Black TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/114.pdfTRIBUNA 114 Pantone PPantone...

TRIBUNA 114Pantone PPantone aalbastru

Pantone PPantone aalbastru11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I • 1 - 11 5 ii u n i e 2 0 0 7 1,5 lei

Teofil R

ãchiþeanu, Alexandru Jurcan, D

inu Bãlan, R

odica Matiº, C

ristian Filip

Supliment TTribuna

Cla

via

turi

Judeþul Cluj

Martin R. Baeyens Europa (2005)

muzica Erich BBergel

poezieGeorge VVigdorprozaHanna BBota

ilustraþia numãrului Martin RR. BBaeyens

Pentru mulþi, Palme d’Or-ul, cel maiimportant premiu cinematografic european,obþinut anul acesta la Cannes de cãtreCristian Mungiu cu filmul 4 luni, 3 sãptãmâniºi 2 zile este o surprizã; pentru puþini, este cevafiresc. În ciuda a ceea ce m-au învãþat pãrinþii –sã fiu ºi eu de acord cu majoritatea – ºi în ciudaprincipiilor democratice, de data ta mã situez întabãra celor puþini – a minoritarilor, nu amajoritarilor: nu am fost surprins, ci „doar”fericit pentru premiul lui Cristian Mungiu, celmai mare din istoria cinmatografiei româneºti!Dar Mungiu nu a apãrut din goluri, din neant.În ultimul deceniu al încheiatului secol XX,doar doi regizori români (mã refer la debuturilepost-1989!) s-au dovedit a fi de cursã lungã: NaeCaranfil ºi Radu Mihãileanu, în ciuda ºi a unoralte debuturi mai mult decât promiþãtoare(Radu Nicoarã, Laurenþiu Damian, BogdanDumitrescu, º.a.). Dacã luãm în considerarefaptul cã Radu Mihãileanu este regizor francezde origine românã, rãmâne – aþi ghicit! – doarunul. Dacã e sã o luãm didactic, „renaºterea”cinematografiei româneºti a început în 2000,odatã cu debutul lui Cristi Puiu, Marfa ºi banii.Numai cã dacã acum numele lui Cristi Puiueste, pe bunã dreptate, pe buzele tuturor,atunci, în 2000, acesta era practic un anonim.(Eu am vãzut Marfa ºi banii singur în salã, ºiasta în Cluj!) Cel care a spart cu adevãratgheaþa ºi a venit în întâmpinarea publicului afost Cristian Mungiu cu debutul sãu înlungmetraj, Occident, care a obþinut în 2002Trofeul Transilvania la prima ediþie aFestivalului Internaþional de Film Transilvaniade la Cluj. Dupã Mungiu au debutat, mai multsau mai puþin „în trombã”: Radu Muntean(Furia, 2002), Peter Cãlin Netzer (Maria, 2003),Titus Munteanu (Examen, 2003), RuxandraZenide (Ryna, 2005), Cãtãlin Mitulescu (Cummi-am petrecut sfârºitul lumii, 2006), CorneliuPorumboiu (A fost sau n-a fost?, 2006), TudorGiurgiu (Legãturi bolnãvicioase, 2006),regretatul Cristian Nemescu (CaliforniaDreamin’, 2006/2007) ºi cred cã, pe Cristi Puiuamintindu-l deja, am epuizat lista regizorilorromâni care au debutat dupã 2000 ºi care auceva de spus în cinematografia mondialã. Cândîn urmã cu un an Radu Mihãileanu, într-unînterviu pe care mi l-a acordat în timpul TIFF-ului, vorbea despre impactul extraordinar alfilmului românesc în lume (se referea la ultimii,puþini, ani), recunosc cã l-am „suspectat” de unuºor patriotism nostalgic. Din fericire,suspiciunile mele au fost spulberate de filmelevãzute anul trecut, amintite în rândurile de maisus.

Palm d’Or-ul lui Cristian Mungiudemonstreazã cã ºi în România ceva merge, însfârºit, bine. Dacã aº fi rãutãcios, aº spune ºi cãacest premiu este o „palmã” datã „clasicilor

cinematografiei româneºti în viaþã” – regizoribuni sau foarte buni înainte de 1989, care s-audat cu dezinvolturã în stambã dupã (nu-i maiamintesc aici de teamã sã nu omit vreun nume) –, dar cum nu sunt rãutãcios consideraþicã nu am scris aceastã frazã. Premiul mai este,ºi acum vorbesc serios, ºi o „palmã” datãstructurilor cinematografice înþepenite, greoaiedin România, sistemului care dispreþuieºte cudezinvolturã filmul, considerând cã ne ajungimporturile din Statele Unite (acestea dominândla ora de faþã piaþa). Când, în 1985, EmirKusturica obþinea primul Palme d’Or cu Tata încãlãtorie de afaceri, în Yugoslavia a fostsãrbãtoare naþionalã. Zile la rând, toatemijloacele mass-media au vorbit în primul rânddespre eveniment. La noi... Dacã naþionala defotbal a România ar câºtiga CampionatulMondial, ceea ce nu se va întâmpla niciodatã,ziua respectivã ar fi transformatã în sãrbãtoarenaþionalã legalã, iar forbaliºtii sanctificaþi. Vomtrãi ºi... nu vom vedea!

Închei cu o "amãrãciune": 4 luni, 3sãptãmâni ºi 2 zile este înscris ºi în competiþiaoficialã a TIFF-ului din acest an, dar, bãnuiesc,dupã Palme d'Or, decent ar fi sã i se dea ºansaºi unui alt regizor la câºtigarea TrofeuluiTransilvania.

eveniment

Cresc ºi în România palmieri...Ioan-Pavel Azap

22 TRIBUNA • NR. 114 • 1-15 iunie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDACONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,

CU SSPRIJINULMINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

Jane Fonda ºi Cristian Mungiu

Deºi aparent rãutãcioasã, formula dindebutul titlului de mai sus îºi are tâlculei, scos la ivealã de Gala PremiilorUNITER din acest an, probabil cel mai„contondent” eveniment teatral al perioadeirecente.

Istoria contorsionatã a situaþiei e cunoscutã,a fost mediatizatã ºi dezbãtutã pe larg, chiarîntr-un context oficial, acum vreo douãsãptãmâni, într-o reuniune convocatã de însuºipreºedintele UNITER, Ion Caramitru. S-au retrasdin competiþie toþi criticii nominalizaþi – gestfãrã precedent –, s-au retras ºi regizorul Andreiªerban ºi actorul Vlad Ivanov – fiecare dinmotive proprii, unele similare, totuºi. ªirulretragerilor a culminat cu auto-recuzarea unuimembru al juriului, Visky Andras, care a acuzatpresiuni exterioare ºi a opinat cã formatul actualal Premiilor UNITER ar trebui supus unei„schimbãri la faþã”. Scrisoarea lui Visky a trecutprea puþin observatã, deºi era semnalul limpedeal crizei care marcheazã breasla teatralãromâneascã. Aºa cum prea puþin a fostcomentatã o altã opinie, a lui Paraszka Miklos,directorul teatrului din Miercurea Ciuc, de peblogul Observatorului cultural. Sã mai amintescºi retragerea din Senatul UNITER a LudmileiPatlanjoglu, preºedinta secþiei române aAsociaþiei Internaþionale a Criticilor de Teatru(AICT), ºi decizia ca premiile asociaþiei sã fieacordate separat de Gala UNITER.

„Scandalul” a pornit de la niºte articole alelui Alice Georgescu, care, ºi ele, ar fi trecutpoate neobservate, ori ar fi stârnit mustãceli ºiironii de berãrie, dacã semnatara n-ar fi devenitmembrã a juriului final. Aºa, totul s-atranformat într-un mare „subiect” de presã, decare au profitat mulþi jurnaliºti – eu însumi,printre alþii – ºi care a obligat, într-o anumitãmãsurã o reacþie a breslei, concretizatã înpomenita dezbatere de la sediul UNITER.

Aceastã dezbatere, de care am luatcunoºtinþã indirect, de pe fluxurile agenþiilor deºtiri, m-a ºi determinat, de altfel, sã avansez oopinie, chiar dacã aceasta pare oarecum tardivã.Totuºi, mã prevalez întrucâtva de avantajulperspectivei globale ºi fãrã încãrcãturã umoralãasupra fenomenului.

Breasla teatralã este unica din România încadrul cãreia criticii au o structurã autonomã dereprezentare profesionalã. Criticii literari staucuminþi în banca lor de la Uniunea Scriitorilor –printre ei ºi destui critici dramatici –,muzicologii fac parte din UniuneaCompozitorilor ºi Muzicologilor, istoricii de artãdin Uniunea Artiºtilor Plastici.

În loc sã profite de statutul lor „privilegiat”,criticii de teatru s-au cantonat într-un fel depasivitate faþã de situaþia Premiilor UNITER,situaþie care a debuºat de-a lungul ultimilor aniîn varii forme, de la mirãri condescendentevizavi de componenþa juriilor de nominalizãri –formate doar din critici – pânã la contestãripublice ale „profesionalismului” unor

comentatori dramatici. Exemplele suntnumeroase ºi cunoscute în branºã, uneori chiarrizibile ºi descalificante pentru contestatari. Cãexistã o crizã de autoritate a criticii – nu doar acelei teatrale, dar în special a acesteia –, elimpede, ºi vom vedea mai încolo ce cred eu cãar fi de fãcut.

Pe de altã parte, Ion Caramitru a reuºit ceeace nici o altã structurã profesional-culturalã nu afost capabilã sã facã. El a dat o anvergurãpublicã remarcabilã Galei UNITER, ceea ce aprovocat, natural, o sensibilitate sporitã, pânã lairitare uneori, a „competitorilor”. PremiileUNITER sunt, în acest moment, cele maiprestigioase, prin efect social, de imagine,distincþii culturale româneºti. Or, bãtãliaorgoliilor e pe mãsura acestei mize.

În fine, „exerciþiul” Premiilor UNITER – dela constituirea juriului preliminar, vizionãri,nominalizãri, ºi pânã la instanþa decizionalã,care acordã recompensele – e ºi unul deautoritate, mai precis de confruntare aautoritãþilor profesionale. Iar aici se simte, surd,subtextual, dar lesne sesizabil, un conflict întrecritici ºi ceilalþi teatratori. În acest an, GalaUNITER a fost oglinda clarã a conflictului cupricina.

La acest caleidoscop cu multe pietricele, caremai de care mai colorate umoral ºitemperamental, se adaugã ºi niºte privirichiorâºe pe care ºi le aruncã, peste gardurilepropriilor ogrãzi, criticii de teatru între ei.

Premiul pentru criticã al UNITER este – cazunic în contextul românesc – acordat de fiecaredatã dupã criterii absolut aleatorii. Regulilevariazã de la an la an, dupã bunul plac aljuraþilor care fac nominalizãrile, ceea ce a dus,îndrãznesc sã spun, cu riscurile de rigoare, la ode-credibilizare a premiului, care pare mai multun „aranjament de gaºcã” decât o valorizareprofesionalã. Iar vina o poartã nimeni altcinevadecât criticii înºiºi, incapabili, o repet, de aprofita de statutul special pe care li-l asigurãAICT.

Teatrologia româneascã nu e nici pe departeºtiinþa teatrului care ar trebui sã consemneze,comenteze, evalueze, structureze fenomenuldramatic – literar ºi spectacologic – naþional.Lacunele sunt enorme, de la „încremenirea înproiect” – din motive prea numeroase ca sã ledetaliez aici – a Lexiconului teatrului românescpânã la ocultarea – voluntar-involuntarã, n-are aface –, a unor proiecte de cercetare ºi volume deteatrologie fundamentale. Câtã vreme acesteasunt realizate prin implicarea de pionierat aunor cercetãtori, iar semnificaþia lor în câmpulteatrologiei este incontestabilã, ar fi de datoriaAICT, a comunitãþii critic-teatrale, sã ºi leasume, sã le promoveze ºi sã realizeze, prinaceasta, nu neapãrat programatic, ci princontaminare, un „ring” al dezbaterilor teoretice.Cu siguranþã, efectul va fi benefic ºi pentruexerciþiul cronicãresc cotidian. Ca sã nu maivorbim de alte efecte...

