Jo€l Dicker

Cartea clanului din Baltimore

Traducere din francezd de

Doru Mare; & Gabriela Riegler

ATRCI

CUPRINS

Prolog. Duminici, 24 octombrie 2OO4

O tuid inaintea Dromei.-....""""""""" """"'7

l. Cartea tinerefii pierdute 0 989-1 gg7)""""""""""""1'lll. Cartea frdfiei pierdute (1 998-2001)"""""" " " " " ""'253

lll. Cartea Goldmanilor 0 960-1 989)" " " " " " " " " " " " ""31 3

lV. Cartea Dramei (2002-2004) " " " " " " " " " " " " " " " " "'37 1

V. Cartea reparaliei (2004-2012) " " " " " " " " " " " " " " " "441

Epilog. loi,22 noiembrie 2012

ZiuohecunoStinlei........" """""483

PARTEA iNrArCartea tiner

(1e8e-1ee7)

1.

Eu sunt scriitorul.A;a imi spune toatl lumea. Prietenii, pFrringii, familia ;i

chiar ;i cei pe care nu-i cunosc, dar cate, recunoscdndu-m5ei pe mine in locuri publice, vin gi-mi zic: ,,Nu suntefi cumvascriitorul acela...?" Ei da, sunt scriitorul, asta e identitateamea.

Oamenii cred cd, fiind scriitor, viala i1i este mai degrabXlini;titX. DeunXzi, unul dintre prietenii mei, pldngdndu-sede durata drumurilor zilnice dintre cas5 5i birou, mi-a spus:

"i" fo"J, tu te treze;ti dimineala , te a;ezi la birou ;i scrii.Asta-i tot". Nu i-am r5spuns nimic, cu siguranfd prea abd-tut sd constat in ce mXsur5, in imaginarul colectiv, muncamea inseamn5 a nu face nimic. Oamenii au impresia cX frecimenta, or, exact cdnd nu faci nimic, de fapt atunci munce;ticel mai abitir.

SX scrii o carte este ca gi cum fiai deschide o tabird devacan!5. Viafa, de obicei retras5 gi lin$titi, ifi este brusc datXpeste cap de o groazX de personaje care se ivesc intr-o bun5zi pe nepregitite, reu;ind sX-1i intoarcd intreaga existenlScu fundu-n sus. Sosesc intr-o dimineafd, intr-un autocar dincare coboar5 f[cind mare tdmbdlXu, exaltate cum sunt derolul pe care l-au obfinut. Iar tu trebuie sd te descurci cu ele,sX te ocupi de ele, sX le hrdne;ti, sX le cazezi. E;ti responsabilde toate. Pentru cX tu e;ti scriitorul.

Jo€l Dicker

Aceastd poveste a inceput in luna februarie a anului2012, pe cdnd pdrdseam New yorkul pentru a merge sX_miscriu noul roman in casa pe care tocmai o cumpdrasem laBoca Raton, in Florida. O achizilionasem in urm5 cu treiluni, cu banii obfinufi din cesionarea drepturilor pentruecranizarea ultimei mele cdryi ;i, exceptdnd cele cdtevadrumuri dus-intors necesare pentru a o mobila, intreprinsein lunile decembrie;i ianuarie, era pentru prima dati cdndveneam sX petrec ceva timp aici. Era o cas5 spafioas5, cuperefi de sticlS, care didea spre un lac foarte apreciat deamatorii de plimbdri. Se gdsea intr-un cartier foarte liniftit;i plin de verdeafd, locuit cu prec5dere de pension'ariinstbriti printre care eu fdceam notd discordant5. AveamjumState din vdrsta lor, dar, dac5 alesesem acest loc, o fX-cusem tocmai pentru calmul s5u absolut. Era locul de careaveam nevoie pentru a scrie.

Contrar precedentelor mele vizite care fuseserd foartescurte, de data aceasta aveam destul timp, ata ci m-am dusin Florida cu ma;ina. Cei aproape doud mii de kilometri dedrum nu m-au inspdimdntat sub nicio forml: in decursulanilor trecufi, am fdcut de nenumdrate ori drumul de la NewYork pentru a-lvizitape unchiu-meu, Saul Goldman, care semutase la marginea ora;ului Miami dup5 Drama care ii lovisefamilia. ftiam drumul cu ochii inchigi.

