Black TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/171.pdf · la primul vot negativ oferit,...

TRIBUNA 171PANTONE rrosu

PANTONE rrosu11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I I • 1 6 - 33 1 oo c t o m b r i e 22 0 0 9 3 lei

P r e m i u l N

o b e l p e n t r u l i t e r a t u r ã 2009

Judeþul Cluj

Laszlo AlexandruMihail Sebastianpe masa de operaþie

Cristina IspasDespre poezia luiIon Mureºan

Ilustraþia

numãrului:

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

H e r t a M

ü l l e r

Zoe VidaPorumb

22 TRIBUNA • NR. 171 • 16-31 octombrie 2009

bour

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDACONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Catedra de Jurnalism a Facultãþii de ªtiinþePolitice, Administrative ºi ale Comunicãriidin cadrul Universitãþii “Babeº-Bolyai” dinCluj-Napoca organizeazã, în perioada 23-24octombrie 2009 (vineri-sâmbãtã), cel de-al VIII-leaSimpozion naþional de jurnalism, cu tema“Jurnalismul românesc din exil ºi diaspora”

Reamintim cã simpozioanele anterioare de jur-nalism de la Cluj-Napoca (toate finalizate prinpublicarea lucrãrilor în volume cu acelaºi titlu,tipãrite la edituri de prestigiu, precum: Polirom,Tribuna, Tritonic, Limes), unele cu o relevantãparticipare internaþionalã, au fost urmãtoarele:Curente ºi tendinþe în jurnalismul contemporan(2002), Schimbãri în Europa, schimbãri în mass-meda (2003), Jurnalismul cultural în actualitate(2004), Presa scrisã româneascã – trecut, prezent,perspective (2005), Stil ºi limbaj în mass-mediadin România (2006), Forme ale manipulãriiopiniei publice (2007), Limba de lemn în presã –ieri ºi azi (2008).

Simpozionul din acest an îºi propune sã valori-fice ºi sã integreze în spaþiul cultural românesc ocomponentã importantã a jurnalismului românesc– acela practicat înainte de 1989, în exil ºi în dias-pora, ºi dupã aceastã datã, în diaspora, în comu-nitãþile româneºti din strãinãtate.

La simpozion ºi-au anunþat deja participareanume importante ale exilului literar ºi jurnalisticromânesc: Petru Popescu (SUA), Anamaria Beligan(Australia), Nestor Rateº (SUA), Gabriel Stãnescu(SUA), precum ºi personalitãþi din România, careau activat la publicaþii din exil sau au cercetatdiferite aspecte ale exilului literar românesc,provenind de la universitãþi din Cluj-Napoca,Bucureºti, Iaºi, Timiºoara, Constanþa, Craiova,Oradea, Arad, Alba Iulia: Georgeta Adam,Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Liviu Antonesei,Brînduºa Armanca, Mariana Cernicova, AureliaLãpuºan, Constantin Mãlinaº, Nicolae Melinescu,

Marta Petreu, Alina ºi Dorin Popa, Mircea Popa,Aurel Sasu, Gabriela Rusu-Pãsãrin, Doina ºi Ilie Rad, Michael Shafir, Cornel Ungureanu, tinericercetãtori aflaþi în formare (Cristina Lãzãr, AlinaLungu, Sanda Moraru) ºi alþii. Mulþi reprezentanþiai exilului literar ºi-au exprimat regretul de a nuputea participa, din diverse motive (AndreiBrezianu, Andrei Codrescu, Dan Culcer, DinuFlãmând, Gelu Ionescu, Mircea Iorgulescu), darsunt solidari cu organizatorii ºi apreciazã acþiuneade la Cluj-Napoca.

Simpozionul va fi deschis prin conferinþa scri-itorului Petru Popescu, Munca lui Sisif, dupã carevor urma, în plen, trei lansãri de cãrþi: PetruPopescu, Supleantul, Editura Curtea Veche,Bucureºti, 2009 (prezentatã de prof. Dr. DinuBãlan, autorul unei teze de doctorat despre PetruPopescu); Anamaria Beligan, Windermere:dragoste la a doua vedere, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009 (prezentatã de dr. Irina Petraº,preºedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor dinRomânia), ºi Brînduºa Armanca, Istoria recentã înmass-media. Frontieriºtii, Editura Marineasa,Timiºoara, 2009 (prezentatã de dr. Marius Oprea,preºedintele Institutului de Investigare a CrimelorComunismului din România).

În cea de-a doua zi a simpozionului, se vorlansa 35 de cãrþi, exclusiv ale participanþilor lasimpozion, recenziile acestora urmând a fi publi-cate în nr. 2 din 2009 al revistei StudiaEphemerides, editatã de Catedra de Jurnalism aUniversitãþii “Babeº-Bolyai”, precum ºi cele mairecente numere ale unor publicaþii editate de par-ticipanþi la simpozion: Carmina Balcanica, Oraºul,Origini ºi Studia Ephemerides.

Lucrãrile prezentate la simpozion vor fi publi-cate la Editura Tritonic, din Bucureºti, în cursulacestui an. (I.R.)

Jurnalismul românesc din exilºi diasporaAl VIII-lea Simpozion naþional de jurnalismCluj-Napoca, 23-24 octombrie 2009

info

Anunþ

„Nepotu’ lui Thoreau”-ºi alege alt sacou

Dupã ce sezonul 2008-2009 s-a dovedit un succes, Clubul de Lecturã „Nepotu’ lui Thoreau” seîntoarce. Deºi nu ne dorim asta, Clubul a rãmas, din 2005 încoace, singura acþiune coerentã deunderground literar de la Cluj.

Dacã ai timp liber ºi curiozitate, eºti binevenit la prima ºedinþã a toamnei, miercuri, 14octombrie, de la ora 118, în spaþiul reamenajat al cafenelei Insomnia – Strada Universitãþii nr.2 –,partenerul ºi gazda evenimentului încã de anul trecut.

Scrii ºi nu ºtii unde poþi publica? Te cauþi de talent literar? Traversezi depresii poetice ºi puseede genialitate? Ai redactat un manifest ºi meritã comunicat posteritãþii? Parodiezi? Sau, pur ºisimplu, îþi doreºti o searã de muzicã ºi lecturã alãturi de prieteni? CL „Nepotu’ lui Thoreau” estemediul perfect. Vor fi încã: expoziþii de fotografie ºi graficã, invitaþi speciali, seri de traducereliterarã, party-uri etc. Miercuri, 14 octombrie, Thoreau îþi propune reîntîlnirea cu o parte din„acþionarii” Clubului de anul trecut: François Bréda, Valentin Derevlean, Andrei Doboº, ªtefanManasia, Mihai Mateiu, Rareº Moldovan, Vlad Moldovan & Szántai János. Ei toþi vor încerca sã-þidemonstreze cã Nici nu ºtii ce-am fãcut astã varã!

Te aºteptãm.

33



TRIBUNA • NR. 171 • 16-31 octombrie 2009 33

editorial

Respingerea în 2008 de cãtre Irlanda aTratatului de la Lisabona nu reprezintã oexcepþie, ci mai degrabã o regulã a statelormembre ale Uniunii Europene (UE) care se opununor acte fundamentale adoptate la nivelsupranaþional. Atitudinile populare contraredorinþei elitelor s-au manifestat pentru prima datãîn Danemarca (2000), apoi în Irlanda (2001),Franþa ºi Olanda (ambele în 2005). Aceastãtrecere în revistã indicã faptul cã Irlanda nu estela primul vot negativ oferit, precedenta situaþieînregistrându-se atunci când Tratatul de la Nisaavea nevoie de aprobarea popularã. Paradoxal estefaptul cã în pofida celor douã refuzuri, Irlandaeste vãzutã drept unul dintre cele mai pro-europene state membre, fiind consideratã ºipovestea de succes a UE în termeni economici.Motivele care au dus la refuzul din 2008 au fostintens investigate ºi variazã de la un vot de blamacordat propriului guvern pânã la neînþelegereaTratatului de la Lisabona. Totuºi, majoritateaanaliºtilor ºi jurnaliºtilor anticipau o schimbarefavorabilã a votului în referendumul organizat pe2 octombrie. Rezultatele acestuia, douã treimidintre cei care s-au prezentat au votat favorabilTratatului, au indicat cã aceste predicþii au fostcorecte. Rândurile ce urmeazã analizeazã motivelecare au modificat atitudinea irlandezilor în maipuþin de un an ºi jumãtate.

La nivel structural, similar cu situaþia dinRomânia, elitele irlandeze au fost mereufavorabile integrãrii europene. Existã doar actorimarginali adepþi ai euro-scepticismului, iar lipsaacestora de susþinere în alegerile naþionale indicãºi electoratul ca fiind unul euro-optimist. Acesteatitudini sunt, în principal, bazate pe impactulfondurilor primite de la UE fie sub forma plãþilorprin politica de agriculturã comunã, fie prinfonduri structurale. Prin urmare, aceste legãturi detip utilitarist create cu Europa nu pot fi stabile ºide aceea, în pofida unei susþineri pronunþate lanivel general, nu poate fi ºtiut rezultatul unuireferendum. În acest context, factorul decisiv carea influenþat rezultatul din 2008 este societateacivilã. Au existat mult mai multe ONG-uri decîtpartide irlandeze care se opuneau Tratatului de laLisabona. Majoritatea acestor organizaþii aveau untrecut de lobby împotriva diverselor tratate, aveauacces la mass-media ºi nu au ezitat sã investeascãfinanciar foarte multe resurse pentru a-ºi promovacauza. Pentru aceste grupuri care îºi orientaudiscursul împotriva Comisiei sau Consiliului UEnu multe s-au schimbat de la un an la altul.Principala modificare a fost însã unaindependentã de dorinþa irlandezilor: crizafinanciarã globalã care a afectat Europa destul desever.

Sentimentele legate de aspectele financiare,cele care leagã Irlanda atât de puternic de Europa,au fost intens utilizate de cãtre tabãra care doreaca Tratatul sã primeascã susþinere din parteapopulaþiei. În primul rând s-a marºat pe ideeaabandonãrii Irlandei de cãtre UE în plinã crizãfinanciarã. Cunoºtinþele precare ale cetãþenilordespre mecanismele UE au permis înrãdãcinareaacestei idei ºi teama a prins contur în mai multeemisiuni televizate axate pe aceastã dezbatere. Înal doilea rând, a existat temerea unei izolãriinstituþionale a Irlandei prin neincluderea vreunuicomisar din aceastã þarã în noul executiv

european. Barroso declarase explicit acest lucru înurmã cu ceva vreme. În plus, exemplul Polonieicare a fost parþial izolatã dupã manifestãriseparatiste în cadrul UE acum câþiva ani areprezentat un indicator pentru gravitatea situaþieiîn care Irlanda ar fi pusã dacã ar continua sãrespingã Tratatul de la Lisabona.

În acest context, personalitãþi care în 2008 s-au opus actului european au fost convinse sã sealãture taberei „da” în 2009. Majoritatea acestorpersoane publice au declarat cã dependenþa faþãde Europa este un adevãr, au citit între timpTratatul ºi au realizat cã lucrurile stau diferitacum. Ceea ce însã omit sã menþioneze este cãsituaþia în UE ar fi fost diferitã acum dacã ar fivotat pozitiv în urmã cu un an, criza financiarãar fi putut fi abordatã prin prisma unui mecanismunitar. Acestor noi discursuri pozitive, bazate peaceeaºi cantitate de dezinformare ca ºidiscursurile negative din trecut, li s-au alãturatmasive investiþii ale guvernului irlandez ºicompaniilor private cu diverse interese înrezultatul acestui referendum.

