Cap 1.Caromet

Inspectia la sudareLectorH.D.

Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.1

DEFINIŢIIÎmbinare sudată: Îmbinare realizată prin sudare; se compune din sudură sau punct de sudură, zona de legătură, linie de topire (numai în cazul topirii materialului), zona influenţată termic şi material de bază neinfluenţat termic. (fig. 1)

Figura 1Zona influenţată termic (ZIT): Porţiunea din materialul de bază rămasă în stare solidă, a cărei structură s-a modificat în urma sudării(fig. 1)Rând. Metal depus prin sudare, care rezultă în urma unei singure treceri (fig. 2)Strat: Unul sau mai multe rânduri situate la acelaşi nivel (fig.2)

Figura 2.Rost : Spaţiul dintre suprafeţele frontale ale pieselor ce urmează a fi îmbinate prin sudare (pot fi neprelucrate: I, T; şi prelucrate: V,U,Y,X)Sudare în pas de pelerin: tehnică de sudare la care sudura se execută pe porţiuni scurte, aproximativ egale (paşi), în sens contrar sensului indicat de sudare, astfel ca sfârşitul unei porţiuni să acopere începutul porţiunii anterioare (fig 3)

Figura 3

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.2

EN ISO 4063

Abreviere europeana (EA) şi americană (AA) Denumire procedeu

111 EA MMA Manual Metal Arc WeldingAA SMAW Shielded Metal Arc Welding

114 EA FCAW Flux-cored wire metal arc welding without gas shield

AA FCAW Flux-cored arc welding

12 EA SAW Submerged Arc WeldingAA SAW Submerged Arc Welding

13 EA GMAW Gas Shielded Metal Arc WeldingAA GMAW Gas Metal Arc Welding

131 EA MIG Metal-arc Inert Gas WeldingAA GMAW Gas Metal Arc Welding

135 EA MAG Metal-arc Active Gas WeldingAA GMAW Gas Metal Arc Welding

136 EA FCAW Flux-cored wire metal-arc welding with active gas shield


137 EA FCAW Flux-cored wire metal-arc welding with inert gas shield

AA FCAW-S Flux-cored arc welding

139 EA FCAW Flux-cored wire metal-arc welding with active gas shield


141 EA TIG Tungsten Inert Gas WeldingAA GTAW Gas Tungsten Arc Welding

3 EA Gas WeldingAA OFW Oxy-fuel Gas Welding

311 EA Oxy-acetylene WeldingAA OAW Oxy-acetylene Welding

81 EA Flame CuttingAA OFC Oxyfuel Gas Cutting

86 EA Flame GougingAA Thermal Gouging

Prezentarea schematică a principalelor procese de sudare1. Sudarea manuală cu electrozi înveliţi

- principalele elemente ale procesului de sudare sunt redate în figura 4.

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.3

SC – sursa de curentEl – electrod învelitMB – metal de bazăAe – arcul electricBM – baia de metal topitSUD – suduraVs – viteza de sudareVa – viteza de avans al electrodului

Figura 5.

Electrozi destinaţi pentru sudare Tipul învelişului

Uscare recomandată în

general 1) 2)

Temperatura de uscare

[ºC]

Timp de uscare 3)

[h]

Oţeluri nealiate şi slab aliateA, AR, C, R(C) R,

RR, RR(B) NU --- ---

B(R), R DA 300 - 350 2 - 10Oţeluri de construcţie cu granulaţie fină de înaltă rezistenţă

B DA 300 - 350 2 - 10

Oţeluri termorezistente R NU --- ---B DA 300 - 350 2 - 10

Oţeluri inoxidabile şi refractare

R NU --- ---R(B), B DA 120 - 200 2 - 10

Oţeluri martensitice B DA 300 - 350 2 - 10Oţeluri DUPLEX R(B) DA 250 – 300 2 - 10

Reparaţii, încărcări R NU --- ---B(R), B DA 300 - 350 2 - 10

Aliaje pe bază de nichel Toate învelişurile Dacă este necesar 120 - 300 2 - 10

1. Electrozii ambalaţi în cutii vidate se pot utiliza fără a fi uscaţi dacă sunt păstraţi în condiţii optime, timp de 8 ore de la deschiderea pachetului. În cazul unor condiţii atmosferice neprielnice (umiditate peste 70 %), electrozii se vor păstra după uscare la 100-200ºC

2. Pentru condiţii speciale consultaţi recomandările producătorilor3. Pentru uscări repetate suma timpilor de menţinere

SR EN 499

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.4

Timişoara

SimbolRezistenţa la rupere[N/mm2]Limita la curgere

[N/mm2]min. Alungirea

[%]min.35440-5703552238470-

6003802042500-6404202046530-6804602050560-72050018

SimbolPoziţii de sudare1Toate poziţiile2Toate poziţiile, cu excepţia celei vertical descendente3Poziţia orizontală cu sudură cap la cap, poziţia orizontală cu sudură în colţ, poziţia orizontală

cu perte vertical sudură în colţ4Poziţia orizontală cu sudură cap la cap, poziţia orizontală cu sudură în colţ5Poziţia vertical

descendentă şi poziţiile conform simbolului 3

SimbolRandamentul metalului depus [%]Tipul de curent1 105c.a. + c.c.2 105c.c.3 105

125c.a. + c.c.4 105 125c.c.5 125 160c.a + c.c.6 125 160c.c.7 160c.a. + c.c.8 160c.c.

E 46 4 1Ni B 4 2 H5

SimbolConţinut de hidrogen difuzibil ml/100 g

max.H55H1010H1515

SimbolTipul de învelişAAcidBBazicCCelulozicR

RutilicRRRutilic cu grosime mareRCRutilic -

celulozicRARutilic - acidRBRutilic - bazic

Electrod învelit pentru sudare manuală cu arc electric

Simbol Temperatura corespunzătoare unei energii minime de rupere de 47 J

CZNici o condiţieA+20002-203-304-405-506-60

SimbolCompoziţia chimică *MnMoNiFără simbol2,0------Mo1,40,3 ... 0,6---MnMo> 1,4 ... 2,00,3 ... 0,6---1Ni1,4---0,6 ... 1,22Ni1,4---1,8 ...

2,63Ni1,4---> 2,6 ... 3,8Mn1Ni> 1,4 ... 2,0---0,6 ... 1,21NiMo1,40,3 ... 0,60,6 ... 1,2Zorice altă compoziţie

convenită* Dacă nu se specifică: Mo < 0,2; Ni < 0,3; Cr < 0,2;

V < 0,05; Nb < 0,05; Cu < 0,3


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.5

SR EN 757

Timişoara

SimbolRezistenţa la rupere[N/mm2]Limita la curgere

[N/mm2]min. Alungirea

[%]min.55610-7805501862690-

8906201869760-9606901779880-10807901689980-118089015

SimbolPoziţii de sudare1Toate poziţiile2Toate poziţiile, cu excepţia celei vertical descendente3Poziţia orizontală cu sudură cap la cap, poziţia orizontală cu sudură în colţ, poziţia orizontală cu perte vertical cu sudură în colţ4Poziţia orizontală cu sudură cap la cap, poziţia orizontală cu sudură în colţ5Poziţia vertical


SimbolRandamentul metalului depus [%]Tipul de curent1 105c.a. şi c.c.2 105c.c.3 105

125c.a. şi c.c.4 105 125c.c.5 125 160c.a şi c.c.6 125 160c.c.7 160c.a. şi c.c.8 160c.c.

E 62 7 Mn1Ni B 3 4 H5 T

SimbolConţinut de hidrogen difuzibil [ml/100 g]

max.H55H1010

Tipul învelişului – doar bazic

Electrod învelit pentru sudare anuală cu arc electric

Simbol Temperatura corespunzătoare unei energii minime de rupere de 47 J

CZNici o condiţieA+20002-203-304-405-506-607-708-80

SimbolCompoziţia chimică, [%] *MnNiCrMoMnMo1,4 - 2,0------0,3 - 0,6Mn1Ni1,4 - 2,00,6 - 1,2------1NiMo1,40,6 - 1,2---0,3 - 0,61,5NiMo1,41,2 - 1,8---0,3 - 0,62NiMo1,41,8 -

2,6---0,3 - 0,6Mn1NiMo1,4 - 2,00,6 - 1,2---0,3 - 0,6Mn2NiMo1,4 - 2,01,8 - 2,6---0,3 - 0,6Mn2NiCrMo1,4 - 2,01,8 - 2,60,3 - 0,60,3 - 0,6Mn2Ni1CrMo1,4 - 2,01,8 - 2,60,6 - 1,00,3 - 0,6Zorice altă

compoziţie convenită* Dacă nu se specifică: C = 0,03 ...0,10; Ni < 0,3; Cr < 0,2;

Mo < 0,2; V < 0,05; Nb < 0,05; Cu < 0,3; P < 0,025; S < 0,020

Caracteristicile mecanice sunt garantate după tratament de detensionare


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.6

SR EN 1600

Timişoara


Tipul învelişului:

B – bazicR - rutilic

E 19 12 2 R 3 4

SimbolRandamentul metalului depus [%]Tipul de curent1 105c.a. şi c.c.2 105c.c.3 105 125c.a.

şi c.c.4 105 125c.c.5 125 160c.a şi c.c.6 125 160c.c.7 160c.a. şi c.c.8 160c.c.

SimbolPoziţii de sudare1Toate poziţiile2Toate poziţiile, cu excepţia celei vertical descendente3Poziţia orizontală cu sudură cap la cap, poziţia orizontală cu sudură în colţ, poziţia orizontală cu perte vertical cu sudură în colţ4Poziţia orizontală cu sudură cap la cap, poziţia orizontală cu sudură în colţ5Poziţia vertical


Simbolul aliajuluiCompoziţia chimică,[%]CSiMnPSCrNiMoAlte elementeMartensitice / Feritice130,121,01,50,0300,02511,0...14,0------13 40,061,01,50,0300,02511,0...14,53,0...5,00,4 ...

1,0170,121,01,50,0300,02516,0...18,0------Austenitice19.90,081,22,00,0300,02518,0...21,09,0...11,0------19.9 L0,041,22,00,0300,02518,0...21,09,0...11,0------19.9 Nb0,081,22,00,0300,02518,0...21,09,0...11,0---Nb19 12

20,081,22,00,0300,02517,0...20,010,0...13,02,0 ... 3,0---19 12 3 L0,041,22,00,0300,02517,0...20,010,0...13,02,5 ... 3,0---19 12 3 Nb0,081,22,00,0300,02517,0...20,010,0...13,02,5 ... 3,0Nb19 13 4 NL0,041,21,0...3,00,0300,02517,0...20,012,0...15,03,0 ... 4,5N =

0,20Austenito-feritice, rezistente la coroziune22 9 3 NL0,041,22,50,0300,02521,0...24,07,5...10,52,5 ... 4N = 0,08 ... 0,2025 7 2 NL0,041,22,50,0350,02524,0...28,06,0...8,01,0 ... 3,0N = 0,2025 9 3 Cu N

L0,041,22,50,0300,02524,0...27,07,5...10,52,5 ... 4,0N = 0,10 ... 0,20;Cu = 1,5 ... 3,525 9 4 NL0,041,22,50,0300,02524,0...27,08,0...10,52,5 ... 4,5N = 0,10 ... 0,20;

W = 1,0; Cu = 1,5Complet austenitice, rezistente la coroziune18 15 3 L0,041,21,0...4,00,0300,02516,5...19,514,0...17,02,5 ... 3,5---18 16 5 NL0,041,21,0...4,00,0350,02517,0...20,015,5...19,03,5 ... 5,0N

= 0,2020 25 5 Cu NL0,041,21,0...4,00,0300,02519,0...22,024,0...27,04,0 ... 7,0Cu =1,0...2,0; N=0,2520 16 3 Mn

NL0,041,25,0...6,00,0300,02518,0...21,015,0...18,02,5 ... 3,5N = 0,2025 22 2 NL0,041,21,0...5,00,0300,02524,0...27,020,0...23,02,0 ... 3,0N = 0,2027 31 Cu L0,041,22,50,0300,02526,0...29,030,0...34,03,0 ...