Am plecat din New Yorkul acoperit de un strat sublire dezdpad6, termometrul indicdnd minus 10 grade, si am ajuns,dou5 zile mai tArziu, la Boca Raton, unde domnea bldndeteaiernii tropicale. Reglsind decorul familiar al soarelui ;i al pat-mierilor, nu m-am putut abfine sd nu mX gdndesc ta funcfriulSaul. imi lipsea exiraordinar de mult. Mi-am dat seama deasta in momentul in care tocmai pdrdseam autostrada pentrua o lua spre Boca Raton, dqi tare as fi avut chef sd merg pdnila Miami pentru a-l vedea. Atdt de acutd era senzalia, incdtam aiuns sX md intreb dacl nu cumva anterioarele mele vi_zite aici le fdcusem intr-adevdr ca sd mX ocup de mobile saunu cumva era un mod de a relua legdturile cu Florida. Fdrdel, nu mai era la fel.

14

Carteo clonului din Boltimore

La Boca Raton, vecinul meu era un septuagenar simpa-tic, Leonard Horowitz, fostd somitate in drept constitulionalla Harvard, care igi petrecea iernile in Florida gi care, de lamoartea soliei sale, i;i ocupa timpul scriind o carte pe carenu reu;ea s-o inceapd. Prima oard cdnd l-am intdlnit a fostin ziua in care am cumpdrat casa. A sunat la uga mea, venindcu un bax de beri pentru a-mi ura bun venit gi simpatia s-a

simlit instantaneu intre noi. De atunci gi-a fXcut un obiceidin a trece si mX salute la fiecare venire a mea. Ne-am im-prietenit foarte repede.

ii plXcea compania mea ;i cred ci se bucura sX md vadirlmdndnd acolo pentru mai mult timp. Pe cdndii povesteamcI tocmai imi scriam urmdtorul roman, imediat a adus ;i elvorba despre al lui. Muncea cu zel, insi nu reufea sd fac5 pro-grese. Purta cu sine peste tot un caiet mare, cu arc spiralat, pecare scrisese cu un marker Caietul nr. l,Idsdnd sd se inleleagdcd vor mai urma ;i altele. il vedeam stdnd tot timpul cu nasulin el: incd de dimineafd, pe terasa casei sale, apoi la masa dinbucXtlrie; l-am intdlnit de mai multe ori pe la cdte o cafeneadin centru, concentrat asupra textului. El, in schimb, mdvedea plimbdndu-md, inotdnd in lac, plecind la plajd, aler-gdnd. Seara, imi suna la ug5, cu berile reci. Le beam la minefe terasX, jucdnd;ah;i ascultind muzic5. in spatele nostru,se vedea peisajul sublim al lacului ;i al palmierilor inroqifi desoarele apundnd. intre doud inghifituri, md intreba mereu,firi sd piard5 din ochi tabla de;ah:

- Ei, Marcus, cum stai cu cartea?

- Merge, Leo. Merge.Trecuserd dou5 slptdmdni de cdnd eram acolo. Intr-o

seari, in momentul in care imi lua tura, s-a oprit brusc gi

mi-a vorbit pe un ton dintr-odat5 enervat:

- N-ai venit aici sX-fi scrii noul roman?

- Ba da, de ce?

- Pentru cd nu faci nimic, ;i asta md enerveazd.

- Ce te face sd crezi cX nu fac nimic?

Jo€l Dicker

- Pentru cd vdd! Toat5 ziua visezi cu ochii deschi;i, facisport;i te zgdie;ti la norii care aleargd pe cer. Eu, care am;aptezeci ;i opt de ani, ar trebui sI vegetez ara cum o faci tu,in timp ce tu, care abia ai pufin peste treizeci, ar trebui sd-idai zor!

- De fapt, ce te enerveazd, Leo? Cartea mea sau a ta?Nimerisem finta. S_a domolit:

- Voiam doar si stiu cum faci. Romanul meu bate pasulpe loc. Sunt curios sX;tiu cum lucrezi.

- M; asez aici, pe teras5, ;i md gdndesc. Crede_md ci astae o intreagi muncd. Tu scrii pentru a_fi fine mintea ocupat5.E altceva.

A mutat calul, amenintdndu-mi regele.

- N-ai putea s5-mi dai o idee bun5 de roman?

- Imposibil._ De ce?

- Trebuie si vinX de la tine.

- in orice caz, te rog, abfine-te sX vorbepti in cartea tadespre Boca Raton. N-am nevoie ca tofi citiiorii tdi sd vin5aici, pro,t5pind'-se_nu ;tiu cdt timp ca sd vad5 unde locuie;ti.

Am zdmbit, addugdnd:

- Nu trebuie sX caufi ideea, Leo. Ideea va veni ea singurdla tine. Ideea e un eveniment care se poate produce oricind.

