ntr-un ora de provincie, capital de gubernie.

    '

    ACTUL NTICasa Prozorov. Salonul cu colonade prin care se zrete n fund sala cea mare. Amiaza unei zile nsorite, vesele. In sala din fund se pune masa mare pentru dejun. Olga, ntr-o rochie de uniform bleumarin, de profesoar de liceu, corecteaz ntr-una, cnd stnd locului n picioare, cnd mergnd, caietele elevelor. Masa, n rochie neagr, cu plria pe genunchi, st ntr-un fotoliu i citete o carte. Irina, n rochie alb, st ngndurat.OLGA: Acum un an, chiar n ziua de cinci mai, de ziua ta, Irina, a murit tata. Era foarte frig iningea. Mi se prea c n-o s mai pot tri. Ii pierdusei cunotina i zceai ca moart. Dar a trecut anul i n-a mai rmas dect amintirea. Acum pori iar rochia alb. Obrazul i strlucetedin nou! (Ceasul bte ora 12.) i atunci btea ceasul! (Pauz.) mi amintesc cum l-au luat pe tata... Cnta muzica... La cimitir s-au tras salve... Fusese general... comandant de brigad... i totui ce lume puin era. Ploua prea tare, o ploaie amestecat cu ninsoare.IRINA: Ce rost are s ne amintim de toate astea?(In sala mire, dup colonade, apar ling mas Tuzenbah, Cebutikin i Solionii.)OLGA: Azi e cald... Putem lsa ferestrele larg deschise... dar mestecenii n-au nfrunzit nc. Acum unsprezece ani, tata a primit comanda brigzii i a plecat cu noi din Moscova... mi aduc bine aminte c pe timpul sta, la nceputul lunii mai, la Moscova e cald, totul e nflorit, scldat n soare. Au trecut unsprezece ani, i mi amintesc de parc am fi plecat abia ieri de acolo. Doamne, Dumnezeule! Cnd9 Cehov Teatru129

    Im-am trezit azi diminea, am zrit soarele, lumina, primvara i o nespus bucurie mi-a cuprins sufletul. i mi s-a fcut att de dor de locurile acelea dragi!...CEBUTKIN: Ei, pe dracu!TUZBNBAH: Sigur c-i o nebunie!(Masa, vistoare, cu cartea in min, fluier o melodie.)OLGA: Nu mai fluiera, Masa! Cum poi face aa ceva?... (Pauz.) Toat dimineaa snt la liceu, la lecii; dup-amiaza, pn seara trziu, dau meditaii, din pricina asta m doare mereu capul i m frmnt nite gnduri de parc am i mbtrnit! De patru ani de cnd snt la liceu simt cum fiecare zi

  • mi sectuiesc, pictur cu pictur, puterile i tinereea. Numai o singur dorin struie i crete mereu in mine...IRINA: S plecm la Moscova! Vindem casa, lichidm tot ce avem aici... i... la Moscova!OLGA: Da! Ct mai curnd la Moscova!(Cebulikin i Tuzenbah rid.)IRINA: Fratele nostru o s ajung, desigur, profesor universitar i n-o s mai poat rmne aici. Dar ce-o s se fac biata Masa?OLGA: Masa o s vin n fiecare var Ia noi, la Moscova.(Masa fluier incet o melodie.)IRINA: Cu ajutorul lui Dumnezeu se vor aranja toate. (Privete pe fereastr.) Ce vreme minunat! Nu tiu de ce mi-e sufletul plin de bucurie! Azi-diminea, cnd m-am deteptat, mi-am adus aminte c e ziua mea i m-am simit fericit! Mi-am amintit copilria i timpul cnd tria nc mama. Ce gnduri minunate mi-au trecut prin minte! Ce gnduri...OLGA: Ce strlucitoare eti astzi! Pari neobinuit de frumoas. i Masa e frumoas! Nici Andrei n-arfi urt, dar s-a ngrat prea mult i nu-i st bine. Eu ns am mbtrnit, am slbit mult, poate c m supr prea mult cu fetele la liceu. Uite, azi snt liber, stau acas, i nu m doare capul, m simt mai tnr dect ieri. Am numai douzeci i opt de ani... Totul e aa cum trebuie s fie, totul e de la

    Dumnezeu; dar poate ca dac m mritam i stm acas toat ziua era mai bine... (Pauz.) Mi-a fi iubit brbatul.TUZENBAH (ctre Solioni): Vorbeti prostii i m-am sturat s te tot ascult! (Intr n salon.) Am uitat s v spun! Azi vine n vizit Verinin, un nou comandant de baterie. (Se aaz la pian.)OLGA: S pofteasc. Sntem bucuroase!IRINA: E btrn?TUZENBAH: Nu, nu tocmai. Cel mult patruzeci-patru-zeci i cinci de ani. (Cnt ncet la pian.) Pare biat bun i cred c nu e prost. Numai c vorbete cam mult.IRINA: E un om interesant?TUZENBAH: Da, destul... Dar are o soie, o soacr i dou fetie. De altfel, e cstorit a doua oar. Face vizite i spune tuturora c are nevast i dou fete. O s-o spun i aici. Soia lui e cam smintit, umbl cu cozile pe spate ca o fetican, vorbete numai despre lucruri nalte, filozofeaz i, din cnd ncnd, ncearc s se sinucid. Cred c o face ca s-i necjeasc soul. Dac eram n locul lui, o lsam de mult; dar el rabd, i se plnge altora.SOLIONlI (Venind din sala mare mpreun cu Cebutkin): Cu o singur mn pot s ridic numai un pud i jumtate, dar cu amndou cinci i chiar ase puduri! Ceea ce nseamn c doi oameni nu snt numai de dou ori mai puternici dect unul singur, ci de trei sau chiar de mai multe ori.CEBUTKIN (mergnd, citete ziarul): mpotriva cderii prului: dou uncii naftalin la jumtate litru de spirt... se dizolv i se ntrebuineaz zilnic... (i noteaz n carneel.) S notm asta. (Ctre Solioni.) i, cum i spuneam, se astup sticlua cu un dop, i prin el se trece un tub de sticl... apoi se ia sare de lmie un vrf de linguri...IRINA: Ivan Romanici, dragul meu Ivan Romanici...CEBUTKIN: Ce-i fetia mea? Bucuria vieii mele?IRINA: Spune-mi, te rog, de c& m simt att de fericit azi? Parc snt dus de-o barc cu pnze, deasupra mea e cerul albastru nesfrit, pe care plutesc psri mari i albe... Spune-mi de ce... de ce?CEBUTKIN (srutndu-i afectuos amndou minile): Pasrea mea alb!IRINA: Azi, cnd m-am deteptat din somn, m-am sculat i m-am splat, mi s-a prut deodat c totul s-a deslu-1309*131it pentru mine n lume, c tiu cum trebuie s triesc. Ivan Romanici, dragul meu, tiu tot! Omul e dator s munceasc, s trudeasc n sudoarea frunii, oricine ar fi el. n asta e tlcul i elul vieii lui, n asta const fericirea, ncntarea lui! Ce bine e s fii muncitor, s fii un om care se scoal n zori i sparge piatr n drum, sau pstor, sau dascl care nva copiii, sau mecanic la calea ferat... Dumnezeule, nu om, ci chiar bou sau cal de povar s fii, numai s munceti, dect s fii o femeie tnr care se scoal la amiaz, ia cafeaua n pat i se mbrac dou ceasuri... E ngrozitor? Ard de dorul de a munci i eu, cum arde cineva de sete n aria verii. Ivan Romanci, s nu m mai cinsteti

  • cu prietenia dumitale, dac nu m voi scula n zori, dac nu voi munci!CEBUTKIN (afectuos): Bine, bine, draga mea!OLGA: Tata ne-a obinuit s ne sculm devreme la apte. i Irina se trezete la apte, dar st n pat, cel puin pn lanouise gndete... cu o mutr nespus deserioas. (Rde.)IRINA: Te-ai obinuit s m, consideri feti i te mir c pot avea o mutr serioas. Dar am douzeci de ani!TUZENBAH: Doamne! Ce bine neleg eu dorul de munc! N-am muncit n viaa mea. M-am nscut la Petersburg, ora rece i trndav, dintr-o familie care n-a tiut ce-i munca sau grija. Cnd m ntorceam de la coala militar, mi scotea valetul cizmele, n timp ce eu fceam nazuri i mama m privea cu adoraie ba se mira foarte mult cnd alii m priveau altfel. M-au ferit de orice trud. Numai c nu tiu dac au izbutit, cred c nu. A venit timpul i puhoiul se apropie de noi, se pregtete vijelia cea mare i binefctoare. Vine, e aproape n curnd va da nval peste noi, mturnd toat lenea, nepsarea, toate prejudecile fa de munc, toat plictiseala i putreziciunea. Voi munci! Iar peste douzeci i cinci-treizeci de ani va munci fiecare om. Fiecare!CEBUTKIN: Eu n-am s muncesc.TUZENBAH: Dumneata nici nu intri la socoteal.SOLIONll: Peste douzeci i cinci de ani n-ai s mai fii pe lume, slav Domnului! Peste doi-trei ani, o s te loveasc damblaua, sau ai s m scoi din fire ntr-o bun zi i o s-i trag un glon n cap, ngeraule! (Scoate din buzunar o sticlu cu parfum i-i d pe mini i pe piept.)132CEBUTKIN (rde): Cnd stai s te gndetibine, e drept c n-am fcut nimic toat viaa. Cum am ieit din universitate, am tiat frunze la cini. N-am pus mna pe o carte... nu citesc dect ziare... (Scoate dinbuzunar alt ziar.) Vezi, din ziare am aflat c a existat un Dobroliubov, de pild... dar habar n-am ce a scris... Dumnezeu tie! (De la parter bate cineva n podea.) Ai auzit, m cheam jos... a venit cineva la mine. M ntorc ndat... ateptai-m... (Iese grbit, pieptnndu-i barba.)IRINA: S tii c pregtete ceva.TUZENBAH: Fr ndoial... A plecat cu o mutr foarte solemn. S tii c-i aduce un dar!IRINA: Ar fi tare neplcut!OLGA: Da. E ngrozitor. Face ntotdeauna prostii.MASA: Pe plaiu-ntins sub geana mrii smlat n aur e-un tuf an..."1(Se ridic fredonind ncet.) OLGA: Nu prea eti vesel azi, Masa.(Masa ii pune plria, fredonind.)OLGA: Unde pleci?MASA: Acas.IRINA: Ciudat...TUZENBAH: Cum pleci tocmai acum, cnd e o zi onomastic?MASA: Nu face nimic... Vin disear. La revedere, draga mea!... (O srut pe Irina.) nc o dat, i urez sntate i fericire. Altdat, pe cnd tria bietul tata, era la noi de fiecare zi onomastic mare tmblu. Veneau cte treizeci-patruzeci de ofieri. Azi ns, nu snt dect civa, i e linite ca n deert... M duc... snt trist azi... nu-mi gsesc locul... nu m lua n seam. (Rde printre lacrimi.) Las c stm noi de vorb mai trziu, drgua mea. Acum, m duc.La revedere!IRINA (nemulumit): Vezi cum eti?OLGA (cu lacrimi n ochi): Te neleg att de bine, Masa!SOLIONI: Cnd filozofeaz un brbat, iese filozofie sau sofisticrie; dar cnd filozofeaz o femeie saudou iese... o aiureal. Din Ruslan fi Ludmila de A. S. Pukin.133 MASA: Ce vrei s spui cu asta, fiin ngrozitoare?'SOLIONI: Nimic... Nici s crcneasc n-a apucat, c pe el ursul s-a aezat."(Pauz.) MASA (ctre Olg&, suprat): Nu mai boci!(Intr Anfisa i Ferapont, care aduce o tort.)

    ANFISA: Intr aici, ttucule, c eti curat pe picioare. (Ctre Irina.) E de la zemstv, de la domnul Protopopov Mihail Ivanci. A adus o tort.IRINA: Mulumesc frumos! Spune-i c-i mulumesc. (Ia torta.)

  • FERAPONT: Cum ai spus?IRINA (mai tare): Spune-i c-i mulumesc.OLGA: D-i nite cozonac, doiculi. Ferapont, du-tes-i dea cozonac!FERAPONT: Cum ai spus?ANFISA: Haide, Ferapont Spiridonci, ttucule, s mergem!... (Iese cu Ferapont.)MASA: Nu pot s-l sufr pe acest Mihail Potapci sau Ivanci, pe Protopopov! S nu-l pofteti aici!IRINA: Nici nu l-am poftit!MASA: Cu att mai bine!(Intr Cebutkin, urmat de soldat, care aduce un samovar de argint. Un murmur de mirare i nemulumire.)OLGA (ascunzindu-iobrazul n miini): Un samovar!... Vai, e ngrozitor! (Trece n sala mare, unde e pus masa.)IRINA: Dragul meu Ivan Romanici, ce nseamn asta?TUZENBAH: Nu y-am spus eu? (Rde.)MASA: Ivan Romanci, ar trebui s-i fie ruine!CEBUTKIN: Dragele mele, iubitele mele, voi sntei tot ce mi-a rmas mai scump pe lume! Numai pevoi v am! In curnd mplinesc aizeci de ani. Snt btrn... singur... Un btrn fr nici un rost! Dragostea ce v-o port e tot ce-i mai bun n mine. Dac nu erai voi, de mult m duceam din lumea asta... (Ctre Irina.) Drguo!... Fetia mea, te cunosc de cnd te-ai nscut... te-am inut n brae... o iubeam mult pe rposata maic-ta...IRINA: Bine, da de ce un dar att de scump3134CEBUTlKIN (printre lacrimi, suprat): Un dar att de scump! Ia s m lsai n pace! (Ctre ordonan.) Du-l acolo... (O- imit.) Un dar att de scump...(Ordonana duce samovarul in sala mare.)ANFISA (trecind prin salon): Dragele mele, a venit un colonel necunoscut. i-a scos paltonul, drguelor, i vine ncoa. Irinuka, s te pori bine, s te pori frumos! (Ple-clnd.) E de mult timpul s v aezai la mas... of, Doamne!...TUZENBAH: S tii c e Versinin.(Intr Versinin.)TUZENBAH: Locotehent-colonel Versinin! VERSININ (ctre Masa i Irina): Am onoarea s m pre-zint Versinin! Snt nespus de fericit c am ajuns, n sfr-it, la dumneavoastr. Dar ce mult v-ai schimbat! Vai, vai! IRINA: Luai loc, v rog. Sntem foarte bucuroase! VERSININ: Nici nu v nchipuii ce bine mi pare!... (Vesel.) mi amintesc de cele trei fetie... Erai trei surori! La fa nu-mi aduc bine aminte cum erai. tiu c pe atunci colonelul Prozorov avea trei fetie pe care le-am cunoscut. Cum trece vremea! Vai, cum trece vremea!...TUZENBAH: Alexandr Ignatievici e din Moscova. IRINA: Din Moscova? Sntei din Moscova? VERSININ: Da, snt din Moscova. Tatl dumneavoastr a fost acolo comandant de baterie, iar eu am servit ca ofier n aceeai brigad. (Ctre Masa.) Mi se pare c ncep s vrecunosc.MASA: Eu, ns, nu-mi aduc aminte de dumneata.IRINA: Olia, Olia! (Strig spre sala cea mare.) Vino ncoace, Olia!(Olga intr in salon.) IRINA (prezentind): Locotenent-colonel Versinin, dinMoscova.VERSININ: Prin urmare, dumneavoastr sntei Olga Sergheevna, sora cea mare... dumneavoastr. Mria... iar Irina e cea mic.OLGA: Sntei din Moscova?VERSININ: Da, mi-am fcut acolo studiile i am intrat apoi n armat, slujind muli ani ca ofier. Acum am pri-135mit comanda unei baterii de aci i am venit, dup cum vedei. Prea bine ns nu-mi aduc aminte de dumneavoastr... tiu c erai trei surori. ntiprit n minte mi-a rmas ns chipul tatlui dumneavoastr. nchid ochii i-1 vd... l vizitam deseori la Moscova.OLGA: i eu care eram ncredinat c-i in minte pe toi...VERININ: M numesc Alexandr Ignatievici.IRINA: Alexandr Ignatievici... Sntei din Moscova... Ce surpriz!

