Asemenea Lui
description
Transcript of Asemenea Lui
Asemenea lui Isus
Ghidul liderului de Juniori,
Adolescenți și Tineri
Troy Fitzgerald
Dedicație
Mamei și tatălui meu, care prin exemplul lor de credincioșie m-au învățat
bucuria mesajului adventist.
Declarație de credință
Ghidul liderului este o simplă resursă pentru cei care predau lecțiile Asemenea
lui Isus tinerilor. Conține idei de bază despre felul în care a fost alcătuit acest
studiu, precum și instrucțiuni și sugestii despre cum poți face lecțiile cel mai
eficient. Ghidul Liderului include întregul material din edițiile pentru cursanți, plus
informații de fundal și instrucțiuni, comentarii asupra metodelor de predare și
sugestii adnotate pentru fiecare lecție.
Introducere
Asemenea lui Isus este o călătorie în viața Domnului Hristos, cu scopul de a-i
pregăti pe tineri pentru botez. Felul în care prezentăm viața Domnului Hristos este
mai mult decât o serie de povestiri care prezintă adevărul despre Dumnezeu. Este o
șansă de a coopera cu Mântuitorul pentru îndrumarea tinerilor către o înțelegere a
Adventismului de Ziua a Șaptea. Scopul călătoriei este acela de a-L cunoaște pe
Hristos personal și, astfel, de a ne uni cu El într-o relație care nu doar că formează
caracterele tinerilor, dar și influențează semnificativ lumea în care ei trăiesc. Eu mă
rog ca această experiență să-i ajute pe tineri să se boteze, să intre în biserică având
un simț al scopului și să participe activ la răspândirea veștii bune despre Isus
Hristos.
Istoricul educației religioase
Unul dintre elementele lipsă din cultura actuală este ceea ce eu numesc „Marea
Povestire”. În timp ce lumea devine din ce în ce mai ocupată și mai încărcată de
informație, povestea umanității și a lui Dumnezeu – ceea ce definește lumea – se
stinge treptat. Eugene Peterson comentează:
„Trăim într-o lume sărăcită de povești. În cultura noastră, cuvintele sunt un fel
de valută, folosite în cea mai mare parte pentru a furniza informații. Până la
sfârșitul anilor pe care îi petrecem în școală, avem mai multă informație decât am
fi vreodată capabili să punem în practică... Nu există în ele (în cuvinte) nicio
descoperire, nicio relație, nicio atenție personală. Pentru aceasta avem nevoie de
povestire și de povestitori.”1
De-a lungul secolelor, Dumnezeu a folosit povestiri pentru a întreține relația Sa
cu oamenii. Dumnezeu i-a amintit poporului Israel de rolul lor ca fii și fiice ale
Sale prin intermediul povestirilor. O povestire rostită de Natan l-a făcut pe David
să-și predea viața lui Dumnezeu cu o fidelitate neșovăielnică. Dumnezeu a făcut
clar jurământul Său față de copiii Săi prin povestea lui Osea și Gomera. În
Scripturi, Dumnezeu este povestitorul „Marii Narațiuni”.
Esența planului lui Dumnezeu de a transmite credința copiilor Lui este
provocarea de a găsi metode de a păstra această credință permanent înaintea
ochilor lor.
„Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le
întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei
pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de
aducere aminte la mâini, și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușiorii
casei tale și pe porțile tale.” (Deuteronom 6:6-9)
Acest text înfățișează scopurile educației religioase:
1 Eugene Peterson, The Stories of Jesus, p. 8.
1. Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta.
Copiii pot simți când oamenii sunt autentici. Nu este de mirare că profesorii
eficienți îi vor inspira pe copii cu expresia lor sinceră. Cumva, măreția și bunătatea
lui Dumnezeu se află în inima profesorului. Profesorul povestește cu pasiune și
convingere. Astfel de povestiri devin reale pentru copii atunci când sunt deja vii în
inima povestitorului. Primul scop al instructorilor care utilizează acest ghid ar fi
bine să fie acela de a-și aprofunda propria înțelegere și experiență. Inevitabil, „ceea
ce suntem” va transmite la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, decât ceea ce
spunem. Prin acest studiu ne dorim să transmitem mai mult decât informație – el
are ca fundament noțiunea că inima instructorului (părinte, coleg cursant, pastor,
lider) îl motivează pe cursant să se străduiască să înțeleagă Cuvântul lui
Dumnezeu.
2. Să le întipărești în mintea copiilor tăi. Pentru un timp, părinții au fost
principala sursă de cunoaștere despre Dumnezeu. În timp ce alți membri din
comunitate erau de ajutor, mama și tata erau principalii profesori. Astăzi, familia
se bazează deseori pe biserica locală, pe profesorii școlii bisericii și pe alte
persoane pentru a-i ajuta pe tineri să se implice într-o relație strânsă cu Dumnezeu.
Fie că instructorul este un membru al familiei, un pastor, un profesor, un vecin sau
un tânăr dedicat din biserică, sarcina acestuia este aceeași: să întipărească adevărul
lui Dumnezeu în mintea tinerilor. A-i învăța, în acest context, este mai mult decât a
le distribui informație seacă. Studiul, memorarea, slujirea, crearea și împărtășirea
fac toate parte din procesul educațional. Mulți tineri cunosc ce se întâmplă cu
trupul atunci când o persoană moare. Ei recunosc că sâmbăta este Sabatul biblic.
De asemenea, ei înțeleg că Isus va veni pe nori, la propriu, personal și vizibil. Dar
ceva încă lipsește. Verbul „a întipări” poartă o conotație de impact și de
permanență, care pășește dincolo de a transmite o listă de fapte. Educația veritabilă
este clădită pe ideea de a împărtăși în mod onest și deschis, în cadrul unei relații în
creștere.
3. Să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când
te vei culca și când te vei scula. Cel de-al treilea scop se concentrează pe creșterea
noastră spirituală în timp ce trăim rutina cotidiană. Din cauza ritmului agitat în care
trăim, este crucial să învățăm să integrăm descoperirea dragostei și bunătății lui
Dumnezeu în viețile noastre. În vremuri străvechi, copiii petreceau întreaga zi
împreună cu părinții lor, care le puteau spune povești, împărtăși experiențe și îi
puteau învăța cântece în timp ce lucrau, se jucau, trăiau. În zilele noastre, școala,
lecțiile și activitățile sportive fracționează ziua. Viețile noastre, astfel împărţite, au
nevoie de o educație structurată în așa fel încât aceasta să devină parte a
experienței zilnice.
4. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, și să-ți fie ca niște
fruntarii între ochi. Copiii sunt în mod natural creativi. Când vorbim despre
educație religioasă, ceea ce auzim spus de altcineva are doar un efect de durată
minimă asupra minților și inimilor noastre. Atunci, însă, când tinerii creează și
construiesc lecțiile vieții creștine, impactul este pentru totdeauna. Noi numim
aceasta învățare activă. Pentru că tinerii învață când creează, când dau formă și
finisează, ei trec dincolo de o lecție completă către un nou mod de a trăi. Pe scurt,
ei transformă în realitate ceea ce au învățat, trăind.
5. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale. Învățarea are cele mai
bune rezultate atunci când putem fixa lecțiile în memoria noastră cu simboluri,
povestiri și semne distinctive care, la o simplă privire, la un singur gând, ne leagă
mintea și inima de un moment în care am simțit puterea și prezența lui Dumnezeu.
Acesta este scopul ritualurilor și al semnelor de aducere aminte. Cu cât ne amintim
mai bine lucrurile pe care le-am făcut, cu atât simțim mai adânc că învățarea a avut
putere. Avem, în mod special, tendința să ne amintim ceea ce scriem. Procesul de a
pune pe hârtie clarifică experiențe importante.
De obicei, oamenii decid să fie botezați atunci când sunt tineri. Pe măsură ce
cresc, experiența lor de credință se schimbă. Înțelegerea concretă a lucrurilor
despre Dumnezeu și Cuvântul Său se transformă în „căutări” abstracte după
evenimente din viața reală care să corespundă cu aceste lucruri. Trebuie să
înțelegem că la momentul convertirii și botezului, educația lor este abia la început.
Tinerii vor pune întrebări cu privire la credința lor – poți fi sigur de asta. Astfel de
întrebări iau forme multiple, atât verbal, cât și comportamental. Dumnezeu
cunoaște felul în care ne dezvoltăm, iar în Deuteronom 6, El oferă părinților și
instructorilor unul dintre cele mai mărețe răspunsuri la provocările ivite în predarea
adevărurilor spirituale copiilor:
„Când fiul tău te va întreba într-o zi: «Ce înseamnă învățăturile acestea, legile
acestea și poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?», să
răspunzi fiului tău: «Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt, și Domnul ne-a scos din
Egipt cu mâna Lui cea puternică. Domnul a făcut, sub ochii noștri, minuni și
semne mari și nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon și împotriva
întregii lui case; și ne-a scos de acolo, ca să ne aducă în țara pe care jurase
părinților noștri că ne-o va da.»” (versetele 20-23)
Îndrumarea lui Dumnezeu și binecuvântarea Sa, disciplina și puterea Sa
supranaturală, toate pot fi transmise perfect prin povestire. Totuși, fii sigur – Biblia
înseamnă mai mult decât „doar niște povestiri”. Minunatele narațiuni ale Scripturii
oferă instrucțiuni directe, zicale pline de adevăr și afirmații despre oameni, viață și
dragostea infailibilă a lui Dumnezeu pentru oameni.
În cele din urmă, Biblia este o povestire despre Dumnezeu și oameni, iar noi ne
găsim credința în Dumnezeul viu împletind propriile noastre povestiri în țesătura
evenimentelor din Cuvântul lui Dumnezeu.
Pe fondul acestei „Mari Povestiri”, scopul studiului Asemenea lui Isus este de
a-i ajuta pe tineri să se dezvolte ferm într-o experiență cu Hristos care să
demonstreze un angajament față de biserica Sa și o certitudine a scopului lui
Dumnezeu pentru viețile lor aici pe Pământ și în lumea ce va veni.
Filosofia Asemenea lui Isus
Ce răspuns le dăm copiilor când cer să fie botezați? Cum abordăm sarcina de a-
i pregăti să trăiască pe deplin prin harul Fiului lui Dumnezeu? Ce resurse folosim
să ne asigurăm că tinerii sunt pregătiți pentru botez? Cum putem fi siguri că ei
chiar înțeleg ceea ce fac? Ce au ei nevoie să cunoască înainte de a fi botezați? Care
este vârsta cea mai potrivită? Cât timp ar trebui să aștepte? Bucuria deciziei
copilului se poate estompa pentru că noi ezităm să acţionăm sau pentru că nu avem
o reacție destul de rapidă în fața unei oportunități trecătoare. Mulți tineri susțin că
„nu știau ce fac” atunci când au fost botezați în copilărie. Alții își amintesc că își
doreau să fie botezați, au cerut să fie botezați, dar în cele din urmă și-au pierdut
interesul când nimeni nu le-a acordat atenție.
În mod clar, trebuie să abordăm cu atenție relaționarea cu tinerii din biserica
noastră, pregătirea și dezvoltarea lor. Esența acestui studiu este speranța ca fiecare
persoană care folosește acest model să se unească cu Isus permanent și cu deplină
încredere.
Asemenea lui Isus este o călătorie în care tinerii se pregătesc pentru botez,
avându-L pe Hristos ca început și sfârșit. Mulți întreabă: „Dar ce spuneți de
Adevărul, de tot adevărul?” Adevărul (multitudinea de învățături doctrinare) este
incomplet dacă Hristos nu este prezent și nu este esența fiecărei idei. Ideea nu este
una nouă în educația adventistă:
„Tema preferată a Domnului Hristos a fost iubirea părintească şi abundenţa
harului lui Dumnezeu. El stăruia foarte mult asupra sfinţeniei caracterului Său şi a
Legii Sale; S-a înfăţişat pe Sine oamenilor ca fiind Calea, Adevărul şi Viaţa.
Acestea să fie şi subiectele servilor lui Dumnezeu. Prezentaţi-le adevărul aşa cum
este el în Hristos. Faceţi ca cerinţele Legii şi ale Evangheliei să fie clare pentru
toţi: vorbiţi oamenilor despre viaţa de renunţare de sine şi de sacrificiu a Domnului
Hristos, despre umilinţa şi moartea Sa, despre învierea şi înălţarea Sa, despre
lucrarea mijlocirii Sale în favoarea noastră în curţile din ceruri, cum şi despre
făgăduinţa Sa: «Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine» (Ioan 14:3).” (Christ’s
Object Lessons, p. 40; sublinierea noastră)
„Dacă îi învățăm pe oameni adevărul, așa cum este el în Hristos, religia nu va
fi privită ca o corvoadă, ci ca o încântare. Instructorii să pună în lucrul lor
recunoștință și inimi pline de tandrețe și de compasiune, așa cum avea Domnul
Hristos, și să inspire inimile elevilor lor cu spiritul unei dragoste neegoiste; căci
acesta este spiritul de care este străbătut tot Cerul.” (Counsels on Sabbath School
Work, p. 107)
„Iubirea adevărului, așa cum este el în Isus, înseamnă iubirea a tot ceea ce
cuprind învățăturile Sale. Profesorii noștri să-și dea silința să urmeze exemplul Lui
și să nutrească spiritul Său de simpatie blândă. Niciunul să nu se lipsească, în
lucrarea lui, de dragostea lui Hristos, ci fiecare să se întrebe: «Este viața mea o
viață plină? Sunt eu călăuzit de Duhul Sfânt?» Este privilegiul fiecărui educator să
dea dovadă că are puterea unui slujitor sincer, consecvent, care Îl iubește pe
Hristos. Profesorul spiritual nu va avea niciodată o religie nesigură. Dacă iubește
cu adevărat slujirea lui Hristos, el va avea discernământ spiritual și o viaţă
spirituală.” (Counsels to Parents, Teachers, and Students, p. 362)
„Învăţaţi-i pe oameni lecţiile simple pe care le-a prezentat Domnul Hristos.
Vorbiţi-le despre istoria vieţii Sale de sacrificiu şi de renunţare la Sine, despre
umilinţa şi moartea Sa, despre învierea şi înălţarea Sa la ceruri, despre lucrarea Sa
de mijlocire pentru cei păcătoşi, lucrare care se desfăşoară în curţile cereşti. În
fiecare biserică sunt suflete pe care Duhul Domnului le impresionează. Ajutaţi-le
să înţeleagă adevărul, împărţiţi-le pâinea vieţii, atrageţi-le atenţia asupra
chestiunilor vitale.” (Evangelism, p. 188)
„Adevărul, aşa cum este el în Domnul Hristos, poate fi experimentat, dar
niciodată explicat. Înălţimea, lăţimea şi adâncimea lui întrec posibilitatea
cunoaşterii noastre. Putem pune imaginaţia noastră la lucru mergând până la
extrem, şi totuşi să nu vedem decât în mod întunecos contururile unei iubiri ce nu
se poate explica, care este tot atât de înaltă ca cerurile, dar care se pleacă spre
pământ, ca să imprime chipul lui Dumnezeu pe întreaga omenire.” (Christ’s Object
Lessons, p. 129)
Acest ghid de studiu caută să prezinte tinerilor oportunități pentru a descoperi
fiecare adevăr „așa cum este el în Isus”. Ioan, apostolul lui Isus, ar fi de acord: „Și
viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și
pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)
Caracteristicile majore ale acestui studiu reliefează o călătorie către adevărul
care Îl are în centru pe Hristos. El este:
Clădit pe povestiri. Cea mai eficientă metodă de a-i învăța pe tineri cum să Îl
urmeze pe Hristos este povestirea. Povestirile au semnificații diferite pentru copii
în stadii diferite de dezvoltare. Pentru copiii din grupa de vârstă juniori (9-12 ani),
faptele conținute de povestire o fac să fie semnificativă. Pe măsură ce copiii trec în
stadiul de adolescență (13-15 ani), personajele din povestire capătă un loc
principal. Ei încearcă să deslușească „cine sunt ei”, iar identificarea cu alți oameni
ajută în acest proces. Tinerii (16-18 ani și peste) tind să se întrebe care poate fi
semnificația povestirii în lumina propriei lor experiențe de viață. Povestirile despre
viața lui Hristos sunt metoda perfectă pentru a forma inimile și mințile tinerilor.
Mai mult, atunci când cursanții fac o conexiune între povestirile lor și experiențele
lui Hristos, certitudinea credinței lor crește mai mult decât dacă doar și-ar aminti
„vechea povestire”. Curriculumul pentru dezvoltarea credinței trebuie să fie centrat
pe narațiune.
Centrat pe Hristos. Biblia vorbește clar despre centrarea pe Hristos înainte de
toate în procesul nostru de predare: „Cercetați Scripturile pentru că socotiți că în
ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Și nu vreți să veniți
la Mine, ca să aveți viața!” (Ioan 5:39,40) Totul în Biblie caută să ne atragă atenția
la Hristos. Cartea Apocalipsa se autointitulează „descoperirea lui Isus Hristos”
(Apocalipsa 1:1). Epistola către Evrei adaugă: „După ce a vorbit în vechime
părinților noștri prin prooroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la
sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor
lucrurilor, și prin care a făcut și veacurile.” (Evrei 1:1,2) Ellen White scrie că
Hristos este centrul cunoașterii – „adevărul așa cum este el în Isus”. În concluzie,
fiecare doctrină (starea morților, Sabatul, Sanctuarul) este lipsită de sens fără
Hristos. Studiul acestor doctrine așa cum apar ele în viața cotidiană a lui Isus
adaugă culoare și sens acelor credințe pe care adventiștii le-au îmbrățișat de ani de
zile.
Integrat din punct de vedere doctrinar. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea
are ca fundament un set de 27 de învățături principale. Înrădăcinate în Scriptură,
ele sunt descrieri minunate ale lui Dumnezeu și ale dragostei Lui pentru oameni.
Însă dacă aceste învățături sunt prezentate separat, una câte una, este greu să vezi
imaginea în ansamblu, povestea dintre Dumnezeu și tine.
E nevoie să înțelegem adevărurile frumoase ale Bisericii Adventiste de Ziua a
Șaptea în contextul povestirii despre Isus. Să privești doctrinele individual este ca
și cum te-ai uita la un tablou de la o distanță de un centimetru. Este greu să vezi
imaginea în ansamblul ei dacă poți vedea numai câte o mică parte. Dar a cerceta
viața lui Hristos este ca a păși înapoi și a vedea întregul tablou dintr-o singură
privire. În timp ce te poți concentra pe diferitele culori, pe părțile speciale ale
tabloului, totul are sens doar atunci când poți vedea acele detalii așa cum sunt ele
în Hristos.
Vei vedea marea luptă în ispitirile pe care le-a simțit Isus.
Vei vedea Trinitatea la botezul lui Isus.
Vei vedea legea lui Dumnezeu scrisă de mâna lui Isus, nu pe table de piatră, ci
pe inimile și în viețile oamenilor.
Vei vedea Sabatul așa cum l-a respectat Isus și cum am putea experimenta noi
bucuria acelei odihne.
Vei auzi cum Isus ne promite a doua venire, când va încheia povestea veche și
va începe una nouă.
Vei vedea o rămășiță, un grup de oameni care Îi sunt credincioși lui Isus în
timp ce alții Îi întorc spatele.
Vei vedea o copilă adusă din nou la viață și vei vedea zâmbetul pe fața lui Isus
în timp ce vorbește despre înviere.
Vei rupe pâinea cu Isus și cu apostolii și vei simți înnoirea de la Cina
Domnului.
Vei auzi cum se sfâșie perdeaua din Sanctuar când Isus transformă ritualul în
realitate.
Când apostolii merg să își folosească darurile spirituale, te vei întreba ce te
cheamă pe tine Dumnezeu să faci.
Când vei vedea o văduvă cum Îi dă lui Dumnezeu tot ce are, vei simți și tu
bucuria administrării creștine.
Când Isus folosește tină pentru a reda vederea unui orb, îți vei aminti că la
Creație El a făcut acei ochi. Îl vei auzi pe Isus spunând că El a fost înainte de
Avraam, chiar și înainte de începutul lumii. În timp ce îți va fi greu să înțelegi asta,
El va demonstra în viața Sa, iar și iar, că El este Creatorul și Re-Creatorul vieților
noastre.
Vei vedea oameni care se întrec în drumul lor către malul râului, nerăbdători să
înceapă o viață nou-nouță cu Dumnezeu, prin botez.
Vei fi surprins pe măsură ce eșecurile celor mai devotați prieteni ai lui Isus scot
la iveală adevărata natură a omului.
Când Isus vorbește despre cum obișnuiau să fie căsătoria și familia, vei vedea
mai clar incredibilul plan al lui Dumnezeu pentru oamenii din această lume.
Vei observa că atunci când Isus vorbește despre comportamentul creștin,
așteptările Sale sunt atât de mari încât vei fi nevoit să ai încredere că El te va ajuta
să fii cum dorește El.
Când Isus vorbește despre biserică, nu vei vedea clădiri, ci oameni care trăiesc
și iubesc așa cum a făcut El.
Când Isus le amintește conducătorilor bisericii despre felul în care au fost
tratați profeții în vremurile străvechi, vei învăța să asculți darul profeției, pe care îl
avem încă și astăzi.
Când Isus citează din Sfintele Scripturi, vei vedea doar o altă carte plină de
reguli sau vei vedea povestea dintre Dumnezeu și tine?
Învățarea activă (metode). Isus a fost Învățătorul suprem, iar scopul primordial
al procesului de predare este să învățăm metodele Lui. Metodele pe care El le-a
folosit sunt simple şi totuși foarte puternice. Printre variile Sale strategii se află:
1.Parabole (povestiri). Isus a pictat adevărul pe pânza inimilor și
minților oamenilor prin povestiri. Lecțiile ascunse în povestiri aveau puterea de a
schimba viețile oamenilor – pentru că în esența lor, povestirile vorbesc despre
relații. Ele sunt despre oameni reali, despre probleme reale, despre bunele și relele
vieții de zi cu zi. Parabolele și povestirile permit celor care le citesc/ascultă să
descopere adevărul singuri. Acest studiu va căuta să creeze oportunități pentru
asemenea descoperiri.
2.Întrebări iscoditoare. Întrebările pe care le adresăm și felul în
care le formulăm au de-a face cu învățarea activă. Spre exemplu, un instructor
poate întreba cu ușurință: „Ce se spune în Ioan 3:16 că a făcut Dumnezeu pentru
noi?” Răspunsul este la fel de lipsit de efort: „El a dat pe singurul Lui Fiu.” Nu
numai că răspunsul este evident, dar a ajunge la acest răspuns nu necesită un efort
de a gândi, de a simți sau de a experimenta, ci doar un efort de a citi cuvintele. Dar
iată ce fel de întrebări punea Isus:
● „Dacă sarea își pierde gustul, prin ce îşi va căpăta
iarăşi puterea de a săra?”
● „Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată
mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?”
● „Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte?”
● „Ce este mai lesne a zice: «Păcatele îţi sunt
iertate» sau «Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă»?”
● „De ce te temi?”
● „Crezi că Eu am puterea să fac lucrul acesta?”
● „Cine crezi tu că sunt Eu?”
● „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a
flămânzit?”
● „Ce este scris în Lege? Ce înțelegi din ea?”
● „Care dintre aceştia trei s-a dovedit a fi aproapele
lui?”
● „Ce vrei să îţi fac? Ce vrei să fac pentru tine?”
● „Cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel
care serveşte?”
Întrebările pe care Isus le-a adresat nu caută doar să primească răspunsul
corect – ele îl implicau pe învăţăcel într-o experienţă, o luptă. Trebuie să
căutăm să adresăm întrebări potrivite, unele care îl fac pe cursant să
gândească, să simtă, să experimenteze şi să răspundă.
3.Acțiune. Când un învăţător al Legii a descoperit ce înseamnă
compasiunea, Isus i-a spus: „Du-te şi fă şi tu la fel.” Să faci. Să încerci. Să
experimentezi. Să trăieşti. Mai mult, El îi făcea pe cei pe care îi atingea să
vorbească despre experienţa lor. El le-a dat apostolilor putere şi autoritate să scoată
demoni, să vindece bolnavi şi să readucă oameni la viaţă – El le-a dat darul
experienţei. Isus i-a spus lui Petru: „Aruncaţi-vă năvodurile şi veniţi să învăţaţi ce
înseamnă să fiţi pescari de oameni.” În mod asemănător, El l-a îndemnat la acţiune
personală pe omul pe care l-a vindecat de un demon: „Du-te şi spune tuturor celor
din satul tău cum Dumnezeu a avut milă de tine.” O parte din această călătorie
înseamnă a face ceea ce Isus face (exemplu) şi ceea ce spune să facem (îndrumare).
Învăţarea activă este pur şi simplu a învăţa făcând. Poţi şti că iertarea este
importantă şi că Dumnezeu iartă pe oricine cere iertare, dar „ştii cu adevărat” ce
este iertarea când simţi ce înseamnă să ierţi pe cineva care ţi-a greşit. Isus a spus
povestea celor două fundaţii: „Oricine aude cuvintele Mele şi le face este ca omul
care şi-a construit casa pe stâncă.” Ceea ce întăreşte experienţa credinţei tinerilor,
ceea ce îi oferă o fundaţie solidă este expresia activă a credinţei lor.
4.Meditaţia. Partea reflexivă a fiecărui studiu este de asemenea
vitală. Notarea ideilor în jurnal şi meditația sunt exerciţii semnificative care
întăresc credinţa şi adâncesc înţelegerea noastră. Unele îndemnuri de a nota într-un
jurnal apar către finalul fiecărui studiu, iar altele la început. Mulţi dintre cei care
au scris curriculumul educaţional religios ştiu că exerciţiul notării în jurnal este
util, însă este lăsat puţin loc pentru aceasta. Ideea pe care le-o sugerează
tinerilor este evidentă: dacă nu e loc de asta, înseamnă că nu vrei să spun prea
multe. Asemenea lui Isus lasă loc în fiecare studiu pentru gândurile şi
experienţele cursantului.
Oamenii care predau
Asemenea lui Isus este alcătuit pentru pastori, instructori, lideri de tineret,
instructori de Şcoala de Sabat – pentru oricine este mentor pentru tineri în
umblarea lor cu Hristos. Cu toate acestea, experienţa mea m-a învăţat că acest
studiu este mai eficient în perechi. Perechile sunt mai personale decât o clasă plină
de cursanţi. Sinceritatea şi responsabilitatea cresc în grupe mai mici şi scad pe
măsură ce grupele se măresc. Elevii de liceu şi studenţii sunt deseori cei mai
eficienţi în îndrumarea tinerilor în cadrul acestui studiu, datorită elementului de
mentorat care derivă din experienţă. Ei sunt de obicei primii care recunosc că nu le
ştiu pe toate, ceea ce face procesul predării mult mai cooperant şi mai puţin
autoritar. În mod clar, tinerii se dezvoltă cel mai bine atunci când simt că învaţă
atât împreună cu instructorii lor, cât şi de la ei. Studiile biblice care sunt în mod
predominant sub forma întrebare şi răspuns, explicaţie şi chestionare, declarare şi
repetare tind să nu reuşească să îi atragă pe tineri să trăiască o viaţă mai plină cu
Hristos. Asemenea lui Isus caută să-i facă pe cei implicaţi să împărtăşească
experienţe şi reacţii pe măsură ce înaintează în studiu. Se presupune că, indiferent
de vârstă şi identitate, doi oameni pot învăţa unul de la celălalt şi unul împreună cu
celălalt.
Grupe diferite de vârstă:
juniori, adolescenți, tineri – cine sunt și cum învață ei
Juniori (9-12 ani)
Cine sunt ei. Sunt fascinat de cât de mult pot oamenii să țină ochii deschiși fără
să clipească. Fără îndoială, unii dintre copiii din categoria juniorilor pe care îi
observ par a crede că, dacă ar clipi în timpul unei povestiri extrem de interesante,
ar putea pierde partea cea mai bună. Probabil că unul dintre momentele cele mai
interesante și cruciale pentru dezvoltarea credinței apare între 9 și 12 ani. Dacă
înțelegem firea deschisă și ușor de impresionat a juniorilor și o întâmpinăm cu
acțiuni și activități adecvate, potențialul pentru formarea experienței lor de credință
este nelimitat.
Pentru a oferi o educație religioasă plină de sens copiilor la vârsta de 9-12 ani,
este important să avem în vedere câteva trăsături cheie care îi definesc. În timp ce
mulți conducători din domeniul dezvoltării credinței au creat modele pentru a
deosebi diferitele stadii ale credinței, caracteristicile și sugestiile pentru predarea
religiei rămân asemănătoare. Cu toate acestea, un model anume, Experience of
Faith (rom.: Experiența credinței), scrisă de Gillespie, include o înțelegere mai
profundă a domeniului și o cunoaștere activă a felului în care bisericile și școlile
adventiste prezintă educația religioasă. Grupa de juniori este o tranziție de la etapa
de mijloc a copilăriei către etapa de început a adolescenței.
Una dintre tendințele de bază ale debutului adolescenței este rolul puternic pe
care oamenii îl au în viețile copiilor. La acest stadiu, copiii încep să se lupte pentru
independență, pe măsură ce devin mai conștienți de individualitatea lor. Procesul
dezvoltării ca individ se desfășoară în paralel cu o căutare a unor oameni-model cu
care ei se pot identifica. Părinții, rudele apropiate, cei care interacționează în mod
regulat cu copiii, cum sunt profesorii, și cunoștințele mai în vârstă capătă un rol
semnificativ în felul în care adolescenții ajung să-L cunoască pe Dumnezeu.
Juniorii își construiesc structura propriei credințe, pe de o parte, în timp ce, pe de
altă parte, îi măsoară pe oamenii pe care ei doresc ca acea structură să îi reprezinte.
La acest stadiu, copiii tind să treacă „de la o gândire concretă la o gândire mai
intuitivă.”1 Este important de remarcat faptul că, în timp ce încep să folosească
gândirea abstractă, dezvoltarea experiențelor semnificative legate de credință
depinde de cât de multe asocieri pot face ei. Cu alte cuvinte, pe măsură ce fiecare
copil se dezvoltă intelectual și dobândește noi experiențe și informații, se dezvoltă
și abilitățile sale de a face conexiuni între abstract și realitate.
La acest stadiu, copiii învață activ și în mod entuziast. Având în vedere faptul
că juniorii acumulează informații și le organizează în timp ce își formulează
valorile, ei sunt în mod constant dispuși să experimenteze noi căi de a-L percepe și
descrie pe Dumnezeu. Nu e de mirare că în timpul acestui stadiu mulți tineri iau
decizia de a-și preda viața lui Dumnezeu și de a arăta acest lucru prin botez.
Preocuparea lor pentru cum vor privi cei de vârsta lui acest fel de decizii va apărea
mai târziu în călătoria lor prin adolescență. Dar deocamdată ei reacționează cerând
bisericii să vină în întâmpinarea setei lor de nou și de ingeniozitate.
Cum învață ei. Cea mai puternică unealtă în predarea religiei juniorilor este
prietenia. Pe măsură ce juniorii încep să descopere cine vor să devină, relațiile lor
cu modele spirituale semnificative devin fundamentale. Pentru că noi căutăm să-i
conducem pe tineri mai aproape de Hristos, este vital să înțelegem că prietenia
pastorilor, a profesorilor și a părinților va modela viețile copiilor mai mult decât o
înțelegere clară și profundă a versetului 16 din Ioan 3. Cea mai puternică
demonstrație este felul în care acești oameni iubiți și admirați se identifică cu
adevărurile din Ioan 3:16. Un alt fel de a numi acest lucru este „a fi model”.
Povestirea este un alt mod prin care juniorii dobândesc cunoștințe despre
Dumnezeu. Povestirile despre oameni care dau dovadă de credință eroică în
1 Bailey Gillespie, The Experience of Faith.
circumstanțe dificile îi impresionează pe juniori determinându-i să adopte valorile
personajelor despre care citesc sau aud. Indiscutabil, povestirile sunt metoda de
predare cea mai veche și cea mai puternică, indiferent de vârstă și de stadiul de
dezvoltare. Inerent în țesătura povestirilor este momentul cel mai sacru de învățare
– oportunitatea de descoperire. Parabola îi lasă pe ascultători să descifreze
semnificația și să aplice mesajul în viața lor. Povestirile sunt omenești și nealterate
de timp, conectând imaginația cu realitatea și oferind amintiri trainice. Astfel,
povestirile sunt puternice, personale și de neuitat.
Lecțiile despre credință au cel mai bun rezultat prin experimentare activă.
Asta este ceea ce le lipsește povestirilor pentru a fi experiențe de învățare
complete. Putem defini compasiunea printr-un limbaj expresiv, o putem anima prin
relatări despre acțiuni eroice ale unor oameni milostivi, însă nimic nu ne învață
semnificația deplină a compasiunii așa cum o face experiența hrănirii celor fără
adăpost sau strângerea mâinii unui pacient muribund, bolnav de cancer. În cele din
urmă, conlucrarea mai multor metode este ceea ce face să se dezvolte experiența
religioasă a copiilor care cresc în – sau înspre – biserică. A înțelege cine sunt și
cum învață ei le permite celor cărora le este încredințată educația lor să fie mai
eficienți.
Adolescenți (13-15 ani)
Cine sunt ei. Fără îndoială, vorbitorii adolescenți sunt cel mai greu de găsit
pentru întâlnirile de tabără. Și asta dintr-un motiv întemeiat. Ceea ce li se întâmplă
tinerilor de 13-15 ani este fenomenal – și, de asemenea, înspăimântător. În loc de
receptivitatea juniorilor, adolescenții afișează o dezvoltare a credinței pe cât de
fragilă, pe atât de semnificativă. Cred că părinții ar putea aproba ceea ce explică
Gillespie: „Adolescenții au început să descopere că, în cele din urmă, sunt ei înșiși.
În sfârșit își pot decide soarta și viitorul. Nu trebuie să mai îndure.”2 Cel mai bun
2 Bailey Gillespie, The Experience of Faith, p. 126.
mod de a descrie experiența credinței tinerilor de gimnaziu este că acum credința
lor este extrem de personală.
Dezvoltarea credinței poate deveni un război între dorința de a avea o
experiență personală și valorile concurente ale unei culturi foarte atrăgătoare
pentru adolescenți. Producătorii de reclame țintesc această grupă de vârstă. Și
totuși acești tineri își doresc o viață spirituală autentică. Deoarece adolescenții nu
se gândesc prea mult la viitor, ei se luptă să experimenteze prezența lui Dumnezeu
chiar acum. Educația religioasă trebuie să folosească fiecare oportunitate de a clădi
credința lor. Expresia „vei avea când vei mai crește” nu le este pe plac. Ei cer o
legătură cu lumea lucrurilor spirituale bazată pe experiență, fără să se îndoiască
nicio clipă că ei sunt pregătiți pentru o astfel de experiență.
De asemenea, îi putem caracteriza pe adolescenți referindu-ne la lupta lor
pentru libertate. Ca indivizi independenți, adolescenții cer dreptul de a lua decizii
în legătură cu relațiile lor, stilul lor de viață, comportamentul și religia lor. Orice
indiciu de constrângere scurtcircuitează instantaneu procesul dezvoltării credinței.
Prin aceasta nu spunem că ar fi bine să îi lăsăm, fără judecată, liberi să inventeze
orice vor. Dar când vine vorba de viața spirituală și de acceptarea unei credințe ce
funcționează pentru ei, sarcina noastră nu este atât de mult aceea de a le îndruma
comportamentul, cât de a le oferi unelte pentru a le înlesni dezvoltarea propriei
perspective asupra lumii. Când le încredințăm puterea de a lua propriile decizii, ei
pot avea cu adevărat o experiență a credinței bazată pe noțiunea de libertate.
Cu toate acestea, în vârtejul acestui proces incert, stima de sine a
adolescentului tipic este extrem de fragilă. Jurnalele tinerilor la vârsta adolescenței
stau mărturie pentru faptul că cel mai mic lucru poate fie să strivească, fie să
întărească ego-urile lor și simțul lor de sine. Putem rezuma sarcina de a educa
religios și de a păstori această grupă de vârstă în două obiective succinte: să
experimentăm activ disciplinele vieții spirituale împreună cu ei, aprofundând
experiența credinței lor prin a le permite să aleagă în mod înțelept din informațiile
existente, și să-i susținem în mod onest pe parcursul călătoriei lor. Dacă atingem
aceste obiective, ei vor dobândi o credință personală profundă.
Cum învață ei. Profesorii eficienți își înțeleg elevii. Cu siguranță,
caracteristicile și atitudinile lor pot cel puțin sugera ce să nu faci. În cazul
adolescenților, câteva sugestii utile te vor ajuta să-i îndrumi către o credință reală.
Purtați conversații pline de sens despre ceea ce este real și corect. Adolescenții
se luptă să-și construiască propriile teorii despre etica personală, aşa că poți folosi
ceea ce ei văd în jurul lor pentru a-i ajuta să formuleze o reacție creștină. Ajută-i să
ofere o slujire semnificativă. Atunci credința lor va crește ca rezultat al propriului
lor răspuns la nevoi și oportunități. Faptul că le-am cerut și am așteptat de la ei să
funcționeze ca adulți nu doar îi susține, ci îi și trezește din „beție”.
Când adolescenții citesc povestiri biblice, este important ca ei să vadă
contextul cultural pe care aceste povestiri îl descriu. Studiul Scripturii fără
înțelegerea contextului îi micșorează relevanța.
Cursanții adolescenți își vor afirma credința pur și simplu comunicându-și
ideile, convingerile și valorile. În multe feluri, această experiență este adevărată în
dreptul tuturor grupelor de vârstă – credința noastră crește atunci când o
împărtășim.
Povestiri despre oameni adevărați care fac lucruri, care au simțăminte ca și noi
și care se luptă cu probleme par a fi cele mai puternice narațiuni pentru
adolescenți.
Tineri (16-18 ani)
Cine sunt ei. Adoptarea credinţei adevărate ca experienţă personală, începută în
adolescenţă, continuă şi pe parcursul etapei următoare. O diferență este faptul că,
în timp ce adolescenții se concentrează pe „aici” și „acum”, tinerii tind să se
gândească mai mult și să fie mai atenți cu privire la viitor. Realități precum relații,
facultate, căsătorie, cariere și sensul vieții vor trezi mai multe cugetări filosofice
mai târziu în viața lor ca tineri. În cele din urmă, tinerii (în anii de liceu și
facultate) ajuns să aibă o dorință puternică de a redescoperi ceea ce cred și
motivele pentru care cred. Aceasta vine din dorința lor de sens și dintr-o
conștientizare a propriei semnificații ca persoană.
O altă calitate a experienței religioase a tinerilor este abordarea holistică pe
care o au cu privire la viață. Ei vor să integreze toate convingerile, activitățile și
ideile pentru a le face pe deplin autentice. Acest fapt poate părea contradictoriu
atunci când tinerii se comportă, în mod surprinzător, contrar convingerilor pe care
le au. Dar experiența credinței este un proces, iar deseori descoperirea felului în
care toate aceste lucruri se potrivesc unele cu celelalte se va petrece subit printr-o
experiență sau un eveniment, poate chiar printr-un gând providențial care le devine
clar. Oricum ar fi, relația lor cu Dumenzeu este atât o experiență emoțională, cât și
o descoperire cognitivă. „Credința religioasă este mai mult decât un sentiment.
Este un angajament față de viață care Îl include pe Dumnezeu în toate activitățile
ei.”3 Cred că tinerii care sunt sensibili la dezvoltarea spirituală vor o credință care
nu doar corespunde nevoilor lor emoționale, dar de asemenea are sens în lumea în
care trăiesc ei.
Mă puteți contrazice, dar relațiile sunt cea mai importantă parte din cultura
tinerilor. Nevoia de relații are sens pe măsură ce tinerii devin independenți față de
părinți și devin mai conștienți de sine. Exact în acest moment al vieții ideea de
biserică fie devine din ce în ce mai importantă, fie devine rapid irelevantă.
Comunitățile religioase care nu dau dovadă de o preocupare autentică pentru
lucrurile cărora tinerii le dau valoare îi vor îndepărta pe tineri de viața bisericii. Pe
cealaltă parte, când comunitatea creează un simț al apartenenței și al scopului,
aceasta devine nu doar un loc care oferă siguranță și în care tinerii se pot dezvolta,
ci le dă acestora și o ocazie de a participa activ în misiunea bisericii. Mai mult, o
biserică ce demonstrează că are nevoie de tineri întreține o legătură remarcabilă în
viețile tinerilor. Roger Dudley, în proiectul său de cercetare de zece ani, estimează
că aproape 50% dintre adolescenții adventiști părăsesc biserica până la vârsta de 20
3 Bailey Gillespie, The Experience of Faith, p. 156.
de ani.4 Cercetarea nu indică faptul că ei își abandonează credința, însă arată că
tinerii nu vor să mai participe la activitățile bisericii dacă nu se simt doriți.
Cum învață ei. Tinerii învață bine în comunități. În timp ce se luptă să aibă
propria lor credință, deseori ajung la această experiență împreună cu prieteni care
au același scop. Grupele mici constituie mediul perfect în care tinerii pot învăța,
prin faptul că le oferă interacțiune vitală și sprijin.
Chiar și pentru tineri, puterea unei povestiri este de necontestat. Povestirile le
permit să trăiască pe moment în lumea altor oameni care experimentează viața așa
cum vor ei înșiși să trăiască. Povestirile care descriu condiția umană și felul în care
harul poate reface viața oamenilor sunt unelte puternice pentru a dezvolta un
sistem al credinței prietenos față de tineri. Cele care sunt atât raționale, cât și
emoționale sunt cel mai greu de uitat. Cu toate acestea, chiar pe cât de importantă
este povestea, întrebarea „Cum se raportează ei în mod personal la poveste și cum
pot ei trăi diferit datorită ei?” îndeosebi cere un răspuns. Orice povestire demnă de
a fi spusă invită la un răspuns activ.
Pentru că tinerii caută să își descopere credința prin experiență personală,
experimentarea activă în situații care ajută la dezvoltarea credinței este crucială
pentru creșterea spirituală. Provocându-i pe tineri să ierte așa cum Hristos le cere
urmașilor Săi să ierte poate fi o experiență teribil de dificilă, dar care schimbă vieți.
A-i invita pe tineri să facă fapte bune în secret construiește un spirit altruist și
insuflă valoarea slujirii altor oameni. Sfatul lui Iacov este în mod special relevant
pentru tinerii de astăzi: „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători,
înșelându-vă singuri.” (Iacov 1:22) Tinerii care participă în misiuni pe termen scurt
obțin o maturitate a credinței care rezultă din slujire. Aceasta nu ar trebui să ne
surprindă – experimentarea activă în slujire fundamentează solid relația lor cu
Dumnezeu și cu lumea.
Secțiunea următoare oferă un rezumat al componentelor detaliate din lecțiile
Asemenea lui Isus și o schiță a studiilor. Pe lângă această scurtă introducere, acest
4 Roger Dudley, Why Teenagers Leave the Church, p. 35.
studiu conține o secțiune de tipul „cum să” și câteva exemple care s-au dovedit a fi
eficiente.
Introducere în predarea pe baza studiilor Asemenea lui Isus
A preda copiilor adevăruri spirituale care le modelează mintea și le schimbă
pentru totdeauna viețile este cu siguranță una dintre cele mai mărețe experiențe cu
putință. Mulți se concentrează să stăpânească tehnici de predare, presupunând că
secretul unei instruiri bune este doar dobândirea unui set de abilități. Însă lecțiile
Asemenea lui Isus pornesc de la premisa că „cine este profesorul” are un impact
mai mare asupra cursantului decât abilitățile lui de a descrie, ilustra sau de a
explica concepte și idei.
„O instruire bună nu poate fi redusă la tehnica de predare; o instruire bună vine
din identitatea și integritatea profesorului.”1
Chiar și Hristos, Marele Învățător, caracterizează rezultatul instruirii adevărate:
„Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca
învăţătorul lui.” (Luca 6:40)
Asemenea lui Isus conține tehnici și exerciții care pot ajuta pe oricine caută să
predea tinerilor adevărurile veșnice ale Scripturii. În cea mai mare parte, impactul
asupra tinerilor se va datora caracterului și dispoziției celor care îi îndrumă. În timp
ce vei parcurge această călătorie cu un tânăr, păstrează în minte câteva dintre
următoarele atribute ale unui studiu biblic eficient.
Atributul numărul 1. Profesorii de succes au în comun o dragoste autentică
pentru tineri. Nu este suficient să cunoști Biblia, adevărul sau chiar și o mulțime de
trucuri creative. Mai degrabă, pentru a-i îndruma pe tineri la Hristos, trebuie să îi
iubim cu adevărat și să fim pasionați de a-i vedea dezvoltându-se. Tinerii au nevoie
de aprobare: „Afirmația ta arată cât de clar ai înțeles și este extraordinară! Eu nu
m-am gândit niciodată la asta.” Pentru că nimic nu distruge procesul de învățare
1 Parker Palmer, The Courage to Teach, p. 10.
mai repede decât o face frica! Preveniți sentimentul de frică prin confirmări blânde
și pozitive. Când cursanții vor şti că sunt în siguranță să împărtășească propriile
păreri, se vor simţi liberi să o facă.
Atributul numărul 2. Ar fi bine ca mentorul să încerce să stabilească un
echilibru între instruire activă și simpla ascultare și învățare. Când Isus i-a chemat
pe apostoli să Îl urmeze, cuvântul „a urma” nu însemna să meargă „în urma Lui”,
ci să meargă „alături de El”. Hristos i-a invitat să lucreze alături de El, nu să
meargă în urma Lui pasivi. Această implicare reală naște răspunsuri din partea
celor care o practică. Una dintre cele mai incredibile experiențe pe care le va avea
un tânăr este să poată inspira și ajuta pe cineva mai în vârstă decât el. Ce moment
plin de confirmare este atunci când un copil simte că un adult a învățat ceva de la
el! Atunci, credința copilului se clădește. Aceste momente îi ajută să fie oameni
care gândesc și îndrumă, şi nu doar beneficiari ai cunoștințelor noastre.
Atributul numărul 3. Fii consecvent în exemplul tău ca profesor. Această
călătorie este eficientă dacă întâlnirile au loc săptămânal, fără a sări peste lecții și
fără a schimba orele de întâlnire. Dacă o sesiune de studiu se desfășoară în mod
consecvent în ciuda programului nostru încărcat, acest lucru le arată tinerilor
valoarea pe care o are studiul respectiv. Acesta este motivul pentru care îi încurajez
pe laici, părinți, prieteni – oricine poate rupe niște timp – să o facă în mod regulat.
Atributul numărul 4. Călătoria plină de descoperiri este complet eficientă când
atât instructorul, cât și cursantul pregătesc lecția dinainte. Deși cursanții poate nu
sunt obișnuiți cu disciplina studiului individual, ei pot deprinde acest obicei – de
fapt, ei au nevoie să învețe lucrul acesta! Acest fel de a învăța se va dezvolta în
primul rând din exemplul tău. Mai târziu, încurajarea pe care o oferi cu
consecvență și responsabilitatea de care dai dovadă de la săptămână la săptămână îi
vor susţine în parcursul lor. Dacă un tânăr mi-ar spune „Chiar am uitat să studiez!”,
eu i-aș răspunde „Știu exact ce simți. Întotdeauna sunt multe lucruri de făcut, nu-i
așa? Ar fi de folos să-ți amintesc printr-un mesaj sau un telefon?” Este absolut
potrivit să recunoști în fața cursanților că studiul biblic nu este întotdeauna o
activitate minunată la început, dar, pe măsură ce avansează cu puțin efort, pot
vedea de ce poate fi o experiență specială.
Atributul numărul 5. Poate cea mai importantă regulă pentru un studiu biblic
eficient este să te asiguri că îi permiți cursantului să descopere și să împărtășească
cât se poate de mult. A-i învăța pe alții nu înseamnă a le povesti, a le explica sau a
ilustra. Mai degrabă, are de-a face cu a-l angaja pe cursant să învețe prin gândire și
împărtășire. Privește la Isus ca Marele Învățător:
„Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: «Învăţătorule,
ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?» Isus i-a zis: «Ce este scris în Lege? Cum
citeşti în ea?» El a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima
ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca
pe tine însuţi.» «Bine ai răspuns», i-a zis Isus, «fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.»
Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: «Şi cine este aproapele meu?»
Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: «Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A
căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au
plecat şi l-au lăsat aproape mort. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un
preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un levit trecea şi
el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean,
care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă
de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a
pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la
drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai
cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.” Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat
dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?» «Cel ce şi-a făcut milă cu
el», a răspuns învăţătorul Legii. «Du-te de fă şi tu la fel», i-a zis Isus.” (Luca
10:25-37)
Isus nu a gândit niciodată în locul elevilor Săi. E nevoie de răbdare și
perseverență să nu oferim răspunsurile noastre, dar e necesar. Oamenii învață
gândind singuri și împărtășind propriile lor gânduri și idei.
Atunci când cei mai tăcuți din clasă împărtășesc vreo părere, aceasta este bine
gândită și de obicei completă. Alții gândesc cu voce tare. Ei își vorbesc gândurile
pentru a căpăta sens. Deși deseori se contrazic pe parcurs, nu-i nimic. Este un
proces, iar dacă tinerii nu au ocazia să împărtășească în mod deschis, rareori ideile
lor se transformă în adevărată înțelegere a lucrurilor. Fii răbdător cu cei tăcuți și
dă-le timp să răspundă fără să se teamă. Lasă-i pe cei vorbăreți să vorbească, dar
ajută-i parafrazându-le afirmațiile, întrebându-i: „Asta e ceea ce vrei să spui?”
Până la urmă, cel mai important lucru pentru profesor este să-i cunoască pe elevii
lui și felul în care aceștia învață cel mai bine.
Următoarele secțiuni îți vor da uneltele pentru desfășurarea lecțiilor în mod
eficient. Mai mult decât orice, cea mai puternică unealtă este angajamentul tău
personal față de Hristos și relația pe care o ai cu acel tânăr. Tinerii nu vor ține
minte toate povestirile sau tot ceea ce au înțeles pe parcursul timpului petrecut
împreună. Dar își vor aminti de tine – de sinceritatea și de compasiunea ta,
aprobările tale pozitive și pline de speranță și, cel mai mult, încrederea pe care o ai
că ei vor deveni asemenea lui Isus.
Componentele lecțiilor Asemenea lui Isus
și cum funcționează fiecare exercițiu
Povestirea introductivă
Istorioarele care descriu realitățile vieții sunt un mod potrivit de a începe orice
studiu. Povestirile și scenariile „din viața reală” au un fel anume de a capta atenția
în timp ce, în paralel, creează o legătură cu tematica studiului. Cursanții pot citi
povestirea la începutul studiului, astfel încât toți să intre în tema studiului
împreună, sau o pot citi înainte să ajungă la curs și să fie pur și simplu pregătiți să-
și împărtășească ideile cu partenerii lor de studiu.
Întrebări cu răspuns deschis
O întrebare profundă, care așteaptă un răspuns deschis, mai amplu, solicită o
experiență în loc de un răspuns formulat dintr-un singur cuvânt. Spre exemplu:
„Când ai simțit cel mai mult în viața ta apropierea lui Dumnezeu? Când a părut cel
mai distant?”
Scopul este să angreneze experiența cursantului. Pentru a răspunde acestei
întrebări, cursanții trebuie să sape în propriile lor vieți și să răspundă cu o povestire
personală. Chiar dacă nu rostesc nimic cu voce tare, procesul de gândire la
întrebare este semnificativ. Însă ar fi bine să eviți o întrebare sub o formă ca
aceasta: „A fost vreodată Dumnezeu aproape de tine? Pare Dumnezeu vreodată
departe?” Acest tip de întrebări nu este util, pentru că cere doar un răspuns pozitiv
sau negativ: „Da, desigur că Dumnezeu este aproape” sau „Da, Dumnezeu uneori
pare foarte departe.” O persoană poate răspunde la asemenea întrebări în mod
automat, fără a le personaliza în vreun fel.
O întrebare de perspectivă le cere cursanților să se gândească la ceea ce cred
sau știu deja despre un subiect. Acest stil de întrebări este derivat din cartea
Teaching values a lui Bailey Gillespie. Asemenea lui Isus utilizează exerciții de tip
„Votează”, „Ordonează pe o scală valorică” și „Alege A sau B” pentru a-i provoca
pe tineri să se gândească la ceea ce deja știu și cred despre o anumită temă. Iată
câteva exemple de întrebări de perspectivă:
Votează (a fi de acord sau împotrivă): „Dumnezeu va mântui pe oricine crede
că El este Mântuitorul nostru.”
Ordonează pe o scară valorică (unde te afli pe scară): Prietenii mei mă știu ca:
O persoană careîși susținepunctul de vedere
O persoană careîși ține convingerile pentru sine
1 2 3 4 5
Alege A sau B (care este cel mai probabil să fie adevărat în dreptul tău?):
„Esența vieții creștine este – slujirea sau credința.”
Așază în ordinea importanței pentru tine (1 – cel mai important; 5 – important):
Comunicarea cu Dumnezeu este în cea mai mare măsură:
____ A asculta muzică creștină
____ Rugăciune
____ Studiul Bibliei
____ Conversații pe teme spirituale cu alte persoane
____ A petrece timp în natură, singur
Întrebările de perspectivă pot întreține discuții extraordinare. Un răspuns
potrivit și necesar la ceea ce ar putea răspunde tinerii este: „De ce ai răspuns în
felul acesta?” sau „De ce crezi asta?”
Istorioara introductivă și întrebările de perspectivă fac treceri line către
Scriptură. Este esențial să le folosim doar ca tranziții; altfel, ele pot deveni
neintenționat punctul central al studiului.
Viața lui Hristos
Povestirile din viața lui Hristos arată credința în formă umană. Experiențele
Lui cu privire la viață și moarte, scop versus deșertăciune și prietenie versus
trădare, toate sunt experiențe în care cursanții se pot regăsi. Povestirile vieții lui
Hristos sunt pline de putere și, cel mai important, umane. Urmate de întrebări care
fac ca povestirea să fie relevantă în prezent și față de o anumită doctrină,
povestirile biblice care Îl au în centru pe Hristos construiesc legături între
experiența noastră, Isus și adevărurile care reies din Cuvântul lui Dumnezeu.
Noi credem
Fiecare temă face referință la unul dintre punctele fundamentale de doctrină.
Afirmațiile sunt detaliate și totuși paragrafele sunt destul de succinte încât să poată
fi citite la întâlniri. Pune-i pe cursanți să sublinieze sau să încercuiască orice
cuvinte sau expresii pe care nu le înțeleg sau pe care vor să le comenteze. Iată un
exemplu de afirmație:
Legea lui Dumnezeu. „Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în
Cele Zece Porunci și exemplificate în viața Domnului Isus. Ele exprimă iubirea,
voia și hotărârile lui Dumnezeu cu privire la comportarea și relațiile omului și sunt
obligatorii pentru toți oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza
legământului lui Dumnezeu cu poporul Său și etalonul după care se desfășoară
judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidență
păcatul și trezesc un simțământ al nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai
prin har și nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare
dezvoltă caracterul creștin și are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadă a
iubirii noastre față de Domnul și a preocupării pentru aproapele nostru. Ascultarea
care vine din credință demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma
viața și întărește în acest fel mărturisirea creștină.”1
Această parte componentă conține trei exerciții: parafrazare, studiul trimiterilor
și sintetizare sau formularea unei păreri personale a cursanților despre o anumită
doctrină. Unele lecții oferă cursanților un verset pentru memorat sau pentru a fi
aplicat în viețile lor personale.
Parafrazare. În timp ce cursanții citesc pasajul, trebuie să se gândească „Ce
înseamnă aceasta?” Pune-i pe cursanți să scrie o scurtă parafrazare a fiecărui
verset. Probabil că, inițial, cursanții vor avea tendința de a rearanja cuvintele din
verset: „Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, astfel încât a dat pe singurul Lui Fiu
pentru ca noi să putem avea viaţa veşnică.” Această redare a versetului folosește
aceleași cuvinte, adăugând sau scoțând numai câteva cuvinte suplimentare. Scopul
este să-i punem să gândească versetul în mod personal, folosind exprimarea și
cuvintele proprii. În timp ce este esențial să le oferi confirmări, poți spune: „Am
observat că ai folosit aceleași cuvinte ca cele din verset, și asta e bine, dar vreau să
te gândești cum ai exprima tu ideea asta. Încearcă să folosești cuvinte diferite.
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 232. (n.tr.: aici și pe tot cuprinsul Ghidului am folosit textele prezentate
la Doctrine fundamentale, adventist.ro)
Vreau să sune ca și când tu ai spus-o.” S-ar putea să aibă nevoie să le dai câteva
exemple, dar continuă acest exercițiu și fii consecvent. Cu cât parafrazează mai
mult, cu atât trebuie să se gândească mai mult la ceea ce citesc – și cu atât mai
mult cuvintele Scripturii vor deveni mai reale și le vor rămâne în minte.
Studierea trimiterilor. Fiecare lecție oferă o listă a versetelor pentru studiu
astfel încât cursanții să își poată marca Bibliile cu trimiteri. Multora le place să
facă acest lucru pentru că le oferă un mod mai tangibil de a-și împărtăși
convingerile plini de încredere și autoritate cu prietenii lor.
Am întrebat mulți tineri: „Ce crezi că se întâmplă când mori?” Ei dau un
răspuns tipic: „Dormi până vine Isus.”
„Bine”, răspund eu. „Îmi poți arăta în Biblie că acest lucru este adevărat?”
Răspunsul lor este deseori: „Nu, dar știu că este undeva în Biblie.” Ideea este
că tinerii vor să cunoască mai bine Scriptura, dar nu au descoperit de fapt un
mecanism care să îi ajute.
Sunt trei motive pentru care ar fi bine ca tinerii să-și însemneze Biblia. Actul
de a sublinia și de a scrie, de a răspunde față de text, în mod fizic, creează o
conexiune specială cu ideile și cuvintele ei. Un sistem simplu îi poate ajuta pe
cursanți să găsească pasajele despre care ei „știu că sunt acolo” și să se
familiarizeze cu Bibliile lor. Mai presus de toate, experiența de a putea împărtăși
cu o altă persoană răspunsuri și idei din Scriptură, fără să depindem de un pastor
sau instructor sau părinte, este o experiență care ne clădește credința.
Unul dintre copiii de la mine din biserică se lupta cu ideea de a-și sublinia
Biblia, pentru că îi lua prea mult timp. Apoi, într-o zi, a dat buzna în biroul meu, cu
cinci minute înaintea începerii studiului cu mine, și mi-a spus „Sunt tare!” (Ei bine,
în unele momente dai puțină umilință pe puțină încredere în sine!) „Aseară am
studiat Biblia cu verișorul meu, la telefon. A început să-mi pună o grămadă de
întrebări și mi-am folosit Biblia mea să-i arăt care e treaba. Cum ziceam: sunt
tare!” Eram bucuros pentru el. Nu mă pot gândi la vreun alt lucru pentru care aș
prefera ca un tânăr să devină prea încrezător în sine decât să împărtășească
cuvintele Scripturii cu altcineva. Verișorul ni s-a alăturat pentru studiu și amândoi
au fost botezați într-un râu din apropiere.
Studiul trimiterilor este un mod simplu de a face legătura între mai multe
versete pe aceeași temă, pentru a le putea folosi într-un studiu biblic când e nevoie.
Pasul 1: Pe prima pagină a Bibliei scrie tema studiului, iar alături scrie primul
verset din studiu: „4 – Experiența mântuirii. a. Ioan 3:16”
Numărul 4 se referă la tematica studiată („Experiența mântuirii” este a patra
lecție din studiul Asemenea lui Isus) și primul pasaj al studiului este „a. Ioan 3:16”.
Unii întreabă: „De ce să nu scriem toate versetele la începutul Bibliei?”
Paginile albe se vor umple repede. De asemenea, ar fi nevoie să dai mereu paginile
în fața Bibliei, la fiecare verset, iar asta poate fi incomod.
Pasul 2: Caută primul pasaj (Ioan 3:16) și citește, subliniază și scrie următorul
verset pe margine. Iată un exemplu:
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu,
pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 4b – Romani
3:21.
Următorul verset din studiu este la sfârșitul versetului sau pe margine (4b –
Romani 3:21). Știi că este studiul 4, „Experiența mântuirii”, iar al doilea verset din
studiu este indicat de litera „b”. Continuă cu versetul următor, Romani 3:21, și
citește, subliniază și scrie al treilea verset din studiu la sfârșitul versetului, pe
margine, astfel:
21 Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre
ea mărturisesc Legea şi prorocii. 4c – 2 Corinteni 5:17-21.