Existenþa unei reale campanii pentru sprijinireaTratatului de la Lisabona, bazat pe oferirea unorinformaþii referitoare la conþinutul sãu pare a fifost cauza ce a sporit ºi prezenþa la urne (59%comparativ cu 53%) ºi a oferit ºi un avantajconsistent susþinãtorilor sãi: implicarea activã apartidelor, a societãþii civile (de data aceasta cuopþiune modificatã), a persoanelor publicemenþionate. Drept urmare, argumentele uneorisuperficiale ale taberei „nu” din trecut au putut ficu uºurinþã desfiinþate. De exemplu, oponenþiiTratatului menþionau cã acesta va impune legeaavortului în Irlanda fãrã a reuºi sã explice cum seva petrece acest lucru. Cel mai important, dacãrãspunsul irlandezilor din 2008 a fost bazat peelemente diferite, deseori lipsite de legãturã,oferite în discursuri de cãtre eurosceptici, în 2009existã elemente comune care sã ofere motivepentru votarea Tratatului. Exemplul cel mai desîntâlnit este cel referitor la dependenþaeconomicã, însã argumente despre conexiuneaculturalã dintre Irlanda ºi Europa au fost deseori

aduse în discuþie în timpul campaniei. Ultima speranþã a celor ce s-au opus Tratatului

în Irlanda stã în organizarea unui referendum înMarea Britanie dacã partidul lui Cameron câºtigãalegerile (vezi articolul semnat de George Jiglãu înacest numãr). Turnura politicã existentã nureprezintã o surprizã pentru euro-sceptici,admiþând cã noile condiþii economice interne(probleme bancare, creºterea ºomajului) nu aveaucum sã nu afecteze votul populaþiei. Eventualeleinfluenþe negative ale documentului europeanasupra ordinii interne din Irlanda au fost lãsatedeseori pe plan secund, oferindu-se argumentegenerale în discursurile din ultima perioadã, auprevalat argumentele generale despre cât de nociveste acesta. De cele mai multe ori, exempleleparticulare sunt mult mai bine recepþionate.Absenþa acestora ºi pierderea unor susþinãtori demarcã întregesc imaginea factorilor care aucondus la schimbarea votului în Irlanda.

În principal, votul irlandez oferã legitimitateTratatului care doreºte sã adapteze instituþiileeuropene la noile realitãþi sociale ºi politice.Impedimentele nu se opresc aici, multe depind deCehia ºi Polonia, douã noi state membre care nus-au sfiit pânã în prezent sã critice deseori UE.Relevante în urma analizei de faþã rãmânmotivele care au determinat schimbarea atitudiniiirlandeze. Odatã ce situaþia economicã internã sedepreciazã, cetãþenii statelor membre realizeazãnivelul de dependenþã faþã de UE. În plus,atragerea atenþiei asupra sa, prin refuzarea unuidocument acceptat în celelalte þãri, a reprezentatpresiune suplimentarã, exploatatã de cei cefavorizau Tratatul de la Lisabona. În fine,pierderea argumentelor particulare ºi ambiguitateamesajelor sceptice, combinate cu sporirea unorcunoºtinþe ale irlandezilor au condus la aprobareadocumentului. Ca de multe ori, revotarea a adusrezultatul dorit. Important este cum va acþionaUE pe viitor pentru a nu mai oferi motivecetãþenilor din diversele sale state membre sãacþioneze asemãnãtor irlandezilor ºi astfel sãamâne reforme necesare.

Sergiu Gherghina

Întoarcerea la Europa

Stoian G. BogdanChipurileBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2009

Poemele lui Stoian G. Bogdan proiecteazã,într-un amestec bine dozat de candoare ºi decinism, filmul vieþii de zi cu zi, punctat demici anxietãþi existenþiale, legate îndeosebi depresentimentul precoce al morþii: „e vremea cânddiamantele devin niºte cioburi/ când fiecare fumde þigarã e-o gurã de aer proaspãt/ când vodca sescurge pe gâtul meu/ în gol/ eu însumi mã lasbaltã/ banii îmi ard mocnit în buzunare/ ºi nu-mipare rãu/ când cuvintele se împiedicã de ele/ ºi-mi rãmân/ în cap// e vremea când viermele mãgãseºte” (Poemul din ultima camerã).

În spiritul noului autenticism promovat deºcoala de la Fracturi, fundalul pe care sedesfãºoarã drama existenþialã este peisajulmizerabilist, dar Stoian G. Bogdan evocã maipuþin periferia sordidã a marii metropole;peisajele lui citadine, care dau o senzaþie acutã depustietate, aparþin (ca la Dan Sociu sau la RitaChirian) oraºului provincial, unde domneºte obanalitate ucigãtoare: „cobori din maºinã peþãrâna în care þi s-a terfelit copilãria/acum eºti unom în toatã firea nu ca ca atunci când ai plecat/jumate tu jumate hainele lu’ tac-tu/ trânteºtiportiera în urmã tragi din þigarã fum dupã fum/îþi faci curaj deºi-nãuntru nu te mai aºteaptãnimeni/ (...)intri/ aici te-ai blocat/ ºi parcã simþileºinul apropiindu-se de camerele goale/cu pozearse cu pãiãnjeniºuri ºi mii de ºobolani” (acasã).Aveam de a face aici nu doar cu o „marginegeograficã” din familia „locurilor unde nu s-aîntâmplat nimic”, ci, mai ales, cu o „margineontologicã”, populatã pânã la refuz cu oumanitate rezidualã, astfel încât „chipurile” pecare le evocã poetul, oarecum în maniera luiEdgar Lee Masters, alcãtuiesc o galerie de„marginali” cu pulsiuni destructive, dar mai alesautodestructive, de revoltaþi care repudiazã oricenormã socialã sau încearcã sa evadeze în drog:„nu a venit nimeni/ nici sora, nici tovarãºii depuºcãrie, nici mãcar popa/ cã tot bântuia prin satvorba cã-ºi luase singur mau// sigur, nu-l înghiþeanimeni/ toþi îl blestemau în ºoaptã/ când

se-mbãta uliþa rãmânea pustie/ tremurau casele/ferecate în zornãitul cântecelor ºi-njurãturilor lui//se zvonea cã trãise cu maicã-sa ºi c-omorâse/ sezvonea cã-l are pe dracu-n el/ mie îmi tot vindeagãini aºa cã nu-l judecam// l-au gãsit în veceuldin fundu’ grãdinii/ ºi dupã cercetãri s-a stabilitcã zãcuse acolo peste patruj’ de zile/ ºi aºa a fostcã altfel nu se explicã/ putoarea iscatã în toatãacea perioadã// totuºi cu-aºa o moarte sigur aprins un loc la dreapta Tatãlui// a avut noroc cãnea ªoric, groparul, era în toane bune/ cã altfelcre’ cã se-ngropa singur// în sfârºit, la-nmormântarea nemernicului chiar n-a venitnimeni/ dar a venit mama celui pe care-lomorâse” (La înmormântarea nemernicului).Fiecare dintre aceste personaje, pe jumãtatetragice, pe jumãtate burleºti, are propria luiistorie, propria lui poveste, ceea ce face ca textelelui Stoian G. Bogdan sã graviteze aproape defiecare datã în jurul unui mic nucleu epic, darmai ales sã se transforme pe nesimþite în paraboleexistenþiale, în fabule ontologice ale cãrorpersonaje capãtã, ca-n istorioarele lui Esop, unevident caracter alegoric: „Încã îl mai privesc peomul cu târnãcopul// el are barba mai lungãdecât viaþa/ el are umbra culcatã în afaratimpului/ ºi-n versul ãsta i se observã cordonulombilical/ el loveºte cimentul de parcã l-arînjura// doar asta a fãcut/ doar asta va face/noapte ºi zi/ fãrã sã înceteze/ ca o maºinãrie aveºniciei// nu l-a nãscut nimeni/ nici nu ºtiu dacãexistã cu adevãrat/ dar el loveºte cimentul deparcã l-ar înjura” (Neputinciosul).

E neîndoielnic cã poetul are o remarcabilãvocaþie de portretist, dar ºi de autoportretist, iarautoportretele sale, întotdeauna la scarã mãritã, serealizeazã cu mijloacele unui „mozaicar”, printr-oaglutinare de detalii între care fucþioneazã maidegrabã tensiuni decât consonanþe: „Am de lastrãmoºii mei turci abilitatea/ de a prinde ºansade coaie, o mare slãbiciune/ pentru fecioarele debani gata ºi pentru aur./ Am de la strãmoºii meiþigani un suflet /înflorat ca fustele bunicã-mii ºiun pumnal/ în buzunarul de la piept. De aiacând nu/ reuºesc cu diplomaþia, pe care o am dela / strãmoºii mei unguri, scot cuþitul ºi tai. Amde la strãmoºii/ mei greci nas borcãnat, ureche

muzicalã/ ºi gurã spurcatã. Sunt un bãrbatînsingurat/ pentru cã am de la strãmoºii mei evreidezavantajul/ de a nu-mi gãsi locul ºi o mai maredragoste/ pentru averi decât pentru oameni. Am/nu ºtiu de unde plãcerea jocurilor de noroc/ ºiun ghinion fenomenal, aºa cã ce am azi/ mâine eistorie”. Totul e perceput acum hiperbolic,maximalist; nu lipsesc, de aceea, din poemele luiStoian G. Bogdan declaraþiile teribiliste, exploziilegratuite de violenþã, conºtiinþa unui pedigri taratde catastrofe genetice: „când eram mic/ aveamcasa-n pantã/ de-aceea nu mã mir cã hornul eraca turnul din pisa/ cã mingile mele erau cumvamai sferice în stânga/ cã trupul meu e puþinlãbãrþat// când eram mic/ tata mã trimitea sã bago piatrã sub roata din spate a dricului/ dupãfiecare înmormântare/ ca nu care cumva sãcreadã lumea/ cã ºofeazã beat/ sau cine ºtie ce//am bãgat o piatrã sub Salvare dupã ce l-am bãtutpe moº ciobanu/ una sub duba ce-l transporta petata la puºcãrie” (Cap de broascã). Acest euhiperbolic va fi supus însã adesea autoironiei,mãºtile lirice „la scarã mãritã” explodeazã aproapeinstantaneu, ca niºte baloane de sãpun, iarpoezia e denunþatã ca mistificare ºi simulacru:„noapte dupã noapte/ mã visez într-un castel denisip/ pe o plajã pustie// îmi þin mâinile/ ca sãnu-mi þâºneascã/ sã nu mi se scurgã printredegete/ ca niºte monede vâscoase// ºi-n urmã sãparalizez într-o baltã de vomã/ cu ochii fixaþi pecâte un rest de mâncare/ care mã duce departedeparte// aici. tu nu eºti// duhnesc/ ca un om alcanalelor la ieºirea din iarnã/ duhnesc/ ca un omal dragostei la ieºirea din trup// aiurea// spun cãte iubesc ca sã obþin chestii” (Sunt. O lichea).

Lucrul cel mai surprinzãtor ºi cel maiparadoxal este cã la Stoian G. Bogdan acestspectacol cu mãºti lasã o senzaþie deplinã deautenticitate, poetul reuºeºte sã intre în pieleapersonajelor sale ca în propria-i piele, rãmîneperfect convingãtor în marea majoritate a textelordin volum, unde rareori se strecoarã câte o notãfalsã sau un sunet ciuntit. El pare sã ne oferedeocamdatã versiunea hip-hop a auteticismului,iar facies-ul „bãiatului rãu” i se suprapune perfectpeste trãsãturi.

44




cãrþi în actualitate

Octavian Soviany

Chipurile ºi marginea

Motto: “ªtiu cã unde nu e moarte nu e nici iubire”

Lucian Blaga

Anamaria BeliganWindermere: dragoste la a doua vedereCluj-Napoca, Editura Limes, 2009

Cuvintele acestea, care fac parte din mottoul pecare Lucian Blaga l-a aºezat în deschidereavolumului sãu, În marea trecere (1924), sepotrivesc de minune ºi celui mai recent romansemnat de Anamaria Beligan (romanul a apãrutiniþial în limba englezã: Windermere: Love at SecondSight), ºi voi arãta imediat de ce.

Anamaria Beligan s-a nãscut ºi a copilãrit laBucureºti, fiind stabilitã, de 27 de ani, în Australia. Adebutat editorial cu volumul de prozã scurtã, Încã unminut cu Monica Vitti (Polirom 1998), care a apãrutºi în limba englezã, A Few More Minutes withMonica Vitti (2002; ediþia a II-a, 2006) ºi care a fostbine primit nu numai în România, ci ºi în Australia,fiind una din cele trei cãrþi de prozã scurtãnominalizate pentru un premiu australian. La aceeaºiediturã din Iaºi va publica romanul Scrisori cãtreMonalisa (1999), care a fost în topul de vânzãri maimulte luni. Ultimele douã cãrþi (Dragostea e unTrabant, 2003, ºi mamabena.com, 2005) au apãrut laEditura Curtea Veche, din Bucureºti, al doilea titlufiind un roman despre emigranþii români, acþiuneapetrecându-se deopotrivã în România ºi în Australia.

