Revistă interdisciplinară

Liceul Teoretic “Nicolae Bălcescu”

Medgidia – judeƫul Constanƫa

Numărul 2, mai 2016

CUPRINS:

Cuvânt ȋnainte …………………..………………………………..……………………..1 Celebrităƫi ale biologiei ...………………….……...…………………………………. 2 Chimişti români celebri ………………………………………………………………. 3 Conexiuni ale chimiei cu literature şi arta ………………………………………... 4 Conexiuni ale chimiei cu religia ……………………………………………………. 5 Pledoarie pentru sãnãtate …………………………………………………………… 6 Un gând, apoi un vis şi în cele din urmã … realitate …………………………… 8 Gândim ecologic, trãim sãnãtos! …………………………………………………... 9 Bicarbonatul de sodiu – un remediu universal ………………………………….10 Vitamina C, un medicament miraculous ………………………………………… 11 Apa – anomalii care au permis viaţa …………………………………………...…12 Comoara sulfuroasã de la malul Dunãrii …………………………………………13 Descoperiri accidentale ……………………………………………………………. 14 Secretul succesului ……………………………………………………………….... 15 În vizitã la CRH – Medgidia ………………………………………………………… 17 Realitãţile triste ale produselor alimentare …………………………………...… 18 Talente culinare ………………………………………………………………………. 19 Curiozitãţi bio… chimice ………………………………………………………...…. 20 Cele mai scumpe substanţe din lume ………………………………………… 21 Ştiaţi cã…? ……………………………………………………………………………. 22 Vã invitãm sã rezolvaţi! ……………………………………………………………. 23 Caleidoscop umoristic ……………………………………………………………. 24

Apariţia unui nou numãr al revistei BIOCHIM este un bun prilej pentru noi de a împărtăşi bucuria lucrului bine făcut şi de a contura perspective ce vor deveni, printr-o muncã de echipă, realități pe care ni le dorim. Prin această revistă ne-am propus să deschidem o poartă imaginară spre domeniul ştiinţelor chimie şi biologie. Am adunat lucruri interesante într-un mănunchi de articole ce se doresc a fi un magnet pentru cititorii de vârstă şcolară şi nu numai.

Trăim într-o epocă de evoluţie ştiinţifică fără precedent care solicită intens creativitatea şi implicarea intelectuală, conştiinţa socială şi grija faţă de mediu. Ca urmare, subiectele prezentate în paginile revistei sunt în concordanţã cu cele afirmate anterior şi au fost alese din dorinţa de a cultiva interesul pentru ştiinţã şi pentru a învăţa ce înseamnă un comportament prietenos faţă de natură.

Şi pentru cã o condiţie esenţială pentru a face faţă provocărilor actuale şi de a ne alinia la standardele civilizaţiei universale este INFORMAŢIA (vastă, multidisciplinară, adaptabilă şi în continuă dezvoltare) sperãm ca această revistă să răspundă, într-o măsură cât mai mare, întrebărilor, curiozităţilor, cerinţelor de cunoaştere şi de informare. Fără pretenţii de originalitate, revista se vrea un tărâm în care fiecare va găsi un refugiu pentru câteva minute, iar după citirea ei, este posibil ca unele semne de întrebare purtate discret, să dispară.

Lecturã placutã!

Echipa de redacţie

”Nimic nu se face întâmplãtor, ci totul dintr-o cauzã şi în mod necesar.’’

(DEMOCRIT)

2

(Dumitrescu Anda - Ioana)

„Să fii veşnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simţi bine, să ai un ideal în viaţă pentru care să lupţi şi pe care să îl cucereşti!” afirma Ana Aslan, cea care a pus bazele geriatriei româneşti şi a inventat produse revoluţionare pentru tratarea afecţiunilor specifice bătrânilor. Linia de cosmetice lansată de ea încă se bucură de un succes internaţional, la fel şi tratamentele medicale.

La început Ana visa să ajungă pilot şi chiar a zburat cu un mic avion, tip Bristol-Coandã, însă ulterior a decis să devină doctor, în ciuda împotrivirii mamei sale. Că să-i arate cât era de hotarâtă în alegerea acestei cariere, tânăra Ana a intrat în greva foamei, până când mama sa a renunţat să se mai opună.

S-a înscris la Facultatea de Medicină, pe care a terminat-o in 1922. În timpul Primului Război Mondial a îngrijit soldaţii răniţi pe front, iar în 1919 a lucrat alături de neurologul Gheorghe Marinescu.

În 1949 a devenit şefa secţiei de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti, moment decisiv în viitoarea sa carieră de gerontolog.

A început să experimenteze efectele procainei (un cunoscut anestezic local) asupra reumatismului în cazul unui tânăr care suferea de artroză. După doi ani, Ana Aslan a început un experiment de lungă durată pe animale, asociat cu un studiu clinic pe 25 de pacienţi vârstnici, bazat pe procaina injectabilă. Printre exemplele care au demonstrat ulterior eficienţa tratamentului se afla şi cel al unui pacient in vârstă de 110 ani. După patru ani de tratament, tremurăturile mâinilor şi ale capului aproape încetaseră, putea să meargă singur, avea pofta de mâncare, pãrul alb se repigmenta, iar depresia era înlocuită de o stare psihică bună.

Rezultatele satisfăcatoare au determinat-o să caute o compoziţie care potenţa efectele benefice ale procainei şi a continuat cercetările împreună cu farmacista Elena Polovrãgeanu. În final, în 1952, ele au ajuns la un compus format din procaină 2%, acid benzoic 0,12%, metabisulfit de potasiu 0,10%, fosfat disodic 0,01%. Ingredienţii adăugaţi procainei erau agenţi antioxidanţi şi stabilizatori, iar menţiunea H3 adãugată denumirii produsului - Gerovital - indică acţiunea de tip vitaminic a medicamentului.

Evaluarea clinică a Gerovitalului pe 7.600 de pacienţi a determinat omologarea sa în anul 1957 şi trecerea la producţia de serie sub formă de fiole, iar cinci ani mai târziu şi sub formă de drajeuri, cremă terapeutică şi loţiune capilară.

În următorii ani mii de persoane au testat

acest produs şi au observat că procesul de îmbătrânire este încetinit cu aproximativ 40%.

Printre personalitãţile care au beneficiat de acest tratament se numãrã: Mao Zedong, Charles de Gaulle, Pablo Picasso, Sir Winston Churchill, Charlie Chaplin, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Aristotle Onassis, John F. Kennedy.

„Tratamentul meu cu Gerovital H3 este o soluţie, dar nu numai. Este, în acelaşi timp, o filosofie de viaţă şi speranţă.” (Ana Aslan)

Cum să trăieşti mult mâncând după dieta Anei Aslan

Inegalabila doamnă Ana Aslan a trăit aproape

92 de ani. A fost o longevivă, conform definiţiilor ştiinţifice. Metoda de tratament Ana Aslan, bazată pe invenţia sa, Gerovitalul, şi un regim de viaţă sănătos duce la o bătrâneţe sănătoasă şi demnă.

Ana Aslan avea sânge boieresc. Mama sa era din Bucovina iar tatăl său din Brăila. Era învăţată să mănânce corect, la ore fixe, sănătos. Mâncare bună “ca a ţăranului român”, spune doamna dr. farmacist Speranţa Prada, preşedintele Fundaţiei “Ana Aslan”. Medic fiind, Ana Aslan a adus această bună cuviinţă a hrănirii şi în dieta pacienţilor săi.

“Totul trebuie să fie cât mai natural, trebuie evitate alimentele din conservă. Alimentaţia trebuie să aducă în mod natural ceea ce are nevoie organismul. Fără substanţe inutile.” Multe legume, multe fructe şi, bineînţeles, multă mişcare. La capitolul carne avea un fel de podium: carnea de vacă, peştele, pasărea, miel/oaie, porc. Dar porcul nu prea îl recomanda. Apoi recomanda ficatul, limba, în general carne de la animalele care se hrănesc, la rândul lor, mai curat. Şi, atenţie, toate rasol! Câteodată, merg şi făcute le cuptor.

Recomanda legumele. În stare naturală sau sufleuri, multe sufleuri. Apoi lactatele, ouăle. Fără prăjeli, fără grăsimi. Ce mânca Ana Aslan? Avea şi mâncăruri preferate: supă de vită clară, cu crutoane, pătrunjel şi piper, crap pe varză murată, pană de somn, rasol de şalău cu lămâie, sărmăluţe fără orez, pilaf de pasăre, curcan, ciuperci cu caşcaval la cuptor. Şi avea şi o slăbiciune dulce: îi plăcea tortul “Buturugă”, făcut în casă. Dacă primea vreun tort de cofetărie... îl făcea cadou, nu îl mânca.

După reţetele ei de viaţă sănătoasă (în combinaţie cu tratamentul “Ana Aslan”) au fost întineriţi mulţi pacienţi, români dar şi străini, săraci, bogaţi, anonimi, celebri.

3

Nicolae Teclu (1839-1918) este primul specialist român în industria chimică. Este recunoscut ca un inventator de aparatură chimică. El a descoperit becul cu gaz care-i poartă numele. Ca o recunoaştere a meritelor sale, Nicolae Teclu a fost ales membru al

Academiei Române.

Petru Poni (1841 -1925) este unul dintre fondatorii şcolii româneşti de chimie. A elaborat primele manuale de fizică şi chimie, bazate pe teoria atomică. A înfiinţat la laşi, cu multe dificultăţi, primul laborator pentru lucrări practice.

Constantin Istrati (1850-1918) poate fi socotit fondatorul şcolii româneşti de chimie organică. Cartea sa “Curs elementar de chimie”, tradusă în mai multe limbi, este apreciată de marile personalităţi din domeniu pe plan

mondial. Constantin Istrati a descoperit o clasă nouă de coloranţi organici. Tot el a pus bazele analizei organice.

Lazăr Edeleanu (1861-1941) un alt chemist român, s-a remarcat prin cercetări în domeniul chimiei petrolului. Cunoscută şi aplicată şi astăzi în multe state, metoda de purificare a petrolului lampant cu dioxid de sulf poartă numele său.

G. G. Longinescu (1869-1939) este cunoscut ca un desăvârşit pedagog, deşi în ultima perioadă a carierei sale didactice a fost orb. El a adus contribuţii substanţiale în domeniul chimiei organice şi mai ales în analiza chimică gravimetrică.

Gheorghe Spacu (1883-1955) este creatorul şcolii româneşti de chimie a combinaţiilor complexe. Eminent profesor şi cercetător, elaborează sinteze noi de combinaţii complexe, metode noi de analiză cantitativă, trecute în normativele

internaţionale. Radu Cernătescu (1894-1958) primul profesor ieşean de chimie analitică, promovează metodele fizico-chimice de cercetare.

Raluca Ripan (1894-1975) s-a bucurat de preţuire în activitate şi viaţă ca profesor, prin vocaţie şi educator. A susţinut o intensă activitate ştinţifică şi didactică, printre cărţile sale numărându-se „Chimia metalelor” şi „Tratat de chimie

analitică”.

Eugen Angelescu (1896-1968) Personalitate marcantă a învăţământului şi cercetării din domeniile chimiei organice, a introdus metodele fizice în cercetarea compuşilor organici. A obţinut rezultate valoroase,

unanim recunoscute, în domeniul chimiei coloidale.

Costin D. Neniţescu (1902-1970) personalitate marcantă a chimiei româneşti, a adus valoroase contribuţii la dezvoltarea chimiei organice, recunoscute pe plan mondial. Studiile sale din domeniul chimiei hidrocarburilor, sintezei unor cicluri, polimerizării, reacţiilor catalitice, mecanismelor de reacţie,

sunt apreciate în mod deosebit şi au impus şcoala de chimie organică românească.

Eugen Macovschi (1906–1985) a fost un biochimist și biolog român, membru titular (1948) al Academiei Române. A adus contribuții în domeniul chimiei organice (mecanismul formării azoxiderivaților, transpoziția moloeculară a sintezelor stilbenilor etc.) și al biochimiei

(constituția, activitatea și permeabilitatea membranelor vii). Studiile sale au deschis noi perspective în domeniul cancerogenezei, farmacologiei și ecologiei.

Cristofor I. Simionescu (1920 - 2007) inginer chimist român, membru titular (1963) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Specialist în domeniul chimiei macromoleculare, a efectuat studii în domeniul

chimiei lemnului și celulozei, a polimerilor și a copolimerilor grefați. Simionescu are contribuții științifice și în domeniul tehnologiei chimice a celulozei, hârtiei și fibrelor artificiale. Este autor a numeroase lucrări științifice. (Budeanu Ionel - Daniel)

4

„Mi-a plăcut să privesc lumea din unghiurile instrumentelor ştiinţifice, examinând problemele tehnicii cu ochii unui om al literaturii şi literatura cu ochii unui tehnician”. Cu aceste cuvinte, Primo Levi descrie paradoxul central al vieţii sale. Născut în Torino, Italia, în 1919, a urmat studiile pentru a deveni chimist. În 1944 a fost arestat, fiind membru al Mişcării Italiene de Rezistenţă Antifascistă şi trimis în lagărul de concentrare de la Auschwitz, Polonia. Acolo, cunoştinţele sale de chimie au jucat un rol vital în păstrarea corpului său intact asemenea sufletului aşa cum a descris în memoriile sale, „Supravieţuitor în Auschwitz” şi „Deşteptarea”. După război, Levi a continuat să scrie până când a murit, la Torino, în Aprilie 1987. Într-un eseu „Limba Chimiei”, Levi reflectă asupra multor căi prin care chimia reprezintă realitatea. El urmăreşte istoria benzenului de la o răşină veche până la

descoperirea formulei structurale. Într-o manieră proprie, Levi face cititorul să conştientizeze modul în care chimia foloseşte atât cuvintele cât şi simbolurile pentru a descrie un material.