Însã criticii de teatru români par sãreuºeascã mereu a-ºi reteza craca de subpicioare. O probã a fost chiar dezbatereaorganizatã pe la mijlocul lui mai la UNITER,pentru a se discuta situaþia de crizã apãrutã. S-au avansat acolo opinii cel puþin nãstruºnice, casã eufemizez, între care una a CristineiModreanu, care propunea realizarea unui „top”al criticilor dramatici, pentru ca numirea lor înjuriul UNITER sã fie fãcutã ca la carte ºi sã nupoatã fi acuzaþi de neprofesionalism. Lãsând lao parte bizareria propunerii, rãmân câtevadileme de rezolvat. Dupã ce criterii sã fie fãcuttopul? Cine poate vota? Cât de plimbãreþ ºi deduios cu actorii ºi regizorii trebuie sã fii ca sãajungi între primii 5? Ce te faci dacã ai maimulþi duºmani decât prieteni? Dar dacã nulocuieºti în capitalã ºi nu eºti invitat cutemenele pe la premiere ºi festivaluri, cã deh!,soarele naþiei de la Bucureºti rãsare? ªi câte ºimai câte întrebãri mai poate scorni minteaconfruntatã cu o astfel de nãzbâtie...

Las însã astfel de tumbe ludice ºi sã propun,eu însumi, cãci se cade, dupã atâtea comentariicârcotaºe, ceva constructiv.

Dupã opinia mea, formula actualã aacordãrii premiilor UNITER este bunã. Cucondiþia ca juriul final sã scape de orgoliimeschine ºi sã nu mai strâmbe din nas, nãtâng,la unele nominalizãri, cum s-a întâmplatdeseori. Rãmâne ca AICT sã apere calitateaprofesionalã a criticilor de teatru, juraþiipreliminari.

Pe de altã parte, UNITER ar trebui sã acordeun premiu pentru activitatea criticã deîntâmpinare, cea curentã, cotidianã. Acesta e înprimul rând segmentul critic ce evalueazã ºiconsemneazã munca celorlalþi teatratori,regizorii, actorii, scenografii etc., or orecompnesã adusã cronicarului dramatic îºi arelocul firesc la Gala UNITER. În schimb, este dedatoria AICT sã acorde, anual, tocmai profitândde atuul unic al existenþei sale ca entitate acomentatorilor teatrali, premii pentru volume deteatrologie, pentru proiecte de cercetare ºi, de cenu, pentru managementul companiilordramatice independente, într-o ceremonieseparatã de Galã.

Cred cã ar fi o soluþie pentru ca, într-adevãr,criticii de teatru sã aibã un impuls pentru aedifica necesara bibliotecã teoreticã a teatruluiromânesc. Iar de profitat ar profita toatã lumea.E nevoie ca AICT, în primul rând, sã re-deacriticilor români sentimentul cã nu sunt niºtetoleraþi pe tarlaua dramaticã. Pentru cã dintr-oastfel de privire condescendentã, acru-ponciºã, s-a nãscut ºi criza acestui an.

33



TRIBUNA • NR. 114 • 1-15 iunie 2007 33

editorial

(Dez)UNITER 2007. Oscrisoare deschisã pentruoamenii de teatru

Claudiu Groza

Ovidiu PecicanCe istoriem scriemEditura Ideea Europeanã, Bucureºti, 2006

Probabil cã ambiþia lui Ovidiu Pecican esteaceea de a-l egala pe Nicolae Iorga în ceea cepriveºte numãrul cãrþilor scrise. Tot probabil,pentru cã nu avem de unde sã ºtim sigur,istoricul clujean în „goana dupã tipar” a uitat sã-ºiprefaþeze unul din multele sale volume recente,Ce istorie scriem. Necunoscând motivaþiile ºicontextul publicãrii prezentului volum, vomspecula în cele ce urmeazã asupra studiilor,eseurilor ºi cronicilor sale de carte, reluate dinrevistele de culturã în care domnia-sa publicã cuaceeaºi energie – pentru unii devenitã, de-adreptul – ostentativã. Sau poate câteva dintrestudii vor fi fiind inedite, nu putem ºti, deoarecenimeni nu poate urmãri tot ceea ce scrie domnulPecican.

Colecþia sa de eseuri se citeºte cu maximinteres pentru cã în prim-plan apar pe rând toatefigurile incitante ale istoriei româneºticontemporane: de la Ion Antonescu, Iuliu Maniu,Corneliu Coposu, ºi Dr. Petru Groza la Gh.Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauºescu sau Ion Iliescu,succesorul sãu neocomunist.

Volumul reuneºte texte, unele mai vechi, scriseîn anii imediat urmãtori Revoluþiei ºi altele dedatã mai recentã, ajungând pânã în timpul celuide-al treilea mandat iliescian. Recenziile ºianalizele lui Ovidiu Pecican oferã – în ciudaaparenþei lor fragmentare – panorama cãrþilorbune din domeniul istoriei ºi istoriografiei, editateîn spaþiul românesc dupã 1990, demersul sãuconstituind un fel de îndreptar al al modului încare istoricii oglindesc realitãþile contemporane.

Ritmul viu, degajat, tineresc, tipic scriiturii luiOvidiu Pecican se reflectã ºi cu aceastã ocazie, latot pasul. Exemplificãm cu un paragrafintroductiv din cronica domniei-sale, O alternativãtradiþionalistã (p. 129-133), dedicatã eseului scrisMai bine mort decât comunist al lui VintilãHoria: „Istoricii literari s-au preocupat debeletristica vizându-l pe Ce-þi doresc eu þie..., fiecã era vorba de Ioan Budai-Deleanu ºi þiganii sãi(în travesti!) sfãtoºi, fie cã era pusã în cauzãCântarea României (varianta Russo, nuCeauºescu!), fie cã se discuta mesianismul luiBãlcescu ori Eminescu”.

Ovidiu Pecican reuºeºte sã cumuleze ºiatribuþiile antropologului ºi pe cele alesociologului detaºat, obiectiv – pe cât se poate –în raport cu realitatea socialã, atunci când, deexemplu, analizeazã relaþiile româno-maghiare dinTransilvania în lumina evenimentelor sângeroasede la Târgu-Mureº. Alteori, îmbinã realitãþileistorice cu experienþa sa de viaþã în metaforepregnante ale lumii prezente.

În grabã, Ovidiu Pecican îºi denumeºte douãsubcapitole consecutive Mari absenþe, numai cãprima datã aceste „absenþe” sunt: Metaistoria ºiantropologia culturalã, iar mai apoi, Politologia ºifilosofia, dovadã cã ºi rezervorul ideatic al marilorgânditori funcþioneazã ciclic. Cu toate acestea,per ansamblu, volumul ne demonstreazã cã

lecturile lui Pecican din ultimele douã decenii nuau fost întâmpãtoare, ci voit integrate unorsuprateme ordonatoare: problema universitãþiiclujene, Securitatea în tranziþie, ipostaze alediscursului oficial postdecembrist, evoluþia preseiclujene. Eseistul se mai apleacã ºi asupra unorinstanþe ca monarhia, partidele, instituþiileculturale ºi religioase etc, abordate într-o manierãcomparatistã, eliberatã de pre-judecãþi. Nu putemomite dintre studiile sale cele mai consistente ºimai decomplexate, Intelectualii români încomunism ºi dupã, scris în 1993 sau Literaturã ºimutaþiile de mentalitate în Româniaindustrializãrii socialiste.

Preocupat „de ce istorie scriem”, istoriculclujean sesizeazã ºi sancþioneazã derapajelecliºeizate ale istoricilor contemporani, adeseafacili îngrijitori de ediþii sau exponenþi ai uneigândiri colective, opace, de bun-simþ burghez.Ovidiu Pecican – ºi acesta este, poate, cel maimare merit al domniei-sale – nu poate sã fieunilateral, subiectiv, monocolor pentru cã ºtie sãpãstreze echilibrul nuanþelor atunci când relevãinsuficienþele istoriografiei autohtone sau strãine,atunci când „trage de urechi” tarele noastreinstituþionalizate, lipsa de viziune ºi deargumenatare a unor discursuri. Pentru cã istoria,aºa cum o vede Ovidiu Pecican, e pe mãsuraistoricilor, nici mai bunã, nici mai rea!

44



44 TRIBUNA • NR. 114 • 1-15 iunie 2007

cartea

Habemus criticIoana Cistelecan

Graþian Cormoº

Insuficienþeleistoriografiei

Bogdan CreþuLecturi actualeIaºi, Editura Timpul, 2006

Nu e tocmai pãgubos sã-þi recunoºti ºi sã-þiimpui limite în demersul analitic ºi sã nu suferide iluzia exhaustivitãþii a ceea ce întreprinzi, cãciastfel vanitatea sentenþioasã definitorie mai noucriticii noastre atît de împrospãtate nu te maipîndeºte ºi nu mai riscã sã-þi opacizeze judecãþile.Recentul volum (al treilea) al lui Bogdan Creþu,Lecturi actuale, e unul al echidistanþei, alreconfortãrii ºi al bunului-simþ, al asumãrii criticeºi al consumãrii traiectului argumentativ cuverticalitate ºi totodatã cu onestã implicare în ºiasupra textelor vizate. Cartea nu este doar osumã de cronici abandonate în stare brutã ºi, înconsecinþã, nu lasã gustul amar al senzaþiei deîncropealã ºi fuºerealã editorialã de dragul unuipunct cîºtigat la cv; ea nu este nici lãtratã, nicimaliþioasã, nu este o criticã la modã. Dar este, cusiguranþã, un volum ce va rezista modeiteribilisto-interpretative prin substanþã ºiechilibru. Aºa se face cã portretul cvasi-robotizatal actanþilor într-ale esteticului: critic ºi autordisputat ca subiect-obiect al primului, cu toateingredientele sale identificate fãþiº, e nu numaiemblematic pentru Bogdan Creþu, ci mai alesautentic vocaþional – micimea scriitorului datã deorgoliul sãu exacerbat ºi complet nejustificat,impostura în culturã, umorul ºi relativismul caposibile constante salvatoare ale studiului criticsunt doar cîteva din coordonatele ce schiþeazãmaturitatea vocii tînãrului ieºean prin adopþie („ ...detest criticul de casã, cel care scrie conformpoliticii redacþionale a cutãrei reviste, cel carelaudã sau, mai rãu, desfiinþeazã cãrþi lacomandã”; „...mã mai enerveazã ºi scriitorul

incult, care crede cã talentul e o secreþie nativã(...)”; „...mã exaspereazã autosuficienþa, lipsaumorului”). Lecturi actuale, o continuare aArpegiilor critice, se include niºei ce are ca suport,ca artificiu arhitectural coagularea cronicilor depeste an, conºtientizîndu-ºi fragmentarul fãrã sã seascundã îndãrãtul lui precum în spatele unei scuzeieftine; îºi completeazã gama cu radiografieri alepoeziei, prozei, jurnalului, antologiei ºi traduceriiîn spaþiul românesc.

Incursiunea analiticã respectã, declarã sauinsinueazã cronologicul drept reper structural, deconcepþie a textelor critice, cãci se tranziteazãduios paradigme generaþioniste lesne demontabileºi puþin convingãtoare – 60-70, 80, 90, 2000;plasarea în contextul literar ºi-n acela pur umanoida autorului surprins funcþioneazã ca declic, dar ºica punte corelativã a background-ului atmosfericcu actualul proxim, probînd deopotrivã abilitateacronicarului de a oferi perspective de ansamblu ºide a diagnostica estetic, punctînd surprinzãtorul înconvulsia tematicã a ficþionalului asamblat ºidezasamblat singular, sau comparatist, dupã toateregulile artei, finalizîndu-se exegetic cu o îngroºarea specificitãþii textului, dublatã de o sugestie pepost de sentinþã criticã discretã, dar înzecitpertinentã („Existã la noi, românii, un soi depudoare excesivã, o pudibonderie care ne impuneo cabrare subitã, un spasm etic atunci cînd unscriitor îndrãzneºte sã încalce anumite tabuurilexicale”; „Remarcabilã este ºi uºurinþa cu carelivrescul invadeazã lumea poemului, autorulreciclînd, dezinhibat, recuzite cunoscute (...)”;„Robert ªerban este un bun artizan al acestorjocuri ale imaginaþiei, un regizor al textului pecare îþi face, oricînd, plãcere sã-l urmãreºti”; „Înciuda unor repetiþii inevitabile, la urma urmelor,în cazul scriitorilor care au harul de a-ºi construiun brand inconfundabil, Emil Brumaru a revenitîn poezie frumos, rãmînînd acelaºi tînãr poetdintotdeauna”).