  • OLGA: O s ne ntoarcem i noi curnd la Moscova!IRINA: Ndjduim s-o facem pn la toamn. E oraul nostru natal, ne-am nscut acolo. Am stat pe strada Steria Basmannaia.(Amlndou izbucnesc In rls, fericite.)MASA: Nu ne ateptam s vedem un concetktn. (Vioaie.) Acum mi-aduc aminte! ii minte, Olia, i se spunea maiorul ndrgostit"! Erai locotenent pe atunci i erai ndrgostit de cineva; nu tiu ns de ce toat lumea te s-cia, spunndu-i maior.VERININ: Da... da! Exact! Maiorul ndrgostit"!... Exact...MASA: Pe vremea aceea nu aveai dect musta... Cum ai mbtrnit! (Cu lacrimi n ochi.) Vai, cum ai mbtrnit...VERININ: Da. Pe vremea cnd mi se spunea maiorul ndrgostit" eram nc tnr, iubeam...Acum toate s-au schimbat!OLGA: Dar n-ai nc nici un fir alb! Dumneata ai mbtrnit, dar nu eti nc btrn.VERININ: Totui am patruzeci i doi de ani! Ai plecat de mult din Moscova?IRINA: De unsprezece ani, Masa, de ce plngi ca o caraghioas? (Printre lacrimi.) nceteaz, c acum m apuc i pe mine plnsul!MASA: Nu plng! Spune, te rog pe ce strad locuiai?VERININ: Pe Staraia Basmannaia.OLGA: i noi am locuit acolo...VERININ: Un timp am stat pe strada Nemeasc; de acolo m duceam la Cazarma Roie; trebuia s trec peste un pod urt, pe sub care vuia apa j drumeul singuratic sim-136tea un gol n suflet. (Pauz.) Aci ns avei un ru mare i frumos, cu ape bogate... minunat ru!OLGA: Da, dar e prea frig. E frig i snt foarte muli n-ari...VERININ: Da de unde! Avei o clim ct se poate debun, sntoas, o clim pe cinste! Pdure... ru... snt i mesteceni! Din toi copacii, cel mai mult mi plac mestecenii, gingai, sfioi. Ce bine-i se triete aici! Ciudat mi s-a prut ns c au aezat gara att de departe... la douzeci de verste de ora... De ce oare? Nimeni nu tie...SOLIONll: Eu ns, tiu de ce. (Toat lumea se uit lael.) Dac era gara aproape, nsemna c nu era departe; i dac e departe, nseamn c nu-i aproape!(Tcere stinjenitoare.)TUZENBAH: Glume Vasil Vasilici 1OLGA: Acum mi-aduc i eu aminte de dumneata. miamintesc.VERININ: Am cunoscut-o pe mama dumneavoastr.CEBUTKIN: Bun femeie era, Dumnezeu s-o odihneasc!IRINA: Mama e ngropat la Moscova.OLGA: La cimitirul Novo-Devicie...MASA: nchipuii-v c am nceput s-i uit figura. Aa o s ne uite i pe noi lumea...VERININ: Da, ne va uita! Asta ne e ursita tuturor, i n-avem ncotro! Ceea ce ni se pare astzi grav, nsemnat, deosebit de important, cu timpul va fi dat uitrii sau va prea un lucru de nimic. (Pauz.) Interesant e c nu ne putem da seama dinainte de ceea ce va trece mai trziu drept mre i plin de nsemntate, sau, dimpotriv, ridicol i de neluat n seam. Oare descoperirea lui Copernic, bunoar, sau a lui Columb n-au prut la nceput inutile i ridicole, n timp ce scrierile neghioabe ale unui smintit erau socotite drept adevruri de netgduit? i se prea poate ca viaa noastr, cu care ne mpcm att de bine azi, mine s treac drept ciudat, fr rost, prost organizat i chiarplin de pcate...TUZENBAH: Cine tie? S-ar putea ns ca lumea s vorbeasc de viaa noastr cu evlavie, ca

  • despre ceva mre. Timpul n care trim nu cunoate schingiuirile, osnda cu137moartea, nvlirile strine de odinioar i cu toate astea, ct suferin!SOLIONI (cu vocea piigiat): Phe... phe... phe... Baronul nu se simte bine dac nu filozofeaz...TUZENBAH: Vasili Vasilici, te rog s-mi dai pace! (Schimb locul.) Devine plicticos pn la urm!SOLIONll (cu vocea piigiat): Phe... phe... phe!...TUZENBAH (ctre Verinin): i totui, suferinele timpului nostru... nespus de multe... snt chezia nivelului moral superior la care a ajuns societatea.VERININ: Da, da! Fr ndoial!CEBUTlKIN: Spuneai adineauri, baroane, c viaa noastr va fi considerat mrea mai trziu; vezi ns c oamenii rmn mici. (Se ridic.) Ia te uit ct snt de mic! Spre mngierea mea sufleteasc, trebuie s se spun c viaa mi-e mrea, neleas de toi!(Din culise se aude un cintee de vioar.)MASA: Cnt Andrei, fratele nostru.IRINA: El e savantul nostru. n curnd va fi profesor universitar. Tata a fost militar, dar fiul su i-a ales meseria de crturar.MASA: A fost dorina tatii.OLGA: Azi ne-am btut joc de el! Mi se pare c este ndrgostit.IRINA: Da, da, de o domnioar de aici; desigur c o s vin azi pe la noi.MASA: Vai, cum se mbrac i fata asta! Nu numai c tot ce pune pe ea e urt i demodat, dar i face mil. O fust galben cu nite franjuri vulgare, cu o bluz roie. Pe fa pare c e dat cu spun. Nu, Andrei nu-i ndrgostit de ea. Nu pot crede c e att de lipsit de gust! Face pe nebunul ca s ne necjeasc! Ieri am auzit c se mrit cu Protopopov, preedintele zemstvei. Foarte bine... (Strig spreua lateral.) Andrei, dragule, vino aici o clip!(Intr Andrei.)OLGA: Fratele nostru, Andrei Sergheici. VERININ: Verinin.ANDREI: Prozorov. (Se terge cu batista pe obraz.) Sn-tei noul comandant al bateriei?138OLGA: nchipuie-ic Alexandr Ignatievicie dinMoscova.ANDREI: Da? V felicit. Acum surorile mele n-au s v mai dea pace!VERININ: Deocamdat, eu snt acela care le-am plictisit.IRINA: Privii, v rog, ce dar frumos am primit de la Andrei. (Arat un cadru pentru fotografii.) Cadrul sta e lucrat de mna lui!VERININ (se uit la cadru i nu tie ce s spun): Da... e destul de frumos...IRINA: i cel de pe pian tot de el e fcut.(Andrei d din min i se desprinde de giup.)OLGA: El e crturarul nostru... Cnt i la vioar, face orice i e meter la toate. Are numai prostul obicei de a fugi v de lume. Andrei, vino ncoa, nu pleca!(Masa i Irina ii iau de bra i-l aduc, rlzind, napoi.)MASA: Haide, haide!ANDREI: Lsai-m, v rog!MASA: Eti un-caraghios! Alexandr Ignatievici nu se supra niciodat cnd i se spunea maiorul ndrgostit".VERININ: Niciodat!MASA: Pe tine te vom porecli scripcarul ndrgostit".IRINA: Sau... dasclul ndrgostit".OLGA: Fr ndoial c e ndrgostit. Andriua e ndrgostit!IRINA (aplaud): Bravo, bravo, bis! Andriua e ndrgostit.CEBUTlKIN (se apropie pe la spate de Andrei i-l ia, cu amndou minile, de mijloc): Am fost adui pe lume pentru dragoste!" (Rlde cu poft. ine tot timpul ziarul In min.)ANDREI: Ajunge!... Ajunge!... (i terge obrazul cu batista.) N-am dormit toat noaptea i acum nu m prea simt n apele mele, cum se spune. Am citit pn la patru. Apoi m-am culcat, dar mi-a fost cu neputin s dorm. M-am gndit ba la una, ba la alta, pn s-a crpat de ziu... acum se lumineaz devreme. n sfrit, a rsrit soarele, care mi-a trimis razele de-a dreptul n pat. Vreau s traduc o carte din englezete, n timpul verii, ct stau aici.

  • VERININ: tii englezete?139ANDREI: Da. Tata, Dumnezeu s-l ierte, tare ne-a persecutat cu nvtura. E caraghios i straniu, dar trebuie s mrturisesc c, dup ce a murit, am nceput s m ngra i m-am simit ca scpat de sub jug. Mulumit lui tim azi, eu i surorile mele, franuzete, nemete i englezete; ba Irina tie i italienete. Dar nimeni nu-i poate nchipui ct ne-au costat toate astea!MASA: E un lux prea mare pentru oraul sta s cunoti trei limbi! Nici mcar lux nu e... E cai cnd ai avea ase degete la o mn! tim prea multe lucruri de prisos!VBRININ: Ia te uit! (Ride.) tii prea multe lucruri de prisos! Mie mi se pare ns c nu exist i nici nu poate exista pe lume un ora att de searbd i de plicticos, nct s nu aib nevoie de un om inteligent i nvat! S presupunem c ntre cei o sut de mii de locuitori ai acestui ora ce e drept, grosolani i napoiai aa ca dumneavoastr snt numai trei. Fr ndoial c n-o s putei nvinge bezna mulimii din jur. De-a lungul vieii vei fi nevoii s cedai i s v pierdai cu vrenisa n mulimea acestor o sut de mii; viaa v va nbui, dar nuvei dispare cu toii. Inrurirea voastr va dinui! Peste o vreme vor aprea ase, apoi doi-sprezece ini de seama voastr. Pn la urm, cei de seama voastr vor ajunge cei muli^Pestedou-trei sute de ani, viaa pe acest pmnt va fi nespus de frumoas, uimitoare. Ymul are nevoie de o astfel de via i chiar dac nu s-a ajuns n3 acolo, trebuie s-o presimt, s-o atepte, s-o viseze, s se pregteasc pentru ea! Pentru asta, el e dator s vad i s tie mai mult i mai bine dect prinii i bunicii lui./ (Ride.) i dumneavoastr v mai plngei c tii prea multe lucruri de prisos!MASA (scondu-i plria): Rmn la dejun.IRINA (oftind): ntr-adevr, toate astea ar trebui nsemnate...(Andrei a ieit fr s fie observat.)TUZENBAH: Ai spus c peste veacuri viaa pe acest pmnt va fi nespus de frumoas, uimitoare! Avei dreptate. i ca s ne mprtim de pe acum din ea, mcar de departe, ar trebui s ne pregtim, trebuie s muncim...VERININ: Da! Ce multe flori avei aici! (Se scoal i se uit mprejur.) Toata casa e minunat! V invidiez! O via140ntreag am trit n case mici, cu sobe care scoteau mereu fum, cu mobil srccioas... dou scaune i un divan... Mi-au lipsit n via flori ca astea... (i freac miinile.)Ei, ce s mai vorbim!TUZENBAH: Dar trebuie s muncim! Snt ncredinat c spunei n sinea dumneavoastr:-Uite un neam sentimental!" V asigur ns c snt ras i c nici nu tiu nemete... i tata era ortodox...(Pauz.)VERININ (plimbndu-se pe scen) :jM gndesc adeseori ce ar fi dac a putea ncepe viaa de la capt... dar de data asta n mod contient... dac aceea pe care am trit-o ar rmne n urm ca o ciorn... iar cealalt, cea nou, ar fi adevrat! Dac ar fi cu putin una ca asta, cred c ne-am strdui cu toii, nainte de toate, s nu ne mai repetm. Atunci cred c fiecare i-ar nfiripa cel puin un alt cadru de via, cu o cas plin de flori i lumin, ca asta de pild... Am o nevast i dou fetie. Nevasta mea e o persoan suferind... i aa mai departe, i aa mai departe. Dac ar fi s ncep o via nou, snt sigur c nu m-a mai nsura. Nu... nu!(Intr Kulighin in frac-uniform.)KULlGHIN (se apropie de Irina): Surioar drag, d-mi voie s te felicit de ziua ta onomastic, s-i urez sntate i tot ce se poate dori unei fete de vrsta ta. Uite, i-am adus n dar o carte. (Ic d cartea.) E istoria liceului nostru din ultimii cincizeci de ani, scris de mine. Nu-i o lucrare de mare nsemntate- Am scris-o aa, neavnd ce face. Totui, te sftuiesc s-o citeti. Bun ziua, domnilor. (Ctre Verinin.) Kulghin, profesor la liceul din localitate,

