�Câte ceva despre Pablo Neruda…

Data nașterii 12 iulie 1904Locul nașterii Parral, ChileData decesului 23 septembrie, 1973Locul decesului Santiago, ChileOcupa�ie poet chilian

Motiva�ia Juriului Nobel

“pentru opera lui, care, cu sufletul unei for�e elementare, dă via�ă destinului și viselor unui întreg continent. .”

Biografie

La 12 iulie 1904 se naște Neftalí Ricardo Reyes Basoalto (Pablo Neruda) la Parral, un oraș aflat la 300 km la sud de Santiago de Chile, fiul doñei Rosa Basoalto de Reyes, învă�ătoare, și al lui José del Carmen Reyes Morales, lucrător la căile ferate. În luna augmama sa moare. În 1906 José del Carmen se mută la Temuco împreună cu fiul său, recăsătorindu-scu doña Trinidad Candia Marverde. În 1910 Pablo Neruda devine elev al liceului de băie�i din Temuco, pe care îl absolvă în 1920. La 18 iulie 1917 în ziarul La Mañana, din Temuco, se publică articolul intitulat “Entuziasm și perseveren�ă” sub semnătura lui Neftalí Reyes. Ee primul material publicat de poet. La 30 noiembrie 1918 publică poemul “Ochii mei” în reviata Corre-Vuela din Santiago, nr. 566. În cursul aceluiași an publică alte trei poezii în aceeași revistă. Colaborează la Selva Austral din Temuco, publică în reviste din orașele Chillán și Valdiva. Folosește diferite pseudonime. Ia parte la jocurile florale de la Maule cu poemul “Ideal nocturn“, ob�inând premiul al treilea. În 1920 adoptă definitiv pentru scrierile sale pseudonimul de Pablo Neruda. La 28 noiembrie 1920 ob�ine premiul întâi la sărbătoarea primăverii din Temuco. În același an devine președinte al Ateneului litar al liceului din Temuco și secretar adjunct al Asociatiei elevilor din orașul Cautin. Pregătește două căr�i – Insulele ciudate și Osteneli zadarnice – pe care nu le publică. O e din acestea vor constitui material pentru lucrarea Crepuscular.

În 1921, Pablo Neruda pleacă la Santiago pentru a urma Institutul Pedagogic și a deveni profesor de franceză. La 14 octombrie ob�ine premiul întâi la concursul Federa�iei studen�ilor din Chile pentru poemul său Cântecul sărbătorii, care se publică în revista Federa�iei uden�ilor intitulată Juventud. Colaborează la revista Claridad, organ oficial de presă al Federa�iei studen�ilor. La 24 august 1922, sub egida grupului literar Vremia are loc un recital din versurile poe�ilor Joaquín Ciufuentes, R. Monestier, Alberto Rojas Giménez și Pablo Neruda. În octombrie 1922, revista Los Tiempos, din Montevideo, dedică un număr poeziei tinere, incluzând și poezia lui Neruda. În august 1923 apare în editura Claridad edi�ia oficială a volumului Crepuscular. Revista Dionysios, condusă de Aliro Oyarzún, îi piblică patru poezii, dintre care ultimele trei vor face parte din Prăștiarul entuziast, carte scrisă în 1923, dar publicată abia în 1933. Publică patruzeci și două de articole de critică în revista Claridad sub pseudonimul Sachka. În iunie 1924 apare în editura Nascimento edi�ia princeps a celor Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde. Tot în editura Nascimento apare volumul Pagini alese de Anatole France, introducerea, selec�ia și traducerea fiind semnate de Neruda.

În anul 1925, Pablo Neruda se află în fruntea revistei Caballo de Bastos. Colaborează la diferite piblica�ii literare, cum sunt Andamios, Ali Baba, Dinamo, Renovación, precum și la ziarul La Nación. La editura Nascimento apare edi�ia princeps a volumului Încercarea omului infinit, volum care poartă două date: anul 1925, data de tipărire și 1926, anul de apari�ie. În aceeași editură apar în 1926 edi�ile princeps ale volumelor Inele și Locuitorul și speran�a sa. În numărul 135 al revistei Claridad se publică, traducerea din limba franceză semnată de Neruda, câteva fragmente din Caietele lui Malte Laurids Brigge de Rainer Maria Rilke. În revista Atenea, numerele 5 și 10, se publică Durere și Chinuri, poeme care vor face apoi parte din Reședin�a pe pământ sub titlul Madrigal de iarnă și respectiv Fantomă.