Fraza lui Bogdan Creþu curge firesc, impetuos,revigorant; aparþine parcã unui critic devotattextului propus argumentãrii, rãbduriu acestuia,responsabilizat în notaþii, fidelizat propriuluistatut, chitit nu sã vîneze îndeobºte minusurileoperei, ci sã identifice pînã ºi stagnarea ca trecereînlãuntrul evoluþiei, respectiv al involuþieiauctoriale, rostindu-ºi brav propriu-i pariu literar,devoalînd complexe ºi dezinhibînd pãcate estetice– toate într-un registru al naturaleþei, competenþeiºi verosimilului critic. Într-o mare de juni criticiofuscaþi atitudinal, el îºi valideazã forþa ºi-ºicertificã valoarea, necontorsionat.

Martin R. Baeyens Regenerare XXIV (2005)

Oleg GarazTerritoriaCluj-Napoca, Ed. Limes, 2007

Debutul acestui volum este la prima vedereunul brutal, sãlbatic, sufocat dedramatismul depersonalizãrii, într-un spaþiulocalizat mai degrabã în vetustul anilor rãzboinici,ritualizat de o ordine interioarã cu alurã de hoardãbarbarã în care omul devine duºmanul proprieiidentitãþi înainte de a fi condus cãtre abrutizare deînspãimântãtorul mecanism ascuns sub inofensivadenumire de colectiv.

În Territoria autorul, „travestit” în devotat sluji-tor al unei cauze inexistente, jongleazã cu un infernposac ºi mecanizat pânã la anihilare. Cãci ce altdestin ar putea avea într-o îndepãrtatã dar certã fini-tudine un teritoriu care nu este semnificat sau mã-car certificat de o patã de culoare pe o banalãhartã?

Cititorul sã nu se lase amãgit de o eventualã„revelaþie” a unui spaþiu criptic, burduºit cu mistereîn genul „ariei 51”, sursã inepuizabilã pentru celemai fanteziste speculaþii. Territoria este o întinderestandardizatã, un terminal în care fiinþe umanemiºunã, executând manevre pentru susþinerea unuirãzboi pe cât de îndepãrtat, pe atât de absurd pen-tru cei care pregãtesc cu scrupulozitate anticameraiadului.

Deºi presãrat cu un sadism împopoþonat degrotesc, cotidianul din Territoria nu diferã de ceeace reprezintã firescul existenþial în orice unitatemilitarã, un organism creat sã subziste doar printr-ofuncþionalitate a întregului ºi nu prin afirmarea deorice naturã a individualului.

Aºadar, nimic spectaculos ºi nici surprinzãtor,cu precãdere pentru cei care ºi-au efectuat obliga-toria datorie faþã de patria proteguitoare. Instrucþiaca o corvoadã stereotipã, nelipsita obsesie pentruumplerea stomacului alienat de alimentaþia insufi-cientã, duhoarea unui colectiv antrenat în perma-nenþã într-o putrefacþie activã, preocuparea de-adreptul maniacalã pentru o porþie suplimentarã desomn, veºnica ambianþã de rãget întreþinutã de su-periorii prea puþin preocupaþi de muzicalitatea lim-bajului articulat ºi în special interminabilele conflic-te între soldaþi, nãscute nu ca vendete personaliza-te, ci pur ºi simplu pe post de distonocalm în lipsaaltor modalitãþi de relaxare, nu reprezintã altcevadecât fresca veche de când lumea a vieþii de soldat.

Ceea ce particularizeazã jurnalul teritorial esteineditul personajelor ºi savoarea unei microsocietãþieclectice în care trãiesc haotic culturi, obiceiuri, stãride spirit ºi fizionomii culese din întreaga UniuneSovieticã.

Prin forþa descriptivã care amprenteazã nunumai caracterele, ci este extinsã ºi asupra spaþiului,activitãþilor ºi alternanþei diurn-nocturn, Oleg Garazintroduce atât de necesarul fir roºu, acea energieintimã care dã greutate artisticã unui text, salvându-l de la atât de frecventa prãbuºire înipohondrie ºi monotonie.

Inserþiile reflexive, însã, rup desfãºurareaacþiunii, secþionând jurnalul, uneori în momentelede maximã tensiune ºi suspans, creând senzaþia deneterminat, de nefinisat, ca ºi cum autorul,

redactând textul într-o altã realitate, mult maipermisivã din perspectiva unui moment de respiro,îºi oferã doar sieºi câteva clipe de introspecþie,ignorând naraþiunea ºi ignorând palpabilitateadureroasã a celor trãite.

Admirabil construite, ceruite cu multã sensibi-litate, crevasele din Territoria pot fi uºor ocolite decititorul interesat de linearitatea jurnalului.

Territoria poate stârni reacþii contradictorii. Dela admiraþie nedisimulatã ºi pânã la mormãielidezaprobative. Dupã cum vom vedea în continuare,câteva din afirmaþiile autorului pot gâdila în modneplãcut anumite mentalitãþi sau convingeri. Darindiferent de un eventual protest intim, jurnalul dinTerritoria, profund ancorat în entitatea scriitorului,nu poate naºte decât o realã admiraþie pentruoricine cunoaºte resortul valoric prin care un actscriptic devine o profundã operã de artã.

În urmãtorul capitol, Trilogia Scarabeului, auto-rul dezvoltã problematica basarabeanului ca individaflat într-un permanent balans între douã lumi, careau ajuns sã-l rejecteze în aceeaºi mãsurã, avid dupãgãsirea unei identitãþi care s-o înlocuiascã pe ceapierdutã sau inexistentã.

Efervescenþa prin care autorul trateazã substan-þialitatea unei naþii pierde pe alocuri consistenþaargumentãrii obiective sau, cel puþin, a unei detaºãrineutre, metamorfozând în cele din urmã sensulconceptual dintr-o admirabilã dilemã într-un strigãtdeznãdãjduit al unei personalitãþi care a ales sã numai trateze cu detaºarea ºi blândeþea înþelepciunii osumã de momente trecute, consumate, care sunt laurma urmei elemente dezarticulate dintr-un timp pecare autorul nu-l mai instrumenteazã nici mãcar învirtutea unei relaþii de cauzã ºi efect. Eleganþascripticã nu salveazã capitolul de la destinul uneiconfesiuni personale, deºi intenþia autorului a fost,probabil, definirea unei tragedii de amploare saufatalismul întunecat al unei Entitãþi aflate pentrutotdeauna într-o suspensie absolutã.

Dar în ciuda evocãrii unei nemiloase stãri deincognito în propriul neam, dramã trãitã, dupãsugestia autorului, de cãtre orice basarabean care s-aavântat spre sânul Patriei, cel care a resimþit aceastãstare de fapt potrivnicã este scriitorul însuºi.

Blamul aruncat fie subtil, fie direct ºi fãrã echi-voc dezintegreazã pânã la anihilare nu un personajconcret, ci o idee, un spirit, o existenþã, determi-nând un efect pe care autorul, în verva sa bineconstruitã ºi periculos de convingãtoare, nu l-aanticipat: dacã acest volum ar deveni prin traducereaccesibil altor naþii, ce s-ar alege din imaginea naþieiromâne, ºi aºa zdrenþuitã, hãcuitã ºi mistificatã,dacã pânã ºi cel care o reprezintã printr-o certã ºiincontestabilã apartenenþã o împinge fãrã resenti-mente în teluricul mocirlos al non-valorii, dezicân-du-se de ea cu oroare ºi ruºine?

Dupã atâtea absurditãþi ºi concepþii ilar-groteºtidespre spaþiul românesc ºi locuitorii acestuia,consideraþi de cãtre occidentalul mediu drept niºtecreaturi infernale, vampiri sau alte bazaconii carebântuie într-un teritoriu sãlbatic cu singurul scop dea se mânca unii pe alþii, un intelectual rafinat vinesã modifice radical viziunea, înlocuind vampirul cuo caprã ºi naþia cu o turmã.

Pericolul îl reprezintã în acest caz nota deprofundã veridicitate pe care acest text o transmite.În locul basmelor avem o Românie concretã popu-latã de oameni, fie ei capromorfi sau lupomorfi,care cultivã ºi perpetueazã intoleranþa, ura ºi xeno-fobia pe un fond de degenerescenþã de-a dreptullombrozianã ºi care, culmea, au o tendinþã genera-lizatã spre suicid din moment ce se încãpãþâneazãsã-ºi anihileze propriii indivizi. Din pãcate, occiden-talul de rând, prezumptivul cititor cãruia acest vo-

Rãzvan Þuculescu

55



55TRIBUNA • NR. 114 • 1-15 iunie 2007

lum i se adreseazã, nu va înþelege nimic din dramabasarabenilor, deoarece nu are nici cel mai michabar despre existenþa acesteia; tot aºa, pus simul-tan în faþa românului ºi basarabeanului, nedumeri-rea i s-ar adânci ºi mai tare, deoarece singurul lucrupe care l-ar percepe ar fi doi indivizi flagrant deasemãnãtori care se înþeleg extrem de bine înaceeaºi „pãsãreascã”.

În final, mã simt nevoit sã fac o constatare, carod al propriei ºi subiectivei mele percepþii, folosindcomparaþiile pe care, în încheierea Trilogiei, autorulle foloseºte în definirea raportului cu Þara: muºuro-iul plin de furnici respinge cu vehemenþã prezenþascarabeului care se retrage în cele din urmã încotloanele întunecate... ºi totuºi, în acest muºuroi,în mijlocul comunitãþii ostile ºi agresive, scarabeul aatins definirea ºi permanentizarea sa ca artist ºiintelectual, primind în cele din urmã admiraþia, fieea ºi veninoasã, a furnicilor.

În Totemul textul curge ca un fluviu înconjuratde armonii celeste, fiind fãrã îndoialã o decriptare amisterului care dã autenticitate daimonului creati-vitãþii. Strãbãtut de o tristeþe introspectivã, Totemuleste o admirabilã altoire a oniricului pe suportulunei sensibilitãþi pe cât de palpabile, pe atât detragice. Scenariul imaginativ îl redefineºte pe autorplasându-l într-o serie de ipostaze amprentate de oautohipnozã cu efecte greu controlabile.

Omul „territorial”, încastrat în mecanismulkafkian al dezolãrii, ºi scarabeul cu veleitãþi de cer-ber se anihileazã reciproc, pierzându-ºi consistenþaîntr-un creuzet nebulos, pãrãsind arena în favoareaunei noi entitãþi care vagabondeazã prin existenþãasimilând deopotrivã Totul ºi Nimicul.

La fel, ultimul capitol, Tatuajele tatãlui meu,poate deºtepta în sufletul cititorului neaºteptatesentimente contradictorii, emoþii demult abando-nate în cuferele uitãrii ºi taine spectrale împinse înadâncurile sufletului din pricina unei fireºti ºidescurajatoare neputinþe a înþelegerii.

Volumul Territoria va constitui un prilej deose-bit pentru o dublã confruntare în care cititorul îºiva redobândi apetitul pentru lupta cu propria saconºtiinþã, iniþiind în acelaºi timp o bãtãlie cu unEu controversat ºi de asemenea greu de acceptat.

Territoria nu impune o lecturã liniarã în modulconsacrat, fiind construitã ca un ansamblu de firideaflate în crepuscul, unitare ºi totuºi distincte, lãsândfiecãruia posibilitatea opþiunii.

Textul, uºor preþios pe alocuri, poate crea osenzaþie de disconfort, surclasatã însã de candoareadescriptivã, veridicitatea ºi savoarea personajelor,muzicalitatea frazelor ºi reverberaþiile unui spiritcare nu a încetat pribegia cãtre cea mai importantãdestinaþie artisticã – el însuºi.