Cum mi-a; fi putut imagina, ln momentul in carepronunfam acele cuvinte, cX era exact ceea ce urma sd seintdmple? Am vdzut pe malul lacului silueta unui cdine carehoindrea pe-acolo. Un corp musculos, dar delicat, cu ure_chile ascufite ;i cu botul adulmecdnd in iarbd. Nu era niciuninsotitor prin apropiere.

- l at spune cX acest cdine e singur, am spus.Horowitz a ridicat capur si a privit animalul care arxta

de parcd s-ar fi rdtlcit.

- Nu existd pe-aici cdini vagabonzi, a decretat el.

- N-am zis cE e un cdine vagabond. Am zis cd se plimb5de unul singur.

Ador cAinii. M-am ridicat de pe scaun, mi_am dus mdi-nile la gurX pe post de portavoce ;i am fluierat pentru a_l

16fiction conn(tion

Corteo clonului din Boltimore

chema. Cdinele a ciulit urechile. Am mai fluierat o datd, iarel a pornit in fuga mare.

- E;ti nebun, a bomb5nit Leo, ce te face sX crezi cX nu eturbat? E rindul tdu sX joci.

- Nimic, am rSspuns inaintdnd tura, complet neatent.Horowitz mi-a luat regina pentru a mX pedepsi pentru

insolenld.Ciinele a aiuns in dreptul terasei. M-am ldsat pe vine,

ldngd el. Era un mascul de talie destul de mare, cu bland in-chisd la culoare, cu ceea ce ardta ca o mascd neagrd in dreptulochilor;i cu mustdfi lungi ca de focX. $i-a lipit capul de minegi l-am mdngdiat. Pdrea foarte bldnd. Am simfit imediat cumse creeazd o legituri intre mine gi el, ca o dragoste la primavedere, iar cei care ttiu cum sunt cdinii infeleg despre cevorbesc. Nu avea zgatdd, nici altceva dupX care ar fi putut fiidentificat.

- L-ai mai vizut pe cdinele dsta pdnX acum? l-am intrebatpe Leo.

- Niciodat5.Dupd ce a inspectat terasa, cdinele a plecat fbrd sdJ pot

opri, dispdrdnd printre palmieri pi tufipuri.

- Pare cd ;tie unde merge, mi-a spus Horowitz. Cu sigu-ranfd e un cdine de prin vecini.

Atmosfera era apdsdtoare in seara aceea. Cind a plecatLeo, am ghicit, in ciuda intunericului, un cer ameninfXtor.O furtund violentl nu a intirziat sX izbucneascX, proiectdndfulgere impresionante dincolo de lac, inainte ca norii sX se

rupd;i sd reverse o ploaie torenlial5. Spre miezul nopfii, pecind citeam in salon, am auzit schelSldituri venind dinspreterasd. M-am dus sX vdd ce se intdmpld gi, prin qa de sticlX,am zdrlt ciinele ud leoarcd ;i cu o figur5 wednicd de milX.I-am deschis, iar el s-a strecurat imediat induntru. MX priveacu aer rugdtor.

- Bine, pop sX rimii, i-am zis.I-am dat sd mindnce gi sd bea din doud gamele pe care le

improvizasem din nigte cratife, m-am atezat lingX el pentru

lodl Dicker

a-l lterge cu un prosop, dupd care amAndoi am contemplatploaia care curgea;iroaie pe geamuri.

A petrecut noaptea la mine. A doua zi, cdndm-am trezit,l-am gdsit dormind linistit pe pardoseala din bucXtdrie. I-amficut o lesi din sfoar6, asta ata, din precaufie, pentru c5, dealtfel, md urma bldnd, fi-am plecat in cdutarea stipdnuluisIu.

Leo i;i bea cafeaua pe terasd, cu al sdu Caietnr. l deschisla o paginb dezolant de albd.

- Ce tot faci cu cdinele 5sta, Marcus? m-a intrebat cAndm-a vdzut incercdnd s5-l fac sd urce in portbagaiul ma;inii.

- A venit azi-noapte la mine pe terasd. Pe furtuna aia, l-amprimit in cas5. Cred cd I-a pierdut cineva.

- $i unde te duci?

- Sd pun un anunf la supermarket.

- De fapt, tu nu lucrezi niciodatS.

- PXi, lucrez, uite.

- Bine, vezi si nu te omori cu munca.

