William Styron

Beznd,vtzibileAmintiri despre nebunie

Traducere din limba englezd gi notede Mihnea Gafita

AEDITURAART

La Paris, intr-o seard destul de rdcoroasd de

sfdrgit de octombrie 1985, am devenit pentruprima oard pe deplin congtient de faptul cd luptacu tulburarea din mintea mea - o luptd care se

dddea induntrul meu de cAteva luni bune - ar fiputut avea gi un rezultat fatal. Am avut aceastd

revelatie tr momentul in care magina tr care mdaflam mergea pe o stradd udatd de ploaie, nudeparte de Champs-Elys6es, 9i a trecut prin falaunei firme pe care scria, cu litere din tuburi cuneon slab luminate: HOTEL WASHINGTON. Numai vdzusem hotelul acela de aproape treizecigi cinci de ani, din primdvara lui 1952, clndtrd-sesem acolo pentru cdteva nopti, in cea dintdigedere a mea parizial'fi,. Mt aflam inpLinWan-derjahf gi in primele cdteva luni sosisem la Paris

cu trenul, venind de la Copenhaga, gi aleriza-sem la hotelul Washington in urma dispozifieischimbdtoare a unui agent de turismnewyorkez.

.sNtr

\lFa

1.1

1An de rdtdciri (germ.).

H

(n

(c

1'

Pe vremea aceea, hotelul era una dintre nenu-mdratele pensiuni modeste, umede, fdcute pen-tru turiqtii - mai ales americani - cu posibilitdfifoarte reduse, care, dacd erau ca gi mine, adicdse ciocneau nervos pentru prima oard de fran-ceziidiacu ciuddleniile lor nostime, aveau sd-gi

aducd vegnic aminte de cdt de exotic ardta bideulamplasat direct in camera vopsitd intr-o culoaregtears5, care, impreund cu toaleta de la capdtulcoridorului prost luminat defineau practic abi-sul dintre cultura galicd gi cea anglo-saxond. Daram stat foarte pu,m la Washington. Dupd numaicAteva zile, amfost luat pe sus de-acolo de niqteprieteni pe care abia mi-i fdcusem, tineri ameri-cani, care m-au dus gi m-au instalat la un hoteldin Montpalnasse incd gi mai prdpddit dar maiviu colorat, aproape de Le D6me qi de alte spe-lunci literare la mod5. (Aveam doudzeci gi cevade ani gi tocmai publicasem un prim roman,ajunsesem o celebritate, una de foarte micd an-vergurd ir:rsd, din moment ce pulini dintre ame-ricanii de la Paris aaziserd de cartea mea iar decitit, o citiserd gi mai purini.) Apoi, de-a lungulanilor, hotelul Washington a dispdrut, incetul cuincetul, din congtiinla mea.

A reapdrut, ins5, in noaptea aceea de octom-brie, cdnd am trecut, prin burnifa de afard, pelAngd falada lui de piatrd cenugie gi au inceput

sd md ndpddeascd amintiri legate de sosireamea, cu atAt de mul1i ani in urmd, fdcAndu-mdsd simt cd parcursesem un cerc fatalmentecomplet. Mi-aduc aminte cd mi-am spus in si-nea mea cd plecarea de la Paris la New York,in dimineala urmltoare, avea sd fie pentru tot-deauna. M-a uimit gi pe mine certitudinea cucare acceptam ideea cd niciodatd nu aveam sd

mai revdd Frant,ta, aga cum niciodatd nu aveamsd-mi regdsesc luciditatea care se indepdrta demine cu o vitezd amelitoare.

Cu numai cAteva zile inainte, ajunsesemla concluzia cd sufeream de o gravd maladiedepresivd gi cd eforturile mele de a-i face faJ6,

eguau intr-un mod lamentabil. Nu md consolanici ocazia festivd cu care venisem in Franta.Dintre multele manifestdri cumplite ale mala-diei, fizice gi psihologice deopotrivd, unul din-tre simptomele pe care le prezintdcei mai mullisuferinzi este un sentiment de urd-de-sine -sau, in termeni mai pufin categorici, o prdbugirea stimei-de-sine -, iar eu sufeream din ce in ce

mai mult, pe mdsurd ce boala cdgtiga teren, de

un sentiment general de inutilitate. Amdrdciu-nea mea l5crimoasd era cu atAt mai nelalocul ei,

cu cAt sdrisem in avion gi pornisem intr-o cdldto-

rie de patruzilelaParis, ca sd primesc o distinc-

fie care ar fi trebuit sd-mi revigoreze eul intr-un

,sNo

NAA

13

trok

(n

6

S$8

14

mod spectaculos. La trcepuful acelei veri, mi secomunicase cd fusesem desemnat cAgtigdtor alPremiului Mondial Cino del Duca, atribuit infiecare an unui artist sau om de gtiinfd, a cdruioperd ilustra teme sau principii finAnd de unanumit,,umanism". premiul fusese instituit inamintirea lui Cino del Duca, un imigrant ita_lian care fdcuse avere inainte gi dupd al DoileaRdzboi Mondial, tipdrind 9i distribuind revistepopulare, mai cu seamd de benzi desenate, cutoate cd mai tArziu se extinsese gi in domeniulpublicafiilor de calitate - devenise patronul zia_rului Paris-lour.Fusese gi producdtor de filmegi un important proprietar de cai de curse, carese bucurase de multi cdgtigdtori in Franta gi instrdindtate. PropunAndu-gi sd obpini 9i satisfac_tii culturale rafinate, se transformase tntr_unfilantrop recunoscut gi, printre toate acestepreocupdri, pusese bazele unei edituri care pu_blica literaturd de valoare (primul meu romarLLie Down in Darknessl, a apdrut,intAmpldtor, laDel Duca, intr-o traducere intitulatd l_In lit destdnDbres2); c6nd a murit, in1967,aceastd editurda lui, Editions Mondiales, devenise o sectiuneimportantd a unui imperiu polivalent, care era