4,5Cu = 0,6...1,5Mărci speciale18.8 Mn0,201,24,5...7,50,0350,02517,0...10,07,0...10,0------18 9 Mn Mo0,04-0,141,23,0...5,00,0350,02518,0...21,59,0...11,00,5...1,5---20 10 30,101,22,50,0300,02518,0...21,09,0...12,01,5...3,5---23 12

L0,041,22,50,0300,02522,0...25,011,0...14,0------23 12 Nb0,101,22,50,0300,02522,0...25,011,0...14,0---Nb23 12 2 L0,041,22,50,0300,02522,0...25,011,0...14,02,0...3,0---29 90,151,22,50,0350,02527,0...31,08,0...12------Refractare16 8

20,081,02,50,0300,02514,5...16,57,5...9,51,5...2,5---19 9 H0,04...0,81,22,00,0300,02518,0... 21,09,0...11,0------25 40,151,22,50,0300,02524,0...27,04,0...6,0------22 120,151,22,50,0300,02520,0...23,010,0...13,0------25

200,06...0,201,21,0...5,00,0300,02523,0...27,018,0...22,0------25 20 H0,35...0,451,22,50,0300,02523,0...27,018,0...22,0------18 360,251,22,50,0300,02514,0...18,033,0...37,0------


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.7

SR EN 1599

Timişoara


Tipul învelişului:

B – bazicR - rutilic

Simbolul randamentului metalului topit şi tipul curentuluiSimbolRandamentul [%]Tipul curent1

105c.a. şi c.c.2 105c.c.3 105 125c.a. şi c.c.4 105 125c.c.Pentru a demonstra posibilitatea de utilizare în c.a., trebuie efectuate încercări cu tensiuni de mers în gol

de max. 65 V

E CrMo1 B 4 4 H 5

Simbolul poziţiei de sudareSimbolPoziţii de sudare1Toate poziţiile2Toate poziţiile, mai puţin poziţia vertical

ascendentă3Poziţia orizontală cu sudură cap la cap, poziţia orizontală cu sudură în colţ4Poziţia orizontală cu perte

vertical5Poziţia vertical descendentă şi poziţiile conform simbolului 3

SimbolConţinut de hidrogen difuzibil [ml/100 g]max.H55H1010

Simbolul aliajuluiCompoziţia chimică, [%]CSiMn*PSCrMoVAlte elementeMo0,100,800,40...1,50*0,0300,025---0,40...0,70------MoV0,03...0,120,800,40...1,500,0300,0250,30...0,600,80...1,200,25...0,60---

CrMo0,50,05...0,120,800,40...1,500,0300,0250,40...0,650,40...0,65------CrMo10,05...0,120,800,40...1,50*0,0300,0250,90...1,400,45...0,70------

CrMo1L0,050,800,40...1,50*0,0300,0250,90...1,400,45...0,70------CrMoV10,05...0,150,800,70...1,500,0300,0250,90...1,300,45...0,700,10...0,35---

CrMo20,05...0,120,800,40...1,300,0300,0252,0...2,60,90...1,30------CrMo2L0,050,800,40...1,300,0300,0252,0...2,60,90...1,30------

CrMo50,03...0,120,800,40...1,500,0250,0254,0...6,00,40...0,70------CrMo90,03...0,120,800,40...1,300,0250,0258,0...10,00,90...1,200,15Ni =

1,0CrMo910,06...0,120,600,40...1,500,0250,0258,0...10,50,80...1,200,15...0,30 Ni = 0,40...1,0 Nb=0,03...0,10

N=0,02...0,07CrMoWV120,15...0,220,800,40...1,300,0250,02510,0...12,00,80...1,200,20...0,40Ni = 0,8W=0,40...0,60ZOrice compoziţie stabilită între părţi*Conţinuturile de Mn de 0,4 % ... 0,9 %, sunt pentru electrozi cu înveliş

rutilic, iar conţinuturile de Mn de 0,7 ... 1,5 % sunt pentru electrozii cu înveliş bazic


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.8

Tabelul 2

Etapa Cerinţe Definirea şi diferenţierea criteriilor de alegere Exemplificări

I Pentru ce?- Domeniul de utilizare- Tipul sau gama materialului de

bază

- Construcţii navale - Recipienţi- Oţel carbon- Oţel austenitic

II Pe ce? - Marca şi caracteristicile materialului de bază

- S355JRG2- 10CrMo9.10

III Ce fel de îmbinări?

- Particularităţile specifice ale îmbinării

- Conducte cu pereţi subţiri (sub 5 mm)- Construcţii metalice cu grosimi peste 20 mm

IV Ce se impune?

- Condiţii impuse în exploatare structurilor sudate

- Exploatare la –30ºC, la 100 barr- Exploatare la eforturi de oboseală ciclică alternativă

V Unde? - Condiţiile în care se execută lucrările de sudare

- Sudare iarna la temperaturi negative în şantier- Sudare în hale industriale

VI Cum? Cu cine?

- Nivelul de calificare al sudurilor şi dotarea cu echipamente de sudare

- Sudori cu calificare redusă, neatestaţi- Sudori cu calificare ridicată, atestaţi- Sudare cu transformatoare- Sudare cu redresoare

VII Cu cât? - Randamentul electrozilor - Electrozi de mare randament, cu pulbere de fier în înveliş

2. Sudarea WIG

Figura 6

Avantaje:- calitate excelentă a sudurilor, practic fără defecte;- lipsă stropiri (materialul de adaos nu este transferat prin arc, ci doar topit);- posibilitate de aplicare cu sau fără material de adaos;- control excelent al formării rădăcinii;- control precis al parametrilor de sudare;- grad înalt de universalitate referitor la materialele de bază sudabile;- posibilitate de control independent a sursei termice şi introducerii materialului de adaos;- lipsă zgură;- posibilitate de sudare orice poziţie.

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.9

Dezavantaje:- putere de topire şi productivitate relativ scăzută;- pretenţii mari asupra pregătirii operatorului;- dificultăţi la asigurarea protecţiei în spaţii deschise

1.7.9 Proceduri de sudare În general, se utilizează proceduri de sudare calificate. La sudare, este foarte importantă poziţionarea exactă a arzătorului şi materialului de adaos faţă de rostul de sudare, indiferent că se sudează manual sau mecanizat.

1.7.10. Probleme tipice1.7.10.1 Sudarea rădăciniiPentru realizarea de straturi de rădăcină fără defecte este necesară o pregătire suplimentară a sudorilor, rădăcina fiind o zonă cu defecte potenţiale.

Gazele de formare cu un conţinut de hidrogen mai mare de 10% sunt, în anumite proporţii, explozibile în aer. Pentru evitarea apariţiei culorilor de revenire este necesară menţinerea gazului de formare până la răcirea componentelor sub 2200 C.

Fig. 1.7.20 – Protecţia cu gaz la sudarea materialelor reactive

3.Sudarea MIG/MAGAVANTAJE: - grad de universalitate mare din punct de vedere al materialelor de bază, - rata de depunere înaltă, - viteză de sudare mare, - cerinţe relativ scăzute pentru sudor ( la sudarea oţelurilor nealiate şi slab aliate), - posibilităţi bune de mecanizare, - aplicabilă la sudarea în poziţie, - cheltuieli de investiţii relativ reduse ( la varianta standard ).

DEZAVANTAJE:

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.10

- sensibilitate la defecte de legătură la începutul sudurii ( avansul sârmei demarează simultan cu începerea procesului de degajare a energiei ), - pericol de defecte de legătură la viteze de sudare mici ca urmare a curgerii băii de metal topit în faţa arcului electric, - cerinţe mai mari pentru pregătirea sudorului în cazul sudării oţelurilor slab aliate de calitate, a oţelurilor inoxidabile, a aluminiului, - dificultăţi la sudarea în atmosfera deschisă (curenţi de aer ).

SR EN 440 .Clasificarea se face în funcţie de compoziţia chimică a sârmei.

Simbol Compoziţia chimică , % ( m / m ) C Si Mn P S Ni Mo Al Ti şi Zr

GO Orice compoziţie chimică convenită , care nu este specificată în standardG2Si 0,06-0,14 0,50-0,80 0,9-1,3 0,025 0,025 0,15 0,15 0,02 0,15G3Si1 0,06-0,14 0,70-1,00 1,3-1,6 0,025 0,025 0,15 0,15 0,02 0,15G4Si1 0,06-0,14 0,80-1,20 1,6-1,9 0,025 0,025 0,15 0,15 0,02 0,15G3Si2 0,06-0,14 1,00-1,30 1,3-1,6 0,025 0,025 0,15 0,15 0,02 0,15G2Ti 0,04-0,14 0,40-0,80 0,9-1,4 0,025 0,025 0,15 0,15 0,05-

0,200,05-0,25

G3Ni1 0,06-0,14 0,50-0,90 1,0-1,6 0,020 0,020 0,8-1,50

0,15 0,02 0,15

G2Ni2 0,06-0,14 0,40-0,80 0,8-1,4 0,020 0,020 2,1-2,70

0,15 0,02 0,15

G2Mo 0,08-0,12 0,30-0,70 0,9-1,3 0,020 0,020 0,15 0,4-0,60

0,02 0,15

G4Mo 0,06-0,14 0,50-0,80 1,7-2,1 0,025 0,025 0,15 0,4-0,60

0,02 0,15

G2A1 0,08-0,14 0,30-0,50 0,9-1,3 0,025 0,025 0,15 0,15 0,35-0,75 0,15

4. Sudarea sub strat de flux

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.11

Avantaje:- productivitate ridicată;- randament termic mare;- protecţie bună contra pătrunderii aerului şi a impurităţilor în zona de sudare;- protecţie a mediului înconjurător împotriva emisiei de radiaţii luminoase şi a degajării de fum;- eliminarea factorilor legaţi de îndemânarea operatorului;- reducerea costului sudurii.

Dezavantaje:- sudarea se poate face numai orizontal şi la suduri de colţ în jgheab sau lateral;- baia de metal topit rezultată este mare (la sudare cu viteze mici) prezentând riscul de

cristalizare grosieră, apariţia segregărilor în axa sudurii şi a fisurilor;- cost ridicat a instalaţiilor de sudare.