- Promit.DupI ce am pus anunfuri la cele douX supermarketuri

din apropiere, am plecat si mX plimb un pic cu cdinelepe strada principalS din Boca Raton, in speranfa cd il varecunoatte cineva. Degeaba. Am sfdr;it prin a merge lapolifie, de unde am fost indrumat cltre un cabinet veterinar.CAteodatX, cdinii au un cip de identificare, fdcdnd astfel posi-bil5 gdsirea proprietarului. Nu era qi cazul acestui cdine, astfelcI veterinarul nu m-a putut ajuta. Mi-a propus s5-l tdmiti laun addpost pentru cAini, ceea ce am refuzat,;i m-am intorsacas5 insofit de noul meu tovar5g care, in ciuda taliei im-pozante, era, trebuie spus, extrem de bl6nd ;i de ascultStor.

Leo mI pindea de la el de pe terasd. Cdnd m-a vdzutsosind, a venit in fug5, fluturdnd foile proaspdt scoase dinimprimantS. Descoperise recent magia motorului de cdutareGoogle ;i tasta fIrX incetare toate intrebXrile care-i treceauprin minte. Pentru un universitar ca el, care ;i-a petrecut omare parte din via!5 prin biblioteci, in cdutare de informafii,magia acestor algoritmi avea un efect special.

- 18

i

I

14.

in dimineal a zllei de 26 marti e 2O12 am fost trezit detelefon. Era ora cinci. Cel care mi suna era agentul meu dinNew York.

- Marcus, a ajuns in presd!

- La ce te referi?

- La Alexandra qi la tine. Suntefi pe prima pagind a celuimai citit tabloid iegos al patriei.

Am alergat la cel mai apropiat supermarket care era des-chis non-stop. Tocmai atunci se descdrca, dintr-o ladd delemn, o gr[madX de reviste ambalate in celofan.

Am pus mina pe una, am rupt plasticul, am deschis-o

;i am citit ingrozit:

CE SENTAMPLAh,tfn 0 ALEXANDRA NEVILLE $1 MARCUS GOLDMAN?

Povestea unei escapade secrete in Floriila

A;adar, individul din furgoneta neagrd era fotograf. $i ne

linuse sub observafie timp de mai multe zile, urmlrindu-ne.Dupd care vdnduse exclusivitatea unei reviste care acum luape toate lumea prin surprindere.

Asistase la intreaga poveste incd de la inceput: mX v5-zuse furdndu-l pe Duke, apoi pe Alexandra qi pe mine la

183

Jo€l Dicker

Coconut Grove, pe Alexandra venind la mine acas5... Totulldsa sd se inleleagd .a u"""* o relafie.Mi_am sunat agentul._ Trebuie sd oprim chestia asta, i_am zis.* Imposibil. Au fost al dracului a" t-".r,"ri. Nu au lxsat s5

lrdsufle ,-,1-i:, niciun uprop" p. internet. foatelJtografiite i

au fost fdcute de pe un drum.public, fdrd lrr.o liirrr,,r.r" I'T$:J?-'iH"JillX#,.tTi*";"ffi n"l"'"'?'""., I

- Egti liber sd faci ce vrei... I

" ;.?x',i-iiJt#: &1i."*'#t'"'ilH#j::.*"o"ie sd existe

I

,,rffi'Jl,llill,t:;t;i#*T."n*"u ae.ai,x emitd o supo- |_ Alexandra a aflit? I

;fi:::l"n cd da. gi dac5 nu, in cet mult un ceas i se va I

Am aqteptat o ord, inainte de a md duce sd sun Ia poarta Icasei lui Kevin. Amvdzutcametawdeo ai"t".iorrlrfuifi;# Izdndu_se, semn cd "ru.ir"rrr.ure se .dta fu *irr", Oliffii;

Ia rdmas inchisi. Am mai ,""ui o datd qi, p6nd la urma, s_a l

ff:."H:ti1i,?;,1111"J"il;; e"""'i-pl"x.lr"*a#;,ixi I

nil#T:ri#a?iffi1'ffflffir;***dnd*mx din I

ill-;:#dffi:;::""'.T'i,ilHi:t;;# s"" de doud ori I

*;|'JillXilXfiff:i'sx riai am incredere in tine, Mar_ |_ poftim?! Adicd, de ce_ag fi fdcut-o? |_ Habar n_am. poate p"rir., ca sd mX despargi de Kevin. I_Haide,Alexil_gl":."."__ispune.dp;i..;;aGilfi |

ffit}ffis,,trr;*:i':3:*,i#lt#jfitiilf"T;l I

..- 184 fiction conndion Ij

Baltimore, Maryland.Primdvara-vara 1995.