Într-un interviu pe care i l-am solicitat prozatoarei(România literarã, nr. 41, 16 octombrie 2009,p. 16-17), aceasta spunea: “Mai penibile ºi mai

nocive decât episodul Lewinsky (din memoriilefostului preºedinte american, Bill Clinton, n. I.R.) mise par pudibonderia ºi iritantele cliºee morale, carecaracterizeazã societatea americanã ºi care neîmpiedicã sã conversãm deschis despre lucrurileimprevizibile, incontrolabile, cu adevãrat misterioase,cum sânt sexualitatea ºi moartea“ (subl. I.R.).

Iatã în aceastã afirmaþie o posibilã cheie delecturã a romanului Windermere: dragoste la a douavedere. În acelaºi interviu, întrebatã despre conþinutulviitoarei sale cãrþi, autoarea spunea: “E o poveste dedragoste între doi septuagenari. De data asta, nu apartrabanturi. Apar în schimb Errol Flynn (celebru actoraustralian, n. I.R.), vapoare transoceanice, accidentecardiovasculare, anestezii ºi fantezii.”

Într-adevãr, asistãm în noul roman (structurat înpatru secvenþe: William; Yvonne; Dragoste la a douavedere; Windermere) la derularea iubirii discretedintre Yvonne Kuron, vãduvã polonezã ajunsã înAustralia (simplã coincidenþã de nume cu JacekKuron, cel care a inspirat Solidaritatea polonezã), ºidoctorul anestezist William, care sunt vecini decâteva decenii, dar abia la amurgul vieþii îºi descoperãiubirea unul pentru altul. Iatã ce îi scrie Yvonnedoctorului William: “Dar amândurora ne-au rãmas unnumãr limitat de zile ºi nu ne este îngãduit sã leirosim fãrã sã ne bucurãm de acest dar neaºteptat.Aºadar: ia-mã de nevastã, William! Sunt cu totul a ta,dupã cum probabil cã ºtii de o bucatã de vreme”.

Dacã iubirea adolescentinã poate fi consideratã“dragoste la prima vedere”, cea care apare la peste 70de ani este numitã, ironic, “dragoste la a douavedere”. Este vorba de oamenii ajunºi “la vârsta cândfiecare zi era un dar, iar planurile de viitor nudepãºeau niciodatã ºase luni”. Înaintarea în vârstãdevoaleazã relativismul vieþii, de la eroismulmareºalului Saint Arnaud, sã spunem, pânã lafericirea sau bogãþia în care trãiesc unele personaje.“Trãim într-o epocã de relativism extrem”, spune laun moment dat însuºi doctorul William.

Chiar ºi titlul romanului pare sã sprijine ipoteza

de interpretare de care vorbeam: Windermere este olocalitate australianã, al cãrei nume “se potriveºte cupersonajele. Cu întreaga situaþie. Existã, în rezonanþacuvântului, o neliniºte nãscutã din îmbinarea a douãelemente opuse. Vânt ºi mare. Aer ºi apã.“ (wind =vânt, mere, în engleza veche = mare).

Spuneam cã lumea din acest roman pare aºezatãsub dubla perspectivã: a iubirii ºi a morþii. Câtevaexemple edificatoare: “viermii ronþãiau frunze dedud, descântându-mã cu foºnetul lor liniºtitor, întimp ce-ºi vedeau inconºtient de obligaþia de a secretamateria primã pentru viitoare obiecte de lux, dorinþãºi lascivã frumuseþe”; parfumurile au „esenþevoluptoase, într-o Europã mistuitã de rãzboi”;„închipuiam nunþi ºi înmormântãri”. Pânã ºilocalitãþile se supun parcã acestui regim: dacã pesteorãºelul Saint Arnaud „pluteºte umbra morþii”,Learmonth este „o ºezare prosperã ºi pulsând deviaþã” (subl. I.R.)

Yvonne îi scrie vecinului ei o lungã scrisoare încare îi declara ºi îi dãruia iubirea ei. Exact când sã îiofere preþiosul document (din care romanul reþineunele fragmente, doctorul William vine ºi îi spune cãtocmai ºi-a descoperit prima iubire din tinereþe, peDorothy, pe care ar vrea sã i-o prezinte. Uluitã deaceastã veste, Yvonne îngroapã scrisoarea la rãdãcinaunui eucalipt, dupã obiceiul local de a conserva astfellucrurile preþioase, încãrcate de amintiri nostalgice.

Ca ºi în cãrþile sale anterioare, Anamaria Beliganamestecã timpurile, spaþiile, culturile, mediile sociale,personajele etc. O fotografie din anii ’40 esteexpertizatã în... pixeli! Townhouse-urile englezeºti nusunt descrise ºi fotografiate în ziarul australian TheSunday Age, cum ar fi normal, ci în ... Gazeta deIaºi! Când Yvonne îºi face ordine în bibliotecã ºirenunþã la “clasicii polonezi, greoi, legaþi în pieleviºinie”, în locul lor nu apar scriitori moderni dinPolonia, ci ... Eminescu, Blaga, Arghezi, Caragiale!Topografia locurilor este ºi ea amestecatã, localitãþilemoldave Dângeni, Tãuteºti ºi Brãteni coexistând cuMelbourne, Perth, Saint Arnaud, Adelaide, Ballarat,numele neaoºe româneºti (Vasile) ori aristocratice(Anatolie, Consuelo, Michel) alãturându-se celorenglezeºti-australiene: Jennifer, Magie, Fiona, Williamº.a. Micile digresiuni istorice (precum iubirea dintrelordul Thompson, ataºat militar britanic, venit înRomânia, în 1915, pentru a determina intrarea þãriinoastre în rãzboi, de partea Antantei, ºi MarthaBibescu) dau farmec ºi culoare cãrþii.

Prozatoarea are toate simþurile (vizual, auditiv,olfactiv, tactil) activate ºi accelerate la maximum,pentru a surprinde cât mai bine felia de viaþã trãitãintens, de oameni aflaþi la crepuscul. Yvonne, depildã, „îºi simþea pielea mai catifelatã, privirea maiînvioratã, urechile mai sensibile la polifonia matinalãa rosellelor ºi nasul mai capabil sã discearnã subtilelemiresme ale grãdinii.” (p. 97). Exemplu tipic pentrubucuria de a trãi este ºi Fiona, un personaj excentric,care ºi-a deschis o firmã de „conexiuni romantice”,care se va bucura de mare succes, fiindcã afacerea afost gânditã „pentru persoane în cãutarea uneiaventuri amoroase”, oameni care abia acum, înaºteptarea „marii treceri”, îºi dau seama de valoareaclipei.

Cu o mânã de maestru, romanciera descrie clãdiriaustraliene (în stil Federation, victorian saueduardian), dar ºi conace ºi case boiereºti dinMoldova de odinioarã. Se acordã o atenþie specialãvestimentaþiei (mai ales feminine), interioarelor,fizionomiei personajelor. Naraþiunea este binestrunitã, dar când scapã din frâu, produce pagini deadevãratã poezie, ca în descrierea „anilor nebuni” dinperioada interbelicã: „Un univers opalescent,efervescent, evanescent. Cu nesfârºite ringuri de danslucind în penumbrã. O lume plutitoare, la limita

imponderabilului, alcãtuitã din triple voile, crêpe dechine, organza, marabou. Iradiind lumini spectrale:sidefii, argintii, aurii, liliachii. Un tãrâm nocturn, cuclar de lunã ºi jazz, invitând la fantezii cu Olivii deHavilland ºi vapoare transoceanice, pe punþi scãldateîn râuri de ºampanie. Alunecos, iluzoriu, translucid,fragil, îndepãrtat. Construit din pierre de lune,cochilii, perle, sidef, oase de balenã. Genul de lumecãreia i-a fost dat sã disparã odatã cu primul voiaj alvasului Titanic. Sã-ºi afle mormântul pe funduloceanului, aºteptând zadarnic lumina improbabilã avreunui Nautilus” (p. 38). Dar în locul cãpitanuluiNemo, aºteptau la colþ dramele istoriei: lagãrelemorþii, nazismul, comunismul, arestãrile, deportãrileîn Siberia, domiciliul forþat etc.

La fel de plinã de poezie este ºi aceastã secvenþãdin copilãria Yvonnei: „Vara eram lãsatã sã bântui învoie prin întinsa moºie a Bunicii, care cuprindealanuri, pãºuni, stâne de oi, un iaz ºi o pãdure. Lavremea treieratului, mã duceam sã mã joc ºi sãpescuiesc cu copiii þiganilor, care veneau sã seangajeze la culesul recoltei. Închipuiam nunþi ºiînmormântãri, mã îmbrãcam în rochii de sãrbãtoare,cu panglici ºi dantele, ºi mã bãgam în groapa cutãciuni arºi ai maºinii de treierat. Seara, Bunica ºiGenoveva, slujnica noastrã, mã îmbãiau îndelung,apoi mã dezinfectau ºi pansau nenumãratele bube ºijulituri de pe braþe ºi picioare. Dupã-amiezile, cândcãldura era în toi ºi toatã gospodãria noastrã cãdeapradã siestei moldave, mã furiºam în cãmara dedulceþuri, unde consumam cantitãþi industriale demagiun ºi peltea de cireºe amare, apoi în camerele, unde viermii ronþãiau frunze de dud,descântându-mã cu foºnetul lor liniºtitor, în timp ce-ºivedeau inconºtient de obligaþia de a secreta materiaprimã pentru viitoare obiecte de lux, dorinþã ºilascivã frumuseþe.” (p. 83).

Înscris în universul prozei cu care ne-a obiºnuitdeja Anamaria Beligan, noul roman se detaºeazã delucrãrile anterioare doar prin lipsa umorului, absenþãexplicabilã prin gravitatea temei tratate. În schimb,regãsim în paginile cãrþii acea „atmosferã încãrcatã demister psihologic, senzualitate uºor perversã, cu fibrede halucinaþie ºi cu acel amestec deglacialitate ºi incandescenþã, de voyeurism ºi morbi-deþe estetizantã”, de care vorbea Dan C. Mihãilescu.

Cartea este impecabil tradusã, din englezã, deDana Lovinescu (mama prozatoarei) ºi de autoareaînsãºi, ambele bune cunoscãtoare ale tainelor limbilorromânã ºi englezã. Armonia ºi cadenþa frazei,capacitatea de a surprinde nuanþele imperceptibile alecuvintelor se înscriu între performanþele textului.

Cu acest roman, Anamaria Beligan mai adaugã opiesã importantã la cariera ei de prozatoare, cu ovoce deja inconfundabilã în peisajul literar nu numairomânesc, ci ºi australian.

55



55TRIBUNA • NR. 171 • 16-31 octombrie 2009

Ilie Rad

Dragoste la a doua vedere

Petru Popescu. Supleantul. Bucureºti, Editura Curtea Veche, 2009

Ofericitã constelaþie de conjuncturi paresã faciliteze întoarcerea unuia dintre ceimai populari scriitori din literaturaromânã contemporanã. Eticheta de popular adevenit un semn definitiv al facilului ºi aldezonoarei literare, ceea ce este contradictoriupânã în pânzele albe. În ultima perioadã,scriitorii se plâng cã nu se mai citesc unii pealþii ºi cã le lipsesc receptorii adevãraþi ai cãrþii.ªi vine un scriitor din SUA, nãscut înBucureºtiul popeºtilor ºi altor -eºti ºi afirmã, sfi-dând recesiunea literaturii pe meleagurilenoastre, cã romanul are prizã, are audienþã, încondiþiile în care ediþiile din Prins (colecþiaBiblioteca pentru toþi, lansat de JurnalulNaþional, Editura Curtea Veche, 2009) ºi dinSupleantul strâng tiraje, entuziasme ºi amintiriale tinereþii de altãdatã. Ei, prea mult succes,prea multã laudã pentru un scriitor cu peteinerente, spun unii ºi alþii. E prea lãudãros, preaepateazã junele anilor ’70, afirmã unii critici saucititorii pe comment-urile de pe jurnalul.ro, fãrãsã se ºtie cu adevãrat ce înseamnã un promo înindustria de carte occidentalã. Mai mult, îndulcele stil de colportare a unor informaþiiînrãdãcinate într-un imaginar colectiv bântuit deatotsuficienþã, suspiciune ºi invidie, PetruPopescu e omul lui Iliescu, e omul luiCeauºescu, a minimalizat importanþa limbiiromâne în raport cu limba englezã. Ce spuneînsã aceastã plãcere frustrã de a se întoarce înmatca limbii române prin scrierea romanuluiSupleantul? Ce spune mirosul reavãn al strãzilorbucureºtene care trezeºte urmele dulcii tinereþide altãdatã? Ce spun culorile în sepia aleBucureºtiului din roman?