  • consilier. (Ctre Irina.) O s gseti n carte i o list a tuturor absolvenilor n rstimpul acestor cincizeci de ani. Feci, qoud potui, faciant meliora potentes.1 (O srut pe Masa.)IRINA: Cartea asta mi-ai adus-o i de Pati.KULlGHIN (r
  • (n salon au rmas numai Irina i Tuzenbah.) IRINA: Masa e prost dispus azi. S-a mritat la optespre-zece ani. Atunci i se prea c soul ei este cel mai detept om din lume! Acum e de alt prere. E cel mai bun, dar nu i cel mai detept!OLGA (nerbdtoare): Andrei, ce faci, n-ai de gnd s vii? ANDREI (vorbind din culise): Numaidect. (Apare i se ndreapt spre mas.)TUZENBAH: La ce te gndeti?IRINA: La nimic! Nu-mi place Solioni sta al dumitale, mi-e chiar team de el! Vorbete numai prostii...TUZENBAH: Un om ciudat! Mi-e i mil, mi-e i necaz pe el cteodat, dar mai mult mi-e mil. De fapt, cred c e143un timid... De cte ori sntem singuri pare foarte detept i drgu... n societate ns e grosolan i certre. Nu te duce nc acolo, las-i s se aeze la mas. D-mi voie s mai stau cteva clipe cu dumneata. La ce te gndeti? (Pauz.) Ai numai douzeci de ani, i eu nu am mplinit nc treizeci. Avem atia ani n faa noastr, un ir lung de zile, pline de dragostea ce i-o port....IRINA: Nikolai Lvovici, nu-mi vorbi de dragoste! TUZENBAH (fr s-o asculte):/Simt o sete cumplit de via, de lupt, de munc! i setea asta s-a contopit n sufletul meu cu dragostea pentru dumneata, Irina! Parc nadins eti att de fermectoare, ca viaa s mi se par i mai plin de farmec.Spune, la ce te gndeti?IRINA: Spui c viaa e frumoas! Dar dac numai parefrumoas? Pentru noi, cele trei surori, viaa n-a fost ncfrumoas, ne-a nbuit ca o buruian... Vezi, ncep s'plng... Nu, nu trebuie... (i terge iute lacrimile. Surde.)Trebuie s muncim... s muncim! N-avem bucurii... viaa niAse pare trist i fr rost tocmai pentru c nu tim ce in-jseamn munca! Ne-am nscut printre cei care o dispreuiesc.(Intr Natalia Ivanova. Poarta o rochie roz i un cordonverde.)NATAA: Lumea se i aaz la mas... Am ntrziat. (Trecnd, se uit n oglind i i aranjeaz pieptntura.) Mi se pare c snt destul de bine pieptnat... (O zrete pe Irina.) Draga mea Irina Sergheevna, te felicit! (O srut lung i cu foc.) Avei lume mult! Zu, m simt foarte stingherit! Bun ziua, domnule baron.OLGA (intrnd n salon): Uite-o i pe Natalia Ivanovna ! Bun ziua, draga mea. (Se srut.)NATAA: V felicit! E ziua onomastic a Irinei. Ce muli musafiri! Snt tare intimidat!...OLGA: N-ai de ce... snt numai de-ai casei. (optete cu vocea speriat.) Vai de mine, ce cordon verde! Draga mea, dar nu se poate!NATAA: Cum? Crezi c poart ghinion?OLGA: Nu... dar nu merge... e chiar nepotrivit...NATAA (cu o voce plngrea): Da? Crezi? Dar nu e un . verde iptor, e mai degrab ters... (O urmeaz pe Olga n sala mare.)144fin sal lumea se aaz la mas, in salon nu e nimeni.)KULGHIN: Irina, s-i dea Dumnezeu un brbat bun! E timpul s te mrii!CBBUTKIN: Natalia Ivanovna, i dumitale la fel!KULGHIN: Las c Natalia Ivanovna a i pus ochii pe unul!!MASA (bate cu furculia n marginea farfuriei): Vreau i eu un phrel de vin! Hai s-o facem lat!KULGHIN: Masa, trei cu minus la purtare!VERININ: Vodca e foarte bun! Cu ce e fcut?SOLIONI: Cu gndaci.IRINA (cu vocea plngrea): Vai! Ce oroare!OLGA: Disear avem un curcan i o plcint cu mere-Slav Domnului, azi snt acas toat ziua. i seara la fel... Domnilor, s poftii i disear...VERININ: mi'permitei s vin?IRINA: V rog. Firea ne-a adus pe lume numai pentru a iubi".NATAA: Aici se vine fr multe mofturi.CEBUTKIN: Am fost adui pe lume pentru dragoste!" (Rde.)

  • ,ANDREI: ncetai, domnilor! Nu v-ai plictisit nc?(Intr Fedotik i Rode, cu un co mare cu flori.)FEDOTIK: Mi se pare c s-au aezat la mas.RODE (vorbind tare i graseind): S-au aezat la mas? Da, ai dreptate...FEDOTIK: Ateapt o clip. (Fotografiaz.) Una! Te rog, mai ateapt niel. (Face nc o fotografie.) Dou! Acum am terminat. (Amndoi apuc coul i se ndreapt spre sala cea mare, unde snt primii cu mare glgie.)RODE (vorbind tare): V felicit i v doresc toate cele bune! Afar este o vreme minunat! Toat dimineaa ne-am plimbat cu elevii. tii c dau lecii de gimnastic la liceu...FEDOTIK: Irina Sergheevna, v putei mica... (Face o fotografie.) Sntei att de frumoas astzi! (Scoate din buzunar o sfirleaz.) Iat i o sfrleaz... Are un sunet neobinuit...IRINA: Ce minune!MASA: Pe plaiu-ntins sub geana mrii smlat n aur e-un tufan..." (Plngtor.) Ei, pentru ce spun asta? Versu-10145

    rile astea m obsedeaz... de azi diminea mi vin mereu n minte...KULlGHIN: Sntem treisprezece la mas.RODE (tare): Vai de mine, domnilor! Nu cumva sntei superstiioi?!(Risete.)KULGHIN: Dac sntem treisprezece la mas, s tii c avem printre noi ndrgostii. Nu cumva eti dumneata acela, Ivan Romanovici?(Risete.)CEBUTKIN: Snt un btrn pctos, o mrturisesc! Dar nu neleg de ce s-a roit. Natalia Ivanovna!(Toat lumea izbucnete n rs zgomotos. Nataa se scoal i fuge In salon, urmat de Andrei.)ANDREI: Te rog nu-i lua n seam! Ateapt, te rog, nu pleca...NATAA: Mi-e ruine! Nu tiu ce-i cu mine... i ei i bat joc de mine. tiu c o s par prost crescut pentru c m-am sculat de la mas, dar n-am ncotro... nu pot... (i ascunde obrazul n mlini.)ANDREI: Nu fi suprat, draga mea, te rog din sufletL Ei nu fac dect s glumeasc, dar fr rutate! Snt buni! Au inimi de aur. Te ncredinez, draga mea, scumpa mea, c amndoi ie sntem dragi! Vino aci, lng fereastr... De aici nu ne vd... (Se uit mprejur.)NATAA: Eu nu prea snt obinuit cu lumea!...ANDREI: O, tineree ! Minunat, frumoas tineree! Draga mea, scumpa mea, nu te necji! Tot ce te rog e s ai ncredere n mine... Ce bine m simt, sufletul mi-e plin de dragoste, de bucurie! Nu ne vede nimeni, nimeni! De ce, de ce m-am ndrgostit de dumneata i cnd? Nu neleg nici eu nimic! Draga mea bun i nevinovat, te rog s-mi fii soie! Te iubesc... te iubesc... aa cum n-am iubit pe nimeni nainte... (Se srut.)(n aceeai clip intr doi ofieri, care vzind scena, se opresc, foarte nedumerii.)CortinaACTUL AL DOILEAAcelai decor ca i n actul nti. E ora opt seara. Dincolo de scen, pe strad, cnt cineva abia auzit din ar-monic. Pe scen e ntuneric. Intr Natalia Ivanovna n capot i cu o luminare n mn. Se oprete n faa uii care d in odaia lui Andrei.

    NATAA: Ce faci acolo, Andriua? Citeti? Nu face nimic... ntrebam aa, ntr-o doar. (Se duce i deschide alt u, se uit nuntru i nchide ua la loc.) N-au lsat lumina aprins?...ANDREI (iese din camer cu o carte n mn): Ce-i, Nataa?NATAA: M uitam dac nu-i lumin. Acum, de lsata secului, slugile i-au pierdut capul. Te poi atepta la orice!... Ieri, la miezul nopii, am trecut prin sufragerie i ardea o luminare... N-am putut aflacine a lsat-o aprins. (Pune jos luminarea.) Cit e ceasul?ANDREI (se uit la ceas): E opt i un sfert.NATAA: Nu s-au ntors nici Olga, nici Irina. Prea muncesc mult srmanele fete! Olga are consiliu pedagogic, i Irina e la telegraf... (Ofteaz.) I-am spus azi diminea su-sorii tale : Mai eru-te, Irinadrag!" Dar nu vrea s-asculte. Ai spus c-i ora opt i un sfert? Tare mi-e team c-i bolnav Bobik al

  • nostru! De ce o fi att de rece? Ieri avea febr, i azi e rece de tot... Tare mi-e team...ANDREI: Las,Nataa c n-are nimic biatul. E sntos tun.NATAA:Totui, am s-l in la regim. Mi-e team. Cnd te gndeti c azi e vorba s vin mascaii la noi, pe la zece! Andriua, ar fi mai bine s nu vin...io*147ANDREI: Nu tiu ce s-i spun... Au fost poftii.NATAA: tii c azi diminea, cnd s-a deteptat puiorul, s-a uitat la mine i deodat mi-a surs. Vezi c m-a recunoscut. I-amspus: Bun dimineaa, Bobik, bun dimineaa, drguule!" i el rdea. Stii c nelege totul. Aadar, ne-am neles, Andriua! M duc s spun c nu primim mascaii.ANDREI (nehotrt): Mda... Vezi ns, c asta este dorina surorilor mele i ele snt stpne aici.NATAA: Las c le spun eu! Snt bune i au s neleag.. .(Plecnd.) Pentru cin am dat ordin s i edea iaurt. Doctorul a spus c numai cu iaurt o s izbuteti s slbeti. (Se oprete.) Bobik e att de rece! Mi-e team c-i prea frig la el n odaie. Ar trebui s-i dm alta, cel puin pn la primvar. Camera Irinei, de pild, s-ar potrivi de minune pentru copil: e uscat i are toat ziua soare. O s-i propun asta. Irina poate sta mpreun cu Olga, deocamdat... Tot vin ele numai la culcare ! Snt plecateziua ntreag... (Pauz.) Dragul meu Andrei, de ce nu spui nimic?ANDREI: Ce s mai zic? M gndesc i eu...NATAA: Da... voiam parc s-i spun ceva... A, da! A venit Ferapont de la zemstv. Vrea s-i vorbeasc.ANDREI (cscnd): Cheam-l aici.(Nataa iese. Andrei citete o carte, aplecat spre luminarea lsat de ea pe mas. Intr Ferapont, mbrcat ntr-un palton vechi i rupt cu guler ridicat. E legat la urechi.)ANDREI: Bun seara, scvmpule; ce vrei s-mi spui?FERAPONT: Preedintele v trimite o carte i o hrtie. Poftim ! (li d cartea i un plic.)ANDREI: Mulumesc. Bine. Dar de ce ai venit att de trziu? E trecut de ora opt!FERAPONT: Cum ai spus?ANDREI (vorbind tare): Ii spun c ai venit trziu. E ora opt trecut!FERAPONT : Da. Aa-i. Am venit de cnd era lumin, dar nu m-au lsat. Boierul ziceau are treab. Ce s-i faci? Treaba-i treab! Eu nu m grbesc. (Creznd c Andrei l ntreab ceva.) Cum ai spus?ANDREI: N-am spus nimic. (Seuit la carte.) Mine evineri i n-avem slujb. Eu ns tot m duc... acas m plic-tisesc. (Pauz.) Ei, moule, moule, ce ciudat se schimb toate i cum te mai amgete viaa! Neavnd ce face azi, am pus mina pe cartea asta, un vechi curs universitar... Mi-a venit s rd! Doamne, Doamne! Iat-m secretar la zemstv, unde Protopopov e preedinte, pe cit vreme eu nu snt de-ct secretar... tot ce pot spera, n cel mai bun caz, e s ajung mambru n consiliu! Eu s fiu membru n consiliul zemstvei de-aici, eu care visez n fiecare sear c snt profesor la Universitatea din Moscova! Un crturar de vaza... Mndriarii ruseti!...FERAPONT: Ce pot s spun eu?... A nceput s-mi slbeasc auzul.t ANDREI: Dacauzeai bine, poate c n-a fi vorbit cu tine! ySimt nevoia s vorbesc cu cineva, dar nevast-mea nu m nelege i nu tiu de ce de surori m tem. M tem... s nu rd de mine... nu beau, nu-mi place circiuma, dar tare" m-a fi dus acum pe la Testov sau la Restaurantul Mare din Moscova. Da... dragul meu!FERAPONT: tii c mai deunzi a venit pe la zemstv un antreprenor care povestea despre nite negustori din Moscova. Au mncat blinele i c unul din ei cic ar fi mncat patruzeci i ar fi murit... nu in bine minte, a mncat patruzeci sau cincizeci!ANDREI: La Moscova snt restaurante cu saloane mari, unde nimeni nu te cunoate i totui nu te simi strin. Aci te cunoate toat lumea i eti strin. Singur i strin!...FERAPONT: Cum ai spus?' (Pauz.) Tot el povestea, dar ce poi s tii, s-ar putea s mint... Cic de-a lungul Moscovei este ntins o funie...ANDREI: Cu ce scop?FERAPONT: Habar n-am. Aa zicea antreprenorul.ANDREI: Fleacuri! (Citete din carte.) Ai fost vreodat la Moscova?FERAPONT (dup o pauz): N-am fost, n-a vrut Dumnezeu! (Pauz.) Pot s plec?ANDREI: Da. Du-te sntos! (Ferapontpleac.) Fii sntos! (Citete.) S vii mine diminea s iei