1 Culcd-te in beznd Grgl.).2 Un pat al tenebrelor (fr.).

suficient de bogat, dar gi de prestigios, ca sd

nu-gi mai aminteascd aproape nimeni de ben-zile desenate de la care pornise totul. Atunci a

creat Simone, vdduva lui Del Duca, o fundalieal cdrei principal scop era desemnarea anuald aunui premiu care ii purta numele.

Premiul Mondial Cino del Duca a ajuns si fiefoarte respectat in Franfa - o larX plXcut nducitd de

tot felul de premieri culturale -, nu numai pen-tru eclectismul gi distinclia de care dd dovaddatunci cAnd igi alege cAgtigdtorii, dar gi pentrugenerozitatea premiului in sine: in anul de care

vorbesc, el s-a ridicat la aproximativ 25.000 de

dolari. Printre cdgtigdtorii din ultimii doudzecide ani se numdrd Konrad Lorenz, Alejo Carpen-tier, Jean Anouilh, Ignazio Silone, Andrei Sa-

harov, Jorge Luis Borges gi un american, LewisMumford (nici o femeie pAnd acum, observdfeministele). Mie, ca american, mi se pdrea de-

osebit de greu sd nu md simt onorat cd fuseseminclus intr-o companie atAt de selectd. Cu toatecd oferitul gi primitul distincliilor genereazd, de

obicei, din toate direcfiile, o inflamare nesdnf,-

toasd a falsei modestii, a remarcilor mugcdtoate,

a torturii-de-sine gi a invidiei, punctul meu de

vedere este cd anumite premii, chiar dacd nusunt necesare, se pot dovedi foarte pldcuteatunci cAnd le primeqti. Premiul Del Duca mi-a

-ENp

)ts

Nca

15

!(n

(d

ffi

1,6

fdcut pldcere intr-un mod atAt de lipsit de echi-voc, incAt orice introspectie dusd prea departemi s-a pdrut stupidd gi l-am acceptat cu gratitu-dine, rdspunzAnd cd urma sd onorez invitafia,altminteri rezonabild, de a fi prezent la cere-monie. La vremea respectivi, md gAndeam cupldcere la o cdldtorie tihnite, nu la una pe fugd.Daci ag fi putut prevedea evolutia minpii melepe mdsurd ce se apropia decemarea premiului,nu l-ag mai fi acceptat sub nici o formd.

Depresia este o tulburare de dispozitie, atAtde misterios de dureroasd gi de inqeldtoare inprivinla modului in care i se face cunoscutd eu-lui - intelectului mediator -, incAt mai-mai sdtreacd pragul dincolo de care nu mai poate fidescrisd. Iatd de ce le rdmAne aproape de nein-feles celor care nu au trdit-o la modul ei extrem,cu toate cd melancolia, morocdnogenia prin caretrec oamenii in anumite momente gi pe care oatribuie tumultului generalizat al existentei defiecare zi sunt in aga misurd dominante, lncAtpentru mulpi indivizi constituie indicii ale boliiin forma ei catastroficd. Dar, la vremea desprecare scriu aici, coborAsem cu mult sub nivelulacestor proaste dispozilii cunoscute gi suporta_bile. La Paris, din cAte imi dau seama acum, mdaflam intr-un stadiu critic al evolutiei bolii, laun palier mobil, de rdu-augur, intre nigte iritiri

nedireclionate pe Ia inceputul verii din acel angi deznoddmAntul cvasi-violent din luna de-cembrie, cAnd am ajuns direct la spital. Voi in-cerca si descriu, mai jos, evolufia acelei maladii,de la primele ei manifestdri pAnd la spitalizareacare a survenit in cele din urmd gi la refacere,dar cdldtoria la Paris mi-a rdmas in minte cu osemnificalie aparte.

in zln ceremoniei de decernare, care tre-buia sd aibd loc la arniazd, gi sd fie urmatd deun prAnz oficial, m-am trezit pe la mijloculdiminejii in camera de la hotelul Pont-Royal,spunAndu-mi in sinea mea cd mX simleam po-trivit de bine, gi i-am transmis vestea bund qi

sofiei mele, Rose. Cu ajutorul unui tranchilizantugor, denumit Halcion, reugisem sf,-mi invinginsomnia gi sH dorm cAteva ore bune. De aceea

gi eram bine-dispus. Dar o asemenea paliddveselie gtiam ci era de obicei o faladd. care nuinsemna mare lucru, pentru cd eram convinscd, pdnd la cdderea noplii, aveam sd md simtoribil. Ajunsesem atAt de departe, incAt con-trolam cu atenlie fiecare fazd. a condifiei melea{late in declin. De-acum imi acceptam boala,dar asta dupd cdteva luni de negare, in timpulcirora imi atribuisem inifial stdrile proaste, ne-

linigtea qi crizele brugte de anxietate faptului cd

renuntasem la alcool: chiar in luna iunie a acelui

-sNo

NEa

is

1'7