La Montclair md simgeam din ce in ce mai izolat.in timp ce stXteam ca-nfepenit in New Jersey, o exis_

ten!5 paradiziacd iqi intindea bralete cXtre mine dinspre OakPark. $i nu mai era doar una, ci erau doud familii miirunate,Baltimorii gi Nevillii, care, in plus, se mai gi imprieteniser5.Unchiul Saul qi Patdck Neville au devenit parteneri de tenis.MlTtl Anita i-a propus lui Gillian Nevilli si ia parte la ac_tivitdfilebenevole din cadrul crminului de copii al lui ArtieCrawford. Hillel, Woody gi Scott erau tot timpul impreun5.

Intr-o zi de inceput de aprilie, Hillel, care citea zilnicBaltimore Sun, a dat de un ariicol in .ur"'"r" vorba despreun concurs muzical organizat de un post de radio nalional.Participanfii erau invitafi sd-;i trimitX propunerile sub'formaa doud compozifii in interpretarea lbr, inregistrate audiosau video. CAqtig5torul avea sd poatd inregistra cinci pieseintr-un studio profesionist, dintre care uniavea sA fie difu_zatd timp de gase luni la respectivul post de radio. Evident,unchiul Saul delinea o extraordinarl camerd video ultimuirlcnet gi, la fel de evident, a acceptat sd le-o imprumute luiHillel gi lui Woody. in inchisoarea mea din NewJersey pri_meam zilnic telefoane infl5cXrate din partea verilor riei,care imi relatau cum proiectul mergea ca pe roate. Timp deo s5ptimdn5, Alexandra pi-a petreiut toa'te serile repeidndacasd la G^oldmani ;i apoi, in weekend, Hillel ;i Wobdy aufilmat-o. Crdpam de gelozie.

Numai c5, in competifie sau nu, toli trei, Woody, Hillelgi cu mine, am fost invingi chiar pe linia de sosire intrucitAlexandra gi-a f5cut aparifia la Baltimori impreun5 Austin,iubitul ei. Trebuia s5 se intdmple gi asta, doar Alexandra aveataptesprezece ani, era frumoasd ca lumina zilei qi doar nu erasi aleagd unul dintre gr5dinarii de cincisprezece ani cirorapdnd qi cregterea pdrului pubian le era iirtr-o lamentabildintdrziere. A preferat un individ de la ea din liceu, un bdiatu,mamii, frumos ca un zeu qi puternic ca un Hercule, dar idiot

lo€l Dicker

ca un m5gar. Venea in subsol, se intindea pe canapea gi nicivorbd sI asculte compozifiile. I se rupea de muzica aceea carepentru Alexandra insemna pur gi simplu viala ei, lucru deneinleles pentru imbecilul de Austin.

PdnX la anunlarea rezultatelor concursului au trecutdou5 luni. Alexandra gi-a luat, intre timp, permisul de con-ducere gi, in serile de weekend, cind Austin o l6sa baltX ca sd

iasd cu gagca lui, venea sX ne ia de la Baltimori. Mergeam sd

ne lubm milkshake-uri de Ia Dairy Shack, apoi opream pe ostrddu!5lini;tit5, ne intindeam pe iarbX, cu privirile pierdutein noapte, qi ascultam muzicS de la aparatul de radio dinmagina l5sati cu portierele deschise. Alexandra c6nta gi ea,

iar noi ne imaginam cX melodia ei era transmisi iar gi iar laradio.

in acele momente, ni se pdrea cd ne aparlinea doarnou5. Stlteam la taifas ceasuri intregi. Austin era frecventsubiectul conversajiei. Hillel indriznea sd-i puni intrebirilecare ne ardeau tuturor buzele:

- Ce Dumnezeu faci cu un asemenea dobitoc?

- Nici vorbd si fie un dobitoc. Poate cd e uneori aqa, maiabrupt, dar e o dulceafd de b5iat.

- Mda, o ironiza Woody, poate cX mullumitd decapotabi-lei Sleia a lui o sX i se mai aeriseascd un pic gi ce-o fi avdndin cap.

- Serios acum, ii lua Alexandra apdrarea, cind ajungi s5-lcunoqti, iese cdqtigat.

- N-are-a face, conchidea Hillel, tot un bou e.

Pdnd la urmd, Alexandra sfArqea prin a ne declara:

- il iubesc gi gata!

$i cdnd zicea ,,il iubesc" ni se sfdgiau inimile.

Alexandra nu a cdqtigat acel concurs. A primit doar oscrisoare in care era anunlatl sec cI nu-i fusese acceptatlparticiparea. Austin i-a spus cd, dacl a pierdut, asta se intim-plase fiindcd valoarea ei muzicalS era egal5 cu zero.

Ca sI fiu cinstit, atunci cAnd Woody;i Hillel mi-au te-lefonat pentru a-mi da vestea, o parte din mine a rlsuflat

186