Valsând culupul singuratic

comentarii

Traian T. Coºovei este unul dintre tartoriiboemi ai generaþiei ’80, de la care mulþi auînvãþat lecþia poeziei americane abeatnicilor; mulþumindu-se cu rolul de maestrudin umbrã, el ºi-a vãzut consecvent de poezia sa,care s-a distanþat, treptat, de modelul instituit,polemic, drept reper la începutul deceniului alnouãlea, personalizându-se prin intermediul uneiironii deloc ornamentale, ce rãspunde unuitemperament artistic mereu dispus sã descopere,fãrã sã abandoneze alura ludicã a discursului, unalt ungher al propriei sensibilitãþi. Fandarea întrejoc, jubilaþie ºi miezul elegiac, melancoliaautenticã decantate în unele poeme puncteazã defiecare datã în favoarea unei lecturi dubitative,suspicioase, alerte, care are drept sarcinã intuirearegistrului optim al textului. Confesiunile luiCoºovei sunt voit alunecoase, dar prin aceastaimpun o tensiune liricã dificil de acumulat prinprocedee clasice: „Vreau sã scriu un poem ca omaºinã Hummer”/ Vreau sã am sentimente caniºte curse de ºoareci”, debuteazã sordid unpoem, care se va replia imediat, temperândîncãrcãtura afectivã, vizibilã prin laitmotivulpatetic: „Nu am nevoie de oglinzi!/ Nu înþelegi?Nu am nevoie de oglinzi!”. Teama deautocontemplare, de înfruntare a realului esterelativizatã prin intermediul unei strategii careconstã în aglomerarea factologicã, din carestrigãtul rãzbate îmblânzit: „Vreau o luminã, unfar, care sã-mi arate de la distanþã linia de plutirea vieþii!”. Fondul este unul grav, în ciudamodulaþiei eclectice a vocii poetului, care nu sehotãrãºte ce tonalitate sã adopte.

Traian T. Coºovei nu se dã în lãturi sã scrie,când este cazul, texte directe, emoþionante ºiemoþionate, clasice în conþinut ºi delocpostmoderne în formã. Pe când ea cobora scara,de pildã, este un autentic poem de dragoste, nu„de amor”, în manierã cãrtãrescianã, cãci nulimbajul este supus aici examinãrii lirice, ci chiarsentimentul curat, nefalsificat, pe care autorul numai simte nevoia sã-l mascheze prin truvaiurispecifice: „Ce se va alege din strigãtul ierbii.../Cine se va apleca sã bea apã din/ urma aceastape care pasul tãu/ a lãsat-o în inima mea...”.Iubirea este singurul antidot al morþii, dupã cumtot ea e unica ºansã a celui damnat sã suporte oexistenþã altfel aproape spartanã: „Ce ar fi trebuiteu sã fac?! –/ numai sã rãmânã,/ numai sã nuplece,/ numai sã nu se plictiseascã ºi sã vrea sãmoarã,/ numai sã nu adoarmã ºi sã vrea sãmoarã,/ numai sã nu viseze ºi sã vrea sã moarã,/numai sã nu plece, numai sã nu plece, numai sãnu plece,/ numai sã nu plece ºi sã mã lase dintr-odatã/ foarte singur/ foarte singur/ foartesingur”. Aceastã retoricã a repetiþiei obsedante,apãsãtoare nu mai funcþioneazã, conform reþeteicunoscute, ca un paravan ce protejeazã decentconfesiunea de priviri exigente, ci, dimpotrivã,stimuleazã teama de solitudine: adevãratadragoste, subînþelege cititorul, este cea care stã dela început sub spaima pierderii persoanei iubite.

Poemul de largã respiraþie îi permite lui TraianT. Coºovei sã amestece perspectivele, registrele,gamele ºi sã creeze, la adãpostul parabolei, viziunisumbre, coºmareºti, impregnate de sarcasm oritaciturnã ironie amarã. Exemplar în aceastãprivinþã este poemul intitulat Lobotomia sau

cântec de leagãn, un adevãrat colaj de procedee,tehnici, care sunt însã desfãºurate cu virtuozitateîntru totul acoperitã de sensul de adâncime altextului. Premisele sunt comune, tipice viziuniiîntunecate, de antiutopie, combinând ironia fãþiºãcu încordarea perceperii unui adevãr grav: „Uitã-tetu la mine – m-au fãcut mai bun/ mai liniºtit, maifãrã probleme, mai înþelegãtor/ la ce nu se poateînþelege”. Lobotomia e, se vede limpede, spãlareade creier, deposedarea de tot ce þine depersonalitatea individului, totul înregistrat cuultimele fãrâme de luciditate, cât timp rãmãºiþelede umanitate mai persistã în viitorul „mancurt”.Ultimul calup de versuri nu mai lasã însã nici oîndoialã: poemul evadeazã din echilibrul tipic luiCoºovei, de ludic ºi gravitate, de ironie ºiapãsãtoare tristeþe ori neliniºte; de data aceastatotul se mutã în terifiant, iar viziunea finalãrezumã perfect teroarea exercitatã de o istoriecare încremeneºte uneori în mâna unui scelerat:„Dormi tu, dragostea mea ºi înainte sãdormi(înainte/ sã mã adormi, înainte sã seaprindã becul roºu/ din sala de operaþie:LINIªTE/ nu înþeleg, LINIª)/ întreabã-mã încã o

datã: «Vrei tu sã fii fericit, vrei tu...»/ în timp cela un capãt al lumii moderne/ îºi va deschideacum cutia lui de conserve/ ºi ne va privi curiosprin spãrtura de tablã/ dincolo de care totul ebine, totul e foarte bine ºi zborul/ acestor pãsãride noapte e încã/ mult prea departe de moarte”.

Astfel de scenarii poetice convin poeticii luiCoºovei, cãci permit mixajul registrelor, alartificiilor, totul însã într-o armonioasã combinaþiede mãºti care înteþesc de fapt criza eului liric.Substituindu-se personajului fellinian Zampano,acesta reia cunoscuta partiturã a bufonului careîºi deplânge condiþia ingratã („Am obosit deovaþii, huiduieli, osanale:/ cu vorbele mele aºputea umple un cartier de spitale”), pentru atransfera în final acest statut asupra sieºi,scriitorul care confecþioneazã ficþiuni pentru uzulcelorlaþi, neglijându-ºi dramele: „Sunt singur cupustia paginã albã stropitã cu sânge –/ sunt unbiet volintir/ care rupe lanþuri ºi plânge”.

Cred cã s-a putut deduce din cele înseilatepânã aici care e metoda poeticã a lui Traian T.Coºovei; ea e perfect inclusã în versul pe care l-am ales ca intertitlu: sentimentului agasant i sepune mâner, care va sã zicã fondul afectiv estemodelat, supus unor tratamente retorice denaturã ironicã, sarcasticã, dar numai pentru a-lpune mai acut în luminã. Autorul Ninsoriielectrice este un sentimental care îºi trãieºte cudecenþã crizele ºi spaimele, dilemele sau, mai rar,împlinirile.

66



66 TRIBUNA • NR. 114 • 1-15 iunie 2007

Ah, ticãlos sentiment cumâner!

Bogdan Creþu

Martin R. Baeyens Din trecur spre viitor I (2005)

77



77TRIBUNA • NR. 114 • 1-15 iunie 2007

Perioada de dupã 1989 s-a dovedit foartefertilã pentru creaþia lui Nicolae Breban. Nunumai cã ºi-a diversificat opera, dând laivealã volume de eseuri – în fapt, analize alefenomenului românesc contemporan ºi, în acelaºitimp, mãrturii ale unei istorii trãite -, dememorialisticã (în dialog sau în formula aºa-zicând „clasicã”), traduceri comentate dinNietzsche ºi necomentate din Rilke, teatru ºi unvolum de poeme. Mai mult decât atât, el ºi-aconsolidat masiv, sub raport cantitativ, ºicontribuþia romanescã, publicând un roman scrisîncã din anii ’80, Pândã ºi seducþie, masivatrilogie Amfitrion ºi, cel mai recent, primele treivolume dintr-o proiectatã tetralogie, Ziua ºinoaptea. S-ar putea astfel pune, pe drept cuvânt,întrebarea dacã, în ansamblul carierei scriitoriceºtia romancierului, vremurile comuniste – când a datcâteva dintre cãrþile în jurul cãrora a pãrut sã seîntruneascã aprecierea celor mai mulþi critici,precum În absenþa stãpânilor, Animale bolnave,Bunavestire ºi Drumul la zid – au fost mai bogateîn pagini substanþiale decât timpurile de dupãcãderea sistemului, când noile achiziþii auconturat un alt Breban, mai puþin monoman,grãbit sã spunã cât mai mult ºi cât mai bine.Suntem însã în plinã evoluþie, astfel încât tot cese poate face este sã se punã problema. Înansamblu, în pofida rezervei cu care au fostîntâmpinate mai toate cãrþile lui de dupã 1989,unele pentru cã solicitau un masiv efort delecturã, altele pentru cã nu pãreau sã rãspundãunui anume orizont de aºteptare (memorialisticadin care au ieºit primele trei volume la Polirom),nu încape îndoialã cã ansamblul câºtigã atât învolum, cât ºi în amploare.

Ceea ce reþine atenþia celui care a urmãritconcepþia despre roman a lui Breban este evoluþia,începând cu anii ’90, cãtre formele masive, vaste,cu tendinþa marcatã înspre o dublã deschidere: pede o parte, cãtre un soi de cuprinderemonograficã a unor întregi medii sociale, pe dealta cãtre abordarea acestora cu instrumentelepsihologiei abisale ºi a unui tip de lirism anunþatîncã de Herbert din Absenþa stãpânilor, vocea luiPaul din Animale bolnave ºi mai cu seamã de„epopeea viului” al cãrei protagonist a fost CastorIonescu (Drumul la zid). Contrariind pe cei careîl cantonaserã deja într-o anumitã concepþie ºicontrazicând propriile aserþiuni mai vechi despre

roman, Breban oferã, cu ultimele lui douãconstrucþii romaneºti niºte ambiþioase fresce aleRomâniei ultimului deceniu de comunism (înAmfitrion) ºi, respectiv, a începutului de mileniutrei, cu atmosfera amestecatã, încâlcitã, atranziþiei postcomuniste (Ziua ºi noaptea).Deconcertat de primirea laconicã a lui Amfitrion– trei volume masive apãrute împreunã -, autorula mãrturisit cã în cazul tetralogiei va procedaaltminteri, tipãrindu-ºi volumele pe rând, ceea cenu a ezitat sã facã. Cu toate acestea, de fiecaredatã cãrþile s-au dovedit pãrþi solidare între ele,lectura separatã ºi independentã a unui volum decelelalte nefiind posibilã. Mã grãbesc, de aceea, sãcorectez o posibilã falsã impresie. Atât Amfitrioncât ºi Ziua ºi noaptea sunt niºte romane în trei,iar în al doilea caz în patru volume. Dincolo depedanteria clasificãrilor, amãnuntul se dovedeºteimportant, rãpind cititorului grãbit iluzia cã s-arputea descurca în iþele naraþiunii brebanienecitind câte un op disparat, dar oferindu-i, în fapt,ºansa de a ºti la ce sã se aºtepte.

În literatura românã contemporanã romanelemasive nu abundã. Au existat câteva cicluri, unelenotorii (Moromeþii ºi romanele succedenteacestuia), altele mai puþin faimoase (Zãpezile depeste veac, ciclul neîncheiat al lui Paul Anghel, orineaºteptatul debut târziu al lui Dinu Zarifopol),dar printre ele vastele panorame prozastice ale luiNicolae Breban nu îºi gãsesc locul. Mai degrabãpar ele sã vinã alãturi de Cronica de familie a luiPetru Dumitriu, într-un anume sens, dar la urmaurmei, nu învecinãrile literare sunt importante, cimodul în care vin ele sã completeze un peisaj decreaþie personal, dar ºi românesc.