  • hrtiile astea... Poi s pleci... (Pauz.) A plecat. (Se aude soneria.) Da, aa e... (Casc, se ntinde i se ndreapt, fr grab, spre camera sa.)148(Din culise se aude doica, care adoarme copilul. Intr Masai Verinin. n timp ce stau de vorb, intr jupneasa i aprinde lampa i luminrile.)MAA-. tiu i eu? (Pauz.) Nu tiu. Desigur, obinuina e mare lucru. Bunoar, dup moartea tatii, ne venea foarte greu s ne obinuim fr ordonane. Cred ns c n afara obinuinei mai vorbete n mine i simul de dreptate. Nu tiu cum o fi n alte orae, dar aici singurii oameni de treab, de neam icu cretere mai aleas snt militarii.VERININ: Mi-e tare sete, a bea un ceai...MASA (uitndu-se la ceas): Ne servete ndat. tii... m-am mritat la optsprezece ani... Mi-era team de soul Tneu... Pentru c era profesor la liceu... iar eu abia ieisem atunci din coal. Mi se prea grozav de nvat, de inteligent i de important. Acum ns, din pcate, nu mai snt de aceeai prere.VERININ: Aa-i... Da, da!MASA: Nu spun nimic despre soul meu, m-am obinuit cu el. Dar printre civili snt atia oameni lipsii de cretere, grosolani i care nu tiu s se poarte. Grosolnia m tulbur i m jignete. Sufr cnd vd c un om nu e ndeajuns de sensibil, de blnd i de politicos. Cnd mi se ntmpl s fiu ntre profesori colegii soului meu sufr!VERININ: Da... Aa-i. Mi se pare ns c nu prea este mare deosebire ntre militari i ceilali, mai cu seam n acest ora. Toi snt la fel. Cnd stai de vorb cu un intelectual de aci, fie civil, fie militar, aflic e chinuit... ba de nevast, ba de moie, de cas, de cai i aa mai departe. Vezi, noi, ruii, sntem n stare s ajungem la cele mai nalte culmi ale gndirii, dar spune-mi... de ce oare ne lsm robii de toate mruniurile vieii? De ce? ' MASA: De ce?VERININ: De ce snt ei chinuii... chinuii de copii, de neveste? i de ce, la rndul lor, copiii i nevestele snt chinuii de ei?MASA: Vd c azi eti cam prost dispus.VERININ: Se prea poate. Azi n-am mncat nimic. De diminea n-am pus nimic n'gur. Mi-e una din fete cam bolnav... Cnd se mbolnvete una din fetie, simt cum m sugrum nelinitea! M mustr contiina: cum de am fost150n stare s le dau o astfel de mam! O, dac ai fi vzut-o astzi! Ce nulitate! Am nceput s ne certm de la apte dimineaa, iar la nou am plecat trntind ua. (Pauz.) Nu-mi place s vorbesc altora despreasta, i, ciudat lucru, m plng tocmai dumitale! (li srut mina.) Te rog s nu te superi pe mine! Nu am pe nimeni pe lume n afar de dumneata. Pe nimeni...(Pauz.)MASA: Cum mai vuiete soba! Aa era cu puin nainte de a muri bietul tata. Aa vuia i atunci coul... Chiar aa...VERININ: Nu cumva eti superstiioas?!MASA; Ba da.VERININ: Ce ciudat! (li srut mina.) Eti o femeie minunat, fermectoare! Minunat, fermectoare! Cu toate c-i ntuneric aci, i vd strlucirea ochilor.MASA (se aaz pe alt scaun): Aci e mai mult lumin...VERININ: Te iubesc, te iubesc, te iubesc! Ct mi snt de dragi ochii, micrile dumitale! Adesea te visez... Minunat, fermectoare femeie!MASA (rde ncet): Nu tiu de ce mi vine s rd cnd mi vorbeti astfel. Adevrul nse c mi-e team... Nu mai spune nimic. Te rog! (Aproape n oapt.) Ba nu! Vorbete! Mi-e totuna... (i ascunde faa n mini.) Mi-e totuna. Vine cineva. S schimbm vorba...(Intr Irina i Tuzenbah prin sala mare.)TUZENBAH: tii, numele meu e alctuit din trei nume. M numesc baron Tuzenbah-Krone-Altschauer, dar snt rus, ortodox ca i dumneata. Mi-a rmas puin din firea nemeasc... Poate rbdarea i ndrtnicia cu care te plictisesc n fiecare sear, cnd vin i te conduc acas!IRINA: Ct de obosit snt!TUZENBAH: Am s vin la pot n fiecare sear i am s te conduc acas, zece-douzeci de ani, ct timp nu m vei goni... (i zrete pe Masa i pe Verinin. Se ndreapt spre ei, vesel.) Voi erai? Bun seara.IRINA: Iat-m, n sfrit, acas! (Ctre Masa.) Azi a venit la pot o cucoan care voia s telegrafieze

  • la Saratov. Voia s-i vesteasc fratele c-i murise fiul i nu-i putea aminti adresa. Pn la urm a trimis telegrama fr adres,151la Saratov. Se tnguia ntr-una i eu am fost rea cu ea, fr nici un motiv. I-am spus: N-am timp". M-am purtat prostete cu ea... Azi vin mascaii la noi?MASA: Da.IRINA (se aaz n fotoliu): O s m- odihnesc o clip... Snt obosit!TUZENBAH (surznd): Cnd te ntorci de la slujb, eti ca o feti oropsit...(Pauz.)IRINA: Am obosit. Nu-mi place slujba la pot. Nu-mi place.MASA: Ai slbit... (Fluier ncet.) Ai ntinerit. Acum semeni a biat la fa.TUZENBAH: O schimb pieptntura.IRINA: Trebuie s-mi caut alt slujb. Asta nu-i pentru mine. Nu gsesc acolo ceea ce am dorit, ceea ce am visat... E o munc fr poezie... lipsit de idei... (Bate cineva n podea.) E doctorul. (Ctre Tuzenbah.) Dragul meu, rspun-de-i. Eu nu snt n stare, snt istovit... (Tuzenbah rspunde, btnd n podea.)IRINA: O s apar ndat. Ar trebui s lum msuri. Doctorul a fost ieri cu Andrei la club i iar au pierdut. Se spune c Andrei a pierdut la joc dou sute de ruble.MASA (indiferent): Ce s-i faci?IRINA: A mai pierdut acum dousptmni... ca i n decembrie... Ce bine ar fi s piard mai repede tot! Poate c atunci am pleca din oraul sta. Doamne, Dumnezeule! Visez Moscova n fiecare noapte!Parc a fi nebun!... (Rde.) Abia n iunie o s plecm... Dar pn atunci au mai rmas... februarie, martie, april/e i mai... aproape jumtate de an. /MASA: Nataa n-ar trebui s afle c a pierdut.IRINA: Cred c puin i pas.(Prin sala mare intr Cebulikin, nc somnoros dup siesta de dup-amiaz. Dup ce ii piaptn barba, se aazi scoate din buzunar ziarul.)MASA: Ia te uit... a sosit! i-a pltit chiria? IRINA (rde): Da de unde! N-a pltit-o de opt luni. A uitat, pesemne.152MASA (rde): Ia privii ce grav st!(Rid cu toii. Pauz.)IRINA: De ce nu spui ceva, Alexandr Ignatievici?VERININ: tiu i eu? Tare a bea un ceai! Mi-a da jumtate din via pentru un pahar cu ceai! De azi diminea n-am pus nimic n gur...CEBUTKIN: Irina Sergheevna!IRINA: Ce pofteti?CEBUTKIN: Vino aici, te rog... venez ici... (Irina se duce i se aaz Ung el, la mas.) Nu pot fr dumneata. (Irina ia crile de joc i ncepe o pasien.)VERININ: Ce s-i faci! Vd c nu ne mai aduce ceaiul... S facem i noi atunci puin filozofie.TUZENBAH: Prea bine! Despre ce s vorbim?VERININ: Despre ce? Hai s vism... bunoar... la viaa de peste dou-trei sute de ani!...TUZENBAH: Ce crezi? O s zboare lumea cu aerostatelel Hainele i vor schimba croiala... Se va descoperi poate un al asele sim, care se va fi dezvoltat..] Viaa, ns, va rmne aceeai! Grea, plin de taine i fericire... Chiar peste o mie de ani, omul tot la fel o s se tnguiasc, zicnd : Vai, ce grea e viaa!" i tot aa, ca i acum, o s se team de moarte i n-o s vrea s moar.VERININ (st pe gnduri): Cum s-i spun?,-Mie mi se pare c totul va trebui s se schimbe ncetul cu ncetul i c a i nceput s se schimbe chiar sub ochii notri. Peste dou-trei sute sau o mie de ani...cci anii nu nseamn mai nimic... o s nceap o via fericit, o via nou! Noi nu vom avea parte deea, firete; ns pentru ea trim astzi, ne trudim i suferim. Noi o nfptuim... i sta e sensul exis-tenei noastre i chiar am putea spune, fericirea noastr.(Masa rde ncet.)TUZENBAH: Ce-i cu dumneata?MASA: Nici eu nu tiu! De azi diminea mi vine ntr-una s rid.VERININ: Mi-am terminat studiile n acelai Ioc cu dumneata. Dar n-am urmat Academia militar. Citesc mult, ns nu tiu s-mi aleg crile. Poate nu citesc ceea ce ar trebui. Cu toate astea, cu ct

  • triesc mai mult, cu att simt n mine153anai aprig setea de a cunoate. ncrunesc, snt aproapebtrn, i tiu att de puin, att de puin! Totui, mi separec tiu bine ceea ce este esenial i adevrat. Cta vrea s vdovedesc c fericirea nu-i pentru noi, c nu trebuie s fiei nici nu va fi... Noi trebuie s muncim, s muncim mereu.Fericirea? Fericirea e hrzit urmailor notri ndeprtai.{Pauz.) Dac nu mie, cel puin urmailor urmailor mei.(n sala mare apar Fedotik i Rode, care se aaz i cintncet, acompaniindu-se la chitar.)TUZENBAH: Dup dumneata, nici j vism la fericire n-avem voie. Dar dac eu m simt fericit!VERININ: Nu-i aa...TUZENBAH (d din miini, rizind): Se vede c nu ne putem nelege! Nu tiu ns cum a face s te conving. (Masa rde ncet.)TUZENBAH (ameninlnd-o cu degetul): R\z\,r\z\. (Ctre Verinin.) Nici peste dou-trei sute de ani, banici peste un milion de ani, viaa nu se va schimba cu o iot! Ea rmne aceeai, urmndu-i legile ei proprii, pe care noi nu le putem ptrunde i pe care nu le vom cunoate niciodat. Psrile cltoare, cocorii, de pild, i urmeaz, neobosite, zborul! Oricare ar fi gndurile ce le frmnt mintea meschine sau mree i vor continua mereu zborul, fr s tie ncotro i de ce. Ei zboar i vor continua s zboare n ciuda filozofilor ce s-ar putea ivi printre ei. Acetia vor putea s filozofeze n linite, numai s nu tulbure zborul celorlali...MASA: Bine, dar pentru ce?TUZENBAH: Pentru ce? Uite, afar ninge. Pentru ce?(Pauz.)MASA: Mie, ns, mi se pare c tot omul trebuie s aib o credin sau cel puin s o caute. Altfel, existena lui e deart, deart... S trieti i s nu tii de ce zboar cocorii? De ce se nasc copiii?... Dece snt stele pe cer?... Ori tii de ce trieti, ori toate pe lume snt fleacuri... nimicuri..^1( Pauz.): i totui, ce pcat c s-a dus tinereea! MASA: Gogol spunea: Plicticos lucru s trieti pe lume, domnilor!"154TUZENBAH : i eu am s spun: Greu lucru s se neleag cineva cu dumneavoastr, domnilor!" Mai lsai-o.CEBUTlKIN (citete din ziar): Balzac s-a cununat la Ber-dicev... (Irina cnt ncet.) Asta trebuie s mi-o nsemn n carnet. (Scrie.) Balzac s-a cununat la Berdicev. (Citete mai departe ziarul.)IRINA (fcind pasiena, tngndurat): Balzac s-a cununat la Berdicev...TUZENBAH: Zarurile au fost aruncate! tii, Mria Ser-gheevna, mi dau demisia!MASA: Am auzit. Nu vd nimic bun n asta. Nu-mi plac civilii.TUZENBAH: E totuna! (Se ridic.) Nu prea snt eu chipe! Vezi, dar, c nu fac de militar! Dar parc nu-i totuna?... Am de gnd s muncesc. Vreau cel puin o dat n viaa mea s muncesc att, nct s vinseara istovit acas, s m trn-tesc pe pat i s adorm numaidect. (Trece n sala mare.) Cred c muncitorii dorm bine noaptea!FEDOTIK (ctre Irina): Venind aci pe strada Moskov-skaia, am intrat n prvlia lui Pjikov i i-am cumprat nite creioane colorate i briceagul sta.'IRINA: Firete! Voi toi m considerai nc o feti... dar eu am crescut! (Ia creioanele i briceagul, cu vdit bucurie.) Ce drguesnt!FEDOTIK: Pentru mine am cumprat un briceag mai mare. Ia uitai-v! O lam, nc una, i-a treia. Asta e pentru scobit n urechi; uite i o forfecu i o pil de unghii.RODE (tare): Doctore, ci ani ai?CEBUTKIN: Eu? Treizeci i doi.(Rs general.)FEDOTIK: Hai s v art o pasien nou. (Aaz crile.)(Jupneasa intr cu samovarul, Anfisa rmne pe Ung el. Dup un timp intr Nalaa i se invrtete i ea In jurul mesei, apoi intr Solioni, care salut lumea i ia loc la mas.)VERININ: Ce vreme urt e afar! Ce vnt! MASA: Da, m-am sturat de atta iarn. Am i uitat cum