Continuă studiul până când finalizezi lista de versete. La sfârșitul ultimului
verset (Romani 12:2), scrie: 4 x final.
Asta marchează ultimul verset din studiul „Experiența mântuirii”. Dă înapoi la
prima pagină din Biblie și scrie „4 x final Romani 12:2”.
Acum ai întregul studiu în Biblia ta. Acest proces poate părea puțin incomod,
însă pentru unii cursanți va fi experiența de învățare cea mai durabilă din întregul
studiu. Până la sfârșitul acestei călătorii, Bibliile lor vor fi pline cu adnotări, având
astfel o cale de a da mărturie sau de a recapitula în mod personal.
Rezumat (sau sinteză)
Actul de a-și aduna gândurile laolaltă după ce au studiat cu temeinicie lecția le
dă cursanților puterea de a-și clădi o convingere proprie. O pot exprima în felul lor,
folosind propriile cuvinte pentru a afirma ceea ce cred despre Biblie, despre a doua
venire, botez sau orice altceva. Adolescenții reacționează negativ la convingeri
aparent impuse de persoane bine intenționate precum pastori, instructori și lideri.
Acest exercițiu le permite să adauge liber noi detalii pentru a putea înțelege mai
ușor propriile gânduri despre tematica studiată. I-am pus pe cursanți (în special
tineri) să scrie ceea ce cred și ce întrebări mai au încă sau care sunt lucrurile cu
care se luptă. Oricum, este important să-i pui să spună ceva despre ceea ce cred.
Cum să ne rugăm
Această secțiune îi provoacă pe cursanți să-și manifeste credința în viețile lor
cotidiene. Îi încurajează să se roage cu privire la oportunitățile care apar, voința lui
Dumnezeu, descoperirea Lui de Sine, curajul de a lua decizii bune și o gândire
neegoistă. Disciplina rugăciunii personale are o mare putere de a educa la acest
stadiu de dezvoltare. Viețile lor devin mai agitate și mai grăbite, într-un mod care
amenință să rărească momentele de rugăciune personală cu Mântuitorul. Cum să
ne rugăm este un mod de a concentra viața lor de rugăciune pe câteva direcții.
Unele lecții se concentrează mai mult pe experiența interioară, iar altele pe
oportunitățile exterioare de a sluji.
Mai mult decât cuvinte
Această activitate le permite tinerilor să-i chestioneze pe alții cu privire la
perspectivele lor, experiențele și sfaturile lor, într-un format lipsit de vreo
amenințare. Este o experiență de învățare puternică să-i asculți pe alții spunându-și
povestea credinței lor. Interviul, mai mult decât doar oferirea unei perspective noi,
permite multor altor persoane din biserică să participe activ ca oameni de la care se
poate învăța. Cursantul ar putea întreba spre exemplu: „Mă pregătesc pentru botez,
îmi permiteți să vă adresez câteva întrebări despre starea omului după moarte?”
Ceea ce este captivant la acest exercițiu este că, indiferent de vârsta sau de stadiul
de dezvoltare la care se află un tânăr, povestirile și ideile altora pot modela
dezvoltarea sa. Când mentorul și cursantul revin la studiu, ei pot împărtăși unul cu
celălalt povestirile și înțelegerile la care au ajuns. Este un mod excelent de a
recapitula ultima lecție, sub forma unei conversații.
În oglindă
Aici, cursanții se gândesc în ce fel studiul le modelează felul în care vor să-și
trăiască viețile. Reflecția atentă face ca semnificația studiului să devină și mai
profundă în inimile lor. Însă nu este întotdeauna ușor și nici nu este o activitate
normală pentru cursanți, la început. Marea de informații care inundă lumea astăzi îi
copleșește pe mulți tineri. Dacă vrem ca ei să devină adulți profunzi, trebuie să-i
ajutăm să-și dezvolte disciplina de a gândi pur și simplu și de a reflecta. Dar cel
mai important, o asemenea reflecție oferă o ocazie de a extinde învățarea la
niveluri mai profunde de experiență.
Rolul mentorului și puterea relațiilor
Am creat studiul Asemenea lui Isus astfel încât oricine să poată deveni
instructor. Societatea a popularizat termenul „mentor”, însă acesta este un concept
important pe care să-l înțelegem în contextul educației religioase. Un mentor este
cineva care poate fi „un ghid, un antrenor, un model, un sfătuitor”. Cursantul caută
pe cineva care să știe ce înseamnă viața. În esență, ei caută un mentor.
„Când războinicul grec Odiseu a plecat să lupte în Războiul Troian, l-a lăsat pe
tânărul său fiu, Telemac, în grija unui tutore de încredere, Mentor. Asediul Troiei a
durat zece ani, iar lui Odiseu i-a mai luat încă zece ani să ajungă înapoi acasă.
Când a sosit, a descoperit că băiatul Telemac era acum bărbat – datorită tutelei
înțelepte a lui Mentor.”1
Tinerii și tinerii adulți pot fi mentori de succes pentru copii. Mulți elevi de
liceu predau aceste studii unor elevi de gimnaziu, pentru că sunt încântați de
influența mare pe care o pot avea asupra copiilor mai mici. Oricine iubește copiii și
vrea să lucreze cu ei poate folosi lecțiile Asemenea lui Isus. Deseori, profesori,
părinți și pastori sunt pregătiți și dornici să îndeplinească această sarcină, și sunt
bine echipați, dar gândește-te ce s-ar putea întâmpla cu tinerii din biserică dacă i-
am integra în slujire prin această activitate de pregătire a copiilor pentru botez.
Prezintă această oportunitate tinerilor și tinerilor adulți și dă-le șansa de a împlini o
promisiune pe care Ellen White a făcut-o acum mult timp: „Cu o asemenea armată
de lucrători, care ar putea fi formată din tinerii noștri, pregătiți cum se cuvine, cât
de curând ar putea fi dusă întregii lumi solia despre un Mântuitor răstignit, înviat și
care va reveni în curând!” (Education, p. 271)
Dar indiferent de vârsta pe care o ai sau de relația dintre tine și cursant,
elementul cheie pentru a fi un mentor eficient are de-a face cu viziunea ta și cu 1 Howard și William Hendricks, As Iron Sharpens Iron, p. 17, 18.
dedicarea ta față de tânărul cu care lucrezi. Pavel îi explică lucrul acesta lui
Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi:
în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama
bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora.” (1 Timotei
4:12,13)
Apostolul îl încurajează pe Timotei să preia conducerea, să dea tonul atât
printre credincioșii vârstnici, cât și printre cei tineri din biserică. Pe lângă faptul că
pune accent pe importanța pe care o are viețuirea dreaptă, Pavel îl sfătuiește pe
Timotei cu privire la importanța de a-i învăța pe alții acele principii de viețuire.
„Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi, ce-ai auzit
de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie
în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:1,2)
Astfel, Pavel îi spune lui Timotei să continue tradiția mentoratului,
încurajându-l să instruiască noi profesori. „Fii un exemplu! Fii un mentor! Învață-i
și pe alții să fie mentori!”, îl îndeamnă el.
În timp ce predam lecțiile Asemenea lui Isus unui elev de clasa a șaptea, am
spus, aproape de finalul lecțiilor: „Știi, Nikolas, vreau să-ți cer să faci și tu asta
pentru altcineva. Crezi că ai fi dispus să predai, în viitor, acest studiu biblic unei
persoane mai tinere?”
M-a privit cu un amestec de șoc și uimire. Însă atunci când le încredințăm
tinerilor sarcini importante, ei devin lucrători însemnați.
Botezul și studiile pentru botez
Este esențial ca părinții să știe exact ce se întâmplă și să aibă un rol în
pregătirea copiilor lor. Decizia de a-L urma pe Hristos este, cel mai probabil,
rezultatul educației oferite de părinți creștini, și e nevoie ca părinții să continue să
fie parte din proces. Dacă părinții nu sunt activi într-o biserică, este de asemenea
foarte important să existe o conversație cu ei. Nu este neobișnuit ca părinți seculari
să-i implice pe copiii lor în școli ale bisericii, grupe de exploratori, vacanțe de vară
sau evenimente ca Școala Biblică de Vacanță. Copiii participă la aceste activități,
însă familiile lor sunt inactive religios sau seculare. În acest caz, atunci când îi
abordați pe părinți, fiți sensibili, dar și pozitivi, cu privire la alegerea tânărului.
Când tinerii își exprimă dorința de a fi botezați, primul pas în această călătorie
este o conversație care le va susține cu bucurie alegerea făcută. Nimic nu poate
dăuna mai tare (în afară de a ignora alegerea lor) decât să ne îndoim că ei sunt
pregătiți să fie botezați. Dintr-o perspectivă teologică, ce face ca cineva să fie
pregătit pentru botez? Cunoașterea? Marea trimitere din Matei ne spune: „Duceţi-
vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului
şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.” (Matei
28:19,20) Învățarea oamenilor este un proces continuu. Am putea reformula: „Și
continuați să-i învățați să păzească tot.”
Ce îi face pe tineri pregătiți pentru botez? Convertirea. Când copiii noștri simt
Duhul lui Dumnezeu chemându-i în inimile lor, iar ei simt convingerea de a-și
preda viețile lui Isus – acesta este Harul lui Dumnezeu la lucru. Susțineți-i în
decizia lor cu bucurie și sinceritate:
„Melissa, nu pot găsi cuvinte să-ți spun cât de mândru sunt de tine în clipa
aceasta.”
„Cu siguranță Dumnezeu îi vorbește inimii tale chiar acum.”
„Vreau să te susțin în decizia ta.”
„Cred că știi cât de mult Îi place lui Dumnezeu să te audă spunând asta.”
Din nefericire, adulții fac uneori presupuneri cu privire la motivațiile unor
copii. Este important ca niciodată să nu punem la îndoială sinceritatea tinerilor
când vine vorba de decizia lor de a se boteza (sau, de fapt, a oricui). Dacă ei au
motive amestecate sau intenții egoiste, nu este treaba noastră să decidem sau să
rectificăm. Rolul nostru este de a susține, de a ghida, instrui și de a lua parte cu ei
la experiența de a învăța să-L urmăm pe Hristos. E nevoie să privim experiența
botezului cu cea mai mare sfințenie, iar o reacție voioasă de susținere onorează mai
mult ritualul botezului decât ar putea vreodată să o facă suspiciunea defensivă.
Stabiliți o întâlnire cu ei pentru a vorbi despre pregătirea pentru botez. Este
bine să le cereți cursanților să vă împărtășească ce s-a petrecut în inimile și mințile
lor de i-a condus la această alegere. Ascultați-i și susțineți-i rugându-vă la
Dumnezeu cu privire la decizia lor de a fi botezați și la lucrarea lor în biserică, în
viitor. Când plecați, asigurați-vă că au lecțiile, data și timpul studiului și că au
înțeles clar instrucțiunile pentru prima lecție.
Organizarea cursurilor biblice
Cea mai bună metodă de a aborda componentele acestui studiu este să-i puneți
pe cursanți să citească povestirea introductivă, înainte de întâlniri, să se gândească
la întrebările introductive și să le răspundă. Amândoi (sau tu și grupul) veți fi
pregătiți să începeți cu o discuție pe marginea povestirii și a întrebărilor. Este mai
ușor să vorbești despre o povestire decât să plonjezi direct în studiul biblic. Un alt
motiv pentru a-i pune pe cursanți să citească povestirea dinainte este acela că e un
lucru simplu de făcut. Uneori, cursanții sunt atât de ocupați, încât e posibil să nu fi
avut timp să citească o lecție, și astfel vin la studiu jenați sau descurajați. Pot citi
povestirea și întrebările în cinci minute, astfel pregătirea pentru studiu devenind
mai ușoară pentru cursanții mai ocupați.
Următorul pas este citirea povestirii din secțiunea Viața lui Hristos și
realizarea legăturilor cu doctrina specifică. Ghidul liderului va furniza câteva
întrebări pentru a discuta semnificația pe care viața lui Hristos o aduce doctrinei.
Secretul pentru a face această secțiune plină de semnificație este să creați o
legătură relațională între Povestirea introductivă și Viața lui Hristos. Ghidul
liderului va oferi o întrebare care va face trecerea la secțiunea Noi credem.
Cursanții vor petrece cea mai mare parte a timpului lor de studiu parafrazând și
studiind lanțul de trimiteri în Biblia lor. Pe măsură ce fac adnotări în Biblie, pot
scrie în caietele lor Asemenea lui Isus ceea ce cred că spune versetul respectiv.
Când terminați cu partea aceasta a studiului, treceți în revistă cele trei secțiuni care
urmează, pentru a ști la ce să vă așteptați în săptămâna care vine.
Secțiunile intitulate Cum să ne rugăm, Mai mult decât cuvinte și În oglindă
oferă activități personale pentru a fi experimentate pe parcursul săptămânii. Este
bine să le discutați împreună și să împărtășiți ideile în cadrul următoarei întâlniri
sau în timpul săptămânii, dacă vă întâlniți. Dacă puteți, faceți împreună unele
dintre activitățile din secțiunea Mai mult decât cuvinte.
Puteți modifica acest proces după cum considerați că va fi cel mai eficient.
Unora le poate plăcea să parafrazeze și să studieze trimiterile acasă, iar activitățile
să le faceți împreună. Ideea e să găsiți un tipar care să funcționeze și să fiți
consecvenți. Am avut copii care făceau întregul studiu înainte să ne întâlnim, iar
apoi discutam și ne rugam cu privire la lucrurile pe care le-au descoperit și le-au
experimentat, discutând apoi și întrebările pe care le aveau în legătură cu studiul.
Toți suntem diferiți, așa cum este orice pereche sau grupă. Am creat componentele
studiului Asemenea lui Isus astfel încât să poată fi flexibile, așa că faceți-le să
funcționeze pentru nevoile pe care le întâmpinați. Aduceți-vă aminte că puterea stă
în relația plină de Duh, și nu în procesul pas cu pas descris de carte. Fiți
consecvenți, însă urmați un format care să vă înlesnească o mai profundă
cunoaștere reciprocă și cunoaștere a lui Dumnezeu.
Varietatea în care studiul Asemenea lui Isus poate fi experimentat
Formatul unu-la-unu
Cel mai recomandat cadru de lucru înseamnă două persoane care studiază
împreună. Poate fi vorba de un părinte, un pastor, un bunic, un instructor de la
Școala de Sabat, un tânăr sau un adult. O abordare în parteneriat permite celor doi
oameni să interacționeze, să împărtășească și să se responsabilizeze reciproc mult
mai ușor decât pot fi făcute aceste lucruri într-o grupă de zece persoane. Cu cât
grupele sunt mai mari, cu atât mai puțini au ocazia să vorbească și să-și exprime
experiențele.
Am urmărit odată cum un student în anul al doilea de facultate studia împreună
cu un elev în clasa a cincea, în camera de tineret de la biserică, după școală.
Văzându-i conversând, mi-am amintit că, ori de câte ori l-am vizitat la școală pe
elevul de clasa a cincea, niciodată nu l-am văzut vorbind atât de mult. Nivelul de
activitate crește remarcabil atunci când interacțiunea are loc între doi oameni.
Există, de asemenea, o senzație de confort și de confidențialitate între două
persoane, lucru care este mai greu de experimentat cu o grupă mică sau cu o clasă
întreagă. În vreme ce etapele de debut ale studiului pot fi puțin lipsite de confort,
se ajunge la un nivel de intimitate și deschidere mult mai repede decât într-o grupă
mai mare. Acest studiu este reușit când relațiile cursant–mentor sunt bune. Pentru
că cei mai mulți dintre noi putem acorda timp de calitate numai unui mic număr de
tineri, este mult mai realist să avem unul sau doi discipoli decât 10 sau 20.
Format grupă mică
Asemenea lui Isus va funcționa în format de grupă mică dacă liderul înțelege
scopul lecțiilor. Grupele mici se bucură de interacțiune și responsabilitate. În acest
format, liderul poate folosi povestirea sau întrebarea introductivă ca etapă de
încuput a unei lecții, iar apoi să răspundă la întrebările din grupă, pentru a-i ghida
pe cursanți pe parcursul studiului vieții lui Hristos. Grupa poate, de asemenea, să
studieze secțiunea de doctrină, însă, cu atâtea versete de descifrat, timpul poate fi
un factor decisiv. Încă o dată, cheia este să privești cu atenție la elementele
componente și să decizi ce crezi că ar merge bine. Esența este ca în grupele mici să
antrenezi pe fiecare în studiu și să-i implici pe toți în partea practică. La secțiunile
Cum să ne rugăm, Mai mult decât cuvinte și În oglindă, îi poți pune pe membrii
grupei să facă perechi pentru a îndeplini activitățile împreună pe parcursul
săptămânii. Când grupa se reunește, pune-i să împărtășească experiențele.
Format clasă întreagă
Dacă ai în plan să folosești studiul Asemenea lui Isus în cadrul unei clase, te
rog să adopți o abordare care să ofere cursanților ocazii de a împărtăși ceea ce au
înțeles, de a adresa întrebări, de a face comentarii și descoperiri într-un mediu cald
și deschis. Într-adevăr cea mai bună abordare a acestui exercițiu este formarea unor
grupe mici sau a unor perechi. Iată cum am procedat eu:
Divide clasa în grupe mici de maximum patru membri. (Au nevoie de caiete,
Biblii, creioane etc.)
Citește povestirea introductivă și fă o prezentare a lecției. Invită-i pe cursanți să
răspundă, în grupe, la întrebarea deschisă și să împărtășească răspunsurile unii cu
ceilalți. (Dacă ai timp, cere grupelor să împărtășeacă răspunsurile cu voce tare,
astfel încât toți cursanții să poată auzi ce gândesc celelalte grupe.)
Instructorul face trecerea de la povestire către următoarea secțiune, Viața lui
Hristos. Pune-i pe cursanți să răspundă, în grupe, la întrebarea: „Privind la viața
lui Hristos, cum o poți conecta cu acea anumită doctrină?”
Cursanții pot studia trimiterile și pot face rezumatele în grupe, fiecare
împărtășind rezumatul personal al versetului. Cursanții vor mai avea încă nevoie să
le amintești și să le dai exemple de parafrazări bune (comunicând ideea de bază,
fără a folosi aceleași cuvinte). Ei pot căuta, dacă permite timpul, o afirmație de
bază asupra căreia cad de acord.
Rezumatul. Cursanții compun propria lor declarație de credință și o împărtășesc
cu restul clasei. Poți chiar scrie cuvintele sau expresiile cheie care sunt esențiale
pentru doctrină.
Secțiunile de aplicații (Cum să ne rugăm, Mai mult decât cuvinte și În
oglindă) pot fi făcute în funcție de personalitatea clasei tale, dar adu-ți aminte că
studiul Asemenea lui Isus este proiectat în primul rând pe un format personal, iar
lucrul acesta este uneori dificil de realizat în clase. Fii flexibil. Poate că această
parte este ceva ce cursanții ar putea pune sub forma unui jurnal sau poate chiar vei
sări peste ea.
Ține evidența tuturor afirmațiilor, cunoștințelor dobândite și descoperirilor
mărețe ale cursanților. Fă o listă cu aceste momente și menționează-le public, ca un
mod de a susține cursanții în lucrul lor și, de asemenea, pentru a întări înțelegerea
lor.
Din cauza naturii agitate a vieților noastre, unii oameni nu pot ajunge la
întâlniri. Am interacționat pe e-mail cu mai mulți elevi de liceu, călătorind prin
aceste lecții împreună. Este puțin incomod, dar poate funcționa. Eu le împărtășesc
ceea ce înțeleg pe parcursul studiului, iar ei îmi scriu înapoi gânduri despre ceea ce
am spus eu și despre ceea ce gândesc ei. Putem împărtăși rugăciuni și experiențe în
acest format, iar când ne vedem, putem confirma ceea ce deja ne-am scris. Poate
părea puțin impersonal, însă am descoperit că, uneori, oamenii scriu într-un e-mail
lucruri pe care nu le-ar spune față în față. Spun încă o dată, oameni diferiți, cu
stiluri de învățare diferite, necesită metode de predare diferite. Trebuie să găsim
moduri de a împărtăși Evanghelia și de a ne dezvolta împreună, și poate internetul
nu e o idee chiar atât de rea.
Mă rog ca, pe măsură ce călătoriți de-a lungul lecțiilor Asemenea lui Isus, să
descoperiți noi motive pentru a iubi mesajul adventist și, de asemenea, să găsiți
moduri pline de sens de a lucra pentru biserica Sa. Mai mult decât orice, mă rog ca
tu și cursanții tăi să fiți atât de strâns legați de Hristos, încât harul Său să se reverse
din viețile voastre peste deșertul din lumea în care trăim.
Asemenea lui Isus – Introducere
Dacă această carte îți aparține, este poate pentru că ai luat decizia de a fi
botezat sau te gândești serios la lucrul acesta. Felicitări! Este important să
înțelegem câteva adevăruri despre botez și despre pregătirea pentru botez. Să știi,
în primul rând, că, în timp ce mulți poate sunt mândri pentru că faci acest pas,
nimeni nu este mai încântat de decizia ta de a-L urma pe Hristos în botez decât este
Tatăl din Ceruri. Botezul reprezintă următoarele lucruri minunate.
1.Semnifică o dorință de a fi născut din nou. (Ioan 3:1-6; Ioan
1:10-12)
2.Este o mărturisire și o cerere de a fi iertat de păcate. (Faptele
Apostolilor 2:38; Marcu 1:5-9)
3.Prin el, Tatăl anunță faptul că Îi aparținem de drept. (Marcu
1:10-12)
4.Indică moartea față de vechiul eu și îmbrățișarea unei vieți noi.
(Romani 6:1-6)
5.Noi devenim parte a familiei bisericii. (1 Corinteni 12:13)
6.Întregul Cer se bucură. (Luca 15:7)
Pocăința și botezul. Pocăința înseamnă pur și simplu „să te răzgândești și să-ți
întorci pașii în direcția opusă”. Oamenii care vor să fie botezați experimentează, de
obicei, o dorință din toată inima de a-și preda viața lui Hristos și de a trăi pentru El
pe deplin. Sper sincer că pe măsură ce vei continua să crești în harul lui
Dumnezeu, vei învăța adevărurile Scripturii și vei trăi cu siguranța și bucuria unei
relații cu Mântuitorul.
Asemenea lui Isus este o călătorie prin învățăturile Bisericii Adventiste de
Ziua a Șaptea, așa cum sunt descrise în viața lui Hristos. Este convingerea noastră
că Hristos este sursa și centrul întregii Scripturi și că doctrinele descriu diversele
feluri în care caracterul lui Dumnezeu și dragostea Sa pătrund în această lume a
păcatului. Lecțiile se bazează pe câțiva piloni.
1.Hristos vrea să Îl cunoaștem personal, nu doar să știm lucruri
despre Biblie. A ști care zi este Sabatul sau ce se întâmplă cu trupul după moarte
sunt lucruri importante doar reieșind din persoana lui Isus. Credința adventistă
înseamnă o cunoaștere profundă constantă și o umblare cu Isus.
2.Tinerii pot studia, experimenta și trăi în mod activ în moduri
care slujesc drept exemple pentru alți credincioși. Pentru că învățăm cel mai bine
prin ceea ce facem, am proiectat lecțiile astfel încât să poți învăța împreună cu un
partener de studiu sau să poți experimenta viața creștină în mod individual.
3.Alți oameni sunt importanți în procesul de învățare. Abordarea
Asemenea lui Isus caută să-i reunească pe tineri și pe cei care pot sluji nu doar ca
instructori, ci și ca mentori – prieteni care ți se alătură în călătoria uceniciei.
Experiențele și ideile celorlalți din congregația ta sunt, de asemenea, instrumente
de învățare semnificative.
Asemenea lui Isus va antrena inima și mintea ta într-o varietate de moduri:
Întrebări deschise: Secțiunea aceasta include întrebări care caută să ne facă să
gândim. Întrebări care ne îndeamnă la răspunsuri mai ample decât un „da” sau un
„nu”. Ele ne încurajează să luăm poziție, să spunem o povestire și să facem o
alegere. O întrebare deschisă întreține o gândire bună.
Povestirea introductivă: Lecțiile conțin o scurtă povestire sau ilustrație care
face introducerea în tema studiată, mergând direct în miezul problemei. Astfel de
povestiri ne pot face să râdem, să plângem sau chiar să ne înfuriem. Povestirea
introductivă te lansează în studiu, unde poți apoi aborda Cuvântul cu o minte
atentă.
Viața lui Hristos: Un capitol din învățăturile lui Hristos sau o povestire din
viața Sa creează fundalul perfect pentru învățăturile credinței adventiste. Lecțiile
au ca obiectiv descoperirea diferitelor feluri în care El a încercat să descrie planul
măreț al lui Dumnezeu pentru omenire.
Noi credem: O declarație de credință înrădăcinată în Scriptură caută să
aprofundeze înțelegerea și cunoștințele tale despre Biblie, încurajându-te să-ți
adnotezi Biblia într-o manieră care te va ajuta să dai mărturie altcuiva.
Cum să ne rugăm: Rugăciunea către Dumnezeu este ca respirația. Lecțiile te
vor pregăti să mergi dincolo de clișee pentru a te ajuta să te rogi cu putere și cu
sinceritate. Vei învăța să te rogi pentru lucruri despre care nu ai vorbit cu
Dumnezeu până acum.
Mai mult decât cuvinte: Ia-ți timp să asculți cum oamenii își spun poveștile.
Îți vor împărtăși ceea ce au înțeles și ideile lor, pe măsură ce le vei adresa întrebări
care vor sonda până în miezul lucrurilor.
În oglindă: Un mod bun de a crește în Hristos este să privim cu onestitate în
inimile și în mințile noastre. Meditând la ce ai învățat și la ceea ce crezi te face
puternic din punct de vedere moral și spiritual.
Câteva sfaturi finale înainte de a-ți începe călătoria:
Comunică clar cu partenerul tău de studiu cu privire la ora de întâlnire,
așteptări și lucruri pe care e nevoie ca fiecare dintre voi să le aducă.
Fă din acest studiu o prioritate. Uneori poate vei fi ispitit să dormi sau să te uiți
la televizor în loc să faci activitățile din această carte. Angajați-vă, tu și partenerul
tău de studiu, să fiți consecvenți.
Nu trece superficial prin niciuna dintre părțile acestui studiu. Dacă rămâi în
urmă, lasă pentru mai târziu. Este mai bine să faci doar puțin și cu atenție, decât să
te grăbești prin tot studiul și să nu-l lași să ajungă la inima și la mintea ta.
Gândește-te la cum poate vei deveni un lider sau un mentor pentru altcineva, în
viitor.
Asemenea lui Isus: Juniori
Lecţia 1 – Sfintele Scripturi
Obiectiv: Cursanţii vor descoperi autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu şi puterea sa de a modela viaţa unei persoane. Primul studiu este întotdeauna puţin dificil, iar secretul unui început bun este să fii atent la ceea ce este confortabil pentru ei.
Povestirea introductivă şi Viaţa lui Hristos. Mesajul povestirii introductive vizează încrederea în ceea ce spun oamenii despre ei înşişi. Mulţi se trezesc păcăliţi şi înşelaţi de minciuni. La finalul acestei povestiri, întreabă-i pe cursanţi: „Ai întâlnit vreodată pe cineva care spunea, despre el însuşi, lucruri pe care-ţi venea greu să le crezi? De ce îți era greu?” Isus anunţă că El este împlinirea profeţiei din Isaia, însă oamenii nu Îl cred.
Înainte de a ajunge la exerciţiile ce vor urma, este o idee bună aceea de a construi o temelie din dovezi că Biblia îşi demonstrează propria-i autoritate. De exemplu, faptul că într-adevăr s-a întâmplat ceea ce Biblia spune că se va întâmpla.
Ai putea îndrepta atenţia cursanţilor către alte forme de adevăr aparent: „Aţi văzut reclamele la clarvăzătoare şi mentalişti? Dacă măcar jumătate dintre prezicerile sau citirile gândurilor ar fi adevărate, aţi avea încredere în ei?”
Scopul exercițiului profeției Vechiului Testament/Noului Testament este de a clădi siguranța cursanților în faptul că, de secole, Cuvântul lui Dumnezeu a fost adevărat și demn de încredere. Parcurge exercițiul împreună cu ei. E posibil să dorești să cauți pasajele Vechiului Testament în timp ce ei le caută pe cele din Noul Testament. După ce terminați, întreabă-i: „Credeți că acest tip de dovezi i-ar convinge pe majoritatea oamenilor de faptul că Biblia este cuvântul viabil al lui Dumnezeu pentru noi?”
Povestire introductivă
Pe când eram un puști, spectacolul de televiziune „Să spui adevărul” însemna
pentru mine la fel de mult ca și înghețata, fotbalul și pocnitorile. Îmi plăcea pentru
că îmi era ușor să disting veritabilul dintre falsuri, deoarece mulți glumeți exersau
pe mine. Asta însemna că petreceam mult timp încercând să-mi dau seama în cine
pot avea încredere și în cine nu.
Fiind unul dintre cei mai mici puști din cartier, eram ținta glumelor de tot felul.
Trebuia să ghicesc dacă chestia maro din cadoul lui Judy chiar era cremă de
ciocolată, dacă Fred chiar mi-ar fi dat un dolar dacă aș fi petrecut o zi întreagă într-
un copac sau cine îmi umpluse cada din baie cu melci.
Emisiunea „Să spui adevărul” îmi testa abilitățile de percepție. La joc
participau trei concurenți. Fiecare dintre ei spunea povești despre el însuși,
răspundea la întrebări și divulga secrete. În final, însă, numai unul singur era cel
care spunea adevărul – și scopul era de a afla care dintre cei trei. Oare bărbatul cu
ochelari și mustaţă slinoasă chiar a scăpat de rechini ucigaşi şi a supravieţuit timp
de câteva săptămâni pe o insulă pustie? Oare femeia tăcută chiar a trăit o viaţă
secretă fiind un spion de renume mondial? Cu exerciţiu, am dezvoltat următoarele
unelte menite să mă ajute să aflu cine spunea adevărul.
Unealta 1 – Existau dovezi rezonabile pentru a susţine afirmaţiile
concurenţilor?
Unealta 2 – Părea persoana respectivă demnă de încredere?
Unealta 3 – A intrat vreodată, pe parcursul jocului, răspunsul unui concurent
în contradicţie cu o informaţie dată, mai devreme, de acesta?
Aceste indicii m-au ajutat să stăpânesc foarte bine jocul „Să spui adevărul”,
atât la televizor, cât şi în versiunea cremei de ciocolată din viaţa reală.
Însă viaţa nu este întotdeauna un joc. Stăteam, cu mulţi ani în urmă, în holul
bisericii şi visam cu ochii deschişi în timp ce priveam pe fereastră. Dintr-odată, o
sclipire roşie a pus capăt visării mele. Un bărbat într-o cămaşă roşie şi blugi
jerpeliţi sări peste gard şi se repezi spre uşa din spate a bisericii. Trântind ușile de
perete, strigă: „Aduceţi-mi un pastor, am nevoie de un pastor, în momentul ăsta!”
După ce secretara l-a convins, cu blândeţe, să ia loc şi să-şi tragă răsuflarea, acesta
şi-a spus povestea. „Am fost un membru de bază într-o familie de mafioţi”, începu
el. Apoi şi-a descris convertirea la creştinism şi cum a reuşit să renunţe la relaţiile
mafiote. El a hotărât că uciderile, vânzarea de droguri, jocurile de noroc şi
prostituţia chiar nu se potriveau cu a-L urma pe Isus. Omul explică faptul că
decizia sa i-a făcut pe mafioţi să suspecteze că ar fi un informator. „Viaţa mea este
în pericol”, spuse el oftând. „Am venit la prima biserică pe care am văzut-o, în
căutarea ajutorului.”
Auzisem multe povestiri înainte, şi aceasta era perfectă – perfectă pentru jocul
„Să spui adevărul”. Însă acesta nu era un joc. Dacă povestirea era adevărata şi
omul acesta era un adevărat mafiot, eu aş putea fi într-un mare pericol. Am început
să-mi testez abilităţile la „Să spui adevărul”. Era povestea lui prea de tot? Era
simplă, reală și posibilă? Unul dintre lucrurile pe care le învăţasem era că unele
dintre cele mai incredibile povestiri se dovedeau, deseori, a fi adevărate – dar la fel
se întâmpla şi cu cele simple. Eu, cel mai mare fan al concursului „Să spui
adevărul”, mă împotmolisem.
Se pare că, până la urmă, bărbatul a dispărut cu un autobuz ce avea ca
destinație Dayton. Chiar și în ziua de astăzi mă întreb dacă a fost sau nu un
impostor.
Imaginează-ți momentul în care Isus a pășit într-o biserică, într-o zi de Sabat, a
citit din Scripturi și apoi a anunțat, cu calm, întreaga congregație că El este, de
fapt, Mesia despre care Isaia a promis că îi va salva de păcate. El fusese
întotdeauna un copil de treabă; dar un Mesia? Serios? Cum ar fi putut crede ei o
asemenea pretenție îndrăzneață?
Hai să revizuim uneltele pentru descoperirea adevărului:
Unealta 1 – Existau dovezi rezonabile pentru a susţine afirmaţiile
concurenţilor?
Unealta 2 – Părea persoana respectivă demnă de încredere?
Unealta 3 – A intrat vreodată, pe parcursul jocului, răspunsul unui concurent,
în contradicţie cu o informaţie dată, mai devreme, de acesta?
Privește istorisirea încă de la începutul slujirii lui Isus și convinge-te.
Gândește-te cum te-ai fi simțit dacă ar fi fost biserica ta aceea în care El ar fi făcut
un asemenea anunț uimitor. Cum ți-ai da seama dacă acest tânăr îndrăzneț spune
adevărul? Ce unelte ai folosi tu?
Viața lui Hristos
Luca 4:14-21
„Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot
ţinutul dimprejur. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi. A venit
în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în
sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-
o, a dat peste locul unde era scris: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-
a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima
zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor căpătarea vederii;
să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.» În urmă, a
închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în
sinagogă aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: «Astăzi s-au
împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.»”
Ce este această carte numită Biblia? De ce o avem? Cum ştim dacă este
adevărată? Pot eu să am, cu adevărat, încredere că această carte este Cuvântul lui
Dumnezeu?
Caută pasajele din Vechiul Testament şi pe cele corespunzătoare din Noul
Testament şi scrie ce a fost profeţit despre Mesia şi împlinit în viaţa lui Hristos.
Profeţia din VT Profeţia împlinită Împlinirea din NT1. Mica 5:2 _______________________________ Luca 2:1-7
2. Isaia 7:14 _______________________________ Matei 1:23
3. Geneza 49:8-10 _______________________________ Luca 1:30-32
4. Numeri 24:17 _______________________________ Matei 2:1,2
5. Isaia 61:1-3 _______________________________ Luca 4:16-21
6. Psalmi 55:12,13 _______________________________ Matei 26:47-50
7. Zaharia
11:12,13
_______________________________ Matei 27:3-9
8. Isaia 53:4-7 _______________________________ Ioan 1:29; Fapte 8:32
9. Psalmi 22:16 _______________________________ Luca 23:33; 24:39
10. Psalmi 22:18 _______________________________ Matei 27:35
11. Psalmi 22:1 _______________________________ Matei 27:46
12. Psalmi 34:20 _______________________________ Ioan 19:36
13. Isaia 53:9 _______________________________ Matei 27:57-60
14. Psalmi 16:10 _______________________________ Matei 28:2-7
Secţiunea Noi credem are două părţi: Declaraţia de credinţă şi versetele care susţin această credinţă. Pune-i pe cursanţi să citească cu voce tare aceste lucruri şi întreabă-i dacă găsesc, în declaraţie, vreun cuvânt pe care nu-l înţeleg. Limbajul principiilor de credinţă nu îi are ca ţintă pe cei cu vârsta de zece ani, aşa că s-ar putea să fie nevoie să parafrazezi pentru ei. Totuşi, multe fraze din această doctrină vin direct din Scriptură.
Noi credem
Sfintele Scripturi
„Sfânta Scriptură [...] constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin
inspiraţie divină, prin oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris
mişcati de Duhul Sfânt.”1 Tot ceea ce ne trebuie pentru mântuire găsim în Biblie.
De fapt, prin Biblie, Dumnezeu ne descoperă cine este El şi cine suntem noi în
relaţie cu El. Biblia revelează o imagine demnă de încredere a lui Dumnezeu şi
devine ghidul autoritar pentru oamenii care-L urmează.
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 4.
Când cursanţii vor căuta fiecare verset, vor face două lucruri deodată: vor parafraza – vor scrie cu cuvintele lor ceea ce cred ei că înseamnă – şi vor căuta trimiteri în timp ce le adnotează în Bibliile lor. Pune-i să alcătuiască un ghid tematic de referinţă la începutul Bibliilor pentru a se putea întoarce la acele pasaje mai târziu.
Asigură-te că înţeleg cum să-şi adnoteze Biblia. Dacă vei începe chiar tu să-ţi adnotezi Biblia împreună cu ei, le va fi mai uşor, urmându-ţi exemplul. Pune titlul studiului şi primul text al studiului la începutul Bibliei lor: „1 – Scripturile a. 2 Petru 1:20,21”, apoi găseşte versetul 2 Petru 1:20,21, citeşte-l şi scrie în ghidul tău de studiu o scurtă parafrazare, folosind un limbaj simplu, uzual. Pune-i pe cursanţi să facă la fel. Subliniază versetul în Biblia ta (poţi folosi creioane colorate, având un cod de culori, sau poţi folosi, pur şi simplu, un pix şi o riglă – cum vrei). La sfârşitul fiecărui verset sau pe marginea de lângă el scrie următorul verset din studiu: „1b. 2 Timotei 3:16”. Pune-i pe cursanţi să continue procesul de căutare a pasajelor, să le parafrazeze cu propriile cuvinte, apoi să caute trimiterile versetelor. După ce fac asta de câteva ori, va merge mai repede.
Juniorii gândesc foarte concret, aşa că trebuie să fii răbdător pe parcursul primelor lecţii. Cu cât le este mai clar procesul, cu atât îl vor aprecia mai mult. La început va părea încet şi plictisitor, dar, după ce vor fi făcut câteva lecţii şi vor fi început să-şi adnoteze Bibliile, vor tinde să devină mai entuziasmaţi de el.
Dacă nu reuşiţi să terminaţi versetele la timp, pune-i să continue singuri procesul, pe parcursul săptămânii.
Citeşte versetele de mai jos şi rescrie-le cu propriile tale cuvinte, apoi caută
trimiterile în Biblia ta:
a. 2 Petru 1:20,21
b. 2 Timotei 3:16
c. Evrei 1:1,2
d. Evrei 4:12
e. Ioan 5:39
f. Psalmi 119:105
g. Proverbe 30:5
h. 1 Tesaloniceni 2:13
i. Iacov 1:22-25
Înainte de a încheia studiul cu rugăciune, asigură-te că este bine înțeles de cursanţi faptul că activităţile de mai jos sunt aplicaţii personale şi practice. Ei pot alege să vorbească despre ele la următoarea întâlnire sau le pot păstra ca fiind private. Tu doar provoacă-i să încerce aceste activităţi în timpul săptămânii.
Este important să-ţi aminteşti că juniorii sunt începători când vine vorba despre memorarea Scripturii. Atunci când ei aleg un verset pentru a-l memora, alege şi tu unul, sau chiar pe acelaşi pe care l-au ales şi ei, şi ia-ţi angajamentul de a-l memora pe parcursul săptămânii.
Alege versetul care crezi că descrie cel mai bine puterea Cuvântului lui
Dumnezeu şi memorează-l săptămâna aceasta.
Roagă-te împreună cu ei înainte de a pleca şi asigură-i că te vei ruga pentru ei în timpul săptămânii. Ai putea, de asemenea, să-i rogi să se roage şi ei pentru tine, pentru ceva anume. Asta îi va face să se simtă mai degrabă un partener de studiu decât un cursant.
Cum să ne rugăm
Scrie-I lui Dumnezeu o scrisoare despre un verset sau despre o povestire care
te ajută să-L cunoşti mai mult pe Isus. Discută despre cum te ajută să crezi în El.
Mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru ceea ce spune despre El şi pentru felul în care
te face să te simţi.
O parabolă puternică
Citeşte parabola din Matei 7:24-27. Care crezi că este lecţia pe care Isus
încerca să ne înveţe prin ea? Cât de important este să înveţi acea lecţie pentru viaţa
ta de astăzi?
Acest exerciţiu caută să-l facă pe cursant să simuleze procesul scrierii Bibliei. S-ar putea să fie nevoie să-i asiguri că nu încerci să adaugi ceva Bibliei, ci doar le dai ocazia să experimenteze felul în care scriitorii au ales să comunice Evanghelia, sub călăuzirea Duhului Sfânt.
Mai mult decât cuvinte
Luca 1:1-4 (Ioan 20:19,20)
Scrie propria ta Biblie. Scopul Scripturii este de a vorbi oamenilor despre cum
este Dumnezeu, cine este El şi de ce ar trebui să-L urmăm. Iată instrucţiunile:
Întreabă-i dacă au în minte pe cineva căruia i-ar putea lua un interviu. Poate doreşti să le dai nişte sugestii. Scopul acestui exerciţiu este ca ei să asculte în mod activ povestea unei alte persoane, astfel încât aceasta să ajute la creşterea credinţei lor. Juniorii privesc către oameni pentru dezvoltarea credinţei lor, nu spre idei abstracte. Aşa că cel mai important lucru pe care-l poţi face, în calitate de lider, este să-i ajuţi să ia interviu unor persoane care îi vor întări din punct de vedere spiritual.
Intervievează cel puţin trei persoane şi întreabă-le:
Dacă ai putea spune o singură poveste din Biblie, care ar fi aceea? De ce?
Despre ce verset al Bibliei ai putea spune că ţi-a schimbat cel mai mult viaţa?
De ce?
Pune-ţi şi ţie aceleaşi întrebări şi alcătuieşte o listă cu versete şi povestiri
semnificative care te ajută să-L înţelegi pe Dumnezeu. Aranjează-le într-un fel care
îţi pare logic. Pune-i un titlu (altul decât „Biblia”).
Secțiunea În oglindă este pentru cugetarea lor personală. Ghidul lor de studiu furnizează spaţiu pentru gândurile şi ideile lor. Provoacă-i să-şi aştearnă gândurile pe hârtie. Încă o dată, probabil că un junior nu va crea un colaj de idei, ci vor exprima ce gândesc în termeni concreţi, în fapte. Susţine-i în acest lucru.
În oglindă
Gândeşte-te la interviul tău şi împărtăşeşte câteva dintre lucrurile pe care le-ai
înţeles.
Gândeşte-te şi la ce iubeşti cel mai mult la Biblie. De asemenea, scrie despre ce
este dificil în privinţa studiului Bibliei.
Lecţia 2 – Trinitatea
Obiectiv: Cursanții vor cunoaște taina și relația minunată a Trinității și vor înțelege cum un Dumnezeu de nepătruns devine real pentru oameni.
Săptămâna trecută am studiat despre ce spune Biblia despre ea însăși. Faptul că Scripturile se dovedesc adevărate veac după veac ne dă încredere să ne trăim viețile conform cu fiecare cuvânt trecut în aceste pagini. Săptămâna aceasta vom studia despre cum se manifestă Dumnezeu prin trei personalități. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt Dumnezeu. Această lecție nu va încerca să lămurească totul. Dorim numai să Îl întâlnim pe acest Dumnezeu măreț în paginile Scripturilor și să Îl lăsăm să ne povestească despre El.
Povestirea introductivă este o înșiruire a unor declarații ale unor copii cu privire la Cine cred ei că este Dumnezeu, fiind urmată de povestea unui băiat care își dă seama că și tatăl lui este un erou de război. Ca și în cazul lui Willie, Dumnezeu e mai mult decât vedem sau cunoaștem noi. Dar ce știm este destul pentru ca noi să ne dăruim viețile în întregime lui Dumnezeu. Ucenicii au avut dificultăți legate de cât de multe nu știau despre Isus. Aveau câteva idei proprii despre ce credeau ei că ar putea fi, dar dintr-o clipă în alta Hristos revela mai mult și mai mult despre Sine Însuși.
Pune-i pe cursanţi să evidenţieze membrii diferiți ai Dumnezeirii, pe măsură ce citesc Viața lui Hristos. În timp ce Se înalță la ceruri, Isus promite că va veni Duhul Sfânt. Subliniați rolurile și diferitele funcții ale membrilor Dumnezeirii pe măsură ce înaintați în studiu. Pentru juniori va fi important să vă concentrați asupra a ceea ce „face” fiecare membru al Treimii.
Povestirea introductivă
„Stimate Domnule Dumnezeu, mi-aș dori să nu faci să fie atât de ușor pentru
oameni să se rănească. Mi-au fost puse trei copci și am făcut și o injecție. Janet”
Sunt sigur că atunci când micuța Janet și-a pus pe hârtie scrisoarea către
Dumnezeu nu avea idee că aceasta va fi publicată într-o carte intitulată „Scrisori
ale copiilor către Dumnezeu”. Nici ceilalți copii nu știau. Iată alte câteva mesaje:
„Dragă Dumnezeu, cum se face că ai făcut toate minunile acelea în trecut și
acum nu mai faci niciuna? Seymour”
„Dragă Dumnezeu, cred că îți vine foarte greu să îi iubești pe toți oamenii din
lume. La noi în familie suntem doar patru, dar eu tot nu reușesc niciodată. Nan”
„Dragă Dumnezeu, dacă te uiți duminică, la biserică, o să-ți arăt pantofii mei
noi. Mickey D.”
„Dragă Dumnezeu, n-am crezut că portocaliul se asortează cu purpuriu până să
văd apusul pe care l-ai făcut marți. A fost marfă! Eugen”
„Dragă Dumnezeu, chiar ești invizibil sau e doar o scamatorie? Lucy”
„Dragă Dumnezeu, frate-meu e un șobolan turnător. Trebuia să-i dai o coadă.
Ha ha. Danny”
„Dragă Dumnezeu, nu cred că ar putea fi cineva un Dumnezeu mai bun. Voiam
doar să te informez, dar să știi că nu spun așa doar pentru că Tu ești Dumnezeu.
Charles”
„Dragă Dumnezeu, a plouat tot concediul nostru și tata e foarte furios! A spus
câteva lucruri despre Tine care n-ar trebui spuse, dar oricum sper că n-o să-i faci
rău. Prietenul Tău – dar n-o să-Ți spun cine sunt.”1
Copiii sunt amuzanți, nu? Sunt atât de inocenți… Au atât de multe de învățat și
au atât de multe limite în a-L înțelege pe Dumnezeu. Nu-i așa? De fapt, privind
scrisorile de mai sus, unele dintre ele sună ca și cum ar fi putut fi scrise și de către
cineva mai în vârstă, deși poate cu alte cuvinte. Ce mă frapează la aceste scrisori
este că sunt multe lucruri pe care nu le cunoaștem despre Dumnezeu. Întrebarea
pentru noi este: știm destule despre Dumnezeu pentru a-L iubi și a-L servi?
Willie își iubea tatăl. Acesta era amuzant, jucăuș, deștept, săritor și era erou de
război. Erou de război? Da, exact. Această ultimă caracteristică a cam venit ca o
surpriză pentru Willie. Într-o zi, în timp ce Will stătea în al patrulea rând din clasă,
învățătorul a anunțat un oaspete special care avea să le împărtășească niște gânduri
despre Ziua Veteranilor, care se apropia. Inima lui Willie i-a sărit din piept când l-a
văzut pe tatăl său intrând pe ușă echipat complet în uniformă. Tatăl său i-a zâmbit
1 Stuart Hample și Eric Marshall, Children’s Letters to God, p. 12, 15, 31, 35, 37, 47, 79.
în timp ce învățătorul îl prezentă ca pe un erou de război decorat. Învățătorul
continuă să descrie faptele de vitejie pe care tatăl lui Willie le făcuse sub focul
inamicului. Pentru prima dată, băiatul auzea despre o latură a tatălui său pe care nu
o cunoscuse niciodată înainte. Mândria i-a dat pe dinafară, în pauză, când toți îi
spuneau cât de fain trebuie să fie să ai un tată ca acesta. Un lucru e cert: nu
întotdeauna știm tot ce e de știut despre părinții noștri.
Același lucru e adevărat și în ce-L privește pe Dumnezeu. După învierea lui
Hristos, ucenicii voiau să știe ce avea să facă. Când vor avea loc lucrurile pe care
le așteptau? Isus le-a spus ceva nou despre El Însuși – avea să plece în Ceruri.
Acesta fusese planul Tatălui dintotdeauna. Și Isus a mai adăugat ceva despre
Duhul Sfânt: „E pe drum, și lucrurile o vor lua puțin razna aici jos, așa că fiți atenți
și fiți pregătiți!”
Cercetând această parte a Scripturilor, închipuiți-vă cum trebuie să se fi simțit
ucenicii la aflarea acestor știri. Voi cum v-ați simți?
Viața lui Hristos
Faptele Apostolilor 1:4-9
„Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să
aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, «pe care», le-a zis El, «aţi auzit-o de la Mine.
Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul
Sfânt.» Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: «Doamne, în
vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?» El le-a răspuns:
«Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a
păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt
peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la
marginile pământului.» După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a
înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.”
Pe măsură ce cursanții învață individual despre fiecare membru al Trinității, este posibil să nu aibă timp să termine. Asigură-te că îi conduci prin pașii trimiterilor și scrierii versetelor cu propriile lor cuvinte. Pentru această lecție, probabil cele mai importante sunt trimiterile pasajelor „Trinităţii”.
Noi credem
Pune-i pe studenți să citească afirmațiile de mai jos și să discute între ei câteva dintre explicațiile pe care le-au auzit despre Trinitate (Dumnezeu ca fiind atât trei persoane, cât și una singură).
Trinitatea
Citește declaraţia de mai jos şi împărtăşește cu ceilalţi câteva dintre explicațiile
pe care le-ai auzit despre Trinitate (Dumnezeu ca fiind atât trei persoane, cât și una
singură).
Atunci când cauţi fiecare verset, nu uita ca, pe măsură ce înaintezi în studiu, să-
ţi adnotezi Biblia şi să cauţi trimiterile. De asemenea, scrie ce crezi tu că spune
versetul, dar încearcă să nu foloseşti exact aceleaşi cuvinte folosite şi în Biblie.
Trinitatea
„Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o unitate a trei
Persoane coexistând din veşnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic,
atotcunoscător, mai presus de toate şi pretutindeni prezent. El este infinit şi mai
presus de înţelegerea omenească, dar cunoscut totuşi prin faptul că S-a descoperit
pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de închinare, adorare şi slujire de către
întreaga creaţiune.”2
a. Deuteronom 6:4
b. Matei 28:19,20
c. 2 Corinteni 13:14
Dumnezeu Tatăl
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 16.
„Dumnezeu Tatăl cel veşnic este Creatorul, Izvorul, Susţinătorul şi Stăpânul
întregii creaţiuni. El este drept şi sfânt, milos şi îndurător, încet la mânie, plin de
bunătate şi credincioşie. Calităţile şi capacităţile manifestate în Fiul şi Duhul Sfânt
caracterizează, de asemenea, pe Tatăl.”3
Atunci când cauţi fiecare verset, nu uita ca, pe măsură ce înaintezi în studiu, să-
ţi adnotezi Biblia şi să cauţi trimiterile. Cum Îl descrie pe Tatăl Cuvântul lui
Dumnezeu?
a.Geneza 1:1
b. Ioan 3:16
c.Ioan 14:8-11
Dumnezeu Fiul
„Dumnezeu Fiul cel veșnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create
toate lucrurile, prin El se descoperă caracterul lui Dumnezeu, se aduce la
îndeplinire mântuirea neamului omenesc și lumea este judecată. De-a pururi
Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. El a fost
conceput de Duhul Sfânt și născut din fecioara Maria. El a trăit și a fost ispitit ca
orice ființă omenească, dar a exemplificat în viața Lui, în mod desăvârșit,
neprihănirea și iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea
lui Dumnezeu și a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu. De
bună voie, El a suferit și a murit pe cruce pentru păcatele noastre și în locul nostru,
și a fost înviat din morți, S-a înălțat la cer, ca să slujească în Sanctuarul ceresc în
favoarea noastră. El va veni iarăși în slavă pentru a aduce eliberarea finală
poporului Său și restatornicirea tuturor lucrurilor.”4
a.Ioan 1:1-3,14
b. Luca 1:35
c.Coloseni 1:13-20
3 Seventh-day Adventists Believe, p. 28.
4 Seventh-day Adventists Believe, p. 36.
d. Ioan 10:30
În urma citirii și adnotării acestor versete în Biblia ta, care trei caracteristici ale
lui Dumnezeu Fiul înseamnă cel mai mult pentru tine? Care sunt pasajele care
descriu acele calități?
Dumnezeu Duhul Sfânt
„Dumnezeu Duhul cel veșnic a fost activ împreună cu Tatăl și cu Fiul în
lucrarea creațiunii, a întrupării și a răscumpărării. El i-a inspirat pe scriitorii
Sfintelor Scripturi. El a umplut viața Domnului Hristos cu putere. El atrage și
convinge ființele omenești și, pe aceia care răspund, El îi renaște și îi transformă
după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și de Fiul spre a fi totdeauna cu copiii
Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da
mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.”5
a.Geneza 1:1,2
b. Ioan 14:16-18,26
c.Faptele Apostolilor 1:8
d. Efeseni 4:11,12
În urma citirii și adnotării acestor versete în Biblia ta, care trei caracteristici ale
Lui Dumnezeu Duhul Sfânt înseamnă cel mai mult pentru tine? Care sunt pasajele
care descriu acele calități?
Acest exercițiu de rugăciune le oferă tinerilor un punct de plecare în direcția înălțării de rugăciuni către Dumnezeu ca prieten. Deseori acest segment de vârstă doar repetă cuvintele și frazele pe care le aud folosite în rugăciuni de către adulți. Acest exercițiu îi provoacă să Îi spună lui Dumnezeu ce cred de fapt despre El.
Cum să ne rugăm
5 Ibid., p. 58.
Alcătuiește o listă cu primele zece lucruri care știi că sunt adevărate despre
Dumnezeu. În timp ce te rogi săptămâna aceasta, spune-I ce crezi despre El și cere-
I să-ți arate ceva nou.
Ajută cursantul să aleagă o persoană pentru acest interviu. E posibil să fie necesar să asiști sau să îndemni cursantul o dată sau de două ori să facă acest lucru, dar, după ce vor face câteva interviuri, vor avea suficientă încredere pentru a continua fără ajutorul tău. Amintește-i studentului să scrie sau să conspecteze în caiet ce răspunde interlocutorul, astfel încât să poată împărtăși mai târziu.
Dincolo de cuvinte
Intervievează pe cineva care crezi că îți va răspunde la aceste întrebări:
Când v-ați dat seama, pentru prima dată, că știți destule despre Dumnezeu,
astfel încât să-L iubiți și să-I slujiți?
Care credeți că sunt fișele postului pentru Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt?
Ce vă place cel mai mult la fiecare membru al Dumnezeirii? De ce?
Amintește-le cursanților să ia notițe despre lecție și despre interviu. Informează-i că își pot nota întrebări sau comentarii în această secțiune și de-a lungul săptămânii.
În oglindă
Gândește-te la interviul pe care l-ai luat și expune câteva revelații pe care le-ai
avut.
Rezervă-ți câteva minute pentru a-ți nota despre oamenii care îți amintesc
despre un Dumnezeu iubitor.
Lecția 3 – Marea Luptă
Obiectiv: Cursanții vor studia natura răului și problemele fundamentale referitoare la cum pot înțelege mai bine oamenii caracteristici ale lui Dumnezeu ca libertatea, voința și dragostea.
Săptămâna trecută am studiat Trinitatea. Dumnezeu este mult mai mare, desigur, decât L-am descris noi.
Acesta este un moment bun pentru a revizui interviurile luate de cursanți și pentru a discuta câteva dintre descoperirile pe care le-au făcut.
În această săptămână vom studia conflictul care a început acum mult timp, când Lucifer a ales să se revolte împotriva lui Dumnezeu în ceruri. Lupta care se dezlănțuie nu este un război al stelelor cu lasere și explozii, ci o bătălie pentru reputația lui Dumnezeu și răscumpărarea creaturilor Sale căzute. Întreabă-i pe cursanți dacă au auzit oameni care spun lucruri menite să afecteze reputația altcuiva. Acesta este scopul lui Satana – să ne facă să gândim lucruri greșite despre Dumnezeu.
Povestirea introductivă expune cadrul filosofic printr-o serie de scene. Pune-i pe cursanți să se aventureze printre acestea și, pe măsură ce vă îndreptați către secțiunea Viața lui Hristos, vor fi pregătiți pentru un război în deșert.
Povestire introductivă
„E cuvântul meu împotriva cuvântului tău!”, rânjește în timp ce se uită la
polițist cu acea privire încrezătoare de neclintit. „Eu spun că sunt nevinovat. Tu
spui că sunt. Știi că nu poți să mă reții, cu atât mai puțin să mă condamni, doar pe
baza cuvântului tău. Am plecat.”
Când ai fost nevoit să decizi între cuvântul unei persoane față de al alteia? Nu e
întotdeauna ușor. Oamenii mint. Cum știi dacă spun adevărul? Gândește-te când ai
auzit pe cineva spunând: „Îți dau cuvântul meu de onoare!” Cât a valorat?
Integritatea înseamnă, în esență, că ești ceea ce spui că ești. În timp ce
hoinăreau printr-un cimitir de pe proprietatea unui conac istoric din Alabama, doi
bărbați au dat peste niște pietre de mormânt. „Fratele meu și cu mine am mers
printre ruinele conacului și apoi am traversat drumul de țară și am intrat în pădurea
deasă de pe cealaltă parte. După o jumătate de kilometru, am găsit cimitirul
familiei Jackson. Nu e niciun semn care să indice locul, doar un zid de un metru și
jumătate ce înconjoară cam cincizeci de morminte. Înăuntru am găsit o inscripție
înaltă deasupra mormântului lui James Jackson, pe care se afla o înșiruire lungă a
virtuților sale. În timp ce treceam pe lângă aceasta, ochii mei s-au fixat asupra
inscripției pentru unul dintre fiii săi, William Moore Jackson. Cuprindea numele
lui, anii 1824-1891 și un epitaf simplu de șase cuvinte: «Un bărbat de o integritate
necontestată.»”1
Șase cuvinte – asta e tot. Dar nu mă îndoiesc că atunci când William Moore
Jackson spunea „Îți dau cuvântul meu”, acestea erau mai mult decât niște vorbe.
Acesta este rostul marii lupte dintre Hristos și Satana. Este despre cuvântul lui
Dumnezeu și cel al Satanei. Unul este descris ca fiind iubitor, iar celălalt,
mincinos. Când vei fi martorul acestei ciocniri în deșert, ia aminte la Cel al cărui
cuvânt este de încredere și fă-ți alegerea.
După ce citesc acest pasaj împreună cu partenerii lor, întreabă-i pe cursanți: „De ce credeți că Satana tot repetă «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu...»? Ce încearcă Satana să facă, de fapt?” Singura șansă de a câștiga pe care o are Satana este să-L deturneze pe Isus de la misiunea Lui. Dacă Îl putea convinge să aleagă orice altă cale decât cea a lui Dumnezeu, Satana câștiga. Întreabă-i pe cursanți: „Cum răspunde Isus la fiecare ispită?” (Apărarea Lui este cunoașterea deplină a Scripturilor.)
Viața lui Hristos
Matei 4:1-11
„Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a
postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a
apropiat de El şi I-a zis: «Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele
acestea să se facă pâini.» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Este scris: „Omul nu trăieşte
numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”» Atunci
diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: «Dacă
eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi
să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu
piciorul de vreo piatră.”» «De asemenea este scris, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe
Domnul Dumnezeul tău.”» Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a
1 Ray Pritchard, The ABCs of Wisdom, p. 158, 159.
arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: «Toate aceste lucruri Ţi le
voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.» «Pleacă,
Satano, i-a răspuns Isus. Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini
şi numai Lui să-I slujeşti.”» Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus
nişte îngeri şi au început să-I slujească.”
Doctrina Marii Lupte este în mare parte o poveste lungă. Versetele pe care le studiați vor trece prin căderea lui Lucifer, care a fost cauza acesteia și cum a devenit lumea arena conflictului dintre el și Hristos.