Faptul de a fi scris in extenso despreAmfitrion cu alte prilejuri mã scuteºte de a reveniaici asupra romanului, surprinzãtor prin manieraîn care se contureazã efortul de a circumscrie oepocã, cu complexitãþile ei istorice ºi tipologiile eiumane, cu mijloacele unei puneri în parantezãcvasi-totale a ambianþei opresive, în numele unuiinteres pentru motivaþiile abisale ale acþiuniiumane ºi al raportului dintre mitic-arhetipal ºiistoric în configurarea individualitãþilor ºi acaracterelor. Cele câteva consideraþii care urmeazãau în vedere ciclul romanesc Ziua ºi noaptea,insistând, de astã datã, asupra celui mai recentapãrut volum, al treilea (deci penultimul), Putereanevãzutã (Bucureºti, Ed. Ideea Contemporanã,

2006, 614 p.). Aceastã apariþie survine dupãpublicarea începutului, cu un titlu care dãgenericul întregului, ºi a volumului Dorinþa deputere. Dacã în Amfitrion scena pe care se derulaacþiunea era plasatã în cvasi-totalitate în capitalã,de astã datã locaþia aleasã este Clujul, CapitalaTransilvaniei. A dispãrut, în aparenþã, ºi opþiuneadintotdeauna a lui Nicolae Breban de a face dinprotagonist axul compoziþional al construcþieiprozastice, acum optându-se pentru o împletire devoci ºi de destine narative multiple. Existã unenigmatic om mititel, dar ataºant, care pluteºtepânã ºi dupã deces printre ceilalþi eroi airomanului, marcându-i într-un fel greu dedescifrat, mai sunt apoi douã personalitãþi alelocului, Jiquidi ºi Martinetti – primul întunecat,faustic, cel de-al doilea apolinic, în felul luiNaphta ºi Settembrini din Muntele vrãjit -, iarapoi se înºiruie o galerie întreagã de prezenþe –masculine, mai ales – care îi cuprinde peCallimachi, pe Amedeu Dumitraºcu, pe Mârzea,pe Mãriuþan, câteva figuri tinere de viitoripoliticieni de stil nou... O lume ce graviteazã înjurul ziarului Ardealul, angajat tot mai mult încrearea unui partid transilvãnean... Dar ºi laumbra Bisericii Greco-Unite, al cãrei reprezentantstraniu, pãrintele Bizoniu, dã o culoare particularãfoºgãielii umane din Clujul lui Breban.

*

imprimatur

Epopeea brebanianãOvidiu Pecican

Martin R. Baeyens Botanicã B (2001)

Martin R. BaeyensPunct de vedere personal III (2005)

88



88 TRIBUNA • NR. 114 • 1-15 iunie 2007

Mi-e drag sã-l citesc pe Barbu Cioculescu.Îmi încep, luminos, ziua de azi, 14ianuarie 2005, cu Lecturi de varã, lecturide iarnã (vol. II). Inteligenþã contractatã, stil alintelectului, nu doar al verbului, mici surprize alefiecãrei fraze ce evitã cu graþie mâlul loculuicomun, dar ºi o impusã comunicãrii ce paremereu a fi doar o decupare dintr-o materie maibogatã decât concede a se înfãþiºa. De unde untablou al enunþurilor care te face sã visezi precumla orice autor de bunã calitate. Dispoziþia barocã,tentaþia suculenþei se disciplineazã printr-omelancolie a relativitãþii acceptate cu o jucãuºãsapienþã. Deºi foarte productiv doar în anii dinurmã, Barbu e mai poet decât pãrintele sãu.Exactitãþii casante a lui ªerban cel Rãu i seadaugã un zumzet literar al paginii, pline detainice promisiuni, aidoma unui roi de albine cese foieºte gata a-ºi lua zborul...

*

Destinul dramatic la culme al lui Radu Gyr,confruntat cu bâlbâiala moralã a contempora-neitãþii noastre, care n-a plãtit ºi nu se aratãdispusã a plãti nimic, astfel conspectat de BarbuCioculescu: „Condamnat la 12 ani închisoarecorecþionalã pentru delictul de incitare larebeliune, îndatã dupã reprimarea acesteia, RaduGyr este pus în libertate la 7 august 1941, în bazadecretului-lege 652 din 15 iulie 1941, caresuspenda executarea pedepselor pentru deþinuþiicondamnaþi sub calificarea penalã de delict.Decretul-lege specifica, de asemenea, trimiterea pefront a celor eliberaþi astfel, în zona operativã.Prin urmare, nu la voia sa, soldatul cu termenredus din regimentul 2 Dorobanþi a cunoscutfrontul în regiunea Odessei. Poemele de rãzboiau fost elaborate, însã, tot în închisoare: dinprevederile numitului decret fuseserã excluºi, întretimp, legionarii. Poetul a dezbrãcat uniformamilitarã pentru aceea a penitenciarului, de undeeste din nou scos, spre sfârºitul lunii martie 1942,mobilizat ºi din nou trimis pe front, de aceastãdatã în rândurile batalionului 14 vânãtori demunte. În drum spre prima linie, un elementarexamen medical are ca urmare reformarea defini-tivã – pentru miopie avansatã, cu grave leziunioculare, dimpreunã cu alte maladii secundare.Radu Gyr va fi din nou arestat ºi rejudecat, înprocesul ziariºtilor, din 1945. Dar nici acesta nuva fi ultimul lui proces... Judecat, pe timpul guver-nãrii generalului ºi apoi mareºalului Antonescupentru un delict precis – incitarea la rebeliune –,iar în timpul ocupantului comunist pentru vinade a fi fost legionar, se poate afirma cã Radu Gyrnu a rãmas dator cu nimic justiþiei oamenilor. Învremurile noastre, inºi cu mâinile pãtate de sângeºi-au primit pensiile maxime pânã la ultimarespiraþie, în virtutea principiului cã nu e bine sãfie rãscolit trecutul – al lor! Rãmân, în schimb,paradoxal, la ordinea zilei vinovãþiile de maiînainte, acestea de neºters, cu interdicþia nuanþe-lor. Însã orice chemare la judecatã pretinde egali-tatea ºanselor ºi aºa cum nu se pune problemaexcluderii din literatura noastrã, oricât ar fi debogatã în personalitãþi, a lui Mihail Sadoveanu, G. Cãlinescu sau Nichita Stãnescu, notorii ºirãsfãþaþi colaboraþioniºti, la fel nu se ridicã niciaceea a lui Radu Gyr, mare poet, de autentic

mesaj umanistic. Restul, cum spunea inegalabilulBrit, „este tãcere”. Radu Gyr: un veritabil martir.

*Multã, supãrãtor de multã vreme am purtat

un obraz juvenil, prea neted ºi bucãlat care aveamimpresia cã nu inspirã suficientã încredere,sporindu-mi timiditatea. Bine trecut fiind depatruzeci de ani, eram întrebat dacã am împlinittreizeci. Îmi reþine atenþia o însemnare a lui Gide:„Când eram tânãr aº fi dat nu ºtiu ce sã am maitârziu obrajii scofâlciþi ºi pomeþii ieºiþi pe care îiadmiram în portretul lui Delacroix. Cu el sau cuBerlioz voisem cel mai mult sã semãn”.

*

În anii ’50, licean ºi student fiind, nu puteamîntâlni în mass media din Româniaultracomunizatã decât trei nume mari ºi late dinîntreaga literaturã francezã contemporanã, fireºteale unor autori (atenþie: adjectiv magic cedesemna valoarea supremã!) progresiºti: LouisAragon, André Wurmser ºi Jean Kanapa. Atât ºinimic mai mult. Aflu acum, dintr-un articol al d-lui Alexandru Cãlinescu, de apariþia unei cãrþi

consacrate ultimului: Michel Boujut: Le fanatiquequ’il faut être. L’enigme Kanapa, la Flammarion.Citez din prezentarea d-lui Cãlinescu: „TovarãºulKanapa nu era nici gras nici slab, nici înalt niciscund, nici frumos nici urât. Se îmbrãca sobru,costum-cravatã, pãrul era pieptãnat cu grijã,mustaþa tunsã atent, unii îºi amintesc de privirealui rece, alþii vãd în el un stalinist incoruptibil înhaine de notar. Cretin? Edgar Morin, care ºi-apovestit aventura comunistã într-o cartepasionantã intitulatã Autocriticã, îl socoteºteîncarnarea extremã a stalinismului intelectual,acceptând de bunã voie sã fie cretinizat,sacrificând totul (inclusiv vocaþia de romancier)rolului de inchizitor, rol care i-a adus, ce-i drept,mari satisfacþii. Kanapa a trecut cu bine ºi deraportul Hruºciov, ºi de revoluþia maghiarã din1956, ºi de Primãvara de la Praga. N-a revenit, cuexplicaþii sau scuze, asupra atacurilor saleîmpotriva geneticii burgheze (cãreia îi opuneafertila gândire a lui Lîsenko), nici asupradiatribelor la adresa literaturii reacþionare (era ºiaici maestru în formulãri nimicitoare: Camus =«scriitor al burgheziei fascistoide»). Când moare,în septembrie 1978, stalinistul de odinioarã ecunoscut drept un aprig propagator al coexistenþeipaºnice ºi al europenismului. Doar Liberationtitreazã «Moartea celui mai celebru cretin»”. Mãgândesc la ce-i aºteaptã pe ai noºtri staliniºti-ceauºiºti, vii sau morþi, sau mai curând de pe

acum foarte morþi cu toþii!

*

Om al deºertului (gr. eremos = deºert),încearcã a-ºi învinge deºertul lãuntric cu ajutorulcelui din afarã, asumat ca un mijloc terapeutic(nu doar simbolic, ci ca o traversare ainconfortului izolãrii la propriu, potenþarepurificatoare a golului sufletesc). Fructuoasacolaborare între lumea moralã ºi cea fizicã.

*

„Caut pitorescul în viaþa altora ºi mi-e teamãsã-l am în viaþa mea” (Jules Renard). Evitãm a nesocoti pitoreºti, întrucât nu izbutim a ne detaºasuficient de orgoliu. Aceastã operaþie rãmâne peseama Celuilalt, ceea ce, sã recunoaºtem, se poatesolda cu rezultate deosebit de neplãcute în ce nepriveºte, deoarece are loc un cumul de orgolii. Laorgoliul nostru defensiv se adaugã orgoliul ofensival aproapelui...

*

Jean Cocteau cãtre Jacques Maritain:„Literatura e imposibilã, trebuie sã ieºim din ea, einutil sã încercãm sã ne salvãm în literaturã,pentru cã numai dragostea ºi credinþa ne îngãduiesã ieºim din noi înºine”. Dar acelaºi Jean Cocteau

a cultivat frenetic nu doar literatura ci ºi alte arte,ceea ce ne îndeamnã a crede cã, din punctul devedere al unuia din momentele sale de iluminare,a bâjbâit într-un labirint...

*

13 februarie 2005. Seara, pe micul ecran, l-amauzit pe preºedintele Academiei Române vorbindnetulburat despre „caligrafia frumoasã a lui G. Cãlinescu”!

*

Mi se pare excelentã propunerea fãcutã, de latribuna Senatului, de cãtre istoricul AdrianCioroianu, ca pe soclul statuii lui Lenin din faþaCasei Presei Libere sã fie amplasatã statuiaElisabetei Rizea, argeºeanca ce s-a opus cudârzenie regimului comunist, recent decedatã.

*

„Istoria omenirii ne oferã imaginea unui obiectcare cade. Cu cât se apropie mai mult de cãdere,cu atât mai mult viteza lui creºte” (O. Messiaen).Cuvinte ce ni se par ºi mai nimerite referitor laviaþa individului.

telecarnet

Pagini de jurnalGheorghe Grigurcu

Aartin R. Baeyens Botanica A (2001)

99



99TRIBUNA • NR. 114 • 1-15 iunie 2007

Destinul senectuþii. A fi bãtrîn în Occidentreprezintã momentul recapitulãrii.Desprinderea de stresul administrativdeschide calea cãtre mai multã lecturã, plimbarecu nepoþii prin parc, simpozioane onorifice,excursii de agrement. Savanþii la vîrste venerabiledevin mentori înþelepþi ai generaþiilor ce vin dinurmã.