  • e vara.155IRINA: Mi se pare c iese pasiena. S tii c plecm la IVIoscova.FEDOTIK: Ba nu iese de loc. Ia te uit cum a nchis ptul acela pe doi de pic. (Rde.) Asta nseamn c nu plecai la Moscova!'CEBUTIKIN (citete d;n ziar): Tsitsicar... Acolo-i molim. Bntuie vrsatul negru!ANFISA (vinespre Masa): Masa, micu, poftete lumea la ceai! (Ctre Verinin.) Poftii la ceai, nlimea voastr... Iertai-m, ttucule, v-am uitat numele.MASA: Adu-l aci, doiculi, nu m mai duc acolo!IRINA: Doiculi!ANFISA: Iac, vin ndat!NATAA (ctre Solioni):lu, prunc;i tia neleg foarte bine tot! Mai deunzi i spun: Bun ziua, Bobik, bun ziua, drguule!" S fi vzut numai cum m-a privit! S nu crezi c vorbesc aa pentru c-i snt mam, te rog s m crezi! Bobik ns este un copil excepional!SOLIONI: Dac copilul sta era al meu, l puneam n tigaie i-1 mncam fript. (i ia paharul de ceai i trece n salon, aezindu-se ntr-un col.)NATAA (ascunzndu-i faa n mini): Vai, ce om brutal i prost crescut!MASA: Fericit cel ce nu vede dac acum e iarn sau var... Cred c dac a fi fost la Moscova, nu m-a fi sinchisit de timp! yiVERININ/fMai deunzi citeam nite memorii scrise de -un ministru francez la nchisoare. A fost osndit pentru afacerea Panama. Nu v putei nchipui cu ce ncntare i nsufleire vorbea de psrile pe care le vedea prin gratiile ferestrei, despre psrile pe care nu le observase niciodat atta vreme ct fusese ministru. Firete c acum, dup ce i-a recptat libertatea, nu le mai bag n seam ca nainte. La fel se va ntmpla i cu dumneata. Cnd vei tocui la Moscova, n-o s i se mai par minunat, ca acum. Fericirea nu exist pentru noi i n-o atingem niciodat, o dorim numai.TuziKNisAH (ia de pe mas o cutie de bomboane): DST unde snt bomboanele?IRINA: Le-a mncat Solioni.TUZBNBAH: Cum? Pe toate? ANFISA (servind ceaiul): Domnule, avei o scrisoare!336VERININ: Eu! (Ia scrisoarea.) E de la fiica mea. (Citete.) Da... firete! Mria Sergheevna, nu te supra... o s plec pe neobservate... nici ceaiul nu-l pot bea... (Se ridic^ tulburat.) Venica poveste...MASA: Ce s-a ntmplat? Nu se poate spune?VERININ (vorbete ncet): Iar s-a otrvit soia mea!' Snt nevoit s plec. Voi trece fr s fiu observat. Ce neplcute snt toate astea! (Srut mna Masei.) Draga mea, buna mea... frumoasa mea... o s-o iau ncetior pe-aici. (Pleac.)ANFISA: Dar unde se duce? Tocmai acum cnd am servit ceaiul! Ce om ciudat!...MAA (suprat): Vezi-i de treab! Nu dai omului pace niciodat! (Cu ceaca de ceai n min se ndreapt spre mas.) M-ai plictisit, btrno...ANFISA: Nu te mai supra, micu!ANDREI (din culise): Anfisa!ANFISA (ngn): Anfisa"... St colea i... (Iese.)MASA (n sala mare, Ung mas; suprat): Facei-mi loc i mie la mas! (Rvete crile aezate pentru pasien.) De ce v-ai aezat aici, cu crile astea? Bei ceaiul acum!IRINA: Ce rutcioas eti, Masa!MASA: Foarte bine! Dac snt rea, s nu mai vorbii cu mine. S m lsai n pace!CEBUTKIN (r'znd): Auzi dumneata! S-o lsm n pace!:MASA: Ai aizeci de ani, dar bolboroseti ntotdeauna dracu tie ce nzbtii. Parc ai fi copil!NATAA (oftnd): Masa, draga mea, nu-i frumos s foloseti n conversaie astfel de expresii! Drept s-i spun, frumoas cum eti i fcnd parte dintr-o lume aleas, ai putea fi fermectoare dac n-ai folosi aceste cuvinte nepotrivite. Je vous prie, pardonnez-moi, Mrie, mais vous avez des manieres un peu grossieres.1TUZENBAH (stpnindu-se cu greu s nu izbucneasc n rs): V-a ruga... s-mi dai... s-mi dai... mi se pare c acolo este coniac...NATAA: (II parat que mon Bobik deja ne dortpas2, s-a deteptat. Azi e bolnav, mititelul... M iertai... m duc s vd ce face. (Pleac.)

  • 1 Te rog si m ieri, Mria, dar ai maniere cam grosolane. (Fr.) Se pare ca Bobik al meu nu mai doarme. (Fr.)157

    IRINA: Unde s-a dus Alexandr Ignatievici?MASA: Acas. Iar are un bucluc cu nevast-sa.TUZENBAH (se ndreapt spre Solioni cu sticla de coniac in min): Stai mereu ngndurat i singurel i nu pot pricepe la ce te gndeti! Hai s ne mpcm! S bem un phrel cu coniac! (Beau.) Fr ndoial c va trebui s cnt toat noaptea la pian tot felul de fleacuri... Ce s-i faci?SOLIONlI: Nu neleg de ce vrei s ne mpcm? Eu nu m-am certat cu dumneata.TUZENBAH: Nu tiu de ce, dar strneti n mine un simt-mnt ciudat, ca i cum ar fi ntotdeauna o nenelegere ntre noi. Trebuie s recunosc c ai un caracter destul de straniu...SOLIONlI (declam): Snt ciudat, dar cine nu-i astfel? Deci nu te supra, Aleko."TUZENBAH: Dar ce caut aici Aleko? ^(Pauz.)SOLIONlI: Vezi... de cte ori snt singur cu cineva, merge, snt ca toi oamenii. n lume ns snt plicticos, sfios... Spun numai prostii... i totui, snt mai de treab i mai cinstit dect muli, muli alii. i o pot dovedi.TUZENBAH : De multe ori m supr pe dumneata. Venic te legi de mine cnd sntem mpreun n lume! i totui, mi-eti simpatic, nu tiu de ce. Azi m mbt... fie ce-o fi! S bem!SOLIONI: Sa bem! (Beau.) N-am nimic mpotriva du-mitale, baroane, i nici n-am avut vreodat. Daram caracterul lui Lermontov. (ncet.) i se spune c semn puin cu el... (Scoate sticlua cu parfum dinbuzunar i i d pe mlini.)TUZENBAH: S tii c demisionez. Ajunge! De cinci ani de cnd m tot gndesc i rsgndesc. In sfrit, m-am hot-rt! Am de gnd s muncesc...SOLIONlI (declam): O, nu te supra, Aleko! Ci uit ale tale visuri!"(In timp ce stau de vorb, apare Andrei; are o carte n min, trece ncet i se aaz ling luminare.)TUZENBAH: Da! Am s muncesc!CEBUTlKIN (vine n salon cu Irina): Firete c i mnca-rea era caucazian. Ciorb cu ceap i al doilea fel cehartma; asta n loc de friptur.158SOLIONI: Cerema nu-i friptur. E o legum... Seamn, cu ceapa.CEBUTKIN: Ba s-avem iertare, ngeraule. Cehartma nu e ceap, ci friptur de berbec.SOLIONI: i eu i spun c cerema e ceap. CEBUTKIN: La urma urmei, de ce m-a certa cu dumneata, care n-ai fost niciodat n Caucaz i n-ai mncat cehartma?' SOLIONlI: N-am mncat, pentru c nu pot suferi mncarea asta. Miroase a usturoi.ANDREI (rugtor): V rog, domnilor, ncetai! TUZENBAH: Cnd vin mascaii?IRINA: Au fgduit s vin pe la ora nou. Vor sosi n, curnd.TUZENPAH (l mbrieaz pe Andrei i cnt): Mi pridvoare, pridvora Pridvoraul meu cel nou. ANDREI (joac i cnt mai departe):Mi pridvoare, pridvora, Pridvoraul meu cel nou. CEBUTlKIN (tot aa joac i cnt):Mi pridvoare, pridvora, Meterit din pltina.(Toat lumea rde.)TUZENBAH (srutndu-l pe Andrei): Mai d-o naibii de treab! Hai s bem, Andriua... hai s bem is ne tutuim! S tii, Andriua, c plec cu tine la Moscova, la universitate!?SOLIONI: La care? Moscova are dou universiti.ANDREI: Moscova n-are dect o singur universitate.SOLIONI: i eu v spun c are dou.ANDREI: Poate s aib i trei! Cu-att mai bine.SOLIONI: Moscova are dou universiti! (Toat lumea protesteaz zgomotos, strignd: t... t...) V spun c Moscova are dou universiti: cea veche i cea nou. Dac nu vrei s m ascultai i v supr vorbele mele, pot s i tac, ba m pot duce i n alt camer... (Iese pe una din ui.)TUZENBAH: Bravo! Bravo! (Rde.) Domnilor, v rog s ncepem. Eu o s cnt la pian. Caraghios maie i Solioni sta. (Se aaz la pian i ncepe un vals.)MASA (dansnd singur): Baronul a but! Baronul s-a mbtat! S-a mbtat!159

  • (Intr Nataa.jNATAA (ctre Cebutkin): Ivan Romanici! (ispune ceea lui Cebutikn, apoi pleac, clcind cu grij. Cebutkin se duce la Tuzenbah, ii pune mina pe umr i li optete ceva la ureche.)IRINA: Ce s-a ntmplat?CEBUTKIN: E timpul s plecm. Rmnei sntoase!TUZENBAH: Noapte bun. Trebuie s plecm!IRINA: Dar ce mai e i asta? Nu tii c vin mascaii?ANDREI (foarte ncurcat): S vedei... mascaii nu mai vin. tii, Irina drag... Nataa a spus c Bobik nu se simte bine i de aceea... dar la urma urmei... habar n-am ce se petrece i nici nu-mi pas!IRINA (dlnd din umeri): Auzi, m rog! Bobik nu se simte bine! t

    MASA: Asta s ne fie toat paguba! Ce s-i faci? Cnd te d afar, trebuie s pleci! (Ctre Irina.) Nu Bobik e bolnav... ea este... uite-aici... (Arat cu degetul la cap.) Mahalagioaic! Asta-i!(Andrei intr In camera lui prin ua din dreapta, Cebutkin l urmeaz. n sala mare toat lumea i ia rmas bun.)FEDOTIK: Ce ru mi pare! Eram att de sigur c voi petrece bine ast-sear! Dar ce s-i faci?... Dac-i copilaul bolnav... N-avem ncotro. Mine o s-i aduc jucrii...RODE (tare): Cnd te gndeti c m-am culcat dinadins dup mas ca s pot dansa mai bine toat noaptea! E abia ora nou!MASA: Hai s ieim n strad... continum acolo conversaia!... Gsim noi ce s facem!(Se aude din vestibul cum i iau rmas bun, apoi risul vesel al lui Tuzenbah. Au plecat cu toii. Anfisai jupineasa string masa, sting luminile. Din culise se aude cintul doicii care adoarme copilul. Andrei iese ncet din camera lui, mbrcat n palton, cu plrie, urmat de Cebutkin.)CEBUTKIN: N-am mai apucat s m nsor... viaa a trecut ca un fulger. i apoi, o iubeam nebunetepe maic-ta... i ea era mritat...100

    ANDREI: Nu-i bine s te cstoreti! E plicticos!CEBUTKIN: JB tii c ai dreptate! Dar singurtatea? Orict ai filozofa, singurtatea e ceva nspimnttor, dragul meu! i totui, la urma urmei, poate c-i totuna! jANDREI: S plecm mai repede!CEBUTKIN: De ce s ne grbim? Avem tot timpul! "'."-ANDREI: M tem s nu m opreasc nevast-mea.CEBUTKIN: Aha!ANDREI: n seara asta n-am s joc... o s privesc numai... Nu prea m simt bine... Ia spune, Ivan Romanici, ce s fac? Respir att de greu...CEBUTKIN: De ce m ntrebi? Am uitat tot, dragul meu... nu mai tiu...ANDREI: S 'ieim prin buctrie!(Se aude soneria, apoi voci i risete. Cei doi ies.)IRINA (intr): Ce este?ANFISA (n oapt): Au venit mascaii.(Sun din nou.) IRINA: Spune-le, doic, c nu-i nimeni acas. S ne ierte.(Anfisa pleac. Irina se plimb, ngindurat, prin camer; este tulburat. Intr Solioni.)SOLJONI (nedumerit): Nu-i nimeni? Dar unde s-au dus cu toii?IRINA: Au plecat acas.SOLIONI: Ciudat! i dumneata eti singur aici?IRINA: Singur. (Pauz.) La revedere!SOLIONI: M-am purtat adineauri fr tact. Dar dumneata nu eti ca toi ceilali. Ai un suflet mare i curat. Dumneata tii s nelegi adevrul... Numai dumneata m poi nelege. Te iubesc nespus de mult, te iubesc din toat inima!IRINA: Te rog s pleci! Bun seara!SOLIONI: Nu pot tri fr dumneata! (Mergnd dup ea.) Bucuria mea! (Cu lacrimi n ochi.) Fericirea mea! Ce-ochi luminoi, adinei i plini de vraj! Pn acum n-am ntlnit la nici o femeie ochi ca ai dumitale!IRINA (rece): Te rog s ncetezi, Vasili Vasilicil

  • 11 Cehov Teatru161.

    SOLIONI: E prima oar c-i vorbesc de dragostea mea. Mi se pare c nu mai snt pe pmnt, ci pe alt planet! (Se freac pe frunte.) Dar n-are nici un rost... dragoste cu sila nu se poate... firete! Nu voi ngdui ns niciodat ca altul s fie fericit n locul meu. Jur pe tot ce am mai sfnt c voi ucide pe oricare rival... O, minunea mea!# (Nataa trece inlnd o luminare n min.)NATAA (deschide uile, privind n odi. Numai pe aceea care d n camera lui Andrei n-o deschide): Aici e Andrei. S-l lsm s citeasc. Iart-m, Vasili Vasilici. Nu tiam c eti aici. Nu sntmbrcat.SOLIONI: Mi-e totuna. La revedere! (Pleac.)NATAA: Fetio drag, pari foarte obosit! (O srut.) Ar fi bine s te culci mai devreme azi.IRINA: Bobik doarme?NATAA: Da, dar cam agitat. Aprop), drgu, voiam s-i spun ceva. Vezi, aa se ntmpl mai ntotdeauna, ba eu cu treaba, ba tu nu eti acas... tii, odaia lui Bobik mi se pre cam umed i rece. A ta ar fi tocmai bun pentru copil. Scumpa mea, ce-ar fi dac te-ai muta deocamdat la Olia?IRINA (nu nelege): Unde?(Se aude o troic cu clopoei care se oprete n faa casei.)NATAA: O s stai deocamdat cu Olia ntr-o odaie, i pe Bobik l mut la tine. E att de drgla, mititelul! Azi i spuneam: Bobik, tu eti al meu, al meu!" i s fi vzut cum m privea cu ochiorii lui. (Se aude soneria.) Trebuie s fie Olga. Ce trziu vine!(Intr jupneasa, care optete ceva la urechea Nataei.)NATAA: Protopopov? Ce om caraghios! A venit s m pofteasc la o plimbare cu troica... (Rde.) Cecurioi mai snt i brbaii tia! (Soneria.) Cine-o fi venit? M duc s m plimb un sfert de or... (Ctre jupneasa.) Spune-i c vin numaidect. (Soneria.) Iar sun... probabil c-i Olga. (Pleac.)t162(Jupneasa iese In fug, Irina st jos. Ingindurai, Intr Kulghin, apoi Olga i dup ei, Verinin.)KULGHIN: Dar ce-i asta? Era vorba s fie o serat!...VERININ: Ce ciudat! Am plecat de-aci acum o jumtate de or i ateptam s vin mascaii...IRINA: Au plecat cu toii.KULlGHIN: i Masa a plecat? Dar unde s-a dus? De ce ateapt Protopopov afar n troic? Pe cine ateapt?IRINA: V rog s nu m mai ntrebai atta. Snt foarte obosit.KULGHIN: Iar faci nazuri!OLGA: Consiliul s-a terminat abia acum. Ce ostenit snt! Directoarea e bolnav i eu o nlocuiesc. Vai cum m doare capul!... (Se aaz.) Andrei a pierdut ieri dou sute de ruble... tot oraul vorbete...KULlGHIN: i pe mine m-a obosit consiliul de azi! (St jos.)VERININ: Soia mea a vrut iar s m sperie i a ncercat s se otrveasc. Totul s-a sfrit ns cu bine! Acum snt mulumit! Pot s m odihnesc. Ce pcat c trebuie s plecm! V urez toate cele bune.Feodor Ilici, s plecm undeva mpreun. Nu m pot ntoarce acas. Mi-e cu neputin... S mergem...KULlGHIN: Snt obosit. Nu merg! (Se ridic.) Snt obosit. Nevast-mea a plecat acas?IRINA: Cred c da.KULGHIN (srut mna Irinei): La revedere. Mine i poimine m odihnesc. Toate cele bune! (Plecnd.) Cu ce plcere a bea un ceai! M pregteam s petrec seara ntr-o societate plcut i... O, fallacem hominum spem!1... Acuzativ cu exclamaie...VERININ: Atunci snt nevoit s m duc singur... (Pleac, fluiernd, dup Kulghin.)OLGA: M doare capul... capul... Andrei a pierdut la cri... tot oraul vorbete... M duc s m culc. (Plecnd.) Mine snt liber... ce fericire, Doamne! Mine liber i poimine la fel... M doare capul, capul... (Pleac.)IRINA (singur): Au plecat cu toii! Nu mai e nimeni!(Din strad se aude o armonic, iar dintr-o odaie, cintecul doicii.)1 O, deart sperana omeneasc. (Lat.)II*163