Figura 8Aplicaţii ale celor mai uzuale procedee de sudare

a. Sudarea manuală cu electrozi înveliţi se utilizează la îmbinări dintre: oţeluri, fonte, cupru şi aliajele sale, aluminiu şi aliajele sale, nichel şi aliajele sale, etc.

b. Sudarea WIG:- Sudarea tablelor subţiri- Sudarea oţelurilor aliate, a metalelor neferoase sau reactive- Sudarea straturilor de rădăcină (la ţevi în special)

c. Sudarea MIG/MAG:- Procedeul cu cel mai mare volum de aplicare industrială- Tendinţa actuală – înlocuirea sudării manuale cu electrozi înveliţi- Sudare MIG – oţeluri aliate, metale neferoase- Sudare MAG – oţeluri carbon nealiate, slab aliate şi înalt aliated. Sudare sub strat de flux:- Construcţii metalice (stâlpi, recipiente, grinzi, structuri de tip cheson, etc.)- Construcţii de maşini (batiuri, roţi dinţate, etc.)- Construcţii navale

Sudabilitatea

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.12

Sudabilitatea reprezintă aptitudinea unui oţel ca printr-un anumit procedeu şi pentru un anumit scop să asigure, în îmbinările sudate, caracteristicile locale şi generale prescrise pentru construcţia sudată.Sudabilitatea poate fi apreciată prin gradul de complexitate al precauţiunilor (condiţii de mediu, preîncălzire etc.), ce sunt necesare pentru realizarea în bune condiţii a îmbinărilor sudate.Aprecierea sudabilităţii oţelurilor se efectuează pe baza următorilor factori:

- Comportarea metalurgică la sudare (compoziţie chimică, caracteristici metalografice, caracteristici mecanice, tendinţa de fisurare la cald sau la rece): modul cum reacţionează oţelul faţă de acţiunea unui anumit proces de sudare (în îmbinarea sudată şi în ZIT).

- Comportarea tehnologică la sudare: posibilitatea de a se realiza îmbinări printr-un anumit procedeu de sudare în vederea realizării unor cerinţe specifice.

- Comportarea în construcţie sudată: capacitatea oţelului de a prelua încărcări în anumite condiţii de exploatare în cazul unei structuri sudate, fără a periclita însă siguranţa construcţiei.

Comportarea metalurgică la sudare: Se poate aprecia având în vedere:

Compoziţia chimică: Sudabilitatea oţelurilor nealiate şi slab aliate se apreciază pe baza conţinutului de carbon echivalent (conţinutul elementelor determinat la analiza pe oţelul lichid), determinat după relaţia:

%Mn %Cr + %V + %Mo %Cu + %Ni% Ce = % C + -------- + ------------------------ + ---------------.

6 5 15Valorile orientative pentru limitele carbonului echivalent până la care se poate executa sudarea fără precauţii speciale se dau în următorul tabel:

Grosimea maximă a

elementelor îmbinării

(mm)

Conţinutul maxim%

Carbon echivalent

%C Mn Si PSauS

Până la 40 0,22 1,50 0,40 0,05 0,41Până la 25 0,20 1,60 0,55 0,04 0,45

Între 25 şi 40 0,20 1,60 0,55 0,04 0,41

Cu cât conţinutul de carbon şi carbon echivalent este mai mare cu atât este oţelul mai sensibil la durificare. Materialul gros asigură răcirea rapidă a sudurii şi a metalului de bază. Răcirea rapidă durifică materialul dacă conţinutul de carbon sau carbon echivalent este suficient de mare.

Standardul EN 1011 dă mai multe detalii privind sudabilitatea.

Tendinţa de fisurare la cald şi la receCondiţiile tehnice ale oţelurilor şi produselor metalurgice care asigură evitarea fisurării la cald

şi la rece se stabilesc în standardul şi documentaţia tehnică a produsului sudat.

Comportarea tehnologică Comportarea tehnologică priveşte pregătirea sudării (alegerea procedeului de sudare, materialul de sudare, forma şi dimensiunile rostului, temperatura de preîncălzire etc.), executarea sudării (parametrii regimului de sudare, succesiunea rândurilor etc.) şi tratamentele aplicate după sudare (termice, mecanice etc.). Acestea sunt prevăzute în tehnologia de sudare.

Comportare în construcţia sudatăComportarea în construcţia sudată priveşte configuraţia structurii sudate (rigiditatea, efecte de încrestare etc) şi regimul de solicitare a structurii (mărime şi viteză de solicitare, temperatura de exploatare, acţiunea mediului înconjurător etc.). (Se iau în considerare la proiectarea produsului sudat).

TRATAMENTE TERMICE

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.13

RECOACEREA DE DETENSIONAREScop : Micşorarea tensiunilor interne din materiale, induse la sudare, fără ca proprietăţile mecanice să se modifice semnificativ.

Precizare : cu excepţia oţelurilor deformate la rece sau călite nu apare, în cazul acestui tratament termic, nici o modificare a structurii.Cazuri de utilizare : micşorarea tensiunilor interne de exemplu după deformarea la cald sau rece,

prelucrări prin aşchiere şi ulterior sudării materialelor fragile, la materiale cu variaţii mari ale grosimii (de ex. oţel turnat), construcţii rigide care după sudare pot să ducă la apariţia ruperilor fragile, la construcţii sudate dificile, pentru a evita tragerea, în caz de coroziune tenso-fisurantă.Realizare : încălzire la 500 - 650°C la un oţel nealiat

600 - 750°C la un oţel slab aliat (termorezistent) la temperaturi mai mici decât cele de revenire la oţelurile îmbunătăţite.Această temperatură se determină prin încercări pe probe prelevate din părţile critice ale îmbinării

sudate (zona influenţată termic, centrul sudurii).Menţinere : în general 2-3 min. pe mm grosime de material dar cel puţin 30 min. după încălzirea

completă.Răcire : lent (cuptor) şi uniform. Generic răcire în cuptor până la 150 – 200 0C urmată de răcire în aer

liniştitPrecizare : La recoacere limita de curgere a materialului poate să scadă semnificativ (20-60

N/mm2), la fel şi duritatea. Prin aceasta materialul va începe să se deformeze în toate zonele unde tensiunile interne din material sunt mai mari decât limita de curgere la cald a materialului. Astfel tensiunile interne scad doar până la valoarea limitei de curgere la cald.

Oţelurile termorezistente aliate cu V sau Mo sunt susceptibile la o durificare secundară.La structurile de formă complicată şi grosimi diferite de perete se recomandă ca recoacerea de detensionare să fie realizată în mai multe etape pe parcursul execuţiei, când îmbinările sudate sunt supuse efectelor detensionării mai multe zeci de ore.

Relaxarea tensiunilor induse se realizează prin mai multe mecanisme din care se pot menţiona:- deformaţii plastice locale datorită reducerii artificiale a limitei de curgere la cald a materialului prin încălzire.- fluaj.- restaurare şi recristalizare (mai ales la materialele cu carbon redus).

Efecte colaterale : îmbătrânirea datorată deformării la rece a oţelului este îndepărtată şi deformarea la rece este înlăturată (efect de recristalizare). La o deformare scăzută (5-20% grad de deformare) se poate forma o granulaţie grosieră.Structurile dure din cusătura sudată sunt înlăturate printr-un efect de revenire, se realizează chiar o aşa numită structură de îmbunătăţire.

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.14

RECOACEREA DE RECRISTALIZAREScop: încălzire la o anumită temperatură, pentru a elimina parţial sau total modificările de proprietate apărute datorită deformării la rece a unui material. Se aplică de obicei la îmbinările sudate realizate prin procedee de sudare în baie de zgură sau electro-gaz, la care nu este posibilă redobândirea plasticităţii zonei influenţate termic şi ale sudurii prin recoacerea de detensionare la temperaturi sub Ac1

Realizare : încălzire la o temperatură de 400 până la 700°C, la oţel. Timp de menţinere 2 min/mm.

Precizare : Deformarea la rece duce la mărirea caracteristicilor de rezistenţă ale materialului şi la scăderea capacităţii de deformare şi a alungirii sale. Prin recoacerea de recristalizare se realizează încălzirea până în domeniul de recristalizare fapt ce determină formarea în material a noi puncte de cristalizare care vor determina la răcire ulterioară o modificare a structurii cristaline a materialului.

În cazul unei deformări la rece de 5-20% poate să apară o creştere ulterioară a cristalelor relativ mare, care la oţelurile ce au sub 0,l%C poate duce la cca. 500°C la o "deformare critică". Ex. în zona muchiilor îndoite ale unui profil îndoit la rece pot apărea fisuri. În acest caz se recomandă normalizarea.

RECOACEREA LA ÎNMUIEREScop: a face oţelurile cu C < 0,1% mai deformabile şi pe cele cu C > 0,5% mai moi şi mai aşchiabile.Realizare : Menţinere îndelungată chiar sub linia A1 sau la 0,6%C pendulare în jurul lui "A1".Precizare : In acest caz la oţel conţinutul de Fe3C din perlită ca şi cementita de la marginea grăunţilor ia forma unor carburi Fe3C fine şi rotunde, fapt ce face materialul mai moale şi mai prelucrabil.

NORMALIZAREAScop : pentru a se obţine o bună deformabilitate şi tenacitate; utilizată la oţelurile turnate, oţeluri laminate sau forjate. Conduce la formarea unei structuri cu granulaţie mai fină în întreaga secţiune a pieselor. Un alt scop este uniformizarea structurii, ameliorarea caracteristicilor mecanice şi a prelucrabilităţii.

Acest tratament se aplică de obicei doar la structuri sudate de importanţă deosebită cum ar fi recipienţii sub presiune cu pereţi groşi. În anumite cazuri este posibil ca viteza de răcire de la temperatura de normalizare să fie mai redusă decât cea optimă, fapt care necesită luarea unor măsuri suplimentare de mărire a vitezei de răcire a pieselor.Realizare : Temperatura tratamentului de normalizare se stabileşte plecând de la compoziţia chimică a oţelului care trebuie sudat. Încălzire şi menţinere deasupra lui "A3" la oţelurile cu C<0,8% şi menţinere doar peste "A1" la oţelurile cu 00,8%. Timp de menţinere : după încălzirea completă cca. 2 min/mm. Răcirea se face în aer.

CĂLIREA Scop : mărirea durităţii şi a rezistenţei la uzură în zona de margine, pe o anumită adâncime, la oţelurile cu C>0,25% sau oţelurile cu C<0,25 % dar care au în compensaţie alte elemente de aliere. Realizare : Încălzire la oţelurile cu C<0,8% la cca. 30-50°C peste A3

C>0,8% la cca. 30-50°C peste A1 Timp de menţinere cca. 2 min/mm Răcire în apă sau ulei la oţelurile carbon, la cele aliate cu cât gradul de aliere e mai mare răcirea se poate realiza şi în aer.

Tratament ulterior : Revenire (250°C maxim). Oţelul devine mai puţin fragil fără a pierde semnificativ din duritate.

Precizare1. Călirea se realizează prin încălzire la temperatura de austenitizare iar apoi printr-o răcire rapidă atomii de carbon nu mai au timp să difuzeze în structura cementitei ci rămân în structura C.V.C. Această stare determină o reţea neuniformă şi foarte tensionată ce duce la duritate şi proprietăţi mecanice ridicate La microscopul metalografic se poate observa în special o structură aciculară denumită "martensită". Acest fapt face ca oţelurile de acest tip să prezinte un risc ridicat lafisurare.

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.15

Duritatea martensitei este dependentă de conţinutul în C.Comparaţie : S 235/ C15 -> = 0,15% C -> mai puţin călibil S355/C45 -> = 0,22 % C -> mai mult călibil.Laminarea termomecanică duce la îmbogăţirea în carbon şi/sau azot a suprafeţei (oţeluri de cementare) şi la care ulterior prin răcire rapidă se formează martensită. Se formează astfel şi nitraţi şi carbonitruri ce sunt foarte dur şi dau o rezistenţă la uzură mare la suprafaţă în timp ce mijlocul secţiunii este relativ moale (se realizează la fel şi la roţile dinţate etc.)

2. In condiţii normale de sudare până la 0,25%C nu există un pericol semnificativ de călire deşi temperaturile scăzute: grosimi mari de material sau punctele de amorsare pot crea şi in acest caz durificări considerabile în ZIT.