Fiecare eseu din memoriile sale, „Tabelul periodic”, poartă numele unui element chimic. Unele elemente reamintesc evenimente autobiografice, altele îl fac pe autor să reflecte asupra naturii omului şi a lumii naturale. „Hidrogen” este o amintire a zilelor sale ca şi

student; Levi explorează proprietăţile explosive ale elementului şi ale tinereţii.

În eseul de final, intitulat „Carbon”, Levi găseşte un element care concentrează în el toate lucrurile vii. El urmăreşte un atom de Carbon în călătoria sa printre pietre, frunze, vin, lapte, sânge şi în final muşchi, unde atomul îi permite autorului să îşi încheie povestea.

UTILIZAREA SUBSTANŢELOR CHIMICE ÎN RESTAURAREA OPERELOR DE ARTĂ Restaurarea operelor de artă combină arta şi chimia. Substanţele chimice au fost folosite de artişti din cele mai vechi timpuri, începând cu pigmenţii naturali pe care-i întâlnim în picturile preistorice. Astăzi, substanţele chimice moderne precum solvenţii, răşinile, fungicidele şi siliconii, joacă un rol esenţial în conservarea patrimoniului artistic şi cultural al umanităţii. Chimia şi fizica au un aport fundamental în alegerea celei mai adecvate metode de restaurare a picturilor, sculpturilor, materialelor textile şi chiar a monumentelor vechi. Produsele chimice sofisticate permit restaurarea, conservarea şi protejarea unei întregi palete de opere de artă, de la sculpturile şi frescele lui Michelangelo la soldaţii de teracotă ai lui Qin Shi Huangdi sau Statuia Libertăţii. În tehnicile de restaurare se folosesc între 120 şi 140 substanţe sau combinaţii de substanţe! Din acest motiv, un restaurator de opere de artă trebuie să aibă un bagaj ştiinţific solid. Procesul de restaurare începe cu evaluarea generală a operei de artă. Restauratorul, în strânsă colaborare cu specialistul în istoria artei, delimitează contextul şi perioada în care a fost creată opera, studiază tehnicile şi materialele disponibile în acea epocă, precum şi mecanismele de îmbătrânire. Apoi, trebuie să identifice componentele operei de artă (pigmenţi, culori, aditivi, lacuri etc.) înainte de a le cerceta proprietăţile şi comportamentul chimic. Pe lângă daunele provocate de om, operetele de artă suferă şi de pe urma efectelor razelor solare, a umidităţii şi a lucrărilor de întreţinere defectuoase, efectuare cu produse nerecomandate.

Chimia ne ajută să înţelegem de ce se deteriorează o operă de artă, cum are loc acest proces în timp şi cum poate fi împiedicat. De asemenea, restauratorii de opere de artă trebuie să identifice cele mai bune tehnici şi materiale cu care să protejeze operele de artă expuse în lumea întreagă. Ei trebuie să aibă în vedere orice aspect de conservare preventivă (condiţii de mediu, temperatură şi condiţii de iluminare în timpul transportului), cele mai adecvate echipamente de manipulare a operelor şi condiţiile de conservare a colecţiei. Să luăm drept exemplu straturile de protecţie pe bază de solvenţi folosite la protejarea patrimoniului cultural mondial, a castelelor, bisericilor şi monumentelor vechi şi a minunilor arhitecturale moderne. În Sankt Petersburg, Rusia, variaţiile climaterice extreme şi agenţii poluanţi generaţi de mediul urban au condus la degradarea gravă a faţadelor renumitului Palat de Iarnă. După cercetări aprofundate, restaurarea s-a realizat cu ajutorul unui strat protector pe bază de solvenţi, care nu este doar impermeabil şi rezistent, ci se curăţă şi singur.

(Sursa: http://www.xperimania.net/)

(Voiculescu Lavinia Andreea)

Premiu Nobel pentru chimie și fizică (2010) a fost atribuit cercetărilor cu privire la atomul de carbon. Premiul Nobel pentru chimie a plecat la trei oamenii de știință pentru dezvoltarea unui chit pentru manipularea atomilor de carbon, în timp ce premiul pentru fizică a plecat către doi cercetători născuți în Rusia pentru studiul pro-prietăților remarcabile ale grafenului, o formă ultrafină de carbon. În timpul anunțului premiului Nobel, Academia Regală Suedeză de Știință a declarat “Carbonul, baza tuturor formelor cunoscute de viață pe pământ, ne-a surprins încă o dată .” Existã un val de îngrijorare în cercurile ştiinţifice cu privire la descoperirea influenţei Soarelui asupra dezintegrãrii elementelor radioactive pe Pãmânt. S-a constatat cã un anumit tip de emisii ciudate ale Soarelui cauzeazã mutaţii pe Pãmânt. Influenţa sa asupra ratelor de dezintegrare ale unor elemente cum ar fi Carbon-14, a fost deosebit de îngrijorãtoare şi neaşteptatã. Atomii de carbon, dupã cum s-a declarat anterior, sunt componenta de bazã a vieţii, aşa cum o ştim, iar Carbon-12 este forma cea mai abundentã de carbon pentru aproximativ 99% dintre toate formele cunoscute de carbon. Aceasta este izotopul de carbon, care constã din 6 protoni, 6 electroni şi 6 neutroni, deci 6-6-6. Vã sunã familiar? Dupã oxigen, al doilea element cel mai abundent din corpul uman este Carbon-12. Prin incinerare corpul uman se întoarce în starea sa, de Carbon-12. Dupã hidrogen, heliu şi oxigen, care sunt toate gaze, Carbon-12 este cel mai abundent element din Univers. Carbon-12 este, de asemenea, unul dintre cele 5 elemente care compun ADN-ul uman. Astfel, Carbon-12 este într-adevar, elementul cel mai important în ceea ce priveşte viaţa, asa cum o ştim astãzi. Aceasta este, probabil, ceea ce se scria în Apocalipsã cu privire la numãrul 666, care era numãr de om (sau numãrul fiarei). Acesta este numãrul lui Carbon-12 care este baza corpului fizic al omului în legãturã cu Universul fizic. Acest lucru este deosebit de semnificativ dacã înţelegem ce se asteaptã prin aceasta transmutaţie de Carbon-12, care va conferi omului puteri supranaturale şi care va aduce un progres tehnologic.

Izotopul de Carbon-7, nedescoperit pânã în prezent, are 6 electroni, 6 protoni şi doar 1 neutron. Este un element echivalent al sistemului energiei Kundalini, precum şi cubului lui Metatron. Ca si elementul fier, care are capacitatea de a susţine un camp magnetic în jurul lui, Carbon-7 are capacitatea stranie de a crea câmpuri hiperdimensionale, cum ar fi câmpurile mentale. Astfel, se pot amplifica gândurile, multidimensional, la fel cum fierul si cuprul pot amplifica într-un transformator câmpurile magnetice. Firesc, acest lucru se formeazã şi în creierul adepţilor spirituali atunci când aceştia au experienţe în afara corpului sau în timpul realizarii altor fenomene supranaturale, cum ar fi bilocaţia, materializarea, etc. În timp se formeazã o strãlucire, un halou (nimb de luminã) în jurul fiinţelor extrem de evoluate, iar aceasta se datoreazã producerii în exces de neutroni, atunci cãnd Carbon-12 se transmutã în Carbon-7, în interiorul creierului lor. Cu toate acestea, Carbon-7 se descompune foarte rapid în alte forme de materie; prin urmare este aproape imposibil de detectat acest element Carbon-7, direct în corpul uman. Istoria şi Religia ne-au oferit mai multe indicii cu privire la identitatea acestui minunat element, prin notaţii criptice, simboluri şi texte enigmatice: - În sistemul Kundalini, aceastã configuraţie 6-6-1 este reprezentatã de partenerii de sex masculin şi feminin, prin cele 6 chakre inferioare plus a 7-a chakra, Sahasrara, care este neutrã. - În iudaism, Metatron, care este considerat a fi mediator a lui Dumnezeu, este adesea reprezentat printr-un cub format din 13 cercuri, din care 1 cerc central, înconjurat de 6 interioare şi 6 exterioare. - În creştinism, Da Vinci, în ”Cina cea de Tainã”, înfãţişeazã un moment înainte de rãstignirea lui Hristos şi, ulterior Învierea şi Înãlţarea, înfãţişatã de o reprezentare simbolicã a configuraţiei 6-6-1, adicã cei 6 apostoli aşezaţi de fiecare parte a lui Isus Hristos.

(Sursa: https://transformarea.wordpress.com)

5

6

(Dumitrescu Anda - Ioana)

Ce este TUBERCULOZA? TUBERCULOZA - este o boala gravã, cauzatã de infecţia cu Mycobacterium tuberculosis - (bacilul tuberculos). Cum se transmite TUBERCULOZA? Tuberculoza se transmite pe cale aerianã de la o persoanã la alta. Bacilii tuberculozei sunt eliminaţi în aer de omul bolnav în timpul tusei, strãnutului sau vorbitului. Când o persoanã inspirã bacilii, aceştia ajung în plãmâni, unde încep sã se înmulţeascã. De aici pot ajunge, pe cale sanguinã şi la alte organe: rinichi, coloanã vertebralã, creier. Cum se manifestã TUBERCULOZA? tuse severã, care dureazã douã sau mai multe sãptãmâni; dureri toracice (în piept); sputã sanguinolentã (flegmã roşiaticã la culoare, din interiorul plãmânilor); obosealã; scãdere în greutate; lipsa poftei de mâncare; febra (mai ales spre searã); risoane; transpiraţii nocturne. Cum vã puteţi controla pentru a afla dacã aveţi tuberculozã? Se recomandã intradermoreacţia (testul IDR) la tuberculinã dacã: • aţi petrecut mai mult timp în preajma unei persoane bolnave de T.B.C; • aveţi boli care afecteazã sistemul imunitar (diabet zaharat, infecţie cu H.I.V, cancer,etc.); • credeţi cã aţi putea avea aceastã boalã; • locuiţi într-o zonã în care aceastã boalã are o incidenţã crescutã; Testul IDR îl puteţi face în unitãţi sanitare de profil sau la cabinetul medicului de familie. În cazul unei reacţii pozitive a testului IDR va fi nevoie sã efectuaţi şi alte investigaţii pentru a verifica prezenţa bolii: radiografie pulmonarã şi examenul sputei. Cum se trateazã TUBERCULOZA? Tuberculoza este o boalã care poate fi vindecatã prin tratament. Tuberculoza se vindecã doar dacã pacientul urmeazã întocmai recomandãrile medicului specialist ! Tratamentul tuberculozei este GRATUIT!

Deşi are o mare capacitate de regenerare, ficatul se îmbolnãveşte uneori, iar celulele sale se distrug iremediabil. Acele folosite incorect, sexul neprotejat şi nerespectarea regulilor elementare de igienã sunt doar câţiva dintre duşmanii de temut ai acestui organ protector. Aflã cum stai cu sanatatea ficatului şi tine-l la adãpost de una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale sale - hepatita! Indiferent de tipul ei, hepatita duce la inflamarea ficatului, cele mai importante cauze, fiind pe lângã abuzul de alcool sau medicamente, virusurile hepatice.Trei tipuri sunt frecvente: hepatita viralã A, hepatita viralã B şi hepatita viralã C (cea mai periculoasã). Mai rare sunt hepatita viralã D (care apare sub forma de coinfecţie cu hepatita acutã B sau ca suprainfecţie peste hepatita cronicã B), hepatita viralã E şi hepatita viralã G. Hepatita A Se mai numeşte boala mâinilor murdare, pentru cã exact aşa te poţi infecta cu acest virus, prin neglijarea igienei personale. Este cel mai puţin periculoasã dintre hepatite. Nu duce la infectarea cronicã a ficatului şi rareori pune viaţa în pericol. Totuşi, nu este de neglijat. Virusul hepatitei A se transmite prin mâini nespalate înainte de masã sau dupã folosirea toaletei, dar şi prin consumul apei şi alimentelor contaminate, folosirea tacâmurilor şi a veselei în comun cu o persoanã contaminatã. Sângele şi secreţiile pot fi şi ele contagioase. Simptomele nu apar imediat Dupã o perioadã de incubaţie de 14-45 de zile, resimţi o stare de greaţã, vãrsaturi, dureri abdominale, slãbiciune, obosealã nejustificatã. Pot sã aparã erupţii pe piele, îngãlbenirea ochilor sau dureri articulare. Tratament De cele mai multe ori, boala se vindecã de la sine, în 2-9 luni. Medicul îţi va recomanda un regim care sã calmeze simptomele şi sã grãbeascã însãnãtoşirea, iar odihna este absolut necesarã. Odatã ce te-ai contaminat cu acest virus, dezvolţi anticorpi care te ajutã sã nu mai faci infecţia pe viitor; în schimb, nu dobândeşti imunitate faţã de virusurile B şi C. Ai grija in vacanţã! Infectarea apare mai des în perioada vacanţelor, când punem mai puţin preţ pe igienã. Ai grijã sã te speli pe mâini şi când eşti la iarbã verde sau pe plajã, dupã ce foloseşti toaleta şi înainte sã mãnânci!