Jurnalul Întoarcerea pare artificial. Tonul enenatural spiritului românesc. E scrisamericãneºte. În jurnal, se întoarce americanulPetru Popescu, cu identitatea Popeºtilor exilaþi înaltã culturã. Un critic spunea cã jurnalul e lipsitde bun simþ. Cine însã citeºte cartea, fãrã pãreripreconcepute, înþelege drama umanã puternicã,provocatã de pierderea fratelui geamãn Pavel ºide lipsurile sociale ºi politice ale anilor ’70. Pebunã dreptate, Cornel Ungureanu îl socoateîndepãrtat de ecuaþia plinã de greutate ºisubstanþã umanã a exilului. Petru Popescuaparþine succesului literar, nu e pe deplin alnostru, nu e din ºirul marilor nefericiþi ailiteraturii române. Cu siguranþã, Petru Popescumeritã douã studii de caz: al sociologieisuccesului literar ºi al dispreþului popularitãþiiromanelor sale din partea criticii oficialeromâne.

ªi acum de ce romancierul mai dezgroapãmorþii? De ce povestea dragostei cu ZoiaCeauºescu? Ei bine, se uitã rostul literaturii de azugrãvi experienþe umane (împãrtãºite într-ocolectivitate – v. grupul de prieteni din roman).Dragostea dintre „fiica puterii” ºi scriitorultineretului este, dincolo de mizele intimeerotice, o raportare dintre victimã ºi putere înmod public, atâta timp cât puterea, prinimixtiunea ei crudã, s-a bãgat în patul iubiþilor.Experienþa eroticã dintre scriitor ºi fiica puteriiare relevanþa celei, sã spunem, din romanulMaitreyi al lui Mircea Eliade, în condiþiile

imposibile de împlinire a unei iubiri, provenitedin apartenenþa celor doi iubiþi la douã culturidiferite.

În teza de doctorat Petru Popescu-studiumonografic, i-am demarcat pe romancierulpopular ºi pe scriitorul autentic care secontopesc sau îºi disputã câmpurile narative.Scriitorul american ºi român sunt diferiþi (pringenurile populare în care scriu) ºi sunt identici(prin neoautenticismul românesc ºiautenticismul nou de tip american). Fibraumanã nu se schimbã. Scriitorul este acelaºi.Mai precis, Petru Popescu a rãmas acelaºi casensibilitate, însã s-a transbordat în spaþiulculturii americane prin teme diferite. Din cauzasistemului comunist, prozatorul era obligat sãfie „îngust realist sau propagandist”. Ajuns înSUA, autorul romanului Sfârºitul bahic a avutlibertatea nelimitatã sã abordeze o mulþime deteme, sã scrie în diverse genuri ºi sãexperimenteze fãrã teama cenzurii comuniste.

Romanul Supleantul este o poveste care adospit în laboratorul sufletesc al romancieruluide unde se zãmislesc povestirile exemplare. L-auanunþat confesiunea din articolul Fiicafaraonului (în România literarã), unele pasajedin jurnalul Întoarcerea (vizita în America deSud din 1973) ºi un articol din Washington Postcare reproduce zvonistica relaþiei ZoieiCeauºescu „acuplat” cu scriitorul Petru Popescu,din care se citeazã în debutul romanului. Carteaa fost scrisã dintr-o suflare timp de cinci luni.

Petru Popescu ºtie sã creeze pe orice paginãatmosferã, scrie ritmat ºi captivant, dezleagã„tunul” cuvintelor ºi al ritmurilor epice cunonºalanþã. Cred cã episoadele care au loc înCuba ºi Chile, sunt antrenante, au culoarelocalã, exotism ºi satirã însoþitã de umor cuþintã la adresa familiei dictatoriale Ceauºescu.Mã aºteptam însã sã fie decupate scene maipline de forþã (cu episoade din relaþiaCeausescu/Fidel Castro – acesta din urmã fiindºters ca portret), spre un roman istoric maiconsistent. Însã ritmul acesta mai încet ºi tern epregãtit special înainte de a exploda în evadareasupleantului ºi a Zoiei în excursie, în dragostealor fizicã (perfect sublimatã în cadrul sublim alpeisajului ºi al aspiraþiilor tânãrului) ºi, în final,evadarea neaºteptatã între indienii din sãlbãticie(un final la care nu mã aºteptam ºi e foartebine aºa).

Câteva motive epice sunt reuºite: captareacuvintelor sau a senzaþiilor dragostei, muzica luiZeppelin ca un simbol al libertãþii, „butonul laloc furia”, grupul de prieteni (un elogiu artisticadresat solidaritãþii de altãdatã!).

Drama avortului Luminiþei e puternicã,contrastând cu idealurile libertãþii, cu pulsiunileunui tineret argotic ºi curajos sã dãrâme zidurileinterioare ºi exterioare ce îl înconjoarã. Motivulepic al curviei Luminiþei e unul de profunzime:a se prostitua fizic ºi moral, pentru aexperimenta limitele unui spaþiu preaconcentraþionar al comunismului.

M-a încântat proza prin tonul detaºat,batjocoritor, uneori comic, în felul în care se„prostitueazã” supleantul, gãsind totodatãresurse de inocenþã, poezie ºi curiozitate nativãde a trãi în lumea secretã a cuvintelor, a cãrþilor,a fratelui mort, a gãºtii de prieteni, a uneilibrãrii coborâtã din eter, la momentul oportun,special pentru a-l salva pe supleant.

Sunt bine documentate descrierile cuelemente de civilizaþie, cu un limbaj exotic binepresãrat (spaniol, englez) ºi cu foiala politicã ºiemoþionala legatã de tulburãrile politice dinChile.

Petru Popescu este mai talentat în a descrie,în a reconstitui atmosfera ºi în a zugrãvipitorescul local, decât sã întreþinã suspansul ºitensiunea epicã, deºi scrisul e alert ºi captivant.Asta a fost impresia pânã înspre finalul cãrþii,unde romancierul, totuºi, a dat dovada de unbun suspans ºi de cultivarea detaliului epicrelevant pentru a induce tensiune. Poate esoluþia cea mai bunã, pentru cã dacãromancierul nu ar fi avut rãbdare pânã la finalsã lase sã curgã naraþiunea atent la închegareabackground-ului politic ºi a atmosferei, romanular fi criticat pentru o popularitate ieftinã. PetruPopescu însã zugrãveºte o lume memorabilã afaunei politice româneºti ºi a pitorescului þãrilorsud-americane.

Romanul are forþã ºi dramatism – v. moarteaLuminiþei, înlãturarea de la putere a dictatoruluiAllende din Chile ºi, mai ales, spaþiul civilizaþieiInca unde evadeazã supleantul cu tânãra Zoiaspre un fel de libertate irizatã cu dragoste ºisenzualitate. E vorba ºi de o contrapunere aunui spaþiu spiritual unui vid al politiciicontemporane. Deliciile cuplului în amorulzugrãvit senzual, stropit cu vin rosu ºi muzicalui Zeppelin, întreþin iluzia romanþului. Intrigilese leagã nodal de la un capãt la altul, culminândcu încercarea de pactizare a supleantului cudiavolul (cu Anton). Supleantul însã nu e unsimplu romanþ, o vulgarizare a unei poveºti dedragoste. Tema propriu-zisã a romanului esteapropierea de putere a tânãrului scriitor, dublatãde o dureroasã ºi complexã alegere moralã. Caîn Sfârºitul bahic, se simte pe parcursulromanului o referinþã subteranã la identitatearomâneascã care a fost izolatã în universulconcentraþionar comunist. Referirea laidentitatea romaneascã aduce complexitateacestei cãrþi.

Deºi nu se mai practicã comparativismul înstudiile critice monografice, ca valoare, aº aºezaromanul lângã memoir-ul Oaza, mai degrabãprin forþa în care descrie o pasiune într-un

66




Dinu Bãlan

Supleantul

Pornind de la Bergson, Gilles Deleuze observãîn Cinema 2 cã nu percepem în mod normaldecît cliºee. Datoritã structurii economice aconºtiinþei, reflexelor ideologice ºi arhitecturiipsihologice, nu percepem în mod obiºnuit unobiect, o imagine sau un text decît reducîndu-l laceea ce deja suntem “programaþi” sã vedem înele. În felul acesta, teoria - aºa cum am schiþat-opînã aici - este mereu eludatã ºi rãmînem într-ocivilizaþie a cliºeelor în care interpretarea esteredusã la un comportament de lecturã reglatmetodic, iar percepþia lumii la exerciþiul prudentde control al nomadismului, de protecþie faþã decreaþie ºi diferenþã. Monstruozitatea teoriei camonstruozitate a tot ceea ce scapã cliºeului,pentru cã, aºa cum observã Deleuze în cazulimaginii, existã momente cînd, fie pentru cãmetodele ºi comportamentele noastre eºueazã însecuritatea lor liniºtitoare, fie pentru cã seproduce un exces al realului (aici ŽiŽek ar fidesigur de acord), e posibilã percepþia eliberatã,cel puþin parþial, de cliºeu. Teoria literarã, cred eu,se aflã în acest gest ºi îºi gãseºte funcþia într-oasemenea miºcare. Dupã decenii întregi deservitute faþã de cliºeu (în care teoria a cãutatinsistent modalitãþi de a construi metode ºi de aclãdi o gîndire sedentarã), ea îºi asumã, dupã anii’70, monstruozitatea acestei noi practici. Are locnu doar o deconstrucþie a canonului ºi oconºtientizare a cliºeelor (în comportamentulcritic al lecturii), nu doar o rarefiere a percepþieideja orientate (printr-o luciditate sporitã aplicatãcorpusului de afirmaþii ºi formaþiunilor discursivecare ne înconjoarã), o reducere/ decojire continuãa ceea ce a fost adãugat cultural ºi politic (vizibilãîn înþelegerea fundamentelor agresive, rasiste ºifasciste ale culturii occidentale), ci chiar orãsturnare a întregului domeniu. Tradiþional,monstrul este ceea ce trebuie, sub orice formã,îmblînzit. El poate fi însã folosit în sens invers:monstrul trebuie sã sperie, nu sã îmblînzeascã.Angoasa, sperietura ºi fascinaþia pot fi reacþii la ºiîn contra sistemelor.

Evident, calea cliºeului este mereu mai facilã ºicreeazã impresia stabilitãþii, a unei geografii ºi aunor identitãþi la care se poate reveni ºi care potlegitima un sistem de legi ºi un cod decomportamente. Pentru critic, în general, teoria einstrument ºi nu linie de fugã. Vãzutã ca unealtã,ea are mereu aceeaºi tãieturã, executã aceeaºitraiectorie. Jocul controlat al mecanismelor e ca omeserie ce se învaþã, ca o instituþie ce îºi regleazãretribuþiile ºi responsabilitãþile pentru a realiza ocoeziune socialã. Pe aceeaºi linie, teoria e sistemoperaþional ºi nu deconstrucþie ºi demascare aoperaþiunilor. Evident, ea poate construiidentitatea operaþionalã a unui sistem, însã îºidepãºeºte funcþia atunci cînd pretindenaturalitatea acestuia; operaþiunile devin politice,rolul lor este de a desena spaþii protejate carecontroleazã atent accesul, fluxul ºi þintele jocului.Criticul preferã sã defineascã teoria dreptorganizare conceptualã ºi nu dezorganizare ºi de-teritorializare. În felul acesta îºi întreþine iluziapropriei poziþii. Deseori critica, lectura ºiinterpretarea (indiferent care sunt distincþiile ºizonele de intersecþie dintre cele trei) executãpropriile miºcãri într-un teritoriu discursiv

prekantian ce se bazeazã încã pe o distincþiepresupusã ºi clarã între subiect ºi obiect. Deasemenea, într-o civilizaþie a cliºeului, teoria ecadru legitimator ºi nu gîndire creativã. Nutrebuie ascunsã importanþa jocurilor de putere dinspaþiul culturii. Analiza pe care Foucault o fãceaîn 1971 în L’ordre du discours e extrem deactualã. Mizele sunt mari datoritã modificãrilorsociale ce au transformat literatura într-o practicãde putere ºi o reþea de identitãþi ºi poziþii publice(cãrþile lui Bourdieu traseazã minuþios acestemiºcãri). Teoria literarã, extrasã din coapsafilosofiei ºi fascinatã de lizibilitatearaþionalismului (vãzut nu doar ca un set deprincipii adevãrate, ci ca un cadru justificator alcomportamentelor, deciziilor ºi privilegiilor), tindesã fie pentru multã vreme un punct de control,un exerciþiu de securitate ºi chiar vînãtoare demonºtri (ghostbusters).