Asigură-te că ai la îndemână o traducere modernă pentru orice citate din Romani. Acestea pot ridica probleme de interpretare, chiar și pentru cursanții mai în vârstă. Dacă trebuie să vă concentrați asupra unui subiect în această lecție, acesta să fie nevoia disperată a lumii pentru un Mântuitor, ca rezultat al faptelor lui Satana. Aceasta îl va pregăti pe cursant pentru lecția de săptămâna viitoare despre experiența mântuirii.
Noi credem
Marea Luptă
„Întreaga omenire este în prezent cuprinsă în marea luptă dintre Hristos şi
Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa şi suveranitatea Sa asupra
Universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o fiinţă creată şi înzestrată
cu libertatea de a alege, prin înălţarea de sine, a devenit Satana, vrăjmaşul lui
Dumnezeu, care a dus la revolta unei părţi a îngerilor. El a introdus spiritul de
rebeliune în lumea aceasta atunci cînd a dus în păcat pe Adam şi pe Eva. Acest
păcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în omenire,
dezordine în lumea creată şi, în cele din urmă, nimicirea ei în timpul potopului.
Privită de întreaga creaţiune, această lume a devenit arena conflictului universal,
din care în cele din urmă Dumnezeul iubirii va fi îndreptăţit. Pentru a ajuta pe
poporul Său în această luptă, Domnul Hristos trimite pe Duhul Sfînt şi pe îngerii
Săi credincioşi să-l călăuzească, să-l ocrotească şi să-l susţină pe calea mântuirii.”2
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 98.
Citește versetele următoare și rescrie-le cu propriile cuvinte, iar apoi
adnotează-le în Biblia ta:
a.Apocalipsa 12:4-9
b.Isaia 14:12-14
c.Ezechiel 28:12-18
d.Geneza 3
e.Geneza 6-8
f. 2 Petru 3:6
g.1 Corinteni 4:9
Pe măsură ce cursanții discută despre esența conceptului marii lupte, e recomandat să se susțină reciproc pentru punctele lor de vedere. Fiecare cursant ar trebui să menționeze ceva ce le-a vorbit direct. O astfel de susținere va continua să stimuleze conversații profunde în viitor.
În câteva fraze, spune istoria marii lupte cu propriile cuvinte.
Alege dintre versetele pe care le-ai studiat un citat pe care vrei să îl memorezi
săptămâna aceasta și lucrează la asta în fiecare zi.
Această rugăciune este recomandată astfel încât cursanții să înceapă să se pregătească asemenea lui Isus în deșert. Ai putea să le menționezi cursanților că, în timp ce se roagă lui Dumnezeu, pot citi un verset sau două.
Cum să ne rugăm
În rugăciunile de săptămâna aceasta, cere capacitatea de a înțelege și a-ți aminti
Cuvântul lui Dumnezeu.
Ajută-i pe cursanți să aleagă pe cineva pe care să-l intervieveze, dacă nu știu pe nimeni căruia să-i ceară acest lucru. Pot alege un profesor, un bunic, o persoană din comunitatea lor sau un prieten de familie.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează pe cineva care crezi că are idee despre ce spune Cuvântul lui
Dumnezeu, folosind următoarele întrebări:
Ce istorie din Biblie vă dă cea mai multă încredere că este adevărat Cuvântul
lui Dumnezeu?
Dacă ar fi să nu vă puteți aminti decât un singur verset din Bibile atunci când
sunteți ispitit, care ar fi acesta?
Ce sfat i-ați da cuiva de vârsta mea care vrea să se încreadă în cuvântul lui
Dumnezeu mai degrabă decât în minciunile diavolului? Cum poate birui ispita
cineva ca mine?
Amintește-le să-și ia notițe în timpul interviului și să fie gata să-și expună gândurile la următoarea întâlnire.
În oglindă
Gândește-te la interviul pe care l-ai luat și discută câteva revelații pe care le-ai
avut legate de acesta.
Ia-ți un moment pentru a lua notițe despre dovezi ale binelui și răului pe care le
vezi în lume. Fii specific.
Lecția 4 - Experiența mântuirii
Pune accentul pe faptul că de când am început acest curs am descoperit un mesaj de încredere în Biblie și am examinat căile misterioase prin care Dumnezeu alege să ni Se arate. Săptămâna trecută am urmărit cum Lucifer încerca să distrugă renumele lui Dumnezeu și al copiilor Săi. Invită-ți cursanții să-și împărtășească experiențele câștigate în urma interviului de săptămâna trecută.
Obiectiv: Scopul acestui curs este de a face clară nevoia păcătosului pentru un Mântuitor, harul îmbelșugat care vine de la Hristos și, în cele din urmă, încrederea pe care o putem avea într-o relație cu El.
Povestirea introductivă demonstrează cât de greu este să înțelegem mesajul de har și mântuire. Povestirea trezește simțul valorii pe care Hristos o dă fiecărui om pentru care a murit. Nașterea lui Hristos demonstrează mai departe solia mântuirii. Expresia cheie din povestirea din Evanghelii este „S-a născut un Mântuitor”. Îi puteți întreba pe cursanți dacă atunci când se gândesc la eroi se
gândesc în primul rând la prunci. De la mulți eroi salvarea vine prin putere și forță, dar Isus a venit să salveze devenind o jertfă.
Partea de mijloc a secțiunii povestirii le cere cursanților să întocmească o listă cu elemente care descriu procesul mântuirii. La această vârstă, trebuie să vadă lucrurile în etape. Încearcă să-i ajuți să facă o listă a elementelor care redirecționează o persoană dinspre moarte către viață (recunoașterea darului harului, realizarea păcătoșeniei proprii, acceptarea și primirea promisiunii mântuirii și viața având siguranța acesteia).
Povestire introductivă
„S-a spus o poveste despre un misionar care a devenit prieten bun cu un
căutător indian de perle. Cei doi petrecuseră împreună multe ore discutând despre
mântuire, dar indianul nu putea înțelege cum ar putea să fie gratis ceva atât de
valoros. Mai degrabă, pentru a se pregăti pentru viața de apoi, căutătorul de perle
avea să meargă o mie cinci sute kilometri până la Delhi, pe genunchi. Credea că în
felul acesta își va cumpăra intrarea în ceruri. Misionarul s-a străduit din greu să-l
facă să înțeleagă pe prietenul lui că este imposibil să-ți cumperi intrarea în ceruri,
pentru că prețul ar fi mult prea mare. În loc de aceasta, i-a spus el, Isus a murit
pentru a cumpăra intrarea în ceruri pentru noi.
Înainte de a pleca în pelerinaj, indianul i-a dat misionarului cea mai mare perlă
pe care o văzuse, o perlă perfectă. Misionarul s-a oferit să o cumpere, dar
căutătorul de perle s-a supărat și i-a spus că perla era de neprețuit, că singurul lui
fiu își pierduse viața în încercarea de a o lua. Perla valora cât sângele fiului său.
Spunând aceasta, deodată căutătorul de perle a înțeles că Dumnezeu îi oferea
mântuirea ca un dar de neprețuit. Este atât de prețioasă că niciun om nu o poate
cumpăra. Îl costase pe Dumnezeu sângele Fiului Său. Vălul fusese ridicat: înțelese,
în cele din urmă.”1
Alcătuiește o listă de elemente ale acestei povestiri care demonstrează cum ajunge cineva să experimenteze mântuirea.
1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 315.
(Alcătuiește o listă de elemente ale acestei povestiri care demonstrează cum
ajunge cineva să experimenteze mântuirea.)
Câteodată este nevoie de acțiuni extreme pentru a atrage atenția cuiva. Dar
lucrarea de mântuire a fost mai mult decât faptul că Dumnezeu încerca să ne atragă
atenția. În povestirea următoare din viața lui Hristos, îngerul le-a spus oamenilor:
„S-a născut un Mântuitor.” Isus a venit pe Pământ și a devenit unul dintre noi nu
doar pentru o vreme, ci pentru totdeauna. Mâinile Lui nu au fost dintotdeauna
străpunse. Au fost cândva fine ca ale oricărui nou-născut. Mântuitorul Și-a luat un
angajament față de tine și de mine atunci când a venit pe Pământ ca prunc, și ne
așteaptă pe tine și pe mine să ne încredințăm viețile Lui. Tu ce vrei să faci?
Viața lui Hristos
Luca 2:4-12
„Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în
cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David
– să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau
ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel
întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de
poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în
câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al
Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei
s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: «Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste
bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul. Astăzi, în cetatea lui David, vi
S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi
cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.»”
Ce altă povestire din Biblie dă un bun exemplu de o persoană care ia un
angajament față de Dumnezeu și își dedică viața Lui?
Noi credem conține cuvinte ca „îndreptăţit”, „înfiat”, „putere divină”, „har”, „asigurare” etc. Să nu crezi că trebuie să explici acești termeni. Povestirile vor
contribui mai mult la transmiterea mesajului decât terminologia teologică. Pe măsură ce cursanții parafrazează și caută trimiterile în Bibliile lor, oferă-le mai multe detalii despre faptele simple pe care le demonstrează diferitele pasaje. În cazul în care cursanții reformulează pasajul într-un limbaj similar cu textul însuși, spune: „Deci, Susan, ce înseamnă, de fapt, aceasta pentru tine?” În încheiere, cere-le să aleagă versetul care le vorbește personal despre mântuire, astfel încât să-l poată memora în săptămâna în curs.
Noi credem
Experiența mânturii
„În infinita Sa iubire şi milă, Dumnezeu a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut
păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca în El noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui
Dumnezeu. Conduşi de Duhul Sfînt, ne dăm seama de nevoia noastră, recunoaştem
păcătoşenia noastră, ne pocăim de nelegiuirea noastră şi manifestăm credinţa în
Isus, ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. Această credinţă, prin care
primim mântuirea, vine prin puterea divină a Cuvântului şi este darul harului lui
Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptăţiţi, înfiaţi ca fii şi fiice ale lui
Dumnezeu şi eliberaţi de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuţi din
nou şi sfinţiţi. Duhul reînnoieşte mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în
inimile noastre şi ni se dă puterea de a trăi o viaţă sfântă. Rămânând în El, devenim
părtaşi de natură divină şi avem asigurarea mântuirii, acum şi în ziua judecăţii.”2
Citește versetele următoare și rescrie-le cu propriile cuvinte, iar apoi
adnotează-le trimiterile în Biblia ta:
a.Ioan 3:16
b.Romani 3:21
c.2 Corinteni 5:17-21
d.Galateni 4:4-7
e.Tit 3:3-7
f. Romani 8:14-17
g.Romani 10:17
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 118.
h.Galateni 3:2
i. Romani 8:1-4
j. Romani 12:2
Alege dintre versetele studiate un pasaj pe care vrei să-l memorezi și lucrează
la el în fiecare zi.
Înainte de a încheia lecția, înalță o rugăciune de dedicare împreună cu cursanții, susținându-i în decizia lor de a primi darul mântuirii.
Cum să ne rugăm
Când te rogi săptămâna aceasta, amintește-ți să-I mulțumești lui Dumnezeu
pentru darul Său de mântuire pentru tine.
Întreabă-i pe cursanți cum merg interviurile. Invită-i să discute ce apreciază cel mai mult la interviuri. Apoi, pentru următorul interviu, alege pe cineva despre care atât tu, cât și ei credeți că au experimentat siguranța mântuirii lui Dumnezeu.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează pe cineva despre care crezi că are o legătură strânsă cu
Dumnezeu, folosind următoarele întrebări:
Povestiți-mi despre un moment din viața dumneavoastră în care L-ați invitat pe
Isus în inima dumneavoastră și ați primit darul mântuirii. Ce s-a întâmplat? Care
erau circumstanțele? Ce ați făcut?
Cum trăiți în fiecare zi cu siguranța și certitudinea că Dumnezeu vă va lua la
ceruri cu El când va veni?
Ce verset vă vorbește cel mai mult despre mântuire?
În oglindă
Gândește-te la interviu și împărtășește câteva experiențe pe care le-ai câștigat.
De asemenea, gândește-te la ocaziile în care îți amintești că I-ai cerut lui
Dumnezeu să vină în inima ta. Fă o listă scurtă a acestor momente, cât de bine poți.
Lecţia 5 – Botezul
Obiectiv: Cursanţii vor înţelege scopul, natura şi măreţul privilegiu al botezului.
Începe lecţia botezului prin a-i pune pe cursanţi să-și amintească informațiile şi povestirile dobândite în urma interviurilor. Continuă să-i îndemni pe juniori să-şi dea silinţa, pentru că aceasta presupune mai multă implicare. Invită-i să împărtăşească ceea ce au auzit că spun oamenii despre însemnătatea botezului.
Povestirea introductivă şi secţiunea Viaţa lui Hristos ţintesc nucleul a ceea ce ar trebui să-i motiveze pe oameni pentru decizia de a intra în apa botezului, şi anume căinţa. Nu este un cuvânt pe care-l folosim des, însă el înseamnă, de fapt, să te răzgândești, să-ţi schimbi mintea – într-o aşa măsură încât să ţi se schimbe şi viaţa.
Povestirile se centrează pe două aspecte. Primul se referă la ceea ce înseamnă botezul, din punctul nostru de vedere – o schimbare a gândirii despre Dumnezeu şi noi. Al doilea aspect se referă la identitatea noastră schimbată la botez – Dumnezeu ne revendică drept proprii Lui copii.
Ai putea să-i întrebi pe cursanţi: „Ce personaje biblice îţi aminteşti care şi-au schimbat minţile şi apoi vieţile?” La această grupă de vârstă, asocierea povestirilor şi faptelor cu adevăruri le creşte copiilor încrederea în ei.
Întreabă-i pe cursanți dacă este vreo legumă pe care, pur și simplu, nu o pot suporta. În urmă cu cinci ani aș fi putut paria pe viața mea că nimeni n-ar putea să mă facă să înghit o singură bucată de sparanghel. Nu știu de unde și când a venit schimbarea din mintea mea, însă tot ce pot spune acum este: „Să vină sparanghelul!” Pune-i să împărtășească o mâncare, un fel de muzică sau un anumit joc care nu prea le place și să discute despre cât de greu le este să-și imagineze că și-ar schimba părerea despre vreunul dintre ele. Schimbarea minții celui ce crede în botez implică decizia de a o lua pe drumul lui sau pe drumul lui Dumnezeu.
Povestire introductivă
Când evreii au venit la Iordan pentru a fi botezați de Ioan, a fost prima ocazie
din istorie în care un evreu a fost botezat. Botezul era destinat celor de afară. Era
un ritual prin care trebuia să treacă non-evreii pentru a deveni membri ai credinței
evreiești. Evreii nu aveau nevoie să fie botezați pentru că ei erau deja copiii lui
Dumnezeu. Deci, înseamnă că atunci când evreii au venit să fie botezați, aceștia
trebuie să fi avut o schimbare a minții. Dar exact asta înseamnă pocăința – să-ți
schimbi mintea în așa fel încât să-ți fie schimbată și viața. Iată un exemplu:
„Crucea Roșie Americană aduna provizii, medicamente, îmbrăcăminte,
mâncare și altele pentru oamenii suferinzi din Biafra. Într-una dintre cutiile care au
venit, într-o zi, la depozitul în care se adunau lucrurile, se afla o scrisoare. În
aceasta scria: «Recent am fost convertiți și, datorită convertirii noastre, dorim să
încercăm să ajutăm. Nu vom mai avea niciodată nevoie de lucrurile acestea. Le
puteți folosi la ceva?» În interiorul cutiei se aflau câteva robe aparținând grupării
Ku Klux Klan. Robele au fost tăiate în fâșii care, mai apoi, au fost folosite pentru a
bandaja rănile persoanelor de culoare din Africa.”1
O răzgândire. Pocăinţă. Dacă doreşti să fii botezat este pentru că deja ţi-ai
schimbat mintea – sau doreşti să o faci. „M-am răzgândit în legătură cu ce?”,
întrebi tu. Răspunsul este că te-ai răzgândit în legătură cu cel căruia îi vei aparţine.
Îi vei aparţine Dumnezeului Viu? Sau te vei alătura multor altora şi vei spune
„Viaţa mea îmi aparţine”? Pocăinţa este o răzgândire care îţi transformă viaţa.
Atunci când ești botezat, anunți întreaga lume, cerurile și toți îngerii, atât buni
cât și răi, că aparții lui Dumnezeu. La botezul lui Isus s-au auzit de la Dumnezeu
următoarele cuvinte: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”
Atunci când tu ești botezat, Dumnezeu spune același lucru ție și întregului Univers.
Ce botez la care ai fost martor ți-a rămas cel mai bine întipărit în minte? De ce?
Pasaj asupra căruia să ne concentrăm: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Așteaptă-te la o discuție pe tema motivului pentru care Isus a fost botezat. Deși ați putea da multe răspunsuri elaborate, s-ar putea să fie mai eficient să vă concentrați asupra cuvintelor pe care le spune Dumnezeu cu ocazia botezului lui Hristos. Exista vreo întrebare în mintea lui Isus cu privire la relația Sa cu Tatăl? De ce au fost necesare aceste cuvinte? Spune Dumnezeu același lucru și despre noi la botez?
Viața lui Hristos
Matei 3:13-17
1 James S. Hewett, Illustrations Unlimited, p. 51.
„Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar
Ioan căuta să-L oprească. «Eu», zicea el, «am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi
Tu vii la mine?» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să
împlinim tot ce trebuie împlinit.» Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat,
Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe
Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Și din
ceruri s-a auzit un glas care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi
găsesc plăcerea.»”
Ceea ce crezi despre botez și ceea ce experimentezi atunci când are loc pot fi două lucruri diferite. În timp ce cursanții parafrazează versetele și își adnotează Bibliile, ia-ți un moment pentru a personaliza cu ei fiecare aspect al botezului.
Noi credem
Botezul
„Prin botez, noi mărturisim credința noastră în moartea și învierea lui Isus
Hristos și dăm mărturie privind moartea noastră față de păcat și hotărârea noastră
de a umbla într-o viață nouă. În acest fel, noi recunoaștem pe Hristos ca Domn și
Mântuitor, devenim poporul Lui și suntem primiți ca membri de către biserica Sa.
Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre și al
primirii Duhului Sfânt. El se săvârșește prin scufundarea în apă și este condiționat
de mărturisirea credinței în Isus și de dovezile pocăinței de păcat. El urmează
instruirii în adevărurile Sfintelor Scripturi și acceptării învățăturilor ei.”2
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a.Romani 6:1-6
b.Faptele Apostolilor 2:38
c.Faptele Apostolilor 16:30-33
d.Faptele Apostolilor 22:16
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 180.
e.Coloseni 2:12,13
f. Matei 28:19,20
g.1 Corinteni 12:13
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
Oportunitatea de a nota, cu meticulozitate, ceea ce vrea să-I spună lui Dumnezeu, cu ocazia botezului, poate fi plină de însemnătate pentru cursant. Poate fi o rugăciune pe care au citit-o. Ceea ce dorim să evităm este ca acești copii, care tocmai au ieșit din apa botezului, să uite, de îndată ce apa s-a uscat, motivul pentru care, de fapt, s-au botezat. O scrisoare poate fi o cale prin care experiența lor să fie memorabilă.
Cum să ne rugăm
Când te vei ruga săptămâna aceasta, începe prin a-I scrie lui Dumnezeu o
rugăciune care să conțină tot ceea ce vrei să-I transmiți prin botezul tău. „Dragă
Dumnezeu, când va avea loc botezul meu în Sabat, vreau ca acesta să-Ți spună...”
Mai mult decât cuvinte
Începe planificarea botezului tău împreună cu partenerul sau cu grupul tău și,
în mod special, cu familia ta. Fă în așa fel încât întreaga planificare să spună ceea
ce vrei să-I spui tu lui Dumnezeu.
Folosind următoarele întrebări, intervievează pe cineva care a fost o influență
pozitivă în viața ta:
Descrie cel mai memorabil botez pe care l-ai experimentat vreodată. De ce
crezi că a rămas întipărit atât de bine în mintea ta?
Pe scurt, ce înseamnă când o persoană intră în apă pentru a fi botezată?
Ce pasaj din Scriptură îți vorbește cel mai mult despre semnificația botezului?
Găsește un exemplu de pereche de fotografii „înainte” și „după” în care subiectul din poza „înainte” nu zâmbește sau în care s-au folosit alte trucuri care
induc în eroare în mod intenționat. Invită-i pe cursanți să discute cu tine așteptările de dinainte și de după botez. În loc să le spun, constant, copiilor că „se vor împiedica și vor cădea”, le cer permisiunea să-i fac responsabili și le permit și eu să fie responsabili pentru alegerea lor de a-L urma pe Dumnezeu. Aceasta înseamnă că, dacă încep să se împiedice, să se îndepărteze sau pur și simplu să-și piardă interesul, ai dreptul de a le aminti, cu blândețe, de alegerea bună pe care au făcut-o.
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Ce lucruri ai dori să faci înainte de botezul tău? Există oameni cu care ai
nevoie să porți o conversație, oameni cărora să le mulțumești etc.? Ce intenționezi
să faci după botezul tău? Dacă ar fi să se schimbe ceva la tine, ce anume te aștepți
să fie?
Lecția 6 – Creațiunea
Obiectiv: Cursanții vor discuta semnificația lui Hristos Creator și vor adopta în viața lor lucrarea Sa de recreare.
Una dintre caracteristicile cursanților juniori este faptul că ei pot înțelege și accepta realitatea că un Măreț Designer a creat lumea. Milioane de lecții din natură demonstrează acest lucru. Cere-le cursanților să împărtășească un fapt sau un adevăr din natură pe care ei îl consideră o dovadă că Dumnezeu a creat lumea. Vezi ce spun ei.
Povestea disputei din curte prezintă o confruntare în viața lui Hristos. În ambele scenarii, situația a ajuns în punctul în care niciuna dintre persoane nu mai putea da înapoi. „Linia a fost trasată.” Din perspectiva conducătorilor evrei, Isus era cu siguranță nebun. Fie era exact Cine spunea că este, fie era complet posedat de un demon. Însă în mințile lor, ei se hotărâseră. În timp ce cursanții vor privi la ambele povestiri, pune-i să se gândească la cât de incredibil trebuie să fi fost pentru oameni ceea ce a spus Hristos. De asemenea, imaginați-vă ce ar fi dacă cuvintele Lui sunt adevărate.
Expresia pe care ne vom concentra este: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” Nimeni, în afară de un blasfemiator sau de Dumnezeu, nu ar face o asemenea afirmație. Întreabă-i pe cursanți de ce cred ei
că era atât de greu pentru conducătorii de atunci să vadă ceea ce pentru noi pare atât de ușor de crezut.
Povestire introductivă
„Hai, treci linia! Te provoc.” Ochii lui Joey erau sălbatici. El apăra bucata
noastră de gazon, de lângă bloc. Poate că eram noi doar în clasa a treia, dar aveam
gazon.
Când Tina a dus confruntarea la următorul nivel, știam că disputa urma să
devină urâtă. „Da? Și ce vei face dacă trec de prostia ta de linie?” Noi ne-am uitat
la Joey și, pentru un moment, a părut zdruncinat și confuz. Nu cred că se gândise
atât de departe. De obicei, celor care aruncă cu amenințări nu li se cere să-și
dovedească afirmațiile făcute, așa că ei învață să devină cât mai buni la inventarea
amenințărilor – până când cineva îi provoacă în afirmațiile lor nesustenabile.
„Ei bine, doar calcă linia și vei vedea tu ce vei păți”, a răspuns Joey cu o nouă
hotărâre. S-a întors și ne-a privit pe noi, băieții.
Tina nu a mai adăugat niciun cuvânt. Ea nu numai că a trecut linia, dar a pășit
până în fața lui Joey, strâmbându-și buzele într-un mârâit pe care nu o să-l uit
niciodată. „Ok, Joey”, luându-l în zeflemea, „cum ai de gând să rezolvi asta?”
N-ar fi fost o bătaie cinstită, dacă s-ar fi ajuns până într-acolo. Joey nu avea
nicio șansă împotriva Tinei, așa că cel mai bine a fost să plece pur și simplu
mormăind ceva despre cum că nu ai voie să lovești o fată.
Disputa lor mi-a amintit despre întâlnirea dintre Isus și farisei. În timp ce El îi
învăța pe oameni, fariseii L-au împins și au dus conversația la nivelul următor.
„Ești posedat de demoni, pentru că nimeni nu vorbește așa despre moarte!
Încrezutule! Deci crezi că ai cam fost prin preajmă, ha? Ai fost pe-aici destul cât
să-l cunoști pe Avraam?”, I-au vorbit cu mânie fariseii.
Hopa. Trasaseră linia pe pământ, chiar în fața lui Isus. Să se dea înapoi? Nicio
șansă. El a pășit peste ea. Nu, nu numai că a călcat linia, ci i-a călcat pe degete – ca
să zicem așa.
„Înainte chiar ca Avraam să se gândească la Țara Promisă, Eu eram!”
Ei au luat în mâini pietre pentru că Isus rostise ceva ce doar Dumnezeu putea
spune. În cazul Lui, El era Dumnezeu. Ceea ce ne aduce la subiect: nu poți crede în
Hristos și să nu crezi că El a creat lumea. Cum a spus Ioan:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi
nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina
oamenilor.” (Ioan 1:1-4)
Iată povestea.
Viața lui Hristos
Ioan 8:51-59
„«Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac
nu va vedea moartea.» «Acum», I-au zis iudeii, «vedem bine că ai drac; Avraam a
murit, prorocii, de asemenea, au murit, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul
Meu, în veac nu va gusta moartea.” Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru
Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care, de asemenea, au murit? Cine Te
crezi Tu că eşti?» Isus a răspuns: «Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este
nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;
şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi
Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. Tatăl vostru Avraam
a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.» «N-ai nici
cincizeci de ani», I-au zis iudeii, «şi ai văzut pe Avraam!» Isus le-a zis: «Adevărat,
adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.» La auzul acestor
vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu,
trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.”
Cum ai fi răspuns tu acestui Tâmplar care a declarat „Eu sunt Dumnezeul cel
veșnic”? Te-ai fi uitat lung la omul care semăna mult cu vecinul tău și te-ai fi
întrebat dacă este Dumnezeu? Greu de imaginat. Dar Isus a făcut ceea ce era de
neimaginat. El a creat lumea. Ne-a creat pe noi. Și a devenit unul dintre noi pentru
a ne salva.
Uneori nu ne gândim dincolo de noțiunea că Isus ne iubește, la adevărul că El
ne-a făcut, dar acesta este motivul pentru care ne iubește. În viața unui creștin,
celebrarea creației lui Dumnezeu și a puterii Lui creatoare este o mare parte din
călătorie.
Întreabă-i pe cursanți dacă se pot gândi la ceva care este prețios pentru ei sau pentru familia lor, doar pentru că a fost lucrat manual. Ce obiect este?
Pe măsură ce cursanții studiază versetele care descriu lucrarea creatoare a lui Dumnezeu și-și adnotează Bibliile, ar putea dori să sublinieze părțile esențiale din săptămâna creațiunii în Geneza 1 și 2, cum sunt: „Să fie lumină” sau „Să dea pământul ființe vii”. Identificarea și marcarea doar a părților importante fac mai ușoară găsirea ulterioară a pasajului, dacă se vede împărțirea pe zile, în loc de două capitole subliniate integral.
Noi credem
Creațiunea
„Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor și El a așezat în Scriptură raportul
autentic al activității Sale creatoare. În șase zile Dumnezeu «a făcut cerurile și
pământul» și toate ființele vii de pe pământ și S-a odihnit în ziua a șaptea a acelei
prime săptămâni. În acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument permanent al
încheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat și prima femeie au fost făcuți după
chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării creațiunii, dându-li-
se stăpânire peste pământul întreg și fiind însărcinați cu răspunderea de a se îngriji
de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminată, ea era foarte bună,
declarând slava lui Dumnezeu.”1
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a.Geneza 1
b. Geneza 2
c.Exod 20:8-11
d. Psalmi 19:1-6
e.Psalmi 33:6,9
f. Psalmi 104
g.Evrei 11:3
Sugerează un verset de memorat, care menționează că Hristos este Creatorul sau un verset despre creațiune din Psalmi. „La început...” este prea ușor și familiar. Provoacă-i să memoreze pasaje pe care nu le cunosc deja.
Alege dintre versetele pe care le-ai studiat un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
Uneori evenimentele active și aplicațiile practice ale acestei serii de lecții se pot pierde când cursanții nu-și fac un plan bun. Consider că mementourile cresc eficiența activităților. Poate vei dori să-i suni în timpul săptămânii și să le amintești să facă acest exercițiu. Câteodată ei amână să facă exercițiile simple, dacă noi nu le oferim, în mod intenționat, o provocare. Invită-i să împărtășească, fie în timpul săptămânii, fie la întâlnirea următoare, ceea ce s-a întâmplat când au făcut exercițiile.
Cum să ne rugăm
Săptămâna aceasta, roagă-te în aer liber. Găsește o cale de a vorbi cu
Dumnezeu despre creația Sa, în special despre planul Lui pentru tine. La urma
urmelor, cununa creației Sale este omul.
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 68.
Scopul este să-i pui pe cursanți să ia un interviu cuiva care s-a gândit la acest subiect suficient de mult încât să aibă de spus ceva semnificativ. Poți sugera câteva persoane pentru interviu sau poți alege să iei interviul împreună cu ei, la telefon sau la biserică.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează un membru al bisericii care are ca pasiune biologia, astronomia
sau științele, în general, adresând următoarele întrebări:
Care sunt câteva dovezi reale din lumea naturală care considerați că
demonstrează că un designer măreț a creat această lume? Împărtășiți câteva.
Ați vorbit vreodată cu persoane care nu cred că Dumnezeu este Creatorul
nostru? Cum au fost acele conversații? Cum vă raportați la ele?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 7 – Legea lui Dumnezeu
Obiectiv: Cursanții vor descoperi principiul primordial al guvernării lui Dumnezeu (dragostea) și vor analiza cum se aplică regulile împărăției lui Dumnezeu în viața noastră.
Spune-le cursanților că, pe măsură ce relația cu partenerii lor de studiu devine mai puternică, ar fi bine să-i invite să împărtășească ce părți din lecții au fost mai de folos pentru ei. Este în regulă să admitem că nu avem toți aceleași gusturi sau același stil de învățare.
Lecția despre lege începe cu un lider în domeniul afacerilor, foarte bine-cunoscut și puternic, care subminează nevoia de Cele Zece Porunci. Discutați cum ar fi viața fără ele. Afirmațiile lui Ted Turner conțin contradicții și inconsecvențe, dar lasă-i pe cursanți să descopere singuri acest lucru. Invită-i să aibă o replică la aceste afirmații.
Pasajul pe care ne concentrăm este în mod clar „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta; și pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Atât tinerii, cât și cei mai în vârstă presupun că în Vechiul Testament este vorba numai de reguli. Discutați versetul din Deuteronom 6:4-6, în care Dumnezeu voia ca poporul Lui să-L iubească din inimă. Invită-i pe cursanți să împărtășească ceea ce cred despre Vechiul Testament. Întreabă-i: „Când vă gândiți la Vechiul Testament, ce vă vine în minte?”
Aici și în alte locuri (spre exemplu în Predica de pe munte, Matei 5-7), Isus arată clar cum a încercat să ne adâncească dragostea pentru legea lui Dumnezeu și să nu ne distragă de la ea prin concepții false despre har.
Povestire introductivă
Fă o listă cu cele mai mari zece probleme cu care lumea noastră se confruntă
astăzi.
În timp ce te gândești la problemele care sunt o provocare pentru lumea
noastră, analizează ceea ce a avut de spus Ted Turner despre legea lui Dumnezeu și
problemele globale.
Cu mai mulți ani în urmă, mogulul televiziunii prin cablu a declarat că Cele
Zece Porunci nu mai sunt la modă. Turner, creatorul Cable News Network, le-a
spus membrilor Newspaper Association of America (n.tr.: Asociației Ziarelor din
America) din Atlanta că Cele Zece Porunci nu mai au legătură cu problemele
globale curente, precum suprapopularea și competiția armelor. „Noi trăim cu reguli
demodate”, a afirmat el. „Regulile sub care trăim sunt Cele Zece Porunci și pariez
că nimeni nu le mai acordă prea multă atenție, pentru că sunt prea vechi. Când
Moise a urcat pe munte, nu existau arme nucleare, nu exista sărăcie. Astăzi,
poruncile nu ar mai produce vreo reacție. Nimănui nu-i place să i se poruncească.
Poruncile sunt eliminate.”
Avea dreptate Ted Turner? Discută cu partenerul tău relația dintre problemele
mondiale și Cele Zece Porunci.
Pune-i pe cursanți să discute împreună relația dintre problemele mondiale și Cele Zece Porunci.
Fără îndoială, legea lui Dumnezeu este nu doar relevantă încă, dar respectarea
ei ar rezolva majoritatea problemelor pe care le întâlnim în lume. Dar pot înțelege
de ce oamenii vor să arunce tablele legii, și de obicei există câteva motive:
1.Vor să-și trăiască viața după propriile legi. De acord.
2.Nu Îl cunosc sau nu Îl iubesc pe Acela care a făcut legea.
Mi s-a spus: „Dacă Îl iubești pe Rege, trăiești bucuros după legile Împărăției.”
Când a fost întrebat despre porunci, Isus a folosit expresia „iubește-L pe
Domnul cu toată inima ta”, pentru că „iubirea” face ceea ce „supunerea” nu poate
face – să inspire un răspuns din inimă care înseamnă mai mult decât minimum.
Acest minimum nu e greu de făcut:
Pot trăi o viață întreagă fără a ceda ispitei de a ucide pe cineva. Mă înfurii, dar
nu chiar atât de tare.
Îi onorez pe părinții mei cu viața mea – nu-i așa greu de făcut.
Pot ține Sabatul. Cu toate că poate nu o fac perfect, vreau și încerc.
Nu am chipuri cioplite în camera mea cărora aleg să mă închin.
O ador pe soția mea și îi voi fi credincios până la moarte. Mulți oameni fac
asta.
Știu oameni care mai degrabă ar muri decât să fie necinstiți – și nici măcar nu
sunt creștini.
Cele Zece Porunci – sunt ele așa de greu de respectat? Îmi voi asuma riscul și
voi spune că nu, nu la suprafață. Cel puțin nu la un nivel minim. Dar Dumnezeu nu
Și-a dorit niciodată să respectăm legea Sa fără să ne aducem aminte de El. Nu a
dorit niciodată să rămânem la suprafață în privința listei de porunci, ci să le avem
întipărite adânc în inima noastră.
„Iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice
Domnul: voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi
Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.” (Ieremia 31:33)
Observă că, atunci când începi să gândești așa, te apropii de ceea ce vrea
Dumnezeu pentru tine.
Viața lui Hristos
Marcu 12:28-34
„Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine
saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: «Care este cea dintâi dintre toate
poruncile?» Isus i-a răspuns: «Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul
Dumnezeul nostru este un singur Domn”; „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată
porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.» Cărturarul I-a zis: «Bine,
Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară
de El şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea
şi a iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile de tot şi decât
toate jertfele.» Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: «Tu nu eşti departe
de Împărăţia lui Dumnezeu.»”
Întreabă-i pe cursanți dacă au vreo întrebare cu privire la felul în care este formulată afirmația doctrinei. Pe măsură ce adnotează și parafrazează versetele, ar fi bine să-și amintească unul altuia că Dumnezeu a intenționat ca legea să fie pentru inimă.
Noi credem
Legea lui Dumnezeu
„Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci şi
exemplificate în viaţa Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia şi hotărârile lui
Dumnezeu cu privire la comportarea şi relaţiile omului şi sunt obligatorii pentru
toţi oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui
Dumnezeu cu poporul Său şi etalonul după care se desfăşoară judecata lui
Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidenţă păcatul şi trezesc
un simţământ al nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai prin har şi nu
prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă
caracterul creştin şi are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadă a iubirii
noastre faţă de Domnul şi a preocupării pentru concetăţenii noştri. Ascultarea care
vine din credinţă demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viaţa şi
întăreşte în acest fel mărturisirea creştină.”1
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a.Exod 20:1-17
b. Psalmi 40:7,8
c.Matei 22:36-40
d. Deuteronom 28:1-14
e.Matei 5:17-20
f. Ioan 15:7-10
g.1 Ioan 5:3
h. Psalmi 19:7-14
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
Pune-i pe cursanți să vadă dacă pot rezuma fiecare poruncă într-un singur cuvânt: Puritate. Dreptate. Respect. Mulțumire. Credincioșie. (Copiii cu vârste între 9 și 12 ani nu sunt, de obicei, îngrijorați să nu comită adulter – dar ar fi bine să țină seama de virtuțile loialității și purității.)
Cum să ne rugăm
Roagă-te în această săptămână pentru porunci, una câte una, cerându-I lui
Dumnezeu să-ți arate moduri în care te poți schimba astfel încât legea să nu mai fie
doar o listă de reguli, ci o dragoste vie, adânc înrădăcinată în inima ta. Vorbește cu
partenerul tău de studiu despre cum poate fi viața când Dumnezeu scrie legea Lui
în inima ta. 1 Seventh-day Adventists Believe, p. 232.
Memento: Asigură-te că, în cărțile lor, cursanții vor nota cu atenție interviurile pe care le iau. Aceste note vor fi de folos mai târziu pentru a reflecta asupra lor sau pentru a-i ajuta atunci când discută despre interviuri cu tine. E posibil ca ei să aleagă să discute unul cu altul imediat ce au încheiat interviul. Pentru a discuta cu tine, va fi poate nevoie de un telefon, o vizită sau să luați interviul împreună. Oricum ar fi, asigură-te că discutați despre interviu înainte de a trece mai departe la lecția următoare.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează pe cineva despre care tu crezi că-L iubește pe Dumnezeu cu toată
inima. Folosește următoarele întrebări:
Care sunt câteva trăsături ale lui Dumnezeu care te inspiră să-L iubești și să-I
slujești?
Ce crezi că înseamnă să ai legea lui Dumnezeu scrisă în inima ta?
Care poruncă pare a fi cel mai greu de respectat în lumea de astăzi?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 8 – Sabatul
Obiectiv: Cursanții vor explora frumusețea și promisiunea care există în respectarea Sabatului ca semn veșnic de aducere aminte a faptului că Dumnezeu Își revendică dreptul asupra umanității.
Sabatul stă ca un moment de sărbătoare care amintește cu bucurie oamenilor de relația lor cu Dumnezeu. Întreabă-i pe cursanți: „Vă puteți gândi la metode pe care oamenii le folosesc pentru a-și aduce aminte de relațiile lor?”
Povestirea este absurdă, într-un fel, dar întreabă-i pe cursanți în ce fel este adevărată cu privire la respectarea Sabatului. Isus a înfruntat mustrări constante din partea liderilor religioși pentru călcarea Sabatului. Întreabă-i pe cursanți ce anume nu reușeau să înțeleagă liderii. Ce cred ei că oamenii de astăzi nu reușesc să înțeleagă?
Pasajul pe care ne vom concentra în secțiunea Viața lui Hristos este: „Sabatul a fost făcut pentru om, și nu omul pentru Sabat.” Dacă înțelegem bine ordinea lucrurilor, restul se așază de la sine. Sabatul este un cadou pentru oameni.
Povestire introductivă
Imaginează-ți că este ziua ta de naștere. Prietenii tăi au sosit îmbrăcați frumos
și cu cadouri de toate formele și mărimile, împachetate în culori vii. Tortul este
minunat! Este o așa operă de artă, încât aproape că nici nu vrei să-l tai. Aproape.
Toată lumea se adună într-o cameră mare pentru a-ți cânta „La mulți ani!”, pentru a
te vedea deschizând cadourile și pentru a devora tortul și înghețata.
Nici nu începe bine cântecul, că cineva întrerupe: „Vreau bucata de tort din
colț, cu multă glazură!”
Vecinul de alături strigă: „Nu cred. Eu am pus ochii pe ea de când am văzut
tortul.”
„E-a mea!”, comentează un băiat cu vorbă domoală, destul de tare cât să poată
fi auzit de toată lumea.
„Tortul e minunat. Poate că ar fi bine ca nimeni să nu mănânce din el”,
sugerează altcineva. „Poate ar fi bine să-i facem o poză și să o multiplicăm ca toți
să-și amintească ce tort minunat a fost.”
Toți se uită șocați la băiatul timid care a făcut sugestia. Tăcerea se rupe când
un băiat vecin izbucnește: „Ești în toate mințile? Nu am venit aici pentru o poză cu
tortul! Îl vom tăia pe frumosul ăsta!”
O ceartă frenetică ia amploare constant, până când Sally țipă: „Liniște!” Toată
lumea se uită fix la ea cum își adună cuvintele pentru unul dintre faimoasele ei
discursuri. „Vă purtați toți ca niște animale. Suntem aici ca să sărbătorim pe – ăăă,
cum te cheamă? Ăăă, am uitat.”
Din nou toată lumea amuțește. „Da, cum te cheamă?” „Vezi numele pe
cadouri”, se oferă voluntar un alt puști.
„Cadourile! Corect! Ți-am adus cadouri! Hai să le deschidem!”
Mulțimea încuviințează. Încep să le desfacă sfâșiind ambalajul. Nu-ți vine să
crezi ce s-a întâmplat. Ai vrea să strigi: „Hei, oameni buni! Ce se întâmplă aici?
Este petrecerea de ziua mea de naștere!” Ei continuă să se joace din ce în ce mai
zgomotos. În cele din urmă, te duci la tine în cameră până pleacă ei. Când totul se
liniștește, te duci să vezi dezastrul. „Nici măcar nu-mi știu numele”, îți spui.
Nici nu îmi pot imagina cum e să se întâmple așa. Zilele de naștere sunt o
sărbătorire a unei persoane – a vieții unui om. Cadourile, tortul, petrecerea sunt
toate în legătură cu persoana respectivă. Această mică parabolă e intitulată de mine
„O petrecere pentru petrecere”. Dar unde este această persoană? În timp, Sabatul a
devenit o petrecere de sărbătorire a petrecerii. Oamenii nu au înțeles esențialul. O
petrecere este pentru o persoană. Sabatul este pentru tine. Un cadou. O sărbătorire
a Creației – în mod special încoronarea Creației, oamenii! Iată cum s-a întâmplat
asta în zilele lui Isus.
Viața lui Hristos
Marcu 2:23-28
„S-a întâmplat că, într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii
Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu. Fariseii I-au zis: «Vezi,
de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?» Isus le-a răspuns: «Oare
n-aţi citit niciodată ce a făcut David, când a fost în nevoie şi când a flămânzit el şi
cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele marelui
preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu
este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau
cu el?» Apoi le-a zis: «Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.»”
Legea lui Dumnezeu și Sabatul sunt doi dintre pilonii pe care se întemeiază mesajul adventist. Aspectul pe care e nevoie să-l evidențiem către tineri este importanța relațională formidabilă pe care o are Sabatul. În trecut, mulți au sugerat că Sabatul este un timp pentru familie. În vreme ce poate fi și ar fi bine să fie, timpul împreună cu familia nu este scopul esențial al Sabatului – cel mai important punct din respectarea Sabatului de ziua a șaptea este să fim „atenți” la Creatorul nostru. [n.tr.: Autorul a folosit expresia „mindful of our Creator”, despărțind apoi termenul „mindful” în cele două cuvinte din care e compus, „mind” (minte) + „full” (plin).] Cu mintea plină. Plină de harul lui Dumnezeu, frumusețe și lucrarea puternică pe care o face în viețile noastre și în lumea în care trăim.
Poți ilustra asta cu un ulcior de apă și o cană de apă. Umple cana pe jumătate cu apă. Adaugă alte substanțe precum suc, noroi, lapte etc. Niciuna din acestea nu este rea în sine. Cu toate acestea, este greu de descris combinația dintre ele. Pune cana într-o chiuvetă – ca să nu faci mizerie – și toarnă apă în cană cu ulciorul. Continuă să torni, chiar dacă se revarsă din cană, până când apa din cană este din nou curată. Apa pură este atenția deplină pe care Dumnezeu o vrea de la noi într-o zi pe săptămână.
Pe măsură ce cursanții înțeleg scopul esențial al Scripturilor și împărtășesc unii cu alții, ar fi bine să înceapă să se gândească la moduri de a ține Sabatul cu toată inima. Asta îi va face să nu uite ceea ce înseamnă el cu adevărat.
Noi credem
Sabatul
„Binefăcătorul Creator, după cele șase zile ale creațiunii, S-a odihnit în cea de-
a șaptea zi și a instituit Sabatul pentru toți oamenii, ca un monument de aducere
aminte al creațiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere
păzirea Sabatului zilei a șaptea ca zi de odihnă, de închinare și slujire, în armonie
cu învățătura și practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plăcută
comuniune cu Dumnezeu și cu alți credincioși. El este un simbol al răscumpărării
în Hristos, un semn al sfințirii noastre, o dovadă a loialității și o pregustare a
viitorului nostru veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu
al lui Dumnezeu, al legământului veșnic dintre El și poporul Său. Păzirea plină de
bucurie a acestui timp sfânt, de seara și până seara, de la apus de soare până la apus
de soare, este o celebrare a actelor creatoare și răscumpărătoare ale lui
Dumnezeu.”1
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a.Geneza 2:1-3
b. Exodul 20:8-11
c.Deuteronom 5:12-15
d. Exodul 31:13-17
e.Luca 4:16
f. Ezechiel 20:12,20
g.Matei 12:1-12
h. Isaia 58:13,14
i. Isaia 56:5,6
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
Cum să ne rugăm
În timp ce te rogi săptămâna aceasta, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate moduri în
care să-ți aduci aminte de El și să păstrezi în minte că Sabatul este și o sărbătorire a
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 249.
ta. Sună puțin ciudat, dar ești motivul acțiunii Sale creatoare și mântuitoare.
Bucură-te de asta.
Când cursanții își scriu listele, pune-i să împărtășească unii cu alții, iar apoi să aleagă cel puțin o sugestie pentru Sabatul următor. Încurajează-i ca, înainte de a pleca, să se angajeze că vor face lucrul respectiv, și asigură-te că vor împărtăși experiența mai târziu.
Mai mult decât cuvinte
Fă o listă de lucruri pe care le poți face pentru a sărbători și a fi în comuniune
cu Creatorul tău și împărtășește-le cu partenerul tău de studiu.
Intervievează pe cineva despre care tu crezi că umblă voios cu Dumnezeu în
ziua Sabatului. Întreabă-l:
Cu propriile cuvinte, ce crezi că înseamnă Sabatul?
Descrie cea mai memorabilă zi de Sabat pentru tine. Ce s-a întâmplat? Ce ai
făcut? De ce este aceasta o amintire frumoasă pentru tine?
Ce pasaj sau povestire din Biblie demonstrează cel mai mult, pentru tine,
importanța Sabatului?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 9 – Viața, moartea și învierea lui Hristos
Obiectiv: Cursanții se vor cufunda în povestiri care ilustrează semnificația vieții, morții și învierii lui Hristos, iar apoi vor hotărî cum vor răspunde cerințelor lui Hristos.
Povestirea introductivă le oferă cursanților provocarea de a găsi pasajele care descriu misiunea lui Hristos – declarații de tipul „am venit să...”. Această lecție prezintă scena Crucificării, iar cursanții vor avea răspunsurile lor față de această
scenă. Cere-le să sublinieze sau să încercuiască cuvintele, expresiile sau propozițiile care le transmit într-adevăr ceva despre însemnătatea vieții lui Hristos.
Pasajul pe care ne vom concentra este: „Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” În mod evident, gloata a înțeles greșit ce a însemnat viața Lui.
Pune-i pe cursanți să alcătuiască o listă cu cei mai bine-cunoscuți oameni de astăzi. Apoi întreabă-i ce scopuri cred ei că au acești oameni în viață. Care ar fi mottourile lor? Comparați-le cu mottoul după care Își trăia viața Hristos – să slujească, să-Și dea viața ca răscumpărare, să caute pe cei pierduți, să trăiască Legea. Pune-i să discute de ce viața lui Hristos este atât de semnificativă.
Povestire introductivă
Napoleon Bonaparte a spus cândva:
„Îi cunosc pe oameni; și vă spun că Isus Hristos nu este un om oarecare. Nu
există comparație între El și oricare altă persoană din lume. Alexandru, Caesar,
Charlemagne și eu însumi am întemeiat imperii; dar pe ce fundații stau aceste
creații ale geniului nostru? Pe forță. Isus singur a fondat imperiul Său pe dragoste;
și până în ziua de astăzi milioane de oameni ar muri pentru El.”1
Să nu existe nicio neînțelegere în legătură cu scopul și planul lui Isus. El a
venit să: (subliniază expresia care descrie misiunea lui Hristos)
„Căci Fiul omului a venit nu ca să distrugă viețile oamenilor, ci să le salveze.”
(Luca 9:56)
„Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci
să împlinesc.” (Matei 5:17)
„Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca
19:10)
„Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul
vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul
omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca
răscumpărare pentru mulţi.” (Matei 20:26-28)
1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 47.
„Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: «Pentru ce mănâncă
Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?» Isus i-a auzit şi le-a zis: «Nu cei
sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă:
„Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi,
ci pe cei păcătoşi.»” (Matei 9:11-13)
Ce descriere a postului! Se pare că meritam.
Viața lui Hristos
Matei 27:38-54
„Împreună cu El au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la
stânga Lui. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: «Tu, care strici
Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu
Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!» Preoţii cei mai de seamă, împreună
cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: «Pe alţii i-a mântuit, iar
pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum
de pe cruce, şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum
Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”» Tâlharii
care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. De la
ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara. Şi pe
la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lama sabactani?», adică:
«Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» Unii din cei ce
stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: «Strigă pe Ilie!» Şi îndată, unul
din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat
să bea. Dar ceilalţi ziceau: «Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.» Isus
a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul
Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au
despicat, mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au
înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au
arătat multora. Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut
cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: «Cu
adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!»”
Noi credem
Viața, moartea și învierea lui Hristos
„În viaţa Domnului Hristos, de desăvârşită ascultare de voinţa lui Dumnezeu,
în suferinţele Sale, în moartea şi învierea Sa, Dumnezeu a prevăzut singurul mijloc
de ispăşire pentru păcatul neamului omenesc, astfel ca aceia care prin credinţă
primesc această ispăşire să poată avea viaţa veşnică şi întreaga creaţiune să poată
înţelege mai bine sfânta şi infinita iubire a Creatorului. Această ispăşire desăvârşită
apără neprihănirea Legii lui Dumnezeu şi bunătatea caracterului Său, căci
condamnă păcatul nostru şi, în acelaşi timp, ea aduce împăcare şi regenerare,
asigură iertarea noastră. Moartea Domnului Hristos este înlocuitoare şi expiatoare.
Învierea Domnului Isus Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu asupra forţelor
răului şi, acelora care acceptă ispăşirea, le asigură biruinţa finală asupra păcatului
şi a morţii. Ea declară domnia Domnului Isus Hristos, înaintea căruia fiecare
genunchi din Ceruri şi de pe Pămînt se va pleca.”2
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a.Ioan 3:16
b. Isaia 53
c.1 Petru 2:21,22
d. 1 Ioan 2:2; 4:10
e.Coloseni 2:15
f. Filipeni 2:6-11
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 106.
Prezintă-i cursantului tău ideea de a medita asupra Vieții lui Hristos. În mod clar, vorbim despre a ne concentra mințile asupra detaliilor vieții Lui, ca și când ne-am uita la un film sau am sta chiar acolo cu apostolii. Pune-i pe cursanți să facă o listă cu genul de lucruri pe care ar avea nevoie să le vizualizeze pentru a fi loiali cuvântului biblic (peisaj, modul în care apar oamenii, vremea, sunetele și mirosurile vieții în Orientul Mijlociu). Scopul este să-i învățăm pe tineri să vizualizeze povestirile biblice pentru ca acestea să devină mai reale pentru ei.
Cum să ne rugăm
Când te vei ruga săptămâna aceasta, gândește-te pur și simplu la lucrurile pe
care Hristos le-a făcut în timpul în care a fost pe Pământ – slujirea Lui, învățăturile
Lui, minunile și momente de vindecare și, în special, Calvarul.
Mai mult decât cuvinte
Cere cuiva despre care știi că studiază cu seriozitate viața lui Hristos să
răspundă la următoarele întrebări:
Dacă ai avea trei povestiri sau evenimente din viața lui Hristos pe care să le
împărtășești, pe care le-ai alege și de ce?
Care crezi că este cea mai importantă afirmație din cele patru evanghelii?
Împărtășește o experiență, o povestire sau un eveniment din viața ta, în care
viața lui Hristos a fost semnificativă pentru tine. (Dă-le timp pentru această
întrebare.)
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 10 – Cina Domnului
Obiectiv: Cursanții vor înțelege importanța simbolurilor care le amintesc și le reînnoiesc credința și care, de asemenea, descoperă bucuria sacră pe care o experimentează credincioșii atunci când sărbătoresc harul împreună cu ceilalți.
Pune-i pe cursanți să facă sugestii de simboluri sau semne din viața de zi cu zi care au nevoie de foarte puține explicații. (De exemplu, o svastică, un brad de Crăciun sau un simbol al păcii.) Cere-le să explice semnificația fiecărui simbol. Pâinea și mustul de la Împărtășanie simbolizează moartea Domnului Isus. Spălarea picioarelor reprezintă slujirea Lui pentru oameni și smerenie. În timp ce majoritatea tinerilor nu au dificultăți în a înțelege ce reprezintă elementele, a trăi astfel de momente ca momente de reînnoire este mai greu de realizat.
Pune-i pe cursanți să se gândească la câteva povestiri biblice din Vechiul Testament, apoi să creeze un simbol pentru fiecare povestire și doar să scrie sau să deseneze simbolul pe o coală de hârtie. Apoi, partenerii lor pot ghici ce povestire este, uitându-se la simbol. Cheia este nu să fie greu, ci ușor de identificat.
Expresiile pe care ne vom concentra sunt: „Acesta este trupul Meu” și „Acesta este sângele Meu”. Când citiți secțiunile Povestirea introductivă și Viața lui Hristos, pune-i pe cursanți să se gândească la câteva moduri de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă mai bine semnificația Împărtășaniei.
Povestire introductivă
Pentru mine, semnificația Împărtășaniei se centrează pe două evenimente care
au avut loc pe când aveam în jur de 11 ani.
Am crescut în credința Romano-Catolică. Îmi amintesc ordinea evenimentelor
din timpul ceremoniei de mesă. La un moment dat în timpul slujbei, eu am pășit în
față. Preotul a mers în spate, unde stăteau emblemele. El a luat pâinea și a înmuiat-
o în bolul cu vin. Cu reverență, mi-am ridicat capul și am deschis gura când preotul
mi-a întins pâinea înmuiată în vin. Gata. Am primit harul. Însă era un lucru care
mă deranja la acest proces. Masa – era pusă atât de departe. Masa harului era în
spatele bisericii, iar preotul era cel care trebuia să se ducă să aducă pâinea și vinul.
Mi-a venit de vreo două ori ideea de a evita preotul și de a merge singur să le iau –
dar nu ar fi fost o idee bună.
Totuși, când am luat parte la un serviciu de Sfânta Cină într-o mică biserică
adventistă, ca tânăr, am observat că masa era chiar în fața mea. Din locul în care
stăteam, puteam întinde mâna și o puteam apuca.
Lecția 1 – Moartea lui Hristos la Calvar îmi dă acces direct la Dumnezeu și la
harul Său. Înseamnă că nimeni nu stă între mine și harul extraordinar al lui
Dumnezeu.
„Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu
Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin
credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea
slavei lui Dumnezeu.” (Romani 5:1,2)
Lecția 2 – Moartea lui Hristos compensează din abundență pentru fiecare eșec
de-al nostru.
Am stat în spate, în biserică, în timp ce diaconii împărțeau tuturor simbolurile.
M-au trecut cu vederea. Eram destul de mare pentru a ști cum să fac tărăboi din
faptul că m-au ignorat, așa că am plănuit să mă bosumflu și să scot tot ce pot din
situația asta. Dar nu am avut ocazia. În timp ce plecam de la biserică, am dat mâna
cu pastorul White, iar acesta mi-a prins mâna și m-a condus prin hol, cerându-și
scuze pentru faptul că diaconii m-au trecut cu vederea la Cină. Nici n-am avut timp
să mă îmbufnez sau să obiectez. În câteva secunde eram în biroul lui, luând loc pe
scaunul din fața biroului său. A plecat câteva momente, revenind cu o farfurie din
argint plină cu pâine și două pahare mari pline cu un must de un roșu intens.
Pâinea nu era în bucăți mici cât un deget, din cea care se pierde printre molarul al
treilea și al patrulea. Bucățile erau mari. N-a zăbovit niciun moment. Și-a cerut din
nou scuze pentru faptul că am fost omis la Sfânta Cină, apoi s-a rugat pentru pâine
și must. Am stat acolo șocat de uimire. Când a spus „Amin!”, a observat că eram
șocat.
„Ce e în neregulă, Troy?”, a întrebat cu adevărat preocupat.
„Eu – ă – ă – ă – ei bine, ă – pâinea... adică – n-ar trebui să o rupem? Și
mustul?”, m-am fâstâcit.
El și-a revenit. „Troy”, a spus cu o voce caldă, dar serioasă, „harul și iertarea
lui Dumnezeu sunt din abundență, se revarsă din plin, mai mult decât putem noi
primi. Harul mare cere pâine mare. Iertarea din plin cere pahare de must pline.” S-a
apropiat de mine și mi-a spus: „Nu vreau să-ți amintești vreodată Cina aceasta cu
un sentiment de stomac gol. Vreau să fii sătul – acum mănâncă.” Pastorul White
era îndrăzneț și uneori dintr-o bucată. Dar vă garantez – am prins mesajul despre
harul lui Dumnezeu la Cină. Haideți să începem o revoluție în care să folosim
pahare mai mari. Ce spuneți?
Viața lui Hristos
Matei 26:20-30
„Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Pe când mâncau,
El a zis: «Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.» Ei s-au întristat foarte
mult şi au început să-I zică unul după altul: «Nu cumva sunt eu, Doamne?» Drept
răspuns, El le-a zis: «Cel ce a întins cu Mine mâna în blid acela Mă va vinde.
Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela
prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!»
Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: «Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?»
«Da», i-a răspuns Isus, «tu eşti!» Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce
a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: «Luaţi, mâncaţi; acesta este
trupul Meu.» Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat,
zicând: «Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui
nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo
nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în
Împărăţia Tatălui Meu.» După ce au cântat cântarea, au ieşit pe Muntele
Măslinilor.”
În timp ce cursanții citesc și studiază următoarele pasaje, ar fi bine să ia în considerare unele lucruri pe care creștinii le fac ca pregătire pentru Cină (se cercetează pe sine, se pocăiesc, se confesează, slujesc, se închină lui Dumnezeu plini de voioșie, cu speranța celei de-a doua veniri).
Noi credem
Cina Domnului
„Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului și sângelui lui Isus,
ca o expresie a credinței în El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență
a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său și a-l întări.
Împărtășindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului până ce El va reveni.
Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăința și
mărturisirea. Învățătorul a rânduit serviciul spălării picioarelor, care înseamnă o
reînnoire a curățirii, o expresie a dispoziției de a sluji unul altuia în umilință,
asemenea lui Hristos, și de a uni inimile noastre în dragoste. Serviciul Cinei este
deschis tuturor credincioșilor creștini.”1
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a.1 Corinteni 10:16,17; 11:23-30
b. Matei 26:17-30
c.Apocalipsa 3:20
d. Ioan 6:48-63
e.Ioan 13:1-17
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
Ioan 17 înregistrează, într-un fel, adevărata rugăciune a Domnului. Este o rugăciune extraordinară pentru a te pregăti pentru Cină. Pune-i pe cursanți să găsească data următoarei Sfintei Cine și să stabilească o întâlnire pentru a se ruga împreună rostind această rugăciune. Pe măsură ce exersează această rugăciune, în timpul săptămânii, să găsească un mod de a trimite un mesaj partenerilor lor, anunțându-i că s-au rugat în acest fel pentru ei.
Cum să ne rugăm
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 194.
Citește Ioan 17 și observă cum Isus Se roagă întâi pentru Sine, apoi pentru
apostolii Săi și, în final, pentru cei care vor crede datorită apostolilor. Roagă-te în
același fel: întâi pentru tine însuți, ca să fii una cu Dumnezeu. Apoi roagă-te pentru
prietenii tăi și pentru ceilalți credincioși din biserică. Și, în cele din urmă, roagă-te
pentru cei care ar putea veni la Isus datorită lor.