7

(Aptula Camer)

Cum acţioneazã drogurile? Pe lângã faptul cã dau dependenţã, care sunt exact consecinţele lor asupra organismului uman? Şi e adevãrat cã distrug iremediabil neuronii? Iatã cum funcţioneazã şi unde te poate duce cãutarea plãcerii artificiale. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii, sunt substanţe psihoactive toate cele care, atunci când sunt consumate, sunt capabile sã modifice echilibrul psiho-fizic al unui individ. Aceste substanţe acţioneazã în creier asupra mecanismelor care în mod normal regleazã comportamentul, gândirea şi motivaţia. ”Sunt cinci substanţe naturale din care provin toate celelalte: alcoolul, cocaina, morfina/heroina, cannabisul şi nicotina" a explicat într-un articol apãrut în revista italianã Focus, profesorul Gian Luigi Gessa, specialist în neuro-psiho-farmacologie şi profesor la Universitatea Cagliari. Prin urmare, toate celelalte droguri, numite şi droguri de sintezã (sau de autor), se limiteazã la imitarea efectelor şi caracteristicilor acestora. Aşa sunt de exemplu benzodiazepinele, utilizate în anumite medicamente antidepresive: imitã acţiunea alcoolului asupra creierului fãrã a produce şi efectele pe care abuzul de alcool le exercitã asupra ficatului. “Toate substanţele psihoactive acţioneazã la nivel cerebral servindu-se de complicatul mecanism al plãcerii, care regleazã activitãţi precum aceea de a mânca sau a face sex. Numai ca plãcerea, atunci când devine un scop în sine, obsesivã, nu face bine, şi de aceea natura a ales s-o regleze printr-un circuit de con-trol”, a precizat specialistul. Când comportamentul care provoacã plãcere este repetat, nivelurile de satisfacţie se diminueazã: dupa patru porţii, chiar şi mâncarea noastrã favoritã devine indigestã; ceea ce nu se întâmplã însã şi cu substanţele psi-hotrope, pentru care dorinţa (o ştiu bine alcoolicii şi fumãtorii) nu se diminueazã niciodatã. Şi sfârseşte prin a deveni obsesie şi dependenţã. Un drog ca oricare altul Creierul nostru produce "droguri" indispensabile funcţionãrii lui: când îi furnizãm altele diferite de cele naturale, îl scurt-circuitãm. "Dependenţa de substanţe psihoactive este o boalã neurologicã în toata puterea cuvântului, la fel ca Parkinson sau Alzheimer, care afecteazã sistemul motivaţional al creierului", considerã Gessa. Drogurile reuşesc sã se substituie anumitor substanţe chimice produse în mod natural de organismul uman, aşa-numitele substanţe endogene, indispensabile pentru reglarea mecanismelor de supravieţuire precum alimentaţia sau reproducerea; într-un creier

sãnãtos, percepţia obiectului dorinţei - fie ca acesta este o farfurie de mâncare sau un potenţial partener de sex, activeazã o secvenţã specificã, reglatã tocmai de aceste substanţe endogene. Marijuana De la euforie la panicã, de la o stare de bine la anxietate: abuzul de cannabis produce mai multe daune decât cred unii. Şi cu siguranţã mai multe decât tutunul. Principiul activ conţinut de cannabis poate induce o senzaţie de relaxare şi de amplificare a percepţiei. Efecte pe termen scurt: utilizarea ocazionalã a unor doze mici produce dereglãri de atenţie şi coordonare motorie, şi modificã modul în care creierul elaboreazã informaţiile. Efecte pe termen lung: abuzul duce la dereglãri fizice (infecţii respiratorii frecvente, accelerarea bãtãii cardiace) şi psihice (dereglãri de memorie, dificultãţi de învãţare, anxietate, atacuri de panicã). La fel ca majoritatea drogurilor, atunci cand intrã "în circuit", produce o stare de euforie şi de bine întrucât stimuleazã o descãrcare de dopaminã. Trecutã starea de euforie, se pot manifesta stãri de anxietate, fricã, neîncredere faţã de cei din jur şi panicã. De asemenea, THC-ul se leagã şi de alţi receptori care regleazã coordonarea motorie, echilibrul, postura şi mişcarea. Utilizarea regulatã de haşis sau marijuana accelereazã distrugerea neuronilor din aria cerebralã responsabilã cu memoria pe termen scurt, accelerând ceea ce survine în procesul normal de îmbãtrânire (la fel ca persoanele în vârstã, drogaţii ajung sã-şi aminteascã numai ceea ce s-a întâmplat cu mult timp înainte, dar nu şi ce-au mâncat ieri). Mai rãu ca tutunul Efectele unui aşa-numit "joint" dureazã între 2 şi 3 ore. Imediat dupã inhalarea fumului, inima îşi accelereazã bãtãile de cele 70/80 normale la 100/130 şi chiar mai mult, ochii se înroşesc din cauza dilatãrii vaselor sanguine, iar cãile respirato-rii se relaxeazã. Pe lângã efectele neurologice, fu-matul marijuanei provoacã organismului mult mai multe daune decât consumul de tutun: clasicelor simptome corelate inhalãrii fumului în general (iritarea gâtului, tusea, sensibilitatea la boli respira-torii şi infecţii pulmonare), li se asociazã şi o creştere a riscului de cancer la plãmâni, întrucât fumul de marijuana conţine cu între 50 si 70% mai multe hidrocarburi cancerigene decât cel de tutun. (Surse: www.contraboli.ro;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Drog)

(Dumitrescu Anda - Ioana Memiş Elif)

8

Profesia de doctor ginecolog este una indispensabilă oricărei societăți, întrucât cel mai comun și frumos lucru care se poate întâmpla unei familii, este să aibă un copil. Nașterea, însă, este pe cât de deosebită, pe atât de complexă și trebuie supravegheată și coordonată de adevărați specialiști în domeniu, care-și iubesc profesia cu adevărat. Un astfel de medic este doamna dr. Daniela Bãlaşa, medic primar obstreticã – ginecologie, care a activat 16 ani în maternitatea Spitalului Municipal Medgidia, iar în prezent îşi desfãşoarã activitatea în sistem privat, și care a avut amabilitatea sã ne raspundã la câteva intrebãri.

R: Doamna doctor, ce sau cine v-a determinat sã

alegeţi aceastã profesie?

- Mama mea, care își iubea mult meseria și o

practica cu multă pricepere și dăruire, a reuşit

sã mã facã sã vãd frumuseţea acestei profesii şi

sã trãiesc satisfacţiile ei. A fost un gând, un vis

al ei şi al meu, devenit mai apoi realitate.

R: Aţi lucrat mulţi ani la maternitatea

Spitalulului Municipal din Medgidia unde

împreunã cu soţul dv. Eduart Bãlaşa, tot medic

ginecolog, aţi reuşit modernizarea acestei secţii,

şi totuşi aţi pãrãsit sistemul de stat pentru unul

privat. Care v-au fost motivele acestei

schimbãri?

- Spitalele de stat nu mai mai oferã de mult timp

cadrelor medicale condiţii propice derulãrii

activitãţii. Sistemul de stat a ajuns într-un punct

sensibil şi nu mai poate susţine un act medical

la standardele dorite. Ne dorim ca rezultatele

muncii noastre sã fie optime, însã din pãcate

sistemul de stat este subfinanţat şi nu poate

oferi servicii optime.

R: Care sunt cele mai mari obstacole pe care

tinerii medici ginecologi le întâmpinã în drumul

cãtre aceastã profesie?

- Ca în orice ramură chirurgicală trebuie să

înveţi foarte mult, să vezi operații noi făcute de

cei mai buni chirurgi în tehnica respectivă.

De la toți ai ce învăța. Asta înseamnă enorm de

mult timp dedicat studiului, nopți de nesomn…

Trebuie să știi, însă, ce vrei și unde vrei să

ajungi și în rest, toate trec!

R: Ce sentiment aveţi, atunci când luaţi în braţe un copilaş abia nãscut? - Un sentiment de realizare absolut deosebit. Nu poate fi descris în cuvinte…

R: Ce părere aveți despre învățământul medical românesc? - Învățământul medical românesc a avut renume mondial, îi suntem recunoscători cei din generația mea, dar, din păcate, este în cădere liberă, cred eu. Multe cadre universitare valoroase au plecat din facultăți datorită salariilor mici, preferând să lucreze în sistemul privat. R: Cum credeţi cã ar trebui susținuți tinerii medici în exercitarea profesiei? Tinerii medici ar trebui remunerați cum se

cuvine, în așa fel încât să-și poată permite să facă specializarea dorită. Ar trebui ajutați în obținerea surselor de informație – manuale, cursuri on-line, abonamente la site-uri medicale de prestigiu, etc.

R: Sunteți de acord cu introducerea orelor de educație sexuală în școli? - Orele de educație sexuală ar fi extrem de folositoare în școli. Mai ales dacă ar insista pe informații despre bolile cu transmitere sexuală, metodele de prevenire a acestora și pe contracepție. Tinerii ar înțelege importanța protecției în timpul actului sexual și urmările grave pe care le-ar putea avea o sarcină nedorită.

R: După atâţia ani de practică mai aveţi,

ca medic, emoţii atunci când sunteţi solicitatã să

asistaţi o naştere?

- Fiecare naştere este unică, iar emoţiile sunt

aceleaşi şi la prima, şi la a mia naştere, pentru

că şi răspunderea este aceeaşi. Fiecare naştere

este o provocare, iar emoţiile sunt întotdeauna

aceleaşi.

R: Care este cea mai des întâlnită complicaţie la

naştere, cu care vă confruntaţi?

Naşterea nu trebuie sã aibã complicaţii.

Complicaţiile în expulzie presupun moartea

fãtului sau a mamei şi trebuie rezolvate în

secunde folosind anumite instrumente pentru o

scoatere rapidã.

R: Ce vă doriţi cel mai mult, pe plan profesional?

- Îmi doresc să avem condiţii bune de lucru, ca

să putem ajuta gravidele să nască bine şi

sănătos.

R: Şi acum la final, le puteţi da câteva sfaturi

tinerilor care doresc sã profeseze în acest

domeniu?

- Sã practice aceastã meserie doar dacã le place

şi simt cã li se potriveşte! Sã persevereze pânã

ajung cei mai buni!

9

Știm cu toții că avem drepturi precum cel la viată, la libertate, la educație și e clar ce înseamnă și ce importanţă au. Dar câtă lume știe că în Constituție există și dreptul la un “mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic ”? Ei bine, chiar dacă nu este evident, de condiția în care se află mediul înconjurător depind mult viața, sănătatea și pe termen lung chiar bunăstarea noastră și mai ales a urmașilor noștri. Problemele asupra cărora ar trebui să reflectăm și să încercam să găsim soluții sunt: încălzirea globală, contaminarea solului, aerului și a apei cu diferite substanțe, defrișările în masă și suprapopularea. Toate aceste probleme sunt cauzate de către om și distrug echilibrul primordial al Terrei. Deși susținem că suntem ființele superioare ale acestei planete, nu dăm dovadă decât de indiferenţă, imaturitate și ipocrizie. Ar trebui să realizăm că “Pãmântul nu ne aparține, noi îi aparținem lui”. Un aspect interesant e că lumea lovește din plin cele mai mari rezervoare de oxigen ale planetei: pădurile (prin defrișări) și oceanele. Poate că vă întrebați de ce au oceanele vreun rol în creșterea cantitãţii de oxigen din atmosferă? În oceane trăiesc niște microorganisme numite Plancton. Acestea produc o mare parte din cantitatea de oxigen a Terrei prin procesul de fotosinteză. Planctonul susține și viața marină, reprezantand o sursă de hrană. Datorită emisie masive de CO2 și alte gaze ce produc efect de seră, apa oceanelor se încălzește treptat și va duce la perturbarea procesului de fotosinteză a fitoplanctonului (parte a planctonului), rezultând și o scădere a cantității de oxigen. În plus, se pare că în oceane se află o cantitate mai mare de deșeuri decât pe uscat (majoritatea din plastic). Sună “mãreţ” ca noi, “oamenii de rand”, să găsim și să aplicăm anumite soluții pentru rezolvarea problemelor enumerate mai sus, atâta timp cât încă aruncăm ambalajele diferitelor produse pe jos, chiar dacă coșul de gunoi este la un metru depărtare. Există cazuri în care resturile menajere sunt aruncate chiar de la balcon. Casa să fie curatã, că strada nu ne aparține! La fel se întâmplă și cu sortarea gunoiului în coșurile de colectare selectivă… Un grad de dificultate prea ridicat pentru noi!