  • INAT AA (mbrcat n ub, cu cciulit, trece prin sala mare. Dup ea vine jupneasa): M ntorc peste o jumtate de or! M duc s m plimb puin. (Pleac.)IRINA (rmas singur, cu tristee): La Moscova, La Moscova! La Moscova!CortinaACTUL AL TREILEA

    Camera Olgi i a Irinei. La dreapta i la stnga, paturile care au n fa paravane. E ora trei noaptea. Din deprtare se aud clopote de alarm. B un incendiu mare n ora. Lumea din cas nu s-a culcat. Pe canapea st ntins Masa mbrcat ca de obicei ntr-o rochie neagr. Intr Olga, urmat de Anfisa.ANFISA: S-au adunat cu toii jos, sub scar... Le-am spus: Poftii sus, v rog, nu se poate s stai aici". Dar ei au nceput s se tnguie i s jeleasc. Spuneau: Nu tim unde e tata. Vai, fereasc sfntulsnu fi pierit n flcri!" Auzi vorb! Mai snt i alii n curte... tot dezbrcai...OLGA (scoate nite rochii din dulap): Ia, doiculi... uite, rochia asta cenuie... i asta... mai ia i bluza... i fusta... Ce nenorocire, Doamne, Dumnezeule! Se spune c ulicioara Kirsanovski a ars de la un cap la altul! Mai ia i asta, i asta. (Arunc toate rochiile n braele doicii.) i lui Verinin era s-i ard casa! S-au speriat i ei, srmanii! Spune-le s doarm la noi n noaptea asta... Nu trebuie s-i lsm s plece... Srmanul Fedotik! I-a ars tot ce avea, nimic nu i-a rmas!ANFISA: Oliuka, eu n-am putere s le duc toate... s chemm pe Ferapont.OLGA (sun): Degeaba sun acum! (Strig spre u.) Cine-i pe-acolo... s vin ncoace! (Prin ua pe care a deschis-o se zresc, pe fereastr, luminile prjolului. Se aude cum prin faa casei trec pompierii.) Ce grozvie ! De s-ar isprvi odat!(Intr Ferapont.) jOLGA: Ia toate astea i du-le jos... Sub scar o s le g~ seti pa domnioarele Kolotilin... s le dai rochiile astea..-uite, i astea.169FERAPONT: Am neles. i Moscova a ars n 1812. Doamne, Dumnezeu nostru, pn i franujii se minunau!OLGA: Du-te! Du-tefFERAPONT: Am neles. (Pleac.)OLGA: Doic drag, s le dai tot. Nu ne trebuie nimic... D-le tot, doiculi... Abia m mai in picioarele... snt obosit! Pe Verinini nu se poate s-i lsm s se duc acas... pe fete le culcm n salon... iar Alexandr Ignatievici va dormi jos, la baron... Fedotik s se culce tot acolo... sau s-i facem loc n sala mare. Doctorul s-a-mbtat parc-n-tradins! E beat mort! Nu putem culca pe nimeni la el. Pe soia lui Verinin o s-o culcm tot n salon.ANFISA (obosit): Oliuka, sufleelul meu, nu m goni... nu m goni!OLGA: Nu mai vorbi prostii, doiculi! Cine te gonete?ANFISA (i cuibrete capul la pieptul Olgi): Draga mea, inimioara mea... eu fac treab... muncesc... n curnd ns n-0~ s mai pot... din pricina btrneii! i atunci or spune: Pleac! Dar unde s m duc? ncotro? Am peste optzeci de ani... am mplinit optzeci i unu...OLGA: Las, doiculi... stai jos... Ai obosit, srcua deine! (O aaz pescaun.) S te odihneti, bunamea doic! Ce palid eti la fa!(Intra Nataa.)NATAA: Toat lumea spune c trebuie organizat un comitet de ajutorare pentru sinistrai! Ideea e minunat! Sracii trebuie ajutai ct mai grabnic... asta e doar ndatorirea celor bogai!... Bobik i Sofocika dorm de parc nu s-ar fi ntmplat nimic. Ce mult lume e la noi n cas... Unde te duci, dai peste ei... In ora bntuie gripa... mi-e team s nu se molipseasc copiii.OLGA (fr s-i dea ascultare): Din odaia asta nu se vede focul... Aci e linite...NATAA: Da... Mi se pare c mi s-a stricat coafura... (Se uit in oglind.) Se spune c m-am ngrat... nu-i adevrat! Nici un pic. Masa a adormit! E tare ostenit, srcua! (Ctre Anfisa, rece.) Nu-i dau voie s stai jos n faa mea! Scoa-l-te! Pleac de aici! (Anfisa pleac.) Nu neleg de ce o mai ii pe btrna asta!OLGA (buimcit): Iart-m, dar nu neleg nici eu...

  • 166NATAA: N-are ce cuta aici. E de la ar i s stea acolo... Ce snt mofturile astea? Mie mi place ordinea n cas! N-am nevoie de oameni de prisos! (O mngie pe Olga pe obraz.) Vai, ce obosit eti! Directoarea noastr e obosit! Cnd se va face mare Sofocika i va merge la liceu, o s-mi fie fric de tine.OLGA: N-am s fiu directoare!NATAA: Ba o s fii aleas! E lucru hotrt!OLGA: N-o s primesc... De altfel, nici nu pot... e peste puterile mele! (Bea un pahar cu ap.) Te-ai purtat adineauri ngrozitor cu doica! Iart-m, dar nu pot trece peste lucrurile astea... mi s-a fcut ru cnd am auzit!...NATAA (cu vioiciune): Iart-m, Olia, iart-m... n-am vrut s te supr...(Misa se ridic, i ia perna i pleac suprat.)OLGA: Trebuie s nelegi, draga mea... Am primit o cretere care i se pare curioas, dar nu pot suferiuna ca asta. Ieirile de acest fel m doboar, m mbolnvesc, mi iau orice curaj...NATAA: Iart-m, iart-m!... (O srut.)OLGA: Orice grosolnie, chiar numai un cuvnt rstit m fac s sufr...NATAA: E adevrat c mi se ntmpl adesea s vorbesc cum nu se cade. Dar de ce s nu nelegi i tu, draga mea, c poate foarte bine s stea i la ar!OLGA: E de treizeci de ani n casa noastr!NATAA: Foarte bine! Dar acum nu mai e n stare s munceasc! Vd c nu ne prea nelegem! Sau nu vrei s m nelegi. Nu mai poate munci! Toat ziua nu face dect s doarm sau s stea!OLGA: Las-o s stea!NATAA (mirat): Dar cum se poatesstea? E doar servitoare! (Cu o voce plingrea.) Nu te neleg de loc, Olia! Am doic la copil, nurs; avem jupneas, buctreas! Ce ne mai trebuie i btrna asta? De ce?(De departe se aud clopotele de alarm.)OLGA: Noaptea asta m-a mbtrnit cu zece ani! NATAA: Olia, s ne nelegem o dat pentru totdeauna ! Tu eti la liceu, iar eu ncas. Tu cu nvtura... Eucugos-167podria. Cnd vorbesc de slugi, tiu eu ce spun! Mine s n-o mai prind aci pe hoaa asta btrn, pe pomanagioaica asta! (D din picior.) Pe zgriporoaica asta btrn! S nu cumva s m scoatei din srite! S nu m contrazicei! (i d singur seama c a mers prea departe.) O s ne certm n-tr-una dac n-o s te mui de-aci, jos la parter! E ngrozitor!(Intr Kulghin.)KULlGHIN: Unde e Masa? E timpul s plecm i noi acas. Se spune c s-a potolit focul. (Se ntinde.)A ars numai un cartier... La nceput btea vntul i se credea c va lua foc tot oraul! (St jos.) Am obosii Scumpa mea Olga... m gndesc adesea c dac nu era Masa pe lume, m-a fi cstorit cu tine...Eti attde bun... Snt istovit... (Ascult ncordat.)OLGA: Ce e?KULGHIN: Doctorul bea ntr-una. Parc-o face nadins! E beat turt! (Se ridic.) Mi se pare c vine ncoace. Ai auzit? Da... da, vine aci. (Rlde.) Vezi ce face... M ascund. (Se duce i se ascunde n col dup dulap.) Ce bandit!OLGA: De doi ani n-a mai but. i acuma, uite-aa ne-tam-nesam s-a mbtat! (Se retrage cu Nataa n fundul odii.)(Cebutikin intr, trece prin odaie fr s se clatine, ca un om treaz, se oprete, se uit jur~imprejur, apoi se duce la lavabou si ncepe s se spele ve miini.)}CEBUTIKIN (mohort): Dracu s-i ia pe toi!... Da... toi cred c snt doctor, c tiu s lecuiesc tot felul de boli. Eu ns nu tiu nimic, am uitat tot. Nu-mi amintesc nimic, nimic... (Olga i Nataa ies fr s fie vzute de Cebutkin.) S-i ia dracu pe toi... Miercurea trecut m-au chemat n Zaspi, la o femeie bolnav, s-o lecuiesc! Dar femeia a murit... i eu snt vinovat! Da, da... Acum douzeci i cincide ani mai tiam ceva! Acum ns, am uitat tot! Poate c nici nu mai snt om, poate m prefac numai. M prefac c am brae, cap, picioare! Poate c nici nu mai snt i mi se pare numai c umblu... mnnc,dorm. (Plnge.) O, ce bine ar fi s nu mai exist 1 (Nu mai plnge; mohort.) Dracu s mai tie...Acum treizile vorbeau la club... ziceau: Shakespeare... Voltaire... N-am citit nimic... nimic! Dar m-am pre-168

  • fcut c tiu de toate... i alii fceau la fel. Josnicie! Dobitociei Mi-am adus aminte de femeia aceea pecare em lsat-o s moar miercurea trecut! Mi-am adus aminte de toate... Simeam o greutate pe suflet! Mi-era sil de mine... M-am dus i m-am mbtat...(Intr Irina cu Verinin i Tuzenbah. Tuzenbah este mbrcat n haine civile, noi, elegante.)IRINA: S rmnem aici... N-o s intre nimeni.VERININ: Dac nu erau soldaii, ardea tot oraul. Buni biei! (i freac minile de plcere.) Buni biei! Suflete de aur!...KULlGHIN (se apropie de ei): Ct e ceasul, domnilor?TUZENBAH: Trei trecute. ncepe s se lumineze!IRINA: S-au adunat cu toii n sala cea mare i nimeni nu pleac. E i Solioni al vostru cu ei!... (CtreCebutkin.} Doctore! Mai bine te-ai duce s te culci!CEBUTKIN: Nu-i nimic... V mulumesc... (i piaptn barba.)KULGHIN (rde): S-a ciupit bine Ivan Romanci. (l bate pe umr.) Bravo!... In vino veritas... spuneau anticii.TUZENBAH: Toat lumea m roag s dau un concert n folosul sinistrailor.IRINA: Da! Dar cu cine?TUZENBAH: S-ar putea aranja! Mria Sergheevna, dup prerea mea, cnt minunat la pian!KULGHIN: Da... cnt ntr-adevr foarte bine!IRINA: A mai uitat... n-a mai cntat de trei sau patru ani!TUZENBAH: Aici, n ora, absolut nimeni nu nelege muzica. Nimeni. Eu ns m pricep i v ncredinez c Mria Sergheevna cnt admirabil! A zice cu talent chiar!KULGHIN: S tii c ai dreptate, baroane! O iubesc mult pe Masa. E foarte drgu!TUZENBAH: Ce greu trebuie s fie s ai un dar att de minunat i s nu te neleag nimeni! Nimeni...KULGHIN (ofteaz): Ehei!... da... Credei ns c se cade ca Masa s cnte la concert? (Pauz.) Eu nuprea m pricep. Poate c da... tii, domnilor, directorul nostru e un om bun, chiar foarte bun i detept, dar are concepii cam ciudate... Bineneles c asta n-ar fi treaba lui, dar169dac vrei, pot s-i vorbesc... (Cebutkin ia ceasul de porelan i-l privete cu ncordare.)VERININ: Uitai-v n ce hal de murdrie snt! Asta s-a ntmplat acolo, la stingerea focului. (Pauz.) Ieri am auzit n treact c e vorba s ne mutm undeva departe, cu brigada... Unii spun n Polonia... alii la Cita.TUZENBAH: Aa-i... i eu am auzit! n cazul sta o s rmn oraul pustiu...IRINA: i noi o s plecm...CEBUTKIN (scap din min ceasul, care se sparge n buci): Praf s-a fcut!...(Tcere. Toat lumea e necjit 'i jenat.)KULGHIN (adunnd cioburile de pe jos): Ivan Romanici, Ivan Romanici! S spargi un lucru att de scump! O s-i punem not rea la purtare!IRINA: Era ceasuj mamei!CEBUTKIN: Se prea poate... al mamei... ntr-adevr! Cine tie! Poate c nici nu l-am spart. Vi se pare numai c e spart, poate ni se pare numai c trim, dar, de fapt, nici nu existm. Nimeni nu tie nimic! Nici eu, nici ceilali! (ndreptiniu-se spre u.) Ce v uitai aa? Habar n-avei de nimic! Uite, Nataa, de pild... are o aventur cu Pro-topopov... Dar voi nu tii nimic, stai aici, nu vedei i nu auzii nimic, dar Nataa are o aventur cu Protopopov. (Cnt.) Ehei!... O s-o nghiii voi i p-asta! (Pleac.)VERININ: Mda! (Rde.) Ce curioase snt toate astea... (Pauz.) Cnd a izbucnit focul, am dat repede fuga acas. Cnd s m apropii, ce vd? Casa neatins, nici o primejdie, dar fetiele stteau n prag, dezbrcate, prsite de mama lor. mprejur, lumea se agita, caii goneau; cinii ltrau. Micuele de ele, nspimntate, buimcite, aveau priviri att de rugtoare... Mi s-a strns inima cnd le-am vzut chipurile. Doamne, Dumnezeule, m-am gndit, ct suferin le-o mai fi hrzit i lor n via! Le-am luat cu mine i am dat fuga cu ele ncoace. Dar m gndeam mereu la suferinele care le ateapt... (Se aud clopotele de alarm; pauz.) Cnd sosesc aci, dau de nevast-mea, suprat foc, care mai face i scandal... (Intr Masa cu perna i se aaz pe canapea.) Cnd mi-am vzut fetiele n prag, dezbrcate,in strada nroit de vpaia focului, cu vuietul i larma dim-170prejur, m-am gndit la vremurile de demult. Odinioar, se ntmpla la fel, atunci cnd nvleau pe