În anul 1927 Pablo Neruda este numit consul onorific la Rangoon (Birmania). Pleacă din Santiago spre Rangoon la 14 iunie, via Buenos Aires, unde se îmbarcă pe Baden, cu care călătorește până la Lisabona. Este înso�it de Álvaro Hinojosa. Sosește la Madrid la 16 i. La 20 iulie se află la Paris, de unde pleacă spre Marsilia, continuîndu-și apoi călătoria spre Rangoon. Tot în luna iulie trimite ziarului La Nación. Revistele El Sol și Revista de Occidente din Madrid publică poeme de Neruda. În 1928 este numit consul la Colombo (Ceylon), iar 1929 ia parte la Congresul Panhindus desfășurat la Calcutta. În 1930 este numit consul la Batavia (Java). La 6 decembrie 1930 se căsătorește cu Maria Antonieta Agenaar Vogelzanz. În 1931 este consul la Singapore. În 1932 după o călătorie pe mare, care durează două luni, se reîntoarce în Chile. La 28 august 1933 sosește la Buenos Aires, unde fusese numit consul. În casa lui Pablo Rojas Paz îi întâlnește la 13 octombrie pe Federico García Lorca. La 5 mai 1934, Pablo Neruda pleacă la Barcelona, unde este numit consul. La 4 octombrie se naște la Madrid fiica sa, Malva Marina. La 6 decembrie �ine o conferin�ă și un recital de poezie la universitatea din Madrid, fiind prezentat de Federico García Lorca. În casa Morlei Lynch o întâlnește pe Delia del Carril. La 3 februarie 1935 se transferă la Madrid, pentru aș exercita func�ia de consul.

La 18 iulie 1936 începe războiul civil spaniol, iar la scurt timp este ucis Federico García Lorca. Neruda începe ciclul de poezii intitulat Spania în inimă. Este destituit din func�ia de consul. Pleacă la Valencia, apoi la Paris. La 7 noiembrie scoate, împreună cu Nancy Cunard, revista Poe�ii lumii apără poporul spaniol. Se desparte de Maria Antonieta Agenaar. În februarie 1937 �ine la Paris o conferin�ă despre Federico García Lorca. Împreună cu César Vallejo fondează, în aprilie, Grupul hispano-american de ajutorare a Spaniei. La 2 iunie are loc la Paris Congresul Na�iunilor Americane, la care Pablo Neruda rostește o cuvântare, tradusă și editată în limba franceză. Pe 10 octombrie, se înapoiaChile. La 7 noiembrie fondează Alian�a Intelectualelor din Chile pentru Apărarea Culturii, fiind ales preșdinte. La 7 mai se stinge din via�ă, la Temuco, tatăl său , iar la 18 august moare și mama sa vitregă, doña Trinidad Candia. Don Pedro Aguirre Cerda, candidatul Frontului Popular, iese victorios la alegerile preziden�iale din luna octombrie. Neruda străbate �ara întreagă �inând conferin�e. Pe frontul de luptă din Barcelona se publ în plin război civil, Spania în inimă. În 1939 este numit consul, cu sediul la Paris, pentru problemele emigrării spaniolilor. În martie pleacă spre Fran�a, trecând prin Montevideo, unde ia parte la Congresul Interna�ional al Mișcărilor Democrate, ca delegat din partea Alian�ei Intelectualilor din Chile. În perioada aprilie-iulie se ocupă de problema refugia�ilor spanioli, pe care reușește să-i îmbarce pe Winnipeg, vapor care ajunge în Chile la sfârșitul anului 1939. La 2 ianuarie 1940 se reîntoarce în Chile.

La 16 august 1940 sosește în Ciudad de Mexico în calitate de consul general. În 1941 scrie Cânt pentru Bolivar, editat de Universitatea Na�ională Autonomă din Mexic. Face o călătorie în Guatemala. În octombrie 1941 primește titlul de doctor honoris causa din partea Universită�ii din Michoacán. În decembrie este atacat de un grup de naziști la Cuernavaca, prilej cu care sute de intelectuali din toată America își manifestă sentimentele lor de solidaritate fa�ă de Pablo Neruda. În aprilie 1942 întreprinde o călătorie în Cuba. La 30 septembrie dă pentru prima oară citire poemului Cântec de dragoste pentru Stalingrad.

În februarie 1943 face o călătorie în Statele Unite, pentru a lua parte la întâlnirea “Glasul Americilor“, desfășurată la New York. Se înapoiază în Mexic, iar la 27 august i se consacră o unare festivă cu prilejul plecării sale din această �ară, la care iau parte două mii de persoane. La 1 septembrie își începe călătoria spre Chile, vizitând în drum �ările de pe coasta Pacului. La 3 septembrie se află în Panama, iar la 9 septembrie în Columbia, �ară în care în care este oaspete de onoare al guvernului prezidat de López și al orașului Manizales. La Caldas ia fiin�ă complexul școlar Pablo Neruda. La 22 octombrie se află la Lima și apoi la Cuzco, unde vizitează ruinele preincașe de la Macchu Picchu. Este oaspete de onuare al orașului Arequipa. Sosește la Santiago de Chile la 3 noiembrie. La 8 decembrie �ine conferin�ele intitulate Călătorie în jurul poeziei mele și Călătorie în inima lui Quevedo. Î44 ob�ine premiul municipal pentru poezie.