Dar știind că oamenii sunt egoiști și se gândesc doar la propria persoană și la câţiva apropriați, sin-gura modalitate de ai convinge este că indiferenţa de care dau dovadă în privința acestor probleme le-ar putea afecta sănătatea. Numeroase boli sunt produse de factorii poluanți din apă, aer și alimente. O boală legată de condiţiile de mediu nu este necesar să apară ca o acţiune a unei expuneri recente, ci poate fi legată de o expunere cu cinci, zece ani în urmă. Unele manifestari pot fi: dureri de cap, greaţă, vărsături, oboseală, ameţeală și alte simptome respiratorii. Tindem să credem că celelalte vietăți "urâte", "rele" sau "nefolositoare" sunt de umpluturã. Însă, interesant este că fiecare “ciudãţenie de pe pãmânt” joacă un rol important în stabilitatea acestuia, iar stabilitatea Pãmântului ne menține pe noi în viață. Datorită supraexploatãrii, multe specii de animale au dispărut și multe sunt pe cale de dispariție. Din România au dispărut: bourul, zimbrul, tarpanul, antilopa de stepã și capra de munte. Pe cale de dispariție sunt: râsul, capra neagră, vulturul alb și dropia. Decât să recunoaștem că greșim și să încercăm să ne schimbăm comportamentul, mai bine dăm vina pe oamenii ce mătura străzile, căci ei nu fac curat unde noi facem mizerie. Cu toate acestea, să nu uităm că totul în viată se învaţă. La fel și comportamentul eco. Educarea celor din jur (copii, tineri, bătrâni) în spiritul protejării mediului și transmiterea mesajelor eco către cei cu care interacţionăm sunt lucruri fundamentale de care ne facem responsabili ca și cetăţeni. Cu toții suntem înconjurați de mesaje eco și am auzit de nenumărate ori ce trebuie să facem pentru a proteja mediul înconjurător. Însă câți dintre noi chiar au răspuns acestui apel? Credem cã a sosit timpul să gândim global și să acționam local! (Budeanu Ionel-Daniel & Voiculescu Andreea-Lavinia)

(În imagine: ECO-Voluntarii LTNB)

“Un nou mod de gândire este necesar dacă oamenii vor să supravieţuiască.“ (Albert Einstein)

Bicarbonatul de sodiu este un produs ce se gãseşte în multe case, folosit atât pentru gãtit cât şi la curãţenie. Ştiaţi cã existã o mulţime de utilizãri medicinale ale bicarbonatului,

cum ar fi înlãturarea fãrã probleme a aşchiilor intrate în degete, sau periajul dinţilor?

Este extrem de bine cotat alãturi de peroxidul de hidrogen (apa oxigenatã) ca unul dintre cele mai puţin costisitoare şi sigure instrumente în scopul pãstrãrii sãnãtãţii (puteţi cumpãra un kilogram pentru circa 7 lei), aşa cã are sens sã aflaţi despre multiplele sale utilizãri citind cele inserate mai jos.

Poate fi folosit ca antiacid - calmează arsurile stomacale şi balonările. O linguriţă de bicarbonat de sodiu se amestecă cu un pahar de apă. Albeşte dinţii. Este recomandat ca o dată pe săptămână să ne spălăm pe dinţi cu bicarbonat - elimină bacteriile din gură, previne apariţia cariilor, curăţă dinţii pătaţi. Poate fi folosit la curățarea protezelor dentare. Gargara cu o jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu în apă împrospătează respiraţia, dar şi previne apariţia aftelor bucale şi ajută la vindecarea lor. Ajută la desfundarea căilor nazale, dacă se pune o linguriţă de bicarbonat de sodiu în picăturile de nas. Florile din vază se păstrează proaspete mai mult timp dacă se adaugă în apa de udat o linguriţă de bicarbonat de sodiu. Înlatură mirosurile neplăcute. Poate fi presărat în litiera pisicii, în scrumieră, în adidași sau pe șosete mirositoare. Înlătură mirosul de pește de pe mâini. Presărat pe la colţurile casei, pereţi, alungă furnicile, gândacii şi alte insecte nedorite. O linguriţă de bicarbonat adăugat în apa în care fierbe puiul sau găina va grăbi procesul de frăgezire al cărnii. Pentru a fi mai digerabile, boabele de fasole se pot fierbe în apă cu bicarbonat de sodiu. Omleta va ieşi mai pufoasă dacă se adaugă jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu la fiecare trei ouă folosite. Adaugaţi o ceaşcă de bicarbonat de sodiu în vasul de toaletă, lasaţi să acţioneze o oră, apoi clătiţi. Totodată va elimina şi mirosurile neplăcute. Foloseşte-l la curăţarea chiuvetei, dușului, căzii, obiectelor plastice sau de porţelan. Amestecat cu apă îl poţi pulveriza pe geamuri şi oglinzi, pentru a le curăţa. Bicarbonatul de sodiu înlătură grăsimile de pe farfurii, oale, etc. Curăţă covoarele - presaraţi bicarbonat, freacaţi uşor, apoi lasaţi să acţioneze o oră sau peste noapte. La sfârşit folosiţi aspiratorul pentru a curăţa locul. Puneţi puţin bicarbonat şi în maşina de spălat rufe. Veţi avea rufe mai curate. Înlătură zgârieturile sau urmele de creion de pe pereţi.

Pasta de bicarbonat curăţă suprafeţele care au corodat. Curăţă bine bijuteriile. Este un remediu pentru picioare umflate (la un litru de apă se adaugă 2 lingurițe bicarbonat de sodiu si 1 linguriță de sare). Este eficient contra tusei. La un pahar de lapte se pune 1 linguriță de bicarbonat de sodiu si se bea înainte de culcare. Luptă împotriva durerilor de gât. Se face gargară de 5 ori pe zi cu 2 lingurițe de bicarbonat de sodiu dizolvat intr-un pahar de apă. Contra guturaiului, soluția de bicarbonat de sodiu se folosește sub forma de picături pentru nas de 2-3 ori pe zi. Poate fi folosit drept leac împotriva ulcerului mulți ani. Atenție! Folosirea lui prea des da un efect invers. În medicină se folosește ca substanță antiaritmică. Un atac de cord se poate opri administrând 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu. Bicarbonatul de sodiu este și substanță cosmetică. Dați săpunul prin răzătoare și amestecati-l cu bicarbonat. Spălați față cu un tampon de vată înmuiat în amestec, de 2 ori pe săptămână. Curăță pielea de acnee si de celulele moarte, deschizand porii. O altă mască de față se prepară cu bicarbonat, miere si apă. 90% din bacterii si pesticide rămân pe legumele și fructele spălate cu apa de la robinet. Dacă în apă se adaugă bicarbonat de sodiu sau suc de lămâie, legumele si fructele se spală mult mai bine. Dacă aveți negi, trebuie sa-i ungeți cu pastă din bicarbonat cu ulei de ricin de 2-3 ori pe zi și să aplicați un pansament. Tratează infecțiile urinare prin combaterea infecției si reducerea acidității urinei. Luptă împotriva febrei musculare.Febra musculară înseamnă acumularea de acid lactic în mușchi. Bicarbonatul reduce aciditatea și durerea resimțită după exerciții intense. Secretul este să beți apă cu bicarbonat de sodiu în timpul exercițiilor sau imediat după.

(Surse: www.știri.apropotv.ro , www.naturiști.ro ,

www.unica.ro, www.ideipentruviață.wordpress.com)

(Rotaru Mihaela)

10

(Coslogeanu Gerogiana)

Trebuie să spun că mi-a fost foarte dificil să mă hotărăsc asupra unui singur subiect, având in vedere faptul că există atât de multe substanțe care au rol foarte important in organismul uman și nu numai. Dar într-un final m-am decis să scriu despre un supliment nutritiv, care a fost preferatul meu încă din copilarie, și anume Vitamina C sau acidul ascorbic. Dacă ar trebui să definesc Vitamina C în câteva cuvinte, aș spune că este de cele mai multe ori prezentă ca o pastilă albă, cu un gust acrișor, care are efecte foarte benefice pentru organism. Vitamina C se mai numește și L-enantiomerul acidului ascorbic (numele de „ascorbic" vine de la proprietatea sa de a preveni și vindeca scorbutul). Primatele (incluzând oamenii) și câteva alte specii din regnul animal, și-au pierdut proprietatea de a sintetiza vitamina C și trebuie să o obțină din alimentație. Vitamina C este un nutrient esențial vieții, solubil în apă, implicat în producția de glucocorticosteroizi și de anumiți neurotransmițători (substanțe care permit transmisia influxului nervos), în metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folic și al anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi și a nitrozaminelor, în reacții imunologice, care facilitează absorbția fierului la nivelul tubului digestiv. Acidul ascorbic e necesar pentru creşterea si repararea ţesuturilor din tot corpul. E necesar pentru formarea colagenului, proteinã ce intrã în alcãtuirea pielii, tendoanelor, ligamentelor, vaselor de sânge. Colagenul e implicat în formarea ţesutului cicatricial. În urma intervenţiilor chirurgicale masive, unii medici obişnuiesc sã administreze postoperator pe lângã antibiotice şi vitamina C, pentru o cicatrizare mai rapidã a plãgii. Vitamina C are şi un rol anti-infecţios. Ea activeazã sistemul imun prin creşterea producţiei de leucocite, de imunoglobuline şi interferon, substanţe implicate în apãrarea anti-infecţioasã. Prin efectul antioxidant, celulele sistemului imun sunt protejate de stresul oxidativ. Vitamina C are rol protector cardiovascular prin vasodilataţie, scãderea tensiunii arteriale şi scãderea procesului aterosclerotic. Se pare cã scade şi nivelul acidului uric din sânge, de aceea i se atribuie şi un rol în prevenţia gutei. Poate cea mai importantã indicaţie de utilizare a vitaminei C este prevenţia şi tratamentul scorbutului. În vreme ce vitamina C a fost descoperitã la începutul secolului al XX-lea, despre manifestãrile scorbutului se ştia încã de pe vremea lui Hipocrate. Boala a devenit foarte

cunoscutã în Evul Mediu, apãrând frecvent la membrii expediţiilor îndelungate pe mare, care nu aveau destule fructe şi legume proaspete de consumat. De aici şi denumirea de "boala marinarilor". Ei au gãsit şi un mod de prevenţie: se aprovizionau cu butoaie mari de limonadã. Abia câteva secole mai târziu s-a demonstrat legãtura între o structurã chimicã din sucul de lãmâie şi scorbut. Hipovitaminoza C se manifestã prin: obosealã, fragilitate capilarã, echimoze, hemoragii gingivale, purpurã cutanatã, paradontozã (uneori mergând pânã la pierderea dinţilor), dureri osoase, oboseala muscularã, umflarea încheieturilor. Toate acestea se explicã prin alterarea sintezei colagenului, structura care intrã în constituirea oaselor, a peretelui vascular, a dinţilor, a ţesutului cicatricial. În prezent scorbutul e o afecţiune rarã, care se întâlneşte predominant la alcoolici, malnutriţi sau vârstnici. Chiar dacã unele proprietãţi miraculoase ale acidului ascorbic, cum ar fi prevenţia cancerului, nu au fost cercetate în studii ample, e suficient sã ştim cã vitamina C scurteazã durata rãcelii, vindecã astenia de primãvarã, îmbunãtãţeşte oxigenarea celularã la fumãtori, e un bun tonifiant, face pielea mai suplã şi vasele mai rezistente. Şi, ca sã parafrazez o veche zicalã, "o portocalã pe zi ţine scorbutul la distanţã." Unde găsim Vitamina C? Aceasta se găsește în toate fructele și legumele acrișoare, cea mai bună sursa de Vitamina C rămânând lămâia verde. Fructele citrice (lămâie verde, lămâie, por-tocală, grepfruit), tomatele și cartofii sunt surse comune și foarte bune de vitamina C. Alte alimen-te bogate în vitamina C sunt: papaya, broccoli, varză de Bruxelles, coacăze, căpșuni, conopidă, spanac, pepene galben și kiwi, merișoarele și ar-deii iuți . ATENȚIE! În cantități mari, vitamina C poate cauza leziuni sau boli ale sistemului digestiv, provocând chiar și gastrită. Ştiaţi că… … Vitamina C este produsă din glucoză? Glucoza introdusă în organism se transformă într-un procent de aproximativ 60% în vitamina C? … În 1934, compania farmaceutică elvețiană Hoffmann-La Roche a fost prima care a produs sintetic, industrial, vitamina C, sub numele de marcă Redoxon?

(SURSE: www.maxfruit.infoaliment.ro; www.wikipedia.org; www.tratamente-naturiste.ro)

11

Atât de obişnuitã, de cotidianã şi de familiarã, apa este totuşi un lichid uluitor: are o serie de anomalii. Pentru apã parcã n-ar exista legi; este “ceva altfel” în lumea substanţelor. În naturã şi în experimente ea nu se comportã la fel ca alte substanţe. Dar, datoritã capriciilor ei, viaţa a putut sã se dezvolte şi sã existe în apã. Prima anomalie: dacã ţinem seama de structura ei chimicã şi de categoria de substanţe din care face parte, apa ar trebui sã se topeascã şi sã fiarbã la temperaturi mai scãzute, care nu existã pe Pãmânt. N-ar exista deci pe Pãmânt nici apã lichidã, nici solidã, ci doar sub forma de vapori. A doua anomalie: cãldura sa specificã ridicatã.