  • neateptate vrjmaii, prdnd i prjolind... i totui ce mare deosebire ntre ce a fost i ce este acum. Snt ncredinat c peste dou-trei sute de ani lumea va privi spre vremurile noastre cu groaz, cu batjocur. Viaa noastr de azi li se va prea greoaie, apstoare i stranie... Ce via frumoas va fi atunci! (Rde.) Iertai-m, am nceput iar s filozofez! mi dai voie s continui, dragii mei? Azi am o poft grozav s fac pe filozoful. M simt inspirat. (Pauz.) Aici, parc a adormit toat lumea. i cum v spuneam, ce via frumoas va fi atunci! nchipuii-v numai... Acum sntei numai trei n tot oraul. Dar n generaiile viitoare, numrul celor de-o seam cu voi va fi mai mare, din ce n ce mai mare. i va veni vremea cnd totul se va schimba i se va tri dup cum gndii voi. Dar i voi vei mbtrni. Se va nate o lume nou, mai bun, din ce n ce mai bun... (Rde.) Nu tiu ce am azi... am opoft slbatic de via, rea este pentru orice vrst. Avntul ei ( (Rde.)MASA: Tram... tam... tam...VERININ: Tam... tam...MASA: Tra... ra... ra...VERININ: Tra... ta... ta.FEDOTIK (intr, opind): mi-a rmas nimic!(Cnt.) Iubi-binefctor...". (Rde.) Mi-a ars totul.Totul! Nu(Rid cu toii.)IRINA: Las glumele astea. i-a ars tot?FEDOTIK (rznd): Nu mi-a rmas un fir. Nimic. A ars i chitara i aparatul fotografic. Au ars i scrisorile... Voiam s-i druiesc un carnet... i el a ars. (Intr Solioni.)IRINA: Nu, nu se poate s intri aci. Te rog pleac, Vasili Vasilici.SOLIONI: Dar cum, baronul poate sta i eu nu?VERININ: Are dreptate, trebuie s plecm i noi. Ce-o mai fi cu incendiul?SOLIONI: Se spune c s-a mai potolit. Ce ciudat! De ce baronul o fi avnd voie s stea i eu nu? (Scoate sticlua cu parfum din buzunar i se parfumeaz.)171VERININ (ant iar): Tram... tam... tam...MASA: Tam... tam...VERININ (rlzlnd ctre Solionli): Haidei n sala mare!SOLIONI: Prea bine. O vom nsemna i pe asta. Toate acestea mai ndelung le-a tlmci, dac de gte team nu mi-ar fi..." (Privindu-l pe Tuzenbah.) Pui... pui... pui... (Iese cu Verinin i Fedotik.)IRINA: Soloni sta a umplut odaia de fum! (Nedumerit.) Nu cumva a adormit baronul? Nikolai Lvovici! Tre-zete-te!TUZENBAH (buimac): Vai, ce obosit eram... fabrica de crmizi... S nu credei c visez... tot ce spun e adevrat... Plec n curnd la fabrica de crmizi, ncep s muncesc. A mai fost vorba despre asta. (Ctre Irina, cu dragoste.) Eti att de palid! Eti fermectoare, minunat... Am impresia c risipeti toat bezna dimprejur cu paloarea dumitale, ca o lumin... Eti trist... nu te mpaci cu viaa... De ce nu vii cu mine? Vino, vin s muncim mpreun!MASA: Te rog s pleci de aici, Nikolai Lvovici!^TUZENBAH (rznd): Erai aci? Nu te vedeam, (li srut Irinei mina.) La revedere, plec!... Acum, cndte privesc, mi-aduc aminte cum ?erai de ziua dumitale... E mult deatunci, erai vesel, plin de avnt i vorbeai cu nflcrare despre bucuria de a munci... Pe-atunci mai puteam ntrezri o via fericit. Dar astzi? (i srut mina.) Ai lacrimi n ochi... culc-te... se lumineaz... E aproape ziu... Dac mi-ar fi ngduit s-mi dau viaa pentru dumneata!MASA: Pleac, Nikolai Lvovici! Te rog...TUZENBAH: Plec... (Pleac.)MASA (culclndu-se): Feodor, dormi?KULGHIN: Cum?MASA: Ai face bine s te duci acas.KULGHIN: Draga mea Masa! Scumpa mea Masa!IRINA: Las-o s se odihneasc, Fedia. E obosit.KULGHIN: Plec numaidect... soia mea scump i drag... te iubesc, tu eti singura mea dragoste...MASA (suprat): Amo, amas, amat, amamus, amatis, amant...

  • KULGHIN (rlde): Eti ntr-adevr extraordinar! De apte ani snt cstorit cu tine i am impresia c ieri ne-am172cununat! Pe cuvntul meu, eti o femeie excepional. Ce mulumit snt! Ce mulumit snt!MAA: Ce plictisit snt! Ce plictisit snt! (Se ridic pe jumtate i vorbete, aezat pe canapea.) Uite, m rog, e ceva ce nu-mi iese din cap... E revolttor. mi st ca un cui n minte i nu pot s tac. Vorbesc de Andrei. A ipotecat casa la banc i nevast-sa a luat toi banii... Casa nu e numai a lui, e i a noastr. Asta trebuie s-o tie, dac e un om cinstit.KULGHIN: Dar cum i vine s vorbeti aa, Masa? Ce-a tu nevoie de toate socotelile astea? Bietul Andriua e ndatorat pn-n gt!... Las-l n plata Domnului!MAA: Oricum, s tii c e revolttor! (Se culc iar.)KULGHIN: Slav Domnului, nu sntem sraci. Eu muncesc la liceu i mai dau i meditaii. Snt om cinstit, fr pretenii... Omnia mea mecum porto1, cum s-ar spune.MAA: N-am nevoie de nimic, dar m revolt nedreptatea! (Pauz.) Du-te, Feodor.KULGHIN (o srut): Odihnete-te puin, eti obosit. Eu stau dincolo i te atept. Dormi! (Se ndreapt spre u.) Snt foarte mulumit, snt att de mulumit! (Pleac.)IRINA: E adevrat! Andrei al nostru s-a fcut att de meschin! Cum a deczut i a mbtrnit alturi de femeia asta! Altdat se pregtea s devin profesor universitar, i ieri se luda c a intrat, n sfrit, n consiliul zemstvei. El, un membru oarecare... i Protopopov, preedinte... Tot oraul crtete, i bate joc, numai el nu vede, nu tie nimic... Ia uite cum au dat fuga cu toii s ajute la stingerea focului. Numai el st nchis n camera lui, ca i cum nimic nu s-ar ntmpla. Atta tie i el... s cnte la vioar. (Nervoas.) E ngrozitor, ngrozitor! (Izbucnete n pllns.) Nu mai pot! Nu mai pot! Nu mai pot ndura! Nu mai pot! (Intr Olga. Ornduiete luciurile pe msua ei.)IRINA (plnge cu hohote): Gonii-m de aici! Dai-m afar! Nu mai pot!OLGA (speriat): Ce e cu tine, draga mea, ce s-a ntm-plat?IRINA (hohotind): Unde? Unde s-a dus totul? Cum de s-a spulberat? Doamne, Dumnezeule! Am uitat tot, toi1 Port cu mine tot ce e al meu. (Lat.)173Totul s-a nvlmit n mintea mea... nu mai tiu cum se spune fereastr n italienete, sau tavan... In fiecare zi uit cte ceva... i viaa trece, vremea nu se mai ntoarce. N-o s mai plecm niciodat la Moscova, niciodat! Acum mi dau seama c n-o s mai plecm!... OLGA: O, draga mea, draga mea.IRINA/(ncearc s se stplneasc): Ce nenorocit snt! Nu pot sa muncesc, n-o s mai muncesc. Ajunge, ajunge! Am fost telegrafist, acum snt la zemstv... ursc i dispreuiesc tot ce mi se d s lucrez... Am douzeci i patru de ani. Muncesc de mult. Parc mi s-a uscat mintea, am slbit, m-am sluit, am mbtrnit, i nici o mulumire sufleteasc. Vremea trece. Am impresia c m scufund, c m deprtez de viaa adevrat, frumoas. Mi se pare c m prvlesc n bezn, n prpastie. Dezndejdea m sugrum. Cumde mai triesc? Cum de nu m-am sinucis pn acum? Nici eu nu tiu... &OLGA: Nw mai plnge, fetia mea, nu mai plnge!... Mi se rupe inima!IRINA: Nu, nu. N-o s mai plng! Destul... Uite c nu mai plng! Ajunge, ajunge!OLGA: Scumpa mea, i vorbesc acum ca un bun prieten, ca o sor! Ascult-m, urmeaz-mi sfatul! Mrit-te cu baronul! (Irina plnge ncet.) tiu c l preuieti, c-l stimezi... E adevratc nu-i frumos, dar e att de cumsecade, de curat la suflet!... i apoi nu se cstorete omul numai din dragoste, ci i ca s ndeplineasc o anumit ndatorire. Aa gndesc eu i snt ncredinat c a putea s m mrit fr s iubesc! A primi orice cerere n cstorie, dac omul ar fi cumsecade 1... Chiar dac ar fi btrn...IRINA: km ateptat ntr-una i am ndjduit c ne vom muta la Moscova, c voi gsi acolo unom adevrat, un om al visurilor mele, al dorinelor mele... Dar iat c totul e n zadar... In zadar... IOLGA (mbrind-o): Surioara mea drag, scumpa mea surioar. Te neleg! Gnd i-a dat demisia baronul Nikolai Lvovici i a aprut n haine civile, mi s-a prut att de ur-el, nct m-

  • au podidit lacrimile... M-a ntrebat: De ce plngi?" Ce era s-i spun? i totui, dac Dumnezeu l va ajuta i te va lua de soie, voi fi fericit, cci asta e altceva, cu totul altceva!174(Intr Nataa cu o luminare in min. Trece prin odaie, de la dreapta spre sting, fr s spun un cuvint.JMASA (Se aaz pe canapeaua pe care era culcat): Asta umbl de parc ea ar fi dat foc oraului!OLGA: Eti proast, Masa. Iart-m, te rog, dar tu eti cea mai proast din familia noastr.(Pauz.)MASA: Dragele mele, surorile mele, vreau s m spovedesc vou! Mi-e sufletul nctuat! Vou m voi spovedi! i nimnui dup aceea niciodat! Uite c ncep... (ncet.) E taina mea cea mai adnc, voi ns trebuie s-o aflai... Nu mai pot s tac... (Pauz.) Iubesc... iubesc... l iubesc... ]-ai vzut adineauri!... Ei bine, ce s mai spun... ntr-un cuvnt, l iubesc pe Verinin!OLGA (trece dup paravanul care se afl n faa patului ei): Las asta, Masa, eu tot nu te aud.MASA: Ce vrei s fac? (i ia capul n mini.) La nceput, mi s-a prut un om ciudat! Apoi mi s-a fcut mil de el... i pn la urm am nceput s-l iubesc! l iubesc aa cum este... cu vocea,cu cuvintele lui... cu nenorocirile, cu cele dou fetie...OLGA (vorbete de dup paravan): S tii c nu aud nimic! Poi spune orice prostie, c tot nuaud!MAA: Tu eti proast, Olia! Iubesc... pesemne c aa mi-a fost scris, c asta mi-e ursita... i el m iubete... M tem grozav... Da! Nu e bine? (O trage de min pe Irina ctre ea.) O, drgua mea! Cum o s ne trim viaa asta? Ce-o s ni se mai ntmple? Cnd le citeti n cri, toate i separ nvechite, de parc le-ai fi tiut de mult, dar cnd iubeti tu nsui, i dai seama c nimeni nu tie nimic! C fiecare trebuie s hotrasc singur pentru el... Dragele mele, scumpele mele surioare... Acum v-am spus tot... acum o s tac... Voi gri numai ca nebunul lui Gogol: Tcere, tcere!...(Intr Andrei i dup el Feraponl.)ANDREI (suprat): Ce tot vrei? Nu mai neleg nimic!FERAPONT (din u, nerbdtor): Eu, Andrei Sergheevici, v-am spus cel puin de zece ori pn acum...ANDREI: n primul rnd, nu snt Andrei Sergheevici pentru tine, ci nlimea voastr,175