Mai mult decât cuvinte
Ia interviu cuiva din biserică, preferabil cuiva puțin mai mare decât tine.
Adresează-i următoarele întrebări:
Care este momentul cel mai memorabil de la o Sfântă Cină? De ce ți-a rămas în
minte?
Ce pasaj sau povestire din Scriptură te ajută cel mai mult să-ți amintești de
harul lui Dumnezeu?
Ce ritualuri sau obiceiuri îți vin în minte pe care tu le faci sau știi că alții le fac,
care te duc cu gândul la dragostea și prezența lui Dumnezeu?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 11 – Darurile spirituale
Obiectiv: Cursanții vor căuta să interacționeze cu Dumnezeu în legătură cu darurile lor spirituale și cu identitatea și scopul lor ca urmași ai lui Hristos, pe măsură ce învață să-I slujească lui Dumnezeu prin Duhul Său.
Acest studiu conține un chestionar cu 70 de întrebări. Planifică suficient timp pentru a-l completa împreună, sau fă-ți timp să răspundeți în altă zi când puteți discuta rezultatele împreună, tu și cursanții. Chestionarul ar trebui să vă ia în jur de
20-30 minute pentru a-l completa și a-l clasifica. Poate ar fi bine să te uiți la „Ce talanți ai în pungă?” și să aranjezi lecția corespunzător.
Următoarele două lecții tratează aspectele practice ale vieții bisericii. Tinerii care se pregătesc pentru botez au rareori o discuție amplă despre darurile lor spirituale. Dumnezeu binecuvântează cu daruri spirituale pe fiecare membru pentru a construi împărăția lui Dumnezeu prin biserică. Majoritatea celor botezați în America de Nord sunt copii, însă rareori experiența convertirii lor și botezul au de-a face cu înzestrarea lor. În acest studiu, începem un proces de descoperire a darurilor lor și îi trimitem în slujire activă. Biserica noastră nu poate suporta încă o decadă în care tinerii rămân spectatori și martori pasivi. Când lucrezi cu un tânăr, mai important decât orice altă activitate este să-l implici într-o lucrare plină de sens.
Povestirea introductivă clădește temelia pentru ideea că biserica are nevoie de toți membrii ei, că fiecare dintre ei are un rol. Cuvântul cheie este „necesar”. Pe măsură ce cursanții studiază această secțiune, invită-i să împărtășească o ocazie în care s-au simțit foarte necesari, foarte utili în lucrarea lui Dumnezeu.
Pasajul pe care ne vom concentra în acest studiu este: „Ai fost credincios în puține lucruri; te voi pune peste multe lucruri.”
Povestire introductivă
Într-o vacanță cu tinerii, cu cortul, i-am pus să încerce să construiască un fort –
însă fiecare membru din grup fie avea mâinile legate, fie picioarele legate, fie era
legat la ochi. La început, au bombănit, s-au împiedicat și s-au împuns cu bețe,
accidental. De obicei, le-a luat ceva vreme până s-au prins cum să-l facă.
Gândește-te: dacă tu ar trebui să construiești un fort în mijlocul pădurii, cu încă
doar doi oameni, cum ai proceda dacă ochii, picioarele sau mâinile tale nu ar
funcționa? (Împărtășește cu partenerul tău planul tău de acțiune.)
O echipă de băieți a reușit după ce aproape s-au omorât între ei. Un tânăr a
învățat că nu poți arunca lemne unei persoane legate la ochi – îți poți imagina cum
a descoperit lucrul acesta. Johnny putea vedea și își putea folosi mâinile, dar nu își
putea mișca picioarele, așa că au construit fortul acolo unde stătea el. Reuben, care
nu putea vedea (era legat la ochi), căra lemne, pietre și alte obiecte din pădure.
Frank, care putea merge și putea vedea, dar nu-și putea folosi mâinile, îl îndruma.
Curând, fortul a fost pus cap la cap, și am stat înăuntru, vorbim despre exercițiul
acesta. Cu toții aveam puncte tari și puncte slabe. Echipa avea nevoie de toate
punctele tari. Dacă lipsea unul, era vai. Același lucru se întâmplă și cu cei
credincioși. Dumnezeu ne dă tuturor daruri. Darurile sunt diferite, dar El Se
așteaptă să le folosim în lucrarea Lui. Gândește-te la parabola uneltelor din
magazia tâmplarului.
Imaginează-ți că uneltele din magazia unui tâmplar țin o conferință:
„Fratele Ciocan prezidă. Mai mulți au sugerat că ar fi bine să părăsească
conferința pentru că este prea gălăgios. Ciocanul a replicat: «Daca sunt nevoit să
plec din această magazie, și Fratele Șurub trebuie să plece. Trebuie să-l sucești și
să-l răsucești să-l faci să realizeze ceva.» Atunci, Fratele Șurub a vorbit și a spus:
«Dacă doriți, plec. Dar Sora Rindea trebuie să plece și ea. Toată munca pe care o
face e doar la suprafață. Eforturile ei nu au nicio profunzime.» La aceasta, Sora
Rindea a răspuns: «Va trebui, de asemenea, să se retragă și Sora Riglă, pentru că ea
mereu măsoară oamenii de parcă ea ar fi singura care e dreaptă.» Sora Riglă s-a
plâns apoi de Fratele Șmirghel: «Și tu ar trebui să pleci, pentru că ești atât de aspru
și îi rănești aiurea pe oameni.» În miezul întregii discuții, a pășit Tâmplarul din
Nazaret. Sosise să-Și înceapă ziua de lucru. Punându-Și șorțul, S-a îndreptat către
bancul de lucru pentru a face un amvon de unde să proclame Evanghelia. A folosit
ciocanul, șurubul, rindeaua, rigla, șmirghelul și toate celelalte unelte. La sfârșitul
zilei de lucru, când amvonul era gata, Fratele Fierăstrău s-a ridicat și a notat: «Frați
și surori, am remarcat că noi toți suntem lucrători împreună cu Domnul.»”1
Viața lui Hristos
Matei 25:14-30
„Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece
într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci
talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat. Îndată, cel
ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci
talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu
1 Nelson’s Complete Book of Stories, Illustrations and Quotes, p. 128.
primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo
banii stăpânului său. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a
cerut socoteala. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a
zis: «Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci
talanţi.» Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în
puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!» Cel
ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat doi
talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.» Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob
bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe
lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!» Cel ce nu primise decât un talant a venit şi
el şi a zis: «Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi
strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul
în pământ; iată-ţi ce este al tău!» Stăpânul său i-a răspuns: «Rob viclean şi leneş!
Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; prin
urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat
înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece
talanţi. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are
se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară:
acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.»”
Care sunt realitățile pe care le prezintă această povestire, cu referire la faptul că
Dumnezeu dă oamenilor daruri spirituale?
În timp ce își adnotează Biblia și parafrazează fiecare pasaj, cursanții să se gândească la oameni din biserică care au diverse daruri. Pune-i să personalizeze fiecare verset cu nume ale oamenilor cunoscuți. De exemplu: „Îmi dau seama că Pastorul Karl are darul de a preda”. Sau „Doamna Johnson este ca un constructor. Întotdeauna găsește o cale de a spune ce e potrivit pentru a-i face pe oameni să se simtă mai bine”. „Frank este mereu primul care vine și te ajută. E clar că darul lui este de a sluji și de a ajuta.” „Am observat că, atunci când Beverly spune ceva în biserică, oamenii ascultă, eu cred că ei simt că ceea ce ea spune este ceea ce Dumnezeu ar spune dacă ar fi aici.” Acest exercițiu îi va pregăti pe cursanți să se gândească la locul lor în biserică.
Noi credem
Darurile spirituale
„Dumnezeu a revărsat asupra tuturor membrilor bisericii Sale din orice
generație daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o
slujire plină de iubire și pentru binele comun al bisericii și al omenirii. Date prin
mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecărui membru după cum voiește El, darurile
aduc cu ele toate aptitudinile și capacitățile de slujire de care are nevoie Biserica
pentru a îndeplini funcțiile ei stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi,
aceste daruri cuprind funcții în vederea slujirii, ca de exemplu slujba vindecării, a
credinței, profeției, predicării, învățăturii, administrării, împăcării, compasiunii,
slujirii din iubire până la sacrificiu de sine, pentru ajutorarea și încurajarea
oamenilor. Unii membri sunt chemați de Dumnezeu și înzestrați de Duhul Sfânt
pentru îndeplinirea funcțiilor recunoscute de către biserică în lucrarea de pastorație,
evanghelistică, apostolică și de învățare, necesare în mod deosebit pentru
pregătirea membrilor în vederea lucrării de slujire, pentru dezvoltarea bisericii și
atingerea maturității spirituale, cum și pentru promovarea unității credinței și
cunoașterii de Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niște
slujitori credincioși ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este ocrotită de
influențele distructive ale falselor învățături și progresează cu puterea de creștere
ce vine de la Dumnezeu și se zidește în credință și dragoste.”2
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a.Romani 12:4-8
b. 1 Corinteni 12:9-11,27,28
c.Efeseni 4:8,11-16
d. Faptele Apostolilor 6:1-7
e.1 Timotei 3:1-13
f. 1 Petru 4:10,11
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 206.
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
Cum să ne rugăm
Când te rogi, săptămâna aceasta, cere-I lui Dumnezeu să te învețe ce vrea El să
faci în biserica Sa. Apoi, în timp ce răspunzi la chestionarul „Ce talanți ai în
pungă?”, invită-L pe Dumnezeu să-ți arate cum îți poți pune în practică darurile.
Asigură-te că vor completa chestionarul împreună, astfel încât să poată discuta rezultatele ca grup. Ca orice chestionar, este un produs uman. Dar totuși caută să cunoască autodescrierea cursanților, fiind o bază de la care se va putea pleca pentru considerații și experimente ulterioare. Dacă un cursant obține un punctaj mare la secțiunea de leadership, nu înseamnă că este dovedit științific că acesta este un lider. Mai degrabă, pur și simplu înseamnă că leadershipul este ceva pentru care ar fi bine să se roage și să practice, pentru că e posibil ca Dumnezeu să-i fi oferit darul de a lucra ca lider în biserică. Singurul mod de a afla rezultatul final este să te implici realmente. Același principiu funcționează în privința oricărui alt dar.
Pune-i pe cursanți să citească instrucțiunile de la începutul chestionarului, ca să-și poată ajuta partenerii. Poate ar vrea să le spună părinților și pastorului sau altor lideri din biserică la ce lecție au ajuns și să descrie sumar ce conține această lecție, astfel încât adulții să-i poată ajuta pe parcursul acestui proces. Scopul este să-i ajute pe cursanți să-și simtă chemarea pentru slujire în viața bisericii. Când au terminat chestionarul și au rezultatele, ar fi bine să-i întrebe pe partenerii lor despre concluzii. Întreabă-i: „Ai fost surprins de punctajul obținut? Cum te simți în legătură cu secțiunile în care ai obținut punctaj mare? Din cele șapte daruri spirituale pe care se concentrează acest chestionar, simți că cel la care ai obținut cel mai mare punctaj este ceva ce te interesează? De ce da/de ce nu? Ești dispus să experimentezi câteva dintre activitățile din biserică pentru a vedea dacă e cu adevărat un dar pe care îl ai?”
Un alt mod de a primi confirmări în legătură cu darurile pe care Dumnezeu le-a dat cursanților este să-i pui să ceară sfaturi și păreri de la oameni după voia lui Dumnezeu. Poate fi vorba de un profesor, o rudă, un instructor de la Școala de Sabat sau de la Exploratori – oricine l-ar putea cunoaște pe cursant suficient de bine încât să împărtășească cum simt ei că Dumnezeu l-a înzestrat pe respectivul tânăr. Întrebări care pot fi adresate unui asemenea adult includ: „Ce exemple poți da care să demonstreze că acest anumit dar (cel la care s-a obținut punctaj mai mare) este în viața lui Susie? Pentru ce alte daruri (cele cu punctaje mai mici) ați recomanda ca Susie să se roage și să le acorde atenție? De ce? La ce activități specifice i-ați recomanda să participe pentru a o ajuta să-și descopere darurile spirituale?”
Nu există o formulă magică, ci doar să-I permitem Duhului Sfânt să ne îndrume și să ne angajeze în activități care edifică slujirea și misiunea bisericii. Cel mai mare indicator al înzestrării este succesul într-un anumit domeniu.
Mai mult decât cuvinte
Completează chestionarul „Ce talanți ai în pungă?”, împreună cu partenerul sau
cu grupul. Împărtășește cu ceilalți rezultatele și fă planuri despre cum să descoperi
moduri de a-ți folosi darurile în serviciul lui Dumnezeu.
Scrie o scrisoare pastorului tău sau comitetului spunându-le ce daruri crezi că
ai și învită-i să te pună la lucru. Vezi ce se întâmplă.
Intervievează pe cineva cunoscut, care a avut un impact în biserică sau în
comunitate. Folosește următoarele întrebări:
Spuneți-mi o povestire sau o experiență din viața dumneavoastră în care
Dumnezeu a putut folosi darurile dumneavoastră într-un mod special.
Cum ați explica ideea că diferitele daruri sunt egale? Este darul predicării mai
valoros decât darul slujirii tăcute din culise? Explicați cum funcționează lucrurile
acestea.
Ce sfat aveți pentru cineva ca mine care vrea să-I slujească lui Dumnezeu prin
biserica aceasta?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Caută 1 Timotei 4:12 și notează în jurnal câteva idei pe care le ai despre cum
poți aplica acest verset la viața ta. Fii concret.
Lecția 12 – Biserica
În mod special atunci când căutăm să ne descoperim darurile spirituale, studiul bisericii și al vieții ei este o parte importantă a vieții ca adventist de ziua a șaptea.
Obiectiv: Cursanții își vor aprofunda cunoștințele despre ceea ce sunt membrii bisericii în lumina descrierii biblice a bisericii și a vieții acesteia.
Tablourile cu „înainte” și „după” din Noul Testament descriu clar două grupuri diferite de credincioși. În vreme ce numele lor este același, atitudinile și acțiunile lor se schimbă mult pe parcursul câtorva săptămâni. Întreabă-i pe cursanți ce a făcut diferența. (Chiar înainte ca Hristos să meargă la ceruri, El a promis Duhul Sfânt. Când a venit Duhul Sfânt, oamenii au început să trăiască diferit.)
Spune-le cursanților să se gândească la o ocazie în care poate au văzut și ei lucruri asemănătoare în biserica lor și roagă-i să împărtășească câteva dintre acestea.
Expresia pe care ne vom concentra este: „Sunteți martori ai acestor lucruri.” Biserica este un corp de credincioși care diferă prin darurile pe care le au și care sunt unici prin personalitățile lor, dar sunt uniți în misiune.
Povestire introductivă
Fotografiile „înainte” și „după” pot părea uneori foarte convingătoare. Odată,
în timp ce stăteam la coadă într-un magazin alimentar, m-am uitat la un tabloid,
numai după ce am verificat să văd dacă mă observă cineva cunoscut. Nu voiam să-
mi fie înțeleasă greșit curiozitatea educațională. În timp ce studiam pozele cu
„înainte” și „după” care împânzeau paginile tabloidului, am observat o
caracteristică comună – oamenii din pozele „înainte” nu zâmbeau, însă cei din
pozele „după” o făceau. Fie că era vorba de pierdere în greutate sau coafuri, bronz
sau machiaj, în pozele „înainte” oamenii nu zâmbeau niciodată. Cei din pozele
„după” întotdeauna zâmbeau.
Privește această imagine „înainte” și „după” din Biblie și vezi ce crezi.
Înainte
„Au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul
acesta. Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca
cel mai mare.” (Luca 22:23,24)
După
„Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi
vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi
luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi
înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce
erau mântuiţi.” (Faptele Apostolilor 2:44-47)
Asta da schimbare. Și scopul fiecărui set de poze „înainte” și „după” este să-ți
vândă un produs, o idee sau un serviciu. Deci ce îi transformă pe discipolii egoiști,
centrați pe sine în slujitori altruiști? Este ceea ce s-a petrecut între momentul de
ceartă și momentul ospățului împărtășit. Isus le-a dat o misiune, un mesaj și
puterea de a le face.
În povestirea care urmează, care a fost misiunea pe care a dat-o Isus? Care a
fost mesajul pentru lume? Și care a fost „puterea” care să le permită să izbutească?
Viața lui Hristos
Luca 24:36-53
„Pe când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace
vouă!» Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis:
«Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-
vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici
carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.» (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat
mâinile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El
le-a zis: «Aveţi aici ceva de mâncare?» I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure
de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. Apoi le-a zis: «Iată ce vă spuneam
când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în
Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.» Atunci le-a deschis mintea, ca să
înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: «Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos
şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în
Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi
martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu;
dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.» El i-a dus afară până
spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a
despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în
Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi
binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.”
Noi credem
Biserica
„Biserica este comunitatea credincioșilor care recunosc și mărturisesc pe Isus
Hristos ca Domn și Mântuitor. În continuarea poporului lui Dumnezeu din
timpurile Vechiului Testament, suntem chemați să ieșim din lume, să ne strângem
laolaltă pentru rugăciune, pentru comuniune, pentru învățarea Cuvântului, pentru
celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri și proclamarea pe plan
mondial a Evangheliei. Biserica își trage autoritatea de la Hristos, care este
întruparea Cuvântului, și din Sfintele Scripturi, care sunt Cuvântul scris. Biserica
este familia lui Dumnezeu; adoptați de El și devenind copiii Lui, membrii ei trăiesc
pe baza noului legământ. Biserica este corpul lui Hristos, o comunitate a credinței,
al cărei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca
El să poată s-o sfințească și s-o curățească. La întoarcerea Sa în triumf, El va
prezenta Sieși o biserică glorioasă, credincioasă în decursul tuturor veacurilor,
răscumpărată cu sângele Său, neavând vreo pată sau zbârcitură, ci sfântă și fără
prihană.”1
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a.Geneza 12:3
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 134.
b. Faptele Apostolilor 7:38
c.Efeseni 4:11-15; 3:8-11
d. Matei 28:19,20
e.Matei 16:13-20; 18:17,18
f. Efeseni 2:19-22; 1:22,23; 5:23-27
g.Coloseni 1:17,18
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
Cum să ne rugăm
Dacă te-ai putea ruga pentru o imagine cu biserica ta „înainte” și „după”, ce
schimbări ai spera să vezi? Care ar fi sursa acelor schimbări?
Mai mult decât cuvinte
Intervievează pe cineva care are o dragoste profundă pentru biserica sa locală.
Folosește următoarele întrebări:
Ce îți place cel mai mult la comunitatea ta locală? Ce ți-ar plăcea să schimbi?
Împărtășește o povestire sau o experiență pe care ai avut-o, care te inspiră să
rămâi devotat slujirii bisericii.
Care pasaj sau povestire din Scriptură îți vorbește în mod special despre cum ar
fi bine să trăim ca un corp de credincioși?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 13 – Moartea și învierea
Obiectiv: Cursanții vor integra perspectiva biblică asupra morții și învierii într-o încredere în Hristos plină de speranță.
Povestirea introductivă și incidentul din viața lui Hristos descriu două procesiuni, una plină de bucurie și de viață, iar cealaltă plină de durere și de disperare. În vreme ce Isus trezește pe cineva la viață din moarte în numai câteva situații, acest episod anume înfățișează în mod clar imaginea morții și a stăpânirii ei temporare asupra vieților oamenilor lui Dumnezeu. Povestea văduvei din Nain este în mod special dramatică. Isus întrerupe înmormântarea făcând patru lucruri: 1. El a văzut-o pe femeie în suferința și durerea ei. Văduvă fiind, mai fusese în acest cimitir. De vreme ce fiul care îi murise era singurul ei fiu, acum ea rămânea singură. Când a văzut-o Isus, scena L-a tulburat în adâncul sufletului Lui. 2. El i-a spus cuvinte de încurajare și de speranță. De fapt, El i-a spus să nu plângă, poate nu cel mai politicos lucru pe care îl poți spune la o înmormântare, dar El deja se îndrepta spre coșciug. 3. El Și-a pus mâna în fața coșciugului și a oprit înmormântarea. În gândirea ebraică, să atingi un mort te făcea necurat. Dar El Și-a ridicat mâna să spună: „Moartea se oprește aici. Pe acest om îl mai păstrez în viață.” 4. El l-a trezit pe băiat din moarte cu cuvintele gurii Sale și l-a înapoiat pe fiu mamei lui.
Întreabă-i pe cursanți dacă au fost vreodată la o înmormântare. Ce își amintesc despre această slujbă? Dar despre oameni? Dar despre cuvintele și acțiunile celorlalți?
Adu la întâlnirea de studiu un ziar local și citiți împreună anunțurile de decese. Întreabă-i pe cursanți ce cred că ar fi scris Petru, Pavel sau Însuși Hristos într-un mesaj de condoleanțe adresat membrilor familiei.
Alege, dintre cele patru afirmații, pe cea pe care o consideri cea mai puternică cu privire la moarte și la înviere. 1. Isus a văzut-o. 2. El a spus „Nu plânge”. 3. A oprit înmormântarea cu mâna Lui. 4. L-a chemat la viață pe băiat și l-a înapoiat mamei lui.
Povestire introductivă
Cu semințe pentru păsări încă în părul meu și cu parbrizul plin de cremă de ras,
ruj și panglici colorate, am apăsat butonul care încuie ușile mașinii mele. Acel
sunet a exprimat siguranță, protecție. Protejare de frații și prietenii mei. M-am uitat
la mireasa mea și am oftat ușurat. Nu prea mă simțeam căsătorit, cu toate
festivitățile, festele, împunsăturile și îmbrățișările de la revedere. Dar acum
plecasem în luna de miere și vreo două săptămâni de vacanță.
Cu cât ne îndepărtam de biserică, cu atât deveneam mai încântați. În timp ce
vorbeam, soția mea, Julie, a privit peste umărul meu și mi-a arătat ceva la stânga
mea. Iată-l, un polițist pe o motocicletă, la un metru și jumătate de mașina noastră,
holbându-se la mine. Fața lui avea o privire fixă, pe care am recunoscut-o din
experiențe anterioare. „Acum ce-am mai făcut?”, am spus ca pentru mine. Probabil
că am spus mai tare decât de obicei, pentru că, în acel moment, fața lui s-a luminat
cu un zâmbet și mi-a făcut un semn spunându-mi „Bravo!”. Înroșindu-mă, i-am
făcut cu mâna, iar el m-a depășit. Ce ușurare!
În timp ce Julie și cu mine vorbeam despre planurile noastre – plajă,
snorkeling, băuturi tropicale non-alcoolice de fructe și mult soare – brusc, am
călcat frâna. Mașina a scârțâit ușor. „Ce se întâmplă aici? Semaforul este verde și
toată lumea este...” În timp ce mașinile din fața noastră traversau intersecția ușor,
am observat micile steaguri portocalii. Mi-au întrerupt șirul de nemulțumiri. N-am
mai scos niciun cuvânt.
Mi-a apărut în minte cât de ciudat păreau toate astea. Două procesiuni. Una
plină de bucurie, de viață și de asteptări pline de speranță, cealaltă legată de
moarte, de durere și de o tristețe de necrezut. Doar imaginea acelor mașini care
treceau putea fura bucuria din mijlocul celei mai mari petreceri. A trecut și ultima
mașină și era rândul nostru să trecem, așa că am înaintat, dar nu fără să fim pe
gânduri. Doar gândul morții îi oprește pe oameni în drumurile lor – face să
înceteze glumele, bucuria, speranța, fericirea. Ni se pune ca un nod în gât. Nu
puteam rosti niciun cuvânt.
Știam din copilărie că la înmormântări nu spui multe. Doar arăți că îți pasă și
că suferi împreună cu familia și cu prietenii. Așa că nu spui niciun cuvânt. Asta
doar dacă nu ești Isus și tot scopul vieții Tale este să se termine cu înmormântările.
Trebuie să vezi povestea asta! În vreme ce eu tac la înmormântări, Isus rostește
cele mai neașteptate cuvinte pe care le-ai auzit vreodată, iar apoi – ei bine, vezi tu
singur ce crede Isus despre înmormântări.
Viața lui Hristos
Luca 7:11-17
„În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El
mergeau ucenicii Lui şi norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că
duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea
erau o mulţime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de
ea şi i-a zis: «Nu plânge!» Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau
s-au oprit. El a zis: «Tinerelule, scoală-te, îţi spun!» Mortul a şezut în capul oaselor
şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. Toţi au fost cuprinşi de
frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: «Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi
Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.» Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în
toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.”
Pe măsură ce studiezi condiția omenirii în moarte și în înviere, ține minte că juniorii reacționează bine dacă le prezinți fapte clare. Mărește-le încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu amplificând atributele cheie ale morții și învierii. De exemplu: „Ioan 11 Îl arată pe Isus vorbind despre moarte ca un somn.” „Morții nu știu nimic.” „Când Isus vine, întâi vor învia cei morți în Hristos.”
Noi credem
Moartea și învierea
„Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care singur are nemurirea, va da
viața veșnică celor răscumpărați ai Săi. Până în ziua aceea însă, moartea este o
stare de inconștiență pentru toți oamenii. Când Domnul Hristos, care este viața
noastră, Se va arăta, neprihăniții înviați și cei neprihăniți în viață vor fi glorificați și
luați ca să întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiți, va
avea loc după o mie de ani.”1
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 348. (traducere din original)
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a. Romani 6:23
b. 1 Timotei 6:15,16
c. Eclesiastul 9:5,6
d. Psalmi 146:3,4
e. Ioan 11:11-14
f. Coloseni 3:4
g. 1 Corinteni 15:51-54
h. 1 Tesaloniceni 4:13-17
i. Ioan 5:28,29
j. Apocalipsa 20:1-10
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
Cum să ne rugăm
Când vă rugați săptămâna aceasta, aduceți-vă aminte de cei care au nevoie de
alinare și de speranța învierii. Poate veți putea scrie un bilet cuiva care a pierdut pe
cineva drag și să-i împărtășiți promisiunile de înviere.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează pe cineva despre care crezi că a participat la mai multe
înmormântări în viața lui. Folosește următoarele întrebări:
Care este lucrul cel mai însuflețitor și mai încurajator pe care l-ai auzit sau l-ai
văzut la o înmormântare?
Ce pasaj sau povestire din Biblie îți dă cel mai mult alinare cu privire la moarte
și înviere?
Ce putem face pentru oamenii care pierd pe cineva drag, iar necredincioșii cu
greu ar putea face?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 14 – A doua venire
Când vă întâlniți săptămâna aceasta, amintește-ți să-i pui pe cursanți să împărtășească ce au înțeles din interviurile pe care le-au luat.
Obiectiv: Cursanții vor înțelege a doua venire a lui Hristos și vor experimenta certitudinea personală de care au parte credincioșii, în timp ce veghează și lucrează pentru ziua aceea.
Povestirea introductivă este scurtă, pentru că lecția cuprinde trei parabole pe care le vom urmări. În ele, Isus descrie cum sunt oamenii lui Dumnezeu la venirea Sa sau ceea ce fac ei atunci. 1. Cinci fecioare sunt pregătite pentru Venire, nu pentru că ele vegheau (toate adormiseră până când el a sosit), ci pentru că aveau ulei mai mult. 2. Stăpânul a dat bani fiecăruia dintre muncitorii săi. Majoritatea s-au descurcat bine și au folosit darul în mod înțelept. Când a revenit, stăpânul i-a răsplătit – pe toți, cu excepția celui care a ales să nu-și folosească talantul pentru lucrarea stăpânului. Când Isus revine, El ne va găsi folosind cu credincioșie darurile pe care ni le-a dat pentru slava Sa. 3. Parabola despre oi și capre se axează pe ce vor face oamenii la revenirea Sa. Oamenii lui Dumnezeu vor fi agenți activi în a aduce speranță, alinare și îngrijire oamenilor în suferință.
Expresiile pe care ne vom concentra sunt cele care descriu felul oamenilor de-a fi, nu timpul când va reveni Hristos.
Povestire introductivă
Unele semne de circulație mă fac să mă prăpădesc de râs. „Încet se lucrează”
sau „Încet se joacă copii”. Cea care îmi place cel mai mult se află în vitrina
restaurantului fast-food Taco Bell, în apropiere de casa mea. Indicatorul spune:
„Tejghea pentru mașini” [n.tr.: engl.: Slow men at work. Slow children at play.
Drive through window]. Nu sunt sigur că ăsta e mesajul pe care vor să-l transmită.
Indicatoare sunt peste tot.
„Fiți atenți la semne”, a spus predicatorul. Putem interpreta asta în două
moduri diferite. Poate însemna: „Ține ochii larg deschiși pentru că indicatoarele de
care ai nevoie sunt chiar în fața ta”. Poate fi, de asemenea, un avertisment pentru a
nu căuta semne deloc. Sună ciudat? Matei 24 și 25 sunt în întregime despre
„Căutarea semnului”. Iată:
„El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi
I-au zis: «Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul
venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?»” (Matei 24:3)
Bine, lingviștilor! Cuvântul „semn” – este la singular sau plural? Vă rog să
spuneți „singular”. Mulțumesc. Deci, dacă semnul este singular, câte semne trebuie
să căutăm? Haideți, nu e întrebare-capcană. Răspunsul este „unu”. Dar războaiele
și veștile de războaie, cutremurele și antihriștii, inundațiile, uraganele și mesia
falși? Citiți Matei 24:3-29 și pune pe o listă toate „semnele” pe care le vezi. Acum
citește următorul verset:
„Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se
vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare
slavă.” (versetul 30)
L-ai văzut? „Semnul” celei de-a doua veniri a lui Hristos este cea de-a doua
venire a lui Hristos. Dar celelalte lucruri? Se pare că pe Dumnezeu Îl interesează ce
fac oamenii atunci când El va veni a doua oară, mai mult decât evenimentele care
indică timpul revenirii Sale. Mă puteți numi nebun, dar cele trei parabole din Matei
25 vorbesc toate despre ce înseamnă de fapt „să fii pregătit”.
Viața lui Hristos
Matei 25:1-13
„Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat
candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci
înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o
strigare: «Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!» Atunci toate fecioarele acelea s-au
sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne
din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.» Cele înţelepte le-au răspuns:
«Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei
ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.» Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn,
a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Doamne, Doamne, deschide-
ne!» Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun că nu vă cunosc!» Vegheaţi,
dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”
Matei 25:14-29
„Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece
într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci
talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat. Îndată, cel
ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci
talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu
primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo
banii stăpânului său. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a
cerut socoteala. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a
zis: «Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci
talanţi.» Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în
puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!» Cel
ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat doi
talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.» Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob
bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe
lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!» Cel ce nu primise decât un talant a venit şi
el şi a zis: «Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi
strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul
în pământ; iată-ţi ce este al tău!» Stăpânul său i-a răspuns: «Rob viclean şi leneş!
Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; prin
urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat
înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece
talanţi. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are
se va lua şi ce are!”
Matei 25:31-46
„Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul
de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va
despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la
dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui:
«Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită
de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost
sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi
îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit
pe la Mine.» Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzut
noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când
Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?» Drept răspuns,
Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri
unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.» Apoi va zice
celor de la stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic
care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi
dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi
primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit
pe la Mine.» Atunci Îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când Te-am văzut noi
flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-
am slujit?» Şi El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-
aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu
Mi le-aţi făcut.» Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor
merge în viaţa veşnică.”
În timp ce cursanții parafrazează fiecare verset și își adnotează Bibliile, confirmați învățătura clară că a doua venire va fi un eveniment concret, personal, vizual, audibil, care distruge moartea și zguduie pământul, care marchează finalul erei păcatului și începutul erei slavei.
Potrivit cu povestirile de mai sus, cum arată oamenii care sunt pregătiți pentru
revenirea lui Hristos? Cu ce își ocupă ei timpul?
Noi credem
A doua venire
„A doua venire a Domnului Hristos este binecuvântata nădejde a bisericii,
marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală,
vizibilă și mondială. Când El va reveni, morții neprihăniți vor fi înviați și,
împreună cu neprihăniții, cei vii vor fi glorificați și luați la cer, dar cei nelegiuiți
vor muri. Împlinirea aproape completă a majorității profețiilor, împreună cu
condițiile existente în prezent în lume, arată faptul că venirea Domnului Hristos
este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem
îndemnați să fim gata în orice vreme.”1
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a. Apocalipsa 1:7
b. Matei 24:43,44
c. 1 Tesaloniceni 4:13-18
d. 1 Corinteni 15:51-54
e. 2 Tesaloniceni 1:7-10; 2:8
f. Apocalipsa 14:14-20
g. Apocalipsa 19:11-21
h. Matei 24
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 332.
i. 2 Timotei 3:1-5
j. 1 Tesaloniceni 5:1-6
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
Cum să ne rugăm
În această săptămână, roagă-te pentru un duh de pregătire. Roagă-te, pe
parcursul zilei, pentru prietenii tăi, rudele tale și pentru alte persoane din
comunitatea ta. Fă din această săptămână un timp pentru a te ruga pentru alții.
Mai mult decât cuvinte
Ia un interviu unei persoane din biserica ta care are cel puțin 50 de ani.
Folosește următoarele întrebări:
Ce evenimente te-au făcut să gândești „Sigur Hristos vine anul acesta”?
Ce aspect legat de a doua venire aștepți cu nerăbdare?
Ce vrei să faci sau să fii surprins făcând, atunci când Isus revine pe norii de
slavă?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 15 – Mileniul și sfârșitul păcatului
La începutul acestui studiu, recapitulează împreună cu grupa de cursanți părțile relevante legate de a doua venire și încheiați cu o discuție despre interviurile lor.
Subiecte din lecția de săptămâna trecută:Cei morți în Hristos sunt aduși la viață (cei răi rămân în morminte).Cei vii care sunt în Hristos vor fi înălțați în văzduh pentru a-L întâlni.Cei vii care sunt pierduți vor muri din cauza strălucirii.Subiecte din lecția de săptămâna aceasta:Cei neprihăniți vor trăi cu Hristos în Rai.Cei morți vor rămâne în mormintele lor până vor trece o mie de ani, când
Hristos îi va învia pentru a fi judecați și va curăța Pământul complet prin foc.Obiectiv: Cursanții vor vedea compasiunea și dreptatea lui Dumnezeu când va
îndepărta păcatul din Univers pentru totdeauna.Povestirea introductivă descrie cât de surprinzător va fi sfârșitul, în special în
lumina celor despre care am crezut că vor încheia cu succes cursa spirituală. Ideea povestirii este să nu ne concentrăm pe cine credem noi că va fi sau nu va fi acolo, ci să ne concentrăm pe alergarea noastră în cursă. Cei o mie de ani vor oferi timp pentru întrebări și o căutare temeinică după căile lui Dumnezeu. Când se va sfârși, vom ști fără îndoială că Dumnezeu a fost nu doar drept, ci și îndurător. Pedeapsa finală a celor răi este dreaptă și potrivită, iar toți cei pierduți vor fi de acord că a fost propria lor alegere. Este vital să ne amintim că Dumnezeu ne permite să ne alegem locuința veșnică. Calomnia plină de înșelăciune a lui Satana îl acuză pe Dumnezeu că este nedrept, poruncitor și că Se folosește de puterea Lui împotriva creaturilor Sale. Dar într-o zi le va fi tuturor clar că păcatul este rezultatul unei minciuni pe care a spus-o Lucifer. Păcatul, ne promite Dumnezeu, nu se va mai ridica niciodată.
În Viața lui Hristos, pasajul pe care ne vom concentra este: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.”
Povestire introductivă
Cursele în jurul blocului deveniseră un mod foarte răspândit de a petrece
timpul liber în cartierul nostru. Oricine se putea alătura. De obicei, câștigau fetele,
pentru că erau cu puțin mai mari decât noi. Îmi plăcea foarte tare să le urmăresc
cum dădeau startul și cum, cinci minute mai târziu, se năpusteau de după colț,
pufăind, gâfâind, mormăind în fuga lor până la linia de sosire. Gregg era șansa
noastră de a câștiga, și se părea că a câștigat o dată cursa pentru că fetele s-au
împiedicat unele de altele la start. Până s-au ridicat fetele și au intrat din nou în
cursă, băieții ajunseseră la colțul străzii. Cu ochii pe linia de sosire, mi-am plănuit
dansul victoriei. Mi l-am imaginat pe Gregg venind de după colț, cu părul său lung
și sârmos în vânt, urmat de ceilalți atleți hotărâți.
Însă, în schimb, am fost șocat să văd cum Christina a apărut prima, cu părul ei
lung și negru zburând în bătaia vântului. Următoarea apăru Tonya. Apoi Shonna.
Ce se întâmplă aici?, mi-am spus în gând. Rânjeau în timp ce treceau linia de
sosire. „Ai face bine să te duci să-i ajuți pe amicii tăi, Troy”, au spus în bătaie de
joc și au făcut propriul dans al victoriei.
Sărind pe bicicleta mea, am descoperit la scurt timp ce se întâmplase. De la
distanță, îl puteam auzi pe unul dintre vecinii noștri grădinari strigând: „Plantele
mele noi... abia ieri am plantat semințele pentru gazon și uite ce ați făcut...
iresponsabililor... obraznicilor... păcătoșilor...” De îndată, mi-am întors bicicleta.
Pasămite, băieții au încercat o scurtătură prin curtea vecinului și au fost prinși
asupra faptei.
Când mă gândesc la ziua aceea, mă gândesc că sfârșitul lumii poate fi
asemănător. Cei o mie de ani seamănă mult cu linia de sosire pe care toată lumea
stă cu ochii ațintiți și se miră de ce turnură au luat lucrurile. La ce fel de întrebări
crezi că va trebui să răspundă oamenii? Ce crezi că va fi nevoie să ne explice Isus?
Înainte ca cei răi să primească pedeapsa, de ce anume vom vrea noi să fim siguri?
Marea luptă are legătură cu reputația lui Dumnezeu. Satana a răspândit un zvon
subtil, dar foarte înșelător: Dumnezeu este aspru, exigent, cu cerințe prea mari și,
dacă ești împotriva Lui, ești ca și mort. Nu aș putea sluji unui astfel de Dumnezeu
decât din frică. Când poporul lui Dumnezeu, care va fi în viață la venirea Sa, și cei
care sunt aduși la viață vor merge cu El în orașul din ceruri, ce vom avea noi
nevoie să știm? Sunt sigur că o mare parte din ceea ce va avea loc îmi rămâne
necunoscută, dar un lucru de care sunt sigur este că vom vedea începutul, mijlocul
și sfârșitul luptei cosmice dintre bine și rău. Când unii despre care noi credem că
vor trece linia de sosire nu o vor face, vom avea nevoie să știm de ce. Când se va
porni focul, nu doar că vom înțelege că Dumnezeu a făcut ce era corect, ci vom
cânta din inimă lauda că El a făcut tot posibilul pentru a-i salva pe toți – excepție
făcând a-i salva împotriva voinței lor. E greu de înțeles – dar e foarte real.
Uneori ne e teamă, sau ne tulburăm, sau pur și simplu încercăm să prezicem ce
se va întâmpla în timpul acela. Un lucru este sigur: vom fi cu toții de acord că
Dumnezeu este drept și că El este bun.
Viața lui Hristos
Matei 19:16-30
„Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: «Învăţătorule, ce bine să fac, ca să
am viaţa veşnică?» El i-a răspuns: «De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este unul
singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.» «Care?», I-a zis el. Şi
Isus i-a răspuns: «Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o
mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine însuţi.» Tânărul I-a zis: «Toate aceste porunci le-am păzit
cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?» «Dacă vrei să fii desăvârşit», i-a
zis Isus, «du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino
şi urmează-Mă.» Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru
că avea multe avuţii. Isus a zis ucenicilor Săi: «Adevărat vă spun că greu va intra
un bogat în Împărăţia Cerurilor. Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o
cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.»
Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: «Cine poate,
atunci, să fie mântuit?» Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: «La oameni lucrul acesta
este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.» Atunci Petru a
luat cuvântul şi I-a zis: «Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom
avea?» Isus le-a răspuns: «Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe
scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi
urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele
douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau
tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi
însutit şi va moşteni viaţa veşnică. Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi
mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.»”
În timp ce cursanții studiază evenimentele din timpul celor o mie de ani și distrugerea celor răi, pune-i să facă o cronologie.
Noi credem
Mileniul și sfârșitul păcatului
„Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinții Săi în
ceruri, între prima și a doua înviere. În acest timp, morții cei nelegiuiți vor fi
judecați; pământul va fi în totul pustiu, fără ființe omenești vii, care să-l locuiască,
ci ocupat doar de Satana și îngerii săi. La sfârșitul mileniului, Domnul Hristos cu
sfinții Săi și Cetatea cea Sfântă vor coborî din ceruri pe Pământ. Morții cei
nelegiuiți vor fi atunci înviați și, împreună cu Satana și îngerii lui, vor înconjura
cetatea; dar foc va coborî de la Dumnezeu și-i va arde și va curăți Pământul.
Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat și de păcătoși.”1
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a.Apocalipsa 20
b. 1 Corinteni 6:2,3
c.Ieremia 4:23-26
d. Apocalipsa 21:1-5
e.Maleahi 4:1
f. Ezechiel 28:18,19
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna aceasta și repetă-l în fiecare zi.
Cum să ne rugăm
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 362.
Gândește-te la versetele pe care le-ai studiat. Dumnezeu ți-a dat suficiente
informații pentru a te face să ai încredere în ce privește viața ta acum și în zilele
care vor veni. În săptămâna aceasta, roagă-te cu mulțumire pentru ceea ce
Dumnezeu a făcut și pentru ceea ce promite să facă la sfârșit.
Mai mult decât cuvinte
Ia un interviu cuiva, adresându-i următoarele întrebări:
Cum ar putea un Dumnezeu al dragostei să distrugă lumea cu foc? Nu-ți pare
acesta un lucru aspru? Explică.
Ce povestire sau pasaj din Biblie îți dă cel mai mult încredere și asigurare că
viața ta este în siguranță în mâinile lui Dumnezeu?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 16 – Noul Pământ
Una dintre frumusețile mesajului adventist este imaginea de ansamblu pe care ne-o prezintă despre Dumnezeu, caracterul Său și planul Său pentru oameni. Învățătura despre Noul Pământ îl încurajează mult pe credincios, pentru că putem avea încredere că vom trăi veșnic în incredibila bucurie și dragoste a Mântuitorului.
Obiectiv: Cursanții vor descoperi planul extraordinar al lui Dumnezeu pentru restabilirea și recrearea Pământului. Lecția va căuta să creeze moduri care să-i ajute să-și dezvolte realitatea unui loc numit Paradis.
Uneori auzim vorbindu-se despre viața pe Noul Pământ de parcă ar depinde de noi. Însă tâlharul de pe cruce este un exemplu bun de om care lasă toate detaliile în seama lui Dumnezeu.
Imaginează-ți că ai ocazia să alegi orice vrei de ziua ta. Cei mai mulți s-ar gândi: „Cât de mult este prea mult?” Însă totul depinde de cel care oferă. Nu vreau
să minimalizez ceea ce Hristos are în plan pentru mine, zicând: „Mă voi da cu snowboardul în veșnicie și voi avea părul verde crud.” Trebuie să învățăm să avem încredere în Dumnezeu. O întrebare pe care le-o poți adresa cursanților este: „În ce se va asemăna viața pe Noul Pământ cu viața de acum? Ce va fi diferit?” Pune-i pe cursanți să arunce o privire peste ultimele pagini ale cărții The Great Controversy (n.tr.: tradusă în română sub titlul Marea Luptă) și să citească împreună câteva dintre paragrafele care descriu existența pe Noul Pământ, în mod special paginile 675, 676 (n.tr.: din original), în care Ellen White descrie în ce fel vom trăi pe Noul Pământ și în Noul Ierusalim.
Povestire introductivă
Îmi place orezul foarte mult. Însă după câteva săptămâni petrecute în Asia,
eram nerăbdător să mănânc un cartof. Paste. Un burrito. Orice, dar nu orez. Când
m-a întrebat soția mea: „Ce vrei să mănânci când te întorci de la aeroport?”, am
răspuns: „Nu contează – orice, în afară de orez.” Iar ea a înțeles.
Cum ai descrie Paradisul? Cum vor arăta casele? Cât de înalți vor fi arborii
mango? Chiar vor fi peste tot arbori cu gogoși umplute cu ciocolată? – asta a spus
în predica sa evanghelistul care a venit la mine în biserică. Voi fi sincer cu voi. Nu-
mi pasă cum va arăta Noul Pământ. Aș putea mânca orice se află acolo o întreagă
nesfârșită veșnicie – chiar și orez. Ce mă voi bucura să nu existe acolo sunt
următoarele titluri de ziar:
„Mamă și copil bătuți crunt de soț beat. Ambii sunt în stare critică.”
„Incendiul a luat viața unui băiat de 12 ani.”
„O fetiță în vârstă de patru ani a pierdut lupta împotriva cancerului.”
„Băiețel de trei ani moare într-un accident tragic.”
„Rata infracțiunilor comise din ură crește, iar minoritățile locale trăiesc cu
frică.”
„Incidența violurilor a crescut în campusurile colegiilor.”
„Bombe, războaie, victime inocente.”
Aș putea continua – dar ai prins ideea. Să fii în siguranță, oricum ar fi Noul
Pământ, e în regulă pentru mine. De ce? Privește!
„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul
dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la
Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru
bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: «Iată
cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi
Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din
ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere,
pentru că lucrurile dintâi au trecut.» Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: «Iată,
Eu fac toate lucrurile noi.» Şi a adăugat: «Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt
vrednice de crezut şi adevărate.»” (Apocalipsa 21:1-5)
(Subliniază cele trei lucruri despre Noul Pământ pe care le aștepți cu nerăbdare.
Împărtășește-le cu partenerul tău de studiu.)
Imaginează-ți-l pe tâlharul de pe cruce. Crezi că se gândea la gogoși cu
ciocolată și la arborii mango? Nici gând. Probabil se gândea: „Dacă e adevărat
ceea ce spune, stau de partea acestui tip cât e veșnicia de lungă.”
Viața lui Hristos
Luca 23:39-43
„Unul dintre tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: «Nu eşti Tu Hristosul?
Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!» Dar celălalt l-a înfruntat
şi i-a zis: «Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi
este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul
acesta n-a făcut niciun rău.» Şi a zis lui Isus: «Doamne, adu-Ţi aminte de mine,
când vei veni în Împărăţia Ta!» Isus a răspuns: «Adevărat îţi spun că astăzi vei fi
cu Mine în rai.»”
Noi credem
Noul Pământ
„Pe Noul Pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu a pregătit un cămin
veșnic pentru cei răscumpărați și un mediu desăvârșit pentru viața veșnică, pentru
iubire, bucurie și pentru a învăța în prezența Lui. Căci aici Dumnezeu Însuși va
locui cu poporul Său, iar moartea și suferința vor dispărea. Marea luptă va fi
încheiată și nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, vor
declara că Dumnezeu este dragoste; și El va domni veșnic. Amin.”1
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
notezi în Biblia ta:
a.2 Petru 3:13
b. Isaia 35
c.Isaia 65:17-25
d. Matei 5:5
e.Apocalipsa 21:1-7; 22:1-5; 11:15
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna aceasta și repetă-l în fiecare zi.
Acum este timpul să ne antrenăm pentru viața pe Noul Pământ. Acest exercițiu este începutul unui stil de viață. Un cursant a îngrădit o bucată de pământ de 5x5 metri și a plantat o viță de vie. O ține curată, fără buruieni, ca semn de aducere aminte pentru zilele ce vor veni. Pune-i pe cursanți să se gândească la câteva lucruri de zi cu zi pe care le pot face pentru a trăi ca și când Raiul deja ar fi venit.
Cum să ne rugăm
Când te vei ruga, săptămâna aceasta, adu-ți aminte de cei care au disperată
nevoie de un strop de Rai chiar acum.
Mai mult decât cuvinte
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 374.
Ia un interviu cuiva despre care crezi că s-a gândit la Rai și la Noul Pământ.
Folosește următoarele întrebări:
Ce îți dorești cel mai mult la Noul Pământ? Ce îți va lipsi cel mai mult?
Ce promisiune din Scriptură te ajută cel mai mult să înțelegi cum va fi Raiul?
De ce crezi că păcatul nu va mai domni niciodată pe Noul Pământ?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 17 – Administrarea creștină
Odată ce am analizat evenimentele majore (moartea, învierea, a doua venire, cei o mie de ani, noul pământ), acum ne concentrăm atenția pe cum să trăim vieți care să Îi dea slavă Mântuitorului și care să pregătească lumea noastră pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Până în acest punct, probabil că tu și cursanții tăi ați stabilit o rutină în activitățile întreprinse – interviu, adnotarea Bibliei, rugăciune și slujire, împărtășirea ideilor, gândire și notarea în jurnal.
Obiectiv: Cursanții își vor aprofunda cunoștințele despre cum Dumnezeu îi cheamă pe credincioși la o predare completă a vieților lor, a resurselor lor și a inimilor lor pentru lucrarea și slava Împărăției Sale.
În lumina evenimentelor pe care tocmai le-am studiat, cu greu un credincios ar intra în discuții conflictuale pe tema banilor, a împodobirii sau a muzicii adecvate. Sarcina liderilor și a instructorilor este să se raporteze la imaginea de ansamblu atunci când vorbesc despre îndatoririle vieții creștine.
Lecțiile de la 1 la 12 pun temelia relației noastre cu Dumnezeu și unul cu altul. Lecțiile de la 13 la 16 examinează evenimente care constituie, de-a lungul istoriei, planul lui Dumnezeu de mântuire. În cele din urmă, lecțiile 17-21 vor explora metode practice de a trăi creștinește.
Cheia pentru a preda această secțiune este să oferi un model de trăire pozitivă, plină de bucurie, adânc înrădăcinată în adevărurile pe care le-am studiat până la acest moment.
În această lecție vom studia despre slujirea creștină. Povestirile introductive descriu un stil de viață după modelul Cerului de a oferi, de a împărtăși, de altruism.
Pe măsură ce citesc povestirile, pune-i pe cursanți să remarce „nesocotința” celor darnici. Adresează întrebarea: „În ce fel cei darnici din cele două povestiri sunt nesocotiți? Cu privire la ce sunt ei nesocotiți? La ce anume, totuși, se gândesc ei?”
Expresia pe care ne vom concentra în secțiunea Viața lui Hristos este: „Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.” Timpul pe care I-l oferim lui Hristos, energia noastră, banii noștri sunt lucruri personale. Femeia I-a dat ceva. Ceea ce oferim, cu toate că poate oferim direct unei biserici, în realitate Îi oferim Lui.
Povestire introductivă
„Mai am mărunt în scrumiera din mașină. Pot merge să-l aduc?”, a întrebat
Rebeca în timp ce descărca teancuri de bancnote șifonate în ambele mele mâini. Ea
și alți cursanți din grupa mea începuseră să răspundă la o solicitare pentru
rugăciune. Finley avea nevoie de un bilet de avion pentru a putea participa la
înmormântarea mamei sale biologice. Părinții lui adoptivi nu-și puteau permite să-i
plătească biletul pentru a zbura în cealaltă parte a țării, așa că grupa mea a luat
asupra ei această sarcină. Finley era unul dintre oamenii care oferă. Indiferent cine
avea nevoie de ajutor la mate, stătea noaptea la telefon sau după școală, până
târziu. Cei care primiseră ajutor de la Finley voiau să-i dăruiască și ei ceva, în mod
concret. Tema dimineții era „Cu orice preț – tot ce avem pentru Finley”. Nu mă
așteptasem la asemenea răspuns:
„Poftim actele mașinii mele. Este distrusă, iar cimitirul de mașini îmi oferă 50
dolari pe ea, astăzi. Nu e mult, dar asta e ceea ce am.”
O fată a plecat de la oră fără învoire și a întrerupt antrenamentul de baschet
pentru a face o mică strângere de fonduri. S-a întors cu 36 dolari, spunând: „Echipa
de baschet tocmai mi-a dat asta”, în timp ce punea banii pe biroul meu.
Părea ireal. Iată 26 de elevi de liceu. Acum se plângeau de costul mesei de
prânz, iar în clipa următoare își verificau portofelele să vadă ce le-a mai rămas de
oferit. Când nu aveau bani, ofereau din timpul lor. Dacă asta nu era de ajuns,
găseau mai mult din ambele. „Cu orice preț – tot ce avem pentru Finley.” De ce o
asemenea reacție?
Cred că avea de-a face cu Finley. Darurile sale constante i-au făcut pe oameni
să ofere așa cum oferea el. Asta e tot ce încerca să facă pentru Isus femeia din
următoarea povestire – să ofere înapoi așa cum El i-a dat ei. Nu are legătură cu
numărul de dolari cheltuiți, ci cu mărimea inimii care oferă. Imaginează-ți: cum ar
arăta astăzi un cadou ca acela? Pe măsură ce citești această povestire, gândește-te
la cât de mult a costat-o pe femeie acest act de bunătate, nu doar în bani.
Viața lui Hristos
Marcu 14:1-9
„După două zile era praznicul Paştilor şi al Azimelor. Preoţii cei mai de seamă
şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare. Căci ziceau:
«Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.» Pe când
şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care
avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart
vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: «Ce
rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei
sute de lei şi să se dea săracilor.» Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus
le-a zis: «Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă
de Mine; căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi,
dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai
dinainte, pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită
Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre
pomenirea ei.»”
Pe măsură ce cursanții își adnotează Bibliile și parafrazează versetele, încurajează-i să observe pasajele care descriu cum a plănuit Dumnezeu căi concrete pentru ca poporul Său să răspândească în întreaga lume vestea bună a dragostei lui Dumnezeu.
Gândește-te la următoarea definiție a zecimii:„În Vechiul Testament, scopul oferirii unui cuantum de 10% era de a veni în
întâmpinarea nevoilor materiale ale leviților, ale străinilor, ale orfanilor și ale
văduvelor (Deuteronom 26:12,13). Zecimea era o exprimare a recunoștinței poporului lui Dumnezeu față de El. Elementul de bază în privința zecimii era recunoașterea dreptului de proprietate a lui Dumnezeu asupra întregului Pământ.”1
Noi credem
Administrarea creștină a bunurilor vieții
„Noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ne-a încredințat
timpul și ocaziile, capacitățile și mijloacele materiale, binecuvântările pământului
și resursele lui. Noi suntem răspunzători față de El pentru buna lor folosire. Noi
recunoaștem drepturile Lui de proprietar prin slujire plină de credincioșie față de
aproapele nostru, cum și prin faptul că Îi înapoiem zecimea și dăm daruri pentru
vestirea Evangheliei, pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea
este un privilegiu ce ne este dat de Dumnezeu pentru creșterea în dragoste și
biruință asupra egoismului și lăcomiei. Un bun administrator se bucură de
binecuvântarea ce vine asupra altora, ca rod al credincioșiei lui.”2
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a.Geneza 1:26-28; 2:15
b.1 Cronici 29:14
c.Hagai 1:3-11
d.Maleahi 3:8-12
e.1 Corinteni 9:9-14
f. Matei 23:23
g.2 Corinteni 8:1-15
h.Romani 15:26,27
1 Nelson’s Illustrated Bible Dictionary.
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 268.
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna aceasta și repetă-l în fiecare zi.
Când te rogi, săptămâna aceasta, fă un legământ cu Dumnezeu să-I fii
credincios oferindu-I nu doar banii tăi, ci și timpul și talentele tale – după cum și
El ți-a oferit ție.
Mulți tineri din biserică nu știu prea bine pentru ce sunt zecimile și darurile. Este util să le arăți clar cum diversele fonduri au legătură atât cu biserica globală, cât și cu cea locală. Zecimile nu rămân în comunitatea locală, ci se împart prin toată lumea, pentru lucrarea bisericii ca întreg. Darurile strânse în fiecare Sabat rămân în comunitatea locală pentru a plăti întreținerea, resursele și activitățile pe care le întreprinde. Ca membru al unei biserici locale, fiecare ar fi bine să dea ceea ce Dumnezeu a poruncit (zecimea) și, de asemenea, și un dar pentru a ajuta la întreținerea și păstrarea bisericii în funcțiune.
Mai mult decât cuvinte
Ia interviu unei persoane care are copiii la liceu sau de vârstă mai mare.
Folosește următoarele întrebări:
În ce moment din viața dumneavoastră a intervenit Dumnezeu în mod
miraculos ca rezultat al credincioșiei dumneavoastră în privința zecimii și
darurilor?
De ce credeți că ne este greu să ne raportăm la lucrurile noastre sau chiar la
timpul nostru ca fiind ale lui Dumnezeu, și nu ale noastre?
Ce cuvinte de înțelepciune aveți, pentru cineva de vârsta mea, cu privire la
daruri și la lucrarea în biserică?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Scrie despre felurile în care Dumnezeu te-a binecuvântat și ți-a dat motive pentru a
fi recunoscător.
Lecția 18 – Comportamentul creștin
Când cursanții se întâlnesc pentru a începe o nouă lecție, pune-i să-și ia câteva momente pentru a împărtăși ceea ce au înțeles din interviu și din alte povestiri pe care poate le-au auzit despre modul minunat al lui Dumnezeu de a le oferi cele necesare oamenilor care s-au cheltuit pe ei înșiși pentru cauza Sa.
Obiectiv: Cursanții vor înțelege importanța unei vieți trăite după principiile pe care Dumnezeu le-a dat copiilor Săi, ca ei să poată avea viață din belșug.
Punctul central al următorului pasaj din secțiunea Viața lui Hristos descrie diferența dintre stilul de viață al hoțului și stilul de viață al Mântuitorului: „Hoțul vine numai ca să fure, să omoare și să prăpădească; Eu am venit ca ei să poată avea viață... din belșug.”
Cursanții pot avea întrebări, însă cei care sunt convertiți în inimile lor nu au nicio problemă să-și dorească să trăiască viața bună. Folosesc o ilustrație pentru a descrie lupta cu privire la deciziile pentru stilul de viață. Hrănim pe unul dintre cei doi câini – pe câinele bun (albastru) sau pe câinele rău (roșu). Acești doi câini sunt, în fiecare moment, în război. Dacă îl hrănești pe cel roșu mai mult decât pe cel albastru, acesta câștigă lupta de fiecare dată. Sau dacă îl hrănești pe cel albastru și-l lași nemâncat pe cel roșu, câinele albastru va ieși victorios. Dar dacă-i hrănești în mod egal, devine o luptă sângeroasă și obositoare. Când vine vorba de standardele creștine, inspiră-l pe cursant ca, în lumina imaginii de ansamblu, să aleagă calea cea mai bună.
Povestire introductivă
Întrebări care mă sperie de moarte:
„Ce filme sunt OK de vizionat?”
„Ce e în neregulă la felul în care mă îmbrac?”
„E ceva rău la muzica mea – nu vorbește ea despre... viața reală?”
„Isus a mâncat carne! Vor fi oameni care nu vor fi mântuiți pentru asta? Biblia
nu spune...”
Și așa mai departe...
Știi de ce acest gen de întrebări mă sperie? Pentru că multe dintre ele nu sunt
de fapt întrebări reale, ci afirmații personale deghizate. Viețuirea creștină nu
înseamnă a vedea care părți din „lume” se potrivesc, după lege, în viața noastră, ci
înseamnă a vedea cum pot viețile noastre să aducă o mireasmă a iubirii lui
Dumnezeu în lumea noastră. Mireasmă? Am spus „mireasmă”?
Nu, Paul a spus. Uite:
„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de
biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei
Lui. În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre
cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării.” (2 Corinteni
2:14,15)
Inima lui Dumnezeu bate plină de bucurie când singura noastră pasiune în viață
este să radiem în jurul nostru bunătatea și minunăția Lui. Pe măsură ce lumea
noastră devine mai întunecată, e nevoie ca noi, copii ai lui Dumnezeu, să luminăm
mai puternic, să lucrăm mai cu spor, să oferim mai mult, să cântăm mai tare, să fim
o mireasmă mai puternică. Nu pare potrivit, dar dacă te apropii de o brutărie, știi ce
este. Și când treci cu mașina pe lângă un sconcs mort, pe stradă, toată lumea
observă.
Și celelalte întrebări? Cred că depinde pe cine întrebi. Dacă speranța ta este să
potrivești în lumea ta ceea ce îți dorești tu, atunci ai deja răspunsurile tale. Dar
dacă dorința ta este să-I dai lui Isus totul, atunci cauți răspunsuri la El și în
Cuvântul Lui – sunt acolo!