La apã, aceasta este de zece ori mai mare decât la fier. Apa se încãlzeşte de cinci ori mai încet decât nisipul, dar şi procesul de rãcire este lent. Datoritã capacitãţii excepţionale a apei de a absorbi cãldura, vietãţile marine nu sunt niciodatã ameninţate nici de o puternicã supraîncãlzire, nici de o rãcire excesivã. A treia şi a patra anomalie sunt strâns legate de

prima: apa are cãldura latentã de vaporizare şi cãldura latentã de topire foarte mari. Pentru a evapora apa dintr-un ceainic va fi nevoie de 5,5 ori mai multã cãldurã decât pentru a o fierbe. Dacã nu ar exista aceasta proprietate, multe lacuri şi râuri ar seca repede pânã la fund şi flora şi fauna din ele ar pieri. A cincea anomalie: îngheţând, apa se dilatã cu

9% faţã de volumul iniţial. De aceea gheaţa este mai uşoarã decât apa şi se ridicã la suprafaţã; rar un bazin de apã îngheaţã pânã la fund. Gheaţa care-l acoperã este un bun izolator termic, cãci conductibilitea termicã a gheţii, ca şi a apei este foarte micã. Sub un asemenea “cojoc” chiar şi iarna, în Antarctica, animalele marine nu suferã prea mult de frig. A sasea anomalie se referã la faptul cã atunci când sunt încãlzite, toate substanţele se dilatã, iar la rãcire se contractã. Şi apa se contractã datoritã frigului. Dar… în acest “dar” se aflã totul. Se contractã mereu când scade temperatura, dar la +4°C se atinge limita. De aici înainte, apa începe sã se dilate din nou, cu toate cã temperatura scade. De aceea apa are densitatea cea mai mare la +4°C. Ca urmare, iarna, rãcindu-se pânã la +4°C, ea coboarã la fund şi aici se pãstreazã în decursul întregului sezon rece (în bazinele cu apã dulce, cãci sãrurile marine complicã tabloul circulaţiei apei).

Aceastã anomalie salveazã viaţa tuturor vieţuitoarelor care ierneazã în râuri, lacuri şi heleştee. A şaptea anomalie: dintre toate lichidele, în afara de mercur, apa are cea mai mare tensiune superficialã. De aceea picãtura de apã tinde sã se face “ghem”. Picãtura de apã este strânsã ca într-un ambalaj în pelicula sa superficialã. Aşadar, suprafaţa apei este întotdeauna acoperitã cu o peliculã foarte subţire de molecule. Pentru a o rupe este necesarã aplicarea de forţã şi încã una destul de mare. Pe acesta peliculã ”aleargã” insectele de apã, se agaţã larvele de ţânţari şi se târãsc melcii cu cochiliile lor lor masive. Fizicienii au calculat ce halterã ar trebui atârnatã de o coloanã de apã de 3 cm pentru a o rupe. Ei bine, aceastã halterã ar cântãri peste o sutã de tone! Aceasta numai în cazul în care apa ar fi perfect purã. Însã în naturã, nu existã o astfel de apã. Substantele strãine rup verigile din lanţul solid al moleculelor de apã, iar forţele de coeziune dintre ele se micşoreazã mult. Tot forţele de coeziune ridicã apa în sus în tuburile capilare şi fisuri fine. Pe acest principiu se bazeazã hrãnirea plantelor şi circulaţia sângelui prin capilarele noastre. A opta anomalie se referã la faptul cã apa este

cel mai bun solvent din lume. Ea dizolvã foarte multe substanţe fãrã sã se modifice sub acţiunea substanţelor pe care le dizolvã. Datoritã acestei proprietãţi apa a putut deveni purtãtoarea vieţii. Toate soluţiile din organismele vii sunt preparate pe bazã de apã. Ele se modificã prea puţin în soluţie şi chiar însuşi solventul – apa – poate fi utilizat în repetate rânduri.

ATENŢIE LA LIPSA APEI DIN ORGANISM!!

În caz de o lipsã de apã de 6-10%: ameţealã,

dureri de cap, respiraţie grea, amorţeala picioarelor şi a mâinilor; densitate ridicatã a sângelui, tulburãri de vorbire, producţie redusã de salivã

În caz de o lipsã de apã de 1-5%: senzaţie de sete, nerãbdare, lipsã de apetit, pielea se înroşeşte, creşte pulsul, senzaţie de greaţã.

În caz de o lipsã de apã de 11-20%: spasme

musculare, tulburãri de vedere, înghiţire greoaie, tulburãri de auz, urinare cu dureri, pilele cu riduri.

(Coslogeanu Georgiana)

“Apei, i-a fost datã puterea magicã de a deveni seva vieţii pe Pãmânt”. (Leonardo Da Vinci)

12

(Aptula Camer)

Hârşova are ape termale cu proprietăţi curative peste cele din staţiunile de renume. Calităţile apelor sulfuroase i-au făcut pe oameni să se urce în maşini şi să meargă cu rulotele sau corturile pe malul Dunării pentru a se trata de reumatism. Un avantaj în plus este că la Hârşova nu plătesc niciun ban. Că Dobrogea reprezintă un teritoriu unic nu mai este cazul să o spunem. Tărâm al contrastelor, al mozaicului cultural, petecul de uscat ce se întinde între Dunăre şi Marea Neagră este binecuvântat cu locuri unice. De la cei mai vechi munţi ai Europei, la Delta pe care o formează Dunărea la vărsare, plaje sălbatice, păduri şi peşteri unice, recifi jurasici şi chiar izvoare cu ape termale cu proprietăţi excepţionale. Dobrogea se poate lăuda că a muşcat câte puţin din fiecare minunăţie a naturii. Situat pe malul drept al Dunării, în nord-vestul judeţului Constanţa, oraşul Hârşova este un vechi leagăn al umanităţii, dăinuind de peste şapte milenii, numindu-se în vremuri străvechi Carsium. Dunãrea aduce oraşului multe beneficii, printre ele înscriindu-se si izvoarele termale, o comoară care se dezgroapă singură din adâncuri, dar de care oamenii nu pot profita la justa ei valoare. Apele curg la vest de oraş, pe malul Dunării, unde există un canal care în vechime se numea „Puturosul“ sau „Puturoasa“, denumire dată de la mirosul persistent de sulf. Accesul la izvoare se face pe drumul spre Vadu Oii, pe un drum ros de camioane şi căruţe, printr-o pădure deasă care se termină pe malul fluviului. Punctul de reper este o instalaţie de pompat apa din Dunăre, folosită la o orezărie din apropiere. Două bazine din beton făcute de oamenii locului în 1978 reprezintă toată instalaţia prin care se valorifică apele termale. În ele sunt ancorate două ţevi, pe alocuri cârpite, prin care curge apa. Încă de acum câţiva ani, autorităţile publice locale au purtat discuţii pentru amenajarea unei staţiuni balneare la Hârşova. După îndelungi frământări, s-a găsit o soluţie salvatoare pentru valorificarea apelor binefăcătoare care ţâşnesc singure din măruntaiele pământului. În prezent, apa termală de la Hârşova, care iese singură din pământ, este captată în câteva

bazine din beton improvizate, amplasate pe malul Dunării. Apa, care atinge temperaturi de 43 de grade Celsius, este autopompată la suprafaţă, fără intervenţie mecanică, cu un debit de 45 m3/orã într-un bazin de beton - ca amenajare minimă pentru utilizarea la băi terapeutice. De 40 de ani, în condiţii improvizate, oamenii vin din toată ţara, în perioada verii, pe malul Dunării, cu corturi şi rulote pentru pescuit dar şi pentru tratament cu aceste ape termale. Apele termominerale de aici sunt omologate asemănător cu cele de la Băile Herculane, putând fi utilizate pentru cura balneară în bazele termale. Dar de unde şi până unde această comoară termală a Dobrogei la Hârşova? Izvoarele de la Hârşova sunt legate de depozitele sedimentelor din aluviunile Dunării. Sunt depozite dintr-un acvifer cuaternar. Prin 1970, s-au făcut foraje şi au fost identificate aceste izvoare sulfuroase şi iodobromurate, care au certe calităţi terapeutice. De asemenea, nivelul de bacterii din aceste ape este extrem de scăzut, ceea ce înseamnă că aceste ape sunt foarte bune pentru îmbăiere şi chiar pentru consum. Studii mai vechi demonstrează calităţiile acestor ape, un nivel mare de clor şi hidrogen sulfurat. Aceste valori justifică chiar construirea unui complex de sănătate pentru tratamente terapeutice. Astfel de izvoare termale sunt prezente în mai multe locuri de pe întinderea teritorială a judeţului Constanţa: la Topalu, la Ghindăreşi, tot pe cursul Dunării. De asemenea, sunt izvoare termale şi la Marea Neagră, unele exploatate foarte bine, cum sunt cele de la Mangalia sau de la Saturn. Aşadar, Dunărea şi Marea Neagră fac, încă o dată, daruri nepreţuite teritoriului dobrogean, daruri încă insuficient valorificate. (Surse: www.adevarul.ro; www.ziuaconstanta.ro www.digi24.ro)

13

În general invențiile sunt rezultatul unei îndelungate perioade de studii şi testãri, însă există multe cazuri în care acestea au fost făcute din greșeală sau în timp ce se încerca descoperirea altor lucruri. În acest articol vã prezentãm câteva dintre descoperirile accidentale care au jucat un rol important în evoluția științei și a lumii moderne. PENICILINA - a apărut în anul 1928, în timp ce in-ventatorul său, bacteriologul scoțian Alexander Fleming, se afla în vacanță. Fleming a uitat să-și curețe instalația de lucru înainte de a pleca în vacanță și când s-a întors a observat o ciupercă ciudată pe câteva din culturile sale de bacterii. În plus, a observat că bacteriile pe care se afla acea ciupercă nu se mai dezvoltau. Penicilina este și astăzi unul dintre cele mai utilizate antibiotice la nivel mondial. WARFARINA - este un anticoagulant utilizat pentru subțierea sângelui. Acest compus a fost descoperit de Karl Paul Link dupa ce un fermier l-a contactat în legătură cu hemoragia violentă a bovinelor pe care le deținea. Karl a bănuit că hemoragia are legatură cu alimentația bovinelor și astfel a testat furajele cu care erau hrănite acestea. În urma testelor a descoperit în fânul administrat animalelor o substanță anticoagulantă pe care a numit-o Warfarină. Această substanță a fost utilizată inițial ca otravă pentru șoareci, iar mai târziu, după mai multe cercetări, a fost utilizată pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge. Este utilizată și în present pentru prevenirea trombozei și tromboemboliei. COCA - COLA - a fost inventată de farmacistul John Pemberton, în timp ce încerca să prepare un remediu pentru durerile de cap. Pemberton a amestecat mai multe ingrediente, care sunt păstrate secrete și acum, și așa a rezultat cea mai celebră băutură răcoritoare. Cola a fost comercializată timp de opt ani în farmacii, ca medicament, înainte de a deveni suficient de populară pentru a fi vândută în sticle. TEFLONUL - este o substanță ce a fost descoperită accidental de Roy Plunkett în 1938. În timp ce încerca să obțină un nou refrigerant, Roy a stocat un gaz numit TFE în cilindri presurizați. Atunci când a dorit să utilizeze gazul a observat că acesta se transformase în fulgi albi cu o textură ceroasă. Această substanță era foarte alunecoasă, stabilă, rezistentă la caldură, apă, acid și la aproape orice altceva. Abia în 1954, inginerul francez Marc Grégoire a descoperit cum poate îmbrăca aluminiul

în această substanță și astfel au aparut primele tigăi acoperite cu teflon sub marca Tefal. Teflonul este o substanță inertă față de toate substanțele chimice și este considerat a fi al treilea dintre cele mai alunecoase materiale existente. CIPSURILE DE CARTOFI Spre deosebire de celelalte invenții prezentate în acest articol cipsurile de cartofi nu au fost descoperite din greșeală, ci datorită unei farse. Legenda spune că pentru a face o farsă unui client nemulțumit de grosimea cartofilor prăjiti, George Crum (bucătar) a tăiat cartofii cât a putut de subțire, i-a prăjit până au devenit crocanți și apoi a pus peste ei foarte multă sare în speranța că aceștia vor deveni necomestibili. Surpriza a fost că aceștia au fost apreciați de clientul nemulțumit care a mai comandat o porție. Aceștia au devenit specialitatea casei și au primit numele de Saratoga chips. Totuși, aceasta este o legendă, iar cercetările arată că existau rețete similare înainte ca George Crum să fi descoperit chipsurile.

BOTOX

Alastair și Jean Carruthers nu au descoperit botoxul

ci efectele acestuia asupra ridurilor. Acest lucru s-a

întamplat în 1987 în timpul unor experimente în

care aceștia utilizau doze mici de botox pentru a

combate anumite afecțiuni ale ochilor pe parcursul

cărora au observat că injectarea acestei toxine

produce dispariția ridurilor.

ZAHARINA a fost descoperită din greșeală de Constantine Fahlberg în 1879 în încercarea de a sintetiza alte substanțe. În timp ce mânca acasă acesta a observat că pâinea era dulce deși nu adăugase zahăr. Fahlberg a realizat că pâinea era dulce datorită substanțelor pe care încerca să le sintetizeze în laborator, care au ajuns și pe mâinile sale. În prezent această substanță este prezentă în foarte multe produse, în special în cele dedicate diabeticilor. PLASTICUL - a fost descoperit, din greșeală, de chimistul Leo Hendrik Baekeland. El încerca să obțină o alternativă mai ieftină pentru bachelită (o rășină sintetică, utilizată ca materie plastică pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic). În timpul experimentelor sale, Baekeland obținut un amestec maleabil care putea să reziste la temperaturi ridicate fără a se distorsiona. De atunci, plasticul, este folosit la scară largă.