ÎMBUNĂTĂŢIREAScop: Prin călire şi revenire ulterioară se obţin, 1a oţelurile ce pot fi îmbunătăţite (C - 0,2 -0,6%C),ridicate caracteristici atât mecanice cât şi de uzură corelate cu bune capacităţi de deformareşi alungire.

Caracteristicile mecanice pot fi stabilite prealabil prin alegerea materialului a modului de călire şi în principal a temperaturii de revenire (vezi şi figura).

Realizare : încălzire la temperatura "A3 / A1" cu răcire ca la tratamentul termic călire. Temperaturi de revenire : - revenire joasă 400 - 500°C- revenire înaltă 500 - 650°C Răcirea ulterioară se face lent.

EXAMINAREA VIZUALĂ

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.16

Personalul care efectuează examinări în concordanţă cu standardul SR EN 970 trebuie:a) Să fie familiarizat cu standardele, regulile şi specificaţiile;b) Să fie informat despre procedura de sudare utilizată;c) Să aibă o acuitate vizuală corespunzătoare, în conformitate cu cerinţele SR EN 473, acuitate

care trebuie să fie verificată periodic la intervale de 12 luni;

Extinderea tipului de examinare trebuie să fie definită înaintea aplicaţiei standard şi/sau a începerii derulării contractului.Inspectorul sau examinatorul trebuie să aibă acces la toate examinările realizate şi/sau la cele necesare a fi realizate, precum şi la documentaţia necesară.Sudura trebuie examinată în condiţii de acces fizic, câteodată fiind de asemenea necesară şi examinarea suprafeţei de tratament.

1) Examinarea vizuală a rostului; La examinarea vizuală trebuie să se ţină cont de cerinţele ISO 15614 (WPS). Când se solicită examinare vizuală trebuie verificate următoarele:

a) Faptul că forma şi dimensiunile sudurii sunt incluse în specificaţii;b) Faptul că rostul de sudat şi suprafeţele adiacente sunt curăţate conform prescripţiilor;c) Faptul că părţile urmează să fie fixate şi sudate în concordanţă cu desenul sau instrucţiunile de

lucru;

2) Examinarea vizuală în timpul sudării;Atunci când se cere sudura trebuie examinată şi în timpul procesului de sudare, fiind necesară verificarea următoarelor aspecte:

a) Faptul că fiecare strat de metal depus este curăţat înaintea de a se depune următorul strat;b) Nu sunt imperfecţiuni vizibile cum ar fi fisuri sau cavităţi. Dacă astfel de imperfecţiuni sunt

observate, ele trebuie raportate pentru a fi remediate înainte de depunerea următorului strat (remedierea trebuie realizată în conformitate cu o procedură de remediere omologată);

c) Tranziţia între straturi trebuie să fie sub forma unei treceri cât mai lină, formă care să permită sudarea următorului strat;

d) Adâncimea şi forma scobirii trebuie să fie în conformitate cu WPS sau să poată fi comparată cu forma sa originala, în succesiunea schimbării specificaţiei materialului de bază;

3) Examinarea vizuală după sudare;La încheierea procesului de sudare sudura trebuie să fie examinată pentru a vedea dacă imperfecţiunile prezente sunt admise conform standardului de acceptare a imperfecţiunilor agreat între părţile contractante. Dacă nu este specificat în aplicaţiile standard cerute de standardul de aplicaţie sau de către contract punctele detaliate de la A la D trebuie verificate.

A). Curăţare şi pregătire:Sudura trebuie examinată pentru a verifica faptul că:

a) Toată zgura a fost îndepărtată (manual sau cu mijloace mecanice);b) Nu există urme de lovituri (în special la aluminiu);c) Atunci când se solicită pregătirea atentă a sudurii, supraîncălzirea materialului datorită

procesului de polizare trebuie evitată (mai ales în cazul oţelului inoxidabil);

B) Profile şi dimensiuniSudura trebuie examinată pentru a verifica faptul că:

a) Profilul rostului de sudat şi supraînălţarea admisă a metalului depus corespund cu cerinţele standardelor de acceptare a imperfecţiunilor;

b) Suprafaţa sudată este regulată. Distanţa dintre ultimul strat depus şi metalul de bază sau poziţia de trecere a fost măsurată , daca acest fapt este solicitat de către WPS.

c) Lăţimea sudurii depinde de materialul de bază şi este precizată în cerinţe, ea trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele standardului

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.17

C) Sudura de rădăcină şi suprafaţa îmbinării sudatePartea accesibilă vizual a sudurii, rădăcina (la sudarea unilaterală) şi suprafaţa sudată, trebuie examinată conform standardelor acceptate. SR EN 25817 pentru oţel şi SR EN 30042 pentru aluminiu.

Sudura trebuie examinată pentru a verifica că:a) În cazul unei suduri unilaterale, pătrunderea, rădăcina, concavitatea, orice arsură sau crestătura

sunt cuprinse în limitele specificate în standard;b) Orice fisură este în limitele acceptate de standard;c) Orice imperfecţiune (ex. fisuri sau porozităţi detectate), folosind mijloace optice atunci când este

necesar, pe suprafaţa de sudură sau în zona afectată termic se supun criteriilor acceptate:d) Orice afectare temporală a sudurii trebuie eliminată. Suprafaţa afectată trebuie verificată

ulterior remedierii;

D). Tratamentele termice după sudareAlte examinări pot fi necesare după tratamentele termice post-sudare.

4) Examinarea vizuală şi repararea suduriiAtunci când sudura se constată prezenţa unor imperfecţiuni este necesară acceptarea unor prescripţii de reparaţie. Criteriile de reparaţie, verificările detaliate în A şi B trebuie făcute în timpul operaţie de reparare.

A) Sudură parţial afectatăTrebuie să se verifice faptul că pătrunderea este suficient de adâncă şi lungă pentru a permite observarea tuturor imperfecţiunilor. Trebuie de asemenea să se poată garanta faptul că acolo se poată realiza resudarea.

B) Sudură complet afectatăTrebuie să se verifice că, atunci când scobirea s-a efectuat , sudura nu a fost compromisă şi noua secţiune poate fi inserată, forma şi dimensiunile rostului întâlnindu-se în specificaţiile cerute.

C) ExaminareaToate reparaţiile sudurii trebuie examinate în acord cu cerinţele de examinare a sudurii originale, după cum trebuie să fie specificat şi în contract.

5). Înregistrările examinărilorNu este întotdeauna necesară înregistrarea tuturor examinărilor. Atunci însă când specificăm înregistrările trebuie să arătăm că fiecare punct este relevant pentru examinare şi că examinarea a fost realizată conform cerinţelor şi a unui plan de control.

Urmărind lista informaţiilor, trebuie minim să fie incluse într-un raport:a) Numele componentei fabricate;b) Componenţa comisiei de evaluarec) Numărul de identificare a obiectului examinat;d) Tipul de material;e) Tipul de îmbinare;f) Grosimea materialului;g) Procedeul de sudare utilizat;h) Standardele utilizate în ceea ce priveşte nivelul de acceptare a imperfecţiunilor;i) Imperfecţiunile care au depăşit nivelul acceptat, (amplasare şi remediere);j) Extinderea examinăriik) Procedee de examinare utilizate;l) Rezultatele examinărilor cu referire la criteriile de acceptabilitate;m) Numele evaluatorului, data examinării şi semnătura.

IMPERFECTIUNI LA SUDARE

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.18

În cazul sudării prin topire a metalelor pot apărea, de asemenea, imperfecţiuni tipice, imperfecţiuni ce se pot încadra în sase grupe (conform SR EN ISO 6520):1.Fisuri;2.Cavitati;3.Incluziuni solide;4.Lipsa de topire si de pătrundere;5.imperfectiuni ale formei.6.Alte imperfecţiuni care nu aparţin nici uneia dintre grupele citate mai sus.

1. Fisuri (externe şi interne) (100)Acest termen este utilizat pentru a descrie o discontinuitate cu două dimensiuni care se poate produce în timpul răcirii sau sub efectul solicitărilor. Numărul din paranteza reprezintă numărul de referinţa al imperfecţiunii cf. SR EN ISO 6520.Fisurile pot fi:- longitudinale (direcţia principală este aproximativ paralelă cu axa sudurii) (101).- transversale (direcţia principală este aproximativ perpendiculară pe axa sudurii) (102).- radiale (grup de fisuri iniţiate din acelaşi punct) (103).- în crater (produsă într-un crater) (104).- reţea de fisuri marmorate (ansamblu de fisuri grupate, cu orientare oarecare) (105).- ramificate (ansamblu de fisuri legate între ele, ce se prezintă sub formă arborescentă şi care sunt distincte de reţeaua de fisuri marmorate şi de fisurile radiale) (106).2. Cavitati (200)Suflură = cavitate în cusătura produsă prin degajare de gaze în cursul procesului de răcire.Por = incluziune de forma practic sferica de gaze (2011);Porozitate = Pori uniform distribuiti in sudura (2012).Suflurile pot fi: -sferoidale (2011)

-uniform repartizate (2012) -grupate (localizate în cuiburi) (2013) -aliniate (2014) -alungite (2015) -vermiculare (2016) -de suprafaţă (pori de suprafaţă). (2017)

Retasura: (202) - cavitate datorata contractiei metalului in momentul solidificarii

3.Incluziuni solide (300)Acest termen este utilizat pentru a descrie corpurile străine încorporate în sudură.Incluziunle solide pot fi:- de zgură (301) - de flux (302)- de oxid (303)- de metal (304)

4.Lipsa de topire si de patrundere (400)a) Lipsă de topire (401)Se disting:- lipsă de topire laterală, care afectează marginile de sudat (4011)- lipsă de topire între rânduri (4012)- lipsă de topire la rădăcina sudurii (4013)b) Lipsă de pătrundere (pătrundere incompletă) (402)

5.Imperfectiuni ale formei (500)Crestături Crestăturile pot fi:- continue (pe marginile laterale ale sudurilor) (5011)- intermitente (pe marginile laterale ale sudurii sau ale rădăcinii sudurii) (5012)

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.19

- la rădăcină (pe marginile laterale ale rădăcinii sudurii) (5013)Îngroşare excesivă a îmbinării sudate (profil incorect). (502)Convexitate sau concavitate excesiva: (503)Exces de patrundere: (504) - exces de metal la rădăcină, pentru o sudura executata pe o singura parte sau prin metalul deja depus pentru o sudura in mai multe straturi.Defect de racordare (505) - unghi prea mic al diedrului format de planul tangent la metalul de bază şi planul tangent la sudură, care trece prin linia de racordareScurgere de metal (506) - exces de metal depus, care acoperă suprafaţa metalului de bază, fără legătură intimă cu aceasta.Nealiniere axiala: (507) - nealiniere intre doua piese sudate astfel incat, deşi suprafeţele exterioare ale acestora sunt paralele, nu sunt la nivelul cerut.Nealiniere unghiulara: (508) - nealiniere intre doua piese sudate astfel incat suprafeţele exterioare nu sunt paralele (sau la unghiul prescris);Supratopire (509) - scurgere a metalului depus datorită unei topiri excesive, conducând (prin efect gravitaţional) la un exces şi/sau lipsă de metalStrăpungere: (510) - căderea băii topite, fapt ce conduce la perforarea suduriiSubţiere: (511) - insuficienta locala sau continua de metal depus, conducând la un profil al sudurii redus in raport cu profilul corect.Asimetrie excesiva a sudurii in colt: (512)Latime neregulata: (513) - variaţie excesiva a latimii. Suprafaţă neregulată (514) - neregularitate excesiva a suprafeţei.Retasura la rădăcina: (515) - adâncitura la rădăcina sudurii datorata contracţiei metalului topitPorozitate la rădăcina: (516) - formaţiune spongioasa la rădăcina sudurii provocata de fierberea metalului topit in momentul solidificării acestuia.Reluare defectuoasa: (517) - neregularitate locala de suprafaţa la reluarea sudarii.