    PERAPONT: V roag pompierii, nlimea voastr, s le dai voie s treac prin parc spre ru, c pn acum au tot ocolit i le vine foarte greu.ANDREI: Bine! Spune-le s treac. (Ferapont pleac.) M-au plictisit. Unde e Olga? (Olga iese de dup paravan.) Te-a ruga s-mi dai cheia ta de la dulap. Pe a mea am pierdut-o... Aveai o chei mic...(Olga li ntinde cheia, fr un cuvnt; Irina se duce dup paravanul din faa patului ei. Pauz.)ANDREI: Ce foc mare! Bine c s-a mai potolit. S-i ia dracu pe toi! M-a scos din srite acestFerapont!... I-am spus o prostie... nlimea voastr... (Pauz.) De ce nu spui nimic, Olia? (Pauz.) Cred c ar fi timpul s lai la o parte prostiile i s nu te mai superi pentru toate fleacurile... Acum, c sntem cu toii aci, i Masa, i tu, i Irina, ar fi bine s ne lmurim o datpentru totdeauna. Ce avei mpotriva mea? Ce avei?OLGA: Las, Andriua! E i mine zi. (Tulburat.) Ce noapte zbuciumat!ANDREI: (intimidat): Nu te supra. Eu ntreb foarte linitit: ce avei mpotriva mea? Spunei-mi pe fa!(Se aule din culise vocea lui Verinin: Tram, tam, tam.)MASA (se ridic i anta tare): Tra, ta, ta. (Ctre Olga.) La revedere, Olia, Dumnezeu s te pzeasc! (Se duce dup paravan i o srut pe Irina.) Somn uor... La revedere, Andrei! Te rog, du-te... Fetele snt prea obosite... Mine o s lmurii totul... (Pleac.)OLGA: Da, Andriua, ar fi bine s amnm pe mine... (Se duce dup paravanul ei.) Trebuie

  • s ne culcm! /ANDREI: Am s spun ce am de spus i dup aceea plec. Uite! Mai nti avei ceva mpotriva Nataei, nevast-mea. Mi-am dat seama de asta din prima zi a csniciei mele. Trebuie s v spun ns c Nataa este o fat minunat, cinstit, dreapt imrinimoas. Asta eprerea mea. O iubesc i o stimez! Ai neles? i cerca i ceilali s fac la fel. nc o dat v spun, e dreapt, cinstit i mrinimoas. Toate nemulumirile voastre, iertai-m, nu snt dect mofturi... (Pauz.) Apoi mi se pare c sntei suprate pe mine pentru c nu am devenit profesor, pentru c nu m ocup cu tiina. Vedei170

    ns c am slujb la zemstv, am intrat n consiliul de conducere. Cred c ceea ce fac acum e tot att de bun i sfnt ca i cnd a fi slujit tiina. Snt membru n consiliul zemst-veii dac vreis tii, snt chiar mndru de asta... (Pauz.) In sfrit, mai am ceva de spus!... Am ipotecatcasa fr s v cer consimmntul... Recunosc c snt vinovat i v cer iertare. Am fost foratdedatorii... Treizeci i cinci de mii... Nu mai joc cri, m-am lsat de mult... Tot ce pot sspun ca s m justific e c voi avei pensia tatii, n timp ce eu n-am avut nimic... nici un venit, ca s zic aa...[(Pauz.)KULGHIN (din u): Masa e aci? (ngrijorat.) Dar unde e? Ciudat... (Pleac.)ANDREI: Nimeni nu vrea s m asculte! Nataa e o fat minunat, cinstit. (Se plimb tcut pe scen, apoi se oprete.) Cnd m-am nsurat, m gndeam c o s fim fericii... cu toii! Doamne, Dumnezeule! (Izbucnete n plns.) Surorile mele dragi, scumpele mele, s nu m credei, s nu credei un cuvnt din tot ce v-am spus... S nu m credei... (Pleac.)KULGHIN (apare In u nelinitit): Unde e Masa? Nu-i aci? Ce ciudat! (Pleac.)(Se aud clopotele pompierilor. Scena e pustie.)IRINA (de dup paravan): Olia! Cine bate n podea?OLGA: Doctorul, Ivan Romanici. E beat.IRINA: Ce noapte zbuciumat! (Pauz.) Olia! (Scoate capul de dup paravan.) Ai auzit? E vorba s plece brigada de aci... o mut undeva, departe...OLGA: Zvonuri...IRINA: Vom rmne singure, singure de tot... Olia!OLGA: Ei i?V IRINA: Scumpa, draga mea! Tu tii ct l preuiesc, ct l stimez pe baron. E un om cumsecad. M voi mrita cu el, snt hotrt s fac orice, numai s plecm la Moscova! Te rog din suflet, s plecm! Nu e nimic pe lume mai frumos ca Moscova! S plecm, Olia, s plecm!Cortina12ACTUL AL PATRULEAParcul cu copaci btrni ai casei Prozorov. In fundul aleii lungi de brazi se zrete rul. Pe cellalt mal e pdurea. In dreapta e terasa casei. Pe teras e pus masa,, pahare, sticle, s-a but ampanie. E la amiaz. Dinspre strad spre ru trece din cnd n cnd, traversnd parcul^ cte cineva, n grab. Apoi mai trec i vreo cinci soldai. In tot timpul actului, Gebutikin e foarte bine dispus. St n parc n fotoliu i ateapt s fie chemat. E cu chipiu i baston. Pe teras stau Tuzenbah, Irina i Kul-ghin, care e cu mustaa ras i poart decoraia atrnat de gt. Fedotik i Rode coboar de pe teras n parc, petrecui de ceilali. Amndoi snt n inute de campanie.TUZSNBAH (se srut cu Fedotik): Ditgul meu, em trit ca doi prieteni bunii (Se srut cu Rode.) nc o dat... adio, dragul meu!IRINA: La revedere!FEDOTIK: Adio! Nu la revedere, cci n-o s ne mai vedem niciodat!KULGHIN: Cine tie? (i terge ochii i surde.) Ia te uit! M-au podidit lacrimile!IRINA: Poate c ne mai ntlnim vreodat!FEDOTIK: Da. Peste zece-cincisprezece sni! Atunci ns abia ne vom recunoate i ne vom saluta cu rceal! (Ia un instantaneu.) Stai!... E pentru ultima car!RODE (l mbrieaz pe Tuzenbah): N-o s ne mai vedem. (Srut mna Irinei.) V mulumesc din

  • suflet pentru tot, pentru tot!FEDOTIK (nciudat): Stai puin!...178

    TUZENBAH: Cu voia lui Dumnezeu, ne vom mai ntlni... S ne scriei... neaprat...RODE (arunend o privire prin parc): Adio, copaci! (Strig.) Hop! Hop! (Pauz.) Adio, frumos ecou!KULGHIN: Ei, cine tie, poate c v vei nsura acolo, n Polonia... Nevestele voastre poloneze v vor mbria, spunndu-v: Kochanie1*. (Rde.)FEDOTIK (se uit la ceas): Nu mai avem nici o or! Din toat bateria, numai Soioni pleac cu lepul. Noi o pornim cu coloana. Azi vor pleca trei baterii cu cte un divizion, mine alte trei. Peste oraul sta se vor aterne apoi linitea i tcerea...TUZENBAH: i o plictiseal fr margini.RODE: Unde e Mria Sergheevna?KULGHIN: Masa e n parc.FEDOTIK: Trebuie s ne lum rmas bun i de la dnsa.RODE: Adio, trebuie s plec, altfel simt c m apuc plinsul! (i mbrieaz n grab pe Tuzenbah ipe Kul-ghin i srut mna Irinei.) Ce bine am trit aci!FEDOTIK (ctre Kulghin): Iat o amintire... un carneel cu creiona... Hai s-o lum spre ru... (Pleac amndoi i se ntorc de cteva ori, ca s mai priveasc casa.)RODE (strig): Hop! Hop!KULGHIN (strig): Adio!(Se vede cum se Intllnesc n fundul scenei cu Masa, i iau rmas bun i pleac mpreun cu ea.)IRINA: Au plecat!... (Se aaz pe ultima treapt a terasei.)GEBUTKIN: Au uitat s-i ia rmas bun de la mineiIRINA: Dar dumneata ce-ai pzit?CEBUTKIN: Drept s-i spun, am uitat i eu! i voi ntlni n curnd, de altfel, pentru c mine plec... Da! Mai am o zi de stat aici! Peste un an ies la pensie. M ntorc aci ca s-mi petrec restul zilelor alturi de voi. Nu mi-a mai rmas dect un anior pn la pensie... (Pune ziarul n buzunar i scoate un altul.) O s vin aci, pe lng voi o s-mi schimb cu totul viaa... O s devin att de linitit, att de cuminte i potolit!...1 Iubitule. (Polon.).12*179IRINA: Ai dreptate! S tii c ar trebui s-i schimbi felul de via! Da, da, ar trebui s ncerci.CEBUTlKIN: Da. Asta o simt i eu. (Fredoneaz ncet.) Tarara-bumbia... tarara-bumbia...KULIGHIN: Eti incorigibil, Ivan Romanici, incorigibil!CEBUTKIN: Ce-ar fi s te mai ocupi de mine? Poate c m-a ndrepta...IRINA: Feodor i-a ras mustile! Nu pot s-l vd!KULGHIN: De ce?CEBUTKIN: i-a spune eu cu ce semeni, dar nu pot!KULGHIN: Ce s-i faci? Asta-i un modus vivendi. Directorul n-are musta... Cnd m-au fcut inspector... mi-am ras-o i eu! Nu place nimnui, dar nu-mi pas! Cu sau fr musta, snt tot att de mulumit!... (Se asaz.J(n fundul parcului apare Andrei, mpingnd cruciorul copilului.)IRINA: Dragul meu Ivan Romanici, snt foarte ngrijorat! Dumneata ai fost asear pe bulevard; spune-mi, te rog, ce s-a ntmplat acolo?CEBUTKIN: Ce s-a ntmplat? Nimic! Fleacuri! (Citete ziarul.) Parc nu-i totuna?KULGHIN: Se zice c s-a ntlnit Solioni cu baronul pe bulevard, n faa teatrului...TUZENBAH: nceteaz! Ce rost are... (D apoi, plictisit, din min i intr n cas.)KULGHIN: S-au ntlnit n faa teatrului... Solioni s-a %legat de baron. Baronului i-a srit andra i -a insultat...CEBUTKIN: Habar n-em de nimic... Fleacuri!KULGHIN: Se zice c Solioni o iubete pe Irina... din pricina asta l urte pe baron... E foarte uor de neles... Irina e o fat frumoas! Seamn niel cu Masa... e tot att de

  • vistoare... Dar tu, Irina, ai o fire mai blnd... De altfel, i Masa are un caracter bun. O iubescnespus de mult pe Masa.(Din fundul parcului se aude: Oho... hop, hop!)IRINA (tresare): Nu tiu de ce m sperie totul azi? (Pauz.) Totulepregtit... dupmastrimitlucrurile...Mine m cunun cu baronul i plecm ndat la fabrica de cr-180

    imizi... Poimine ncepe coala... ncep i eu o via nou! De mi-ar ajuta Dumnezeu! La examenul de profesorat eram att de emoionat, att de fericit! mi venea s plng de bucurie... (Pauz.) Trebuie s soseasc dintr-un moment ntr-altul i crua... dup lucruri...KULGHIN: Prea bine, prea bine! Numai c mi se pare totul cam neserios... Prea mult filozofie i prea puin seriozitate... Totui i doresc noroc... din tot sufletul!CEBUTKIN (micat): Drgua mea, draga mea, buna mea... inimioara mea de aur... Ai luat-o mult prea nainte... nu v mai pot ajunge. Am rmas n urm... precum pasrea zburtoare, care mbtrnind, nu mai poate zbura. Avntai-v, puiorii mei, tot mai sus, n vzduhuri... cu Dumnezeu! (Pauz.) Degeaba i-ai ras mustaa, Feodor Ilici!KULGHIN: D-o ncolo de musta! (Ofteaz.) Azi se duc militarii notri! Viaa o s reintre n vechile fgauri... Orice s-ar spune, Masa e o femeie bun i cinstit! O iubesc mult i-i sntrecunosctor pentru soarta mea... Vezi, oamenii au ursite att de deosebite! Bunoar... e aici, la accize, un funcionar... se numete Kozriov... a fost coleg cu mine n clasa a cincea. L-au dat afar, pentru c nu putea pricepe ut consecutivum. Acum o duce foarte prost. E srac, bolnav. Cnd l ntlnesc i spun: Bun ziua, ut consecutivum!"... Da, mi rspunde, chiar aa-i... consecutivum..." i tuete. Eu ns am avut ntotdeauna noroc. Snt fericit, am fost decorat cu Odinul Stanislav gradul II i am ajuns dascl. nv pe alii acum acest ut consecutivum... Firete... Snt un om detept, mai detept dect muli alii... dar fericirea nu st n asta...(n cas cin ta cineva la pian Rugciunea unei fecioare".)IRINA: Mine sear n-o s mai aud Rugciunea unei fecioare". N-o s-l mai vad pe acest Protopopov!... (Pauz.) A venit i azi! St acolo n salon...KULGHIN: N-a venit nc directoarea?IRINA: Nu. Au trimis s-o cheme. Nici nu v putei nchipui ce greu e pentru mine s stau aci fr Olia... Acum locuiete la liceu... unde e directoare... Toat ziua are treab i eu snt singur, mi-e urt, n-am ce face, nu pot s sufr odaia n care stau... i m-am gndit aa: dac nu mi-e dat181

    s m duc la Moscova, aa s fie. Pesemne c asta mi-e soarta. N-ai ce face mpotriva ei! Totul e n mna lui Dumnezeu... sta-i adevrul. Nikolai Lvovici m-a cerut n cstorie. M-am gndit bine i pnla urm m-am hotrt... E un om bun, chiar uimitor de bun... i, deodat, parc mi-au crescut aripi, veselia mi-a nviorat sufletul, m-am simit uurat i dorul de munc m-a cuprins din nou... Iat ns casear s-a ntmplat ceva... m pndete ceva tainic i de neneles...CEBUTKIN: Fleacuri!... Prostii!...NATAA (strig din fereastr): Directoarea!KULGHIN: A venit directoarea! S mergem! (Intr mpreun cu Irina n cas.)CEBUTKIN (citete ziarul i fredoneaz ncet): Tarara-bumbia... tarara-bumbia.(Se apropie Masa. Prin fund trece din nou Andrei cu cruciorul.)MASA: St aici i puin i pas!GEBUTKIN: Dar ce s-a ntmplat?MASA (se aaz): Nimic! (Pauz.) Ai iubit-o mult pe mama?CEBUTKIN: Nespus de mult!MASA: Dar ea te-a iubit?

  • CEBUTKIN (dup o pauz): Asta nu mai in minte!MASA