Când fiul meu și cu mine tropăiam prin grădina din spatele casei, plină de
zăpadă, m-am întors să mă uit înapoi. Micuțul era epuizat. Picioarele lui scurte
cădeau în stratul gros de zăpadă și fiecare pas era o trudă. Însă el voia să-și
croiască propriul drum. L-am așteptat să mă prindă din urmă. Apoi, când am
continuat, m-am uitat din nou înapoi și, spre surprinderea mea, l-am descoperit pe
fiul meu pășind chiar în urma mea, la pas vioi. „Hai mai repede, melcule!”, mă
dojeni el. Găsise secretul – mergea pe urmele tatălui său. Sunt două metode de a
merge: pe propriul tău drum, sau pe urmele lui Hristos. Isus a vorbit despre cele
două vieți diferite pe care poți alege să le trăiești.
Viața lui Hristos
Ioan 10:7-16
„Isus le-a mai zis: «Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. Toţi cei
ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt
Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi
păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca
oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun
Îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale
lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel
plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi
cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl
şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi,
care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de
glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.»”
Pentru a folosi analogia cu un pom fructifer, ce ar crede cursanții dacă ar intra într-o livadă de meri în timpul sezonului de recoltă și ar găsi un pom fără fructe? Ceva cu siguranță e în neregulă, dar nu ai fi sigur care ar putea fi problema. Dacă pomul ar fi noduros și lipsit de frunze, ai ști că probabil e uscat. Sau să presupunem că pomul ar avea frunze și mere roșii, frumoase – dar ar fi amestecate cu castraveți de un verde intens. Ai ști că ceva e clar în neregulă. Dacă acești pomi îi reprezintă pe credincioșii din biserică, cum ar explica cursanții diferitele tipuri de pomi?
Sugerează-le cursanților ca, pe măsură ce își adnotează Bibliile și parafrazează fiecare verset, să se gândească la ce fel de roade ar vrea să aibă anul acesta.
Noi credem
Comportamentul creștin
„Noi suntem chemați să fim un popor evlavios care gândește, simte și
acționează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi
caracterul Domnului nostru, noi trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care
vor produce în viața noastră aceeași curăție, sănătate și bucurie manifestate în viața
Domnului Hristos, în viața noastră. Aceasta înseamnă că distracțiile și plăcerile
noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust și frumuseții
creștine. În timp ce recunoaștem deosebirile dintre diferite civilizații,
îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă și de bun gust, așa cum stă
bine acelora a căror adevărată frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în
podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit. Iar pentru că trupurile noastre sunt
temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent.
Pe lângă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, noi trebuie să adoptăm cea mai
sănătoasă dietă cu putință și să ne abținem de la hrana necurată arătată în Sfintele
Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul și folosirea iresponsabilă a
medicamentelor și narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi
trebuie să ne abținem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot
ceea ce aduce gândurile și corpurile noastre în ascultare de Hristos, care dorește să
fim sănătoși, folositori și plini de bucurie și bunătate.”1
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a. Romani 12:1,2
b. 1 Ioan 2:6
c. Efeseni 5:16-26
d. Filipeni 4:8
e. 1 Petru 3:1-4
f. 1 Corinteni 6:19,20
g. Levitic 11
h. 3 Ioan 2
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 278.
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna aceasta și repetă-l în fiecare zi.
Pune-i pe cursanți să discute cu partenerii lor cum s-a schimbat viața lor devoțională de când au început aceste lecții. Invită-i să împărtășească ce este diferit la felul în care se roagă acum, față de cum se rugau înainte.
Cum să ne rugăm
Când te rogi în această săptămână, fă o listă cu câteva dintre domeniile vieții
tale cu care te simți inconfortabil, din pricina a ceea ce ai studiat în această lecție.
Acestea sunt lucruri pe care le faci care te pot duce mai aproape de Hristos sau nu.
Roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea curaj să faci ceva în privința lor.
Mai mult decât cuvinte
Ia un interviu cuiva a cărui viață chiar strălucește pentru Dumnezeu. Folosește
următoarele întrebări:
Cine te-a influențat cel mai mult în deciziile pe care le-ai luat cu privire la
trăirea fiecărei zile pentru Hristos? Cum ți-a influențat deciziile pe care le-ai luat
cu privire la îmbrăcăminte, distracție, trai sănătos etc.?
Ce pasaj sau povestire din Biblie îți vorbește despre cum să trăiești o viață
plină de evlavie într-o lume lipsită de evlavie?
Crezi că ar fi bine să existe o deosebire clară între creștini și restul lumii? În ce
moduri crezi că ar fi bine ca ei să fie diferiți și în ce moduri ar fi bine să se
amestece cu lumea?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Scrie despre câteva dintre alegerile și legămintele pe care vrei să le faci astăzi cu
privire la stilul tău de viață.
Lecția 19 – Căsătoria și familia
Înainte de a începe această lecție despre căsătorie și familie, cursanții vor împărtăși ceea ce au înțeles în urma interviurilor lor. Trecerea de la ultima lecție la aceasta are de-a face cu felul în care deciziile personale în privința stilului de viață modelează felul în care vom fi mai târziu în viață. Ray Pritchard a spus: „Noi luăm decizii, iar deciziile noastre ne transformă pe noi.” (n.tr.: joc de cuvinte în limba engleză: “We make decisions and our decisions make us.”) Acest lucru este cu siguranță adevărat în privința felului în care un individ abordează căsătoria.
Obiectiv: Cursanții vor discuta planul original al lui Dumnezeu pentru familie și cauza pentru sfâșierea care chinuie astăzi familiile, pe măsură ce cursanții își stabilesc ținte pentru propriile vieți, bazate pe Scriptură.
Povestirea introductivă descrie familia ideală, comparând gâștele cu pescărușii. Pune-i pe cursanți să se gândească la o familie (dar nu cu voce tare) care este reprezentativă pentru fiecare dintre tipurile de relații – gâștele cooperante și altruiste sau pescărușii independenți și competitivi.
Întreabă-i ce activități zilnice poate avea o familie pentru a dezvolta în timp o „formație de zbor în formă de V” ca cea a stolului de gâște. Cere-le să fie concreți. Care sunt câteva atitudini și acțiuni pentru a evita stilul de viață pe care îl au pescărușii?
Pasajele pe care ne vom concentra în secțiunea Viața lui Hristos sunt cele referitoare la sare și la lumină. Sarea este o metaforă interesantă pentru că această substanță are atât de multe utilizări. Pune-i pe cursanți să alcătuiască o listă cu lucrurile pentru care este bună sarea.
Ia două solnițe din sticlă transparentă și pune într-una zahăr, iar în cealaltă sare. Când le ții la distanță, este greu de spus care este sare și care este zahăr. Cere-le cursanților să spună care-i care. Când am făcut asta cu clase întregi, jumătate le-au ghicit greșit. Întreabă-i pe cursanți ce învățături despre familie pot reieși din această ilustrație și cum să-ți dai seama dacă sunt sănătoase sau nu.
Adevărul este că, atunci când o familie începe să se destrame, surprinde, de obicei, pe toată lumea, iar până descoperă ceilalți și văd problemele, este adesea prea târziu. Sunt șanse mari ca tu să ții aceste cursuri cu unul sau doi tineri care vin din familii destrămate sau separate.
Povestire introductivă
Independență. Țările se luptă pentru ea. Adolescenții o cer. Majoritatea
oamenilor, astăzi, consideră independența o virtute pozitivă. Părinții de studenți
așteaptă cu nerăbdare ca fiicele și fiii lor adulți să devină independenți. Vreau ca
fiul meu să fie independent ca să se poată încălța singur. Dar Dumnezeu niciodată,
niciodată nu a vrut ca noi să fim singuri.
„Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un
ajutor potrivit pentru el.»” (Geneza 2:18)
Așa începe o familie, nevoia de un partener, o comunitate, o echipă care să ne
ajute să creștem spre Dumnezeu și planul Său ales. Ilustrația care surprinde acest
plan este pentru mine diferența dintre pescăruși și gâștele canadiene:
„Libertatea îl încântă pe un pescăruș. Când zboară singur, își împinge cu putere
aripile spre spate, se înalță mai sus și mai sus, iar apoi se năpustește în jos, în
rotocoale maiestuoase. Cu toate astea, în stol, pescărușul este o pasăre diferită.
Maiestuozitatea sa se dizolvă în conflicte între membrii stolului și în cruzime.
Concepte precum împărtășirea și bunele maniere nu există printre pescăruși. Sunt
fioros de competitivi și de geloși, încât, dacă legi o panglică de piciorul unui
pescăruș, făcându-l să iasă în evidență, îl condamni la moarte. Ceilalți din stolul
său îl vor ataca furioși cu ghearele și ciocurile lor, lovind prin pene și carne pentru
a-l face să sângereze. Vor continua până va deveni un morman însângerat.
Gâsca sălbatică. Stolul în formă de V în care zboară le ajută să zboare cu mai
multă ușurință și viteză. Poziția din vârf este cea mai dificilă, din cauza rezistenței
vântului, așa că gâștele ocupă această poziție prin rotație, la fiecare câteva minute.
Cel mai ușor zbor este pe cele două laturi ale formației, în spate, iar gâștele mai
puternice le permit celor mai tinere, celor mai slabe sau celor vârstnice să ocupe
aceste poziții.”1
Se evidențiază mai multe fapte. 1. Dumnezeu ne-a creat ca indivizi, fiecare
dintre noi prețios și unic pentru Tatăl din cer. 2. Dumnezeu a creat indivizi pentru a
trăi împreună în armonie pentru scopul Său. 3. Rezultatul unității în familie este
bucurie și succes. 4. Puterea unei familii armonioase este mai mult decât o mică
lanternă în pădure – este un reflector care luminează puternic în întuneric.
1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 146.
Viața lui Hristos
Matei 5:13-16
„Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va
căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie
lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate
aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-
o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să
lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi
să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.”
În ce feluri o familie, de orice dimensiuni sau forme, poate fi mărturie pentru
alții? Dacă știi o familie care este o lumină, scrie-le un bilet anonim, mulțumindu-
le pentru exemplul lor. (Fă asta împreună cu partenerul tău.)
Încurajează-i pe cursanți să scrie scrisorile împreună cu partenerul lor.Pe măsură ce își adnotează Bibliile și parafrazează următoarele pasaje, pune-i
să împărtășească care cred ei că sunt părțile cele mai importante pentru a clădi o căsătorie eternă.
Noi credem
Căsătoria și familia
„Instituția căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu în Eden. Isus a proclamat-
o ca unire pentru toată viața dintre un bărbat și o femeie, într-o părtășie plină de
iubire. Pentru creștin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu ca și cu
tovarășul de viață și trebuie să se realizeze numai între persoane ce împărtășesc o
credință comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea
constituie însăși baza acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea, sfințenia,
fidelitatea și permanența relațiilor dintre Hristos și biserica Sa. Cu privire la divorț,
Isus a învățat că persoana care divorțează de tovarășul de viață, cu excepția
cazurilor de adulter, și se recăsătorește cu altcineva, comite adulter. Deși relațiile
în unele familii pot să se îndepărteze de ideal, într-o căsătorie în care partenerii
care se încred total unul în celălalt și în Hristos, ei pot obține unitatea plină de
iubire, prin călăuzirea Duhului și instruirea bisericii. Dumnezeu binecuvântează
familia și urmărește ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină
maturitate. Părinții trebuie să-și crească astfel copiii încât aceștia să iubească și să
asculte de Dumnezeu. Prin exemplul și cuvintele lor, ei trebuie să-i învețe că
Domnul Hristos este autorul iubitor al disciplinei, totdeauna binevoitor, care le
poartă de grijă și care dorește ca ei să devină membri ai corpului Său, familia lui
Dumnezeu. Unitatea crescândă a familiei constituie unul dintre semnele distinctive
ale ultimei solii a Evangheliei.”2
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a.Geneza 2:18-25
b.Matei 19:3-9
c.2 Corinteni 6:14
d.Efeseni 5:21-33
e.Matei 5:31,32
f. Exod 20:12
g.Efeseni 6:1-4
h.Proverbe 22:6
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
În această săptămână, pune-i pe cursanți să se încurajeze reciproc să facă tot ce pot pentru a construi o atmosferă de pace și de bucurie în căminele lor. O analogie care poate fi de ajutor implică diferența dintre un termostat și un termometru. Termometrul reflectă și înregistrează pur și simplu temperatura curentă, însă termostatul reglează temperatura. Dacă ar trebui să fie 24 de grade, termostatul face tot ce e nevoie – pornește căldura sau aerul condiționat – pentru a face ca în cameră să fie temperatura necesară. Cum pot ei să fie ca un termostat în săptămâna asta? Dar fii atent să nu faci să pară că fericirea și unitatea depind complet de ei. Tinerii pot purta povara vinovăției pentru destrămarea familiei.
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 294.
Cum să ne rugăm
Roagă-te pentru fiecare dintre membrii familiei tale, în mod individual, pe
parcursul acestei săptămâni. Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să fii o
binecuvântare pentru familia ta, în loc să fii o povară. Spune-i partenerului tău ce
vei face pentru a atinge acest scop săptămâna aceasta. Fii concret. (Sunați-vă unul
pe altul, în timpul săptămânii, pentru a vă aminti.)
Încurajează-i pe cursanți să facă tot ce pot pentru a-și ajuta familiile. Pune-i să se sune unul pe celălalt, pe parcursul săptămânii, pentru a-și aminti reciproc despre țintele lor.
Mai mult decât cuvinte
Ia un interviu unui părinte despre care crezi că are multe de împărtășit despre
importanța unei familii pentru misiunea bisericii lui Dumnezeu. Întreabă:
Care credeți că sunt cele mai importante instrumente pentru a ajuta familia să
crească împreună, cu membrii mai apropiați unul de celălalt?
Cine v-a fost exemplu pentru viața de familie și care sunt lucrurile pe care
aceștia le fac și care au creat o asemenea impresie în mintea dumneavoastră?
Ce pasaj sau povestire din Biblie este ceea ce vă ajută cel mai mult, în rolul
dumneavoastră de părinte? Dar ca soț/soție?
Ce sfat ați oferi unui tânăr care se gândește cu cine să se căsătorească?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 20 – Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc
Pune-i pe cursanți să împărtășească din experiențele lor ca „gâște” sau „termostat” din timpul săptămânii trecute. De asemenea, dă-le un minut sau două pentru a împărtăși ceea ce au înțeles ei din interviurile pe care le-au luat.
Pe măsură ce intri în doctrina despre Sanctuar, este important să-ți amintești că această doctrină este ceea ce noi am numi un stâlp al credinței adventiste. Dacă privești în ansamblu la Scriptură, nu poți evita mesajul Sanctuarului.
Obiectiv: Cursanții vor examina detaliat semnificația și scopul Sanctuarului (pe Pământ și în ceruri) și vor descoperi incredibila semnificație a evenimentelor care marchează începutul mișcării adventiste.
Povestirea introductivă ne prezintă Mielul. Poporul Israel, cu toate că a trăit și a inspirat chiar aerul din Sanctuar, tot nu era pregătit pentru un Mesia care a venit ca un miel. Însă Ioan L-a văzut pe Isus și a știut fără îndoială Cine era. Nu era un general, un politician sau un războinic, ci un Miel. Serviciul de la Sanctuar este centrat pe miel, și astfel este centrat pe Hristos.
Expresia pe care ne vom concentra este: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” Afirmația nu are niciun sens fără Sanctuar. Pe măsură ce veți studia Sanctuarul de pe Pământ, veți vedea că urmează tiparul Sanctuarului din cer.
Povestire introductivă
Isus nu a fost primul om pe care oamenii L-au considerat a fi Mesia. De fapt,
El a venit la 60 de ani după câțiva așa-numiți mesia. După moartea Sa, un grup de
rebeli sălbatici, cu idei politice și religioase, a făcut multă zarvă. Numiți Ziloți, ei
căutau să năruie Roma, oficial cu oficial, soldat cu soldat. Buni la mânuirea unui
cuțit, nu aveau nicio problemă să găsească un loc pentru el, pe când se strecurau
de-a lungul străzilor aglomerate, pline de soldați. Mai erau numiți și Sicari, sau
cuțitarii.
„Fortificați cu noțiuni apocaliptice despre iminenta venire a unui mesia
Davidic, ei erau nerăbdători să lupte împotriva romanilor. Au luat controlul asupra
Ierusalimului, la începutul războiului, apărându-l cu un fanatism care făcea
imposibilă orice soluție în afara distrugerii orașului.”1
Mulți dintre conducători se considerau a fi Mesia, iar ideea lor de revoluție era
să aducă înapoi gloria Israelului prin vărsare de sânge și forță. De-a lungul acestui
1 Albert Bell, Exploring the New Testament World, p. 39.
secol de pretinși mesia, Isus a urcat malurile râului Iordan fără să bată vreo tobă și
să scuture vreo sabie deasupra capului sau să rostească strigătul de război al unor
rebeli frenetici. Isus a venit la apă ca să fie botezat. Cel care a stat înaintea lui Ioan
în apă nu avea să fie un lider de succes doar pe termen scurt. Lucrarea Lui, ca cea a
altor lideri dinaintea Lui, avea să implice cuțit și sânge, dar nu cuțitul unui ucigaș
și sângele unor soldați antrenați, ci sângele Său. Lupta Sa avea să fie diferită de cea
a tuturor celorlalți, prin faptul că El avea să fie singurul care să moară. De aceea
putea Ioan să spună: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” Asta da
revoluție. Dar de ce miei și de ce sânge?
Uită-te la povestire întâi, iar apoi, pe măsură ce studiezi scopul și semnificația
Sanctuarului, vei observa trei jucători importanți în serviciul de la Sanctuar, pe
care nu-i poți trece cu vederea: păcătosul, mielul și marele preot.
Crede-mă, când vine vorba despre păcat și planul lui Dumnezeu de a mântui și
a restaura Pământul, Sanctuarul este esența pe care nu o poți trece cu vederea. Vei
observa că nu există lideri militari, nu există vreun gură-spartă care să fluture un
cuțit și să bată toba – doar un păcătos, un miel și marele preot. Asta a văzut Ioan
când L-a văzut pe Isus apropiidu-Se. Ce vei vedea tu?
Viața lui Hristos
Ioan 1:29-37
„A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: «Iată Mielul lui
Dumnezeu care ridică păcatul lumii! El este Acela despre care ziceam: „După mine
vine un Om care este înaintea mea, căci era înainte de mine. Eu nu-L cunoşteam,
dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui
Israel.”» Ioan a făcut următoarea mărturisire: «Am văzut Duhul coborându-Se din
cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a
trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi
oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” Şi eu am văzut lucrul acesta şi am
mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.» A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din
ucenicii lui. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: «Iată Mielul lui
Dumnezeu!» Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus.”
O privire asupra Sanctuarului
Elementele Sanctuarului arată slujirea lui Hristos pentru noi, nu numai la
Calvar, ci și astăzi, în ceruri. De fapt, Sanctuarul a fost și încă este despre Isus.
Schiță Sanctuar
Ce este Sanctuarul?
Curtea conținea altarul arderii de tot și ligheanul.
Cortul Sanctuarului avea două părți: Sfânta și Sfânta Sfintelor. Sfânta găzduia
sfeșnicul cu șapte brațe, masa punerii înainte și altarul tămâierii. Sfânta Sfintelor
conținea cufărul legământului, cu Cele Zece Porunci, scrise de Dumnezeu pe două
table de piatră. Doi heruvimi de aur stăteau cu fața unul către celălalt, iar în
mijlocul capacului era tronul milei.
Ce s-a întâmplat la Sanctuar?
Ca păcătos, aduceai o jertfă (de obicei un miel) și îți puneai mâinile peste
animalul fără vină. Animalul era ucis în timp ce tu îți mărturiseai păcatele, astfel
punându-le, într-un fel, asupra victimei. Marele preot stropea cu sângele
animalului altarul arderii sau în Sfânta. Zilnic, păcătoșii își transferau păcatele
asupra Sanctuarului prin ceea ce numim jertfele zilnice. Cei care își mărturiseau
păcatele plecau iertați.
Sanctuarul era curățat o dată pe an, un eveniment pe care Scriptura îl numește
Ziua Ispășirii. În esență, era o zi a judecății pentru toți cei care pe parcursul anului
își mărturisiseră păcatele. Era un timp de reverență solemnă. În Ziua Ispășirii,
leviții aduceau la sanctuar doi țapi. Un țap, „țapul lui Dumnezeu”, era jertfit.
Celălalt era țapul de trimis în pustie. Marele preot jertfea țapul lui Dumnezeu și
ducea sângele acestuia în Sfânta Sfintelor. Marele preot intra în această încăpere o
dată pe an și numai în această zi specială. El stropea tronul milei cu sângele
țapului. Apoi, marele preot se întorcea în Sfânta și stropea cu sânge altarul
tămâierii. În cele din urmă, se întorcea în curte, unde punea sângele pe altarul
arderii de tot.
După ce aceste lucruri erau făcute, marele preot își punea mâinile pe capul
celuilalt țap (țapul de trimis în pustie) și mărturisea păcatele întregului popor al lui
Israel, din întregul an, și le punea simbolic asupra țapului. Un levit trimitea țapul în
pustie să rătăcească până la moarte, cu păcatele poporului Israel.
Ce înseamnă?
Dumnezeu i-a arătat lui Moise Sanctuarul din ceruri, iar Moise a construit apoi
un model al Sanctuarului ceresc. Părțile Sanctuarului au o semnificație și un scop
extraordinare. Serviciul de la Sanctuar demonstra cele două părți ale slujirii lui
Hristos (lucrarea de mijlocire și lucrarea de judecată).
Prima parte (Curtea și Sfânta)
Când oamenii își mărturiseau păcatele deasupra mielului, iar marele preot îl
jertfea și îl așeza pe altar, aceasta simboliza jertfa lui Hristos pe Calvar.
(Amintește-ți cum Ioan Botezătorul a spus „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică
păcatul lumii”.)
Ligheanul, plin cu apă, ilustrează botezul și iertarea păcatelor precum apa spală
păcatul omului vechi.
În Sfânta, masa punerii înainte Îl reprezintă pe Hristos, Pâinea Vieții (Ioan
6:35). Sfeșnicul îl arată pe Hristos ca lumina lumii (Ioan 8:12). Altarul tămâierii
ilustrează felul în care Hristos mijlocește pentru păcătoși (Ioan 17).
A doua parte (Sfânta Sfintelor)
Slujba din a doua parte este una de judecată. Adevărul despre păcat este că, cu
toate că există iertare pentru păcat, cineva trebuie să plătească. Cufărul
legământului este un simbol nepieritor pentru neschimbătoarea lege a neprihănirii
lui Dumnezeu. Este important să ne amintim că legea lui Dumnezeu face necesare
jertfa, sângele și moartea. Păcatul (încălcarea legii) aduce moarte. Cufărul
reprezintă tronul lui Dumnezeu, unde dreptatea Lui cere un răspuns la problema
păcatului.
Țapul trimis în pustie îl portretizează pe Satana, care este alungat din Sanctuar
cu păcatele oamenilor. Astfel, dreptatea a fost făcută. Păcatul, moartea și rușinea
mor odată cu cel responsabil pentru ele.
Sanctuarul nu reprezintă un ritual deplasat, cerut de un Dumnezeu mânios care
vrea sânge. Nu, ci dimpotrivă; este un moment în care să participi alături de
Dumnezeu și să vezi un Dumnezeu iubitor care tratează problema păcatului
făcându-Se El Însuși plata pentru păcat. Scriptura are multe povestiri drăguțe
despre dragostea lui Dumnezeu. Dar serviciul de la Sanctuar nu este drăguț - este
dragostea lui Dumnezeu triumfând asupra efectelor reci și crude ale păcatului. Deși
nu este drăguț, ne aduce salvarea.
Pe măsură ce citești pasajele de mai jos care descriu Sanctuarul ceresc și planul
de mântuire al lui Dumnezeu, citește și capitolele 23 și 24 din cartea Marea Luptă,
pentru o explicație mai detaliată a serviciului de la Sanctuar și a slujirii lui Hristos
în Sanctuar.
Noi credem
Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc
„Există un Sanctuar în ceruri, adevăratul tabernacol, ridicat nu de om, ci de
Domnul. În el, Domnul Hristos slujește în favoarea noastră, punând la dispoziția
credincioșilor binefacerile jertfei Sale ispășitoare, aduse odată pentru totdeauna pe
cruce. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele nostru Preot și a început lucrarea Sa
de mijlocire la data înălțării Sale. În 1844, la sfârșitul perioadei profetice de 2300
de zile, El a intrat în cea de-a doua și ultima fază a slujirii Sale ispășitoare. Ea este
o lucrare a judecății de cercetare, care este o parte a eliminării definitive a tuturor
păcatelor, simbolizată de către curățirea Sanctuarului ebraic din vechime în Ziua de
ispășire. În acel serviciu simbolic, Sanctuarul era curățit cu sângele animalelor
jertfite, dar lucrurile cerești sunt curățite cu sacrificiul desăvârșit al sângelui lui
Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă ființelor cerești care dintre cei morți
dorm în Hristos și astfel, în El, sunt socotiți vrednici de a avea parte de prima
înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile
lui Dumnezeu și credința lui Isus Hristos, și în El, deci, sunt gata pentru înălțarea
în Împărăția Sa cea veșnică. Această judecată apără dreptatea lui Dumnezeu în
salvarea acelora care cred în Isus. Ea declară că aceia care au rămas credincioși lui
Dumnezeu vor primi Împărăția. Terminarea acestei lucrări a Domnului Hristos va
marca încheierea timpului de probă al omenirii înaintea celei de-a doua veniri a
Domnului Hristos.”2
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a. Evrei 8:1-5; 4:14-16
b. Daniel 7:9-27; 8:13,14; 9:24-27
c. Numeri 14:34
d. Ezechiel 4:6
e. Levitic 16
f. Apocalipsa 14:6,7; 20:12; 14:12; 22:12
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
Care parte din serviciul de la Sanctuar crezi că e cea mai importantă? De ce?
Asupra căror aspecte mai ai întrebări? Împărtășește-le cu partenerul tău.
Această rugăciune este creată pentru a-i ajuta pe cursanți să experimenteze, în timp ce se roagă, frumusețea Sanctuarului. Juniorii au o imaginație bogată, însă,
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 312.
pentru că acesta nu este un tip de exercițiu cu care ei să se simtă confortabil în public sau în cadrul unui grup, pune-i să-l facă singuri, acasă.
Cum să ne rugăm
Când te rogi, săptămâna aceasta, imaginează-ți că ești în Sanctuar și gândește-
te la cum trebuie să fi fost în deșert sau la Ierusalim, în timpul unei jertfe.
1. Intră cu laudă (Psalm 100). „Dragă Dumnezeu, vreau să-Ți dau mărire
pentru felul în care iubești oamenii...”
2. Mărturisește-ți păcatele (1 Ioan 1:8,9). „Doamne, Tu știi cum Te-am
dezamăgit săptămâna aceasta... vreau să-Ți mărturisesc cât de mult am
nevoie de iertarea Ta...”
3. Cere curățarea spirituală prin Cuvânt (Tit 3:5,6). „Tată, Tu mi-ai vorbit în
Cuvântul Tău despre cum vrei să trăiesc...”
4. Cere botezul cu Duhul Sfânt (Galateni 5:22-25). „Doamne, Te rog, pune
Duhul Tău asupra mea ca eu să am prezența Ta cu mine pe parcursul întregii
zile...”
5. Primește putere pentru întreaga zi (Ioan 6:32,33 și Romani 13:12-14). „Isus,
dă-mi puterea și curajul de care am nevoie să fiu ce tu vrei să fiu...”
6. Mijlocește cu Dumnezeu (Filipeni 1:3,4). „Tată, pentru că Tu ceri să aducem
înainte Ta nevoile și dorințele noastre, Îți cer să mă ajuți în...”
7. Experimentează comuniunea intimă cu Dumnezeu (Psalm 16:8, 11). „Tată,
mulțumesc pentru că ai făcut posibil asta... Simt că ești cu mine acum și
vreau să trăiesc așa fiecare zi...”
Mai mult decât cuvinte
Intervievează un pastor, un profesor, un om mai în vârstă sau pe cineva despre
care crezi că știe semnificația și scopul Sanctuarului. Adresează următoarele
întrebări:
Care credeți că este cea mai semnificativă parte a serviciului din Sanctuar?
Care povestire sau pasaj din Scriptură vă amintește cel mai mult de măreața
lucrare de mântuire a lui Dumnezeu?
Pentru ce credeți că este Sanctuarul din ceruri?
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Lecția 21 – Rămășița și misiunea bisericii
Pune-i pe cursanți să-și ia câteva minute pentru a împărtăși rezultatele interviurilor din timpul ultimei săptămâni.
Obiectiv: Cursanții vor descoperi responsabilitatea minunată și sacră de a-i invita pe oameni să-L cunoască pe Mântuitor și să se unească pentru a comunica lumii adevărul Evangheliei.
Povestirile care deschid această lecție implică tineri care au ales să rămână credincioși lui Isus, în ciuda circumstanțelor nefavorabile sau a presiunii din jurul lor. Rămășița nu este un grup exclusivist, de atotștiutori, ci un grup de oameni care doar se întâmplă să fie la locul potrivit, la momentul potrivit, cu ochii deschiși și cu mințile atente. Conceptul cheie al rămășiței nu este puritatea, ci misiunea lor.
Aspectul asupra căruia să-și concentreze atenția cursanții, în secțiunea Viața lui Hristos, nu este o expresie, ci un cuvânt. Întreabă-i pe cursanți dacă pot ghici ce este. Nu e nevoie să citești mult din verset până găsești cuvântul „Mergi!”. Ia un exemplar din Anuarul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și pune-i pe cursanți să-l răsfoiască. Pune-i să studieze numele și locurile. În timp ce se uită, spre exemplu, la India, să-și imagineze miile care vor ajunge să-L cunoască pe Hristos săptămâna aceasta. Toți cei care devin creștini adventiști de ziua a șaptea trebuie să lase ca misiunea rămășitei să pătrundă adânc în inimile lor.
Povestire introductivă
Șase spectatori stăteau în liniște, în timp ce vehiculul pleca în viteză de la locul
faptei. Două femei care plecau dintr-un magazin, cu brațele pline de sacoșe, au
văzut cum o camionetă a pierdut controlul și s-a izbit de o mașină parcată. Un
domn și o doamnă în vârstă, care stăteau la fereastră într-un restaurant italian, s-au
uitat cu groază cum șoferul camionetei a dat în marșarier și a plecat în goană. În
timp ce vorbea la un telefon public, o adolescentă a urmărit accidentul cu ochii
holbați de surprindere și spunând despre accident persoanei cu care conversa.
Căutând un moment liber în trafic, un om de afaceri aștepta să iasă din parcare
când – buf! – camioneta a zdrobit o mașină parcată chiar în fața mașinii lui. Notând
numărul de înmatriculare al camionetei pe un plic, a luat apoi telefonul să sune la
poliție. Șase oameni au fost martorii întregului eveniment. Șase martori? Poate,
poate nu.
Unii văd asemenea evenimente și se prefac că nu au văzut nimic. Mulți refuză
să se implice și să depună mărturie, gândindu-se că va fi altcineva care să o facă.
Alții se întreabă: „De ce să mă bag eu?”, în timp ce își caută o scuză de genul „Nu
e treaba mea”. Totuși, sunt unii care văd o nelegiuire, cooperează și iau parte la a
se face dreptate. Tu ce ai face?
Martorii nu doar văd, ci sunt și doritori să depună mărturie pentru ceea ce au
văzut. Îți poți imagina ce frustrant ar fi pentru Isus ca toți acești oameni care au
mers alături de El, au vorbit cu El și au fost martori la minunile din viața Lui să
refuze să răspândească cuvântul? Dar leproșii care au fost vindecați, orbii care au
fost făcuți să vadă – ei au dat mărturie! Când Isus i-a chemat pe ucenicii Săi să fie
martori în întreaga lume, erau doar un număr mic, cel puțin 11, poate 100. Însă de-
a lungul istoriei, Dumnezeu a avut oameni care au vrut să fie martori credincioși,
cu orice preț.
Kevin citea cu credincioșie din Biblia lui, în fiecare noapte. Când eu și prietenii
lui am fost într-o excursie cu corturile, am observat că alții nici măcar nu și-au
adus Bibliile, cu atât mai puțin să citească dintr-una. În prima noapte, Kevin a citit
în timp ce ceilalți se țineau de glume, fiind gălăgioși, plini de entuziasmul primei
nopți în pădure. Băieții l-au remarcat că citea din Biblie. Dimineața, în timp ce
luau micul dejun în jurul focului, cineva a întrebat: „Unde e Kevin?”. El adunase
niște lemne și revenea tocmai când altcineva tocmai spunea: „E probabil pe afară,
citește din Biblia lui”. Mai mulți băieți au râs, dar jenați. Știau cu toții că vorbele
acestea erau o glumă negândită la adresa lui Kevin, dar nimeni nu a spus nimic
când el și-a descărcat brațele de lemne lângă foc. „Glumeam, Kevin!”, chicoti
băiatul căreia i-o luase gura înaintea gândurilor. Restul se uitară unul la altul jenați,
iar curând erau plecați la treburi băiețești.
După-amiază, l-am întrebat pe Kevin dacă l-a deranjat remarca făcută pe seama
lui. S-a înroșit la față și a ezitat puțin, dar apoi a spus: „Da, mă simt cam ciudat că
îmi iau Biblia cu mine, dar e ceva ce am făcut dintotdeauna.”
„Ce crezi că gândesc prietenii tăi despre tine?”, am întrebat eu mai departe.
„Ei bine”, a început el încet, în timp ce un rânjet se năștea în colțurile gurii
sale, „s-au dat pe brazdă. În seara asta, vor să le citesc cu voce tare.” Iar eu
credeam că am un băiat delicat, pe care trebuie să-l protejez pe toată durata
excursiei noastre. În schimb, s-a dovedit a fi un martor puternic, cu o misiune
clară. Îi câștiga pe prietenii lui, chiar în fața ochilor mei!
Andrew țâșnește din apă în timp ce biserica aplaudă de bucurie la decizia lui de
a se boteza. Hristos i-a câștigat inima când a aflat despre mesajul adventist de la un
evanghelist, la televizor. El merge la un liceu de stat, într-un oraș măricel din nord-
vest, așa că l-am întrebat: „Andrew, de ce nu vii la școală la academie? Ți-ar
plăcea foarte de tare!”
Fața lui vădea surprindere. „Pastore Troy, sunt singurul adventist din școală.”
Mă privea de parcă afirmația lui explica totul. Atunci am văzut. Chiar în fața mea
stătea un misionar matur, în pielea unui adolescent. Când citești misiunea la care i-
a chemat Isus pe discipolii Săi, să știi lucrul următor: primii misionari ai bisericii
nu erau cu mult mai în vârstă decât tine.
Viața lui Hristos
Matei 28:19,20
„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi
iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”
Noi credem
Rămășița și misiunea bisericii
„Biserica universală este compusă din toți aceia care cred cu adevărat în
Hristos. Dar, în zilele sfârșitului, un timp de apostazie foarte răspândit, o rămășiță
a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Această
rămășiță anunță sosirea ceasului judecății, proclamând mântuirea prin Hristos și
vestind apropierea revenirii Sale. Această proclamare este simbolizată prin cei trei
îngeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecății din ceruri și are ca efect
o lucrare de pocăință și reformă pe Pământ. Fiecare credincios este chemat să
participe personal la această lucrare mondială de mărturisire.”1
Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le
adnotezi în Biblia ta:
a. Apocalipsa 12:17; 14:6-12; 18:1-4
b. 2 Corinteni 5:10
c. Iuda 3:14
d. 1 Petru 1:16-19
e. 2 Petru 3:10-14
f. Apocalipsa 21:1-14
Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi
săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 152.
Cum să ne rugăm
Când te rogi săptămâna aceasta, roagă-L pe Dumnezeu să-ți amintească de
oportunități de a fi martor. Gândește-te la momente din rutina ta în care poți
împărtăși un cuvânt de încurajare.
O altă opțiune ar fi: cursanții să ia interviu fie unui misionar obișnuit, fie unui student misionar care s-a întors din misiune. Pune-i să întrebe despre oameni, biserică și misiunea de peste granițe. Una dintre provocările pe care le adresez întotdeauna tinerilor este de a începe să economisească și să sacrifice pentru a merge într-o excursie de misiune pe termen scurt, înainte de a termina liceul.
Mai mult decât cuvinte
Ia interviu cuiva despre care crezi că este un martor pentru alți oameni.
Folosește următoarele întrebări:
Cine este rămășița și cum se raportează Biserica Adventistă la acel grup de
oameni?
Care credeți că sunt semnele cheie ale poporului lui Dumnezeu în zilele din
urmă? Cum arată ei, ce fac și cum i-ați caracteriza dumneavoastră?
Împărtășește o povestire sau o experiență din viața ta când ai fost cel mai
mândru că ești creștin adventist de ziua a șaptea.
Înainte să termine acest studiu, cursanții ar trebui să facă trei lucruri împreună cu partenerii lor.
1. Să-și ia cinci minute pentru a răsfoi ghidul de studiu și să se gândească la lucrurile pe care le-au scris în secțiunea În oglindă. Ar fi bine ca amândoi partenerii să se uite la ce au făcut împreună.
2. Să se roage pentru a fi martori credincioși, ca parte din biserica rămășiței.
3. Să continue să-și amintească unul altuia, în lunile care urmează, de angajamentele pe care amândoi le-au făcut cu Hristos și cu biserica Sa.
În oglindă
Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.
Gândește-te la cum poți fi credincios misiunii pe care Isus a dat-o acum mulți ani.
Asemenea lui Isus: Adolescenți
Lecţia 1 – Sfintele Scripturi
Obiectiv: Cursanții vor descoperi scopul, persoana și puterea Cuvântului lui Dumnezeu în viața credinciosului.
Povestirea introductivă demonstrează dilema dintre a crede ceea ce oamenii îți spun și ceea ce vezi. Este adevărat, mai ales în viața spirituală, că tindem să credem ceea ce vedem în loc să credem ceea ce spune Dumnezeu. Scopul acestei povestiri este să ne facă să ne gândim la modul în care ne raportăm la Cuvântul lui Dumnezeu.
Povestire introductivă
Stăteam în spatele mulțimii, privind spectacolul de magie din mall. Mai
intrigant decât magicianul, însă, era fata de lângă mine. A țipat ca o țeavă spartă
când magicianul a tăiat o femeie în două.
„E în regulă, scumpo”, i-a spus tatăl ei. „Femeia aceea nu a fost tăiată în
două cu adevărat. Este doar un truc. Vino, să facem cunoștință cu magicianul și el
îți va arăta că femeia nu a pățit nimic.”
La sfârșitul spectacolului tatăl a condus-o pe fata lui pe scenă. „Scuzați-mă,
domnule, dar trucul dumneavoastră cu tăiatul în două a tulburat-o foarte mult pe
fiica mea, Chelsea. Puteți să-i spuneți că tăiatul în două este doar un truc?”
„Păi, ăăă, da, desigur femeia este acum bine, întreagă...”
„Dar vă rog să-i arătați lui Chelsea că femeia este bine.”
După 15 minute de negocieri, magicianul și-a dezvăluit secretul, cu
atitudinea unei maimuțe care renunță la ultima banană. „Desigur că este bine. Este
chiar aici.”
Dar pentru că asistenta magicianului se schimbase de costum fetița nu a
recunoscut-o. Ironic, chiar și după ce magicianul i-a arătat trucul pas cu pas, copila
tot nu l-a crezut. Faptul că a văzut cum se face nu a făcut-o să creadă.
Nu este umitor cum refuzăm să credem ceea ce este în mod cert real? De
exemplu, știința continuă să documenteze efectele fatale ale fumatului, cu toate
acestea oamenii continuă să fumeze. Într-o lumea împăienjenită de boli cu
transmitere sexuală, tinerii continuă să fie la fel de imorali. Biblia există de secole
întregi și s-a dovedit a fi un îndrumar demn de încredere. Cu toate acestea, mulți
oameni îi ignoră sfaturile.
De ce? Pentru că tindem mai degrabă să credem trucul magic decât dovezile.
Gândiți-vă la pilda pe care Isus a spus-o despre omul bogat și Lazăr.
Aspectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm în această povestire nu sunt flăcările, tortura, disperarea sau fenomenul supranatural. Motivul pentru care este folosită această povestire este problema de a avea încredere în Scriptură în loc de ceea ce vedem. „Avraam a răspuns: «Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.» «Nu, părinte Avraame», a zis el, «ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.» Şi Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.»”
Gândește-te la câteva scenarii asemănătoare; cum ar fi să întrebi persoana care vinde la alimentară cum se aterizează un avion, să rogi un maestru croitor să te învețe neurochirurgie, sau să întrebi un scriitor cum se plătesc impozitele. Mai găsește și altele.
Viața lui Hristos
Luca 16:19-31
„Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi
ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr,
plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa
bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit; şi
a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe
când era el în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de
departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: «Părinte Avraame, fie-ţi
milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi
răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.» «Fiule», i-a răspuns
Avraam, «adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat
pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea,
între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la
voi sau de acolo la noi să nu poată.» Bogatul a zis: «Rogu-te, dar, părinte
Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le
adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.” Avraam a
răspuns: «Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.» «Nu, părinte Avraame”, a
zis el, «ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.» Şi Avraam i-a
răspuns: «Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar
învia cineva din morţi.»”
Întrebări deschise
Crezi că e mai ușor să crezi ceea ce vezi cu ochii sau să crezi ceea ce s-a
scris cu ani în urmă în Biblie? De ce?
Înainte de a citi din Scripturi, roagă-i pe cursanți să se întrebe: „Dacă ar trebui să spui cuiva ce crezi despre această carte (Biblia), cum ai formula totul într-o singură propoziție?”
Noi credem
Sfintele Scripturi
Isus vorbea cu conducătorii religioși atât de explicit pentru că știa că ei
cunoșteau Scriptura, dar nu o trăiau. Citește declarația de mai jos și subliniază-ți
versetele în Biblie.
„Sfânta Scriptură [...] constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis
prin inspiraţie divină, prin oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris
mişcati de Duhul Sfânt.”1 Tot ceea ce avem nevoie pentru a fi salvați ne stă la
dispoziție în Biblie. În Biblie, Dumnezeu ni Se descoperă pe Sine și pe noi în
relație cu El. Ne arată o imagine a lui Dumnezeu demnă de încredere și devine un
ghid pentru oamenii care Îl urmează pe El.
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 4.
a. 2 Petru 1:20,21
b. 2 Timotei 3:16
c. Evrei 1:1-2
d. Evrei 4:12
e. Ioan 5:39
f. Psalmi 119:105
g. Proverbe 30:5
h. 1 Tesaloniceni 2:13
i. Iacov 1:22-25
Care versete te ajută cel mai mult să înțelegi scopul Bibliei?
Scrie o declarație scurtă cu privire la ce crezi despre Biblie.
Cum să ne rugăm
Citește Psalmul 119 și vezi ce Îi spune David lui Dumnezeu în rugăciune
despre Scriptură. Scrie-I o rugăciune scurtă lui Dumnezeu despre ceea vrei să-I
spui despre Cuvântul Său.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează un cunoscut cu privire la credința lor în Biblie. Iată câteva
întrebări pe care le poți pune:
1. În ce moment al vieții tale ai ajuns să ai încredere în Biblie ca fiind
Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine?
2. Când a fost Biblia o sursă de putere pentru tine? Ai avut vreun moment în
care te-ai îndoit de Cuvântul lui Dumnezeu?
3. Dacă ai putea alege o singură povestire din Bibile pe care să o spui pentru
a ajuta un prieten să-l cunoască pe Dumnezeu, pe care ai alege-o? De ce?
În oglindă
Gândește-te la cât de importantă este Biblia în viața ta acum. Scoate ea în
evidență anumite lucruri pe care ai vrea să le schimbi la tine?
Amintește-le cursanților să facă aplicațiile practice de la sfârșitul acestei lecții (Cum să ne rugăm, Mai mult decât cuvinte, În oglindă) și fii pregătit pentru a discuta despre gândurile și experiențele lor săptămâna viitoare.
Lecţia 2 – Trinitatea
Înainte de a începe lecția, roagă-i pe cursanți să povestească despre interviurile lor. Ca lider, ajută-i în această activitate. Este puțin ciudat pentru ei să intervieveze un adult, dar le va fi de folos să audă răspunsurile acestora.
Obiectiv: Cursanții vor întâlni misterul și relația minunată a Trinității și vor vedea cum un Dumnezeu invizibil devine real.
Povestirea introductivă nu este chiar o povestire, ci sunt citate și declarații ale unor skateboarderi faimoși. Revista i-a întrebat pe aceștia: „Crezi în Dumnezeu?” Răspunsurile lor arată dacă cred în Dumnezeu, dar și ceea ce cred despre El. Pe măsură ce citesc aceste declarații, roagă-i pe cursanți să evalueze fiecare răspuns. Întreabă-i pe adolescenți: „De unde au aceste informații despre Dumnezeu?” Această întrebare este importantă pentru credincioși pentru că avem aceste informații deoarece Dumnezeu a ales să ni le descopere în Cuvântul Său. Este evident că unii au idei, convingeri și păreri, dar mare parte dintre acestea sunt bazate pe surse nebiblice.
Povestire introductivă
Revista Transworld Skateboarding a pus câtorva skateboarderi faimoși
întrebarea „Crezi în Dumnezeu?” Iată câteva dintre răspunsurile lor:
„Nu cred în sensul tradițional de ființă supremă. Cred mai degrabă că e o
forță unificată în lume.” – Tony Hawk
„Cred în creierul meu: Dumnezeu este acolo și e foarte mic… Suntem aici
jos, omule. Nu știm ce se întâmplă. Tot ce știm e că nu știm.” – Tim O’Connor
„Nu știu dacă există o formă fizică, dar cred [în Dumnezeu] sub o formă sau
alta.” – Rick Howard
„Da, cred. Cred în Dumnezeu și cred că fiecare are o interpretare proprie
despre cum e Dumnezeu și cine este Dumnezeul lor. Nu sunt foarte aproape de
dumnezeul meu acum, dar cu siguranță cred în Dumnezeu.” – Reese Forbes
„Cred că e ceva. Nu știu dacă e cineva, femeie sau bărbat. Nu aș putea să-ți
spun ce e. Dar cu siguranță e ceva mai mare decât noi. Simt că am fost creați
cumva, dar dacă cred în Dumnezeu? Nu socotesc că cred în Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu este doar o denumire pe care noi i-am dat-o. La fel cum aș putea să-mi
numesc skateboardul dumnezeu, înțelegi?” – Ricky Oyola
„Nu, nu cred. Pur și simplu nu-L văd. Pentru mine nu este real. Am senzația
că e ceva acolo ca oamenilor să nu le fie frică de moarte – ceva în care să spere. Eu
sunt doar carne și oase și apoi s-a sfârșit.” – Rick McCrank
„Cred în ceva, înțelegi? Dar nu știu destule despre Dumnezeu, înţelegi? Știu
că vreau să cred… Simt un fel de spirit. Poate dacă te simți bine cu privire la tine și
ceea ce faci… poate că asta este ceea ce există.” – Brad Staba
„Absolut. Sunt sigur pentru că orice trebuie să provină de undeva. Nu poate
să provină din nimic. Și știm cu toții că există o forţă care separă binele de rău.” –
Rob Dyrdek
„Nu. Nu cred în Dumnezeu. Cred că atunci când voi muri, voi putrezi în
pământ la fel ca oricare alt animal.” – Moses Itkonen
„Bineînțeles că cred în Dumnezeu. Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci crezi
despre tine că ești Dumnezeu.” – Jamie Thomas1
Ce crezi despre părerile lor cu privire la Dumnezeu? Mie mi-au venit câteva
gânduri în minte când am citit răspunsurile lor:
Dumnezeul pe care Îl cunosc nu numai că vrea să-L cunoaștem personal, dar
chiar face tot posibilul ca acest lucru să se întâmple.
Dumnezeul pe care Îl cunosc este o persoană, are cailtățile unei persoane,
pentru că noi am fost creați „după chipul Său”.
Singura modalitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu cu adevărat este prin
modurile în care El ni Se descoperă – în primul rând prin Scriptură.
Pe măsură ce studiezi despre Trinitate, analizează acestă întâlnire
supranaturală cu Hristos și gândește-te la ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și să-
L cunoști.
Această lecție este despre Trinitate. Un număr mic de pasaje conțin toți membrii Sfintei Treimi în aceeași secțiune. Acesta este unul dintre pasaje. Roagă
1 Transworld Skateboarding, p. 78.
unul dintre cursanți să sublinieze cuvintele sau propozițiile care se referă fie la Tatăl, fie la Fiul, fie la Duhul Sfânt.
Viața lui Hristos
Luca 24:36-49
„Pe când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace
vouă!» Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis:
«Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-
vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici
carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.» (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat
mâinile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El
le-a zis: «Aveţi aici ceva de mâncare?» I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure
de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. Apoi le-a zis: «Iată ce vă spuneam
când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în
Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.» Atunci le-a deschis mintea, ca să
înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: «Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos
şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în
Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi
martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu;
dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.»”
Acesta este unul dintre pasajele din Biblie care Îi menționează pe Fiul, Tatăl și
Duhul Sfânt împreună.
Ce poți spune despre diferitele roluri ale membrilor Sfintei Treimi din
această povestire?
Doctrina Trinității pune mintea la încercare. Oameni învățați și teologi încearcă să-L descrie pe Dumnezeu de secole. Scopul acestei lecții nu este să-L definească sau să-L descrie pe Dumnezeu, ci să-L facă cunoscut. Cum poți cunoaște pe cineva pe care nu îl înțelegi? Răspunsul la această întrebare este că nimeni nu poate să cunoscă pe cineva pe deplin. Putem cunoaște doar ceea ce ne descoperă acea persoană.
Pe măsură ce cursanții caută fiecare verset, vor face două lucruri deodată: vor parafraza și vor nota un șir de referințe (pune-i să-și facă un ghid de referință pe subiecte la începutul Bibliei, ca să poată găsi pasajele mai târziu).
Asigură-te că înțeleg cum să-şi însemneze Biblia. Dacă începi să îţi scrii şi tu în Biblie odată cu ei, le va fi mai ușor. Notează numele lecției și primul verset din studiu la începutul Bibliei (de exemplu, „1 - Scripturile a. 2 Petru 1:20,21”), apoi mergi la 2 Petru 1:20,21, citește versetele, apoi scrie în ghidul de studiu o parafrazare scurtă a acestor versete. Pune participanții să facă același lucru. Pune-i să-și sublinieze versetul în Biblie (pot folosi creioane colorate și să folosească o anumită culoare în funcție de studiu sau să folosească un creion și o riglă – cum vor) și lângă verset să scrie următorul verset din studiu (1 b. 2 Timotei 3:16). Continuați acest proces de căutare a versetelor, de parafrazare și creați astfel un șir de referințe. Cu timpul se vor descurca singuri și vor nota totul mai repede.
Noi credem
Trinitatea
„Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o unitate a trei
Persoane coexistând din veşnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic,
atotcunoscător, mai presus de toate şi pretutindeni prezent. El este infinit şi mai
presus de înţelegerea omenească, dar cunoscut totuşi prin faptul că S-a descoperit
pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de închinare, adorare şi slujire de către
întreaga creaţiune.”2
Trinitatea
a. Deutoronom 6:4
b. Matei 28:19,20
c. 2 Corinteni 13:14
Dumnezeu Tatăl
„Dumnezeu Tatăl cel veşnic este Creatorul, Izvorul, Susţinătorul şi Stăpânul
întregii creaţiuni. El este drept şi sfânt, milos şi îndurător, încet la mânie, plin de
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 16.
bunătate şi credincioşie. Calităţile şi capacităţile manifestate în Fiul şi Duhul Sfânt
caracterizează, de asemenea, pe Tatăl.”3
a. Geneza 1:1
b. Ioan 3:16
c. Ioan 14:8-11
Dumnezeu Fiul
„Dumnezeu Fiul cel veșnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create
toate lucrurile, prin El se descoperă caracterul lui Dumnezeu, se aduce la
îndeplinire mântuirea neamului omenesc și lumea este judecată. De-a pururi
Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. El a fost
conceput de Duhul Sfânt și născut din fecioara Maria. El a trăit și a fost ispitit ca
orice ființă omenească, dar a exemplificat în viața Lui, în mod desăvârșit,
neprihănirea și iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea
lui Dumnezeu și a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu. De
bună voie, El a suferit și a murit pe cruce pentru păcatele noastre și în locul nostru,
și a fost înviat din morți, S-a înălțat la cer, ca să slujească în Sanctuarul ceresc în
favoarea noastră. El va veni iarăși în slavă pentru a aduce eliberarea finală
poporului Său și restatornicirea tuturor lucrurilor.”4
a. Ioan 1:1-3,14
b. Luca 1:35
c. Coloseni 1:13-20
d. Ioan 10:30
Dumnezeu Duhul Sfânt
„Dumnezeu Duhul cel veșnic a fost activ împreună cu Tatăl și cu Fiul în
lucrarea creațiunii, a întrupării și a răscumpărării. El i-a inspirat pe scriitorii
3 Seventh-day Adventists Believe, p. 28.
4 Seventh-day Adventists Believe, p. 36.
Sfintelor Scripturi. El a umplut viața Domnului Hristos cu putere. El atrage și
convinge ființele omenești și, pe aceia care răspund, El îi renaște și îi transformă
după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și de Fiul spre a fi totdeauna cu copiii
Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da
mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.”5
a. Geneza 1:1,2
b. Ioan 14:16-18,26
c. Faptele Apostolilor 1:8
d. Efeseni 4:11,12
Ce crezi despre Trinitate și care crezi că ar fi cel mai bun mod de a descrie
toate părțile Sale?
Cum să ne rugăm
Când te vei ruga săptămâna aceasta, vorbește deschis și sincer despre ce
crezi că este adevărat în legătură cu Dumnezeu. Cere-I să ți se descopere în cât mai
multe moduri posibile. Citește cu rugăciune din Biblie și descoperă ceea ce vrea să
spună despre Sine.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează un profesor săptămâna aceasta. Folosește întrebările
următoare:
Când ai început să înțelegi Trinitatea?
Cum ai explica acest lucru unui copil de clasa a 4-a?
Ce știi cu certitudine despre Trinitate și în legătură cu ce mai ai încă
întrebări?
În oglindă
5 Ibid., p. 58.
Notează-ți gândurile cu privire la taina existenței lui Dumnezeu.
Împărtășește gândurile și întrebările cu partenerul tău.
Continuă să le reamintești cursanților de-a lungul săptămânii (e-mail sau telefon) să îndeplinească activitățile aplicate, mai ales interviurile. Ai putea spune: „Știu că viața e aglomerată pentru toți și că e ușor să fii distras. Ce crezi, poți să-ți iei puțin timp joi seară să suni sau să trimiți un mesaj și să-i anunți și pe ceilalți, să vă amintiți să vă îndepliniți activitățile?” Scopul este să pună partea de ucenicie pe lista lor de priorități. Acest lucru este o luptă zilnică și adesea este un proces încet. Nu există nicio formulă magică, doar să tragi din greu.
Lecţia 3 – Marea Luptă
Înainte de a începe discuția pentru acestă lecție, întreabă-i pe studenţi: „Ce
ați învățat cel mai mult din interviul vostru? Ce lucruri ați aflat pe care le știați
deja? Cum v-a ajutat să înțelegeți mai bine subiectul?” Astfel de întrebări ar trebui
să-i stârnească să vorbească. Apreciază-i atunci când împărtășesc: „Apreciez ceea
ce ai spus. Mă bucur că ai ales această persoană pentru interviul tău.” Apreciază-i
de fiecare dată când răspund. Nu o fac cu ușurință, dar se va întâmpla tot mai des
dacă le arăţi că preţuieşti ceea ce spun. La acest stadiu ei sunt foarte sensibili în
legătură cu ceea ce cred oamenii despre ei și au nevoia să știe că admirăm și
apreciem contribuția lor.
Obiectiv: Participanții vor observa natura răului și problemele esențiale
despre cum oamenii pot înțelege mai bine caracterul lui Dumnezeu, precum
trăsăturile de libertate, voință, dragoste și război.
Întrebarea deschisă încearcă să ajungă la centrul comportamentului uman
și a percepțiilor. După ce împărtășesc ceea ce cred și motivele pentru care cred,
roagă-i să aducă exemple pentru ambele tabere. Iată un exemplu: rasiștii care comit
infracțiuni din ură au anumite convingeri care le determină comportamentul.
Rasiștii nu sunt violenți la întâmplare și nu se uită apoi la cei pe care i-au rănit și
spun: „Îi urăsc foarte tare pe acești oameni.” Violența este determinată de
convingerile lor. Un exemplu pentru cineva ale cărui acțiuni determină
convingerile ar putea fi o persoană care se urcă la volan după ce a băut și căreia nu
i se pare că face vreun lucru greșit pentru că nu a lovit pe nimeni – cel puțin nu
încă.
Acest studiu este depre cum Satana încearcă să ne schimbe percepția despre
Dumnezeu. Marea luptă este despre reputația lui Dumnezeu și dacă noi putem să
avem încredere în El și în Cuvântul Său.
Întrebări deschise
Fie/Sau
„Convingerile îmi determină acțiunile mele” sau „Acțiunile mele îmi
determină convingerile”. (Explică)
Poți să găsești exemple pentru ambele situații?
Povestirea introductivă demonstrează cum oamenii Îl percep pe Dumnezeu
folosind o ilustrație cu un vecin al cărui caracter și personalitate ies la iveală la
cină. Scopul acestei povestiri este să înțelegem că percepțiile noastre sunt
puternice. Ceea ce credem despre alții va afecta modul în care relaționăm cu ei.
Povestire introductivă
„Art Linkletter a văzut un băiat mâzgălind pe o foaie de hârtie. «Ce
desenezi?», a întrebat Linkletter.
«Desenez portretul lui Dumnezeu.»
«Nu poți face asta, pentru că nimeni nu știe cum arată Dumnezeu.»
«Vor ști după ce termin», a răspuns băiatul cu încredere.”1
A. W. Tozer a spus odată că cel mai important lucru este ceea ce credem
despre Dumnezeu. Percepțiile – modul în care privim lucrurile – sunt puternice.
Percepția pe care am avut-o despre vecinul meu m-a speriat de moarte. Dl. Rob era
înalt și osos, cu o mustață gri și un măr a lui Adam de mărimea… ei bine, de
mărimea unui măr. Din cauză că arăta atât de ciudat mă făcea să fiu agitat.
Într-o seară, când eram la masă, Dl. Rob a făcut un lucru care mi-a schimbat
total modul în care îl priveam. Mă uitam la el agitat pentru că nu puteam ști când
avea să atace. Pe la mijlocul mesei, expresia lui s-a schimbat din înfricoșătoare în
nătângă. Am chicotit. Fața lui s-a schimbat, pentru o clipă, din nou în
înfricoșătoare și apoi a redevenit nătângă. Din acel moment am fost captivat de el.
Precum explozia finală a unor artificii ceremoniale, Dl. Rob și-a
contorsionat fața, repetând rapid, într-un spectacol senzațional, toate fețele pe care
le făcuse pe parcursul mesei. Am scuipat toată mâncarea din gură ca un vulcan și
1 Erwin Lutzer, Ten Lies About God, p. 1.
am început să râd incontrolabil. Am râs atât de tare încât mâncarea mi-a ieșit pe
nas, pe urechi și chiar pe ochi. Mama și tata s-au uitat speriați la mine, în timp ce
Dl. Rob și-a îndreptat privirea spre farfuria lui, ca și cum nimic nu s-ar fi
întâmplat. Deși am fost pedepsit pentru manierele mele, mi-am schimbat total
părerea despre vecinul meu slăbănog. Nu era un ciudat – era grozav de amuzant.
Dl. Rob a devenit o parte dragă a familiei mele și în anii ce au urmat am văzut în el
ceea ce familia mea deja știa – un om luminos, amuzant și grijuliu, a cărui pasiune
în viață era să creeze un moment artistic de surpriză.
Percepții. Lupta dintre Hristos și Satana este despre percepții și convingeri.
Lucifer – pătat de mândrie și exaltare de sine – L-a văzut pe Dumnezeu ca tiran.