Paragraful anterior sugereazã posibilarãsturnare a acestor cliºee, printr-o îngroºare amiºcãrilor posibile. Teoria ca linie de fugã nuînseamnã neapãrat renunþarea la metaforainstrumentului. În realitate e vorba dedeconstrucþia (atenþie, a nu se citi distrugerea)subiectului care mînuieºte acest instrument.Poziþia subiectului care citeºte ºi judecã e la fel defragilã cu cea a textului. De asemenea, cu o altãnuanþã, teoria poate fi instrument, dar în sensulde armã, nu în cel de unealtã. În mijlocul unuicapitalism care regleazã mai statornic decît oricedictaturã geografia poziþiilor ºi privilegiilor,controlul fluxurilor ºi opþiunilor, subiectul devine(în concepþia lui ŽiŽek, trebuie sã devinã) angajat.Autonomia esteticului, prea des o iluzie sau chiaro laºitate socialã ºi un conformism politic, e unuldintre conceptele a cãror istorie trebuie rescrisã înafara capcanelor unei civilizaþii a cliºeului. E rolul

77




teoria

Monsters Inc.Nomadism ºi teorie literarã (IV)

Horea Poenar

context concentraþionar ºi mizerabil, decât prinamplitudinea universului politic. E un roman cufaþa spre public, construit atent, fãrã concesii,popular numai prin faptul cã e o cartedigerabilã ºi nu e un roman fluviu, un romaneseistic sofisticat, pe care publicul cititor nu armai avea rãbdarea ºi timpul de a-l parcurge înnoile condiþii ale unui secol mediatic exploziv.

E un roman rotund ºi scris cu sufletromânesc. E o mizã uriaºã de a recreaatmosfera acelor ani prin câteva episoadepolitice semnificative. Spre desosebire dejurnalul Întoarcerea, unde scriitorul se întoarceca american, în acest roman, scriitorul culege cufervoare ºi pasiune parfumul acelor ani. Înaceastã carte, e cât se poate de adevãratãîntoarcerea, prin limba românã ºi prin a simþiromâneºte, în þinuturile natale. E un adevãrdemonstrat cã România nu se poate simþi înafara limbii române. Deci, un bun venit înlimba românã adresat scriitorului, unde se vede,prin energie, vigoare ºi plasticitate, cã el sesimte bine. Scriitorul de limbã românã pare maiautentic ºi mai profund decât cel de limbãenglezã. Spun acest adevãr pentru cã PetruPopescu e un scriitor cu explozie, în forþã,captivant. Descrie cu vigoare, atent la detaliu,cu o bunã documentare sositã din experienþelesufleteºti ale unui trecut încins deemoþionalitate. Unde-s frumoºii ani de altadatã,unde e nebuna de Luminiþã, unde e Zeppelin?

M-a interesat dragostea ca forþã ºi putereîntre sexe, iar cavalcada femeilor în istorie ebine utilizatã. Dragostea ca tentaþie, ca puterepoliticã ºi de sex, ca nebunie, ca glorie ºi pustiuerotic, sau, dimpotrivã, iubirea imposibilã aunui cuplu simplu ºi anonim - aici rezidã dramaacestuia ºi miza romanului. Prin prisma puteriipolitice, Romeo ºi Julieta îºi duc ambiþiileMontaguilor ºi Capuleþilor într-o dragosteimposibilã.

Romanul are ambiþii epice împlinite. Ritmulepic este bine prins prin contopirea dintrenaraþiunea indirectã, însoþit de un dialog cu uncititor potenþial sau de discuþia imaginarã cuantagoniºtii opresivi ai supleantului în condiþiilemizerabilismului oficial bazat pe supuºenie ºiminciunã (bunã deviza „tãcere sau adevãr”). Însfârºit, trecerea sublimã de la o scenã la alta cuvivacitate ºi graþie sunt câteva atúuri romaneºti.

Romanul are un caracter pronunþatautobiografic. Identitatea dintre autor ºipersonajul narator este frapantã (v. Pactulautobiografic al lui Philippe Lejeune). Creat pebaze biografice reale, naraþiunea antreneazãpsihologii, trãiri ºi fantezii, subordonate uneicostrucþii romaneºti îndatorate mesajului ºi uneisubstanþe umane complexe, în crearea cãrorafantezia ºi ficþionalizarea îºi au un rol, dacã nudecisiv, cel puþin important. Cititorii sunttentaþi sã prindã povestea realã, însã dincolo demizele jurnalistice, rãmâne miza artisticã, cu unimpact semnificativ. Succesul romanului însã sepoate datora ºi acestui strop de istorie ºi adevãral „frumoºilor ani nebuni” din deceniul ºapte alsecolului trecut.

88




Plecînd de la o documentaþie bogatã, FrançoiseBenhamou face o sintezã nuanþatã acomportamentelor ºi aºteptãrilor vizitatorilorde muzee din zilele noastre (1).

Turiºtii, amatorii ºi consumatorii de artã îºiexprimã adesea nemulþumirea în legãturã cu tarifelede vizitare a muzeelor, tot mai ridicate, ºi cureducerea accesului gratuit la operele de artã dinspaþiul public. Cu toate acestea, între accesul gratuitºi cel plãtit existã o scarã de opþiuni destul denumeroase iar gratuitatea, ca „modalitate a unei[anumite] politici tarifare”, are ºi ea un cost.Polaritatea gratuit/plãtit e aºadar artificialã iarvarietatea practicilor tarifare (gratuitate în anumitezile sau pentru anumite categorii de populaþie,abonamente, „paºapoarte” pentru un grup demuzee) complicã evaluarea datelor.

Ca bun public definit prin indivizibilitate ºinon-rivalitatea la consum, un muzeu are, la primavedere, costuri de funcþionare fixe, indiferent dacã evizitat zilnic, sã spunem, de o sutã sau de douãsute de persoane – observaþie adesea invocatã departizanii gratuitãþii. Cu toate acestea, costulmarginal pe termen scurt (cei o sutã de vizitatori înplus) poate deveni împovãrãtor pentru muzeele cefuncþioneazã la capacitatea lor maximã de primire,în care cei o sutã de vizitatori suplimentari îºigãsesc loc cu greu. La rîndul lui, costul marginal petermen lung (cheltuieli de securitate, de încãlzire,de iluminat: „preþul congestiei”) poate creºteconsiderabil.

Refuzînd orice mercantilism, adepþii republicaniai culturii pentru toþi s-au ridicat întotdeaunaîmpotriva tarifãrii spaþiilor muzeale. Echivalareaunui muzeu cu o piaþã deschisã nu poate fi însãfãcutã decît în situaþia invadãrii muzeului cuproduse derivate. De altfel, pãtrunderea masivã aacestora e adesea generatã chiar de gratuitate.

În ce priveºte „gratuitatea” anglo-saxonã, foarteaparte, ea e însoþitã de informaþii afiºate vizibilprivind costurile de funcþionare ale muzeului ºi deinvitaþia de a depune benevol o sumã de bani într-ournã transparentã instalatã în holul de intrare;practicã la care s-au raliat ºi muzeele americane,care „recomandã” uneori suma de depus (20 dedolari pentru Metropolitan Museum). Integratã într-un scenariu de captare retoric-publicitarã abunãvoinþei clientului ºi de presiune psihologicã,gratuitatea îºi dezvãluie preþul.

În condiþiile reducerii bugetelor afectatemuzeelor publice ºi ale exploziei preþului operelorde artã achiziþionarea de noi opere devine oacrobaþie financiarã. Un muzeu care nu cumpãrãsãrãceºte ºi pierde clienþi; element ce pledeazãpentru tarifarea rezonabilã a vizitelor. În acestcontext meritã subliniat faptul cã frecventareamasivã a unor muzee, declanºatã de introducereagratuitãþii, e înºelãtoare: asiduitatea descreºte de lasine dupã un anumit timp. Apoi, o parte a sporuluide vizitatori e datoratã îmbunãtãþirii generale aofertei, de exemplu prin noi achiziþii. În sfîrºit, dacãcontabilizarea intrãrilor cu platã e riguroasã, cea aintrãrilor gratuite poate fi „umflatã” fãrã intenþieprin intrãri-ieºiri succesive ale aceleiaºi persoane,înregistrate de un ochi electronic de fiecare datã,sau prin integrarea în numãrul vizitatorilor adeplasãrilor personalului muzeului, care trece ºi elprin faþa dispozitivului electronic.

Condiþiile locale specifice ºi atractivitateaturisticã nuanþeazã ºi ele analiza. Sporul de

frecventare consecutiv anunþãrii gratuitãþii poate fiaccentuat de campanii de promovare paralele aunor noi servicii (practicã foarte curentã) iar înlocalitãþile turistice foarte cãutate de strãini afluxulîn muzee e constant, ºi în orice caz fãrã legãturã cutariful. Între 1989 ºi 1995 vizitarea capelei regaledin Paris (la Sainte-Chapelle) a scãzut, sporind în1997, cînd tariful a crescut cu 18%! La acestea seadaugã „efectul de transfer” al vizitelor între zilelegratuite ºi cele plãtite. În cursul unui an, creºtereaefectivelor de vizitatori ce profitã de gratuitatepoate fi compensatã de scãderea celorlalte. Puþinstudiat, fenomenul pare a indica faptul cã, în acestjoc de oglinzi, populaþia de vizitatori se deplaseazãîn funcþie de variaþiile tarifare, rãmînînd practicneschimbatã.

În 2005, un studiu a arãtat cã 61% dintrefrancezii de cincisprezece ani nu au vizitat niciunmuzeu sau expoziþie în acel an. De aceea, problemacare se pune în mod acut nu e creºterea cantitativãa frecventãrii muzeelor ci modificarea compoziþieisociologice a vizitatorilor ºi ameliorareademocratizãrii frecventãrii lor atragerea pãturilordefavorizate, avînd în vedere cã vizitatorul-tip eomul cu diplomã stabilit în oraº. La acest capitol,cercetãrile au dus la un rezultat decepþionant:încercãrile de atragere a unui nou public prinintroducerea gratuitãþii nu au avut efect, structurapublicului rãmînînd neschimbatã. Mai mult: înunele muzee din Anglia, instaurarea gratuitãþii aadus devalorizarea ei simbolicã, care la rîndul ei aantrenat diminuarea frecventãrii. Creºtereainteresului pentru muzeu e de multe ori generatãde expunerea temporarã a unor colecþii, deºitarifarea accesului la ele e separatã ºi adesearidicatã.

Introducerea unui tarif de intrare acolo undeacesta nu exista afecteazã frecventarea doar înpatru elemente ale ei, fãrã a reduce însã în modsemnificativ numãrul vizitatorilor: lungirea durateivizitelor, creºterea efectivelor de abonaþi anuali sauaderenþi, parcurgerea unor distanþe însemnate învederea vizitei ºi sosirea vizitatorilor în grupuricompacte, organizate. În Anglia s-a observat,paradoxal, cã vizitatorii aparþinînd unor pãturisociale defavorizate economic sînt mai puþinsensibili decît cei prosperi la variaþiile tarifare, fãrãîndoialã din cauza unei nevoi de culturã intense.