6.Alte imperfecţiuni (600)Arsura: (601) - deteriorare locala si superficiala a metalului de baza, rezultanta a amorsării unui arc electric in vecinătatea sudurii.Strop: (602) - strop de metal topit proiectat în timpul sudării şi care aderă pe metalul de bază sau pe sudura deja solidificată.Ruptura locala: (603) - deteriorare locala a metalului produsa ca urmare a indepartarii pieselor auxiliare sudate.Urma de polizare: (604) - deteriorare locala produsa de polizareUrma de daltuire: (605) - deteriorare locala produsa de acţiunea unei dalti sau a unei alte sculePolizare excesiva: (606) - reducerea grosimii ca urmare a unei polizări excesive.

Forma, reprezentarea şi simbolizarea sudurilor (conform SR EN ISO 2553)Simbolurile se dispun pe desen cu ajutorul următoarelor elemente:

- o linie de indicaţie care se sprijină printr-o săgeată direct pe cusătură:- o linie de referinţă, formată dintr-o linie continuă şi o linie întreruptă, subţiri şi paralele.Linia întreruptă de referinţă se dispune deasupra sau dedesubtul liniei continue de referinţe.

Fig. 5Notarea convenţională cuprinde următoarele elemente:- simboluri de bază;- simboluri suplimentare;- indicaţii suplimentare.

Timişoara

1.Linia de indicaţie; 2a. Linia continuă de referinţă, 2b. Linia întreruptă de referinţă; 3. Simbolul cusăturii, 4. Cusătura


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.20

Poziţia liniei de indicaţie faţă de cusătură poate fi oarecare. Dacă doar una din piese este prelucrată, linia de indicaţie trebuie să fie orientată în mod obligatoriu spre aceasta. Simbolul se amplasează fie deasupra liniei fie dedesubtul liniei de referinţă.

Fig. 7

Cotarea suduriiSimbolurile de bază sunt însoţite de un număr de date ce redau dimensiunea rostului după cum

urmează:- deasupra simbolului de bază se amplasează datele referitoare la dimensiunea rostului

(α,β,b,d);- în stânga simbolului de bază se amplasează cotele referitoare la dimensiunile sudurii

(grosimea, pătrunderea) respectiv umărul rostului;- în dreapta simbolului de bază se amplasează cota referitoare la lungimea cusăturii.

Fig. 8

Indicaţi suplimentare:Îmbinare pe conturExemple:

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.21

Îmbinare executată la montaj

Exemplu de simbolizare completă a unei îmbinări sudate:

La suduri, asamblări prin sudare, structuri sudate trebuie întotdeauna precizate toleranţele generale pentru dimensiuni liniare şi unghiulare care se aplică pentru un anumit produs sau structură.

Procedee de control nedistructivProcedee pentru imperfecţiuni exterioare:- control vizual- control cu lichide penetrante- control cu pulberi magnetice- verificarea etanşeităţii

Procedee pentru imperfecţiuni interioare şi exterioare:- control cu radiaţii penetrante- control cu ultrasunete- control cu curenţi turbionariControl vizual (V)Imperfecţiuni evidenţiabile: (denumiri de imperfecţiuni conform SR EN ISO 6520)- fisuri- pori vizibili- incluziuni solide vizibile- lipsă de topire- lipsă de pătrundere- crestături- crater- îngroşare (excesivă) a cusăturii / exces de pătrundere la rădăcină- defect de aliniere- subţiere / retasură la rădăcină- străpungere- stropi topiţi- fâşii colorate (oţel inoxidabil)- amorse lângă cusătura sudatăMărime de imperfecţiune detectabilă 0,05 – 0,1 mm.Control cu lichide penetrante (PT)Imperfecţiuni evidenţiabile:- NUMAI ACELE, CARE AJUNG PÂNĂ LA SUPRAFAŢA DE CONTROL

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.22

- fisuri- pori vizibili- lipsă de topire- lipsă de pătrundere- străpungere.Mărime de imperfecţiune evidenţiabilă (lăţime de fisuri) până la 0,6 m

Control cu pulberi magnetice (M)Imperfecţiuni evidenţiabile:- IMPERFECŢIUNI CU O DISCONTINUITATE DE MATERIAL PE CÂT POSIBIL DE MARE ÎN DIRECŢIA DE MAGNETIZARE- fisuri, şi apropiate de suprafaţă (grosime strat max. 40 m)- pori, şi apropiaţi de suprafaţă (grosime strat max. 40 m)- crestături- lipsă de topire, şi apropiată de suprafaţă (grosime strat max. 40 m)- lipsă de pătrundere- străpungere.Mărime de imperfecţiune evidenţiabilă:

- lăţime minimă de crăpătură 1 m, adâncime minimă de 10 m, lungime minimă de circa 0,2-1 mm

Control ultrasonic (UT)Imperfecţiuni evidenţiabile:Perceptibilitatea unor imperfecţiuni depinde esenţial de forma si poziţia lor. Reflectori, care doar împrăştie raza ultrasonică, trimit o fracţiune mică de energie înapoi la palpator şi apar de aceea pe monitor mult mai mici, decât sunt in realitate. Acţiune de împrăştiere au toate incluziunile sferice precum si cele, care au o suprafaţă foarte despicată.În condiţii bune se pot evidenţia următoarele imperfecţiuni:- fisuri- pori mai mari / configuraţii de pori- incluziuni solide mai mari- lipsa de topire- imperfecţiuni m materialul de baza precum stratificări etc.- destrămare lamelarăMărime de imperfecţiune evidentiabilă:În funcţie de formă şi poziţie circa 0,2 mm, însă în nici un caz mai mic decât mărimea maximă de grăunte în piesă. (recomandat grosime de perete > 8 mm)

Control cu radiaţii penetrante (RT)Imperfecţiuni evidenţiabile:- Fisuri- Pori- Incluziuni solide (doar dacă produc cavităţi)- Incluziuni de wolfram- Lipsă de topire (doar dacă este orientată paralel cu direcţia de iradiere)- Nepătrundere- Crestături marginale- Crater final- Supraînălţarea cusăturii / rădăcinii- Stropi - Umplere insuficientă / retasură la rădăcinăMărime de imperfecţiune detectabilă:Mărimea de imperfecţiune detectabilă este determinată de raportul grosime de perete/mărime de imperfecţiune, care nu poate depăşi o anumită măsură. La grosimi de perete sub 10 mm la oţel se pot

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.23

constata încă bine în condiţii normale, funcţie de formă şi poziţie, mărimi de imperfecţiune de circa 0,1 mm. Cu metoda cu microfocar se pot evidenţia încă şi discontinuităţi cu o lăţime de 0,01 mm.

Calificarea personalului din domeniul nedistructivAtunci când certificarea personalului END este impusă în standarde de produs, în reglementări, coduri sau specificaţii, se recomandă certificarea în conformitate cu EN 473.

Certificarea acoperă competenţa într-una sau în mai multe din următoarele metode: a) examinarea prin emisie acustică; b) examinarea prin curenţi turbionari; c) verificarea etanşeităţii (sunt excluse încercările hidraulice de presiune); d) examinarea cu pulberi magnetice; e) examinarea cu lichide penetrante; f) examinarea radiografică; g) examinarea cu ultrasunete; h) examinarea vizuală (sunt excluse examinările directe cu ochiul liber şi cele efectuate în timpul utilizării altor metode END). Precizare: conform EN 13445-5 personalul de control nedistructiv trebuie să fie calificat şi certificat în conformitate cu EN 473 , cu excepţia examinării vizuale şi a celei pentru verificarea etanşeităţii unde personalul trebuie să fie doar calificat şi nu certificat.

Imperfecţiunile se împart în trei nivele de apreciere:Simbol Nivel de apreciere

D scăzutC mediuB ridicat

Imperfecţiune scurtăUna sau mai multe imperfecţiuni a căror lungime totală nu depăşeşte 25 mm pe 100 mm sudură sau 25 % din lungimea sudurii dacă aceasta este inferioară lungimii de 100 mm, condiţie aplicată la maximum de imperfecţiuni (vezi si Anexa )Imperfecţiune lungăUna sau mai multe imperfecţiuni cu o lungime totală de peste 25 mm, raportată la câte 100 mm lungime de cusătură, sau cu o dimensiune minimă de 25% din lungimea totală la o cusătură sudată, care este mai scurtă de 100 mm.

Exemplu nr. 1 condiţii cadru: grosime de cusătură = 8 mm, grup de apreciere B

Situaţie: por izolat, Ø = 2,2 mm

Criteriu 1: diametru por 0,3 s ?DA

NU

Criteriu 2: diametru por 3 mm ? DA

NU

Criteriu 3: suprafaţă pori 1 din suprafaţa de apreciere ?DA

NU

Standardul SR EN 287-1 specifică principiile de aplicat la examenul de calificare a sudorilor pentru sudarea prin topire cu arc electric a oţelurilor.

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.24

Criteriile enumerate în continuare sunt cele care trebuie examinate pentru a identifica competenţa sudorului în aceste domenii. Fiecare criteriu este considerat ca un factor determinant în calificare.

Aceste criterii sunt:1. Procedeul de sudare2. Tipul semifabricatelor3. Tipul îmbinării4. Tipul metalului de bază5. Tipul metalului de adaos6. Grosimea probei (tablă, ţeavă)7. Diametrul ţevii8. Poziţia de sudare9. Modul de realizare a îmbinării cap la cap (pe o parte, pe ambele părţi)10. Modul de realizare a rădăcinii îmbinării cap la cap

1) Procedee de sudare: Standardul SR EN 287-1:2004 se referă la următoarele procedee de sudare definite conform ISO 857, iar simbolurile lor numerice sunt conform ISO 4063.

111 – sudare cu arc electric cu electrod învelit;114 – sudare cu arc electric cu sârmă tubulară fără protecţie gazoasă;121 – sudare sub strat de flux cu electrod de sârmă;125 – sudare sub strat de flux cu sârmă tubulară131 – sudare cu arc electric în mediu de gaz inert cu electrod fuzibil (MIG);135 – sudare cu arc electric în mediu de gaz activ cu electrod fuzibil (MAG);136 – sudare cu arc electric în mediu de gaz activ cu sârmă tubulară;141 – sudare cu arc electric în mediu de gaz inert cu electrod nefuzibil (WIG);15 – sudare cu plasmă;311 – sudare oxiacetilenică.

2) Tipul semifabricatelor.Calificarea sudorilor se realizează pe probe de: Tablă, simbolizată cu P; Ţeavă, simbolizată cu T.

Obs. – calificarea sudurilor pentru ţeavă acoperă şi calificarea sudurilor de tablă.3) Tipul îmbinării:

- FW – sudură de colţ;- BW – sudură cap la cap.

Obs. – calificarea pentru sudura cap la cap acoperă şi calificarea pentru suduri de colţ.