Nimic din toate acestea, pe piciorul nostru deplai. De luni întregi asistãm la spectacolul diz-graþios al pensionãrilor constipate. Pseudo-men-toratele s-au cimentat sub formã de paºalîcuri;catedra a devenit tejghea pe care, la numele pro-ducãtorului, stã scrisã deviza “ªTII TU CINESÎNT EU?”. Gardul dãrãpãnat ascunde tot maianevoie leopardul nesãtul de sînge proaspãt.Cocota la pensie dã cu ruj, pune fard ºi rînjeºte înoglindã: “totuºi, mai am farmec”. Savantul expirattînjeºte dupã articole de slavã, supunerenecondiþionatã ºi adulaþie. Nimic nu e prea multpentru a-ºi putea ºopti în faþa oglinzii: “totuºi, maiam farmec”. Nici rãsturnarea scãrii valorice, niciîncãlcarea regulamentelor propriei instituþii, nicinedreptãþirea tinerilor capabili, cu rezultate verifi-cate, nici despotismul, nici manevrarea “subtilã” aangrenajului birocratic.

Citim presa ultimelor sãptãmîni ºi ne crucimde inventivitatea devastatoare a nemuritoruluiEugen Simion. Cîtã aplicaþiune în a încuraja non-valoarea, ce tenacitate în a-ºi îndepãrta nume-le consacrate, ce înverºunare în a bloca proiecteleºtiinþifice spontane, în favoarea obsesiei monu-mentale! Nici un abuz nu e prea mult în caleaneo-Conducãtorului. Cercetãtori prestigioºi, care s-au afirmat prin eforturi proprii, se vãd rãsplãtiþicu nedreptãþi scandaloase. (Vezi cazul CristinaBîrsan, înscrisã la Paris la al doilea doctorat, darconcediatã la Bucureºti. Vezi cazul Ileana Stãncu-lescu, premiatã cu mustrãri verbale ºi ameninþãride concediere pentru performanþa unui stagiu decercetare la Roma, în Italia. Vezi cazul LilianaCorobca, autoare premiatã ºi editoare zeloasã, titulara unui doctorat în filologie, dar mereuameninþatã cu spectrul confiscãrii jumãtãþii desalariu, oricum mizerabil, pe care-o mai primeºte.)Scriitori vizibili (Dan C. Mihãilescu) sau gazetariculturali perseverenþi (Nicolae Florescu) au fostîndepãrtaþi din Institutul de Istorie ºi TeorieLiterarã “George Cãlinescu” al Academiei Române.Nici n-a fost prea greu. Era suficient sã le iei tex-tele redactate în cadrul temei de plan, sã le tran-scrii agramat, sã le elimini pasajele mai importan-te, sã le introduci altele, neghioabe, dar sã lepãstrezi semnãtura, fãrã a le mai solicita acordul:opþiunea este între plecare sau discreditare.Roxana Sorescu a trîntit uºa, acuzînd “agoniacercetãrii româneºti instituþionalizate în domeniulliteraturii” ºi solicitînd publicarea unor liste deinteres colectiv: salariile primite în Institut, numelecelor excluºi din Institut, procesele intentate desalariaþi conducerii Institutului. CercetãtoareaCãtãlina Velculescu aratã cã, sub cupolaAcademiei, timpul bãlteºte înþepenit: înainte de1989 venea partidul comunist sã le dictezesubiectele de lucrãri colective, acuma vine EugenSimion. Se plînge public ºi Cristina Deutsch deriscurile deprofesionalizãrii, sub cizmasimi(on)escã: “Noi nu mai facem muncã de cerce-tare, ci de arhivare ºi inventariere. Specialiºtiipleacã, sectoarele de cercetare rãmîn descoperite”.

Cînd camera are geamurile oblonite ºi uºa sedeschide unilateral, doar cãtre ieºire, înãuntrumiroase a rînced, prin colþuri creºte mucegaiul,ºobolanii chiþcãie zglobiu, iar pãianjenii se leagãnãca Tarzan. Cine sã mai dea cu mãtura? Boss-ul,dacã mai trece prin zonã, îºi face o autoinspecþie,avînd în vedere cã directorul Eugen Simion îl areca ºef direct pe preºedintele de secþie EugenSimion. Pe vremea cînd era preºedinte alAcademiei, E. Simion mai era ºi preºedinteleSecþiei de filologie ºi literaturã a Academiei, caresuperviza institutele de profil. Vorba unui scriitor:“luaþi un cerc, mîngîiaþi-l: va deveni vicios!”.

Existã douã cãi de a combate murdãria urîtmirositoare: dai cu sãpun pentru a înlãtura cauza,sau dai cu parfum, pentru a diminua efectul. Laîndemîna spiritelor totalitare a stat mereu cosmeti-zarea dezastrelor, cu sprijinul scutierilor ºi alpurtãtorilor de vorbe. Ce se fãcea Eugen Simion(pe numele din buletin: Ion Simion) dacã nuexista în publicistica literarã ºi un ceva mai tînãrIon Sim(ion)uþ? Cum e turcul, ºi pistolul! Uniiprotesteazã, la limita epuizãrii, împotriva dem-nitãþii personale încãlcate, a activitãþii ºtiinþificeblocate, a dezvoltãrii profesionale obstaculate (veziObservator cultural nr. 365 / 2007; id., nr. 370 /2007; id., nr. 372 / 2007 º.a.). În schimb, clonaacademicã orãdeanã îndeamnã proletcultist lasuflecarea mînecilor (vezi Sus grinda, dulgheri!, înRomânia literarã nr. 11 / 2007; sau Criza de laDGLR, în id., nr. 12 / 2007). Nu conteazã cã sîn-tem abuzaþi, important e sã înãlþãm mausoleul.Ce personaj hibrid, complex, e totuºi IonSimionuþ: la un capãt latrã, la celãlalt dã dincoadã…

ªi nu e vorba despre un simplu accident detraseu. Rugina aberaþiei roade la însãºi temeliastructurilor de organizare. Acest lucru l-au înþelesdeja tinerii cercetãtori de la Institutul de Istorie “A. D. Xenopol” din Iaºi, al aceleiaºi AcademiiRomâne. Într-o bunã zi s-au uitat în calendar ºi auvãzut cã mandatul Consiliului ºtiinþific al institutu-lui lor expirase de vreun an (în ianuarie 2006).Aºa cã la 27 martie 2007 s-au întrunit ºi-au ales, înmod statutar ºi democratic, un nou Consiliuºtiinþific. Ghinionul unor pensionabili a fost cã lavot n-a ieºit cine ar fi trebuit, iar structurile deconducere au fost simþitor împrospãtate cu sîngetînãr. Asta e inacceptabil! Directorul Institutului“A. D. Xenopol”, venerabilul academicianAlexandru Zub, a dat fuga, speriat, ºi i-a solicitatsprijinul superiorului sãu ierarhic, stimabilul acade-mician Alexandru Zub, preºedintele secþiei de pro-fil. Dupã o dezbatere pesemne furtunoasã,istoricul din Iaºi a reuºit sã-l convingã pe istoriculde la Bucureºti. Ceea ce unul a votat, celãlat a sus-pendat. Pentru ca lucrurile sã culmineze încaraghioslîc, Lolek ºi Bolek i-au cerut un autografde aducere la cunoºtinþã istoricului Dan Berindei,vicepreºedintele Academiei Române, deoarece,potrivit confesiunii birocratului dedublat, “cum arfi sunat o adresã trimisã de Alexandru Zub, capreºedinte al Secþiei, cãtre Alexandru Zub, directoral unui institut din subordine?” (vezi rev. 22, nr.16 / 2007). De ce sã ne mai mirãm atunci cãistoricii dr. Liviu Brãtescu, drd. Mihai Chiper, drd.Cãtãlina Chelcu, drd. Marius Chelcu, drd. AdrianCioflâncã, dr. Dorin Dobrincu, drd. AlexandruIstrate, dr. Andi Mihalache, drd. CãtãlinaMihalache, drd. Bogdan Moºneagu, dr. Paul

Nistor, dr. Leonidas Rados, dr. Flavius Solomon,dr. Petronel Zahariuc s-au considerat traºi în pieptºi au fãcut tãrãboi în presã?

Orice Simion îºi are Simionuþul. În aceastãsituaþie a þîºnit pe metereze jurnalista Sabina Fati,care a înfierat cu viguroasã indignare ingrati-tudinea tinerilor istorici (“inocenþii nemulþumiþi îlpun la zid pe profesorul care le-a deschis uºi, le-apus la dispoziþie propria bibliotecã, propriul timp,propriile relaþii, pentru a deveni mai mult decîtsînt”). Nu se înºalã prea mult în diagnozã ceadespre care se spune prin tîrg cã ºi-a pregãtit doc-toratul chiar cu venerabilul academician, devenindastfel ea însãºi mai mult decît este. Iatã o fru-moasã atitudine a progresistei publiciste de pemalul noroios al Dîmboviþei: între gratitudine ºideontologie a ºtiut sã aleagã oportun.

Academia unei þãri ar trebui sã reprezinte forulsuprem de respectabilitate. Vocea ei ar trebui sãrãsune impunãtor, senin, limpede, obiectiv. Voceacompetenþei ºi a profesionalismului fãrãechivocuri. În loc de toate acestea, principala noas-trã instanþã ºtiinþificã a devenit tavernamiºmaºurilor, spelunca aranjamentelor pegenunchi (tu semnezi aici, eu semnez dincolo),institutul naþional al geriatriei ofensive ºi ofen-satoare. Pînã cînd intervenþii decisive în direcþiaunor schimbãri statutare esenþiale nu vor fi reali-zate, imnul instituþiei va rãmîne un cîntec de jale,iar drapelul ei – stindardul corsarului cu cap demort.

Cînd treburile nu merg bine în mecanismul deguvernare al unei þãri, chemãm “mecanicul”: orga-nizãm un referendum. Din nefericire nu se poateorganiza referendum ºi pentru primenirea uneiacademii, pentru sensibilizarea unor academicieni,pentru responsabilizarea unor “nemuritori”. Ar fiextrem de trist ca, în România, doar biologia sãmai salveze Academia.

sare-n ochi

Academia belferilorLaszlo Alexandru

Martin R. Baeyens Ex libris Op. 325 (1996)

1100



1100 TRIBUNA • NR. 114 • 1-15 iunie 2007

Editura Presa universitarã clujeanã a publicat,la sfîrºitul lui 2006, actele celei de a treiaserii de întîlniri ºtiinþifice ale reþelei „Droitsfondamentaux”, care a avut loc în noiembrie2005, la Cairo. Volumul numãrã 320 de pagini, ecoordonat de Ghislain Otis ºi editat de VirgilCiomoº.

Privite prin prisma vulnerabilitãþii grupurilorsociale pe care democraþiile contemporane leprotejeazã uneori insuficient (familia, refugiaþii,deþinuþii, copiii), ºi care apare adesea chiar îndispozitivul politic de bazã al democraþiei(alegerile), drepturile omului apar, în analizeleparticipanþilor la întîlnirile de la Cairo, ca oproblemã ce-ºi aºteaptã rezolvarea mai degrabãdecît ca o stare de fapt.

Intervenind pe marginea dreptului familiei, M. Levinet aratã de pildã cã în jurisprudenþaCurþii Europene a Drepturilor Omului noþiuneaînsãºi de „viaþã familialã” e nedeterminatã.Confruntatã cu înmulþirea formelor de viaþã încomun, cu redefinirea drepturilor minoritãþilorsexuale prin care imaginea canonicã a cãsãtorieica uniune a douã persoane de sex diferit e pusãsub semnul întrebãrii ºi cu dinamismuldesexualizant al tehnicilor de procreare artificialãºi de inginerie geneticã, sintagma clasicã de„respect pentru viaþa de familie” se erodeazã ºidevine caducã. Conceput individualist ºi avînd camodel viaþa privatã, devenitã în unele texte „viaþãprivatã ºi familialã” [?, s.n.], dreptul familieiinterfereazã, uneori tulburãtor, cu cel alproprietãþii ºi al succesiunii, producînd, ca efectejuridice, „hotãrîri în culori ºterse” (p. 23) ºi chiarincoerente.