În lumina acestor analize, democratizareafrecventãrii muzeelor nu e o chestiune de preþ albiletelor de intrare. Impactul incitãrilor la o primãvizitã prin gratuitate e greu de mãsurat (unii dintreprimii vizitatori nu sînt atraºi cu necesitate degratuitate ºi nu toþi aparþin claselor populare) iarrezistenþa la cultura de vîrf trãdeazã lipsa uneifamiliaritãþi de duratã cu artele ºi sugereazã nevoiamãsurilor pe termen lung. De altfel, în scara„barometrului cultural” nefrecventarea Luvrului areca motive: 1. îndepãrtarea de muzeu (47%); 2. lipsa de interes pentru exponate (26%); 3. suprasolicitarea vieþii active (22%); 4. aºteptareala intrare ºi aglomeraþia din sãli (22%); 5. preþulbiletelor.

Generalizarea gratuitãþii ar obliga totalitateacontribuabililor sã finanþeze activitãþi culturale decare profitã cu deosebire minoritãþile prospere. Prinaceasta, ea ar avea efecte contra-redistributive,devenind un obstacol în calea democratizãrii.Tarifele de intrare pot corecta acest risc fãrã aconstitui o piedicã în accesul la artã al doritorilor.

Horia Lazãr

Intrarea la muzeuincidenþe

teoriei literare de a face istoria conceptelorurmãrind rarefierea, deviaþiile ºi mai alesrezistenþele lor. Nu e vorba însã de ocartografiere tradiþionalã (aºa cum se întîmplãîncã în sistemul tot mai problematic al tezelor dedoctorat) a suprafeþelor, a vizibilului înþeles cafapt obiectiv, ci de tãieturã (coupure pentruDerrida) ºi de de-teritorializare (Deleuze). În felulacesta, teoria nu este în mod necesar altcevadecît un sistem. Ea poate fi un sistemdemascator, acel mecanism, acea maºinã carefuncþioneazã nu dupã limitele metodei (a aplica,spre exemplu, o ideologie la un text, a-l citi dupãformule ce-l preced, a i le impune), ci dupãstrategiile unei maºini de rãzboi nomade, caredeconstruieºte aparatul de Stat, îl face vizibil înagresivitatea sa funciarã. Nomadismul nuînseamnã în mod necesar dezorganizare. Lucrîndîn continuare în zona nuanþelor, putem spune cãteoria e organizare a diferenþei în interiorul ºimai ales între sisteme. E organizarea care nudevine sistem sedentar sau aparat de Stat. Înlimbajul lui ŽiŽek, a face teorie literarã înseamnãa te angaja întotdeauna în beneficiul subalternu-lui. A face istoria unei naþiuni din perspectivaimigrantului. A citi istoria lumii într-un mod non-occidental. A sublinia monstruozitatea canonului,faþa sa albã, masculinã. A face vizibilã marginea,dar ºi mai mult: a promova marginea îndetrimentul asumat al centrului. A lovi gîndireasedentarã acolo unde ea produce, redistribuie,selecteazã ºi protejeazã sensurile. De aceea pentruDeleuze teoria e mereu o practicã. Conceptele,poziþiile, identitãþile nu au altã relevanþã decît ceaa practicii, a interferenþelor, a rezistenþelor. Teorialiterarã e culturalã, interdisciplinarã. În acest sens,deºi e gîndire creativã, teoria nu înceteazã sã fieun cadru legitimator, însã mai degrabã, preluîndun concept al lui Ernesto Laclau, e vorba de olegitimare prin revoluþie localã.

Teoria locuieºte întotdeauna la limitã, e chiarlimita ce se ºterge dintre un fel de a fi alprezentului ºi o imagine pe care acesta oconstruieºte despre ºi înspre trecut. Din anumiteperspective, o asemenea definiþie e absconsã, eanu îndeplineºte pretenþiile de lizibilitate pe care leare aparatul de Stat. E aceeaºi perspectivã pentrucare gîndirea nomadã e o gîndire monstruoasã:periculoasã (pentru cã pune sub semnul întrebãriipropoziþiile legitimatoare ale sistemului) ºi înacelaºi timp handicapatã (perceputã ca primitivã,relativistã etc). Însã nomadismul teoriei,monstruozitatea ei stau în faptul cã se devorã pesine. Rezistenþa teoriei la teorie, de care era dejaconºtient Paul de Man. Travaliul doliului, pentruDerrida. Teoria ca luciditate a fisurii din Real,pentru a folosi încã o datã limbajul lui ŽiŽek, atîtde plin de referiri la Lacan. E paradoxal singuramodalitate de a vorbi despre real, de a fiautenticã, dacã acest cuvînt mai poate fi rarefiat,decojit de sensurile sale metafizice.

Urmãrind acelaºi travaliu al nuanþelor, voiîncerca sã schiþez cîteva figuri ale gîndiriinomade, pentru o necesarã practicã a teorieicontemporane.

Pe la noi la Arad, poeþii germani ai generaþieimele – erau toþi cu câþiva ani mai mari, dejastudenþi, în timp ce eu tot bãteam pe lauºile facultãþii, îngrozit cã mã voi rata ºi cuteroarea unei armate lungi în suflet – erau maipuþin cunoscuþi. Eu îi ºtiam direct doar pe doi:unul, Werner Söllner, era chiar de pe la noi, ºiîntr-o zi i-am vãzut volumul Piramida lupilor învitrina librãriilor, elegant grafic ºi de formatgeneros, ceea ce în ochii mei însemnaconsacrarea visatã. Celãlalt era Willi Totok, cu unînceput (pe atunci) timpuriu de calviþie, pãrullung, lins, ºi barbã, dar cu ochii extrem deblânzi. Mi-a ºi tradus o poezie în Neue BanaterZeitung, era sfârºitul anilor ’70, abia debutasem –tot cu poeme, prin bunãvoinþa lui Biju I. T.Morar – în revista studenþilor timiºoreni, iaracum, pe neaºteptate, un scurt poem în germanã,în ziarul ai cãrui abonaþi erau, majoritatea, dinR.F.G. ºi unde prima paginã cititã era cea cudecese, cu inima strânsã cã, încet-încet, dispãreao lume... Trãiam într-o marginalitate incomodã,citeam mult, îmi siluiam mintea învãþândînfrigurat, pe de rost, manualele de istorie,pentru examene, dupã-amiezele mã întâlneam cubãieþii ºi fetele lui Ghiþã Sabãu la CineclubulAtelier 16 unde discutam ºi turnam pe 16milimetri, lucrând cu aparate „Krasnogorsk”,filme de avangardã. Fãceam cinema experimental,compoziþii care durau nu mai mult de zeceminute, având ca program desfiinþareanarativitãþii „clasice”, a filmului-metaforã, afilmului pictural, a poveºtii cu cap ºi coadã,împingând (în intenþie) arta cinematograficãînspre una din limitele ei, forþând-o sã îºiredescopere limbajul ori sã inventeze unul cutotul nou. ªi, dintr-o datã, poemul meu Desprevitrinele cu îndoieli devenit, peste noapte,datoritã gestului prietenesc al lui Willi, Ueber dieSchaufenstern des Zweifels... Aºa m-am legatsufleteºte, direct ºi deloc dezinteresat, dar cusinceritate, de tinerii poeþi germani, un cercselect ºi relativ închis, dar nu impenetrabil, dupãcum s-a dovedit atunci ºi mai târziu.

Apariþia antologiei „nemþilor” alcãtuitã de un

necunoscut, pe atunci – care urma sã mã onorezecu prietenia lui -, clujeanul Ioan Muºlea, Vântpotrivit pânã la tare (1982) m-a fãcut dintr-o datãsã înþeleg, de-acum ca student în anul I, însãîmpreunã cu ceilalþi amici de la cineclub, cãºvabii noºtri erau tari de tot; cel puþin la fel detari ca gruparea echinoxistã, la care ne raportamca la una situatã în capitala culturalã aArdealului, la poeþii „Cenaclului de Luni” de subaripa lui N. Manolescu, la prozatoriicrohmãlnicenieni de la „Junimea” bucureºteanãsau la artiºtii-studenþi timiºoreni de la „PavelDan”, cu care mã mai amestecam, din când încând. Spre deosebire de toþi ceilalþi – ºi includ înacest „ceilalþi” ºi pe tinerii artiºti din jurul luiMircea Martin, producându-se la CenaclulUniversitas, ºi pe cei mulþi ºi apropiaþi mie deprin „fandom” (cenaclurile ºi revistele/ fanzineleS.F. din România) -, germanii nu doar cã scriaudespre viaþã, neocolind dificultãþile politice sauideologice, dar programul lor includea o irealãtransparenþã, o directeþe în abordare care sfidasecretomania generalizatã. ªi fiindcã nu setemeau în ruptul capului, onorabilii prieteni preapuþin ºtiuþi din partea bãnãþeanã a Mureºului m-au câºtigat imediat ºi definitiv. Chiar dacã uniidintre antologaþi erau saºi, nu ºvabi, atitudinea ºimotivele erau aceleaºi: revoltã, adevãr fãrãconcesii, tensiune a versului. Iar temele evocaulipsa de orizont, biografia, deportarea ºvabilor,afirmând cu forþã densitatea unui grup – vorbescde Aktionsgruppe Banat – alcãtuit din tineriinteresaþi sã propunã prin arta lor “o perspectivãdeclarat social-criticã, opusã unui estetismelitarist, apolitic ºi distanþat faþã de realitateaimediatã” (William Totok).

În pofida pariurilor puse peste ani, primarecunoaºtere de mare rãsunet – aº zice: mondialã– îi revine uneia dintre fetele grupului, HertaMüller. Emigratã, dupã infinite ºicane ºiameninþãri, în 1987 – eram de-acum profesor laLipova ºi revenisem pe Mureº, în amonte ºi în

99




Revoluþia HMOvidiu Pecican

În favoarea tarifãrii echitabile pledeazã urmãtoareleconstatãri: pentru a decongestiona sãlile aglomerateunii vizitatori ar fi dispuºi sã plãteascã un preþsuplimentar; gratuitatea produce uneori schimãricomportamentale supãrãtoare (scãderea respectuluifaþã de mediul muzeal ºi faþã de vizitatori); ea leapare unora ca o manevrã ambiguã de promovareculturalã de care, în cazul marilor muzee, profitãîndeosebi turiºtii ºi strãinii (2). Iar cum gratuitateacere o altã gratuitate, cercetãrile au demonstrat cãvînzarea de produse derivate în muzeele devenitegratuite scade ºi cã persoanele care frecventeazãmuzee cu intrarea plãtitã cheltuiesc sume mai maripentru cumpãrarea acestor produse.

Comportamentele vizitatorilor de muzeetrebuie interpretate cu prudenþã. Dacã gratuitateapoate reînsufleþi viaþa unui muzeu puþin frecventat,studiile consacrate motivaþiilor vizitatorilor aratãlimpede cã politicile tarifare ale muzeelor sîntdestul de puþin cunoscute de publicul amator deartã, ºi cã preþurile de intrare constituie doar unadintre variabilele ce determinã vizita. Întrebaþi înlegãturã cu preþul aºteptat al biletului o bunã partedintre vizitatori au indicat o sumã superioarã celeireale (61% dintre cei prezenþi la Luvru) iar unii nuaveau cunoºtinþã de existenþa zilelor gratuite. Bunacunoaºtere a mecanismelor tarifare creºte cu vîrsta,cu nivelul de studii ºi cu asiduitatea vizitatorilor,fiind aºadar slab rãspînditã în publicul defavorizat,care ar trebui sã profite de ea. În concluzie, preþulbiletelor de intrare determinã doar parþial intenþiade vizitare. El reprezintã, de fapt, o fracþiuneredusã din costul total al deplasãrii (benzinã, biletde avion, hotel, restaurant, produse de librãrievîndute în incinta muzeului). Ceea ce pare a-iatrage pe vizitatorii actuali ai muzeelor e îndeosebicalitatea primirii, a colecþiilor ºi a expoziþiilortemporare. Vizitatorii francezi ai Luvrului aºeazãpreþul biletului în poziþia a ºaptea pe o scarã asugestiilor, iar turiºtii strãini aproape cã îl ignorã.