Pentru a micşora, pe cât posibil, numărul de încercări tehnic similare, oţelurile cu caracteristici metalurgice şi de sudabilitate similare sunt cuprinse în cinci grupe după cum urmează:

Grupa 1 – oţeluri nealiate cu conţinut scăzut de carbon (carbon-mangan), oţeluri slab aliate.- oţeluri de construcţii cu granulaţie fină cu limita de curgere până la 360 N/mm2;Grupa 2 – oţeluri de construcţii cu granulaţie fină cu limita de curgere mai mare de 360 N/mm2 (normalizate şi îmbunătăţite, tratate termomecanic);Grupa 3 – oţeluri călite şi revenite şi durificate prin precipitare cu limita de curgere mai mare de 360 N/mm2

Grupa 4 – Oţeluri Cr-Mo (Ni) slab aliate cu V cu Mo ≤ 0,7% şi V ≤ 0,1%Grupa 5 – Oţeluri Cr-Mo, fără V şi C ≤ 0,35%Grupa 6 – Oţeluri Cr-Mo aliate cu VGrupa 7 – Oţeluri (inoxidabile) feritice sau martensiticeGrupa 8 – Oţeluri austenitice cu Ni ≤ 31%Grupa 9 – Nichel şi aliaje de Ni, cu Ni ≤ 10%Grupa 10 – Oţeluri austenito-feritice (duplex)Grupa 11 – Oţeluri cu compoziţia chimică asemănătoare celor din grupa 1, cu excepţia celor care au 0,25% < C ≤ 0,85%

4) Tipul metalului de adaosnm – fără metal de adaos;

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.25

wm – cu material de adaos.

Pentru sudarea manuală cu arc electric cu electrozi înveliţi se utilizează următoarele simboluri conform SR EN 499:

A – înveliş acid;B – înveliş bazic;C – înveliş celulozic;R – înveliş rutilic;

Procedeu de

sudare

Materiale pentru sudare utilizate pentru probă b

Domeniu de calificare

A, RA, RB, RC, RR, R B C

111

A, RA, RB, RC, RR, R

x - -

B x x -C - - x

- - sârmă plină (S)

miez de electrod

tubular (M)

miez de electrod

tubular (B)

miez de electrod tubular –

(R, P, V, W, Z, Y)131135136141

sârmă plină (S) x x - -

miez de electrod tubular (M) x x - -

136 miez de electrod tubular (B)

- - x x

114136

miez de electrod tubular –

(R, P, V, W, Z, Y)- - - x

b Tipul materialelor consumabile pentru sudare utilizate pentru proba de încercare a sudorului pentru sudarea la rădăcină fără suport (ss, nb) este tipul de material pentru sudare calificat pentru sudarea la rădăcină în producţie.Legendăx indică materialele consumabile pentru sudare pentru care sudorul este calificat.- indică materialele consumabile pentru sudare pentru care sudorul nu este calificat.

5) Grosimea tablei (tablă, ţeavă). Domeniul de calificare pentru grosimea materialului şi pentru grosimea sudurii (multiprocedee) probei la suduri cap la cap cu pătrundere completă

Grosimea a

t [mm] Domeniu de calificare

t < 3 t la 2 x t b

3 ≤ t ≤ 12 3 la 2 x t c

t > 12 ≥ 5a Pentru sudarea multiprocedee, se aplică s 1 şi s 2 din tabelul 1.b Pentru sudarea oxiacetilenică (311) : t la 1,5 x tc Pentru sudarea oxiacetilenică (311) : 3 mm la 1,5 x t

6) Diametrul ţevii:Diametrul exterior al ţevii probei

de încercare D [mm] Domeniu de calificare

D ≤ 25 D la 2 x DD ≥25 ≥ 0,5 x D (min. 25 mm)

a Pentru structurile cu profile tubulare, D este dimensiunea cea mai mică.

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.26

Obs. Pentru ţevi cu diametru mai mare de 500 mm este suficientă calificarea sudurii pe

tablă.

Grosimea materialului probei de încercare t [mm] Domeniu de calificare

t < 3 t la 3t ≥ 3 ≥ 3

a A se vedea şi tabelul 9.

7) Poziţia de sudare.Poziţiile de sudare utilizate în cadrul SR EN 287-1 sunt cele definite conform ISO 6947 ş.a.

PA – orizontală;PB – verticală;PC – orizontală pe perete vertical;PD – orizontală peste cap;PE – peste cap;PF – vertical ascendent;PG – vertical descendent;HL 045 – ascendentă, ţeavă fixă, axă înclinată 45º;JL 045 – descendentă, ţeavă fixă, axă înclinată 45º.

Domeniul de calificare pentru poziţiile de sudare:

Poziţia de sudare a probei de încercare

Domeniu de calificare

PA PB b PC PD

b PE PF (Tablă)

PF(Ţeavă)

PG(Tablă)

PG(Ţeavă)

H-L045

J-L045

PA x x - - - - - - - - -PB b x x - - - - - - - - -PC x x x - - - - - - - -PD b x x x x x x - - - - -PE x x x x x x - - - - -PF (Tablă) x x - - - x - - - - -PF (Ţeavă) x x - x x x x - - - -PG (Tablă) - - - - - - - x - - -PG (Tablă) x x - x x - - x x - -H-L045 x x x x x x x - - x -J-L045 x x x x x - - x x - xb Poziţiile de sudare PB şi PD se utilizează numai pentru suduri în colţ şi nu pot califica decât suduri în colţ în alte poziţii de sudare.

Legendăx indică poziţiile de sudare pentru care sudorul este calificat.- indică poziţiile de sudare pentru care sudorul ne este calificat.

Detalii privind sudura cap la cap.ss – sudare dintr-o parte;bs – sudare din ambele părţi.

Detalii privind realizarea rădăcinii la sudura cap la cap.nb – sudare fără suport la rădăcină;mb – sudare cu material suport la rădăcină;gb – sudare cu protecţie de gaz la rădăcină;ng – sudare fără scobire sau polizarea a rădăcinii;

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.27

gg – sudare cu scobire sau polizare a rădăcinii.

Domeniul de calificare pentru detaliile privind sudarea în cazul sudurilor cap la cap cu pătrundere completă:

Detalii privind sudarea probei de

încercare

Domeniu de calificaresudare dintr-o

parte/sudare fără suport la rădăcină (ss, nb)

sudare dintr-o parte/sudare cu suport la rădăcină (ss, mb)

sudare pe ambele părţi(bs)

sudare dintr-o parte/sudare fără suport la rădăcină (ss, nb)

x x x

sudare dintr-o parte/sudare cu suport la rădăcină (ss, mb)

- x x

sudare pe ambele părţi(bs) - x x

Legendă

x indică sudurile pentru care sudorul este calificat- indică sudurile pentru care sudorul nu este calificat

Exemple:Calificarea sudorului EN 287-1 135 P FW 1.2 S t10 PB ml

Explicaţie Domeniu de calificare135 Procedeul de sudare Sudare MAG 135, 136 (numai M)P Tablă - P

T: D ≥ 150 mmFW Sudură în colţ - FW1.2 Grupa de materiale cf.

CR ISO 15608Grupa de material 1.2: Limita de curgere 275 N/mm2 < Rp0,2≤ 360 N/mm2

1.1, 1.2, 1.4

S Material pentru sudare Sârmă plină S, Mt10 Grosime Grosimea materialului : 10 mm ≥ 3 mmPB Poziţia de sudare Orizontală cu perete vertical (sudură

în colţ)PA, PB

ml Detalii privind sudarea Multistrat sl, ml

Calificarea sudorului EN 287-1 141 T BW 8 S t3.6 D60 PF ss nb Explicaţie Domeniu de calificare

141 Procedeul de sudare Sudare WIG 141T Ţeavă - T

PBW Sudură cap la cap cu

pătrundere completă- BW, FW (a se vedea

5.4 b)8 Grupa de materiale

conform CR ISO 15608Grupa de materiale 8: Oţeluri inoxidabile austenitice

8, 9.2, 9.3, 10

S Material pentru sudare Vergea plină St3.6 Grosime Grosimea materialului : 3,6 mm 3 mm la 7,2 mmD60 Diametrul exterior al

ţevii probei de încercare

Diametrul exterior al ţevii ≥ 30 mm

PF Poziţia de sudare Sudură cap la cap pe ţeavă fixă, axa orizontală

PA, PB, PD, PE, PF

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.28

ss nb Detalii privind sudarea Sudare dintr-o parte fără suport la rădăcină, sudare multistrat

ss nb, ss mb, bspentru FW : sl, ml

Calificarea sudorului EN 287-1 111 P FW 2 B t13 PB ml

Explicaţie Domeniu de calificare111 Procedeul de sudare Sudare manuală cu arc electric cu

electrod învelit111

P Tablă - PT: D ≥ 150 mm

BWFW

Sudură cap la cap cu pătrundere completăSudură în colţ

- BW, FW (a se vedea 5.4 b))

2 Grupa de materiale conform CR ISO 15608

Grupa de materiale 2: Oţeluri cu granulaţie fină cu tratament termomecanic cu Rp0,2 > 360 N/mm2

1, 2, 3, 9.1, 11

B Material pentru sudare Înveliş bazic toate, C exclust13 Grosime Grosime material: 13 mm ≥ 5 mmPAPB

Poziţia de sudare Sudură cap la cap cu pătrundere completă, orizontalăSudură în colţ, orizontală cu perete vertical

PA, PB

ss nbML

Detalii sudare Sudare dintr-o parte fără suport la rădăcinăSudare multistrat

ss nb, ss mb, bsPentru FW : sl, ml

Valabilitatea calificării.Calificarea începe la data când se îndeplinesc toate verificările cerute şi este valabilă pe o

durată de doi ani, dacă certificatul este semnat la intervale de şase luni de către coordonatorul sudării şi se confirmă că sunt îndeplinite următoarele condiţii:sudorul are continuitate în lucrări din domeniul de calificare (întreruperi sub şase luni);nu se poate pune la îndoială îndemânarea şi cunoştinţele profesionale ale sudorului;lucrările executate de sudor corespund condiţiilor tehnice în care a fost calificat.Calificarea sudorului poate fi prelungită de către organismul de examinare pe o nouă perioadă de doi ani dacă:sudurile realizate în producţie de către sudor corespund cerinţelor impuse;înregistrările încercărilor şi verificărilor (buletine de examinare Rx, Us, ale încercărilor mecanice, etc.) sau observaţiile coordonatorului sudării sunt arhivate împreună cu certificatul de calificare al sudorului.

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.29

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.30

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.31

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.32

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.33

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.34

Calitate

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.35

Cuvântul calitate provine din limba latină şi înseamnă stare sau natură. Calitatea este un cuvânt care descrie caracteristicile unui produs sau serviciu. Înţelesul acestui cuvânt diferă depinzând de tipul produsului sau serviciului solicitat. Adevărata calitate este atinsă atunci când cerinţele solicitate pentru un produs sau serviciu sunt îndeplinite. În esenţă calitatea se poate defini ca ansamblul de caracteristici ale unei entităţi, care îi conferă acesteia aptitudinea de a satisface necesităţi exprimate şi implicite.Calitatea standard apare numai când cerinţele impuse unui produs sau serviciu nu sunt îndeplinite. Peste calitatea standard este atunci când un produs sau un serviciu satisface mai multe cerinţe decât este necesar.Definiţia standard a calităţii: "Toate caracteristicile şi proprietăţile ale unui produs care îi conferă acestuia capabilitatea de a satisface nevoile exprimate sau implicate."Calitatea poate fi definită şi altfel: "Calitatea înseamnă caracteristicile şi proprietăţile care fac ca un produs sau un serviciu să fie potrivit scopului pentru care a fost creat"Calitatea nu poate fi inspectată într-un produs, aceasta trebuie construită în acesta. Chiar cel mai scump şi mai sofisticat test nedistructiv nu îmbunătăţeşte calitatea produsului.Pentru obţinerea produselor de calitate este necesar să se asigure controlul, din faza de proiectare, la selectarea materialului, în fabricaţie şi inspecţia după procesul de fabricaţie.