Rezultatul a fost că i-a înșelat pe îngeri și acum caută să convingă lumea să creadă
o minciună despre caracterul lui Dumnezeu. Ideea principală? Ținta săgeților
înflăcărate ale lui Satana este mintea noastră – ceea ce credem despre Dumnezeu și
ceea ce credem că Dumnezeu crede despre noi. Dacă Satana reușește să ne
schimbe perspectiva doar puțin, este suficient pentru a păta, chiar distruge relația
noastră cu Tatăl ceresc. Observă lupta din viața lui Isus.
Acestă povestire este puțin stranie pentru că Isus face o faptă bună, dar conducătorii (care deja își formaseră o părere despre Isus) atribuie fapta Sa plină de har diavolului. Întreabă-i pe participanți: „Cum se aseamănă această întâmplare cu situația din Eden dintre Adam, Eva și șarpele?”
Viața lui Hristos
Luca 11:14-20
„Isus a scos dintr-un bolnav un drac care era mut. După ce a ieşit dracul,
mutul a grăit, şi noroadele s-au mirat. Dar unii ziceau: «El scoate dracii cu
Beelzebul, domnul dracilor.» Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer.
Isus le-a cunoscut gândurile şi le-a zis: «Orice împărăţie dezbinată împotriva ei
este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta. Deci, dacă
Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi
că Eu scot dracii cu Beelzebul? Şi dacă Eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu
cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri. Dar, dacă Eu scot dracii cu
degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi.»”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Biblia vrea să zică.
Această doctrină acoperă toată istoria noastră – de la începuturi până la sfârșit. Motivul pentru care mulți nu-și predau viețile lui Dumnezeu este că nu-și pot imagina cum ar putea să iubească și să slujească unui Dumnezeu care permite ca oamenii nevinovați să sufere. Satana a fost foarte eficient cu privire la această amăgire. Întreabă-i pe cursanți dacă știu pe cineva care crede că Dumnezeu este responsabil pentru suferința din lume. Cum ar răspunde ei unei asemenea persoane?
Noi credem
Marea Luptă
„Întreaga omenire este în prezent cuprinsă în marea luptă dintre Hristos şi
Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa şi suveranitatea Sa asupra
Universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o fiinţă creată şi înzestrată
cu libertatea de a alege, prin înălţarea de sine, a devenit Satana, vrăjmaşul lui
Dumnezeu, care a dus la revolta unei părţi a îngerilor. El a introdus spiritul de
rebeliune în lumea aceasta atunci cînd a dus în păcat pe Adam şi pe Eva. Acest
păcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în omenire,
dezordine în lumea creată şi, în cele din urmă, nimicirea ei în timpul potopului.
Privită de întreaga creaţiune, această lume a devenit arena conflictului universal,
din care în cele din urmă Dumnezeul iubirii va fi îndreptăţit. Pentru a ajuta pe
poporul Său în această luptă, Domnul Hristos trimite pe Duhul Sfînt şi pe îngerii
Săi credincioşi să-l călăuzească, să-l ocrotească şi să-l susţină pe calea mântuirii.”2
a. Apocalipsa 12:4-9
b. Isaia 14:12-14
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 98.
c. Ezechiel 28:12-18
d. Geneza 3
e. Geneza 6-8
f. 2 Petru 3:6
g. 1 Corinteni 4:9
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect? De ce?
Ce crezi despre războiul dintre Hristos și Satana? Descrie în câteva
propoziții cum i-ai explica aceste lucruri unui copil de clasa a 3-a.
Cum să ne rugăm
Ia-ți puțin timp și notează toate caracteristicile lui Dumnezeu pe care le știi.
În rugăciunile de săptămâna aceasta vorbește cu El despre trăsăturile pe care le
iubești și pentru care ești recunoscător și vorbește și despre calitățile pe care nu
prea le înțelegi.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează un student și pune-i următoarele întrebări:
În ce mod s-a schimbat părerea ta despre Dumnezeu în ultimii zece ani?
Când ai fost cel mai conștient de lupta dintre bine și rău? Descrie momentul
și evenimentele care au avut loc.
Ce sfat i-ai da unui adolescent care caută să afle cum este Dumnezeu „cu
adevărat” în această lume care Îl interpretează și Îl prezintă greșit?
În oglindă
Gândește-te la războiul dintre Hristos și Satana. Cum crezi că era atunci
când a început? Cum crezi că se va sfârși?
Lecţia 4 – Experiența mântuirii
Amintește-ți să le spui cursanților să împărtășească gândurile și răspunsurile adunate din interviuri.
Căderea umanității în păcat ne-a creat tuturor nevoia de un Salvator. Această lecție este despre experiența încrederii în harul lui Hristos, a primirii iertării Sale și a unei relații noi cu El.
Obiectiv: Cursanții vor intra în viețile celor care au fost pierduți, găsiți și regenerați pentru a experimenta puterea salvatoare a harului lui Dumnezeu în viețile lor.
Întrebările deschise nu au răspunsuri corecte sau greșite. Permite-le cursanților să spună de ce au așezat povestirile într-o anumită ordine. Așa vei afla ce apreciază cel mai mult din experiența salvării.
Întrebări deschise
Ordonează povestirile în funcție de cât de puternic este mesajul salvării: 1 –
cel mai puternic și 5 – cel mai puțin puternic.
_____Povestirea femeii care a fost prinsă în adulter și salvată de la omorârea cu
pietre
_____Povestirea lui Zacheu și conversația sa cu Isus și stilul său de viață nou
_____Leprosul care a venit la Isus pentru a fi vindecat
_____Povestirea tâlharului de pe cruce care a primit viața veșnică prin credință
_____Femeia care a atins haina lui Isus și a fost vindecată
De ce le-ai pus în această ordine?
Povestirea introductivă este despre experiența de a fi pierdut și găsit. Mulți tineri cresc în Biserica Adventistă și știu ce e bine să crezi și să spui, dar le este greu să experimenteze să fie pierduți. Știi cu adevărat cum e să fii pierdut? În această lecție ei vor deveni conștienți de cât de pierduți suntem și vor fi copleșiți de harul uimitor al lui Dumnezeu, care ne caută și ne găsește.
Povestire introductivă
Mă uitam pe geamul autobuzului și totul era în ceață. Nu, nu aveam lacrimi
în ochi și nici nu luasem ceva halucinogen. Nici nu sufeream de depresie sau
confuzie. Era vremea când era la modă lookul „umed” și cumva reușeam mereu să
mă așez pe un loc unde geamul era murdar de gel de păr cleios. Îmi era mereu
somn în cele două ore cât dura călătoria mea cu autobuzul, dar mă luptam cu
somnul de teamă să nu mă ating de geamul murdar. În ziua respectivă am adormit.
Din fericire capul mi s-a dus pe spate și mi-a protejat părul.
M-am trezit când am auzit vocea șoferului strigând: „Ultima stație!” Când
am sărit de pe scaun m-a luat un fior rece, vazând că autobuzul era gol. „Trebuie să
cobori aici, amice”, mi-a zis șoferul. Am încercat să găsesc un geam curat pentru a
vedea împrejurimile, dar nu recunoșteam nimic.
„Unde suntem?”
Șoferul s-a uitat la mine neîncrezător. „Ți-ai ratat stația, așa-i?” Am coborât
din autobuz într-o zonă necunoscută și-mi venea să plâng. Era cinci după-masa, iar
părinții mei erau undeva blocați în trafic și nu aveau să fie acasă prea curând. Eram
pierdut. Singur.
Claxonul unei mașini m-a smuls din suferință. O prietenă de la școală a oprit
lângă stație. Christina s-a aplecat pe geam și mi-a strigat, mai tare decât era nevoie:
„Ai uitat să cobori?” Era mai mult o declarație decât o întrebare (îi plăcea să mă
umilească în public). Dar nu mi-a păsat cât de tare a strigat, eram bucuros să o văd
pe Christina cu mama ei. Mergeam împreună pe aceeași rută și atunci când a
coborât și nu m-a văzut și pe mine coborând și-a imaginat că am adormit sau nu
eram atent. „Când am văzut că nu ai coborât, am decis să vin după tine. În sfârșit
te-am ajuns din urmă.”
Am fost tentat să-i spun: „De fapt, voiam să fac niște cumpărături în zonă.”
Dar în loc să fac asta am sărit în mașină și i-am mărturisit: „Am adormit și m-am
trezit prea târziu.” Amândouă s-au uitat la părul meu, știau cât de periculos era să
adormi pe autobuz. „Nici nu pot să vă zic cât de bucuros sunt să vă văd.” Tot
drumul până acasă inima mi-a stat în gât și zâmbetul pe față – era bine să nu fiu
„pierdut”.
A fi pierdut și a fi găsit sunt două experiențe extraordinar de diferite și ceea
ce se întâmplă între ele este o călătorie incredibilă. Pilda fiului rispitor este o
poveste despre experiența salvării. Pe măsură ce o citești, subliniază părțile și
cuvintele cheie care vorbesc despre cum suntem salvați și din ce suntem salvați.
Te poți concentra pe mai multe fraze din acest pasaj. Roagă-i pe cursanți să efectueze activitățile și apoi roagă-i să împărtășească aspectele pe care ei le consideră importante.
Viața lui Hristos
Luca 15:10-24
„«Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un
singur păcătos care se pocăieşte.» El a mai zis: «Un om avea doi fii. Cel mai tânăr
din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a
împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-
o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. După ce a
cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe
ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe
care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi
argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă
voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi
împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din
argaţii tăi.»” Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a
văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat
mult. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt
vrednic să mă chem fiul tău.” Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea
mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim; căci acest fiu
al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se
înveselească.»”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Biblia vrea să zică.
Multe denominațiuni cred în harul și puterea salvatoare a lui Dumnezeu. Unul dintre motivele pentru care a fost începută mișcarea protestantă este convingerea că suntem salvați prin harul lui Dumnezeu pe care îl primim prin credință. Un subiect atât complex nu poate fi rezumat în totalitate, dar la fel ca un portret sau un film de calitate, poți să te concentrezi asupra altui aspect de fiecare dată când te uiți la el. În timp ce studiați această învățătură, cel mai important lucru pe care îl poți face este să îngenunchezi cu elevii tăi și să înălțați o rugăciune de credință, acceptare și mulțumire pentru darul gratuit al harului și pentru iertarea lui Dumnezeu.
Noi credem
Experiența mântuirii
„În infinita Sa iubire şi milă, Dumnezeu a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut
păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca în El noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui
Dumnezeu. Conduşi de Duhul Sfînt, ne dăm seama de nevoia noastră, recunoaştem
păcătoşenia noastră, ne pocăim de nelegiuirea noastră şi manifestăm credinţa în
Isus, ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. Această credinţă, prin care
primim mântuirea, vine prin puterea divină a Cuvântului şi este darul harului lui
Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptăţiţi, înfiaţi ca fii şi fiice ale lui
Dumnezeu şi eliberaţi de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuţi din
nou şi sfinţiţi. Duhul reînnoieşte mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în
inimile noastre şi ni se dă puterea de a trăi o viaţă sfântă. Rămânând în El, devenim
părtaşi de natură divină şi avem asigurarea mântuirii, acum şi în ziua judecăţii.”1
a. Ioan 3:16
b. Romani 3:21
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 118.
c. 2 Corinteni 5:17-21
d. Galateni 4:4-7
e. Tit 3:3-7
f. Romani 8:14-17
g. Romani 10:17
h. Galateni 3:2
i. Romani 8:1-4
j. Romani 12:2
Care trei versete îți vorbesc în mod special despre experiența salvării? De
ce?
Gândește-te cum i-ai răspunde cuiva care te întreabă: „De unde știu dacă
merg în ceruri?”
Cum să ne rugăm
Acum că ai privit la ce înseamnă experiența salvării, înalță o rugăciune cu
partenerul tău prin care să recunoașteți că sunteți pierduți, credeți în darul harului
și acceptați asigurarea salvării cu bucurie și încredere. Continuați să vă rugați în
cursul săptămânii și să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru voi la
Calvar.
Mai mult decât cuvinte
După ce Isus a vindecat un om care era posedat de demoni, i-a spus: „Du-te
acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”
(Marcu 5:19)
Scrie o scrisoare unei persoane care a avut o influență mare asupra vieții
tale. Spune-i despre decizia ta de a-L primi pe Hristos în viața ta și mulțumește-i
pentru sprijinul oferit. Pune la poștă această scrisoare sau dă-i-o personal.
(Povestește pe scurt în ce mod te-a afectat scrisul acestei scrisori.)
Intervievează pe cinevea despre care crezi că a luat decizia de a-L urma pe
Hristos. Pune-i următoarele întrebări:
Când ai realizat prima dată că ai nevoie de un Salvator și când L-ai invitat pe
Hristos în inima ta? Care au fost circumstanțele și cum s-a întâmplat?
Te-ai îndoit vreodată de faptul că ești salvat? Dacă da, cum răspunzi acestor
îndoieli?
Ce pasaj biblic descrie cel mai bine experiența salvării pentru tine?
În oglindă
Gândindu-te la deciza ta de a-L urma pe Hristos, ce te entuziasmează și ce te
face să te îngrijorezi? Cum crezi că ar trebui să răspunzi acestor sentimente?
Lecţia 5 – Botezul
Întreabă-i pe cursanți: „Cum te-ai simțit când ai scris scrisoarea persoanei care a avut o influență asupra ta?” Roagă-i să împărtășească ce au scris și de ce cred că experiența a fost relevantă.
Obiectiv: Cursanții vor înțelege natura, scopul și privilegiul minunat al botezului.
Întrebări deschise
Când crezi că o persoană este pregătită pentru botez? De ce?
Care este cel mai memorabil botez la care ai participat? De ce?
Povestirea introductivă pune accent pe alegerea noastră de a-L revendica pe Dumnezeu ca Tată. Marea luptă ne descoperă că Dumnezeu nu ne forțează să facem voia lui, ci ne convinge să-L acceptăm ca Tată datorită dragostei Sale. Dumnezeu se bucură la botezul nostru, se bucură pentru că în sfârșit poate să ne revendice drept copii ai Săi de drept.
Povestire introductivă
O pildă: O adolescentă (o vom numi Susan) s-a enervat la un moment dat
atât de tare pe părinții ei încât a fugit de acasă. Într-o dimineață a scris un bilețel
plin de ură față de ei și l-a lăsat pe masă. „Acesta este certificatul meu de divorț”, a
scris. „Nu mai sunteți părinții mei. Nu mai sunt fiica voastră. Am plecat. Divorțul
este definitiv.” Și a plecat înainte să răsară soarele.
În mod obișnuit, atunci când tinerii fug de acasă, dau o tură de cartier, li se
face foame, uită de mânie și se întorc acasă. Susan nu a făcut așa. Când părinții s-
au trezit și au citit biletul, ea era deja departe. Fata a făcut autostopul și a ieșit din
stat, călătorind în altă parte a țării. Se simțea în sfârșit liberă. Între timp părinții o
căutau cu disperare. Poliția și FBI-ul au căutat-o pe Susan, dar nu au găsit-o
nicăieri. Trei ani și jumătate părinții au continuat să o caute, sperând să o găsească.
Într-o dimineață a sunat telefonul și o voce profundă a spus: „Cred că am
găsit-o pe fiica dumneavoastră. Este vie, dar face parte dintr-un cerc de prostituție
și droguri și din moment ce acum are 17 ani, nu o putem forța să se întoarcă acasă.
O putem întreba și, dacă acceptă, o scoatem de acolo și o aducem acasă. Vreți să-i
transmiteți un mesaj?”
„Da, spunteți-i că o iubim și că ne dorim să se întoarcă acasă”, a răspuns
mama.
Autoritățile au contactat-o pe fată, care era prea tânără pentru a locui pe
străzi și în hoteluri mizerabile. Când a primit mesajul de la părinții ei, viața goală
pe care o trăia acum nu semăna deloc cu amintirile vieții confortabile și sigure pe
care o avea acasă. S-a întors cu agenții poliției acasă.
Desigur, părinții ei au primit-o cu bucurie. Camera ei era neatinsă. Pozele
erau încă pe pereți. Vreme de mai multe săptămâni a încercat să se acomodeze în
casa copilăriei ei, dar ceva era ciudat. Relația dintre ei era ciudată. Deși părinții ei
nu au menționat nimic despre plecarea ei, ea își amintea de cuvintele scrise și
chinul la care și-a supus părinții.
Într-o dimineață a pus o foaie de hârtie pe masă pentru părinții ei. În susul
paginii erau scrise trei cuvinte: „Certificat de Adopție”. A compus o înțelegere de
adopție și a lăsat loc pentru semnăturile părinților. Tatăl ei s-a uitat confuz la ea și
i-a spus: „Susan, nu pot să semnez asta. Tu ești fiica mea. Noi am fost întotdeauna
părinții tăi. Nu am semnat hârtiile de divorț, și nu vom semna nici asta. Tu ești a
noastră, întotdeauna vei fi.”
Îmbrățișându-și părinții, Susan a început să plângă. „Știu ce simțiți pentru
mine. Actul acesta nu este pentru voi, ci pentru mine. Eu am ales să plec și așa
vreau să vă arăt că v-am ales din nou. Vreau să spun aceste lucruri. Vă rog faceți
acest lucru pentru mine, permiteți-mi să vă aleg oficial.” Părinții ei au înțeles și au
semnat hârtia. Un zâmbet s-a întins pe fața lui Susan când a semnat în dreptul
cuvântului „Fiică”.
Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, noi am fost mereu copiii Săi. Din
cauza căderii noastre în păcat, eul nostru trebuie să moară și să fim născuți din nou.
Cuvântul care definește acest proces este botezul, o declarație publică și oficială a
deciziei de a face parte din familia Sa – de a fi copilul Său. Botezul este la fel ca
declarația lui Susan de adopție. Dar, crede-mă, atunci când se va întâmpla, tot cerul
va izbucni în strigăte de bucurie, când noi Îl numim „Tată” pe Cel pe care Îl
numeam Dumnezeu.
Observă cum oamenii veneau la Hristos pentru a-și declara supunerea față
de Dumnezeu și-l numeam Tată. Când faci această alegere, gândește-te la cuvintele
rostite la botezul lui Isus și recunoaște că Dumnezeu spune aceleași cuvinte și la
botezul tău.
Până la acel moment, botezul era pentru neamuri sau necredincioși, când alegeau să facă parte din Israel. Când alegeau acest lucru, trebuia să fie botezați și uneori circumciși pentru a fi considerați evrei. Evreii erau convinși că, dacă se nășteau evrei, făceau parte automat din familia lui Dumnezeu. Dar adevărul este că niciunul dintre noi nu suntem copiii lui Dumnezeu până când nu alegem să fim. Desigur, Dumnezeu ne privește pe toți ca fiind copiii Săi, dar devine oficial doar atunci când noi alegem să fim. Acesta este botezul. Faptul că evreii mergeu la Iordan indică faptul că în inimle lor avusese loc ceva măreț și că mesajul lui Ioan Botezătorul îi atinsese.
Observă cuvintele care s-au auzit din cer la botezul lui Isus. Întreabă-i pe participanți: „Dumnezeu spune aceste cuvinte la fiecare botez?”
Viața lui Hristos
Marcu 1:2-11
„După cum este scris în prorocul Isaia: «Iată, trimit înaintea Ta pe solul
Meu, care Îţi va pregăti calea… glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea
Domnului, neteziţi-I cărările”», a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind
botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii
Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de
el în râul Iordan. Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul
mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
Ioan propovăduia şi zicea: «După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine,
căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălţămintei. Eu, da, v-
am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.» În vremea aceea, a venit
Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată, când ieşea
Isus din apă, el a văzut cerurile deschise şi Duhul coborându-Se peste El ca un
porumbel. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: «Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în
Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.»”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că vrea să zică Biblia.
După ce studiază această secțiune, roagă-i să-și noteze tot ceea ce vor să-I spună lui Dumnezeu prin botezul lor. Acesta poate fi un legământ de botez, într-un sens personal. Roagă-i să-și împărtășească fiecare legământul.
Noi credem
Botezul
„Prin botez, noi mărturisim credința noastră în moartea și învierea lui Isus
Hristos și dăm mărturie privind moartea noastră față de păcat și hotărârea noastră
de a umbla într-o viață nouă. În acest fel, noi recunoaștem pe Hristos ca Domn și
Mântuitor, devenim poporul Lui și suntem primiți ca membri de către biserica Sa.
Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre și al
primirii Duhului Sfânt. El se săvârșește prin scufundarea în apă și este condiționat
de mărturisirea credinței în Isus și de dovezile pocăinței de păcat. El urmează
instruirii în adevărurile Sfintelor Scripturi și acceptării învățăturilor ei.”1
a. Romani 6:1-6
b. Faptele Apostolilor 2:38
c. Faptele Apostolilor 16:30-33
d. Faptele Apostolilor 22:16
e. Coloseni 2:12,13
f. Matei 28:19,20
g. 1 Corinteni 12:13
Dintre toate pasajele care vorbesc despre botez, care îți vorbește personal
despre decizia de a te boteza? De ce?
Cum să ne rugăm
Când te rogi săptămâna aceasta, gândește-te la cuvintele lui Pavel: „Am fost
răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte
în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui
Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20)
Mai mult decât cuvinte
Fă-ți planul pentru botez: alege o dată, un loc, un pastor, cântecele, versetul,
mărturiile etc. Apoi, când faci aceste pregătiri, intervievează un prieten mai în
vârstă din biserică în legătură cu botezul. Pune-i următoarele întrebări:
Care a fost cea mai memorabilă parte a botezului tău?
Care crezi că este semnificația botezului?
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 180.
Dacă ai putea să te pregătești din nou pentru botez, ce ai face diferit în
legătură cu planificarea evenimentului?
În oglindă
Gândește-te la decizia ta de a-L urma pe Hristos în botez. Ce evenimente,
oameni și experiențe te-au adus în fața acestei decizii?
Lecția 6 – Creațiunea
Când vă întâlniți pentru această lecție, roagă-i pe cursanți să împărtășească câteva gânduri despre interviurile lor.
Studiul Creațiunii poate merge în mai multe direcții: reflecția cu privire la natură și frumusețea acesteia; relația pe care o avem cu Dumnezeu, noi fiind coroana Creațiunii; sau problemele legate de creație și evoluție cu care se luptă lumea filosofică și cea științifică. Indiferent de direcția pe care vor merge discuțiile cu participanții, găsește o cale să spuneți împreună o rugăciune de laudă și mulțumire pentru ceea ce Dumnezeu a creat.
Obiectiv: Participanții vor discuta semnificația lui Hristos drept Creator și vor primi lucrarea Sa de recreare în viețile lor.
Întrebările deschise pornesc discuția despre cum putem să fim siguri și să greșim în același timp. Se întâmplă adesea în viața de zi cu zi, mai ales în căsnicie.
Întrebări deschise
Împărtășește un moment din viața ta când erai sigur că aveai dreptate și s-a
dovedit că nu aveai deloc dreptate. Cum te-ai simțiti?
Povestirea introductivă demonstrează că oamenii pot avea o logică îndoielnică și convingeri nefondate și totodată pot crede că au dreptate.
Povestire introductivă
„Un copil de opt ani fluturând o bancnotă de 100 de dolari? Spune că a
muncit pentru ea? Da. Sigur! A furat-o de undeva, pentru că la opt ani nu câștigi
bani.”
„Un agricultor care candidează la funcția de primar? Doar oamenii educați
sunt destul de inteligenți pentru politică. În niciun caz nu aș vota pentru el, pentru
că fermierii nu au de luat decizii importante.”
„Dacă se întâmplă să te îmbolnăvești sau să faci febră, cel mai bun remediu
este să aplici lipitori sau să faci o gaură în zona inflamată sau dureroasă, pentru a
lăsa sângele rău să iasă.”
Ce observi în aceste declarații? Sunt ridicole, lipsite de logică, pline de
prejudecăți și ignoranță. Deși sunt greșite, sunt reale și apărate cu încăpățânare.
L-am întrebat odată pe băiatul meu de patru ani: „Vrei să mergi să joci golf
cu mine și cu unchiul Mike la sfârșitul săptămânii?”
Mi-a răspuns fără ezitare: „Tati, nu pot veni pentru că nu am undiță.”
M-am scărpinat în cap o vreme, până mi-am amintit că ultima dată când am
fost în vacanță am stat la un hotel care avea poze cu golf și pescuit agățate în hol.
Cumva el le-a conectat. Nu prea poți avea una fără cealaltă, nu? Ideea e așa: multe
idei se nasc dintr-o logică deficitară sau dintr-o noțiune fantezită apărută în
gândurile cuiva.
În 1990, băiețelul de opt ani de la începutul povestirii a câștigat un concurs
de poezie „Papucii mei sunt prea strâmți”, iar premiul era o bancnotă de 100 de
dolari. Fermierul a devenit primar, câștigând cu o majoritate zdrobitoare. De ce?
Era genial și aproape tot orașul cunoștea spiritul său inovativ și capacitățile lui de a
lua decizii. Avea o diplomă în biologie, dar chiar dacă nu ar fi avut-o, rămâne în
picioare faptul că nu am văzut niciodată un fermier care să nu aibă mintea ascuțită.
La un anumit punct în istorie, vărsarea sângelui părea să fie un remediu logic. Dar
în ziua de azi, dacă cineva este bolnav, îi scurgi sângele din corp?
Cum au putut oameni gândi în acest mod? La fel ca în povestirea lui Isus
despre nevăzătorul vindecat, criticii eșuează să vadă adevărul pentru că deja cred
altceva. Încearcă să recunoști în povestirea de mai jos modele de gândire pe care le
regăsești la oameni și în ziua de azi. Discută cu partenerul tău ultimele două
propoziții ale povestirii.
Aspectul principal din secțiunea Viața lui Hristos este răspunsul ilogic, de necrezut și absurd cu privire la vindecarea produsă de Hristos: „Atunci unii din farisei au început să zică: «Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.» Alţii ziceau: «Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?» Şi era dezbinare între ei.” Dezbinare? Mai degrabă eroare. Cum pot oamenii să fie atât de orbi? Discutați această întrebare. Ce îi face pe oameni să fie atât de încăpățânați cu privire la ideile lor? De ce anume se tem?
Viața lui Hristos
Ioan 9:1-16
„Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat:
«Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?»
Isus a răspuns: «N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca
să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările
Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în
lume, sunt Lumina lumii.» După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a
făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis: «Du-te de
te spală în scăldătoarea Siloamului» (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-
a spălat şi s-a întors văzând bine. Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca
cerşetor, ziceau: «Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?» Unii ziceau: «El este.»
Alţii ziceau: «Nu; dar seamănă cu el.» Şi el însuşi zicea: «Eu sunt.» Deci i-au zis:
«Cum ţi s-au deschis ochii?» El a răspuns: «Omul acela, căruia I se zice Isus, a
făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: „Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.”
M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.» «Unde este Omul acela?», l-au
întrebat ei. El a răspuns: «Nu ştiu.» Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai
înainte. Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii. Din nou,
fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: «Mi-a pus tină pe
ochi, m-am spălat, şi văd.» Atunci unii din farisei au început să zică: «Omul acesta
nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.» Alţii ziceau: «Cum poate un
om păcătos să facă asemenea semne?» Şi era dezbinare între ei.”
Roagă-i pe participanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor.
După ce parafrazează pasajele de mai jos și le adnotează în Bibliile lor, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ceea ce cred ei că Dumnezeu încearcă să le spună.
Amintește-le cursanților că, atunci când creează lanțul de referințe despre istoria Creațiunii din Geneza 1 și 2, este recomandat să sublinieze propozițiile cheie și nu ambele capitole în totalitate. Este mai ușor de scos în evidență conturul săptămânii creaționale dacă subliniază doar părțile care descriu ceea ce a fost creat sau ziua în care a fost creat.
Până acum 100 de ani, lumea civilizată avea o singură teorie cu privirea la geneza Pământului. Pe parcursul acestui studiu, roagă-i pe cursanți să observe adorația și mirarea care provine din posibilitatea de a fi prieten cu Creatorul Universului.
Noi credem
Creațiunea
„Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor și El a așezat în Scriptură
raportul autentic al activității Sale creatoare. În șase zile Dumnezeu «a făcut
cerurile și pământul» și toate ființele vii de pe pământ și S-a odihnit în ziua a
șaptea a acelei prime săptămâni. În acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument
permanent al încheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat și prima femeie au
fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării
creațiunii, dându-li-se stăpânire peste pământul întreg și fiind însărcinați cu
răspunderea de a se îngriji de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminată,
ea era foarte bună, declarând slava lui Dumnezeu.”1
a. Geneza 1
b. Geneza 2
c. Exod 20:8-11
d. Psalmi 19:1-6
e. Psalmi 33:6,9
f. Psalmi 104
g. Evrei 11:3
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 68.
Care verset îți vorbește cel mai mult despre subiectul Creațiunii?
Scrie o declarație care să descrie ceea ce crezi că este adevărat despre
lucrarea de creație a lui Dumnezeu.
Cum să ne rugăm
În Iov 38 până la 40:6, Dumnezeu îi amintește lui Iov cine este El.
Dumnezeu îi pune o serie de întrebări despre lumea creată, întrebări la care doar
Creatorul avea răspunsul. Citește-le și apoi citește răspunsul lui Iov din capitolul
40, versetele 4 și 5. Când te rogi săptămâna aceasta, roagă-te lui Dumnezeu ca unui
prieten apropiat și Creator puternic.
Mai mult decât cuvinte
Interviu: Invită pe cineva să-ți răspundă la următoarele întrebări:
Când ai fost cel mai tare impresionat de lucrarea de creație a lui Dumnezeu?
Descrie ce ai experminetat și motivul pentru care crezi că impresia a fost atât de
puternică.
Ce povestire sau pasaj din Scriptură iese în evidență ca dovadă a puterii
creatoare a lui Dumnezeu?
De ce crezi că evoluția este acceptată de atât de mulți oameni în ziua de azi?
În oglindă
Care crezi că sunt cele mai eficiente moduri de a rămâne aproape de
Dumnezeu Creatorul?
Lecția 7 – Legea lui Dumnezeu
Înainte de studiu, roagă-i pe cursanți să împărtășească câteva idei și gânduri din interviurile lor. Spune-le să-și noteze ceea ce oamenii le răspund în timpul interviului.
Obiectiv: Cursanții vor descoperi principiul primar al guvernării lui Dumnezeu (dragostea) și vor constata cum funcționează regulile Împărăției lui Dumnezeu.
Povestirea introductivă vorbește despre esența visului lui Dumnezeu pentru copiii Săi – faptul că legea dragostei va fi întipărită adânc în inimile noastre.
Povestire introductivă
Când eram în anul I de facultate, înainte să învăț să gătesc, am învățat să
încălzesc. Atunci când ești burlac, abilitatea culinară de a încălzi mâncare este cea
mai importantă cale de a nu muri de foame. În ziua de azi, majoritatea oamenilor
dezaprobă metodele arhaice de fierbere, coacere sau înăbușire. Încălzitul la
cuptorul microunde este calea optimă. Mâncarea care îmi testa cel mai puternic
talentul culinar era burrito (sendviș tradițional mexican – n.tr.) înghețat.
Într-o zi, m-am întors de la ore lihnit de foame, tânjind după ceva ieftin,
sățios și ușor de preparat. Inima mi-a căzut în stomacul gol când am deschis ușa la
frigider. Nu era nimic comestibil în el, așa că am încercat congelatorul. Și am găsit.
Mai multe burritouri înghețate. „Grozav, burrito înghețat!”, mi-am zis. „Acum
trebuie să stau pe lângă cuptorul cu microunde cel puțin două minute înainte să pot
mânca.” Mi s-a părut că a trecut un an întreg până când am auzit bipăitul
cuptorului. Am luat sendvișul din recipientul de plastic, dar din păcate era așa de
fierbinte încât a trebuit să-i dau drumul pe singurul spațiu liber de pe masă, păstrat
tocmai pentru situații de urgență de acest fel. Cu ajutorul câtorva ustensile, o
farfurie de unică folosință și un apetit de nestăvilit, m-am năpustit cu furculița
asupra burritoului. Furculița a intrat cu ușurință în tortilla (plăcintă de porumb care
înlocuiește pâinea – n.tr.), dar s-a oprit la jumătatea umpluturii. „Nu!” Era încă
înghețat. Căldură nu a ajuns până în centru ca să-l poată încălzi. Variante?
Încălzește-l sau halește-l! Dar ce au de-a face toate acestea cu legea lui Dumnezeu?
La un moment dat Isus a declarat: „Căci vă spun că, dacă neprihănirea
voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi
intra în Împărăţia Cerurilor.” Asemenea vești îi făceau pe ascultătorii Săi să-și
piardă speranța pentru viața venșnică. De ce? Cu toții cunoșteau ascultarea de
neîntrecut a fariseilor. Era imposibil să-ți imaginezi pe cineva mai bun decât
aceștia. Dar Isus a spus clar că felul în care fariseii împlineau legea era asemenea
încălzirii unui burrito înghețat: căldura trebuie să ajungă în centrul burritoului
pentru ca acesta să fie bun de mâncat. Ioan s-a referit la acest lucru în felul
următor: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile
Lui nu sunt grele; pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea
ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:3,4) Pentru a avea
sens, dragostea și puterea lui Dumnezeu descoperite în legea Sa trebuie să aibă
legătură cu inima.
Frazele importante din acest pasaj vin din următoarea declarație: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc” și din cum arată această afirmație în viața de zi cu zi: „Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor...” Întreabă-i pe cursanți: „Cum se aseamănă fariseii cu un burrito înghețat? Puteți să vă gândiți și la altă ilustrație?”
Viața lui Hristos
Matei 5:17-20
„Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric,
ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu
va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate
lucrurile. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va
învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le
va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.
Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi
a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează
pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Dacă vrei, te poți uita în lecția „Legea lui Dumnezeu” pentru juniori și să citești ceea ce spune Ted Turner despre Cele Zece Porunci. Acest pasaj te-ar putea ajuta în prezentarea acestui punct de doctrină. Întreabă cursanții: „Care este scopul Legii? Cum putem asculta de Lege și în același timp să nu devenim legaliști?” În aceaste lecții, fiecare punct de doctrină este bazat pe ideea următoare: Cuvântul lui Dumnezeu ne comunică voia Sa. Sabatul, Creațiunea și salvarea, toate sunt bazate pe Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Oamenii ar putea spune: „Adventiștii sunt numai cu legea, n-au treabă cu harul.” Întreabă-i pe cursanți: „Ai vrea să trăiești într-o biserică, comunitate sau lume care nu ține legea dragostei lui Dumnezeu? Îți imaginezi cum ar fi o asemenea viață?”
Noi credem
Legea lui Dumnezeu
„Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci
şi exemplificate în viaţa Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia şi hotărârile lui
Dumnezeu cu privire la comportarea şi relaţiile omului şi sunt obligatorii pentru
toţi oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui
Dumnezeu cu poporul Său şi etalonul după care se desfăşoară judecata lui
Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidenţă păcatul şi trezesc
un simţământ al nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai prin har şi nu
prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă
caracterul creştin şi are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadă a iubirii
noastre faţă de Domnul şi a preocupării pentru concetăţenii noştri. Ascultarea care
vine din credinţă demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viaţa şi
întăreşte în acest fel mărturisirea creştină.”1
a. Exod 20:1-17
b. Psalmi 40:7,8
c. Matei 22:36-40
d. Deuteronom 28:1-14
e. Matei 5:17-20
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 232.
f. Ioan 15:7-10
g. 1 Ioan 5:3
h. Psalmi 19:7-14
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?
Creștin fiind, cum explici importanța legii și realitatea că am fost salvați prin
har, nu prin efortul nostru?
Cum să ne rugăm
Când te rogi săptămâna aceasta gândește-te la părțile din Legea lui
Dumnezeu pe care îți este greu să le împlineşti în mod constant. Vorbește în mod
specific cu Dumnezeu despre aceste probleme și invită-L să-ți amintească de ele și
să te facă puternic pentru a rămâne credincios.
Mai mult decât cuvinte
Pune următoarele întrebări unui tânăr pe care îl respecți și îl admiri:
Cum te-ai raportat la reguli când erai adolescent?
Când ai înțeles valoarea legii lui Dumnezeu în viața ta?
Cum poate o persoană să aibă legea lui Dumnezeu scrisă pe inimă? Cum ar
arăta viața unei asemenea persoane?
În oglindă
Gândește-te și notează poruncile pe care le vrei cel mai mult scrise pe inima
ta în acest moment al vieții tale.
Lecția 8 – Sabatul
Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.
Sabatul este o învățătură prețioasă și un stil de viață pentru adventiști. Suntem preocupați cu privire la cum să fim și cum să înțelegem ce înseamnă cu adevărat să fim păzitori ai Sabatului, dar Sabatul este o comoară care ne este foarte dragă.
Obiectiv: Cursanții vor explora frumusețea și promisiunea ce se găsește în ținerea Sabatului ca memorial al revendicării omenirii de către Dumnezeu.
Întrebările deschise vorbesc despre atitudinile și sentimentele pe care Isus le-a experimentat atunci când oamenii au întunecat scopul Sabatului.
Întrebări deschise
Când ai fost ultima dată atât de frustrat încât lucrurile ți-au scăpat de sub
control? Ce s-a întâmplat?
Această lecție abordează Sabatul într-un mod pasionat, fără a incita la mânie, pentru a-i inspira pe credincioși în legătură cu ce va face Hristos pentru noi ca să înțelegem că relația noastră cu Creatorul este chiar esența Sabatului.
Povestire introductivă
Graffiti-ul de pe zidul bisericii m-a făcut să fiu mai mult decât frustrat. Eram
de-a dreptul mânios! Băieții din cartier credeau că opera lor de artă era mai plăcută
vederii decât vopseaua noastră albă de pe zidurile bisericii. Îi știam pe cei care au
făcut-o, dar nu aș fi putut niciodată să-i prind în flagrant. Apoi mi-am amintit de
zilele tinereții mele, când eram asistentul decanului. Eu și decanul vopseam pereții
căminului, iar vopseaua nu se lipea – pur și simplu se decojea. „Ce e cu vopseaua
asta?”, ne-am întrebat cu voce tare. Tipul de la magazinul cu vopsele ne-a dat
răspunsul: vopsea epoxy. Singura chestie care se lipea de vopseaua epoxy era
vopseaua epoxy. O substanță uimitoare, făcută dintr-o parte vopsea și o parte lipici.
Amintindu-mi de această experiență, împreună cu prezbiterii am vopsit
zidurile bisericii cu vopsea epoxy și am așteptat. După aproximativ o săptămână
mi-am parcat mașina vizavi de biserică și am așteptat vandalii să-și facă treaba.
Dar nu au venit. Așa că m-am dus după ei în cartier. I-am găsit în fața curții cuiva,
păreau plictisiți și puși pe fapte rele. Sărind din mașină am strigat: „Băieți, trebuie
să veniţi la biserică să vedeți ce au făcut cu zidurile! Apoi am murmurat o
rugăciune să mă urmeze pe biciclete și skateboarduri înapoi la biserică. Am
așteptat, privind la pereții albi. Au venit râzând. (Fraierii.)
„Vedeți peretele ăsta?”, am întrebat eu mândru. „Nu arată grozav?”
Rânjetele lor s-au lățit în timp ce se uitau unii la ceilalți ca o grupă de vulturi
aplecați deasupra unui animal pe moarte. Probabil se gândeau că mi-am pierdut
mințiile sau că eram idiot. Erau la mâna mea. „Da, frate. Arată bine”, au râs ei.
„Mulțumesc”, am răspuns mândru. „Eu l-am vopsit.” „Sper că nu o să ți-l strice
nimeni, frate”, mi-a spus capul găștii, lipsit de sinceritate. Ceilalți au râs. „Da,
omule, ar fi o tragedie dacă ar veni cineva să-l măzgălească”, a adăugat un altul.
M-am arătat cât de șocat am putut. „Chiar crezi că cineva ar face asta?”, am
întrebat îngrijorat.
Au rânjit din nou. „Nu știu. Este un cartier destul de rău famat”, mi-a
răspuns conducătorul lor.
În acel moment am pus mâna pe un tub de vopsea pe care îl aveam în
mașină. „Vrei să spui așa?” După ce am agitat tubul de vopsea, am început să
vopsesc frenetic cu negru pereții bisericii. S-au uitat șocați la mine. Mi-am început
asaltul calm și apoi am explodat cu un strigat de care și Ilie ar fi fost mândru.
„Presupun că cineva ar încerca să vopsească acești pereți… dar nu s-ar întâmpla
nimic pentru că pereții bisericii acesteia sunt super-tratați, protejați de Duhul Sfânt,
rezistenți la păcat și impenetrabili de Satana!” Ochii îmi sclipeau cu frenezie.
Se uitau la mine cu teamă. Am zâmbit și le-am zis: „Nicio vopsea nu va
prinde la acești pereți. Încercați și voi.” Le-am întins apoi tubul de vopsea, dar nu
l-a luat nimeni. „Bine, băieți, trebuie să merg înapoi la serviciu”, le-am spus
politicos. „Poate o să ne mai vedem pe aici?” Apoi am plecat ridicând pumnul în
aer victorios.
Și Isus a fost frustrat de câteva ori. Într-una dintre ocazii a fost vorba de ceva
foarte valoros pentru El: Sabatul Său.
Mai important decât erau pentru mine pereții bisericii este Sabatul, legătura
lui Hristos cu oamenii. Dacă întrerupi legătura, El este mânios. Nu din egoism, ci
dintr-o inimă care bate cu dragoste puternică pentru creația Sa, și orice obstacol în
relația cu creația Îl mâniază. Privește la felul în care Isus vorbește despre cât de
importantă este păstrarea Sabatului.
Pasajul cel mai important din secțiunea Viața lui Hristos este: „Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: «Întinde-ţi mâna!» El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.”
Întreabă-i pe cursanți: „De ce era Isus atât de mânios? Ce părere ai despre un Salvator care se mânie în acest fel? Ce spune acest lucru despre cât de important este să avem dispoziția sufletească potrivită pentru Sabat?”
Viața lui Hristos
Marcu 3:1-5
„Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. Ei
pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: «Scoală-te şi stai la mijloc!» Apoi le-a
zis: «Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa
cuiva sau s-o pierzi?» Dar ei tăceau. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei
şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: «Întinde-ţi mâna!» El a întins-o, şi
mâna i s-a făcut sănătoasă.”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Noi credem
Sabatul
„Binefăcătorul Creator, după cele șase zile ale creațiunii, S-a odihnit în cea
de-a șaptea zi și a instituit Sabatul pentru toți oamenii, ca un monument de aducere
aminte al creațiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere
păzirea Sabatului zilei a șaptea ca zi de odihnă, de închinare și slujire, în armonie
cu învățătura și practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plăcută
comuniune cu Dumnezeu și cu alți credincioși. El este un simbol al răscumpărării
în Hristos, un semn al sfințirii noastre, o dovadă a loialității și o pregustare a
viitorului nostru veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu
al lui Dumnezeu, al legământului veșnic dintre El și poporul Său. Păzirea plină de
bucurie a acestui timp sfânt, de seara și până seara, de la apus de soare până la apus
de soare, este o celebrare a actelor creatoare și răscumpărătoare ale lui
Dumnezeu.”1
a. Geneza 2:1-3
b. Exod 20:8-11
c. Deuteronom 5:12-15
d. Exod 31:13-17
e. Luca 4:16
f. Ezechiel 20:12,20
g. Matei 12:1-12
h. Isaia 58:13,14
i. Isaia 56:5,6
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?
Ce crezi că vrea Dumnezeu să facem, să gândim și să experimentăm în
Sabat? De ce?
Cum să ne rugăm
Când te rogi săptămâna aceasta, începe să vorbești cu Dumnezeu deschis și
onest cu privire la experiența ta de Sabat. Indiferent dacă este vorba de ceva plin de
însemnătate sau de o luptă, ar trebui să discuți cu Domnul Sabatului despre darul
pe care ți l-a făcut. Roagă-te săptămâna aceasta pentru bucuria și frumusețea orelor
de Sabat, ca acestea să fie o binecuvântare pentru tine și pentru Dumnezeu.
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 248.
Mai mult decât cuvinte
Caută cuvântul „Sabat” într-o concordanță biblică și concentrează-te pe
pasajele din cele patru evanghelii care descriu ceea ce a făcut Isus în Sabat. Începe
să plănuiești cu partenerul tău, cu un grup sau cu familia să faceți în Sabatul
următor lucruri de felul celor pe care Isus le făcea în Sabat. Este posibil să fie
nevoie să-ți reorganizezi puţin ziua.
Intervievează pe cineva care crezi că umblă fericit cu Dumnezeu în Sabat.
Întreabă:
În cuvintele tale, împărtășește ce crezi că înseamnă ziua de Sabat.
Descrie care a fost Sabatul cel mai memorabil pentru tine. Ce s-a întâmplat?
Ce ai făcut? De ce este aceasta o amintire frumoasă?
Ce pasaj sau povestire din Biblie demonstrează importanța Sabatului?
În oglindă
Gândește-te la atitudinile și sentimentele pe care le ai în legătură cu Sabatul
și notează-ți câteva dintre gândurile tale în legătură cu ceea ce speri în umblarea ta
cu Dumnezeu – mai ales cea din Sabat.
Lecția 9 – Viața, moartea și învierea lui Hristos
Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat
din interviurile lor.
Obiectiv: Participanții se vor adânci în povestirile care descriu semnificația
vieții, morții și învierii și vor determina cum vor răspunde revendicării lui Hristos.
Povestirea introductivă este o discuție despre oroarea copiilor abandonați.
Hristos S-a simțit abandonat pe cruce și experiența Sa a fost un iad. De fapt, iadul,
moartea a doua, este ceea ce li se întâmplă celor care Îl refuză pe Hristos.
Povestire introductivă
Abandon. Singura întrebare mai presantă decât „De ce?” este „Cum?”: cum
pot o mamă și un tată să lase un bebeluș în gunoi?
„La câteva ore după ce a născut într-o cameră de motel, Abigail Caliboso și-
a lăsat copilul învelit într-un prosop pe podeaua unei toalete dintr-un șantier din
Delaware. Studenta de 19 ani din Woodbridge și tatăl bebelușului, Jose Ocampo,
18 ani, din Chantilly, erau prea speriați să le spună familiilor lor despre copil.”1
Cum se întâmplă un asemenea lucru? Articolul din Washington Post spune
că abandonul are loc adesea din cauza fricii, cei care fac fapte de abandon fiind
considerați în general „copii buni”. Au note bune, slujbe bune sau sunt sportivi
buni – pur și simplu oameni buni din familii bune care au făcut greșeli tragice. În
disperarea lor abandonează bebelușul pentru că rușina ar fi prea mare. De ce?
Cum? Iată câteva gânduri despre asta:
„Unii cercetători cred că în timpul nașterii poate avea loc o reacție psihotică
similară cu cea care are loc în situații extrem de stresante – de exemplu, soldați în
focul luptei – și că acea reacție poate constrânge o femeie să încerce să scape de
nou-născut. Alții susțin că abandonul sau pruncuciderea sunt acțiuni efectuate de o
femeie imatură și egoistă care este înnebunită de efectul pe care îl va avea un
bebeluș asupra vieții ei.”2
Pe cruce Isus a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai
părăsit?” Părăsit – durerea de a fi abandonat. Experimenta Dumnezeu, conform
specialiștilor, „o reacție psihotică”? Deși e posibil ca cei care își abandonează
copiii să nu fie în deplinătatea facultăților mintale, experiența lui Isus de a fi
abandonat de Tatăl pentru moarte pe cruce nu a fost o reacție, ci o acțiune
planificată: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu
Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau
iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” (Ioan 10:17,18)
1 Washington Post, 20 octombrie 2000.
2 Washington Post, 20 octombrie 2000.
Abandon plănuit, premeditat și intenționat. Dar Dumnezeu nu este un
criminal – El este un campion! Nu a făcut-o pentru a Se proteja sau de teamă, ci a
făcut un sacrificiu din dragoste pentru omenire. Hristos a venit cu o minte limpede
să facă ceea ce a făcut.
Propoziția cea mai importantă din secțiunea Viața lui Hristos este: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Viața lui Hristos a însemnat doar câțiva ani din istoria Pământului, iar Calvarul a reprezentat doar câteva momente, dar pentru ce am renunța la acele momente?
Viața lui Hristos
Matei 27:45-51
„De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată
ţara. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lama
sabactani?», adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»
Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: «Strigă pe Ilie!» Şi
îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o
trestie şi I-a dat să bea. Dar ceilalţi ziceau: «Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L
mântuiască.» Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua
dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat,
stâncile s-au despicat.”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
În cartea Tragedia Veacurilor, Ellen White sugerează să petrecem o oră în fiecare zi meditând la viața lui Hristos, în mod special la ultimele momente. Întreabă-i pe cursanți: „Ce crezi că s-ar schimba în tine dacă ai face acest lucru?”
Noi credem
Viața, moartea și învierea lui Hristos
„În viaţa Domnului Hristos, de desăvârşită ascultare de voinţa lui
Dumnezeu, în suferinţele Sale, în moartea şi învierea Sa, Dumnezeu a prevăzut
singurul mijloc de ispăşire pentru păcatul neamului omenesc, astfel ca aceia care
prin credinţă primesc această ispăşire să poată avea viaţa veşnică şi întreaga
creaţiune să poată înţelege mai bine sfânta şi infinita iubire a Creatorului. Această
ispăşire desăvârşită apără neprihănirea Legii lui Dumnezeu şi bunătatea
caracterului Său, căci condamnă păcatul nostru şi, în acelaşi timp, ea aduce
împăcare şi regenerare, asigură iertarea noastră. Moartea Domnului Hristos este
înlocuitoare şi expiatoare. Învierea Domnului Isus Hristos proclamă triumful lui
Dumnezeu asupra forţelor răului şi, acelora care acceptă ispăşirea, le asigură
biruinţa finală asupra păcatului şi a morţii. Ea declară domnia Domnului Isus
Hristos, înaintea căruia fiecare genunchi din Ceruri şi de pe Pămînt se va pleca.”3
a. Ioan 3:16
b. Isaia 53
c. 1 Petru 2:21,22
d. 1 Ioan 2:2; 4:10
e. Coloseni 2:15
f. Filipeni 2:6-11
Care verset îți vorbește cel mai mult despre însemnătatea vieții lui Hristos?
Folosind cuvintele tale, cum ai descrie semnificația vieții, morții și învierii
lui Isus?
Cum să ne rugăm
Înainte să te rogi în această săptămână, răsfoiește prin evanghelii și citește
povestirile. Imaginează-ți tot ceea ce citești și apoi vorbește cu Dumnezeu despre
ceea ce vezi.
3 Seventh-day Adventists Believe, p. 106.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează pe cineva familiar despre viața lui Isus. Întreabă:
Dacă ar trebui să alegi trei povestiri din viața lui Hristos pentru a arăta cuiva
despre cum a fost viața lui Isus, ce povestiri ai alege și de ce?
În oglindă
Gândește-te la ultimele momente din viața lui Hristos și încearcă să transpui
aceste gânduri, idei, sentimente și mirări în picturi, fraze, cântece etc.
Lecția 10 – Cina Domnului
Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor. (Asigură-te că își notează aceste lucruri în caiete.)
Dumnezeu a intenționat ca Cina Domnului să fie o sărbătoarea măreață a harului lui Dumnezeu și a viziunii inspiratoare a celei de-a doua veniri a lui Hristos.
Obiectiv: Studenții vor înțelege importanța simbolurilor care le amintesc și le reînnoiesc credința și vor descoperi bucuria sfântă pe care credincioșii o experimentează când sărbătoresc harul împreună cu alții.
Întrebările deschise caută să-i ajute pe participanți să împărtășească întâmplări din viața lor care i-au surprins.
Întrebări deschise
Când ți s-a întâmplat să-ți fie dată lumea peste cap în câteva secunde? Cum
s-a întâmplat?
Povestirea introductivă va descrie cum viața i-a surprins pe ucenici în mai multe ocazii.
Povestire introductivă
„Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?” E destul de greu să răspunzi la această
întrebare, nu-i așa? Mai ales dacă ești Petru sau unul dintre ceilalți ucenici, pentru
că ai fost deja martor la momente banale care s-au transformat în momente eterne
în câteva secunde.
Erai pe lac și pescuiai, o zi ca toate altele – și Bum! Isus o transformă în cea
mai fenomenală pescuire din istoria Galileii care s-a lăsat și cu năvoduri rupte.
Acum îl asculți pe Isus predicând în Templu și BUM!, ești martor la scandal,
înfruntarea, scrisul cu degetul pe nisip, aruncarea pietrelor pe jos, dispariția
acuzatorilor și victoria harului.
„Urcam pe munte”, își amintește unul dintre ucenici, „și dintr-odată, se
deschide cerul, suntem orbiți de lumină, îi vedem pe Moise și Ilie și auzim vocea
lui Dumnezeu! Ce se întâmplă?”
„Citea din Scriptură în biserică”, îşi amintește alt ucenic, „zicând: «Astăzi s-
au împlinit cuvintele acestea!» și apoi toți cei prezenți au încercat să-L arunce de
pe o stâncă.”
„În altă zi ne-am oprit la marginea drumului pentru a permite unui convoi de
înmormântare să treacă”, își amintește alt ucenic. „Îl priveam pe Isus. A aruncat o
privire mamei îndurerate și apoi dintr-odată era în mijlocul drumului cu mâinile
ridicate, zicând: «Opriți-vă!» În câteva secunde, băiatul mort a început să
vorbească! Nu o să uit niciodată momentul când Isus l-a pus pe acel băiat în fața
mamei lui viu, ca pe un cadou de Ziua Mamei ce aștepta să fie desfăcut. Nu voi
uita niciodată, niciodată ziua aceea.”
Se poate întâmpla în orice moment. Dacă ai umblat cu Isus, știi că totul se
poate schimba într-o clipită. Pâinea și mustul, apa și spălarea picioarelor. În acel
moment ucenicii au văzut istoria care îi aștepta: sacrificiul și slujirea. Acela care
avea să-i salveze prin vărsare de sânge avea să reînnoiască totul cu apă. Și Isus a
vrut să vadă dacă erau atenți. A folosit slujba împărtășaniei pentru a declara:
„Acesta este steagul nostru. Când îl veți vedea, aduceți-vă aminte ce semnifică.”
Privind la viața lui Isus, observi cât de important este pentru El ca noi „să
înțelegem” cât de prețioasă este această slujbă pentru biserică după ce El pleacă.
Propoziția cea mai importantă este: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?” Isus a văzut că ucenicii Lui nu prea înțelegeau, dar știa că vor înțelege la un moment dat. Spălarea picioarelor și Cina cea de taină au devenit o instituție monumentală a Creștinismului prin sărbătorirea salvării de pe Calvar.
Viața lui Hristos
Ioan 13:1-12
„Înainte de praznicul Paştilor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să
plece din lumea aceasta la Tatăl, şi, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a
iubit până la capăt. În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda
Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi
dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,
S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins
cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi
să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-
a zis: «Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Ce
fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.» Petru I-a zis: «Niciodată
nu-mi vei spăla picioarele!» Isus i-a răspuns: «Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea
parte deloc cu Mine.» «Doamne», I-a zis Simon Petru, «nu numai picioarele, dar şi
mâinile şi capul!» Isus i-a zis: «Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât
picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.» Căci ştia pe cel
ce avea să-L vândă; de aceea a zis: «Nu sunteţi toţi curaţi.» După ce le-a spălat
picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: «Înţelegeţi voi ce
v-am făcut Eu?»”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Întreabă-i: „Cum i-ai explica unui copil de patru ani semnificația acestei sărbători?”
Noi credem
Cina Domnului
„Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului și sângelui lui Isus,
ca o expresie a credinței în El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență
a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său și a-l întări.
Împărtășindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului până ce El va reveni.
Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăința și
mărturisirea. Învățătorul a rânduit serviciul spălării picioarelor, care înseamnă o
reînnoire a curățirii, o expresie a dispoziției de a sluji unul altuia în umilință,
asemenea lui Hristos, și de a uni inimile noastre în dragoste. Serviciul Cinei este
deschis tuturor credincioșilor creștini.”1
a. 1 Corinteni 10:16,17; 11:23-30
b. Matei 26:17-30
c. Apocalipsa 3:20
d. Ioan 6:48-63
e. Ioan 13:1-7
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?
Cum să ne rugăm
Săptămâna aceasta scrie-I lui Dumnezeu o rugăciune care subliniază ceea ce
vrei să-ți amintești când iei Cina. Poți începe rugăciunea cam așa: „Doamne, când
iau Cina vreau să-mi amintesc...” Fii specific, pentru că, cu cât gândurile noastre
sunt mai specifice, cu atât mai ușor ni le aminitm.
Mai mult decât cuvinte
Află când este programată următoarea Sfânta Cină în biserica ta și notează-ți
cu o săptămână înainte ce vrei să-ți amintești când participi. (Poți folosi un
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 194.
calendar pentru a marca evenimentele.) Intervievează un prezbiter sau un diacon și
roagă-l să-ți răspundă la următoarele întrebări:
Care Sfânta Cină a fost cea mai memorabilă pentru tine? De ce?
De ce crezi că această slujbă este atât de importantă pentru fiecare membru
al bisericii? De ce este vitală pentru întreaga comunitate?
La ce te gândești atunci când speli picioarele altei persoane? Cum te simți
când cineva îți spală ție picioarele?
Ce îți trece prin minte și inimă când mănânci pâinea și bei mustul?
În oglindă
Gândește-te și notează-ți ce ai observat la Sfânta Cină și ce vrei să
experimentezi pe viitor.
Lecția 11 – Darurile spirituale
Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.
O parte din această lecție este despre darurile spirituale, dar o mare parte constă în inventarierea darurilor spirituale „Ce talanți ai în pungă?”. Asigură-te că participanții au destul timp să completeze inventarul și să-și pună întrebări unii altora cu privire la rezultate.
Obiectiv: Studenții vor căuta să interacționeze cu Dumnezeu în legătură cu darurile lor spirituale, identitatea și scopul lor de creștini, pe măsură ce învață să-I slujească lui Dumnezeu.
Întrebări deschise
Folosind axa de mai jos, indică ce număr crezi că reprezintă familia bisericii
tale în ceea ce privește participarea activă și responsabilitatea:
1 – Aproape toți membrii (90-100% dintre membri) fac lucrarea bisericii
5 – Doar câțiva (10-20% dintre membri) fac lucrarea bisericii
1 2 3 4 5
________________________________________________________________
Aproape toți Doar câțiva
De ce crezi că lucrurile stau așa în biserica ta? Ce schimbări ai vrea să vezi
în biserica ta când vine vorba de implicarea oamenilor?
Povestirea introductivă prezintă un plan foarte simplu, dar care funcționează. Așa cum face și planul lui Dumnezeu de a duce mesajul Bibliei până la marginile Pământului.
Povestire introductivă Nimic nu este mai competitiv decât jocul „Capturează Steagul”. Din păcate,
însă, când am învățat să-l jucăm eram la vârsta când fetele era mai înalte și mai
rapide decât băieții. Fetele de la noi din cartier erau mai puternice, mai rapide și
mai rele decât boxerii. Nu mai are rost să spun că ne băteau de fiecare dată.
De data aceasta, însă, avea să fie diferit. Matt avea un plan. Sau cel puțin de-
asta cred că ne-am strâns ciorchine în jurul lui. Fața lui era încordată. „Bine băieți,
trebuie să câștigăm de data asta. M-am săturat să tot pierdem. Am un plan!”
Ceilalți i s-au alăturat: „Da, asta avem nevoie. Un plan!”
Eram mai mic cu doi ani decât majoritatea dintre ei și mă uitam cu nerăbdare
cum toți tăceau și erau atenți. „Uite ce-o să facem”, a început Matt. Cineva și-a
scos capul în afară să vadă dacă fetele se apropiau să audă planul nostru. Nu făceau
asta.
„Toți se vor preface că păzesc steagul”, a continuat Matt. Toți ochii erau
ațintiți asupra lui pentru a auzi restul planlui. Matt doar se uita la noi ca și cum
tocmai ne spusese un secret de stat.
William a intervenit cu o voce subțire: „Ăsta e planul tău? Să ne prefacem că
păzim steagul? Asta numești tu plan?”
Matt era zdrobit. Apoi, revenindu-și, a zis: „Da, trebuie să ne prefacem că
știm ceva.”
„Dar nu știm”, a zis Freddie, reliefând evidentul.
„Așa e”, a răspuns Matt rânjind. „Dar în timp ce fetele se întreabă ce am pus
la cale, Troy se va furișa prin spatele parcului și le va lua steagul!”
Pentru moment toți s-au revoltat. „Troy nu poate trece de paza fetelor”, a
menționat unul dintre prietenii fratelui meu cu durere.
„Da, așa e”, au încunviințat restul.