Partea a doua a volumului („Démocratie etélections”) e cea mai întinsã. N. Khairrallah puneîn evidenþã particularitãþile sistemului electorallibanez, împãrþit între teritorialism ºiconfesionalism, ce deschid, deopotrivã, caleaclientelismului politic (p. 46) ºi a unei culturipolitice „parohiale”, ce împiedicã cimentareaunitãþii naþionale. Plecînd de la realitateamarocanã, A. El-Houssain subliniazã dificultãþiledemocraþiilor magrebine, controlate în maremãsurã de putere, ceea ce aduce „reforme venitede sus”, incomplete ºi create prin mobilizareartificialã – de exemplu depolitizarea programaticãa opoziþiei, invitatã, clientelist, sã sprijineregimurile existente, abandonîndu-ºi astfel

propriile ei proiecte. În ce priveºte tatonãrile democratice din þãri

africane dominate pînã nu demult de ideologiamarxistã, P. A. Moyoula semnaleazã„internaþionalizarea constituþiilor naþionale” (p.92) din Benin ºi Congo prin condiþionãrilepolitico-juridice impuse de Franþa – un„neopaternalism” ale cãrui rezultate trebuie încãaºteptate ºi care e în contradicþie cu principiulsuveranitãþii statelor în cauzã.

Adevãrat „laborator electoral” (p. 95), Africaneagrã francofonã a cunoscut, dupã 1990, olegislaþie abundentã în acest domeniu. D. Korokoko insistã asupra eficacitãþii uneorislabe a comisiilor electorale, a lipsei lor deautonomie financiarã, a presiunilor la care sîntsupuse din partea autoritãþilor. În ce-l priveºte, E. Moré trateazã despre rolul Curþii Constituþio-nale din Benin, a cãrei parþialitate politicã s-amanifestat atît în 1996 cît ºi în 2001, cîndcontenciosul administrativ ce a însoþit alegerileprezidenþiale a primit, de fiecare datã, rezolvãriincorecte.

Ultimele trei secþiuni ale volumului, consacratedreptului refugiaþilor, al deþinuþilor ºi al copiilor,pun în discuþie probleme dificile. Studiindfluxurile migratorii cauzate de degradãri alemediului înconjurãtor, P.-Fr. Mercure face dindrepturile acestei categorii de migranþi o parte adreptului la viaþã ºi din deteriorarea mediului oformã de persecutare prin inactivitatea guvernelor(p. 139). În ambianþa de prevenire a terorismului,aratã autorul, gestionarea acestor fluxurimigratorii pierde adesea din vedere drepturileomului, din teama de înfiltrãri teroriste. Într-un

articol ce trebuie sã ne dea de gîndit, S. Bernigaud se apleacã asupra drepturilor minori-lor izolaþi de familiile lor pe teritoriul francez (p.150 ºi urm.). Explorînd funcþionarea „zonelor deaºteptare” portuare ºi aeroportuare în care sîntplasaþi refugiaþii, majori ºi minori laolaltã, autoa-rea subliniazã, apãsat, slaba protejare a celor dinurmã ºi de asemenea lipsa garanþiilor proceduralece ar trebui sã compenseze incapacitatea lorjuridicã. În sfîrºit, articolul semnaleazã absenþagaranþiilor legale ce ar trebui acordate minoruluirefugiat dupã ce a atins vîrsta majoratului, fapt ce determinã înmulþirea imigraþilor clandestini (p. 169). Textul lui M. D. Ebolo aduce o razã deluminã: în Camerun, aratã autorul, protejarea

refugiaþilor îºi întãreºte bazele juridice prinameliorarea statutului acestor persoane în ciudadificultãþilor de inserare socioprofesionalã a lor, ºiprin mãsuri tot mai eficiente de asistenþãmaterialã (p. 175 ºi urm.).

În ce priveºte drepturile deþinuþilor, S. Visciano, reluînd cercetãrile unor eminenþijuriºti italieni ce se opun teoriei contractualiste ajustiþiei, propune o nouã paradigmã a „dreptuluila judecatã”, întemeiatã pe exigenþa salvgardãriivulnerabilitãþii persoanei umane, asociatãvechiului criteriu al demnitãþii acesteia. Începîndsã împace teoria „acþiunii comunicaþionale” a luiHabermas cu radicalismul lui Derrida („dreptulnu e dreptatea”) ºi imanenþa staticã a dreptuluipozitiv cu dinamismul „dreptului infinit” dorit deLevinas, autoarea instituie dreptul la judecatã cape un „fenomen politic” (p. 203) menit sãconfirme voinþa de coexistenþã intraumanã, pecare o rezumã cãutarea bunului comun. Prinaceasta, judecata devine, simultan, un fenomenjuridic ºi cultural (p. 204), un angajament princare „gîndirea” democraticã devine „proiect”democratic deschis, „prin mijlocirea cãruiasubiectul va face din drept (din dreptul sãu)explicitarea calitãþii lui umane” (p. 205).

În aceeaºi secþiune, A. D. Olinga aratã cã, prineforturile Comisiei Africane a Drepturilor Omuluiºi ale Popoarelor, viaþa deþinuþilor africani seamelioreazã simþitor. Sãrãcia ºi precaritatea vieþiicotidiene fac din popoarele africane victimele depredilecþie ale arbitrariului puterii statului. Înacest context, comisia a încercat, în ciudaincapacitãþilor care o ating (ea poate constata darnu decide; concluziile ei nu pot da naºtere laacþiuni proprii, constituind doar o acumularejurisprudenþialã), sã facã presiuni asupraguvernelor pentru îmbunãtãþirea protejãriisãnãtãþii mentale în þãri precum Gambia, pentruo mai bunã finanþare a operaþiunilor comisiei ºipentru evitarea interferenþelor de competenþe înactivitatea diferitelor organisme ce-ºi propunapãrarea drepturilor omului în Africa.

Analizarea unei legi asupra deþinuþilorpromulgatã în 2005 în Belgia îi dã lui V. Sernonocazia de a examina problema legitimitãþii privãriide libertate în noul climat juridic, ce propunemãsuri ºi pedepse alternative (p. 233).Inventariind locurile comune ale reflecþiei asupra

incidenþe

Horia Lazãr

Drepturile omului vulnerabil

Martin R. Baeyens Omagiu lui Gerard Gaudaen (2004)

1111



1111TRIBUNA • NR. 114 • 1-15 iunie 2007

Cartea lui Jean-Baptiste Baronian, scriitorbelgian ºi membru al Academiei Regale delimbã ºi literaturã francezã, intitulatã simpluBaudelaire, este în mãsurã sã suscite o sumã dereflecþii. Jean-Baptiste Baronian are de înfruntat un paradox,care constã în a scrie biografia celui mai importantpoet francez din secolul XIX, dupã alte zeci detentative fãcute în acest sens, ºi a o publica într-ocolecþie destinatã marelui public, „Folio”, de laEditura Gallimard (2006). Într-adevãr, este extremde greu sã scrii astãzi o biografie a lui Baudelaire înformat mic, dupã cele întreprinse de CharlesAsselineau (1869), Eugène ºi Jacques Crépet (1887,1906), Gonzague de Reynold (1920), FrançoisPorché (1926, 1945), William T. Bandy (1946),Raymond Poggenburg (1987), Jean Ziegler ºiClaude Pichois (1987, 1996, 2005), sau RobertKopp (2004). Practic, biograful din anul 2006 poateaduce puþine elemente noi în dosarul Baudelaire.Baronian descoperã ºi publicã astfel o guaºãsemnatã François Baudelaire (tatãl poetului) ºi aflatãîntr-o colecþie particularã, reprezentând plimbarea adouã personaje într-un asfinþit roºiatic, pe malulunui râu. Pictor amator, François Baudelaire nustrãluceºte printr-un talent deosebit, ci picteazã înmaniera sentimentalã ºi dulceagã a sfârºitului desecol XVIII.

Biografului îi rãmâne totuºi un spaþiu delibertate care se situeazã la nivelul narativitãþii. Însensul acesta, interesul ºi originalitatea biografieibaudelairiene semnatã de Baronian rezidã tocmai înperspectiva narativã adoptatã. Verbele folosite laprezent (aproape în exclusivitate) actualizeazã laextrem întâmplãrile, iubirile, dezamãgirile, dispera-rea ºi melancolia din viaþa lui Baudelaire. Cititorulnu are impresia cã parcurge un text cantonat – lanivel evenimenþial – în trecut, ba dimpotrivã intrã încontact cu fapte care se petrec sub ochii lui ºi careau o stranie materialitate. În textura frazei luiBaronian, în ritmul alert al povestirii, în decupajulºi asamblarea materiei factuale se ghiceºte uºormâna exersatã a romancierului, ba chiar a autorului

de romane poliþiste.Dimensiunea romanescã dãuneazã însã într-o

oarecare mãsurã rigorii ºtiinþifice (dacã se poatepresupune aºa ceva în cazul unei biografii!). Depildã, la pagina 30, vorbind despre tânãrul care îiface curte celebrului Victor Hugo, Baronian afirmãcã Baudelaire aºteaptã cu nerãbdare o scrisoare derãspuns care nu soseºte. Or, deja Léon Cellier,autorul primei cercetãri de ansamblu asupraraportului Baudelaire-Victor Hugo (1970), subliniazãcã pe prima paginã a scrisorii tânãrului aspirant lapoezie figureazã un R care dovedeºte cã Hugo arãspuns. La pagina 129, este vorba de PhiloxèneBoyer, „garçon fantasque que Baudelaire aimebien”. Or, primul biograf al lui Baudelaire,Asselineau, punea în evidenþã toatã ambiguitateasentimentelor poetului faþã de cel pe care acesta îlnumea ironic „l’infâme petit lyrique”. La p. 219,este vorba de Berthe, femeie fãrã graþie ºi fãrãfarmec, împreunã cu care Baudelaire ar vrea sã seinstaleze în Belgia. A desemna astfel o femeie carerãmâne încã enigmaticã, pe care fotografiile o aratãdestul de frumoasã (nu mã bazez aici pe portretul-ºarjã realizat de Baudelaire!) este riscant. Esteriscant deoarece Claude Pichois a arãtat deja cã seprea poate sã mai fi existat o altã Berthe în viaþa luiBaudelaire: mulatra Jeanne Duval folosea acestpseudonim ca nume de scenã în vodevilurile undejuca mici roluri.

Purtat de pana liberã a romancierului, Jean-Baptiste Baronian foloseºte trei citate cu micigreºeli, dar care nu modificã aproape cu nimicsensul textului în cauzã: pagina 35 (citat din A unedame créole), pagina 150 (citat dintr-o scrisoare din18 august 1857, expediatã D-nei Sabatier), pagina179 (citat dintr-o scrisoare primitã de la VictorHugo). Aceste mici greºeli, plus câteva erori detehnoredactare nu dãuneazã, totuºi, foarte multcãrþii în ansamblu.

Meritul incontestabil pe care îl are Baudelaire deJean-Baptiste Baronian este de a perpetua postulatulfundamental al criticii biografice, anume acela cãexistã o solidaritate ºi o interacþiune profundã între

om ºi operã. Conform respectivului postulat,experienþele ºi trãirile omului determinã sensuloperei. Aº cita în acest sens un pasaj de la paginile146-147, relativ la Florile rãului: „En découvrant LesFleurs du mal, les amis et les familiers deBaudelaire ont évidemment conscience de lire uneœuvre autobiographique. Son créateur, ils leretrouvent à chaque page, presque à chaquestrophe, ils retrouvent son spleen, son goût del’errance et de la solitude parmi les foules, sesadjurations, ses blasphèmes, ses paradoxes, soneffrayante lucidité. Ils voient bien qu’il est questionici de Jeanne Duval, là de Marie Daubrun, plus loinde Sara La Louchette, ailleurs de la divinePrésidente. Impossible d’imaginer un autre écrivainderrière ces rimes incandescentes, malgré lesinfluences et les réminiscences, que ce soit VictorHugo, Théophile Gautier ou Sainte-Beuve dans laformulation, dans l’idiotisme, ou Joseph de Maistre,Thomas de Quincey, Pétrus Borel ou Edgar AllanPoe dans les idées...” („Descoperind Florile rãului,prietenii ºi cunoscuþii lui Baudelaire au în mod clarconºtiinþa cã citesc o operã autobiograficã. Pecreatorul ei îl regãsesc la fiecare paginã, aproape lafiecare strofã, regãsesc spleenul lui, gustul rãtãcirii ºial singurãtãþii în mijlocul mulþimilor, rugãminþile,blasfemele, paradoxurile, înspãimântãtoarea luiluciditate. Vãd prea bine cã este vorba aici deJeanne Duval, dincolo de Marie Daubrun, maideparte de Sara La Louchette, în altã parte dedivina Preºedintã. Imposibil sã imaginezi un altscriitor în spatele acestor rime incandescente, înciuda influenþelor ºi a reminiscenþelor, fie cã estevorba de Victor Hugo, Théophile Gautier sauSainte-Beuve în formulãri ºi idiotisme, sau deJoseph de Maistre, Thomas de Quincey, PétrusBorel ori Edgar Allan Poe în idei...”)