(Sursa: http://science.discovery.com)

(Dumitrescu Anda - Ioana)

14

Olimpiada de biologie sau chimie reprezintă bucuria descoperirii și înțelegerii unor științe fascinante și momentul, pentru mulţi dintre participanți, al alegerii viitoarei profesii.

Și mai înseamnă ceva: legarea de statornice

prietenii care, peste ani și de multe ori,

se transformă în fructuoase colaborări

științifice.

La ediţiile din acest an liceul nostru a fost

reprezentat la biologie de cãtre eleva Paraschiv

Maria Irina (XI A), iar la chimie de cãtre elevul

Chiriac Ciprian (X A).

Colegii noştri, bine pregătiţi şi dornici de afirmare au

obţinut calificarea la faza naţionalã în urma unei

munci stăruitoare, iar acum ne împărtăşesc din

experienţa lor.

R: Începem prin a vã mulțumi pentru bunăvoința

de a accepta acest interviu! Vã apreciem pentru

rezultatele obținute și considerãm că povestea

voastrã merită promovată și apreciată.

Aşadar, o primã întrebare fireascã: de unde

pasiunea pentru biologie / chimie?

P.M. Pot spune că am început să îmi placă biologia din şcoală generală, mai precis din clasa a VII-a când am studiat pentru prima dată anatomia corpului uman. C.C. Pasiunea pentru chimie o am încă din copilărie, atunci când, copil fiind, mă uitam la un post de desene animate în care doi vrăjitori amestecau tot felul de ingrediente pentru a crea noi poţiuni ce ajutau la salvarea lumii. Apoi eu copiam reţetele cu tot felul de lucruri găste prin casă (oţet, ulei, sare, condimente, petale de flori etc.) şi desigur, le testam pe animale (de obicei câinii nefericiţi din faţa blocului). Crescând, am început

să fac exerimente în clasele primare după cartea de ştiinţe ale naturii şi prn clasa a IV-a am aflat că acea magie care ajutã oamenii se numeşte chimie, iar studierea ei se face începând cu clasa a VII-a. De atunci visam la momentul în care noi vom începe să facem chimie iar din acel moment nu există o zi în care să nu mă gândesc la un mecanism, o reacţie alambicată şi la cât de frumoasă este această materie.

R: Vã așteptaţi să obțineţi calificarea la faza națională? Cum aţi reacţionat atunci când aţi aflat? P.M. Îmi doream să mă calific, dar nu eram sigură, deoarece sunt mulţi elevi buni care participã. Faptul că m-am calificat a fost o bucurie enormă, deoarece a fost o confirmare a cunoştinţelor mele. C.C.Sincer să fiu, eu am avut tot timpul încredere în mine, iar încă din clasa a VIII-a am sperat de fiecare dată că voi ajunge la faza naţională, iar în momentul în care am aflat, eram lângă bunica mea şi am luat-o în braţe, am început să sar de bucurie şi am sunat-o imediat pe doamna profesoară să-i zic rezultatul. R: Cum a fost la Olimpiada Naţionalã? Câte probe aţi avut de trecut? Descrieti un pic atmosfera de concurs. P.M. Olimpiada naţională s-a desfăşurat în Satu Mare şi a constat în două probe, una practică, ce a avut loc luni şi una teoretică, următoarea zi. Atmosfera de concurs o pot descrie că fiind încărcată de emoţii, cel puţin aşa a fost pentru mine.Toţi elevii ce au ajuns acolo au fost cel puţin la fel de motivaţi şi emotionati ca mine. Îmi doream mult să iau un premiu sau o menţiune, însă după ce am aflat punctajul de la proba practică în număr de 70 de puncte din 100, am ştiut că deşi nu e chiar aşa puţin, nu e îndeajuns cât să iau ceva. Deşi m-am simţit un pic descurajată la început mi-am zis că trebuie să iau a două zi un punctaj mai mare, chiar dacă nu iau menţiune, dar să îmi arăt mie că pot mai mult. A două zi, la proba teoretică, am luat 85 de puncte, fapt ce mi-a ridicat moralul. C.C. A fost foarte frumos, un vis devenit realitate, cea mai frumoasă experienţă avută până acum. La acest concurs, am avut de trecut două probe: una teoretică (unde ni s-au evaluat cunoştinţele teoretice, în mecanisme şi reacţii) şi una practică.

15

(Aptula Camer Constantin Andra Denisa)

16

R: Cum vi s-au pãrut elevii din celelalte judeţe ale ţãrii? Aţi legat prietenii? P.M. Nu pot descrie într-un cuvânt elevii din celelalte judeţe, mai ales că nu am avut când să îi cunosc pe toţi, dar din ce am văzut pot spune că sunt elevii că toţi ceilalţi, unii mai vorbăreţi, alţii mai interiorizaţi, unii mai ambiţioşi, alţii mai relaxaţi,etc. M-am înţeles bine cu câţiva, timpul a fost însă prea scurt pentru a lega o prietenie, dar mai ţin legătură cu ei. C.C. Au fost unii foarte buni, alţii mediocri, unii foarte ciudaţi, alţii foarte sociabili, m-am împrietenit cu elevii de la Iaşi şi Bucureşti, dar o prietenie strânsă am legat, cum era firesc, cu cei din lotul nostru. R: Ce înseamnă pentru voi participarea la olimpi-ada naţionalã? Sunteţi acum mai motivaţi pentru a pãşi cu mai multã încredere pe drumul perfor-manţei? P.M. Participarea la olimpiada naţională mi-a dat mai multă încredere în mine, dar indifferent dacă m-aş fi calificat sau nu consider că aş fi rămas la fel de motivată. C.C. Participarea la olimpiadă a însemnat foarte mult pentru mine, mi-a demonstrat că dacă eşti perseverent şi faci foarte multe sacrificii, iubeşti ceea ce faci şi mai ales îţi doreşti foarte mult acel lucru, îl vei obţine. Pot spune cã acum sunt mult mai motivat şi doresc sã ajung chiar la următoarea etapă, cea internaţională. R: Ce credeţi cã v-a lipsit pentru ca să fi obţinut un rezultat mai bun? Cât a contat ajutorul venit din partea profesorului? P.M. Cred că ar fi trebuit să fiu mai atentă şi mai calmă, să îmi stăpânesc mai bine emoţiile. Ajutorul din partea doamnei profesoare a fost foarte important, deoarece dumneaei mi-a arătat ce am de învăţat şi mi-a explicat ce nu înţelegeam. C.C. Ceea ce mi-a lipsit a fost atenţia în momentul probelor. Ajutorul profesorului a contat în proporţie de 70% pentru mine, deoarece doamna profesoară m-a ajutat enorm în această etapă, mi-a răspuns la întrebările pe care le aveam, mi-a arătat cum se rezolvă problemele, cum să lucrez corect un experiment, am petrecut zeci de ore poate chiar sute din timpul nostru liber încercând să desluşim tainele chimiei şi mai presus de toate m-a susţinut din punct de vedere moral şi m-a încurajat până şi în momentul în care credeam că totul e în zadar. Într-un cuvânt mi-a fost ca o mamă şi pentru asta îi voi mulţumi veşnic.

R: Ce planuri de viitor aveţi? Vã gândiţi sã alegeţi Medicina sau un domeniu care are legãturã cu disciplinele chimie / biologie? P.M. Doresc să urmez facultatea de Medicină generală din Bucureşti. C.C. Am vrut să aplic pentru facultatea de Medicină, dar când am aflat cât de mult depinde această ştiinţă de chimie şi fără ea milioane de oameni ar muri deoarece nu ar exista medicamentele, anestezicele, dezinfectanţi, diferenţiere a celulelor etc., am ales să urmez facultatea de chimie, deoarece este singurul mod prin care putem să facem cu adevărat bine omenirii. Aşadar, planul meu este să urmez facultatea de chimie (de preferat în străinătate) şi apoi să intru într-o echipă de cercetare pentru noi medicamente şi astfel să pun capăt suferinţei oamenilor. R: Foarte frumos visul tãu! Îţi dorim sã ţi-l îndeplineşti! În afară de biologie / chimie, ce alte hobby-uri mai aveţi? Ce faceţi în timpul vostru liber? P.M. Ce fac în timpul liber? Ce face orice licean. Ies cu prietenii, încerc să fac sport zilnic... C.C. În timpul meu liber tot chimia ocupă 90% dn activităţile relaxante, iar 10% sunt fie temele pentru liceu, fie lucruri normale (filme, ieşit în oraş etc.). R: Ce înseamnã pentru voi un elev de succes şi care este preţul plãtit pentru a fi un elev de succes? P.M. Nu consider că am avut de plătit un preţ. Ce am învăţat am învăţat din placere şi am avut mereu grijă să îmi găsesc timp pentru mine şi pentru prieteni. Aşa cã nu am simţit că a trebuit sã mă abţin de la ceva pentru a mă califică. C.C.Preţul plătit înseamnă foarte mult timp liber sacrificat, toate vacanţele, cea de varã, cele interse-mestriale, sărbătorile, fiecare weekend şi înseamnă să spui nu de foarte multe ori somnului, ieşirilor cu prietenii în oraş etc. R: Dacă ar fi să alegeţi o melodie, un cuvânt sau un vers care să vă caracterizeze, ce aţi alege? P.M. Optimism. C.C. “ Cine vrea să răspândească lumină, trebuie să reziste arderii.” Vã felicitãm pentru toate rezultatele voastre şi vã dorim sã continuaţi pe acest drum al performanței, cu noi şi noi succese!

“Prietenia este singurul ciment care va ține lumea împreună”

17

Crenvurştii au preţ relativ mic şi

sunt şi gustoşi. Ne păcăleşte şi plăcuţa din galantar: crenvurşti din carne de porc sau din piept de pui. Dacă citiţi atent ce scrie pe etichetă, o să descoperiţi un conţinut de carne de maximum 40 la sută. Restul este slănină, amidon, multe chimicale şi sare. Tocmai de aceea, spun medicii nutriţionişti, crenvurştii nu sunt varianta corectă de mic dejun. Teoretic, crenvurştii ar trebui să conţină carne de calitate. Cu un pic de muştar şi o chiflă, în 5 minute am putea avea micul dejun sau cina pe masă. Copiii sunt primii care îi preferă, mai ales că producătorii au conceput variante speciale pentru ei. Ce îi face periculoşi pentru sănătate? Crenvurştii sunt tocătură din resturi de carne, tendoane, şoric, slănină, cu totul, până la 40 la sută grăsime, la care se pune şi carne dezosată mecanic sau carne MDM, o tocătură din resturi precum tendoanele. Grăsimea din crenvurşti ne îngraşă şi creşte nivelul colesterolului. Crenvurştii mai conţin şi nitrit dar şi nitratul de sodiu, E250 şi E251, care împiedică dezvoltarea bacilului botulinic şi dau mezelurilor o culoare rozalie, apetisantă. Totodată, conţin şi monoglutamat de sodiu, sau E621, substanţă care face mâncarea gustoasă.

Deşi par dietetici, crenvurştii au o calitate îndoielică şi sunt bogaţi în grăsimi şi aditivi. Pe lângă restul aditivilor periculoşi au şi adaos mare de sodiu, deloc bun pentru sănătate. Medicii nutriţionişti spun cã mezelurile ar trebui excluse total, mai ales din

alimentaţia copiilor, pentru că le pun în pericol sănătatea şi procesul de creştere. Sfatul lor este să consumam alimente care ne aduc beneficii sănătăţii (vitamine, minerale, etc., nu alimente fără nici o calitate nutriţională, care nu doar că nu aduc nici un beneficiu, dar ne şi fac rău. Există variante de mezeluri mai puţin nocive, dar acestea sunt mai scumpe. Sau mai avem varianta în care mezelurile se pregătesc în casă. Dacă ne place atât de mult ideea de mezel putem încerca să ni le facem noi acasă din carne proaspată, de bună calitate, adaugând doar condimente. Sau putem încerca diferite tipuri de ruladă de carne coaptă în cuptor. Tot medicii spun că în România 6 din 10 români mor din cauza bolilor cardiovasculare. Iar carnea procesată, printre care şi preferaţii românilor, cren-vurştii, conţin sare, dar şi acei nitriţi şi nitraţi, sub-stanţe extrem de dăunătoare pentru inimă. (sursa: http://adevarul.ro/)

(Veseliu Cristina)

„Alimentul tău să fie medicamentul tău, şi medicamentul tău să fie alimentul tău.” (Hipocrate)

MARGARINA - grãsime vegetalã,

dieteticã, uşoarã... Sunt proprietãţi care i se atribuie margarinei sau grãsimilor vegetale hidrogenate. Aceste idei sunt însã

total greşite. Nutriţioniştii ne avertizeazã cã margarina este mai periculoasã decât grãsimile naturale animale – untura de porc, untul. Pe termen lung, margarina determinã apariţia bolilor cardiovasculare, a bolilor neurodegenerative. Atunci când sunt asimilate de cãtre organism, aceste grãsimi afecteazã sistemul imunitar, determinã o sensibilitate mai mare la infecţii, la intoxicaţii şi chiar la cancer. Margarina poate dezvolta şi rezistenţa la insulinã, în cazul diabeticilor. Margarinele sunt grãsimi vegetale, produse asemãnãtoare untului, care devin solide la tempera-tura camerei şi tartinabile. Ironia este însã cã nişte grãsimi de origine vegetalã, sãnãtoase la început, sunt transformate în grãsimi saturate artificiale. Aceste grãsimi sunt asemãnatoare celor animale, dar sunt periculoase pentru sãnatate.