3.1. Politica în domeniul calităţii se referă la orientările şi obiectivele generale ale unui organism în ceea ce priveşte calitatea, aşa cum sunt exprimate oficial de managementul de la nivelul cel mai înalt.Politica în domeniul calităţii descrie scopurile şi intenţiile companiei privind calitatea. Conducerea companiei stabileşte şi semnează politica în domeniul calităţii. Aceasta este o cerinţă specificată în sistemul de calitate ISO 9000. Politica în domeniul calităţii în cadrul unei companii este adesea descrisă pe scurt într-o frază sau mai multe. De exemplu:

- Calitatea pentru noi înseamnă să satisfacem cerinţele şi aşteptările clienţilor noştri într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor.

3.2. Controlul calităţii Înseamnă tehnici şi activităţi cu caracter ocazional utilizate pentru satisfacerea condiţiilor referitoare la calitate.Operaţiile unei companii sunt controlate pentru a da produse la un nivel corect de calitate. Aceasta înseamnă că activităţile zilnice urmează sistemul de calitate al companiei, aplicând direcţiile conţinute în manualul calităţii, iar instrucţiunile vor fi aplicabile pentru fiecare loc de muncă. Un exemplu de control al calităţii este aplicarea specificaţiei procedurii de sudare (WPS) pentru a obţine nivelul corect de calitate a sudurilor.Controlul calităţii aşa cum este aplicat produselor sudate include acele activităţi care monitorizează calitatea produselor – tehnica operaţională de încercare a materialelor, verificări dimensionale, inspecţie înainte, în timpul şi după sudare, examinări nedistructive, încercări hidraulice sau de curgere – cu alte cuvinte, activităţi care au loc după eveniment şi care verifica ca totul să se realizeze în mod corect.

3.3. Asigurarea calităţiise referă la ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii şi demonstrate atât cât este necesar pentru furnizarea încrederii corespunzătoare că o entitate va satisface condiţiile referitoare la calitate.Asigurarea calităţii este titlul succint pentru aplicarea corectă a activităţilor referitoare la calitate. Dacă doriţi să asiguraţi calitatea producţiei dumneavoastră, utilizaţi un sistem al calităţii pentru a asigura obţinerea calităţii la un nivel predeterminat. De obicei se foloseşte un sistem al calităţii din ISO 9000.O definiţie standard spune că asigurarea calităţii înseamnă " toate activităţile planificate şi sistematice care dau suficentă încredere că un produs va îndeplini cerinţele privind calitatea".Pentru ca o organizaţie să fie recunoscută pentru că are un sistem al calităţii corespunzător, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe de bază:– un manager al calităţii cu responsabilitate generală pentru asigurarea calităţii;

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.36

– un manual al calităţii (sau un set de manuale pentru organizaţiile mari) care să stabilească politica şi procedurile ce trebuie urmate;– instrucţiuni pentru munca documentată pentru toate operaţiile semnificative;– un audit sistematic regulat.

3.4. Managementul calităţii = ansamblul activităţilor funcţiei generale de management care determină politica în domeniul calităţii, obiectivele şi responsabilităţile care le implementează în cadrul sistemului calităţii prin mijloace cum ar fi planificarea calităţii, controlul calităţii, asigurarea calităţii şi îmbunătăţirea ei.Managementul calităţii în industria prelucrătoare a progresat de la încrederea în inspecţia de bază a produselor finite sau a unui set de desene sau cerinţe de inspecţie, la tehnici sistematice şi documentate ale asigurării calităţii care sunt acoperite de un set de standarde internaţionale referitoare la asigurarea calităţii.Managementul total al calităţii - mod de management al unei organizaţii, concentrat asupra calităţii, bazat pe participarea tuturor membrilor acesteia şi care vizează un succes pe termen lung prin satisfacerea clientului, precum şi avantaje pentru toţi membrii organizaţiei şi pentru societate.

3.5. Auditul calităţii= examinare sistematică şi independentă în scopul de a determina dacă activităţile referitoare la calitate şi rezultatele aferente satisfac dispoziţiile prestabilite precum şi dacă aceste dispoziţii sunt implementate efectiv şi sunt corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor.

Auditurile constituie un instrument foarte important în ceea ce priveşte monitorizarea şi implementarea implementării efective a politicii de asigurare a calităţii într-o firmă.O firmă poate să realizeze ea însăşi aceste audituri. Acestea se numesc audituri de primă parte sau audituri interne. De obicei ele sunt realizate înainte ca altcineva din afara firmei să vină şi să inspecteze sistemul de asigurare a calităţii. Dacă clientul unei companii realizează auditul calităţii, adică un client îşi vizitează furnizorul li desfăşoară un audit de calitate, acesta se numeşte audit al părţi secundare. În acest caz, dacă se aprobă, compania va fi certificată de client. Un dezavantaj al acestui sistem este faptul că o companie poate avea nevoie să fie certificată de mai mulţi clienţi.Dacă un auditor extern şi imparţial de la o organizaţie independentă revizuieşte compania, aceasta se numeşte audit al părţii terţe. Dacă auditul părţii terţe conduce la aprobarea companiei, se va acorda un certificat recunoscut internaţional. Acesta poate fi reînnoit după repetarea auditului anual.Numărul companiilor certificate creşte în fiecare an deoarece, în multe domenii, a devenit necesară certificarea ISO 9000 pentru a fi competitiv pe piaţă. Multe companii cer de asemenea ca furnizorii lor să fie certificaţi de o terţă parte în concordanţă cu secţiunile ce se referă la seriile ISO 9000.Certificarea ISO 9000 este adesea folosită în marketingul diferitelor produse.Auditarea se caracterizează prin faptul că se bazează pe un număr de principii. Acestea fac din audit un instrument eficient şi de încredere în sprijinirea politicilor şi controlului managementului care furnizează informaţii pe baza cărora o organizaţie poate acţiona pentru a-şi îmbunătăţi performanţa. Aderarea la aceste principii este o condiţie prealabilă pentru a furniza concluzii ale auditului care să fie relevante şi suficiente precum şi a se asigura că auditorii care lucrează independent unul de altul vor ajunge la concluzii similare în circumstanţe similare.

Principiile următoare se referă la auditori: Comportament etic – baza profesionalismuluiÎncrederea, integritatea, confidenţialitatea şi discreţia sunt esenţiale pentru auditare.

Prezentare corectă – obligaţia de raporta adevărul şi cu acurateţeConstatările auditului, concluziile auditului şi raportul de audit reflectă cu fidelitate şi acurateţe activităţile de audit. Obstacolele semnificative întâlnite pe parcursul auditului şi opiniile divergente şi nerezolvate între echipa de audit şi auditat sunt raportate.

Responsabilitatea profesională - aplicarea perseverenţei şi a judecăţii în auditare

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.37

Atitudinea profesională practicată de auditori este în concordanţă cu importanţa sarcinii pe care o efectuează şi cu încrederea acordată de către clienţii auditului şi de alte părţi interesate. Să aibă competenţa necesară este o condiţie prealabilă importantă.

Un audit trebuie să fie independent şi sistematic. În continuare sunt prezentate câteva principii de auditare:

Independenţa - baza pentru imparţialitatea şi obiectivitatea concluziilor audituluiAuditorii sunt independenţi de activitatea pe care o auditează şi sunt liberi de orice influenţe şi conflicte de interese. Auditorii menţin o gândire obiectivă pe întreg parcursul unui proces de audit pentru a se asigura că se bazează numai pe dovezi în stabilirea constatărilor şi a concluziilor auditului.

Utilizarea dovezilor – baza raţională pentru a ajunge la concluzii de încredere şi reproductibile într-un proces sistematic de audit.Dovada auditului este verificabilă. Se bazează pe eşantioane ale informaţiei disponibile, din moment ce auditul este efectuat într-o perioadă finită de timp şi cu resurse limitate. Utilizarea corespunzătoare a eşantionării este strâns legată de încrederea care poate fi plasată în concluziile auditului.

Programul de audit poate include audituri cu o varietate de obiective. În funcţie de mărimea, natura şi complexitatea organizaţiei care urmează a fi auditată, programul de audit poate include unul, câteva sau mai multe audituri şi audituri comune sau combinate.

O organizaţie poate stabili unul sau mai multe programe de audituri. Managementul de la cel mai înalt nivel al organizaţiei trebuie să delege autoritatea pentru conducerea programului de audit. Cei responsabili de conducerea programului de audit trebuie să:

a) Stabilească obiectivele şi amploarea programului de auditb) Stabilească responsabilităţile, resursele şi procedurile;c) Se asigure de implementarea programului de auditd) Monitorizeze, analizeze şi să îmbunătăţească programul de audit; şie) Se asigure că sunt menţinute înregistrări corespunzătoare ale programului de audit.

Dacă o organizaţie utilizează sisteme de management al calităţii şi mediului, poate decide ca programul de audit să includă audituri combinate. În astfel de cazuri trebuie acordată o atenţie sporită competenţei echipei de audit.

Două sau mai multe organizaţii pot coopera, ca parte a programelor lor de audit, pentru a efectua un audit comun. În acest caz o atenţie sporită trebuie acordată împărţirii responsabilităţilor, prevederii unor resurse suplimentare, competenţei suplimentare necesare în echipa de audit şi procedurile corespunzătoare. Acordul asupra acestor aspecte trebuie să fie obţinut înainte de începerea auditului.

Obiectivele unui program de auditUn program de audit trebuie să aibă întotdeauna obiective stabilite.Aceste obiective se pot baza pe:a) Priorităţile managementului;b) Intenţiile comerciale;c) Cerinţele sistemului de management;d) Cerinţe reglementate şi contractuale;e) nevoia de evaluare a furnizorilor;f) cerinţele clientului;g) nevoile altor părţi interesate;h) potenţiale riscuri pentru organizaţie.

Amploarea programului de audit Amploarea unui program de audit poate varia şi va fi influenţată de:

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.38

a) domeniul, obiectivul şi durata fiecărui audit de efectuat;b) frecvenţa auditurilor de efectuat;c) numărul, importanţa, complexitatea, similarităţi şi locaţii ale activităţilor care urmează a fi

auditate;d) standarde, cerinţe reglementate şi contractuale şi alte criterii de audit;e) nevoia de acreditare şi/sau de certificare/înregistrare;f) rezultatele auditurilor anterioare sau a analizei programului de audit anterior;g) limba, aspecte culturale şi sociale;h) preocupări ale părţilor interesate;i) schimbări semnificative în organizaţie sau în funcţionarea acesteia.

Procedurile programului de audit trebuie stabilite şi trebuie să includă:a) planificarea şi programarea auditurilor;b) asigurarea competenţei auditorilor şi a auditorului şef;c) selectarea echipei de audit corespunzătoare;d) efectuarea auditurilor;e) efectuare auditurilor de urmărire;f) menţinerea înregistrărilor programului de audit;g) monitorizarea realizării şi îmbunătăţirea programului de audit.