Sensibilitatea la costul biletelor apare mai alesîn muzeele din provincie ºi printre tineri ºistudenþi. În ce priveºte însã definirea unui costrezonabil al accesului în muzee francezii indicãsume foarte apropiate (pînã la zece euro),indiferent de mediul social din care fac parte. Înacest climat, rãspunderile majore ale muzeelorprivesc în primul rînd ameliorarea primiriivizitatorilor, a rezervãrilor anticipate, crearea defiliere de aderenþi, propunerea unor conferinþe ºidiversificarea dispozitivelor pedagogice. Gratuitateanu trebuie exclusã, mai ales acolo unde aduceincitãri la vizitare, ci modulatã în funcþie de nevoi,ca instrument cu geometrie variabilã pus înserviciul promovãrii ºi difuzãrii artei.

Note(1) Françoise Benhamou, „Généraliser la gratuité des

musées nationaux?”, în Esprit, juin 2008, p. 83-109. (2) La sfîrºitul secolului al XIX-lea, în dezbaterile

parlamentare din Franþa s-au înfruntat deputaþii apãrãtoriai gratuitãþii ºi partizanii tarifãrii. Ultimii au arãtat cãstatul nu avea obligaþia sã asigure vacanþe plãcute«clientelei cosmopolite a agenþiei Cook», foarte asiduã învizitarea muzeelor, îndeosebi în zilele gratuite. Pe acestfundal, îngãduinþa publicului francez faþã de preþulridicat al vizitelor e explicabilã. Gratuitatea în marilemuzee cu public internaþional nu sporeºte numãrulvizitatorilor. Diminuînd încasãrile, ea creeazã în schimbnevoi de finanþare ce trebuie acoperite din alte surse.

Premiul Nobel pentru literaturã 2009

Herta Müller

(continuare în pagina 13)

1100




sare-n ochi

Valoarea unui scriitor e definitã, probabil, dediscuþiile pe care personalitatea sa, ideile ºiscrierile sale le provoacã, încontemporaneitatea lui, precum ºi dupã trecereaanilor. Din acest punct de vedere, MihailSebastian poate fi considerat un nume de frunteal literaturii noastre, prin polemicile încinse pecare le-a generat. Ele au izbucnit mai întîi înperioada interbelicã, în contextul activitãþii salepregnante de gazetar, precum ºi prin ipostaza deautor al unui roman viu controversat (De douãmii de ani...). Un alt moment fast s-a creat dupã1996, cînd publicarea fascinantului sãu Jurnal astîrnit una dintre cele mai ample dezbateri dinpresa culturalã. Pe cititori i-a impresionat probabil,pe lîngã soarta aventuroasã a manuscrisului,rãmas inedit timp de o jumãtate de secol,revelarea nebãnuitei tragedii, de naturã individualãºi colectivã, a evreului confruntat cu politicastatalã antisemitã, din etapa dictaturii regale ºiantonesciene, precum ºi rinocerizarea succesivã acelor mai buni prieteni ai sãi, intelectuali deprimã mãrime ai culturii române.

Se pare cã al treilea moment al discuþiilorintense, febrile, se prefigureazã acum, odatã cuapariþia cãrþii semnate de Marta Petreu, Diavolulºi ucenicul sãu: Nae Ionescu – Mihail Sebastian1.Autoarea – care ºi-a anticipat volumul prinpublicãri fragmentare în presa literarã, drept cares-a ºi confruntat deja cu primele critici – propuneo nouã abordare, cu totul surprinzãtoare, faþã deimaginea pe care opinia publicã ºi-o conturase.Predominantã nu mai este, aici, condiþia devictimã (în faþa unui profesor abuziv, a unorprieteni nesinceri, a unui sistem social ºi politicantisemit) pe care Mihail Sebastian a trebuit s-osuporte, ci implicarea sa efectivã în desfãºurarealucrurilor. M. Petreu, cercetînd foarte detaliatpresa interbelicã, ajunge la concluzii dintre celemai neaºteptate: publicistul ar fi fost, de fapt, unucenic al vrãjitorului, complice al cãlãilor sãi,printr-o susþinutã activitate gazetãreascãnedemocraticã, extremistã, de colaborare cuplanurile politice totalitare ale mentorului NaeIonescu. Vîrtejul trimiterilor bibliograficeconfigureazã “o carte cu citate multe, înºirateacademic unul dupã altul” (p. 6), pentru a ilustraaceastã ipotezã.

Noua perspectivã, odatã lansatã pe piaþaideilor, stîrneºte confuzie printre cititori, cãci ei artrebui sã accepte douã categorii de judecãþi,antinomice, asupra aceluiaºi Mihail Sebastian. Iarimaginile diferite, rezultate în urma interpretãrilorsuccesive, se exclud reciproc. Potrivit lui VicuMîndra, editorul din 1962 al unor Opere alese,“nu încape îndoialã, ºi acest lucru trebuie precizatcu toatã atenþia, cã, din momentul înfruntãriilucide a pericolului fascist, sensul activitãþii lui M. Sebastian este necontenit ascedent”2. Totuºi,Marta Petreu îi contestã azi aprecierile,considerîndu-le doar simple judecãþi conjuncturale,menite sã înlesneascã republicarea, în perioadacomunistã, a gazetarului interbelic, ºi ne asigurãhotãrîtã cã “Sebastian a continuat sã priveascãfascismul cu simpatie, justificîndu-i existenþa princele mai extravagante argumente...” (p. 86).

O precedentã exegetã, care s-a exprimat într-osolidã monografie, l-a analizat deja, pe spaþiulunui întreg capitol, pe gazetarul M. Sebastian.Entuziasmul Dorinei Grãsoiu poate fi uºordescifrat printre rînduri: “Mai bine de un deceniu,el s-a dovedit nu doar unul dintre gazetariiinformaþi în problemele social-politice ale anilorinterbelici, ci ºi un spirit combativ, lucid, capabilsã sesizeze (ºi, uneori, sã anticipeze) graveleevenimente ce au zguduit omenirea. / Articolelezilnice, semnate în Cuvîntul ºi Rampa, adevãrateacte de atitudine civicã, izvorîte dintr-o stringentãnevoie de opinie, de adevãr, abordeazã franc(deseori, incisiv) probleme de maximã importanþãpentru lumea acelor ani: de la cele politice, ceameninþau sã ducã la declanºarea unui cataclismuniversal, la cele economice, sociale, etice,intelectuale, cu un caracter mai mult sau maipuþin local. / Atent, sensibil ºi receptiv la tot ceþine de traiul cotidian, la faptele mãrunte,«diverse», Sebastian investigheazã, cu mijloaceleproprii gazetarului (reportaje, interviuri,comentarii) o vastã arie a vieþii româneºti dintrecele douã rãzboaie mondiale. Duºman învederatal ipocriziei, laºitãþii, minciunii, prefãcãtoriei, el ledemascã, indiferent de risc (ºi riscuri au existat) laorice nivel le depisteazã: individ, instituþie sausistem. O face dintr-un înalt sentiment almoralitãþii scrisului, dar ºi din conºtiinþa clarã cãaltfel gazetãria nu ºi-ar gãsi nici o justificare,singura ei raþiune rãmînînd aceea de a cãuta «unadevãr» ºi a exprima «o sinceritate»” 3.

Iatã cã acum Marta Petreu, examinînd aceeaºipublicisticã a lui M. Sebastian (ºi uitînd sãaminteascã, într-o bibliografie altmintericonsistentã, lucrarea celei ce o precedase), neasigurã cã lucrurile stau exact pe dos: “Mareacantitate de comentarii politice ocazionale pe carele-a scris aratã cã pînã la sfîrºitul anului 1933,poate chiar pînã ceva mai tîrziu, pînã la începutulanului 1935, Sebastian a fost – la fel ca mulþicolegi de generaþie – un antipaºoptist convins, unantidemocrat pe faþã (antiliberal înverºunat ºipermanent, antiþãrãnist convins – în mãsura încare ziarul sãu era antiþãrãnist); la fel, el a fostcuprins de starea «revoluþionarã» a epocii ºi alocului; a fost un antihitlerist ingenios [sic! –L.A.], a simpatizat fascismul mussolinian ºi perevoluþionarii spanioli (fie ei de stînga, caFrancesc Macià, sau de dreapta, ca Franco); a fostun antieuropean rece ºi, complementar, unînflãcãrat adept organicist al autarhiei României”(p. 96-97).

O reputatã editoare, Cornelia ªtefãnescu,insistase pe cantitatea considerabilã a publicisticiilui interbelice, de inclus în viitoare volume (celpuþin 500 de pagini pentru un an) ºi subliniazãimportanþa acesteia, ce rezidã tocmai îndemnitatea ºi verticalitatea ilustrate permanent decãtre Mihail Sebastian: “În numele acestuiintelectual [apolitic – n.n., L.A.] a scris înCuvîntul, începînd din 1932, ºi la Rampa, în1935, articole vehemente ºi tenace totodatã, capoziþie, împotriva fascismului ºi a rãzboiului (...).Atitudinea de «intelectual însingurat» adoptatã canotã personalã nu l-a determinat sã abdice de la

perspectiva fundamental democraticã a gîndiriisale. Ea se gãseºte exprimatã, nu o datã, cuînþelepciune, în luãrile de poziþie împotrivafascismului ºi a rãzboiului”4. Aceeaºi exegetã puneîn luminã ºi calitãþile personale pe care le-a regãsitcu bucurie în activitatea gazetarului: “Francheþe,luciditate, perspicacitate, onestitate, concreteþe,substanþialitate sînt atribute esenþiale corelateîntre ele în diversitatea contradictorie a realitãþiisurprinse de Mihail Sebastian...”5.

Cu toate acestea, în recenta sa lucrare, MartaPetreu o contrazice pe migãloasa comentatoare,acuzînd-o cã ar prelungi o mistificare ºi ne asigurãcã Sebastian “a scris texte prin care a lovit, dintoate puterile, în democraþia româneascã, fãcîndîn mod obsecvios jocul gardist al lui NaeIonescu” (p. 122).

Cercetãtoarea clujeanã îºi întemeiazã cartea peidentificarea unui moment fundamental derupturã în conºtiinþa lui Mihail Sebastian, înurma criticilor violente la care a fost supus,începînd cu 1934, pentru publicarea romanuluisãu De douã mii de ani... Înaintea datei fatidice,care a echivalat cu o prise de conscience,Sebastian ar fi fost un jurnalist dezlãnþuit, autorde “tablete împieliþate” (p. 96), nociv agentantidemocrat ºi antieuropean. Dupã data cupricina, “trezit” datoritã ºocului suferit, el ar fialunecat pe o linie vag democratã (în lipsã dealtceva mai bun), fadã, cu un scris “acum aºa derezonabil, încît chiar plat, chiar olecuþã [sic! –L.A.] nesãrat” (p. 168). Totuºi, ipoteza intrã încontradicþie cu opinia formulatã de MariaDinescu, autoarea unei precedente monografii peacelaºi subiect: “La Mihail Sebastian nu se poateurmãri o evoluþie în timp a gîndirii ºi exprimãriisale publicistice, valoarea literarã ºi în specialvaloarea de gîndire impunîndu-se de la primelefoiletoane. Recunoºti un permanent efort pentruînchegarea sistematicã a ideilor ºi o exprimareconcisã, de aceea foiletoanele care, de obicei, moro datã cu paginile citite ale ziarelor, la el rezistãîn timp ºi ne satisfac ºi astãzi”6. E regretabil cã, însubstanþiala bibliografie a cãrþii Martei Petreu, niciaceastã investigaþie, din care tocmai am citat, nua putut fi menþionatã. Mai ales cã, dupã cum neasigurã fãrã a clipi autoarea plecatã în cãutareaDiavolului, pînã în prezent “nimeni nu s-a ostenit(...) sã-i reciteascã lui Sebastian toatã opera depublicist” (p. 216). Probabil cã realitatea ar fitebuit mai atent nuanþatã.

