1

Cardiopatii câştigate

2

MIOCARDITA ACUTĂ

Definiţia

Este un proces inflamator al miocardului asociat cu necroză şi/sau leziuni degenerative ale miocitelor care nu sunt cauzate de leziuni ischemice datorate unor boli ale coronarelor.

3

Clasificarea etiologică a miocarditelor

1. Miocardite infecţioase: bacteriene: streptococ beta hemolitic, stafilococ,

pneumococ, meningococ, salmonella; virale: Coxsackie B1-B6, ECHO v.poliomielitic, v.rujeolei,

v.rubeolei, v.varicelo-zosterian, v.gripal, v.herpetic, etc. micotice: Aspergiloza, candida; ricketsi şi spirochete; parazitare: toxoplasma Gondi, trichinoza.

2. Miocardita prin hipersensibilizare: miocardita reumatismală, din bolile de colagen (LES, RAA, artrita reumatoidă,

sarcoidoza, sclerodermia), din glomerulonefrite;

3. Miocardita idiopatică primitivă (etiologia este incertă posibil este rezultatul unui răspuns autoimun la infecţii virale recente).

4

Tabloul clinic Debut :

prin complicaţii inaugurale de tip: embolie cerebrală, tulburari de ritm, moarte subită;

insidios cu semne nespecifice de infecţie respiratorie sau gastroenterită de etiologie probabil virală,

brutal cu semne de insuficienţă cardiacă (dispnee, cianoză, hepatomegalie, turgescenţa jugularelor, oligurie, edeme) ± şoc cardiogen (puls periferic slab, extremităţi reci)

(Trebuie consideraţi ca având miocardită toţi pacienţii cu debut recent de insuficienţă cardiacă).

Examen clinic : febră, astenie, paloare, transpiraţii, vărsături, dispnee, dureri abdominale sau precordiale.

Examenul obiectiv relevă: cardiomegalie, zgomote cardiace asurzite, ritm de galop, sufluri (inconstante), tulburări de ritm (tahicardie sau bradicardie, extrasistole, tahicardie

paroxistică, fibrilaţie, flutter).

5

Investigaţii paraclinice: VSH crescut, leucocitoză, creşterea frecventă a GOT şi LDH, reacţii serologice pentru virusuri pozitive.

R-grafia cardiopulmonară relevă cardiomegalie globală EKG evidenţiază:

microvoltaj difuz al complexelor QRS, segment ST subdenivelat, alungirea intervalului QT, unde T aplatizate sau inversate, tulburari de conducere atrio-ventriculare, tulburări de ritm

(tahicardie sinusală neconcordantă cu febra, extrasistole, fibrilaţie, flutter atrial).

Ecocardiografia decelază: creşterea dimensiunilor (sistolice şi/sau diastolice ale VS), prezenţa de trombii intracavitari

Diagnosticul diferenţial se impune cu pericardita acută, cardiomiopatii primitive şi secundare, fibroelastoza.

6

Tratament : Masuri generale:

repaus la pat în perioada acută, timp de 7-14 zile; oxigenoterapie; reechilibrare hidroelectrolitică şi acidobazică; antibioterapie;

1. în formele uşoare de boală se indică diuretizarea pacientului + digitalizarea după cum urmează: furosemid 1 mg/kg/doză, per os, în 2 sau 4 prize; spironolactonă 1mg/kg/doză p.o. dacă furosemidul se

administrează de 3 x / zi; Digoxin :

doză de atac 30 g/kg/zi, divizat în 3 prize apoi 10 g/kg/zi în 2 prize administrate la 12 ore interval;

7

Tratamentul (2): 2. în formele cu insuficienţă cardiacă severă se administrează: în prezenţa hipotensiunii arteriale: albumină în bolus 5-10 ml/kg i.v. sau

concentrat eritrocitar; furosemid 1 mg/kg/doză în 3-4 prize/zi; dopamină 5-15 g/kg/minut i.v. în p.e.v. continuă; în absenţa unui

răspuns favorabil se poate asocia dobutamină 10-20 g/kg/minut concomitent cu reducerea dozei de dopamină;

dacă TA este normală se poate administra un preparat vasodilatator de tip nitroprusiat de sodiu 0,5-5 g/kg/minut;

3. în prezenţa tulburărilor de ritm se administrează: lidocaină în caz de tahicardie ventriculară sau digoxin în caz de tahicardie paroxistică supraventriculară. În cazul

administrării de digitală la un pacient cu miocardită formă severă trebuie luat în considerare faptul că miocardul “inflamat” are o sensibilitate crescută faţă de digitală, ceea ce impune reducerea dozei la 2/3 din doza uzuală. Există riscul inducerii unor tulburări de ritm.

corticoterapie: HSH 10 mg/kg/zi apoi Prednison 1-2 mg/kg/zi timp de 4-6 săptămâni; tratamentul cu corticosteroizi este totuşi controversat unii autori recomandând-ul numai în formele autoimune de boală.

8

Complicaţii: embolie, fibrilaţie ventriculară,

fibroelastoza secundară, sincopă, şoc.

Prognosticul este dependent de. vârsta copilului, răspunsul la tratament şi prezenţa sau absenţa recurenţelor. (Copilul sub 6 luni sau peste 3 ani,

prezintă numeroase recurenţe). În unele cazuri vindecarea se face cu cardiomagalie persistentă. Formele subclinice de miocardită sunt răspunzătoare de evoluţia

ulterioară spre cardiomiopatie.

9