Înregistrări ale programului de auditTrebuie menţinute înregistrări pentru fiecare audit în parte, cum sunt:a) Înregistrări pentru fiecare audit, cum sunt:

Planuri de audit; Rapoarte de audit; Rapoarte de neconformitate; şi rapoarte de acţiuni corective şi preventive;

b) Rezultate ale analizei programului de audit;c) Înregistrări ale personalului utilizat în audit, cum sunt.

Evaluarea auditorilor, Selectarea echipei de audit, şi Instruirea

Înregistrările trebuie reţinute şi controlate la un nivel corespunzător de securitate.

Monitorizarea şi analizarea programului de auditImplementarea programului de audit trebuie să fie monitorizată şi analizată la intervale corespunzătoare pentru a evalua dacă obiectivele sale au fost îndeplinite şi a identifica oportunităţile de îmbunătăţire.Analiza programului de audit poate lua în considerare:a) Rezultate şi tendinţe din monitorizare;b) Conformitatea cu procedurile;c) Evoluţia nevoilor şi a aşteptărilor părţilor interesate;d) Înregistrările auditului;e) Practici noi sau alternative de audit;f) Consecvenţa în cadrul echipei de audit.

Definirea obiectivelor, a domeniului şi criteriilor auditului,Obiectivele auditului trebuie definite de clientul auditului. Domeniul şi criteriile auditului trebuie definite între clientul auditului şi conducătorul echipei de audit în concordanţă cu procedurile programului de audit. Orice modificări a obiectivelor, domeniului sau a criteriilor trebuie convenite între aceleaşi părţi. Obiectivele unui audit pot include:a) Determinarea gradului de conformitate a sistemului de management al auditatului sau a părţilor

ale acestuia, cu criteriile de audit;b) Evaluarea capabilităţii sistemului de management de a se asigura de conformitatea cu cerinţele

reglementate şi contractuale;

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.39

c) Evaluarea eficacităţii sistemului de management în atingerea obiectivelor specificate; sau d) Identificarea zonelor de îmbunătăţire potenţială a sistemului de management

Planul de auditConducătorul echipei de audit trebuie să pregătească un plan de audit. Detaliile furnizate în planul de audit trebuie să reflecte domeniul şi complexitatea auditului. De exemplu, detaliile pot diferi între auditurile iniţiale şi cele ulterioare şi de asemenea, între auditurile interne şi cele externe. Planul de audit trebuie să includă sau să descrie:a) Obiectivele auditului;b) Criteriile de audit şi orice documente de referinţă;c) Domeniul al auditului, inclusiv identificarea unităţilor organizaţionale şi funcţionale precum şi a

proceselor care urmează să fie auditate;d) Datele şi locaţiile unde se vor desfăşura activităţile de audit la faţa locului;e) Perioada şi durata apreciate pentru desfăşurarea activităţilor de audit, inclusiv întâlnirile cu

managementul auditatului şi cele ale echipei de audit;f) Rolurile şi responsabilităţile membrilor echipei de audit şi a persoanelor care îi însoţesc;g) Alocarea resurselor corespunzătoare pentru zonele critice ale auditului.

Planul de audit trebuie să includă, după cum este cazul:a) Identificarea reprezentanţilor auditatului pentru audit;b) Limba în care se lucrează şi cea în care se redactează raportul de audit atunci când este diferită de limba auditorului şi/sau a auditatului;c) Elementele raportului de audit;d) Acordurile de natură logistică (transport, facilităţi la faţa locului);e) Aspectele referitoare la confidenţialitate;Atunci când se desfăşoară un audit comun, conducătorul echipei numit pentru audit trebuie să specifice metodele de comunicare cu auditatul, cum este realizat auditul şi pregătirea şi distribuirea raportului de audit.Planul trebuie să fie analizat şi acceptat de clientul de audit şi prezentat auditatului înainte de începerea activităţilor de audit la faţa locului.Orice obiecţii din partea auditatului trebuie să fie rezolvate între conducătorul echipei de audit, auditat şi clientul de audit. Planul de audit revizuit trebuie să fie convenit între părţile interesate înainte de continuarea auditului.

Constatări ale audituluiDovezile de audit trebuie evaluate comparativ cu criteriile de audit pentru a genera constatări. Constatările pot indica fie conformitatea, fie neconformitatea cu criteriile de audit. Atunci când este specificat în obiectivele auditului, constatările auditului pot identifica şi oportunităţi de îmbunătăţire.Neconformităţile şi dovezile auditului care le susţin trebuie înregistrate. Neconformităţile pot fi clasificate. Acestea trebuie analizate cu auditatul pentru a obţine confirmarea că dovada de audit este corectă şi că neconformităţile sunt înţelese. Trebuie depus orice efort pentru a rezolva orice divergenţe de opinie referitoare la dovezile şi/sau constatările auditului, iar divergenţele nerezolvate trebuie înregistrate.

Raportul de auditConducătorul echipei de audit este cel responsabil de pregătirea şi conţinutul raportului de audit. Raportul de audit trebuie să conţină sau să facă referire la următoarele:a) Obiectivele auditului;b) Domeniul auditului, în special identificarea unităţilor funcţionale şi organizaţionale, sau a

proceselor auditate şi a perioadei de timp în care s-a desfăşurat auditul.c) Identificarea clientului auditului;d) Identificarea conducătorului echipei de audit şi a membrilor;e) Datele şi locurile în care s-au desfăşurat activităţile de audit la faţa locului;f) Criteriile de audit;g) Constatările auditului; şi

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.40

h) Concluziile auditului.

Raportul de audit poate, de asemenea, să includă sau să facă referire la:a) Planul de audit;b) Lista reprezentanţilor auditatului;c) Un rezumat al procesului de audit inclusiv al incertitudinii şi/sau obstacolelor întâlnite care pot

diminua încrederea în concluziile auditului;d) Confirmarea că obiectivele auditului au fost realizate în cadrul domeniului auditului în

concordanţă cu planul de audit;e) Zonele neacoperite, deşi incluse în domeniul auditului;f) Opiniile divergente nerezolvate între echipa de audit şi auditat;g) Recomandările pentru îmbunătăţire, dacă este specificat în obiectivele auditului;h) Planurile de acţiuni de urmărire convenite, dacă există;i) O declaraţie referitoare la natura confidenţială a conţinutului raportului; şij) Lista de difuzare a raportului de audit.

Aprobarea şi difuzarea raportului de auditRaportul de audit trebuie emis în perioada de timp convenită. Dacă nu este posibil, motivele de întârziere trebuie comunicate clientului auditului şi trebuie convenită o nouă dată de emitere. Raportul de audit trebuie datat, analizat şi aprobat conform procedurilor programului de audit. Apoi raportul de audit trebuie aprobat şi difuzat destinatarilor desemnaţi de clientul auditului.Raportul de audit este proprietatea clientului auditului. Membrii echipei de audit şi toţi destinatarii raportului trebuie să respecte şi să păstreze confidenţialitatea raportului.

Finalizarea audituluiAuditul este finalizat atunci când activităţile descrise în planul de audit au fost îndeplinite şi raportul de audit aprobat a fost difuzat.Documentele referitoare la audit trebuie reţinute sau distruse în baza acordului dintre părţile participante şi în concordanţă cu procedurile programului de audit şi cerinţele reglementate, legale şi contractuale aplicabile.Dacă nu se cere altfel prin lege, echipa de audit şi cei responsabili pentru conducerea programului de audit nu trebuie să dezvăluie conţinutul documentelor, orice informaţii obţinute în perioada auditului sau raportul de audit, oricărei părţi fără acordul explicit al clientului auditului şi, când este cazul, cu aprobarea auditatului. Dacă este cerută dezvăluirea conţinutului documentelor auditului, clientul auditului şi auditatul trebuie să fie informaţii cât mai curând posibil.

Procese speciale ISO 9001/2000 menţionează că „procesele speciale” sunt procesele la care rezultatul final nu poate fi verificat ulterior. Toate operaţiile de sudare şi îmbinare trebuie să fie considerate „procese speciale” în care procedurile documentate sunt imperative şi personalul trebuie să fie calificat şi să posede nivelul necesar de îndemânare.Definirea „procesuluui special”„Procese speciale” sunt aceleprocese al căror rezultat nu poate fi în întregime verificat prin inspecţie şi încercări ulterioare. Sudarea este un proces special care necesită coordonarea operaţiei de sudare pentru a stabili încrederea în fabricaţia sudată şi fiabilitate în exploatare. Sarcinile şi responsabilităţile personalului implicat în activităţi conexe sudării, de exemplu planificarea, execuţia, supravegherea şi inspecţia trebuie să fie definite în mod clar.Cerinţele coordonării la sudare pot fi specificate de un fabricant, contract sau un standard de aplicaţie.

Pentru a avea siguranţa că un produs are un nivelul de calitate corect, este necesară adesea o formă de inspecţie. Rezultatele măsurătorilor sunt apoi comparate cu cerinţele aplicabile pentru componenta sudată în cauză. Dacă cerinţele nu sunt îndeplinite, componenta nu va fi aprobată. O definiţie standard a inspecţiei este: „Măsurare, investigaţie, încercare sau altă clasificare a uneia sau mai multor caracteristici sau proprietăţi a unui produs şi compararea rezultatelor cu setul de cerinţe pentru a determina dacă sunt îndeplinite.”

Timişoara


Curs

inspectie vizuala

Cap.1

pag.41

AcreditareÎn cadrul sistemului european, există un număr de standarde (seriile EN 45000) care includ regulile pentru testarea abilităţii organelor de inspecţie. Scopul acestuia este de a asigura că organele de inspecţie in Europa desfăşoară evaluări echivalente, astfel ca rezultatele să poată fi aprobate de toate tările membre.. Organele de inspecţie care sunt aprobate conform cu aceste cerinţe devin acreditate pentru o anumită sarcină.Următoarele organe pot fi acreditate:1 Laboratoare2 Organe de certificare pentru produse, sisteme de calitate, personal3 Organe de inspecţie de primă, a doua sau terţă parte.

ISO 3834: „Cerinţe de calitate pentru sudarea prin topire a materialelor metalice”ISO 3834 constă din 5 părţi, cu titlu general „Cerinţe de calitate pentru sudarea prin topire a materialelor metalice” - Part 1: Criterii pentru selectarea nivelului potrivit al cerinţelor de calitate- Part 2: Cerinţe de calitate cuprinzătoare- Part 3: Cerinţe de calitate standard- Part 4: Cerinţe elementare de calitate- Part 5: Documente aplicabile

ISO 3834 nu este un standard al sistemului de management al calităţii care îl înlocuieşte pe ISO 9001:2000, ci o unealtă utilă atunci când ISO 9001:2000 este aplicat de fabricanţi cu activitate în domeniul sudării.ISO 3834 identifică măsurile care se aplică pentru diferite situaţii. Se pot aplica în urmă în următoarele circumstanţe:- in situaţii contractuale: specificaţia cerinţelor de calitate a sudurii;- de către fabricanţii: stabilirea şi menţinerea cerinţelor privind calitatea sudurii;- de către comitetele ce întocmesc codurile de fabricaţie sau standardele de aplicaţii;- de către organizaţii care evaluează performanţa calităţii, ex. terţe părţi, clienţi sau fabricanţi.

ISO 3834 poate fi folosit de organizaţii interne şi externe, inclusiv organe de certificare, pentru a evalua capabilitatea fabricantului de a îndeplini cerinţele clientului sau propriile cerinţe ale fabricantului.Deci ISO 3834 furnizează o metodă pentru a demonstra capabilitatea unui fabricant de a realiza produse de calitatea specificată.

Timişoara

Cap 1.Caromet

Documents

Transcript of Cap 1.Caromet