Se gãsesc în numeroase produse alimentare.

Pentru a vã convinge de acest lucru, faceţi un test: mergeţi într-un supermarket şi citiţi etichetele alimentelor! Veţi vedea cã margarina sau grãsimile vegetale hidrogenate se ascund în foarte multe produse. Începând de la maioneze şi pânã la unele sortimente de pâine, biscuiţi, produse de patiserie, bomboane, ciocolatã, snacksuri, chipsuri sau pop-corn, toate conţin grãsimi vegetale hidrogenate sau parţial hidrogenate. Existã persoane care ţin cure de slãbire şi mãnâncã margarinã, în ideea cã aceasta conţine mai puţine calorii. Acesta nu este decât un mit, lansat de reclamele care spun cã margarina este dieteticã. În realitate, cei care vor sã slãbeascã cu margarinã nu pierd în greutate, pentru cã margarina are valoare energeticã mare. Şi margarina, şi untul au acelaşi numãr de calorii – 750 de calorii /100 g. Însã avantajul este de partea untului care este un produs natural, pe când mar-garina – unul artificial. Margarina este chiar mai periculoasã decât untul care are 250 mg colesterol /100 g sau slãnina de porc care are 70 mg cholesterol /100 g.

(Memiş Elif & Constantin Andra Denisa)

18

Ingrediente: un piept de pui; caşcaval; 2 roşii mari; 3 castraveţi; o salată medie; 2 ouă; sare; piper; busuioc; boia de ardei dulce; oţet; ulei de măsline.

Mod de preparare:

Pasul 1: Se taie pieptul de pui în bucăţi potrivite şi se condimentează cu sare, piper, busuioc şi boia de ardei dulce. Pasul 2: Se pune puiul într-o tigaie tip grătar fără ulei, dar cu un sfert de cană de apă. Se lasă ochiul la foc mic şi se acoperă tigaia cu un capac pentru ca puiul să se facă bine pe interior şi aşa apa şi aburul rezultat îi va da frăgezime cărnii, iar condimentele se vor amesteca. Pasul 3: Focul se lasă mic până când carnea se face pe interior, capătă o culoare albicioasă, apoi se dă capacul la o parte şi se dă ochiul mediu pentru a se evapora apa rămasă. Carnea este gata când devine puţin crocantă deasupra. Pasul 4: Se spală legumele. Roşiile se taie în cu-buleţe sau în felii, nu foarte mari, la fel şi castraveţii. Salata se taie fin, în fâşii subţiri. Pasul 5: Între timp se fierb cele două ouă, până devin tari, dar nu foarte mult fiindcă gălbenuşul va căpăta o culoare verzuie deasupra şi va strica aspec-tul salatei. Apoi, după ce se fierb ouăle, se taie în felii. Pasul 6: Se adaugă în salată două linguri de ulei de măsline, sre piper şi oţet după gust, apoi se amestecă. Pasul 7: Se taie caşcavalul şi carnea de pui în cubuleţe mici. Pasul 8: Se aşează în farfurie salata rezultată şi se presară deasupra caşcaval şi pui, iar feliile de ou se pun pe marginea farfuriei. Puteţi aşeza cum vreţi voi caşcavalul, puiul şi oul, dar să nu le amestecaţi fiindcă oul se va fărâmiţa şi salata va avea apoi un aspect inestetic.

INGREDIENTE: spaghete, caşcaval, caşcaval feliat, brânzã topitã, boia iute, piper negru, cimbru şi piept de pui. MOD DE PREPARARE: se fierb spaghetele timp de

10 minute; se fierb la foc mic pieptul de

pui împreunã cu bulionul; se adaugã caşcavalul, brânza topitã şi se fierb pânã când caşcavalul se topeşte; se condimenteazã dupã gust

cu sare, piper, cimbru şi boia iute.

compoziţia se adaugã peste spaghete.

Poftã bunã!

(Memiş Elif)

Constantin Andra Denisa

Curiozitãţi culinare Prima supã din lume Cercetãtorii spun cã prima supã a fost produsã în jurul anului 6000 înaintea erei noastre. Ingredientul principal? Carnea de hipopotam. Cel mai mare fel de mâncare Mergi la restaurant şi ţi-e o foame de lup? Orice ţi-ai comanda, nu îi vei întrece pe beduini. Aceştia servesc la nunţi un fel de mâncare oarecum ciudat: cãmila umplutã cu oaie, oaia fiind umplutã cu pui, care la rândul lor sunt umpluţi cu peşti, iar în peşti sunt introduse ouã. Ce zici, ai reuşi sã îţi termini porţia? Intestine de peşte În Filipine se consumã o mâncarea foarte ciudatã pentru noi, preparate din excremente şi intestine de peşte. Aceasta mâncare se serveşte crudã şi este asezonatã cu ou fiert, felii de ceapã şi condimente, fiind consideratã o delicatesã.

19

Sub acest generic ne-am gândit sã vã

prezentãm mai multe informaţii pe care sperãm

sã le gãsiţi distractive şi chiar interesante.

Cercetările arată că ţânţarii sunt mult mai atraşi de

persoanele care tocmai au mâncat banane?

Sughiţul trece dacă ţineţi mâinile în apă foarte

rece sau dacă vă zgâriaţi lobul urechilor cu unghia?

O pisică în casă înseamnă scăderea tensiunii

arteriale şi, ca urmare, a riscurilor unei boli

cardiace?

O persoană este cu circa 6mm mai înaltă pe timp

de noapte?

Primă măsură de contracepţie cunoscută în

istorie a fost folosirea excrementelor de crocodil de

către egipteni în anul 2000 i.Hr?

Creierul omului de Neanderthal era mai mare

decât al nostru?

Plămânul drept primeşte mai mult aer decât cel

stâng?

Este imposibil să strănuţi cu ochii deschişi?

Un strănut are o viteză de peste 965 km/h?

Un bărbat obişnuit mănâncă în jur de 50 de tone

de alimente de-a lungul vieţii pentru a menţine o

greutate de 80 de kg?

Pentru a putea citi hărţi, trebuie să ai ceea ce se

numeşte "abilitate spaţială", pe care majoritatea

bărbaţilor o au bine dezvoltată, spre deosebire de

femei?

70% din oameni se tem mai mult de păianjeni

decât de moarte?

Celulele moarte ale pielii constituie aproape 60%

din praful pe care îl ştergem de pe mobile?

Prima femeie din Europa care a fumat a fost

regina Caterina de Medicis, pentru că a fost

convinsă de astrologi şi prezicători că tutunul îi va

revigora tenul?

Unele paste de dinţi conţin antigel şi majoritatea

sunt toxice, de aceea se recomandă să nu înghiţiţi?

Şerveţelele nazale au fost iniţial folosite ca

bandaje în Primul Război Mondial?

În anul 2020, bolile mintale vor reprezenta a doua

cauză de deces, se arăta într-un raport al OMS, din

cauza poluării, alimentaţiei chimizate şi mutaţiilor

genetice ale plantelor?

Fiecare persoană are o amprentă unică a limbii,

aşa cum sunt şi cele ale degetelor?

Feniletilamina produce o uşoară stare de visare şi

este produsă de către creier în momentul în care

doi oameni sunt îndrăgostiţi, iar aceeaşi substanţă

se găseşte şi în ciocolată?

Durata de viaţă a unei papile gustative este de 10

zile?

Creşterea creierului se opreşte în jurul vârstei de

15 ani?

Întâmplările cele mai frecvente în vise sunt:

căderile; eşecurile repetate în desfăşurarea unor

acţiuni; activităţi legate de locul de muncă sau de

şcoală; experienţele sexuale; persoana care

doarme se visează că fiind urmărită sau atacată de

cineva?

Sunt necesare aproximativ 200.000 de încruntări

pentru apariţia unui rid permanent deasupra

sprâncenelor?

Usturoiul este cunoscut ca fiind un aliment

benefic cu un puternic caracter antibacterian şi

antiviral. Deşi usturoiul nu produce daune dacă

este ingerat, acesta poate produce leziuni grave ale

pielii dacă este aplicat direct pe ea. Aplicarea direct

pe piele, ca urmare a unor “leacuri băbeşti” poate

duce chiar şi la grefe de piele. Multe “leacuri” de

acest gen sunt folosite pentru a elimina aluniţele şi

coşurile.

Porcii sunt foarte asemănători oamenilor din punct

de vedere al ADN-ului. Aproximativ 94% din ADN-ul

unui porc este similar ADN-ului uman. Totodată,

porcul este apropiat de om și din punct de vedere

anatomic și fiziologic și este deja utilizat pentru în-

grijirea medicală a oamenilor, cum ar fi chirurgia

cardiacă. Această apropiere recomandă porcul ca

pe un bun candidat pentru grefa de organe.

În acest sens, o echipă de cercetători din Polonia a

reușit modificarea genetică a patru porci, astfel

încât aceștia posedă acum o combinație de două

gene ce îi face să fie mai apropiați din punct de

vedere genetic de oameni decât alți porci. Această

reușită înseamnă că sunt șanse mai mici ca

sistemul imunitar al pacienților umani să respingă

organele transplantate de la porci.

(Budeanu Ionel - Daniel)

20

21

Atunci când vorbim de substanțe scumpe, primul lucru care ne vine în minte este aurul. Într-adevăr, aurul este un metal scump, dar prețul său este incomparabil mai mic decât multe alte substanțe existente pe Pământ. Cei de la Business Insider au realizat un top al celor mai scumpe substanțe existente în prezent pe Pământ: 20. Trufele Poate să coste până la 2000 de dolari pentru un kilogram. Este un tip de ciuperci ce se folosesc la prepararea diferitor rețete de paste, carne sau orez. 19. Șofranul Costă peste 11 dolari per gram sau 5.040 de dolari per kilogram. Şofranul este o plantă mediteraneană, din care se poate extrage condimentul şofran, considerat cel mai scump condiment din lume, uleiuri aromatice, precum şi numeroase alte substanţe cu utilizări în medicină şi alimentaţie. 18. Caviarul de beluga iranian Costă minimum 35 de dolari un gram. Este considerat drept unul dintre cele mai gustoase aperitive, consumat pe biscuiți sărați. 17. Aurul Prețul în prezent este de aproximativ 40 de dolari pentru un gram, dar e în continuă creștere. 16. Rodiul Acest metal, extrem de rar, costă minimum 45 de dolari per gram. Datorită durităţii sale, este utilizat în catalizatoarele autovehiculelor pentru a reduce emisiile de carbon. 15. Platina Costă de la 48 de dolar per gram. Fiind extrem de rezistent la coroziune, se folosește confecţionarea bijuteriilor, în echipamente de laborator, în medicina dentară, pentru realizarea unor contacte electrice şi mai ales în catalizatoarele autovehiculelor. 14. Cornul de rinocer Costă ce puțin 55 de dolari per gram și este folosit mai mult în medicina netradițională. 13. Creme de la Mer Această cremă costă peste 70 de dolari per gram. Deși nu este demonstrat științific, se vorbește că ar întineri încă de la prima utilizare. 12. Heroina Este o substanță extrem de periculoasă pentru sănătate și unul dintre cele mai căutate droguri de către dependenți, ajungând ca un gram să coste peste 100 de dolari. 11. Metamfetamina Numit și „cristal”, acest drog chimic poate ajunge să coste și 120 de dolari pentru un gram. Este extrem de periculos, provocând stări de euforie.

10. Cocaina crack E un tip de cocaină mai puternic, care costă peste 600 de dolari pentru un gram. 9. LSD 3000 de dolari poate să ajungă să coste un gram din acest drog halucinogen. 8. Plutoniul Substanță deosebit de radioactivă, folosită în special drept combustibil pentru reactoarele nucleare sau la fabricarea armelor nucleare. 7. Taaffeite Poate ajunge să coste și 20 de mii de dolari pentru un gram. Taaffeite este un mineral mov considerat de un milion de ori mai rar decât diamantul. Totuşi, este foarte dur, astfel încât poate fi prelucrat greu pentru bijuterii. 6. Tritiul Costă 30 de mii de dolari pentru un gram și este folosit în sursele de lumină, precum în cazul inscripțiilor EXIT. Doar în SUA sunt 2 milioane de astfel de inscripții. 5. Diamantul Ajunge și la 65 de mii de dolari pentru un gram, fiind utilizat în industria bijuteriilor. 4.Painite Ajunge și la 300 de mii de dolari pentru un gram, fiind considerat drept cel mai rar mineral. Este utilizat la terapiile cu cristale sau doar ca mineral ornamental. 3. Californiul 252 Un gram costă 27 de milioane de dolari. Californiul este un metal radioactiv, un produs chimic sintetic, care poate fi folosit ca sursă de neutroni pentru reactoare nucleare. 2. Antimateria Antimateria costă 100 de trilioane de dolari pentru un gram, iar pe viitor ar putea alimenta navele spațiale care ar explora spațiul cosmic. 1. Soliris - cel mai scump medicament din lume Considerat cel mai scump medicament din lume, Soliris este produs de compania Alexion Pharmaceutical. Soliris îi ajută pe cei care suferă de o boală foarte rară a sistemului imunitar, denumită „parozysymal nocturnal hemogloginuria”: atunci când omul doarme, globulele roşii din sângele său sunt distruse. Tratamentul anual cu această substanță depășește 500 de mii de dolari.