Mihail Sebastian pe masa deoperaþie (I)

Laszlo Alexandru

1111




Pentru a edifica noua imagine, infamantã, alui Mihail Sebastian, scriitoarea de la Apostrofporneºte de la confecþionarea tendenþioasã a“ambalajului”. Probabil cã doar specialiºtii avizaþisînt la curent cã în existenþa Cuvîntului s-ausuccedat mai multe etape (4 noiembrie 1924 - 1 ianuarie 1934; 1 iunie 1937 - 17 aprilie 1938; 14 octombrie 1940 - 24 ianuarie 1941), cãpublicaþia a fost condusã de personalitãþi diferiteºi a cunoscut orientãri divers nuanþate7. Esteadevãrat cã, în ultima etapã (anii 1940-1941),periodicul a reapãrut în calitate de “Organ alMiºcãrii Legionare”. Dar, mai ales în prima saperioadã, cea mai glorioasã, sub coordonarea luiTitus Enacovici, iar apoi a lui Nae Ionescu, ziarula avut o incontestabilã þinutã criticã, o orientareindependentã, de neaservire în faþa partidelorpolitice, aºezîndu-se mai curînd în slujba lui Carolal II-lea (dacã luãm în considerare numeroaselefotografii de prima paginã, din anii 1930-1933,dedicate activitãþilor familiei regale). Ambiþiilenovatoare în cadrul breslei sînt rezumate, dealtfel, într-un memorabil studiu de sintezã, decãtre Mihail Sebastian:

“Cuvîntul a descoperit ºi a impus în presã o«paginã întîia», care-i aparþine exclusiv. Ziareleromâneºti au fost mereu în marea lor majoritateanonime; scrise de anonimi pentru anonimi.Cuvîntul rupea acest anonimat metodic. Nu aveaambiþia sã fie o gazetã de colportaj general, ci opublicaþie de gîndire, de control, de atitudine.Funcþia pe care ºi-o recunoºtea era sã-ºi informezecetitorii precis, dar în acelaºi timp sã prezinteaceastã informaþie sub lumina unei judecãþicritice. Din primul moment, îºi propunea sãurmãreascã în politicã ºi în viaþa publicã faptelesemnificative ºi sã le prezinte în ierarhia lor justã./ De aceea, întîiul element în gospodãria ziaruluiera articolul. Prima paginã îi era exclusiv dedicatã.ºase articole, toate ºase semnate, cu o semnãturãce fixa înainte de orice o rãspundere intelectualã –toate ºase strînse la un loc” 8.

Pagina finalã a ziarului cuprindea, de obicei,grupajul Ultima orã, în care se fãcea sinteza celormai recente ºtiri din politica internã sau externã,telegrame ale agenþiilor de presã etc. Interiorulziarului, la începutul anilor ’30, era ocupat cuarticole de naturã mondenã, ºtiri de senzaþie(sinucideri, domniºoare rãpite de logodnici,cadavre neidentificate cu poza reprodusã alãturi,omucideri rãsunãtoare), fapte diverse, ampledezbateri ale proceselor de escrocherie, cupublicarea in extenso a cuvîntãrii procurorilor sauavocaþilor la tribunal, anunþuri culturale, reportajedespre cinematografia americanã ºi poze alemarilor actriþe etc.

Trebuie subliniat cã, în prima sa etapã,Cuvîntul ºi-a pãstrat acest caracter eteroclit.Partidele politice erau, fãrã excepþie, atacate(poate cu unele slãbiciuni de simpatie pentruNicolae Iorga), acþiunile casei regale erau mereupopularizate. Este adevãrat cã, mai ales înultimele luni ale anului 1933, admiraþiadirectorului Nae Ionescu faþã de Garda de Fier ºifaþã de Germania nazistã, aflatã în plinãascensiune, a devenit tot mai transparentã. Dar eaera contrabalansatã de numeroasele articole cu unfrapant aer de autenticitate ºi opþiuneantitotalitarã. De pildã, în iunie 1932, ziarul fãceao dare de seamã neutrã despre organizareaevreilor, în vederea alegerilor, ºi furniza o lungãlistã cu numele candidaþilor9. La 28 martie 1933,coloanele I ºi a II-a ale primei pagini sînt ocupatede ample relatãri ale miºcãrilor internaþionale deprotest împotriva prigoanei antisemite din

Germania10. La 24 noiembrie 1933, A.L. Zissueste publicat, în paginile 1 ºi 2, cu o replicãextinsã împotriva tezelor antisemite anteriorenunþate de directorul Nae Ionescu11.

În cartea sa, dedicatã influenþelor diabolicesuferite, chipurile, de cãtre M. Sebastian, MartaPetreu prezintã însã deformat realitateapublicaþiei-gazdã. Ea subliniazã tendenþiospartizanatele de extrema dreaptã ale Cuvîntului,dar le diminueazã sau le trece sub tãcere pecelelalte, “trãgînd” practic orientarea fãþiºlegionarã a ziarului, din perioada 1940-1941, pesteactivitatea eteroclit-militantã a anilor 1930-1934 ºicomiþînd astfel un flagrant anacronism12.

De altminteri, nici ideologia lui Nae Ionescunu era una foarte limpede ºi ferm trasatã, încît sãpoatã fi copiatã orbeºte de admiratorii sãi.Savuroase pagini zeflemitoare de analizã îidedicase deja G. Cãlinescu: “Adevãrul este cã NaeIonescu nu construia un sistem, ci propaga oacþiune, al cãrei program rãmînea mereu în alb.Din teoria «trãirii», el scoate invitaþia la«aventurã». Elevii sãi sînt mai ales evrei, deoarecenoþiunile de «viaþã», «problemã», «experienþã» lesînt acestora (obsedaþi de poziþia lor în societateaumanã) mai scumpe decît acelea de «creaþie» ºi«absolut». Dar e urmat deopotrivã ºi de tinerii cuaspiraþii politice, care vãd în ideea de «trãire»îndreptãþirea acþiunii. Învãþãtorul îi cheamã laUniversitate spre a le ponegri filozofiacontemplativã ºi-i ia de braþ la redacþie spre a facecu ei «experienþe». El nu are personal ºi principialnici o filozofie, afarã de aceea cuprinsã înhotãrîrea de a primi directive de la viaþã. (...) Cãelevii n-au înþeles subtilitatea doctrinei, se vededin aceea cã evreii atraºi de studiile sale iudaisteºi de vechea lui politicã libertarã (a vorbit chiar lacãminul sionist) sînt surprinºi de contradicþie, învreme ce ortodocºii naþionaliºti îl cred de al lor.Filozoful a putut trece prin atitudinile cele maiopuse cu o candidã dezinvolturã, susþinînd odatãstatul ca instrument tehnic, în afara conceptuluide naþiune, ºi altã datã statul naþional ortodox”13.Sã mai adãugãm, pe aceeaºi linie a dezinvolteireconcilieri a contradicþiilor, abilitatea lui NaeIonescu de a trece, în decurs de cîteva sãptãmîni,de partea restaurãrii la tron a lui Carol al II-lea,pentru a se transforma ulterior, cu aceeaºirepeziciune, în duºmanul politic înverºunat alacestuia. Era cam greu, în asemenea circumstanþezigzagate, sã se gãseascã cineva care sã pãºeascãpe urmele conceptuale ale filosofului. Totuºi,Marta Petreu are impresia, în studiul sãu, cã –acolo unde era vorba despre o oportunistãpiruetare în roza vînturilor – poate fi totuºiidentificatã o ideologie nãistã clarã ºi unitarã,precum ºi o filiaþie ideaticã, spre învãþãcel14.Curajoasã ipotezã!

Un alt exerciþiu de “coafare” se realizeazã prindecuparea ºi izolarea artificialã a figurii celor doi,Maestru ºi Discipol, în concertul publicaþiei.Dupã ce a stabilit unilateral partizanateleCuvîntului, autoarea subliniazã cu insistenþãpoziþia stranie a tînãrului evreu, într-o redacþieextremistã, ca pe o relaþie masochistã, împotrivafirii. În realitate, însã, nici orientarea globalã dinacei ani a cotidianului nu era extremã, nici MihailSebastian nu era singurul minoritar din echipaziarului. Dupã cum o aratã Ioana Pârvulescu într-o detaliatã replicã, se mai aflau “în redacþieIon Cãlugãru ºi Paul B. Marian, evrei ca ºiSebastian, ca sã nu-i pomenesc decît pe cei maicunoscuþi azi; în administraþie, Hanna Rösner, S. Ludvig, Didi Iancovici, C. Vabram ºi doiarmeni, Zareh Lorenian ºi N.K. Claudian; apoidirectorul tehnic al imprimeriilor, Carol Rohstein,linotipiºtii Carol Eidam, Jack Francisc, paginatorul

de noapte Salvetz Ion. Proporþia evreilor excludedeci posibilitatea ca ziarul sã fi fost, pînã la aceadatã, antisemit ºi de extremã dreaptã” 15. CîndMihail Sebastian vorbeºte, aºadar, în articolul sãujubiliar, despre “Familia «Cuvîntul»”, sintagma areo logicã imediatã, iar decriptarea ei printr-oeventualã identificare complice a victimei cucãlãul se vãdeºte absolut halucinantã.

Dar toate aceste aprecieri þin doar deconsideraþiile preliminare, care încã nu au putereade a da un rãspuns limpede în legãturã cuactivitatea publicisticã a lui Mihail Sebastian, dinanii 1932-1933, apreciaþi de Marta Petreu cã arreprezenta perioada culminantã a derivei luiextremiste. (Sã notãm cã, pînã în vara anului1932, Sebastian fusese plecat cu o bursã de studiiîn Franþa, iar din ianuarie 1934 apariþiaCuvîntului a fost suspendatã de cenzura militarã,iar Nae Ionescu a fost arestat. Prin urmare, îi eraaproape imposibil scriitoarei sã identifice vreunalt interval “extremist” în panoplia autoruluievreu.) Doar examinarea atentã a textelor înseºi, adirecþiilor de orientare ale gazetarului interbelicne pot edifica. Este ceea ce ne propunem încontinuare.

Note:

1 Iaºi, Ed. Polirom, 2009.2 Mihail Sebastian, Opere alese, vol. I-II, ediþie deVicu Mîndra, 1962, p. V; citat de M. Petreu, op. cit., p. 253.3 Vezi Dorina Grãsoiu, Mihail Sebastian sau ironiaunui destin, Bucureºti, Editura Minerva, 1986, p. 144.4 Vezi Mihail Sebastian, Opere I, Publicisticã. Articole,cronici, eseuri (1926-1928), ediþie, prefaþã, tabel crono-logic, note ºi comentarii de Cornelia ªtefãnescu,Bucureºti, Editura Minerva, 1994, p. XV.5 Ibid., p. XX6 Vezi Maria Dinescu, Mihail Sebastian publicist ºiromancier, Bucureºti, Editura Du Style, 1998, p. 21.7 Vezi Ion Hangiu, Dicþionarul presei literare româneºti(1790-2000), Bucureºti, Editura Institutului CulturalRomân, 2004, p. 135.8 Vezi Mihail Sebastian, “Cuvîntul”, de la 4 noiembrie1924 pînã astãzi, în Cuvîntul, luni, 6 noiembrie 1933,pp. 3-10; aici, citat de la p. 3.9 Vezi Evreii în alegeri, în Cuvîntul, luni, 20 iunie1932, p. 7.10 Vezi Americanii ºi miºcãrile antisemite dinGermania; Produsele germane boicotate de evreii dinRomânia; Meetingul evreilor din Chiºinãu, în Cuvîntul,28 martie 1933, p. 1.11 Vezi A.L. Zissu, În jurul caracterului apolitic alevreilor, în Cuvîntul, 25 noiembrie 1933, p. 1-2.12 “Cuvîntul a fost un cotidian de dreapta, iar NaeIonescu a fost un ideolog de dreapta, apoi de extremãdreaptã, aºa cã Sebastian s-a pigmentat, inevitabil, înculorile locului unde s-a aflat ºi ale mentorului care l-aformat ºi l-a influenþat”, vezi M. Petreu, op. cit., p. 30;vezi ºi passim.13 G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la originipînã în prezent, ed. a II-a, revãzutã ºi adãugitã, ediþie ºiprefaþã de Al. Piru, Bucureºti, Editura Minerva, 1982, p. 953, 954.14 “Convingerile lui politice, trase la indigo dupã aceleaale patronului sãu, sînt antieuropene, antidemocratice,autarhiste”, vezi M. Petreu, op. cit., p. 83.15 Vezi Ioana Pârvulescu, Cuvîntul ºi cuvintele luiSebastian, partea a III-a, în România literarã, nr. 30/31iulie 2009, p. 12.

1122

Bl

Black TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/171.pdf · la primul vot negativ oferit,...

Documents

Transcript of Black TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/171.pdf · la primul vot negativ oferit,...