La 4 martie 1945, este ales senator al republicii din partea provinciilor Tarapacá și Antofagasta. Se editează broșura Salut Nordul și Stalingradul. Ob�ine Premiul Na�ional p

entru Literatură în patria sa. La 30 mai rostește primul său discurs în Senat, editat apoi în Patru discursuri. La 8 iulie 1945 devine membru al Partidului Comunist din Chile. La 15 iulie, pe stadionul Pecaembú din São Paulo ia parte la festivitatea de omagiere a lui Luis Carlos Prestes. La 30 iulie devine membru al Academiei Braziliene de Literatură din Rio de Janeiro, discursul de primire fiind rostit de Manuel Bandeira. La 18 ianuarie 1946 este decorat de guvernul Mexicului cu Ordinul Vulturul Aztec. Cu prilejul candidaturii lui Gabriel Gonzáles la preșiden�ie, este numit șef al sectorului de propagandă na�ională. La 28 decembrie, printr-o ședin�ă a tribunalului, numele său oficial devine Pablo Neruda. În 1947 face o călătorie în regiunea Strâmtorii Magellan. La 27 noiembrie publică în El Nacional din Caracas (în Chile exista cenzura presei de la 4 octombrie) Scrisoare intimă adresată unor milioane de oameni, motiv pentru care președintele Republicii Chile îi intentează un proces politic. La 6 februarie 1948 rostește un discurs în Senat, publicat apoi sub titlul “Acuz“. La 3 februarie, Curtea Supremă aprobă destituirea lui Neruda din func�ia de senator al Republicii. La 5 februarie tribunalul hotărăște arestarea sa. Începând de la această dată trăiește ascuns în Chile, s Cânt general.

La 24 februarie 1949 pleacă din Chile traversând mun�ii, prin sud. La 25 aprilie ia parte la Primul Congres Mondial al Partizanilor Păcii, prilej cu care își dezvăluie ascunzătoarea. Este numit membru al Consiliului Mondial al Păcii. În iunie face o primă călătorie în Uniunea Sovietică, unde asistă la festivită�ile prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui Pușkin. La 27 iunie este omagiat la Moscova de Uniunea Scriitorilor Sovietici.În iulie vizitează Polonia și Ungaria, în august Mexicul, împreună cu Paul Eluard, iar în septembrie ia parte la Congresul latino-american al Partizanilor Păcii, desfășurat în Mexic, �ară în care rămâne până la sfârșitul anului grav bolnav. I se editează oplec�ii din poemele sale în Germania, Cehoslovacia, China, Danemarca, Ungaria, SUA,Uniunea Sovietică, Mexic, Cuba, Columbia, Guatemala, Argentina. La 28 ianuarie 1950 îi expiră permisul constitu�ional de a absenta din �ară, eliberat de președintele Senatului, don Arturo Alessandri. Vizitează praga, Parisul, Roma, New Delhi. Poezia sa este tradusă în hindusă, urdu și bengaleză. În perioada 16-22 noiembrie 1950 ia parte la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii, care are loc la Varșovia. La 22 noiembrie primește împreună cu Picasso și al�i oameni de artă, Premiul Interna�ional pentru Pace pentru poemul său Să se trezească pădurarul.

La Chascona, casa lui Neruda din Santiago.

La Sebastiana, casa lui Neruda din Valparaíso

La 10 februarie 1952, la Capri, începe să scrie volumul Strugurii și vinul. În lunile iulie și august călătorește în Berlin și Danemarca. În Chile este revocat ordinul de arestare emis împotriva lui Pablo Neruda în urmă cu trei ani și câteva luni. La 12 august se înapoiază la Santiago de Chile, unde este întâmpinat cu mari manifesta�ii omagiale de bun venit. Se instalează în locuin�a de pe bulevardul Lynch. Vizitează Tamuco și alte localită�i din Chile. În decembrie face o vizită în Uniunea Sovietică în calitate de membru al juriului pentru acordarea Premiului Interna�ional pentru Pace.

La 22 ianuarie 1953, se întoarce din călătoria în Uniunea Sovietică și organizează Congresul Continental al Culturii, care își desfășoară lucrările în aprilie, în Santiago de Chile, și la iau parte mari personalită�i din America, ca Diego Rivera, Nicolás Guillen, Jorge Amado și al�ii. La 20 decembrie i se înmânează Premiul Stalin pentru Pace. Începe să-și construiareședin�a numită “La Chascona“. În 1954 Pablo Neruda își donează biblioteca și alte bunuri uni din Chile, iar aceasta hotărăște la rândul ei să finan�eze Funda�ia Neruda pentru Dezvoltarea Poeziei.