(Sursa: http://www.wall-street.ro/)

(Voiculescu Lavinia Andreea)

…chinezii sunt cei care au inventat cerneala, cu 2500 de ani i. Hr.? Aceasta era fabricatã din funingine, lipici şi diferite substanţe aromatice? …aparatul care distruge în proporţie de 99% virusul gripei aviare şi bacteriile de tipul Salmonella sau Ecoli, a fost creat de o companie scoţianã? Funcţionând cu raze de luminã ultraviolete, aparatul dezinfecteazã biroul, suzeta copilului sau capacul toaletei în doar 5 secunde. …ozonul este un gaz cu miros caracteristic şi se foloseşte ca dezinfectant la purificarea aerului, apei alimentare, la finisarea şi albirea fibrelor textile, animale, vegetale şi artificiale şi la decolorarea pastei de hârtie igienicã? Distrugerea insectelor, tratarea bolilor, tutunului, fermentarea gunoiului, îmbãtrânirea vinului, alcoolului, coniacului se fac folosind ozon. …consumul de fructe şi legume poate ajuta corpul sã producã aspirina proprie? “Journal of Agriculture and Chemestry” a demonstrat în urma unui studiu cu participanţi umani cãrora li s-a dat acid benzoic, o substanţã naturalã întâlnitã în fructe şi legume, cã propriul lor corp produce acid salicilic, componenta –cheie în compoziţia aspirinei, cu proprietãţi anti-inflamatorii şi de calmare a durerii. ...apa regalã este unul din puţinii reactivi care pot dizolva aurul şi platina şi cã ea consta dintr-un amestec de acid clorhidric şi acid azotic? …un strãnut genereazã un current cu viteza de 166 km/h, iar un tuşit 100 km/h? …exersãm cel puţin 30 de muşchi atunci când zâmbim? …forma creierului se schimbã la adolescenţã? …nasul funcţioneazã ca un aparat de aer condiţionat: încãlzeşte aerul rece, rãceşte aerul cald şi reprezintã un filtru pentru impuritãţi? …o persoanã respirã, în medie, pe parcursul vieţii, aproximativ 18 kg de praf? … cel mai puternic muşchi din corpul uman este cel al limbii? … cea mai mare celulã a corpului uman este ovulul, iar cea mai mica spermatozoidul? … pentru a face un singur pas, un om foloseşte 200 de muşchi din corp?

… mâncarea are nevoie de 7 secunde pentru a ajunge din cavitatea bucalã în stomac? …o celulã intestinalã trãieşte, în medie, 11 ore, în timp ce una nervoasã poate atinge venerabila vârstã de 60 de ani? …un fir de pãr poate susţine o greutate de 3 kg? …numărul de fire de păr pe care le are o persoană, în medie, pe cap, este între 90.000 și 150.000, potrivit Harvard.edu? Persoanele blonde au cele mai multe fire de păr, în medie, având părul cel mai des, pe când cele roșcate au cele mai puține fire de păr, având părul mai rar. …la naştere un copil are 300 de oase; la maturitate, cu 20% mai puţine? …pielea unei personae câtãreşte, în medie, de douã ori mai mult decât creierul? …unghiile de la degetele mâinilor au o vitezã de creştere de 4 ori mai mare decât cele ale degetelor de la picioare? …dreptacii au o viaţã mai lungã cu 9 ani decât

stângacii?

…femeile rostesc aproximativ 7 000 de cuvinte pe

zi, pe când bãrbaţii doar 2 000?

…în medie o persoană adultă adoarme în 7 minute.

Dacă s-ar pune cap la cap numărul total de ore

dormite, o persoană doarme aproximativ 25 de ani

în întreaga viață (o treime de viață), doar 50 de ani

petrecându-i în mod activ.

…dacã cineva cască în prezenţa ta, vei începe şi tu să faci acelaşi lucru? Chiar şi dacă doar îţi imaginezi o persoană cascând, sau doar citeşti despre căscat, sau doar vorbeşti despre asta, vei începe să caşti şi tu. Se pare că acest reflex funcţionează nu doar la oameni, ci şi la animale. Dacă un câine dintr-un grup cască, aunci şi ceilalţi e posibil să o facă. …persoanele cu număr mai mare de aluniţe (pistrui) au tendinţa de a trăi mai mult decât persoanele cu un număr mai mic de alunite? Deşi mai predispuse spre o formă de cancer de piele, îmbătrânesc mai încet decât cele care au mai puţini pistrui pe corp.

(Floarea Marius Cătălin Coslogeanu Georgiana )

22

I. Dintr-o soluție de azotat de potasiu cu volumul de 3 dm³ și concentrația 2 M, se evaporă apă până când volumul soluției scade la jumătate. Care este concentrația procentuală a soluției finale știind că densitatea ei este 1,25g/ml? II. Clorura de alil se obține prin clorurarea propenei la temperatura de 500°C. După separarea acidului clorhidric se obține un amestec care conține în procente de masa: 71,4% propenă nereactionată, 22,95% clorura de alil și 5,65% 1,2-dicloro-propan (rezultat prin adiția clorului la propenă). Considerând că nu rămâne clor nereactionat, să se calculeze: a) raportul molar dintre propenă și clor la începutul reacției; b) volumul de propenã în condiții normale, necesar pentru a obține 12 kmoli de clorurã de alil; c) conversia propenei în clorură de alil precum și randamentul procesului. III. Să se determine volumul de dioxid de carbon care se obține prin descompunerea termică a 500 g bicarbonat de sodiu de puritate 80%, la temperatura de 50°C și presiunea de 4 atm. IV. În urma exploziei unui amestec de azotat de potasiu și grafit se formează azot, dioxid de carbon si azotat de potasiu. Calculați volumul la presiunea de 1 atm și temperatura de 17°C a gazelor rezultate prin explozia a 93,8 g amestec de azotat de potasiu și grafit.

V. Într-o picătură de apã, la microscop s-au identificat 300 Chlamydomonas, 10 Euglena Veridis, 2 zoospori se Saprolegnia, 2 Chlorella. Stabiliți numărul total de microbuli periferici din organitele utilizate în locomoţia organismelor observate. VI. La un spital ajung doi frați accidentați care au nevoie de transfuzie cu o cantitate mică de sânge. Cei doi frați au grupe de sânge diferite, atât între ei cât și față de părinții lor. Știind că nici grupele sanguine ale părinților nu sunt identice, stabiliți dacă vreunul dintre părinți poate dona sânge vreunuia dintre cei doi copii. VII. La un bolnav cu o afecţiune pulmonarã severã, medicul a fost obligat să extirpe chirurgical lobul inferior al plămânului drept. Știind cã, acesta reprezintă 22% din suprafața totală alveolarã, egală cu 100 de m³, iar o alveolã pulmonarã are o suprafață de 0,3 mm³, calculați numărul total de alveole rămase funcționale ale bolnavului. VIII. Presupunem că pe suprafața unui virus se găsesc 300.000 de determinanți antigenici din 3 clase. Dacă în clasa A sunt de 2 ori mai mulți determinanți decât în clasa B și egali cu cei din clasa C, stabiliți numărul maxim posibil de anticorpi care s-ar putea ataşa pe un virus, pentru neutralizarea determinanţilor antigenici din clasa B.

(Rotaru Mihaela)

1. Cel mai scump medicament din lume ce combate boala numitã

PAROZYSYMAL NOCTURNAL HEMOGLOGINIRIA.

1. Denumirea medicamentului creat de Ana Aslan.

2. Substanţã care are formula NaHCO3 şi ajutã la albirea dinţilor.

3. Pentru Primo Levi chimia reprezintã ……………………………….

4. Substanţa din tutun care provoacã dependenţã.

5. Toxina ce duce la dispariţia ridurilor prin injectare.

6. Margarina produce boli ………………………………..

1

2

3

4

5

6

7

(Puşcaşu Alexandra Cristina

Aptula Camer)

Dacã aţi citit revista… vă invităm să rezolvaţi rebusul!

23

(Băncilă Nicoleta Lavinia Roşu Lucian Daniel)

Optimistul vede un pahar pe jumătate plin. Pesimistul vede un pahar pe jumătate gol. Chimistul vede un pahar complet plin: jumătate din el cu un lichid și jumătate cu gaz și vapori. - Care e sucul tău preferat? - Gastric, nu pot trăi fără el! La ora de biologie, profesorul: – Nu pupați animalele, se pot transmite boli periculoase! – Da, așa e, zice Bulă. Mătușa mea tot pupa papagalul! – Și ce s-a întâmplat? – A murit papagalul! Azi am picat examenul la biologie. La întrebarea: ”Ce întâlnim cel mai des în celule?” se pare că “infractori” nu a fost răspunsul corect.

Un chimist intrã într-o farmacie şi întreabã: "Aveţi cumva acid acetil salicilic?" "Adicã aspirinã?", întreabã farmacistul. "A, da, niciodatã nu reuşesc sã reţin cuvântul ãsta!", rãspunde chimistul.

Un profesor de chimie, cam înaintat în vârstã,

îşi ceartã elevii pentru cã n-au învãţat Tabelul

Periodic al elementelor:

- Când eram eu de vârsta voastrã, spune el nervos,

ştiam toate elementele chimice şi masele lor

atomice!

Unul dintre copii rãspunde:

- Da domnu' profesor, dar pe vremea aia se

cunoşteau mult mai puţine..."

Trei elevi, unul foarte bine pregãtit, unul cu un nivel mediu de cunostinte si unul foarte slab, se înteleg asupra ordinii de intrare pentru a susţine o probã oralã a examenului de bacalaureat. Cel cu nivel mediu, intrã primul. La iesirea din examen, ceilalţi îl întreabã: - Cum a fost? - Ca o discutie normalã de la profesor la elev! Intrã cel foarte bine pregatit. La iesire, primeşte aceeasi întrebare la care rãspunde: - Ca o discutie de la profesor la profesor!Când în sfârsit intrã si cel "tãmâie", stã înãuntru o orã. Când iese, ceilalti îl întreabã: - Cum a fost dacã ai stat atâta? - Ca o discutie de la preot la preot! - Cum asa? - Pãi el întreba... eu îmi faceam cruce. Eu rãspundeam, el îsi fãcea cruce!

La facultatea de medicinã începe examenul de biochimie. Dupã cinci minute cineva bate la usã: - Dddddoooommmmmmnnulle pppprofessor, primiti un studdent beat la examen? - Du-te mai tinere, nu vezi în ce hal arãti, vino cu altã grupã sau te mai pregãtesti si vii în toamnã. Studentul pleacã. Dupã alte cinci minute din nou bate cineva la usã: - Dddddoooommmmmmnnulle pppprofessor, primiți un studdent beat la examen? - Iar ai venit mãi, ți-am spus cã nu, uitã-te la tine cum arãti, vii în toamnã. Studentul pleacã din nou. Dupã alte cinci minute revine: - Dddddoooommmmmmnnulle pppprofessor, primiti un studdent beat la examen? - Bine mãi, uite, te primesc, haide. Studentul iese din clasa si strigã: - AAAAAAdddduuuuceti-l bbbãieeti!!! Un profesor trãznit efectueazã un experiment si apoi le spune elevilor: - Dupã cum vedeţi, nu vedeţi nimic. De ce nu vedeţi nimic?! Ei bine, asta veţi vedea îndatã!

CHIMIE ÎN DOUĂ VERSURI … UMORISTICE Diabetul e de vină Că te face dependent de C254H377N65 (insulină).

Ca să par energic în poză, Mănânc o tabletă de C6H12O6 (glucoză). Prietenul meu a devenit cinic, De când consumă suplimente cu HOOC-(CH2)2-COOH (acid succinic). Acneea, de pe fața fină O îndepărtai cu C6H6O2 (rezorcină). După ce consum o băutură fină, Ȋmi regenerez ficatul cu C25H22O10 (silimarină). Bună-i berea, frățioare, Când pe masă ai și NaCl (sare) Când nu mai consum C2H5-OH (alcool), Mănânc bomboane cu C10H20O

(mentol) La petreceri sunt mare econom, Vinu-l beau doar cu H2CO3 (sifon) Pe vremea lui Țepeș Vodă

Rufele nu se spălau cu Na2CO3 (sodă) Gândul, la sfârșit de prier,

Se lasă purtat spre R-O-R` (eter)

24

Elevi ai clasei a XII-a D - profil real specializarea ŞTIINȚELE NATURII

Budeanu Ionel - Daniel - redactor-şef

Dumitrescu Anda - Ioana - redactor-şef – adjunct

REDACTORI:

Constantin Andra - Denisa Aptula Camer

Voiculescu Andreea - Lavinia Coslogeanu Georgiana

Puşcaşu Alexandra Cristina Rotaru Mihaela

TEHNOREDACTORI:

Memiş Elif Aptula Camer

Coordonatori: Emilia Ciocan - profesor de chimie Nicoleta Nicolau - profesor de biologie Adresa redacţiei: Str. Str. Scarlat Vârnav, Nr. 2 tel./fax: 0241/811 195 e-mail: biochim2015@yahoo.com

“SÃ FII VEŞNIC TÂNÃR ÎNSEAMNÃ

SÃ FII OPTIMIST,

SÃ TE SIMŢI BINE,

SÃ AI UN IDEAL PENTRU CARE

SÃ LUPŢI ŞI PE CARE

SÃ ÎL CUCEREŞTI.”

(PROF. DR. ANA ASLAN)