În ultimã instanþã, cartea lui Jean-BaptisteBaronian este profund utilã deoarece depunemãrturie despre înscrierea concretã a lui Baudelaireîn chiar inima contemporaneitãþii noastre ºi desprefaptul cã semnificaþia prezenþei sale e mereu dublã:omul continuã sã fie viu ºi produsul sãu – opera –continuã sã vorbeascã. Cu vocea autorului, dar ºicu vocea miilor de cititori care au citit-o între timp.

carceralismului (deþinutul e – ºi rãmîne – uncetãþean; pedeapsa ºi executarea ei trebuie adusela nivelul minim, avînd ca scop primordialreinserarea socialã; condiþiile de viaþã înînchisoare – contactul cu exteriorul, munca,sãnãtatea, securitatea personalã a deþinuþilor ºitratarea plîngerilor formulate de ei – trebuie sã fiecît mai apropiate de cele ale persoanelor libere),autorul pune în cauzã, mai întîi, mentalitateaagenþilor penitenciari de executare a pedepselor, alcãror zel profesional compromite, uneori,semnificaþia ºi efectul pedepselor; apoi, concepþiaînsãºi a „dreptului de executare a pedepselor”,care poate degenera într-o legitimare apologeticã aîncarcerãrii. Reluînd-o pe M. Perrot, ce vorbeºtedespre „suferinþa inutilã” a întemniþaþilor, autorulconchide cã „închisoarea, ca formã de penalizare,ºi-a trãit traiul” (p. 263). Alternativa penalizãrii înstare de libertate, corolar al adaptãrii drepturiloromului la exigenþele timpului nostru, e sugeratãca viabilã.

Secþiunea ce încheie volumul exploreazãdrepturile copiilor. Construcþii sociale ºi culturaledeterminate, în Europa, de criteriul vîrstei ºi deopoziþia major/minor, în vreme ce în Africaprimeazã obligaþiile generaþiilor una faþã de alta,familia ºi copilãria oscileazã între dreptul laprotecþie ºi cel la autonomie, aratã C. Lavallée (p.

275). Înregistrarea naºterilor, atribuirea unui numeºi a naþionalitãþii þãrii în care s-a nãscut copilul,prevãzute de Carta Africanã a DrepturilorCopiilor, îi protejeazã pe copiii africani deapatridie. Cu toate acestea, particularismeleafricane (munca minorilor, discriminarea fetelor,datoria copilului de a asigura îngrijirea pãrinþilorîn caz de nevoie, extinderea exorbitantã aobligaþiilor copiilor dincolo de sfera familialã ºiºcolarã) pun sub semnul întrebãrii, în Africazilelor noastre, respectarea intereselor copiilor ºiminorilor. Insuficient codificate ºi gestionateinegalitar, ele pot afecta stabilitatea lumiimondializate de mîine.

Din perspectiva dreptului comparat, K. Martin-Chenut studiazã delincvenþa juvenilã, pe care oplaseazã în ambianþa de „internaþionalizare adrepturilor omului” (p. 299). Printre obstacolele laarmonizarea jurisdicþiilor naþionale în aceastãchestiune, autoarea semnaleazã rezistenþa unorstate la ratificarea drepturilor omului ºi laacceptarea competenþelor organelor internaþionalede control, refuzarea adoptãrii normelorinternaþionale în dreptul intern, dificultãþilereformãrii dreptului naþional; în sfîrºit, lipsa deconvergenþã a sistemelor juridice european ºiamerican.

Ultimul articol din volum, semnat Rahou

Yamina, face bilanþul naºterilor în afara cãsãtorieiîn Algeria, þarã în care adoptarea copiilor„nelegitimi” e interzisã ºi în care acceptareabenevolã în sînul familiei a copiilor nãscuþi înafara ei nu dã nici un drept la filiaþie, fiindrevocabilã. Autoarea considerã cã acestediscriminãri au origine religioasã, într-un contextîn care alte þãri din regiune, precum Tunisia ºiMarocul, ºi-au îmbunãtãþit simþitor legislaþia înacest domeniu.

Comunicãrile prezentate la Congresul de laCairo trezesc speranþe ºi stîrnesc temeri. Într-operioadã în care democraþia traverseazã greleleîncercãri ale neîncrederii ºi ispita interioarã a„contra-democraþiei” populiste, cum aratã P. Ronsavallon într-o lucrare recentã, vigilenþa ºideterminarea oamenilor legii e hotãrîtoare pentrusalvgardarea drepturilor omului: sarcinã cu atîtmai dificilã cu cît, în faþa marilor instituþii„democratice” create de „statul de drept”,persoana umanã e infinit vulnerabilã.

Despre BaudelaireIoan Pop Curºeu

1122



1122 TRIBUNA • NR. 114 • 1-15 iunie 2007

Scrisoare ddeschisã ddomnului DDeputat NNicolaePãun, PPreºedinte aal CComisiei ppentru ddrepturileomului, cculte ººi mminoritãþi

Stimate Domnule Preºedinte,

Am luat act cu consternare de intenþia dv. dea înainta Parlamentului o iniþiativãlegislativã pentru a se interzice prezenþa, în„Dicþionarul explicativ român” (corect: „...allimbii române”), a „termenului peiorativ” (vorbadv. ºi/sau a jurnalistului L. I.) de þigan (Ziua, anXIII, nr. 3916, 28/29.05.2007, p. 1). Prinprezenta, vã avertizez cã intenþia dv. esteiraþionalã ºi injustã. Aº dori sã vã conving sãrenunþaþi la ea.

De ce iraþionalã?DEX-ul (Dicþionarul explicativ al limbii

române) este un instrument de lucru de maretiraj, girat de Academia Românã, indispensabilpentru comunitatea milioanelor de oameni carevorbesc, scriu ºi citesc româneºte. Prezenþa sauabsenþa unui lexem din repertoriul sãu nu implicãaprecieri valorice privind obiectul sau fenomenuldesemnat prin lexemul respectiv. Faptul cã DEXnu explicã etnonimele „bozgor” sau „jidan” este olipsã regretabilã a acestuia. Bine cã aþi sesizat-o!Ele ar fi trebuit menþionate ºi explicate la locullor, poate aºa: desemnarea depreciativã amaghiarilor, respectiv a evreilor, de cãtre româniixenofobi. Sau altfel. (Fireºte, numai lingviºtiiAcademiei au competenþa de a redacta articole dedicþionar explicativ.)

Vã rog sã luaþi act de faptul total independentde voinþa ºi ambiþiile dv. cã nici o naþiune nupoate sã prescrie cum sã fie ea denumitã de alþii.Bunãoarã, germanul se autodesemneazã„Deutscher”, dar slavii îi spun „nemeþ” sau„neamþ”, anglosaxonii „german”, iar italienii„tedesco” – fãrã ca „daitºul” sã se supere câtuºi depuþin. Nici maghiarii nu se pot supãra dacã li sespune, în anumite contexte, „unguri”, deºi unasemenea descendent al „hungarus”-ului latin(„Hungarian” în englezã, „Ungar” în germanã,„vengher” în rusã etc.) lipseºte din vocabularullor. Concetãþenilor noºtri originari din India,stabiliþi la noi de secole, în portughezã li se spune„cigano”, în spaniolã, „gitano”, în francezã„Bohémien”, în englezã „gipsy”, în finlandezã„mustalainen” º.a.m.d. Nu este aceastãnomenclaturã plurilingvã, de o bogãþie luxuriantã,un bun cultural preþios al comunitãþii naþiuniloreuropene? ºi la români a existat o tradiþie de a lespune altor popoare altfel decât îºi spun ele sieºi;bunãoarã, ieºirea din uz a etnonimelor „leah” sau„leº”, prin care în secolele trecute s-au desemnat,româneºte, polonezii, constituie o pierdereregretabilã a limbii române. În vechime, sârbii aufost numiþi „raþi”, slovacii „tãuþi”. Etnonimelepierdute de uzanþa cotidianã dãinuie înpatronimele tradiþionale Leºu, Leahu, Raþiu ºiTãutu.

Ocolirea, de cãtre DEX, a unor lexeme„jenante” este contraproductivã ºi indezirabilã dinpunct de vedere ºtiinþific. Vã dau un exemplu.Când Béla Bartók, în prima lui scrisoare redactatãîn limba românã, pe care o învãþa doar de câtevaluni, povestea: „Merg la popã, nu-i acasã. Nu-ibai”, traducãtoarea în germanã a corespondenþeisale a echivalat cel de al doilea enunþ cu „Kein

Badezimmer”, adicã popa, care nu este acasã, „nuare baie”. Scuza ei: în dicþionarele folosite de ea,nu a fost cuprins lexemul românesc „bai” – unregionalism rãspândit în toatã þara! –, iar lexemulproxim fiind „baie”, ea, ºtiind cã limba românã alui Bartók a fost aproximativã ºi cãutând sã-lcorecteze, a greºit de bunã credinþã.

De ce injustã?Domnule Deputat ºi Preºedinte de comisie,

mã tem cã desconsiderarea etnonimului „þigan” vãcaracterizeazã mai mult pe dv. decât pe cei vizaþi.În tinereþea mea, am avut numeroºi prieteni þigani(interesant, ulterior, toþi au pãrãsit þara!) ºi niciunul nu-mi pretindea sã-i spun cã este rom, cu un„r” sau cu doi. Vã dau un exemplu concludent ºidin experienþa mea mai recentã de cadru didacticuniversitar. Un student eminent, cu numele neaoºmaghiar, mi s-a plâns de colegul sãu „bozgor”, cucare „nu se poate face treabã”. I-am spus: „De ce-lfaci bozgor pe colegul tãu? Tu ce eºti?” La care elmi-a rãspuns cu un zâmbet larg: „Cu permisiuneadv., domnule profesor, eu sunt pe jumãtateþigan.”

În viziunea mea, de acest etnonim se leagãmai multe conotaþii pozitive decât negative.Recitiþi vã rog Þiganii de Puºkin, în care eroul rusîºi cautã primenirea sufleteascã printrereprezentanþii acestui popor liber ºi apropiat denaturã. Recitiþi vã rog Carmen de Prosper

Mérimée, povestirea care înfãþiºeazã muncitoareaþigancã drept o eroinã tragicã de dimensiuniuniversale, sorã mai micã, dar nu mai puþinînsemnatã, a unor eroine feminine clasice caAntigona, Electra, Cleopatra, Ofelia º.a.m.d. Citiþivã rog volumul Des Bohémiens... de Franz Liszt,aceastã expresie nepereche a admiraþiei unuicompozitor de geniu pentru caracterul nobil ºipotenþialul artistic superior al etniei, pe care dv.aþi dori s-o numim altfel decât o numea el. Aþiauzit rapsodia La Tzigane de Maurice Ravel, acestportret muzical fermecãtor al „þigãncii eterne”? Sãnu se mai cânte în sãlile noastre de concerte? Sausã i se schimbe titlul în „La Rome”?

În zilele noastre, societatea româneascã – ca ºicea europeanã, de altfel – este intens preocupatãde ameliorarea condiþiilor de viaþã ºi de integrareasocialã a acestei populaþii, damnatã în trecut lasclavie, persecuþii ºi segregare, chematã azi la a-ºidepãºi condiþia umanã ºi socialã mizerã, în partemoºtenire a unui trecut care aruncã ºi asupranoastrã, a celorlalþi, umbra responsabilitãþiimorale colective.

Sã-i ajutãm sã se primeneascã! ºi sã nu-ifrustrãm de bunul lor preþios, aura lorstrãlucitoare, binemeritatã în trecut, doar pentrucã aceasta este legatã de etnonimul „þigan” careare, în anumite contexte, pentru unii dintre noi, oconotaþie peiorativã!

Cluj, 2

Black TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/114.pdfTRIBUNA 114 Pantone PPantone...

Documents

Transcript of Black TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/114.pdfTRIBUNA 114 Pantone PPantone...