În 1955, se desparte de Delia del Carril. Termină de construit locuin�a numită “La Chascona“, unde se mută împreună cu actuala sa so�ie, Matilde Urrutia. Înfiin�ează și conduce revistaGaceta de Chile. Se publică un volum de poezii alese în limba persană. Cânt general apare la București, România[1]. Face un voiaj în Uniunea Sovietică, China și alte �ări socialiste, precum și în Italia și Fran�a. Întorcându-se în America, prezintă recitaluri de poezie în Braa și la Montevideo, apoi își petrece vacan�a la Totoral, regiunea Córdoba, republica Argen

tina.

În 1958, activează în cadrul companiei politice în vederea alegerii președintului Republicii Chile. Face turnee și organizează adunări populare. În 1959, Pablo Neruda începe să-și construiască la Valparaíso reședin�a numită “La Sebastiana”.

Pornește într-o călătorie în jurul lumii, trecând și prin �ara noastră, participă activ la viaică a timpului său, prin opere militante puse în slujba demnită�ii umane. Călătorii, conferin� premii și titluri academice, editarea în tiraje impresionante a operelor sale în spaniolă și în numeroase alte limbi marchează recunoașterea marii valori a poeziei sale, care culminează cu dercenarea Premiului Nobel pentru literatură în octombrie 1971. Nu mai pu�in strălucită este activitatea politică din ultimii ani ai vie�ii. În 1969 este desemnat din partea Partidului Comunist candidat la preșden�ia Republicii Chile și în această calitate străbate întreaga �ară și ia parte la tratativel care conduc la formarea Unită�ii Populare. Ulterior se retrage în favoarea lui Salvador Allende, care este desemnat candidat unic. În 1970 ia parte activă la campania electorală a lui Allende. După victoria Unită�ii Populare, când Allende devine președintele �ării, Neruda este numit ambasador în Fran�a.

În 1972 este invitat la New York la Reuniunea Pen Clubului, unde �ine discursul de deschidere și protestează împotriva blocadei la care Statele Unite ale Americii supuseseră �ara sa. Începe să-și scrie Memoriile. Renun�ă la func�ia de ambasador la Paris și se întoChile, prilej cu care guvernul organizează în cinstea lui o mare adunare populară pe stadionul na�ional din Santiago. La mijlocul anului 1973, adresează o chemare intelectualilor latino-americani și europeni pentru evitarea războiului civil în Chile. La 11 septembrie, un puci militar răstoarnă guvernul Unită�ii Populare, iar președintele Salvador Allende este asasinat. A murit la 23 septembrie 1973, la Santiago, la câteva zile după răsturnarea guvernului Unită�ii Populare de către for�ele armate reac�ionare. Opinia publică interna�ională a luat cunoștin�ă cu profundă indignare de faptul că, după puciul militaocuin�a sa din Valparaíso, precum și cea din Santiago, unde se �inea priveghiul pentru cel dispărut, au fost devastate și distruse de fasciștii chilieni.

Opera

Crepusculario (Crepuscular), (1923) Veinte poemas de amor y una canción desesperada (Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde), (1924) Tentativa del hombre infinito (Încercarea omului infinit), (1925) El hombre entusiasta (Omul entuziast), ((1933) Residencia en la tierra( Reședin�a pe pământ), (1933) España en el corazón (În inimă, Spania), (1937) Un canta para Bolivar(Un cânt pentru Bolivar), (1941) Canto General (Cânt general), (1950) Que despierte el leñador (Să se trezească pădurarul), (1950) Los versos del capitán (Versurile căpitanului), (1952) Las uvas y el viento (Strugurii și vântul), (1954) Odas elementales (Ode elementare), (1954) Nuevas odas elementales (Noi ode elementare), (1956) Tercer libro de odas (A treia carte de ode) (1957) Obras completas (Opere complete) (1957) Navegacions y regresos (Navigări și întoarceri), (1959) Cien sonetos de amor (O sută de sonete de dragoste), (1959) Canción de gesta (Cânt de vitejie), (1960) Cantos ceremoniales(Cânturi ceremoniale), (1961) Plenos poderes (Puteri depline), (1962) Memorial de Isla Negra (Memorii din insula Neagră), (1964) Espada ardiente (Spada arzândă), (1970) Las piedras del cielo (Pietrele cerului), (1970) Geografie infructuasă (Geografia nerodnică), (1972) Incitación al nixonicidio y elogio de la revólución chilena (Incita�ie la nixonicid și elogiu revolu�iei chiliene), (1973)