Matt, ca un căpitan adevărat, i-a calmat pe toți și a zis: „Fetele nici nu-l vor
observa pe Troy! Niciodată nu-l observă!” (Am fost puțin ofensat de remarca asta.)
Dar atunci au început toți să se prindă, ca laptele, de genialitatea planului.
„Da, da, da”, au șoptit toți. „O să fie cu ochii pe noi și când vor vedea că nu
atacăm, se vor gândi la steagul nostru și nu-l vor păzi pe al lor.”
Ne-am risipit și am început să ne concentrăm asupra planului. Între timp,
speriat de moarte, am început să mă strecor neobservat pe lângă copaci spre
teritoriul fetelor. Eram în spatele inamicului, niciodată nu fusesem atât de aproape.
Steagul era la câțiva metri și, după cum a zis Matt, niciuna dintre fete nu îl păzea.
De fapt, stăteau în grup pentru a-și da seama care dintre băieți păzea steagul nostru.
M-am uitat la Matt și mi-a făcut un semn de încuviințare din cap. Inima îmi bătea
să iasă din pieptul meu de zece ani când am sărit alergând să iau steagul. Restul s-a
întâmplat ca prin ceață. Am ajuns în dreptul steagului și nimeni nu m-a observat.
Am pus mâna pe tricoul alb (steagul), care era pe o masă de picnic (fetele erau atât
de sigure pe ele încât nici nu-l ascundeau) și am luat-o la fugă spre teritoriul
nostru. În acel moment, băieții au început să se miște în zona periculoasă pentru a
le distrage pe fete, dar dintr-un motiv sau altul am început să râd cu hohote în timp
ce alergam. Era un amestec de batjocură și sărbătorire. Probabil că era puțin cam
devrem să râd, dar nu m-am putut abține. Cu toate astea, fetele au realizat care era
planul prea târziu pentru a mă prinde. După ce am trecut de granița teritoriului
nostru, băieții, care mă așteptau, s-au aruncat asupra mea cu strigăte de victorie.
Am făcut câteva dansuri victorioase în fața fetelor uluite. Știam că trucul ăsta nu
funcționează decât o dată – așa că am savurat momentul cât de mult am putut. Ce
mai zi. Cel puțin așa îmi amintesc eu că a fost.
„Ăsta e planul tău?”
„Asta numești tu plan?”
Imaginează-ți următoarea scenă – un sat întreg venind la Isus cu boli,
întrebări, demoni, îndoieli și temeri. Pe când ei se așezau înaintea Lui, Isus le-a
dezvăluit planul Lui pentru a repara totul. Vrei să auzi despre ce e vorba? Fii atent.
Nu sună a plan, dar dă-i o șansă – lasă-l să se așeze în mintea ta și vei vedea că
Isus nu este un visător nebun, ci un general înțelept al cărui plan are șanse să
funcționeze.
Pasajul asupra căruia este recomandat să vă concentrați atenția este: „Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere...” Putere să ce? Ce au făcut ucenicii? Care a fost rezultatul?
Viața lui Hristos
Matei 9:35-10:1
„Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi,
propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de
neputinţă care era în norod. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că
erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi:
«Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului
să scoată lucrători la secerişul Lui.» Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici
ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel
de boală şi orice fel de neputinţă.”
Care este planul?
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Noi credemDarurile spirituale
„Dumnezeu a revărsat asupra tuturor membrilor bisericii Sale din orice
generație daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o
slujire plină de iubire și pentru binele comun al bisericii și al omenirii. Date prin
mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecărui membru după cum voiește El, darurile
aduc cu ele toate aptitudinile și capacitățile de slujire de care are nevoie Biserica
pentru a îndeplini funcțiile ei stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi,
aceste daruri cuprind funcții în vederea slujirii, ca de exemplu slujba vindecării, a
credinței, profeției, predicării, învățăturii, administrării, împăcării, compasiunii,
slujirii din iubire până la sacrificiu de sine, pentru ajutorarea și încurajarea
oamenilor. Unii membri sunt chemați de Dumnezeu și înzestrați de Duhul Sfânt
pentru îndeplinirea funcțiilor recunoscute de către biserică în lucrarea de pastorație,
evanghelistică, apostolică și de învățare, necesare în mod deosebit pentru
pregătirea membrilor în vederea lucrării de slujire, pentru dezvoltarea bisericii și
atingerea maturității spirituale, cum și pentru promovarea unității credinței și
cunoașterii de Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niște
slujitori credincioși ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este ocrotită de
influențele distructive ale falselor învățături și progresează cu puterea de creștere
ce vine de la Dumnezeu și se zidește în credință și dragoste.”1
a. Romani 12:4-8
b. 1 Corinteni 12:9-11,27,28
c. Efeseni 4:8,11-16
d. Faptele Apostolilor 6:1-7
e. 1 Timotei 3:1-13
f. 1 Petru 4:10,11
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?
Cum să ne rugăm
Atenție! Felul în care te vei ruga de acum înainte este periculos! Te
avertizez, dacă faci acest lucru viața ta se poate schimba în mod drastic.
Pe măsură ce completezi Chestionarul pentru daruri spirituale, cere-I lui
Dumnezeu să creeze pentru tine oportunități în care să-ți descoperi darurile
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 206.
spirituale. Cere-I lui Dumnezeu să confirme ceea ce spun alții despre tine și ceea
ce simți că Dumnezeu îți cere să faci ca membru al bisericii Sale.
Mai mult decât cuvinte
Completează Chestionarul pentru daruri spirituale de la sfârșitul cărții. După
ce afli care sunt punctele tale tari, alege trei oameni în care ai încredere că vor fi
onești cu tine și care te cunosc destul de bine (un profesor, pastor, părinte, prieten
mai în vârstă, bunic, conducător al bisericii etc.). Roagă-i să comenteze rezultatele
tale în urma chestionarului și să răspundă la următoarele întrebări:
Ai văzut aceste calități sau daruri în mine? Cum? Când?
Mai sunt și alte calități cu care crezi că Dumnezeu m-a înzestrat, pe care ar
trebui să le iau în considerare?
Care crezi că ar fi cea mai bună modalitate prin care aș putea să fac o
diferență în lucrarea bisericii? Fii specific.
Tu și partenerul/grupul tău ar trebui să împărtășiți observații cu privire la
chestionar și interviu și apoi să cădeți de acord asupra unor activități pentru a
exersa și experimenta munca potrivită cu darurile voastre spirituale potențiale.
Acesta este singurul mod pentru a te asigura că la aceasta te cheamă Dumnezeu.
Scrie o scrisoare pastorului sau comitetului, sau vorbește cu ei personal,
împărtășindu-le rezultatele și experiența ta și cerându-le un loc în care să slujești.
În oglindă
Gândește-te și apoi scrie ceea ce simți cu privire la a fi un pion în lucrarea
lui Dumnezeu. Ce fel de impact vrei să ai asupra misiunii Bisericii Adventiste de
Ziua a Șaptea?
Lecția 12 – Biserica
Activitate: Amestecă mai multe arome de suc și apoi gustați. Întreabă-i pe cursanți dacă pot simți toate aromele odată. Apoi dă-le să mai guste o dată pentru a afla dacă pot detecta fiecare suc în parte. Am folosit această activitate pentru a descrie relația dintre daruri și lucrarea bisericii. Deși este posibil să detectezi arome individuale, în cele din urmă, ceea ce guști este produsul final (amestecul de sucuri) – lucrarea combinată a mai multor persoane care creează ceva măreț.
Obiectiv: Cursanții vor aprofunda cunoștințele lor cu privire la ceea ce sunt membrii bisericii în lumina descrierii biblice a bisericii și a vieții bisericești.
Ambele răspunsuri pot fi adevărate. Roagă-i pe cursanți să împărtășească cu partenerii lor în ce sens cred ei că ambele răspunsuri pot fi adevărate.
Întrebări deschise
Fie/Sau
Scopul bisericii este să stimuleze creșterea spirituală a credincioșilor sau să
slujească comunitatea cu dragoste creștină. Din punctul tău de vedere, ce ai alege
și de ce?
Are biserica nevoie de mijloace moderne ale schimbării sau de pionieri
credincioși ai vremurilor străbune?
Motivează-ți alegerile.
Noi comparăm analogia clasică a formației în „V” a gâștelor sălbatice cu independența și competiția pescărușului.
Povestire introductivă
Gândește-te la modurile în care oamenii au descris biserica: Un trup. O
familie. Un spital. O echipă. Un stol de gâște. Un mușuroi de furnici. Un stup de
albine. Un lanț. Și lista continuă cu analogii nenumărate care descriu natura și
scopul bisericii. Iată încă o povestire care descrie biserica.
„Există o legendă despre un sat din sudul Europei care se lăuda cu o biserică
numită «Casa celor multe lămpi». În secolul XVI, când a fost construită, arhitectul
nu a prevăzut-o cu niciun fel de lumină, cu excepția unui recipient în dreptul
fiecărui scaun, unde se putea pune o lampă. În fiecare duminică seara, când
oamenii se adunau, aduceau cu ei lămpi pe care le puneau în recipientul de lângă
scaun. Atunci când cineva lipsea, creștea întunericul și toți erau afectați. Prezența
regulată a fiecărei persoane lumina biserica.”1
Propoziția principală din secțiunea Viața lui Hristos este: „Când le-a văzut Isus credinţa”. Roagă-i pe studenți și partenerii lor să răspundă la una sau la toate întrebările următoare: „A cui credință a văzut-o Isus? De ce erau aceștia speciali? În ce fel este activitatea și comportamentul lor un exemplu bun despre cum ar trebui să fie viața de biserică?”
Sperăm ca comunitățile din care facem parte să spună despre biserica noastră: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!”
Viața lui Hristos
Marcu 2:1-12
„După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă şi
s-au adunat îndată aşa de mulţi, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El
le vestea Cuvântul. Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat
de patru inşi. Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au
desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo
patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului:
«Fiule, păcatele îţi sunt iertate!» Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în
inimile lor: «Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte
păcatele decât numai Dumnezeu?» Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei
gândeau astfel în ei şi le-a zis: «Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?
Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sunt iertate”, ori a zice:
„Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă”? Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe
pământ să ierte păcatele, ție îţi poruncesc, a zis El slăbănogului, scoală-te, ridică-ţi
patul şi du-te acasă.» Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit
afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau:
«Niciodată n-am văzut aşa ceva!»”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează
1 Nelson’s Complete Book of Stories, p. 127.
pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Roagă-i pe cursanți să caute în concordanță cuvintele „biserică”, „adunare” și „credincioși”, astfel încât să afle ce spune Biblia despre viața în biserica nou-testamentală.
Noi credem
Biserica
„Biserica este comunitatea credincioșilor care recunosc și mărturisesc pe
Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. În continuarea poporului lui Dumnezeu din
timpurile Vechiului Testament, suntem chemați să ieșim din lume, să ne strângem
laolaltă pentru rugăciune, pentru comuniune, pentru învățarea Cuvântului, pentru
celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri și proclamarea pe plan
mondial a Evangheliei. Biserica își trage autoritatea de la Hristos, care este
întruparea Cuvântului, și din Sfintele Scripturi, care sunt Cuvântul scris. Biserica
este familia lui Dumnezeu; adoptați de El și devenind copiii Lui, membrii ei trăiesc
pe baza noului legământ. Biserica este corpul lui Hristos, o comunitate a credinței,
al cărei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca
El să poată s-o sfințească și s-o curățească. La întoarcerea Sa în triumf, El va
prezenta Sieși o biserică glorioasă, credincioasă în decursul tuturor veacurilor,
răscumpărată cu sângele Său, neavând vreo pată sau zbârcitură, ci sfântă și fără
prihană.”2
a. Geneza 12:3
b. Faptele Apostolilor 7:38
c. Efeseni 4:11-15; 3:8-11
d. Matei 28:19,20
e. Matei 16:13-20; 18:17
f. Efeseni 2:19-22; 1:22,23; 5:23-27
g. Coloseni 1:17,18
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect? De ce?
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 134.
Cum să ne rugăm
Când te rogi săptămâna aceasta, invită-L pe Dumezeu să-ți vorbească despre
ce poți face pentru a trăi ca membru al trupului lui Hristos. Împărtășește cu El ceea
ce speri și apoi asumă-ți responsabilitatea pentru rolul tău în îndeplinirea misiunii.
Roagă-te pentru anumiți misionari din jurul lumii, care, deși sunt departe,
fac parte din același trup al lui Hristos.
Mai mult decât cuvinte
Interviu: Invită pe cineva care a petrecut mai multe decenii în biserică să-ți
răspundă la următoarele întrebări:
Cum crezi că s-a schimbat biserica de-a lungul anilor? În ce sens a rămas la
fel?
Care crezi că este scopul principal al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea
ca întreg?
Cărui scop crezi că ar trebui să ne dedicăm?
Ce crezi că ar trebui să se întâmple în bisericile noastre pentru ca noi să
avem succes în misiunea noastră?
Ce ai vrea, în mod special, să-i vezi pe tineri făcând pentru „a fi o lumină” în
această comunitate?
În oglindă
Gândește-te și notează-ți speranțele și temerile cu privire la biserica ta
locală. Gândește-te la ce ai face pentru a fi un „mijloc modern de schimbare” sau
un „pionier al vremurilor străbune.”
Lecția 13 – Moartea și învierea
Înainte de a continua cu această secțiune nouă, roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.
Următoarele patru lecții vor fi despre momentele finale ale istoriei Pământului și Lumea Nouă pentru care Hristos a murit pentru a ne-o dărui.
Obiectiv: Participanții vor integra perspectiva biblică asupra morții și învierii într-o încredere optimistă și sigură în Hristos.
Povestire introductivă
Un proverb vechi despre parașutism spune: „Nu căderea e ceea ce te
omoară, ci pământul.” Puțini oameni vor să experimenteze moartea. Rareori
oamenii se oferă voluntari bucuroși pentru a experimenta moartea, cu excepția
câtorva persoane în suferință sau induse în eroare.
Ce este moartea? Este un pas într-o experiență diferită? Ne reîncarnăm? Este
fericire instantă pentru cei care fac bine și teroare în flăcări pentru cei răi? Ceea ce-
i încurcă pe oameni atunci când discută despre moarte este faptul că discută despre
mijlocul conversației și nu despre întreaga conversație.
Janet, o studentă de-a mea, mergea pe coridorul școlii și a auzit o parte dintr-
o conversație. „Am intrat în birou și Frank bea; îți vine să crezi?”, a zis o fată alteia
în timp ce stăteau în fața vestiarelor. Îngrijorată de Frank, care în mod evident avea
o problemă cu băutura și era condamnat la o viață de alcoolic dacă nu interveneam
imediat, Janet a alergat spre biroul meu.
„De unde știi acest lucru, Janet?” Am întrebat-o puțin suspicios, după ce mi-
a povestit ce a spus acea fată.
„Am auzit niște fete vorbind despre asta pe coridor. Nu e nicio greșeală,
pastore Troy, trebuie să facem ceva”, m-a implorat.
L-am sunat pe Frank, dar nu era acasă. Așa că m-am dus la director pentru a
vedea dacă știe unde se află Frank. „Frank ar trebui să intre în operație cam pe
acum”, mi-a spus acesta zâmbind. „Trebuia să fie operat la genunchi dis-de-
dimineață, dar aparent operația a fost puțin amânată pentru că a uitat despre regula
fără lichide și a băut un sfert de litru de apă.”
Ce bine că am întrebat, mi-am zis.
Dacă Janet ar fi auzit începutul și sfârșitul conversației, ar fi descoperit mai
multe decât auzind doar mijlocul conversației. Acest lucru este valabil și în cazul
discuției despre moarte. Atunci când vorbim despre moarte, nu este prudent și nici
înțelept să sărim peste naștere sau înviere. Pe măsură ce studiezi acest fragment din
mintea lui Hristos, bagă de seamă că Isus este interesat în cea mai mare parte în a
discuta despre ziua învierii. Câteva întrebări la care trebuie să răspunzi pentru a te
ajuta să echilibrezi studiul acestui subiect includ: Ce este o ființă umană? Ce
înseamnă să fii în viață? Ce înseamnă să fii mort? Ce este învierea, cine va fi înviat
și cu ce scop? Este moartea sfârșitul nostru sau va fi un sfârșit al morții?
Pasajul cel mai important din secțiunea Viața lui Hristos este: „Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Întreabă-i pe cursanți: „În ce fel este prezentată inima lui Dumnezeu în această secțiune a evangheliilor?”
Viața lui Hristos
Ioan 6:30-40
„«Ce semn faci Tu deci», I-au zis ei, «ca să-l vedem şi să credem în Tine?
Ce lucrezi Tu? Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a
dat să mănânce pâine din cer.”» Isus le-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că
Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci
Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.»
«Doamne», I-au zis ei, «dă-ne totdeauna această pâine.» Isus le-a zis: «Eu sunt
Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu
va înseta niciodată. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi. Tot ce-Mi dă
Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: căci M-am
coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce
M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de
apoi. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa
veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.»”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează
pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Pe măsură ce participanții trec prin pasajele acestui subiect, asigură-te că au prilejul să-și pună întrebări unii altora. Studiul morții și al învierii este puternic, mai ales în ziua de azi când oamenii sunt atât de nesiguri cu privire la ce se întâmplă după moarte.
Noi credem
Moartea și învierea
„Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care singur are nemurirea, va
da viața veșnică celor răscumpărați ai Săi. Până în ziua aceea însă, moartea este o
stare de inconștiență pentru toți oamenii. Când Domnul Hristos, care este viața
noastră, Se va arăta, neprihăniții înviați și cei neprihăniți în viață vor fi glorificați și
luați ca să întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiți, va
avea loc după o mie de ani.”1
a. Romani 6:23
b. 1 Timotei 6:15,16
c. Eclesiastul 9:5,6
d. Psalmi 146:3,4
e. Ioan 11:11-14
f. Coloseni 3:4
g. 1 Corinteni 15:51-54
h. 1 Tesaloniceni 4:13-17
i. Ioan 5:28,29
j. Apocalipsa 20:1-10
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?
Dacă te-ar întreba cineva ce crezi despre moarte, ce ai răspunde?
Cum să ne rugăm
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 348.
Când te rogi, gândește-te la diferitele aspecte ale vieții, morții și învierii cu
privire la care ai întrebări. Invită-L pe Dumnezeu să-ți dea înțelegere, alinare,
speranță și curaj.
Gândește-te dacă ai vrea să-I ceri lui Dumnezeu un prilej de a fi o sursă de
alinare pentru cineva care suferă după pierderea cuiva drag.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează o persoană cunoscută din biserică, care a pierdut pe cineva
drag. (Asigură-te înainte că vrea să vorbească despre acest lucru.) Întreabă:
Ce povestiri sau pasaje din Scriptură ți-au oferit alinare în primă fază? Ce
povestiri sau pasaje din Scriptură reprezintă o alinare pentru tine azi? Având în
vedere ceea ce știi, dacă cineva te-ar întreba despre ce crezi că se întâmplă după
moarte, ce i-ai răspunde?
(Mulțumește-i și menționează în ce fel te ajută pe tine aceste informații.)
În oglindă
Gândește-te și scrie despre ziua învierii. Cum crezi că va fi?
Lecția 14 – A doua venire
Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.
Obiectiv: Cursanții vor înțelege însușirile cele de-a doua veniri a lui Hristos și vor experimenta asigurarea personală de care creștinii se pot bucura veghind și lucrând pentru ziua care se apropie.
Întrebări deschise
De acord/Nu sunt de acord
Majoritatea oamenilor care vor fi în viață la a doua venire a lui Hristos vor fi
pe deplin conștienți de evenimentele ce au loc și semnificația lor.
Povestirea introductivă amplifică nevoia după adevărul care străpunge dincolo de toate straturile superficiale ale vieților noastre.
Povestire introductivă
„Procesare limitată.” Mă privea clocotind de mânie.
„Poftim?” Am bâiguit, puțin șocat de privirea ei explozivă.
„Sunteți un procesor limitat”, mi-a răspuns cu răceală.
Am avut multe porecle în viață, unele pe drept, dar de cele mai multe ori
înțelegeam cât de cât la ce se referea persoana respectivă. Acum, însă, nu aveam
nici cea mai vagă idee ce însemna că sunt procesor limitat și, sincer, eram puțin
nesigur dacă era de bine sau de rău. Din atitudinea studentei mele am bănuit că a fi
un procesor limitat e un lucru rău. Pentru că i-am învățat pe studenții mei să fie
sinceri unii cu ceilalți, am folosit o abordare directă. „Ești nervoasă pe mine, nu-i
așa?”
„Da, sunt”, a izbucnit ea. „Lucram la proiectul de cercetare și am dat peste
articolul acesta care spune că sunteți un...”
„Procesor limitat?”, am completat eu.
„Da”, mi-a zis înmânându-mi articolul. „Ne-ați pus să scriem o lucrare
despre o problemă socială. Am ales să scriu despre criza mediului înconjurător.
Dumneavoastră faceți în mod constant lucruri iresponsabile față de mediu. Nu
procesați problemele! Asta vă face un...”
„OK”, am zis înainte să apuce să-mi mai zică iar așa. „Arată-mi la ce te
referi.” Mi-a indicat un pasaj dintr-un articol din Psychology Today care se
concentra asupra comportamentul oamenilor de Ziua Pământului. Iată citatul care
mă eticheta drept procesor limitat.
„Ignoranță. Ph. D. Robyn Dawes, profesor la Carnegie Mellon University,
dă vina pe procesarea limitată: Oamenii pur și simplu nu-și plasează
comportamentele zilnice într-un context ecologic, decizile lor sunt la modul
propriu nechibzuite.”1
1 “Why We Are Destroying the Earth”, Psychology Today, Martie-Aprilie 2000, p. 49.
M-am uitat la ea, așteptând să-mi explice mai departe. Mă prindeam destul
de greu de data asta.
„Folosiți toate luminile din clasă și nu avem nevoie decât de jumătate dintre
ele”, mi-a zis. „Apăsați doar pe o parte a întrerupătorului. Așa.” Se uita la mine ca
și cum încerca să explice ceva unui copil. Apoi, mergând spre coșul de gunoi, mi-a
scos sticla de apă de plastic, pe care o aruncam la sfârșitul fiecărei ore în gunoi. „Și
asta e îngrozitor. Aveți idee cât durează să se descompună?” Nu am răspuns. „Vă
rog, reciclați-vă sticlele de apă! Și hârtia. De ce nu putem trimite temele pe e-mail?
Scriem totul pe hârtie și nu e necesar.” În cele din urmă și-a terminat tirada. A
durat puțin, dar până la urmă m-am prins.
Frustrările lui Debbie erau reale și, în mare parte, adevărate. Știu probleme
legate de mediul nostru înconjurător, dar niciodată nu le-am lăsat să-mi schimbe
modul în care trăiesc în fiecare zi. Într-un anumit sens, cu toții suntem procesori
limitați și chiar și Isus ar fi de acord cu Debbie în legătură cu frustrările ei, în timp
ce mă privea zi de zi aruncând la gunoi sticle, hârtie și electricitate, fiind pe deplin
conștient de „adevăr”. Isus simte aceleași frustrări cu privire la rezistența noastră
față de mesajul Său. El i-a avertizat pe oamenii din timpul Său despre ziua
nimicirii (distrugerea Ierusalimului în 70 d. Hr.), dar ei nu au recunoscut semnele.
Înainte să revină, mulți vor fi auzit că Hristos se întoarce, mulți vor fi văzut
semnele și vor fi știut faptele, dar mesajul nu i-a atins niciodată. Cheia pentru noi
este să vedem, să auzim și să știm, dar mai mult de atât să permitem să ne schimbe
felul în care trăim.
Pasajul cel mai important din secțiunea Viața lui Hristos este: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea!” Intrarea triumfală în Ierusalim marchează un moment din viața lui Isus în care putem vedea imagini ale celei de-a doua veniri ale Sale. Mulțimile și emoțiile dispar repede și aceia care Îl aclamează pe Hristos curând vor cere să fie crucificat. Dar în luca 19:44, Isus este tulburat de Ierualim pentru că nu L-au recunoscut la vremea venirii lui Dumnezeu.
Viața lui Hristos
Luca 19:37-44
„Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată
mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare
pentru toate minunile pe care le văzuseră. Ei ziceau: «Binecuvântat este Împăratul
care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!» Unii
farisei din norod au zis lui Isus: «Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!» Şi El a răspuns:
«Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.» Când S-a apropiat de cetate şi a
văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: «Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această
zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor
împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi
pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai
cunoscut vremea când ai fost cercetată.»”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească
întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează
pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor
ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Scriptura descrie a doua venire a lui Isus ca „Ziua aceea”, „Speranța
binecuvântată”, „Ziua arătării Domnului nostru”. Noul Testament conține multe
referințe cu privire la revenirea lui Hristos. Pe măsură ce participanții studiază
pasajele ce descriu modul în care Isus va reveni, spune-le să-și roage partenerii să
împărtășească ceea ce cred aceștia despre cât de aproape este revenirea lui Hristos.
Noi credem
A doua venire
„A doua venire a Domnului Hristos este binecuvântata nădejde a bisericii,
marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală,
vizibilă și mondială. Când El va reveni, morții neprihăniți vor fi înviați și,
împreună cu neprihăniții, cei vii vor fi glorificați și luați la cer, dar cei nelegiuiți
vor muri. Împlinirea aproape completă a majorității profețiilor, împreună cu
condițiile existente în prezent în lume, arată faptul că venirea Domnului Hristos
este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem
îndemnați să fim gata în orice vreme.”2
a. Apocalipsa 1:7
b. Matei 24:43,44
c. 1 Tesaloniceni 4:13-18
d. 1 Corinteni 15:51-54
e. 2 Tesaloniceni 1:7-10; 2:8
f. Apocalipsa 14:14-20
g. Apocalipsa 19:11-21
h. Matei 24
i. 2 Timotei 3:1-5
j. 1 Tesaloniceni 5:1-6
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?
Cum să ne rugăm
Ia-ți timp să te gândești la lucrurile în care te complaci. Cere-I lui Dumnezeu
să-ți dea dragoste pentru cea de-a doua venire, astfel încât să poți spune la fel cum
spune Ioan în Apocalipsa: „Amin! Vino, Doamne Isuse!”
Mai mult decât cuvinte
Intervievează pe cineva cu vârsta peste 20 de ani și pune-i următoarele
întrebări:
În ce moment al vieții tale te-ai gândit că Dumnezeu va veni imediat?
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 332.
Cum poți face ca realitatea venirii lui Isus să fie ceva ce experimentezi în
fiecare zi?
Care este povestirea sau pasajul tău preferat din Biblie despre cea de-a doua
venire a lui Hristos? Motivează-ți alegerea.
În oglindă
Gândește-te și scrie despre certitudinea pe care vrei să o ai în zilele din
urmă.
Lecția 15 – Mileniul și sfârșitul păcatului
Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.
Obiectiv: Studenții vor vedea mila și dreptatea lui Dumnezeu în eradicarea finală a păcatului.
Venirea lui Hristos și începutul mileniului transmit un sentiment de finalitate. Oameni își vor fi făcut alegerile despre unde vor să-și petreacă veșnicia. E gata. Povestirea introductivă descrie jocuri în care una dintre părți pare să fi câștigat, dar jocul încă nu este gata. Întreabă: „Cu ce atitudine trăim în timp ce așteptăm să se scurgă timpul și jocul să se termine?”
Povestire introductivă
Acest lucru poate fi observat spre sfârșitul jocurilor de baschetbal. Una
dintre echipe conduce cu 20 de puncte, mai sunt 39 de secunde din joc, dar
echipele doar merg. Câștigătorii zâmbesc, cei învinși nu zâmbesc și toți așteaptă să
treacă timpul.
În fapt jocul e gata, dar ceasul trebuie să mai bată. Ultimele cuvinte ale lui
Isus pe cruce au fost „S-a isprăvit!” Această propoziție a sigilat pierderea Satanei
și sfârșitul morții. Păcatul fusese cucerit, Satana pierduse. Se terminase. Poți bate
mingea cât vrei, dar o realitate nu se va mai schimba – Satana e terminat, iar
păcatul și moartea nu vor mai apărea niciodată. Un asemenea lucru pare greu de
imaginat când vedem că păcatul afectează tot. Dar amintește-ți ce a spus Pavel:
„Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul
acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este
scris: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi
este boldul, moarte?»” (1 Corinteni 15:54,55)
„S-a isprăvit!” Este strigătul Aceluia care deja câștigase. Și indiferent de ce
încearcă Satana – chiar și cele mai groaznice scenarii de distrugere pe care ți le poți
imagina – tot nu va schimba faptul că Isus a câștigat, credinciosul va fi înviat și
Satana, păcatul și moartea nu vor mai exista. Această noțiune este ceea ce a aprins
biserica primară. Nici tortura, nici persecuția, nici amenințarea nu le putea zgudui
credința. De ce? Pentru că jocul fusese câștigat, iar acum trebuia doar să aștepte să
treacă timpul.
Lupta dintre Hristos și Satana este gata. Dar tu și eu trebuie să alegem de
partea cărei echipe vrem să terminăm lupta. Nu pare să fie drept, dar imaginează-ți
că urmărești finalele NBA și, în ultimul minut, împreună cu prietenii tăi, vă puteți
alătura echipei câștigătoare. Conduce cu 50 de puncte. Alegerea este simplă – cel
puțin așa crezi. Apocalipsa vorbește despre acest lucru. (Subliniază frazele și
cuvintele care te ajută să înțelegi ceea ce se va întâmpla la sfârșit.)
„Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua
moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor
împărăţi cu El o mie de ani.” (Apocalipsa 20:6)
„Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: «Cel ce va birui
nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.»” (Apocalipsa 2:11)
„Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori,
închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu
pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8)
„Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de
foc este moartea a doua.” (Apocalipsa 20:14)
Poți alege să mori de moartea a doua sau Îi poți permite lui Isus să moară de
moartea a doua în locul tău. A făcut-o deja și a funcționat. De ce altceva mai ai
nevoie pentru a te decide să te alături echipei? Este simplu, dar de ce doar câțiva
văd cât de simplu e? Știu că ceasul încă bate, dar mai sunt doar câteva secunde.
Propoziția cea mai importantă din secțiunea Viața lui Hristos este: „S-a isprăvit.” Întreabă-i pe cursanți: „Ce s-a sfârșit la Calvar? La ce crezi că se referea Isus când a spus aceste cuvinte?” Odată, un dentist mi-a spus „Am terminat”. M-am relaxat pentru că tortura se încheiase. Degetele și uneltele lui erau încă în gura mea. „OK, cred că am rezolvat.” Apoi a adăugat „Sunt aproape gata; trebuie doar să...” Gata de-acum. Spune când ai terminat, dar să fie adevărat. Într-un fel, acest lucru este foarte asemănător cu cuvintele rostite de Hristos. Lucrarea finală are loc la sfârșit când auzim ecoul cuvintelor de la Calvar: „S-a isprăvit.” Focul cade, pământul este curățat și atunci se va sfârși cu totul.
Viața lui Hristos
Ioan 19:25-30
„Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui
Clopa, şi Maria Magdalena. Când a văzut Isus pe mama Sa, şi lângă ea pe ucenicul
pe care-l iubea, a zis mamei Sale: «Femeie, iată fiul tău!» Apoi, a zis ucenicului:
«Iată mama ta!» Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă. După aceea Isus,
care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: «Mi-e sete.»
Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu
oţet şi I l-au dus la gură. Când a luat Isus oţetul, a zis: «S-a isprăvit!» Apoi Şi-a
plecat capul şi Şi-a dat duhul.”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Scoate în evidență faptul că Dumnezeu îi va distruge pe păcătoși prin foc. Că la sfârșit nu vom mai avea întrebări, îndoieli, nici teamă de Dumnezeu sau căile Sale, vom avea doar o dragoste veșnică pentru preocuparea Sa neodihnită de a căuta oamenii și de a-i salva. Cei pierduți Îl vor fi respins pe Dumnezeu pe deplin. Dar ei vor fi primii care să recunoască: „Ai fost drept, just și bun.” Când va avea loc distrugerea celor răi, nu numai că vom fi de acord cu ceea ce Dumnezeu face, dar va avea și sens. Va fi un sfârșit milos pentru ei. Întreabă-i pe studenți: „În ce fel este distrugerea celor răi un act milos?”
Noi credem
Mileniul și sfârșitul păcatului
„Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinții Săi în
ceruri, între prima și a doua înviere. În acest timp, morții cei nelegiuiți vor fi
judecați; pământul va fi în totul pustiu, fără ființe omenești vii, care să-l locuiască,
ci ocupat doar de Satana și îngerii săi. La sfârșitul mileniului, Domnul Hristos cu
sfinții Săi și Cetatea cea Sfântă vor coborî din ceruri pe Pământ. Morții cei
nelegiuiți vor fi atunci înviați și, împreună cu Satana și îngerii lui, vor înconjura
cetatea; dar foc va coborî de la Dumnezeu și-i va arde și va curăți Pământul.
Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat și de păcătoși.”1
a. Apocalipsa 20
b. 1 Corinteni 6:2,3
c. Ieremia 4:23-26
d. Apocalipsa 21:1-5
e. Maleahi 4:1
f. Ezechiel 28:18,19
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?
Pe măsură ce înțelegi evenimentele sfârșitului timpului și terminarea
existenței Satanei, desenează o axă a timpului pe care să notezi ce și când se va
întâmpla.
Cum să ne rugăm
Gândește-te la versetele pe care tocmai le-ai studiat. Dumnezeu ți-a dat
destule informații pentru a fi încrezător în legătură cu unde stai acum și zilele care
urmează. Roagă-te săptămâna aceasta cu recunoștință față de Dumnezeu pentru
ceea ce a făcut deja și pentru ceea ce promite că va face în zilele din urmă.
Mai mult decât cuvinte
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 362.
Intervievează pe cineva folosind următoarele întrebări:
Cum explici cum un Dumnezeu al dragostei poate distruge lumea cu foc? Nu
ți se pare că e aspru?
Ce povestire sau pasaj din Biblie îți dă cea mai multă încredere și asigurare
că viața ta este în siguranță în mâinile lui Dumnezeu?
În oglindă
Gândește-te și scrie despre caracterul lui Dumnezeu, așa cum Îl vezi tu –
notează atât despre harul Său minunat, cât și despre faptul că îi va pedepsi pe
păcătoși cu foc. Cum se împacă aceste două aspecte din punctul tău de vedere?
Lecția 16 – Noul Pământ
Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.
Obiectiv: Cursanții vor descoperi planul minunat al lui Dumnezeu pentru Noul Pământ, încercând să ghicească cum va fi acesta. Pe de cealaltă parte, în momentele grele ne ajută și ne umple de speranță să ne imaginăm o viață mai bună decât ne putem închipui. Nu știu cum va fi viața pe Noul Pământ – tind să-L las pe Dumnezeu să mă surprindă. Întreabă-i pe cursanți: „Ai prefera să știi mai multe despre acesta, astfel încât să ai la ce să speri, sau mai degrabă ai prefera să ai încredere totală în planurile lui Dumnezeu, știind că nu vei fi dezamăgit?”
Povestire introductivă
Joe este un prieten de-al meu. Îl iubesc, dar e… ei, bine… e zgârcit. Nu-mi
place să spun asta, dar din moment ce și soția lui, Jenny, a spus-o, bănuiesc că pot
să o fac și eu. Joe câștigă destui bani încât să-i cumpere soției sale o mașină nouă,
dar nu o face. Nu voi dezvălui toate conversațiile pe care le avem pe această temă,
dar până la urmă Joe a cedat și am mers să-i cumpărăm soției sale o mașină nouă.
Deși Joe aproape a avut o cădere nervoasă negociind cu dealerul, am
cumpărat până la urmă mașina. (A trebuit, la modul propriu, să-i forțez mâna să
semneze cecul.) A vrut să fie o surpriză, așa că a parcat mașina lângă un restaurant.
Au avut o cină minunată. Apoi, când se pregăteau să plece, a spus: „Jenny, am un
cadou pentru tine, dar vreau să fie surpriză așa că o să te leg la ochi.”
Jenny primea rareori surprize de la el, așadar nu a vrut să strice momentul
punând prea multe întrebări. A condus-o spre mașina nouă, a descuiat mașina și a
deschis ușa. Un zâmbet mare s-a întins pe fața lui Jenny. Apoi, în timp ce se așeza
în mașina nou-nouță, a izbucnit în râs.
„Nu pot să cred că mi-ai cumpărat o mașină nouă”, a spus ea, fără să-și dea
legătura de la ochi jos.
„De unde știi că este o mașină nouă, Jenny? Nici nu ai văzut-o încă”, a zis
Joe șocat. „Nici nu ai mai avut până acum o mașină nouă, deci de unde știi?”
„Știu că este nouă pentru că miroase a nou”, a gângurit ea.
Joe a lăsat-o așa. Și așa ar trebui să facem și noi. Am auzit multe întrebări cu
privire la ce vom mânca, ce vom face și ce nu vom face sau cu cine vom fi
căsătoriți sau dacă vom fi căsătoriți în ceruri. Totul este fascinant, dar știu două
lucruri sigur:
1. Cerul va fi nou
2. Nu mă voi certa și nu voi fi dezamăgit de condițiile de acolo
Citește pasajele din Cuvântul lui Dumnezeu și permite-le să-ți dea o idee de
bază, și apoi poți visa mai departe. Mulți vor pune întrebări și vor presupune
lucruri despre cer, dar nu pierde esențialul, cum au făcut fariseii și saducheii din
vremea lui Hristos. Ei nu erau interesați de cer – voiau capul lui Isus. Ia în
considerare această povestire când studiezi despre cer și Noul Pământ.
Pasajul cel mai important din secțiunea Viața lui Hristos este: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică.” Nu numai că Dumnezeu nu ne va dezamăgi, El ne va recompensa din abundență. Observă, însă, prețul din această secțiune.
Viața lui Hristos
Marcu 10:17-31
Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a
îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: «Bunule Învăţător, ce să fac ca să
moştenesc viaţa veşnică?» «Pentru ce Mă numeşti bun?», i-a zis Isus. «Nimeni nu
este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoşti poruncile: «Să nu preacurveşti; să
nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe
tatăl tău şi pe mama ta.» El I-a răspuns: «Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am
păzit cu grijă din tinereţea mea.» Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: «Îţi
lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer.
Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.» Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a
plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii. Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis
ucenicilor Săi: «Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au
avuţii!» Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi
le-a zis: «Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în
Împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac,
decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!» Ucenicii au rămas şi mai
uimiţi şi au zis unii către alţii: «Cine poate atunci să fie mântuit?» Isus S-a uitat
ţintă la ei şi le-a zis: «Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la
Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.» Petru a început
să-I zică: «Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.» Isus a răspuns: «Adevărat vă
spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau
mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu
primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori,
mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică.
Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei
dintâi.»”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
După ce studenții au citit următoarele pasaje, roagă-i să descrie, într-un paragraf sau două, cum își imaginează că ar decurge o zi obișnuită pe Noul Pământ. Roagă-i să împărtășească ce au scris cu partenerii lor.
Noi credem
Noul Pământ
„Pe Noul Pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu a pregătit un
cămin veșnic pentru cei răscumpărați și un mediu desăvârșit pentru viața veșnică,
pentru iubire, bucurie și pentru a învăța în prezența Lui. Căci aici Dumnezeu Însuși
va locui cu poporul Său, iar moartea și suferința vor dispărea. Marea luptă va fi
încheiată și nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, vor
declara că Dumnezeu este dragoste; și El va domni veșnic. Amin.”1
a. 2 Petru 3:13
b. Isaia 35
c. Isaia 65:17-25
d. Matei 5:5
e. Apocalipsa 21:1-7; 22:1-5; 11:15
Folosind cuvintele tale, împărtășește cum i-ai explica unui copil de grădiniță
cerul și Noul Pământ.
Cum să ne rugăm
Când te rogi săptămâna aceasta, cere-I lui Dumnezeu să te țină concentrat pe
un stil de viață asemănător cu cel de pe Noul Pământ.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează pe cineva folosind următoarele întrebări:
De ce aștepți cel mai mult Noul Pământ?
Ce promisiuni din Scriptură te ajută cel mai mult să înțelegi cum va fi în
cer?
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 374.
În oglindă
Gândește-te și scrie despre cum îți imaginezi că va fi Pământul după ce Isus
îl va reînnoi.
Lecția 17 – Administrarea creștină
Pe măsură ce înaintați în studiul despre cum putem să ne demonstrăm dragostea și loialitatea față de Dumnezeu, roagă-i pe cursanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.
Obiectiv: Participanții vor aprofunda înțelegerea chemării lui Dumnezeu față de credincioși pentru a-și preda viețile, resursele și inimile în totalitate pentru lucrarea și gloria împărăției Sale.
Întrebările deschise pot părea similare, dar nu sunt. Ceea ce Dumnezeu vrea și ceea ce demonstrează angajamentul nostru pot fi lucruri diferite. De exemplu: Dumnezeu are nevoie sau vrea banii mei? Nu, nu așa de mult precum vrea mintea și inima mea. Dar eu pot demonstra starea inimii mele cel mai bine iubind ceea ce dețin mai puțin. Când studenții vor răspunde la întrebări, întreabă-i: „De ce ați ales această ordine?”
Întrebări deschise
Așază următoarele elemente în ordinea importanței lor din perspectiva ta. 1
– foarte important, 5 – cel mai puțin important. Ce vrea Dumnezeu cel mai mult de
la noi?
___ Timp
___ Slujire
___ Bani și resurse
___ Talente
___ Minte și Inimă
De ce?
Ordonează după ceea ce crezi că demonstrează cel mai bine angajamentul
nostru față de Dumnezeu:
___ Timp
___ Slujire
___ Bani și resurse
___ Talente
___ Minte și Inimă
Povestirea introductivă vorbește despre problema proprietății. Într-o lume care caută să dețină tot pe ce pune mâna, cum poate să restructureze felul în care trăim faptul că toate Îi aparțin lui Dumnezeu?
Povestire introductivă
„Dispari de pe proprietatea mea!”, a țipat fata.
„Trotuarul nu este proprietatea ta; este proprietatea guvernului, na!”, a spus
băiatul.
Cearta a continuat o vreme în timp ce eu greblam frunzele din curtea de
lângă locul unde avea loc lupta. Am realizat că obișnuiam să particip în certuri
aproape identice cu aceasta, dar că acum răbdarea mea pentru asemenea războială
era mică. Deși nu vreau să fiu cunoscut în cartier ca tatăl rău, mă săturasem. Ceea
ce am făcut ca să domolesc aroganța încăpățânată a trecătorului a fost puțin dubios.
Și deși nu obișnuiesc să fac asta, cred că a fost cel puțin distractiv.
Am intrat în casă și am sunat un prieten și am făcut niște aranjamente ca
băiatul de afară să vorbească direct cu guvernul despre pe a cui proprietate se afla.
Apoi m-am întors afară și am continuat să greblez frunzele, în timp ce fata țipa: „E
proprietatea mea! Dispari!”
„Pot să stau aici pe trotuar și să fac ce vreau pentru că e proprietatea
guvernului”, a răspuns băiatul.
Mi-a sunat mobilul. După ce am răspuns la telefon, am simulat o expresie de
îngriojorare și am menționat numele băiatului. „Billy? Da, e chiar aici.” Cred că
era prima dată când cineva l-a căutat pe telefonul mobil. „Billy, e pentru tine.”
„Eu?”, a întrebat neîncrezător. I-am dat telefonul și mă uitam la el,
abținându-mă cu greu să nu izbucnesc în hohote de râs. „Alo”, a spus Billy confuz.
Tăcea și asculta, dar se uita de jur împrejur să vadă dacă nu era cineva care îl
urmărea. Apoi, fără să mai spună nimic, mi-a dat telefonul și a plecat repede la el
acasă, privind în jur de parcă cineva îl urmărea. Din când în când Billy se oprea în
mijlocul drumului și se uita să-l găsească pe spionul nevăzut.
Problema drepturilor de proprietate a trotuarului este încă de actualitate în
cartierul meu. Dar pentru orice credincios în Hristos, Domnul este singurul
proprietar, nu doar al lucrurilor noastre, dar și al nostru. Pavel a spus: „Nu știți că
Îi aparțineți lui Hristos?”
În lumea noastră, oamenii se luptă să obțină și să dețină lucruri. Noi gândim:
Resursele noastre, Propriile noastre vieți sau E-al meu. „E viața mea!” – e ceea ce
zice un om obișnuit din ziua de azi. Dar creștinul, la botez, declară: „Nu e viața
mea.” Tu nu mai trăiești, ci Hristos trăiește în tine.
Dăruirea altruistă care vine din atitudinea cunoașterii Celui care deține tot ne
permite să contribuim la cauza lui Dumnezeu în locul intereselor noastre.
Observă felul în care Isus pune accentul pe dărurirea altruistă.
Întreabă-i pe cursanți cum își pot da seama dacă motivația lor pentru dăruire,
voluntariat etc. rezultă dintr-un spirit pur altruist. Sugerează următorul test: roagă-i să se roage în privat cu partenerii lor și să se gândească la ceva ce pot dărui sau face pentru cineva. Trebuie să fie un sacrificiu. Apoi spune-le să facă fapta bună sau să dăruiască darul – dar să o facă în secret, fiind pe deplin conștienți că doar Tatăl din ceruri va ști sau va vedea ceea ce au făcut. Dacă ideea îi încântă, înseamnă că dăruiesc din inimă. Dacă nu se pot abține să nu se laude – chiar și cel mai mic indiciu – atunci aș întreba de ce e așa de important ca alții să știe.
Viața lui Hristos
Matei 6:1-4
„Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca
să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în
ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac
făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă
spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face
dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în
ascuns, îţi va răsplăti.”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Acest moment este optim pentru o recapitulare a lecțiilor despre „Biserică” și „Darurile spirituale”. Luați în considerare scopul bisericii înainte de a studia această secțiune. De ce? Pentru că conceptul administrării este strâns legat de misiunea noastră ca biserică. Banii noștri, resursele noastre, timpul și energia nu sunt pentru țintele personale, ci pentru țintele bisericii. Iubește biserica și misiunea sa. Atunci vom iubi și faptul de a ne „cheltui” pentru ea.
Roagă-i pe cursanți să-și întrebe partenerii: „Care gen de oboseală te face să te simți bine?” (Pentru mine, oboseala cea mai plăcută este aceea pe care o simt în avion când mă întorc dintr-o călătorie misionară. Sunt extenuat – dar pentru scopuri care vor fi veșnice.)
Noi credem
Administrarea creștină
„Noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ne-a încredințat
timpul și ocaziile, capacitățile și mijloacele materiale, binecuvântările pământului
și resursele lui. Noi suntem răspunzători față de El pentru buna lor folosire. Noi
recunoaștem drepturile Lui de proprietar prin slujire plină de credincioșie față de
aproapele nostru, cum și prin faptul că Îi înapoiem zecimea și dăm daruri pentru
vestirea Evangheliei, pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea
este un privilegiu ce ne este dat de Dumnezeu pentru creșterea în dragoste și
biruință asupra egoismului și lăcomiei. Un bun administrator se bucură de
binecuvântarea ce vine asupra altora, ca rod al credincioșiei lui.”1
a. Geneza 1:26-28; 2:15
b. 1 Cronici 29:14
c. Hagai 1:3-11
d. Maleahi 3:8-12
e. 1 Corinteni 9:9-14
f. Matei 23:23
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 268.
g. 2 Corinteni 8:1-15
h. Romani 15:26-27
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?
Cum i-ai explica conceptul de administrare unui copil de clasa a patra?
Cum să ne rugăm
Scrie-I o scrisoare lui Dumnezeu în care să-I dai toate lucrurile la care tinzi
să ții cu disperare. Roagă-te în mod regulat săptămâna aceasta pentru accepțiunea
că Dumnezeu este proprietarul și tu ești managerul de încredere.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează pe cineva care are copii la facultate sau chiar mai mari. Pune
următoarele întrebări:
În care moment din viața ta Și-a făcut Dumnezeu simțită prezența în mod
miraculos ca rezultat al dărurii tale creștine?
De ce crezi că ne este greu să ne gândim la „lucrurile” noastre sau chiar și
„timpul” nostru ca aparținând lui Dumnezeu și nu nouă înșine?
Ce cuvinte înțelepte ai pentru cineva de vârsta mea în legătură cu dăruirea și
lucrul în biserică?
În oglindă
Gândește-te și scrie despre dorința ta de a face dăruirea și slujirea o parte
constantă din umblarea ta cu Dumnezeu.
Lecția 18 – Comportamentul creștin
Întreabă-i pe cursanți dacă în urma interviului de săptămâna trecută s-au simțit inspirați de viziunile asupra dăruirii pe care le-au întâlnit. Ce altceva au mai învățat din interviuri?
Obiectiv: Participanții vor înțelege importanța trăirii vieții după principiile pe care Dumnezeu le-a dat copiilor Săi pentru a experimenta o viață din belșug.
Întrebările deschise nu sunt întrebări-capcană, pur și simplu le cer participanților să determine la ce se referă expresia „a fi diferit de lume”. Procesul este important. Roagă-i să explice de ce au răspuns în felul în care au răspuns.
Întrebări deschise
De acord/Nu sunt de acord
Creștinii ar trebui să se deosebească de restul lumii prin modul în care se
îmbracă, se distrează și prin principii de sănătate.
Motivează-ți răspunsul.
Povestirea introductivă este despre cum angajamentele noastre față de o cauză sunt uneori date uitării atunci când ne dăm seama ce implicații au.
Povestire introductivă
Am citit această povestire și m-am gândit că ar fi un început bun pentru
studiul nostru cu privire la comportamentul creștin.
„Există o poveste despre doi bărbați newyorkezi care nu au plecat niciodată
din oraș. Au decis că s-au săturat de viața la oraș, așa că și-au cumpărat o fermă în
Texas pentru a trăi din rodul pământului, la fel ca strămoșii lor. Primul lucru de
care au decis că au nevoie a fost un măgar. Așadar, au mers la ferma vecină și l-au
întrebat pe fermier dacă are un măgar de vânzare. Acesta le-a răspuns: «Nu, mă
tem că nu.»
Erau dezamăgiți, dar în scurta lor vizită, unul dintre ei a văzut, sprijinită de
hambar, o grămadă de pepeni galbeni și a întrebat: «Ce sunt aceia?» Fermierul,
văzând că sunt șmecherași de la oraș, s-a decis să se distreze puțin. «Oh», a
răspuns el, «acelea sunt ouă de măgar». Cei doi orășeni s-au bucurat nespus la
auzul acestui lucru și au cumpărat unul dintre pepeni, apoi au plecat pe drumul cu
hârtoape spre ferma lor. Dintr-odată, au dat într-o groapă înșelătoare și pepenele a
sărit din spatele camionetei, s-a lovit de pământ și s-a spart. Văzând aceasta în
oglinda retrovizoare, șoferul a dat cu spatele să vadă dacă poate salva oul de
măgar.
Între timp, un iepure texan a venit sărind și a văzut pepenele spart în
mijlocul drumului. A țopăit până la el și, stând în mijlocul mizeriei, a început să
mănânce. Intră în scenă cei doi orășeni. Au văzut oul lor de măgar spărgându-se și
acum această creatură urecheată în mijlocul oului. Unul dintre bărbați a strigat:
«Oul nostru de măgar a eclozat! Hai să ne luăm măgarul!»
Dar văzându-i pe cei doi bărbați înaintând, iepurele a luat-o în toate
direcțiile cu cei doi orășeni pe urmele lui. Newyorkezii și-au dat toată silința să-l
prindă, dar în cele din urmă au cedat. Ambii bărbați au căzut obosiți la pământ,
respirând din greu, în timp ce iepurele se îndepărta. Ridicându-se într-un cot, unul
dintre bărbați i-a zis celuilalt: «Ei bine, cred că ne-am pierdut măgarul.» Celălalt
bărbat a dat din cap înverșunat. «Da, dar știi», a zis el, «oricum nu cred că voiam
să ar așa de repede.»”1
Când iei decizia de a-L urma pe Hristos, este un angajament. A fi creștin în
ziua de azi implică să renunți la lucrurile după care alții gonesc, să faci lucruri pe
care alții nici nu se gândesc să le facă și să trăiești o viață care se deosebește de
viețile celorlalți din lume. Merită? Nu și dacă angajamentul tău este doar pentru o
parte din timp sau o parte din viața ta sau o parte dintre obiceiurile tale sau o parte
dintre relațiile tale sau o parte din stilul tău de viață. Atunci nu merită. Dar
predarea totală, angajamentul complet, va aduce o viață care este abundentă. Fii
sigur de asta.
Pasajul cel mai important din secțiune Viața lui Hristos este: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.” După cum spune pastorul meu: „Poți să spui că sunt de modă veche, dar eu încă cred că dacă ai credință, viața ta ar trebui să demonstreze acest lucru.” Întreabă-i pe studenți în ce fel modelează acest pasaj felul în care gândesc despre stilul lor de viață în acest moment.
Viața lui Hristos
Matei 7:15-29
1 James S. Hewett, Illustrations Unlimited, p. 98, 99.
„Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar
pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg
oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face
roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici
pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat
şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu oricine-Mi zice:
«Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui
Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-
am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am
făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu
v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.» De aceea,
pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu
judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat
vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia
zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi
asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit
şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea
i-a fost mare. După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite
de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau
cărturarii lor.”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Diferența dintre standardele personale și principiile biblice este mare. Un principiu este un adevăr veșnic care se aplică la toți oamenii, toate locurile și toate timpurile. Este un ghid după care oamenii fac alegeri cu privire la stilul lor de viață. Standardele sunt scopuri specifice și comportamente pe care le aleg pentru a-și împlini scopurile sau pentru a trăi după principiile lor. Subiectul este sensibil. Întreabă-i pe studenți ce cred despre acest concept: în loc să ne concentrăm asupra a ceea ce putem și nu putem face fiind creștini, ar trebui să ne concentrăm atenția pe ceea ce ar trebui să facă un creștin. Cum ar trebui să arate unele dintre aceste „ar trebui să facă”? Cum ar arăta unele dintre „poate/nu poate să facă”?
Noi credem
Comportamentul creștin
„Noi suntem chemați să fim un popor evlavios care gândește, simte și
acționează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi
caracterul Domnului nostru, noi trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care
vor produce în viața noastră aceeași curăție, sănătate și bucurie manifestate în viața
Domnului Hristos, în viața noastră. Aceasta înseamnă că distracțiile și plăcerile
noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust și frumuseții
creștine. În timp ce recunoaștem deosebirile dintre diferite civilizații,
îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă și de bun gust, așa cum stă
bine acelora a căror adevărată frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în
podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit. Iar pentru că trupurile noastre sunt
temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent.
Pe lângă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, noi trebuie să adoptăm cea mai
sănătoasă dietă cu putință și să ne abținem de la hrana necurată arătată în Sfintele
Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul și folosirea iresponsabilă a
medicamentelor și narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi
trebuie să ne abținem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot
ceea ce aduce gândurile și corpurile noastre în ascultare de Hristos, care dorește să
fim sănătoși, folositori și plini de bucurie și bunătate.”2
a. Romani 12:1,2
b. 1 Ioan 2:6
c. Efeseni 5:16-26
d. Filipeni 4:8
e. 1 Petru 3:1-4
f. 1 Corinteni 6:19,20
g. Levitic 11
h. 3 Ioan 2
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 278.
Ce crezi că spun aceste pasaje despre cum ar trebui să trăim ca urmași ai lui
Hristos?
Care pasaj îți vorbește cel mai mult despre stilul tău de viață? De ce?
Cum să ne rugăm
Fă o listă cu domeniile din viața ta în care ai nevoie cel mai mult de
îndrumarea lui Dumnezeu.
Când te rogi săptămâna aceasta, începe fiecare zi cu rugăciunea care se
concentrează pe o parte anume a vieții tale și cere ajutorul și îndrumarea lui
Dumnezeu în facerea alegerilor.
Mai mult decât cuvinte
Ce angajamente sau ajustări vrei să faci pentru a-ți pune viața în armonie cu
planul măreț pe care Dumnezeu îl are pentru tine? Ce schimbări vei face? Ce vei
face și acum nu faci?
Intevievează un student sau pe cineva mai în vârstă și pune-i următoarele
întrebări:
Care sunt alegerile majore pe care a trebuit să le faci pentru standardele tale
personale de creștin?
Ce povestiri sau pasaje din Scriptură sunt îndrumări pentru ceea ce alegi să
mănânci, cu ce să te îmbraci sau la ce să participi?
Ce personaj biblic ai vrea să-ți fie exemplu? De ce?
În oglindă
Ce lucruri țin veșnic și ce lucruri dispar? Gândește-te și scrie despre cum te
raportezi la lucrurile temporare în comparație cu cele veșnice.
Lecția 19 – Căsătoria și familia
Înainte de a începe această lecție, roagă-i pe cursanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.
Obiectiv: Cursanții vor discuta despre planul original al lui Dumnezeu cu privire la familie și motivul pentru care familiile din ziua de azi sunt defecte. De asemenea, ei își vor pune ținte bazate pe Scriptură pentru viața lor.
Întrebările deschise și întrebările de perspectivă sunt folositoare doar dacă îi întrebi pe cursanți de ce au răspuns în felul în care au făcut-o.
Întrebări deschise
Ordonează după importanță elementele despre care crezi că sunt necesare
într-o căsnicie de succes. 1 – cel mai important; 5 – cel mai puțin important
___ Comunicare
___ Atracție personală și fizică
___ Respect reciproc
___ Unire în țintele spirituale
___ Interese și activități comune
De ce?
Povestire introductivă
Căminul de bătrâni zumzăia de liceeni. Voiau să viziteze și să cânte și să-i
încurajeze pe bătrânii care locuiau în cămin. Am intrat într-una dintre camere unde
locuia un bărbat pe nume Henry. În afară de toate suferințele pe care le avea, nu
mai putea nici să vadă.
„Sunt orb de atâta timp încât nici nu-mi mai amintesc cum arată lucrurile”,
mi-a spus. (M-am gândit la acest lucru pentru un moment. Îmi imaginez cât de
dificil trebuie să fie să te naști orb și să nu ai cum să identifici lucrurile despre care
oamenii vorbesc. Și cum rămâne cu cei care au putut să vadă perfect înainte să
orbească? Mai pot să-și amintească și să vizualizeze în mintea lor acele imagini?
Nu știu.) „Îți amintești cum arăta peisajul tău preferat?”, am întrebat. „Nu”, mi-a
răspuns repede. „Îmi amintesc doar două lucruri: răsăritul de pe câmpul de grâu al
tatei și fața lui Sue Betty Lou Bender. Era cea mai frumoasă fată pe care am...”
Atenția mea a luat-o pe câmpii în timp ce mă întrebam Cine și-ar numi
copilul…? Oricum, își amintea două lucruri înainte ca lumea lui să se întunece –
răsăritul și acea fată. Două lucruri.
Majoritatea oamenilor nu pot nici măcar să-și imagineze o lume fără păcat.
Păcatul este o parte atât de mare din viața noastră încât folosim expresia „lumea”
pentru a descrie totalitatea a tot ceea ce este păcătos. Cu toate acestea, încă mai
avem două lucruri care să ne amintească de lumea perfectă pe care Dumnezeu a
creat-o: Sabatul și căsătoria. Acestea două sunt valoroase pentru Dumnezeu pentru
că reprezintă relația noastră cu El. Sabatul ne reamintește cine ne-a creat și cui
aparținem. Iar căsătoria este experiența a doi oameni care poate reflecta relația pe
care Dumnezeu vrea să o aibă cu noi. Deși căsnicia este departe de ceea ce
obișnuia să fie, ea încă mai are același loc în inima lui Dumnezeu, pe care îl avea și
în Eden. Observă că în deschiderea Evangheliei după Ioan Isus începe capitolul al
doilea cu o nuntă. Pe măsură ce studiezi despre dragostea lui Dumnezeu pentru
căsătorie, privește la „ce ar putea fi” în loc de „ce este”.
Pasajul cel mai important din secțiunea Viaţa lui Hristos este: „Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.” Dintre toate evangheliile, doar Ioan menționează miracolul de la nuntă. De ce crezi că Ioan a inclus această povestire în evanghelia sa? Nici un alt scriitor nu menționează acest incident. Roagă-i pe studenți să împărtășească cu partenerii lor ce l-a determinat pe Ioan să pună această povestire în evanghelie.
Viața lui Hristos
Ioan 2:1-12
„A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo.
Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui. Când s-a isprăvit vinul, mama lui
Isus I-a zis: «Nu mai au vin.» Isus i-a răspuns: «Femeie, ce am a face Eu cu tine?
Nu Mi-a venit încă ceasul.» Mama Lui a zis slugilor: «Să faceţi orice vă va zice.»
Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţare al iudeilor; şi în
fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. Isus le-a zis: «Umpleţi vasele acestea
cu apă.» Şi le-au umplut până sus. «Scoateţi acum», le-a zis El, «şi aduceţi
nunului.» Şi i-au adus: Nunul, după ce a gustat apa făcută vin – el nu ştia de unde
vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau) – a chemat pe mire şi i-a
zis: «Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine,
atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.» Acest
început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a arătat slava Sa,
şi ucenicii Lui au crezut în El. După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu
mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile.”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Înainte de a continua studiul, roagă-i pe studenți să se gândească la această întrebare: dacă Dumnezeu a dat Sabatul și căsătoria înainte de păcat, după ce Dumnezeu va reface Pământul, va mai fi căsătoria o parte din lumea nouă? De ce da sau de ce nu?
Noi credem
Căsătoria și familia
„Instituția căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu în Eden. Isus a
proclamat-o ca unire pentru toată viața dintre un bărbat și o femeie, într-o părtășie
plină de iubire. Pentru creștin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu ca și
cu tovarășul de viață și trebuie să se realizeze numai între persoane ce împărtășesc
o credință comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea
constituie însăși baza acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea, sfințenia,
fidelitatea și permanența relațiilor dintre Hristos și biserica Sa. Cu privire la divorț,
Isus a învățat că persoana care divorțează de tovarășul de viață, cu excepția
cazurilor de adulter, și se recăsătorește cu altcineva, comite adulter. Deși relațiile
în unele familii pot să se îndepărteze de ideal, într-o căsătorie în care partenerii
care se încred total unul în celălalt și în Hristos, ei pot obține unitatea plină de
iubire, prin călăuzirea Duhului și instruirea bisericii. Dumnezeu binecuvântează
familia și urmărește ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină
maturitate. Părinții trebuie să-și crească astfel copiii încât aceștia să iubească și să
asculte de Dumnezeu. Prin exemplul și cuvintele lor, ei trebuie să-i învețe că
Domnul Hristos este autorul iubitor al disciplinei, totdeauna binevoitor, care le
poartă de grijă și care dorește ca ei să devină membri ai corpului Său, familia lui
Dumnezeu. Unitatea crescândă a familiei constituie unul dintre semnele distinctive
ale ultimei solii a Evangheliei.”1
a. Geneza 2:18-25
b. Matei 19:3-9
c. 2 Corinteni 6:14
d. Efeseni 5:21-33
e. Matei 5:31,32
f. Exod 20:12
g. Efeseni 6:1-4
h. Proverbe 22:6
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?
Cum să ne rugăm
Roagă-te săptămâna aceasta lui Dumnezeu pentru familia ta actuală și cere-I
lui Dumnezeu să te ajute să devii un membru activ în ea.
Mai multe decât cuvinte
Intervievează pe cineva, în afară de părinții tăi, despre care crezi că onorează
relația de căsnicie:
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 294.
Care crezi că sunt cele mai importante abilități pe care trebuie să le ai ca
soț/soție? De ce crezi că sunt esențiale?
Ce pasaj sau povestire din Scriptură îți amintește de relația ta cu Dumnezeu
și cu soțul/soția ta?
Ce sfat ai da cuiva de vârsta mea despre căsătorie (ceva în afară de „mai
așteaptă să mai crești”)?
În oglindă
De ce crezi că Dumnezeu a construit întregul sistem al familiilor? Crezi că a
fost întâmplător sau intenționat? Cum crezi că vrea Dumnezeu să fie familiile?
Lecția 20 – Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc
Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.
Obiectiv: Studenții vor chestiona înțelesul și scopul Sanctuarului (pe Pământ și în cer) și vor descoperi semnificația incredibilă a evenimentelor care marchează începutul mișcării adventiste.
Întrebări deschise
Când ai fost distras de cineva în timp ce comunicai cu altcineva? Cum a
fost? Cum ai reacționat?
Povestirea introductivă este o tranziție a ceea ce Isus face în Templu.
Povestire introductivă
O prietenă predă artă copiilor. Cu abilitatea ei ar putea cu ușurință să se
descurce în lumea artei. Cu toate acestea, alege să predea artă copiilor – copii care
sunt orbi. Ea îi instruiește în aptitudinile de bază ale olăritului, o formă de artă în
care studenții ei pot crea obiecte și se pot exprima chiar dacă nu pot vedea.
Am trecut odată pe la ea să observ cum decurge cursul, dar studenții ei nu
lucrau. În schimb, stăteau cuminți pe scaunele lor, parcă așteptând-o pe dna
Robbins. „D-na Robbins e aici?”, am întrebat sfios.
„Nu, se ocupă de băieții răi”, mi-a spus o fată, întorcând capul în direcția
mea. „Se întoarce curând.”
Băieți răi? M-am gândit. Într-un curs de artă? Ieșind afară, am văzut-o pe
dna Robbins la o oarecare distanță vorbind cu un polițist. „Ce s-a întâmplat”, am
întrebat apoi.
„Câțiva liceeni mi-au deranjat ora făcând gălăgie și bătând în geam și
fugind. Fac asta de vreo săptămână și în sfârșit i-am prins.” A ridicat pumnul în aer
victorioasă.
„Ce ai făcut?”
„Am sunat un prieten de la secția de poliție și au venit trei mașini care i-au
înconjurat pe băieți și i-au dus înapoi la liceu. Am aranjat și ca bicicletele și
skateboardurile lor să fie sechestrate”, mi-a zis zâmbind.
„Nu e puțin cam drastic?” În timp ce ziceam asta mi-am dat seama că am
făcut o greșeală.
„Ai idee cât de greu este să predai artă copiilor orbi? Nici nu vreau să-ți mai
zic cât de complicat devine atunci când băieții ăștia îi sperie de moarte pe acești
copii!” Nu cred că voia să-i răspund. „Pentru unii dintre acești copii ora mea este
singura oportunitate pentru ei să creeze ceva”, a continuat ea, „așa că nu o să le
permit unor adolescenți lipsiți de minte și respect să se pună în calea celei mai
bune părți din ziua lor.” Inutil să vă spun că mă pârlisem. Am fost rapid de acord
cu măsurile ei și am plecat repede, cât mai aveam ocazia.
După ce m-am mai gândit, am concluzionat că reacția ei a fost adecvată. Mi-
a amintit de pasiunea lui Dumnezeu pentru poporul Său:
„Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.” (Exod 25:8)
„Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel şi voi fi Dumnezeul lor. Ei vor
cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor care i-am scos din ţara Egiptului ca să
locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.” (Exod 29:45,46)
Dorința arzătoare a lui Dumnezeu este să fie aproape de noi. Vrea să-L
cunoaștem și în mod special să cunoaștem cum plănuiește să ne salveze. Nu vrea
ca nimic și nimeni să se pună în cale! Sanctuarul nu era doar un cort
supradimensionat pentru ritualuri lipsite de sens care să le dea ocupație oamenilor
cu activitate religioasă. Evlavia, sângele, sunetele, mirosul tămâii, rugăciunile
solemne, lumina, sentimentul că Dumnezeu este dincolo de următoarea ușă le-au
dat copiilor lui Israel oportunitatea de a locui cu Dumnezeu. Să nu te opui când
oamenii vor să fie aproape de Dumnezeu! La fel ca prietena mea zeloasă care
predă artă, Dumnezeu nu-i tolerează pe oamenii care îi distrag pe alții de la
scopurile mărețe ale vieții lor: aruncați o privire la Isus în Templu.
Templul era „locul” unde oamenii puteau veni să se închine, să aducă o
jertfă și să-I slujească lui Dumnezeu. Dar unii l-au transformat într-un circ plin de
negustori și escroci care negociau și-i opreau pe oameni din a-L vedea pe
Dumnezeu. Observă zelul pe care Isus îl avea pentru locul în care Dumnezeu și
umanitatea trebuia să se întâlnească.
În plus față de trocuri și vânzarea animalelor de jertfă la cele mai mari prețuri posibile, oamenii făceau și alte lucruri oribile în Templu. Intrarea estică era ocupată de călători care era interesați în afaceri și piețe. Templul era, ei bine… în drum, și cea mai eficientă rută către piețe era prin curțile Templului. Acest lucru ar fi fost inimaginabil în vremea lui David, cu atât mai mult pe vremea Exodului. Oamenii plăteau ca să treacă prin el. Templul devenise un birou vamal pentru trafic. Aceia care voiau să-L vadă pe Dumnezeu în slujbele de la Templu nu puteau.
Viața lui Hristos
Ioan 2:13-22
„Paştile iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Templu a găsit
pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut
un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a
vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau
porumbei: «Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de
negustorie.» Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: «Râvna pentru Casa Ta
Mă mănâncă pe Mine.» Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: «Prin ce semn ne arăţi că
ai putere să faci astfel de lucruri?» Drept răspuns, Isus le-a zis: «Stricaţi templul
acesta, şi în trei zile îl voi ridica.» Iudeii au zis: «Au trebuit patruzeci şi şase de
ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?» Dar El le
vorbea despre templul trupului Său. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi,
ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura
şi cuvintele pe care le spusese Isus.”
Elementele Sanctuarului arată slujirea lui Hristos pentru noi, nu numai la
Calvar, ci și astăzi, în ceruri. De fapt, Sanctuarul a fost și încă este despre Isus.
Schiță Sanctuar
Ce este Sanctuarul?
Curtea: altarul arderii de tot și ligheanul. Cortul Sanctuarului avea două
părți: Sfânta și Sfânta Sfintelor. Sfânta găzduia sfeșnicul cu șapte brațe, masa cu
pâinile pentru punerea înainte și altarul tămâierii.
În Sfânta Sfintelor se afla chivotul legământului, care conținea Cele Zece
Porunci scrise de Dumnezeu pe două table de piatră. Doi heruvimi de aur stăteau
unul în fața celuilalt și la mijlocul capacului se afla tronul milei.
Ce avea loc în Sanctuar?
Ca păcătos aduceai o jertfă (de obicei un miel) și-ți puneai mâinile pe capul
animalului nevinovat. Animalul era omorât după ce îți mărturiseai păcatele, astfel
transferându-le asupra victimei. Preotul stropea sângele animalului pe altarul
arderii de tot sau în Sfânta. În fiecare zi, oamenii își transferau păcatele asupra
Sanctuarului, un obicei numit jertfa zilnică. Oricine își mărturisea păcatele pleca de
acolo iertat.
Pentru că Sanctuarul deținea păcatele păcătosului, trebuia curățat o dată pe
an. Scriptura numește această curățare Ziua Ispășirii. În esență, era o zi a judecății
în care toți cei care și-au mărturisit păcatele de-a lungul anului era judecați. Era un
moment de evlavie și reverență solemnă. Leviții îi aduceau marelui preot doi țapi
în Ziua Ispășirii. Unul dintre țapi era sacrificat și era numit țapul Domnului, în
timp ce celălalt era țapul ispășitor. Marele preot sacrifica țapul pentru Domnul și
lua sângele în Sfânta Sfintelor. Marele Preot intra în această încăpere o dată pe an
și stropea sângele pe capacul ispășirii. Apoi se întorcea în Sfânta și stropea sânge
pe altarul tămâierii. Apoi mergea în curte, unde stropea sânge pe altarul arderii de
tot.
Apoi, Marele Preot își punea mâinile pe capul celuilalt țap (țapul ispășitor) și
mărturisea toate păcatele din an pentru toți copii lui Israel și le transfera astfel în
mod simbolic asupra țapului. Leviții trimiteau apoi țapul ispășitor în pustie unde
avea să moară pentru păcatele lui Israel.
Ce înseamnă acest lucru?
Dumnezeu i-a arătat lui Moise Sanctuarul Ceresc și cel pe care Moise l-a
construit a fost un model al celui din ceruri. Părțile din Sanctuar au o însemnătate
imensă și un scop. Slujba din Sanctuar exemplifică cele două părți din lucrarea lui
Hristos (lucrarea de mijlocire și lucrarea de judecată).
Prima parte (Curtea și Sfânta)
Când oamenii își mărturiseau păcatul asupra mielului și acesta era omorât și
pus pe altar, acest act reprezenta jertfa lui Hristos, care a murit la Calvar.
(Amintește-ți, Ioan Botezătorul a spus „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică
păcatul lumii.”)
Ligheanul umplut cu apă ilustrează botezul și iertarea păcatului, precum apa
spală omul vechi de păcat.
În Sfânta, masa pentru pâinea punerii înainte Îl reprezintă pe Hristos, care
este Pâinea Vieții (Ioan 6:35). Sfeșnicul simbolizează faptul că Isus este Lumina
lumii (Ioan 8:12). Altarul tămâierii descrie felul în care Hristos mijlocește pentru
păcătoși (Ioan 17).
A doua parte (Sfânta Sfintelor)
Lucrarea din al doilea compartiment implică judecată. Adevărul despre păcat
este că, deși există iertare, cineva trebuie să plătească. Chivotul legământului este
un simbol etern al legii neschimbătoare a dreptății lui Dumnezeu. Este important să
ne amintim că ceea ce face ca jertfa, sângele și moartea să fie necesare este legea
lui Dumnezeu. Păcatul (călcarea legii) aduce moarte. Chivotul reprezintă tronul lui
Dumnezeu, unde dreptatea Sa cere un răspuns pentru problema păcatului.
Țapul ispășitor îl reprezintă pe Satana, care este izgonit din Sanctuar
împreună cu păcatele poporului. Se face dreptate, pentru că păcatul, moartea și
rușinea mor odată cu cel care, până la urmă, este responsabil pentru ele.
Sanctuarul nu este un ritual dezgustător ordonat de un Dumnezeu mânios
care vrea sânge. Nu, ba chiar din contră, este un moment de participare și
observare a unui Dumnezeu iubitor și drept care rezolvă problema păcatului
devenind El Însuși plată pentru păcat. Scriptura are multe povestiri minunate
despre dragostea lui Dumnezeu, care sunt calde și plăcute. Dar serviciul din
Sanctuar nu este cald și plăcut – este dragostea lui Dumnezeu care cucerește
efectele reci și crude ale păcatului. Deși nu este frumos, salvează.
Pe măsură ce citești pasajele care descriu Sanctuarul Ceresc și planul lui
Dumnezeu de salvare, citește și capitolele 23 și 24 din cartea Marea Luptă pentru a
avea o explicație mai detaliată a lucrării din Sanctuar și a slujirii lui Hristos din
Sanctuar.
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
Noi credem
Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc
„Există un Sanctuar în ceruri, adevăratul tabernacol, ridicat nu de om, ci de
Domnul. În el, Domnul Hristos slujește în favoarea noastră, punând la dispoziția
credincioșilor binefacerile jertfei Sale ispășitoare, aduse odată pentru totdeauna pe
cruce. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele nostru Preot și a început lucrarea Sa
de mijlocire la data înălțării Sale. În 1844, la sfârșitul perioadei profetice de 2300
de zile, El a intrat în cea de-a doua și ultima fază a slujirii Sale ispășitoare. Ea este
o lucrare a judecății de cercetare, care este o parte a eliminării definitive a tuturor
păcatelor, simbolizată de către curățirea Sanctuarului ebraic din vechime în Ziua de
ispășire. În acel serviciu simbolic, Sanctuarul era curățit cu sângele animalelor
jertfite, dar lucrurile cerești sunt curățite cu sacrificiul desăvârșit al sângelui lui
Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă ființelor cerești care dintre cei morți
dorm în Hristos și astfel, în El, sunt socotiți vrednici de a avea parte de prima
înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile
lui Dumnezeu și credința lui Isus Hristos, și în El, deci, sunt gata pentru înălțarea
în Împărăția Sa cea veșnică. Această judecată apără dreptatea lui Dumnezeu în
salvarea acelora care cred în Isus. Ea declară că aceia care au rămas credincioși lui
Dumnezeu vor primi Împărăția. Terminarea acestei lucrări a Domnului Hristos va
marca încheierea timpului de probă al omenirii înaintea celei de-a doua veniri a
Domnului Hristos.”1
a. Evrei 8:1-5; 4:14-16
b. Daniel 7:9-27; 8:13,14; 9:24-27
c. Numeri 14:34
d. Ezechiel 4:6
e. Levitic 16
f. Apocalipsa 14:6-7; 20:12; 14:12; 22:12
Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?
Ce ai învățat despre planul de salvare ce nu știai deja sau ce nu înțelegeai
înainte?
Cum să ne rugăm
Când te rogi imaginează-ți-L pe Isus – Marele nostru Preot – rugându-se
pentru tine și luând rugăciunile tale înaintea Tatălui, ca mijlocitor perfect.
Gândește-te la ce face El acum pentru tine – judecându-te după bunătatea Sa – și
apoi roagă-te cu bucurie și încredere în terminarea lucrării Lui pentru tine.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează un pastor, profesor, prezbiter sau pe cineva despre care crezi
că are cunoștințe solide despre însemnătatea și scopul Sanctuarului. Pune-i
următoarele întrebări:
Care crezi că este cel mai important element din slujba din Sanctuar?
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 312.
Ce povestire sau pasaj din Biblie îți amintește cel mai mult de minunata
lucrare de salvare a lui Dumnezeu?
Ce crezi că înseamnă Sanctuarul Ceresc?
În oglindă
În timp ce te gândești la acest studiu, care crezi că este cea mai plină de
însemnătate parte?
Lecția 21 – Rămășița și misiunea bisericii
Roagă-i pe cursanți să reflecteze la interviurile pe care le-au efectuat în ultimele săptămâni. Care dintre ele a avut cel mai mare impact asupra lor și de ce? Care parte din studiu i-a ajutat cel mai mult să crească?
Pe parcursul acestei lecții, roagă-i să se roage împreună cu partenerii lor pentru a se devota total cauzei.
Obiectiv: Studenții vor descoperi responsabilitatea minunată și sfântă de a invita oamenii să-L cunoască pe Salvator și se vor uni pentru a răspândi adevărul Evangheliei în lume.
Povestire introductivă
Sfârșitul cărții Apocalipsa conține o provocare a credincioșiei. Poporul lui
Dumnezeu va avea la sfârșitul timpului o serie de semne care îi vor distinge de
ceilalți. Aceste semne, conform Bibliei, vor fi clare. Observă accentul pe care
Apocalipsa îl pune pe cei credincioși.
„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa
lui Isus.” (Apocalipsa 14:12)
„Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în
temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii
credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2:10)
„Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul
domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu
El, de asemenea, îi vor birui.” (Apocalipsa 17:14)
Este clar că la sfârșitul timpului poporul lui Dumnezeu va avea anumite
însușiri:
1. Păzesc poruncile lui Dumnezeu.
2. Vor fi persecutați pentru credința lor.
3. Credința lor va fi o dragoste profundă stăruitoare pentru Isus și Cuvântul Său.
Următoarea ilustrație îmi amintește de rămășița poporului lui Dumnezeu de
la sfârșit:
„Când orașul Pompei a fost distrus de erupția vulcanului Vezuviu, au fost
mulți oameni îngropați în ruine. Unii dintre ei au fost găsiți în pivnițe, de parcă s-ar
fi dus acolo pentru siguranță. Unii au fost găsiți în camerele de sus ale clădirilor.
Dar unde a fost găsită santinela romană? Stătea la poarta orașului, unde a fost pusă
să stea de căpitan, cu mâinile încă pe armă. Acolo, în timp ce pâmântul se zguduia
sub el, acolo, în timp ce valul de cenușă și tăciune îl acoperea – nu și-a părăsit
postul. Și tot acolo, după o mie de ani, a fost găsit acest om credincios.”1
Isus le-a vorbit ucenicilor despre ce înseamnă a fi un urmaș autentic. În timp
ce citești declarația de mai jos, observă lupta dintre urmașii credincioși și cei care
care greșesc. Alege azi să fii unul dintre urmașii credincioși ai lui Dumnezeu.
Această povestire rezumă diferența dintre adevărata rămășiță și aceia care cred cu disperare că sunt rămășița ca drept de la naștere. Acest pasaj pe care ne vom concetra atenția este: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei.” Expresia „rămâneți în Cuvântul Meu” înseamnă mai mult decât a crede. Implică și „să faci sau să asculți”. Pe măsură ce participanții privesc la această întâmplare, întreabă-i ce paralele văd între modul de gândire al fariseilor și felul în care unii gândesc în ziua de azi.
Viața lui Hristos
Ioan 8:30-37
„Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El. Şi a zis iudeilor care
crezuseră în El: «Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.» Ei I-au răspuns: «Noi
suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu:
„Veţi fi slobozi!”?» «Adevărat, adevărat vă spun», le-a răspuns Isus, «că oricine
trăieşte în păcat este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă,
rămâne pururi. Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. Ştiu că
1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 143.
sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în
voi Cuvântul Meu.»”
Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.
După ce participanții vor fi trecut prin toate pasajele despre rămășiță, roagă-i să facă rost de o copie a Anuarului Adventiștilor de Ziua a Șaptea. Este un dosar ce conține toate organizațiile adventiste din lume, împărțite după poziționarea geografică. Spune-le să aducă și o hartă și un glob pământesc și să se uite prin anuar și să se roage pentru diferiți oameni, școli, spitale, misiuni și organizații din jurul lumii. Întreabă-i ce ar vrea ca alții să se roage pentru ei.
Noi credem
Rămășița și misiunea bisericii
„Biserica universală este compusă din toți aceia care cred cu adevărat în
Hristos. Dar, în zilele sfârșitului, un timp de apostazie foarte răspândit, o rămășiță
a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Această
rămășiță anunță sosirea ceasului judecății, proclamând mântuirea prin Hristos și
vestind apropierea revenirii Sale. Această proclamare este simbolizată prin cei trei
îngeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecății din ceruri și are ca efect
o lucrare de pocăință și reformă pe Pământ. Fiecare credincios este chemat să
participe personal la această lucrare mondială de mărturisire.”2
a. Apocalipsa 12:17; 14:6-12; 18:1-4
b. 2 Corinteni 5:10
c. Iuda 3, 14
d. 1 Petru 1:16-19
e. 1 Petru 3:10-14
f. Apocalipsa 21:1-14
Cum să ne rugăm
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 152.
Când te rogi săptămâna aceasta, fă o listă cu domeniile din viața ta spirituală
în care vrei să devii mai credincios și apoi roagă-te pentru fiecare dintre ele în
fiecare zi a acestei săptămâni.
Mai mult decât cuvinte
Alege o persoană din biserica ta despre care crezi că este un urmaș
credincios a lui Hristos și pune-i următoarele întrebări:
Din înțelegerea ta a Bibliei, descrie cum crezi că va fi rămășița din zilele de
pe urmă.
Gândește-te la o persoană despre care crezi că poate fi caracterizată ca un
urmaș credincios al lui Hristos. Care sunt câteva dintre angajamentele și calitățile
acestei persoane?
În oglindă
Gândește-te la momentele finale ale istoriei Pământului, imaginează-ți cum
vor fi și notează ce speranțe și așteptări ai când lumea veche trece și cea nouă
începe.
Asemenea lui Isus: Tineri
Lecţia 1 – Sfintele Scripturi
Obiectiv: Cursanții vor descoperi autoritatea, scopul și puterea Cuvântului lui Dumnezeu în viața credinciosului.
Întrebările deschise caută să arate cât de dificil poate fi să comunici cu oamenii. Dacă ai doar două minute să trimiți un mesaj, care ar fi natura acestui mesaj? Probabil ai zice doar ce este absolut necesar.
Roagă-i pe cursanți să împărtășească răspunsurile cu partenerii lor. De ce au ales să comunice ceea ce și-au notat? Cum își imaginează că arată comunicarea cu oamenii din perspectiva lui Dumnezeu?
Întrebări deschiseA trebuit vreodată să trimiți un mesaj unei persoane, dar nu ai putut să faci
acest lucru din cauza unui obstacol în comunicare? Cum te-ai simțit? Împărtășește
întâmplarea.
Să presupunem că ai un copil de 12 ani. Ai două minute la dispoziție să-i
transmiți informația care i-ar fi de cel mai mare ajutor pentru supraviețuire și
fericire. Ce îi vei spune? (Notează-ți sfaturile.)
Povestirea introductivă are ca țintă explicarea rolului Scripturii din viața noastră de zi cu zi. În mod special la tineri, credința și convingerile există într-o parte a vieții lor separată de cea a acțiunilor, obiceiurilor și faptelor. Sarcina principală a tinerilor este să unească cele două părți. De la început avem nevoie să decidem în ce fel se va raporta această Carte la viețile noastre și cum ne vom reorganiza viețile pentru a trăi după mesajul ei.
Povestire introductivă
Nu sunt un tip senzațional atunci când vorbesc cu tinerii. Odată, totuși, nu
am rezistat tentației de a fi aspru. Când am început predica am anunțat „Destul! E
ridicol! Ce facem? Ce are de zis cartea asta ce este relevant și pentru noi?” Am
început să rup pagini la întâmplare din Biblie, mototolindu-le și aruncându-le pe
jos. Am avut chiar tupeul să calc câteva din ghemotoace în picioare.
Le captasem atenția! Exclamările răsunau în capelă ca focurile de armă pe
câmpul de bătălie. Studenții se holbau la mine cu groază, uimiți de tratamentul
meu blasfemic față de Sfânta Scriptură. Adulții mai în vârstă din spatele sălii au
început să murmure cum să scape de mine înainte de a influența și mai mult în rău
mințile tinere și inocente.
„Calmați-vă”, am zis în cele din urmă. „Toți cei care mă cunosc știu că nu aș
rupe niciodată o Biblie. Am luat doar un roman de dragoste și l-am pus în coperțile
Bibliei.” (Nu am nicio problemă cu defăimarea romanelor.) Tensiunea a cedat
puțin, dar înainte să pierd atenția grupului, am pus o întrebare: „Ce este mai grav –
distrugerea Cuvântului lui Dumnezeu în mod public sau ignorarea zilnică în tăcere
a acestuia?”
Este un mod șocant de a aborda subiectul Scripturii, dar gândește-te la
cuvintele pe care Ioan le-a scris cu ani în urmă. Scriitorii Bibliei au ales proverbele
și povestirile din Biblie pentru că acestea comunică ceea ce este vital să știm
despre Dumnezeu.
Pasajul cel mai important este: „Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” Asemenea scrisorii de două minute pe care studenții au scris-o mai devreme, Scriptura ne este dată pentru a ne echipa cu ceea ce avem nevoie. Conform Bibliei, ce speră Ioan să ducă aceasta la îndeplinire?
Viața lui Hristos
Ioan 20:24-31
„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
Ceilalţi ucenici i-au zis deci: «Am văzut pe Domnul!» Dar el le-a răspuns: «Dacă
nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în
semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.» După
opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când
erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: «Pace vouă!» Apoi a zis
lui Toma: «Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi
pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.» Drept răspuns, Toma I-
a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!» «Tomo», i-a zis Isus, «pentru că M-ai
văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.» Isus a mai făcut înaintea
ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile
acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”
Secțiunea Noi credem declară pe scurt doctrina fundamentală. Frumusețea credinței adventiste este dedicarea față de Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru înseamnă să spui „Aceasta este ceva ce nu am văzut niciodată până acum”. După ce participanții citesc declarațiile, roagă-i să se gândească în ce fel sunt alte religii sau denominațiuni diferite.
Noi credem
„Sfânta Scriptură [...] constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin
inspiraţie divină, prin oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris
mişcati de Duhul Sfânt.”1 Tot ceea ce ne trebuie pentru mântuire găsim în Biblie.
De fapt, prin Biblie, Dumnezeu ne descoperă cine este El şi cine suntem noi în
relaţie cu El. Biblia revelează o imagine demnă de încredere a lui Dumnezeu şi
devine ghidul autoritar pentru oamenii care-L urmează.
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Sfânta Scriptură. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Pe măsură ce cursanții caută fiecare verset, vor face două lucruri deodată: vor parafraza și vor nota un șir de referințe (pune-i să-și facă un ghid de referință pe subiecte la începutul Bibliei, ca să poată găsi pasajele mai târziu).
Asigură-te că înțeleg cum să-şi însemneze Biblia. Dacă începi să-ţi scrii şi tu în Biblie odată cu ei, le va fi mai ușor. Notează numele lecției și primul verset din studiu la începutul Bibliei (de exemplu, „1 – Scripturile a. 2 Petru 1:20-21”), apoi mergi la 2 Petru 1:20-21, citește versetul, apoi scrie în ghidul de studiu o parafrazare scurtă a acestui verset. Pune participanții să facă același lucru. Pune-i să-și sublinieze versetul în Biblie (pot folosi creioane colorate și să scrie cu o anumită culoare în funcție de studiu sau să folosească un creion și o riglă – cum vor) și lângă verset să scrie următorul verset din studiu: „1 b. 2 Timotei 3:16”.
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 4.
Continuați acest proces de căutare a versetelor, de parafrazare și creați astfel un șir de referințe. Cu timpul se vor descurca singuri și vor nota totul mai repede.
Citește următoarele versete și parafrazează-le pe scurt folosind cuvintele
tale. Nu folosi aceleași cuvinte sau expresii din text – fii creativ!
a. 2 Petru 1:20,21
b. 2 Timotei 3:16
c. Evrei 1:1,2
d. Evrei 4:12
e. Ioan 5:39
f. Psalmi 119:105
g. Proverbe 30:5
h. 1 Tesaloniceni 2:13
i. Iacov 1:22-25
Care dintre aceste versete îți vorbește în mod special despre Cuvântul lui
Dumnezeu în viața ta? De ce?
Pe măsură ce cursanții studiază cu partenerii lor, roagă-i să împărtășească versetul sau pasajul care le-a atins inima și pune-i să explice de ce cred că este așa.
Pentru tineri, rezumarea și comunicarea esenței crezurilor lor este un exercițiu important. La sfârșitul fiecărei secțiuni de referințe, invită-i să le spună în cuvintele lor.
Întreabă-i: Care dintre aceste versete ți-a vorbit în mod special?Eu cred: Roagă-i să-și noteze ceea ce cred despre Biblie, bazat pe ceea ce
știu în acest moment.
Eu cred
Scrie ceea ce crezi despre Biblie, bazat pe ceea ce ai studiat până acum.
Cum să ne rugăm
„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea
mea.” (Psalmi 109:105)
Scrie-I o rugăciune lui Dumnezeu despre o parte a vieții tale care are nevoie
de îndrumarea Cuvântului Său.
Interviurile personale le permit unui număr variat de oameni să interacționeze cu studentul. Asemenea interviuri sunt relativ ușor de executat și nu sunt deloc cronofage. Cheia este să selectezi persoana potrivită pentru interviu. Nu este întotdeauna o idee bună să aleagă pe cineva necunoscut. Oricum ar fi, scopul este să pună întrebări bine gândite.
Mai mult decât cuvinte
Intervievează o persoană cunoscută despre experiența ei cu privire la
încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. Iată câteva întrebări pe care le poți pune:
1. În care moment al vieții tale ai ajuns să crezi că Biblia este Cuvântul lui
Dumnezeu pentru tine?
2. În ce moment a fost Biblia o adevărat sursă de putere pentru tine? Ai avut
momente când te-ai îndoit de Cuvântul lui Dumnezeu?
3. Dacă ai putea să alegi doar o povestire din Biblie, pe care ai alege-o
pentru a ajuta un prieten să-L cunoască pe Dumnezeu? De ce?
Verificarea pământului
Ce tip de pământ te reprezintă cel mai mult (Matei 13:3-8; 18-23)? Cum poți
face pământul din inima ta să fie mai receptiv la Cuvântul lui Dumnezeu în viața
ta?
Această secțiune de jurnal va sugera o varietate de îndemnuri. Este o idee bună să obișnuiești studenții să-și noteze lucruri încă de la începutul studiului, chiar dacă nu pare să fie activitatea lor preferată. Impactul pe termen lung a reflecțiilor contemplatitve merită acest efort.
În oglindă
Dacă Dumnezeu ar avea doar două minute pentru a-ți transmite un mesaj
scris, scrie ce crezi că ți-ar spune – ai în vedere ceea ce știi despre scopul, persoana
și puterea Cuvântului Său.
Lecția 2 – Trinitatea
Lecția despre Sfintele Scripturi este ceva ce se dezvoltă pe parcursul întregului studiu. Experimentarea Cuvântului lui Dumnezeu este un proces, iar pe parcursul săptămânilor ce urmează este posibil ca perspectiva și dragostea studenților pentru Cuvântul lui Dumnezeu să crească.
Obiectiv: Studenții vor întâlni misterul și relația minunată a Sfintei Treimi și vor vedea cât de incredibil de real devine Dumnezeu.
Trinitatea este un subiect greu din multe puncte de vedere. Una dintre probleme are de-a face cu limitarea cunoștințelor și experienței umane. Știm doar ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit. Din păcate, secole întregi ne-am chinuit să descriem și să definim divinitatea. „Cum explici un Dumnezeu cu trei nume?” „Este un Dumnezeu cu trei personalități?” „Un Dumnezeu care funcționează în trei feluri diferite?” Dacă aplicăm ceea ce am descoperit în Evanghelia lui Ioan săptămâna trecută, deși nu știm fiecare poveste și fiecare adevăr, știm destule ca să credem. Cheia este să nu încercăm să explicăm sau să definim Trinitatea; mai degrabă, sarcina creștinului este să cunoască Trinitatea.
Cele două Întrebări deschise caută să antreneze studenții și partenerii lor să se gândească la noțiunea că noi putem cunoaște oamenii (și pe Dumnezeu) doar în măsura în care aceștia ni se descoperă.
Întrebări deschise
La care membru al Trinității (Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt) te raportezi cel mai
mult? De ce?
Cum crezi că te-ar descrie cel mai bun prieten al tău? Cât de bine crezi că te
cunoaște? Pe axa de mai jos, indică în ce măsură te înțelege persoana care te
cunoaște cel mai bine.
1 2 3 4 5
__________________________________________________________________
Te cunoaște foarte puțin Te cunoaște complet
Ți-ar plăcea să fii Moise și să primești acest răspuns de la Dumnezeu?
„Moise a zis lui Dumnezeu: «Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le
voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”, şi mă vor întreba: „Care
este Numele Lui?”, ce le voi răspunde?» Dumnezeu a zis lui Moise: «Eu sunt Cel
ce sunt.» Şi a adăugat: «Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte
«Eu sunt» m-a trimis la voi.”»” (Exod 3:13,14)
„EU SUNT.” Ce fel de răspuns e ăsta? De ce trebuie să fie așa un mister?
Dă-mi o definiție clară a ceea ce Tu ești și cum să Te numesc și totul va fi OK.
Poate că ți-a trecut acest lucru prin minte. Dar Dumnezeu ne descoperă nu doar
ceea ce avem nevoie să cunoaștem, ci și ceea ce putem cunoaște. De ce atâta
mister? Nu este pentru că Dumnezeu se ascunde. El se folosește de orice cale
pentru a ne descoperi caracterul Său cât mai clar. Atunci când privim la cine este
Dumnezeu este important să avem în vedere două lucruri: 1. Dumnezeu S-a
descoperit pe Sine suficient de clar ca noi să-L putem iubi și să-I putem sluji. 2.
Dorința lui Dumnezeu este să ne descopere tot mai multe despre El în fiecare zi,
fiecăruia dintre noi.
Povestire introductivă
Eram în Africa cu un grup misionar, țineam întâlniri și ofeream servicii
medicale, când Jaci a înălțat o rugăciune memorabilă. Extenuată și epuizată fizic și
spiritual, s-a rugat: „Doamne, nu simt că aș avea ceva de dăruit azi. Tată,
împrumută-mi inima Ta azi și o voi dărui.”
Deși Jaci nu susține că știe totul despre Dumnezeu, ea știa destule despre El
pentru a realiza că are nevoie de El în acel moment. Poate că tot ce știa despre
Dumnezeu era „Eu sunt Cel ce sunt” – și ar fi fost de-ajuns. Pentru restul zilei
slujirea celorlalți a fost mai importantă decât propriul ei confort, mai importantă
decât grijile ei interioare și emoțiile contradictorii. Dacă ai fi întrebat-o, nu ar fi
susținut că știe totul despre Dumnezeu, nici nu ar fi zis că este mereu aproape de
El. Dar știa destule despre Dumnezeu și despre cum e El: altruist, plin de milă și cu
inima sfâșiată la vederea suferinței umane. Această listă de trăsături ar putea
continua la nesfârșit. De ce? Pentru că Dumnezeu încă ni Se descoperă. Dar pentru
acum, compasiunea și slujirea altruistă pot deveni un stil de viață. Jaci nu a mai
fost aceeași după acea experiență.
Trinitatea este un cuvânt pentru a-L descrie pe Dumnezeu – Tatăl, Fiul și
Duhul Sfânt. Ca și noi, Dumnezeu are personalitate. Are un caracter. Dar tot ce
putem ști despre El este ceea ne descoperă El. Problema, în înțelegerea Trinității,
apare atunci când încercăm să definim sau să explicăm în totalitate sau să definim
natura, personalitatea și persoana lui Dumnezeu. În loc „să-ți dai seama cum e”,
încearcă să-L lași pe Dumnezeu să ți Se descopere prin Cuvântul Său. Permite-I să-
ți arate inima Lui. Vei fi confuz dacă te concentrezi pe „ce e” Trinitatea, dar te vei
trezi schimbat când vei vedea „cine e” Trinitatea.
Partea cea mai importantă a secțiunii Viața lui Hristos sunt numele Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt. Tindem să ne raportăm cel mai mult la Isus, din cauza umanității Sale. Odată ce devenim părinți putem să ne identificăm cu Tatăl, într-o oarecare măsură – dar Duhul Sfânt? Mulți cred că Duhul Sfânt este o forță, o putere sau o conștiință eterică. Hristos dezvăluie secretul Duhului Sfânt când menționează că „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. Când vei ajunge la lista cu versete despre Duhul Sfânt o să fie greu să îți dai seama dacă Isus se referă la Duhul Sfânt sau la Sine.
Viața lui Hristos
Matei 28:18-20
„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: «Toată puterea Mi-a fost
dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-
i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce
v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.»
Amin.”
Noi credem
Trinitatea
„Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o unitate a trei
Persoane coexistând din veşnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic,
atotcunoscător, mai presus de toate şi pretutindeni prezent. El este infinit şi mai
presus de înţelegerea omenească, dar cunoscut totuşi prin faptul că S-a descoperit
pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de închinare, adorare şi slujire de către
întreaga creaţiune.”1
Citește următoarele versete și parafrazează-le pe scurt în cuvintele tale.
Gândește-te la ceea ce spun despre cine este Dumnezeu și ce putem cunoaște
despre El.
a. Deuteronom 6:4
b. Matei 28:19,20
c. 2 Corinteni 13:14
Dumnezeu Tatăl
„Dumnezeu Tatăl cel veşnic este Creatorul, Izvorul, Susţinătorul şi Stăpânul
întregii creaţiuni. El este drept şi sfânt, milos şi îndurător, încet la mânie, plin de
bunătate şi credincioşie. Calităţile şi capacităţile manifestate în Fiul şi Duhul Sfânt
caracterizează, de asemenea, pe Tatăl.”2
Citește următoarele versete și parafrazează-le pe scurt în cuvintele tale. Cum
este descris Tatăl în Cuvântul lui Dumnezeu?
a. Geneza 1:1
b. Ioan 3:16
c. Ioan 14:8-11
După ce ți-ai marcat aceste versete în Biblie, care trei caracteristici ale lui
Dumnezeu Tatăl sunt cele mai importante pentru tine? Care pasaje descriu aceste
calități?
Dumnezeu Fiul
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 16.
2 Ibid., p. 28.
„Dumnezeu Fiul cel veșnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create
toate lucrurile, prin El se descoperă caracterul lui Dumnezeu, se aduce la
îndeplinire mântuirea neamului omenesc și lumea este judecată. De-a pururi
Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. El a fost
conceput de Duhul Sfânt și născut din fecioara Maria. El a trăit și a fost ispitit ca
orice ființă omenească, dar a exemplificat în viața Lui, în mod desăvârșit,
neprihănirea și iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea
lui Dumnezeu și a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu. De
bună voie, El a suferit și a murit pe cruce pentru păcatele noastre și în locul nostru,
și a fost înviat din morți, S-a înălțat la cer, ca să slujească în Sanctuarul ceresc în
favoarea noastră. El va veni iarăși în slavă pentru a aduce eliberarea finală
poporului Său și restatornicirea tuturor lucrurilor.”3
a. Ioan 1:1-3,14
b. Luca 1:35
c. Coloseni 1:13-20
d. Ioan 10:30
După ce ți-ai marcat aceste versete în Biblie, care trei caracteristici ale lui
Dumnezeu Fiul sunt cele mai importante pentru tine? Care pasaje descriu cel mai
bine aceste calități?
Dumnezeu Duhul Sfânt
„Dumnezeu Duhul cel veșnic a fost activ împreună cu Tatăl și cu Fiul în
lucrarea creațiunii, a întrupării și a răscumpărării. El i-a inspirat pe scriitorii
Sfintelor Scripturi. El a umplut viața Domnului Hristos cu putere. El atrage și
convinge ființele omenești și, pe aceia care răspund, El îi renaște și îi transformă
după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și de Fiul spre a fi totdeauna cu copiii
3 Seventh-day Adventists Believe, p. 36.
Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da
mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.”4
a. Geneza 1:1,2
b. Ioan 14:16-18,26
c. Faptele Apostolilor 1:8
d. Efeseni 4:11,12
După ce ți-ai marcat aceste versete în Biblie, care trei caracteristici ale lui
Dumnezeu Duhul Sfânt sunt cele mai importante pentru tine? Care pasaje descriu
cel mai bine aceste calități?
Gândește-te la cum ai descrie persoana și lucrarea Duhului Sfânt unui copil.
Ce ilustrații sau analogii ai folosi?
Cum să ne rugăm?
Scrie o rugăciune fiecărei Persoane a Trinității, bazat pe ceea ce știi despre
Ele. Cere-I lui Dumnezeu să ți Se descopere mai mult săptămâna aceasta.
Dacă studenții din grup au nevoie de ajutor să găsească o persoană pentru interviu, pune-i să se intervieveze întâi între ei. Oricine ar fi acea persoană, alege mereu pe cineva din biserică care apreciază oportunitatea de a împărtăși.
Mai mult decât cuvinte
Interviu: Invită o persoană cunoscută care a studiat despre Trinitate să-și
împărtășească părerile cu tine într-un scurt interviu. Întreabă:
Cum descrii diferitele persoane ale Trinității? În ce modalități poți explica
relația Lor? De ce crezi că Biblia Îl descrie pe Dumnezeu în aceste trei
personalități?
În oglindă
4 Seventh-day Adventists Believe, p. 58.
Ia-ți câteva momente pentru a reflecta la ce ai descoperit săptămâna aceasta
despre Trinitate și nu înțelegeai înainte. Ce vrei să-I spui lui Dumnezeu azi despre
cine crezi tu că este?
Lecția 3 – Marea Luptă
La începutul acestei lecții, roagă-i pe cursanți să împărtășească cum au decurs interviurile lor și ce fel de răspunsuri au primit din această activitate.
Obiectiv: Participanții vor observa natura răului și problemele esențiale cu privire la felul în care oamenii pot înțelege mai bine caracteristicile lui Dumnezeu, precum libertatea, voința, dragostea și războiul.
Întrebări deschise
Oamenii te caracterizează ca fiind o persoană cu voință puternică sau ești
mai degrabă relaxat și calm? Care crezi că sunt câteva puncte tari și slabe ale
acestor două tipuri?
1 – Trăiesc în fiecare zi conștient de războiul dintre bine și rău.
5 – Rareori iau în considerare realitatea războiului supranatural ce are loc.
1 2 3 4 5
__________________________________________________________________
Conștient Rareori mă gândesc
Dacă ai călători în țări unde războiul stă să izbucnească, ai simți tensiunea
constantă din acel loc. Oamenii trăiesc fiind conștienți de proximitatea inamicului.
Americanii se gândeau rar la siguranța și securitatea lor până la 11 Septembrie
2001. Când terorismul a atacat Statele Unite, a devenit clar faptul că inamicul este
în apropiere.
Unul dintretre scopurile noastre din această lecție este să acceptăm realitatea că acest război există și, fie că îți place sau nu, tu faci parte din el. Povestirea introductivă descrie abordarea jucăușă a băieților buni și răi de pe terenul de joacă. Dar secțiunea Viața lui Hristos are patru locuri unde lupta este foarte reală.
Când te uiți la aceste povestiri, ia în considerare următoarele întrebări: „Care este unghiul de abordare al Satanei? Ce încearcă să facă cu Isus? Cum vor afecta aceste hărțuieli viața și misiunea lui Hristos?”
Povestire introductivă
Fiul meu s-a uitat peste umăr la copiii care țipau și se alergau la locul de
joacă. A venit la mine să raporteze situația bătăliei ce a erupt între două grupuri.
„Fetele astea încearcă să ne prindă”, a turuit mândru fiul meu, „și eu sunt unul
dintre băieții răi!” Apoi s-a uitat să vadă reacția mea la autoproclamarea sa de băiat
rău.
Am zâmbit. „Pe ele, răule!” Și a plecat la război. În scurt timp cele trei fete
l-au capturat și l-au pus în „închisoare”. Până la urmă, e doar un joc, nu? Fete
bune, băieți răi?
Fiul meu și-a dorit întotdeauna să fie băiatul rău. Ca să fiu sincer – asta m-a
îngrijorat puțin. De ce? Băieții răi sunt, ei bine, răi. Viața reală nu este un loc de
joacă. Când trăim prin rutina fiecărei zile, există un război peste tot în jurul nostru,
cu oameni reali și victime reale. La sfârșitul zilei nu e la fel de ușor ca atunci când
te scuturi de praful de la locul de joacă, te duci acasă să mănânci un sendviș și să
faci „băiță”. Cea mai periculoasă atitudine pe care o poți avea în timpul unui
război, probabil, este noțiunea eronată că nu există război, nu există pericol și nu
există nicio tabără de partea căreia să lupți.
Isus a intrat în zona de război când S-a născut. Dar vizita Sa din pustie,
pentru a se pregăti pentru misiunea Sa, este un punct special în care s-a intensificat
lupta dintre Hristos și Satana. Privește la marea luptă dintre Hristos și Satana din
pustie, văzând cele două armate ciocnindu-se, și gândește-te la ce înseamnă acest
război.
Propoziția cea mai importantă este: „Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” În versetele ce urmează Satana Îl ispitește pe Isus să evite Calvarul – să aleagă o altă cale mai degrabă decât calea Tatălui.
Viața lui Hristos
Luca 4:1-13
„Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în
pustiu, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în
zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. Diavolul I-a zis: «Dacă
eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.» Isus i-a
răspuns: «Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese
din gura lui Dumnezeu.”» Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o
clipă toate împărăţiile pământului şi I-a zis: «Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava
acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei
închina înaintea mea, toată va fi a Ta.» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Înapoia Mea,
Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I
slujeşti.”» Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului
Templului şi I-a zis: «Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; căci este
scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească” şi: „ei Te vor lua pe mâini, ca
nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” Isus i-a răspuns: «S-a spus: „Să
nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”» După ce L-a ispitit în toate felurile,
diavolul a plecat de la El, până la o vreme.”
Fraza cea mai important din acest pasaj este: „Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie. Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre. Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: «Înapoia Mea, Satano!»” Petru nu-și putea imagina că Isus va fi ucis. Conflictul implică calea omului versus calea lui Dumnezeu.
Marcu 8:27-33
„Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus
următoarea întrebare: «Cine zic oamenii că sunt Eu?» Ei I-au răspuns: «Ioan
Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: unul din proroci.» «Dar voi», i-a întrebat El, «cine
ziceţi că sunt Eu?» «Tu eşti Hristosul!», I-a răspuns Petru. Isus le-a poruncit cu
tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. Atunci a început să-i înveţe că
Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai
de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie. Le spunea lucrurile
acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre. Dar Isus S-a
întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: «Înapoia Mea,
Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile
oamenilor.»”
Propoziția cea mai importantă din acest pasaj este rugăciunea în care Isus I-o spune Tatălui: „Depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.” Greutatea păcatului este apăsătoare. Isus acceptă voința Tatălui Său – și Satana este din nou învins.
Marcu 14:32-38
„S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis
ucenicilor Săi: «Şedeţi aici până Mă voi ruga.» A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi
pe Ioan şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare. El le-a zis:
«Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!»
Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu
putinţă, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: «Ava – adică: Tată – Ţie toate
lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se
nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.» Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind.
Şi a zis lui Petru: «Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul
este neputincios.»”
Partea cea mai importantă din scena de la Calvar este: „Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Putea Hristos să facă acest lucru? Salvarea noastră depinde de refuzul Său de a Se salva pe Sine. Marea luptă dintre Hristos și Satana a început de foarte mult timp, dar esența luptei dintre ei este între voia Tatălui și voia sinelui.
Matei 27:39-43„Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: «Tu, care strici
Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu
Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!» Preoţii cei mai de seamă, împreună
cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: «Pe alţii i-a mântuit, iar
pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum
de pe cruce, şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum
Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”»”
Împarte acest studiu între tine și partenerul tău. Fiecare dintre voi să ia o
povestire și să pună următoarele întrebări:
1. Subliniază sau încercuiește versetul care crezi că este cheia înțelegerii
povestirii.
2. Descrie lupta care are loc în povestire.
3. În ce fel este adversarul în război cu Isus? Ce caută Satana să
îndeplinească?
4. În ce fel răspunde Isus și de ce crezi că răspunde așa?
5. Cum descriu aceste povestiriM luptă? Conform acestor povestiri, despre
ce este Marea luptă cu adevărat? (Limitează-ți răspunsurile la o propoziție.)
Împărtășiți răspunsurile, apoi lucrați împreună la următoarele întrebări:
1. Cu ce Îl ispitește Satana constant pe Isus?
2. Cum ai descrie răspunsul lui Isus la aceste dileme? Care este atitudinea
Sa?
3. Într-o propoziție sau două, spune care era voia lui Dumnezeu despre care
Isus a spus în grădină „Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu...”
4. Ce crezi că presupune din partea noastră să fim în stare să facem această
rugăciune în orice situație? În ce circumstanțe îți este cel mai dificil să te predai
voiei lui Dumnezeu?
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Marea luptă. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Una dintre cele mai importante caracteristici ale mesajului adventist este imaginea de ansamblu pe care o oferă în legătură cu originea păcatului și planul de mântuire.
Noi credem
Marea Luptă
Marea Luptă iese în evidență din peisajul vieții lui Hristos la fel ca niște
stânci mari ce își fac drum din pământ. Războiul dintre Hristos și Satana este și va
fi întotdeauna despre Eu versus altruism. Este un război al voințelor – voința ta
versus voința lui Dumnezeu.
„Întreaga omenire este în prezent cuprinsă în marea luptă dintre Hristos şi
Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa şi suveranitatea Sa asupra
Universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o fiinţă creată şi înzestrată
cu libertatea de a alege, prin înălţarea de sine, a devenit Satana, vrăjmaşul lui
Dumnezeu, care a dus la revolta unei părţi a îngerilor. El a introdus spiritul de
rebeliune în lumea aceasta atunci cînd a dus în păcat pe Adam şi pe Eva. Acest
păcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în omenire,
dezordine în lumea creată şi, în cele din urmă, nimicirea ei în timpul potopului.
Privită de întreaga creaţiune, această lume a devenit arena conflictului universal,
din care în cele din urmă Dumnezeul iubirii va fi îndreptăţit. Pentru a ajuta pe
poporul Său în această luptă, Domnul Hristos trimite pe Duhul Sfînt şi pe îngerii
Săi credincioşi să-l călăuzească, să-l ocrotească şi să-l susţină pe calea mântuirii.”1
a. Apocalipsa 12:4-9
b. Isaia 14:12-14
c. Ezechiel 28:12-18
d. Geneza 3
e. Geneza 6-8
f. 2 Petru 3:6
g. 1 Corinteni 4:9
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 98.
Care verset îți vorbește cel mai profund despre conflictul dintre Hristos și
Satana? De ce?
În timp ce îți construiești șirul de referințe, gândește-te ce cuvânt crezi că ar
descrie cel mai bine problema Marii lupte.
Fie că fac exercițiile practice (Cum să ne rugăm, Mai mult decât cuvinte, În oglindă) împreună sau separat, spune-le să-și ia câteva momente pentru a analiza și împărtăși câteva dintre experiențele lor cu partenerii.
Eu cred
Gândește-te cum i-ai răspunde cuiva care întreabă: „Cum pot crede sau sluji
unui Dumnezeu care permite celor nevinovați să sufere și celor vinovați să scape
nepedepsiți?”
Când privești în Scriptură la ceea spune despre cum păcatul a început și cum
Dumnezeu alege să îl rezolve, cum ai explica ce ai descoperit cuiva care nu știe
prea multe despre Biblie?
Cum să ne rugăm
Când te rogi „Tată, facă-se voia Ta, nu a mea”, fii explicit cu Dumnezeu în
legătură cu lucrurile care par să fie voia Sa și cu lucrurile pe care le vrei tu.
Mai mult decât cuvinte
Isus a ales să facă voia Tatălui Său și a mers pe calea aleasă de Tatăl –
singur în pustie, în conflict cu un prieten apropiat, în mijlocul unei decizii
importante, în fața lumii la Calvar. Singur. Printre prieteni. În fața unor decizii
mari. Gândindu-te la deciziile și luptele cărora trebuie să le faci față în viața ta,
gândește-te la căi tangibile de a-ți aminti că te afli în mijlocul unui război spiritual.
Fă aceste căi vizibile și practice. Eu îmi pun bucăți de scotch albastru pe vârful
adidașilor, ca atunci când alerg (singur) să-mi amintesc de voia Tatălui pentru viața
mea. Lângă telefon (unde iau decizii) mi-am lipit de birou: „Nu voia mea, ci voia
Ta”. Poți să-ți creezi căile tale proprii. Vechiul Testament este plin de simboluri
care au rămas în memoria credincioșilor.
Interviu: Întreabă pe cineva cum ar rezolva această dilemă:
Multor oameni le este dificil să se raporteze la un Dumnezeu care pare că e
incapabil sau nu vrea să răspundă la lucrurile rele care li se întâmplă oamenilor
inocenți din lume. Cum explici un Dumnezeu iubitor oamenilor când atât de mulți
oameni nevinovați suferă? Cum mă raportez la un Dumnezeu care pare departe sau
distant?
În oglindă
În ce fel vezi Marea luptă în viața ta? Dar în cei din jurul tău? Reflectă la cât
de orb sau conștient ești de lupta aceasta dintre bine și rău, un război între voia
umană și voia lui Dumnezeu.
Lecția 4 – Experiența mântuirii
Mare parte a războiului dintre Hristos și Satana se dezlănțuie pentru oamenii pe care Dumnezeu îi numește „copiii Săi”. Înainte de a continua cu această lecție, luați puțin timp pentru ca studenții să împărtășească din interviurile lor.
Obiectiv: Studenții vor intra în viețile celor care au fost pierduți, găsiți și refăcuți, pentru a experimenta puterea harului salvator al lui Dumnezeu în viețile lor.
Punctul central al acestei lecții nu este să rezolve toate problemele și întrebările legate de salvare, ci să răspundă la ceea ce ne spune Scriptura.
Povestirea despre Sabrina face clar adevărul harului uimitor al lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu face mai mult decât să ierte – el reface. La un moment dat, către sfârșitul acestei lecții, roagă-i pe studenți să îngenuncheze cu partenerii lor și să primească acest dar împreună.
Întrebări deschise
În care moment al vieții tale te-ai simțit cel mai departe de Dumnezeu? Ce
te-a ajutat să te apropii de El în acele momente?
Povestire introductivă
„Asta-i viața.” Aceasta era una dintre expresiile ei preferate, o propoziție pe
care o folosea atunci când lucrurile nu se întâmplau așa cum voia sau cum se
aștepta. O cunoșteam doar din micile declarații pe care le făcea în fața prietenilor ei
în gelateria în care am lucrat o vreme când eram în liceu. Sabrina era cu câțiva ani
mai tânără decât mine, dar tot îmi era teamă de ea. Era mereu îmbrăcată în negru,
iar părul ei vopsit în negru și slinos îi acoperea ochii. Deși vorbea rar, atunci când
o făcea, cuvintele ei prezentau ceea ce părul ei încerca să ascundă – viața ei era
goală, chiar lipsită de speranță.
Evitam să fiu eu acela care o întreba pe Sabrina „Pot să te ajut?” Deși am
reușit să scap de această experiență de câteva ori în timpul verii, odată nu am avut
de ales. A comandat înghețată – două cupe de ciocolată neagră. Când i-am înmânat
înghețata m-am holbat la încheieturile ei când a întins mâna după înghețată.
Mânecile ei lungi i s-au ridicat și au scos la lumină câte un tatuaj pe interiorul
fiecărei încheieturi – o lamă. Cine și-ar tatua o lamă de ras pe încheieturi? Sabrina.
Am sărit, din instinct, cornetul s-a răsturnat și acel moment penibil și teribil a
continuat până i-am refăcut înghețata.
Mai târziu, în același an, am reușit chiar să am o conversație cu ea. Pe când
închideam magazinul într-o seară, am întrebat-o despre tatuajele ei. „Nu știu”, mi-a
răspuns. „Mă gândesc des să mă sinucid, dar nu am tupeu, așa că m-am tatuat în
loc. Viața mea nu a fost prea grozavă. Asta-i viața.”
Aș vrea să zic că m-am rugat pentru ea sau cu ea. Dar nu am făcut-o. Eram
la fel de pierdut ca și ea – doar că nu știam. M-am întors la gelaterie doi ani mai
târziu când îmi vizitam orașul natal. Pe când studiam tuburile familiare de
înghețată, am auzit o propoziție familiară: „Pot să te ajut?” Am privit în sus – era
Sabrina. Dar nu cea pe care o cunoșteam. Cred că era prima dată când i-am văzut
ochii. Aproape nu-mi venea să cred că era ea. Am vorbit în timp ce-mi pregătea
înghețata. „Sabrina, ce s-a întâmplat?” A trebuit să întreb. Mi-a explicat cum L-a
cunoscut pe Hristos printr-un prieten și cum încerca să-și refacă viața. Când m-am
uitat la brațele ei, am văzut dovada unor operații dureroase de îndepăratare a
tatuajelor. A zâmbit. „A durut?”
„Da, dar asta-i viața”. A spus-o cu pace de data asta, făcându-mă să cred că
de data aceasta însemna ceva diferit. Am plecat cu o încredere nouă în puterea lui
Dumnezeu de a restaura complet viața cuiva și am început să mă gândesc să-L las
să transforme și viața mea.
De multe ori Isus a descris darul salvării ca „viață”. Scriptura descrie
experiența convertirii ca naștere:
„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat
dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii
lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12,13)
O asemenea naștere este de obicei un rezultat al puterii mesajului lui
Dumnezeu de salvare prin Cuvântul Său:
„Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci
dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care
rămâne în veac.” (1 Petru 1:23)
„El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel
de pârgă a făpturilor Lui.” (Iacov 1:18)
„Asta-i viața”. Sau „Asta da viață”. Aplică aceste două expresii despre viață
pe această povestire din viața lui Hristos în care Isus demonstrează într-un mod
minunat experiența salvării în restaurarea unui om care moare de lepră.
Nicio altă povestire nu pare să capteze efectele păcatului așa cum o face vindecarea leprei. Întreaga povestire este plină de propoziții importante. Cursanții pot alege propriul lor exemplu.
Viața lui Hristos
Marcu 1:40-45
„A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-
I zicea: «Dacă vrei, poţi să mă cureţi.» Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins
mâna, S-a atins de el şi i-a zis: «Da, voiesc, fii curăţat!» Îndată l-a lăsat lepra, şi s-a
curăţat. Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numaidecât şi i-a zis:
«Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului şi adu pentru
curăţarea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.» Dar omul acela, după ce a
plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu
mai putea să intre pe faţă în nicio cetate; ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau
la El din toate părţile.”
În ce fel se aseamănă experiența leprosului și vindecarea sa cu experiența
noastră cu păcatul și salvarea?
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre cum poate un om să experimenteze darul mântuirii. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
În timp ce multe denominațiuni cred în neprihănire prin credință, nu știu să fie un rezumat mai profund și mai bine formulat decât cel ce urmează:
Noi credem
Experiența mântuirii
„În infinita Sa iubire şi milă, Dumnezeu a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut
păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca în El noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui
Dumnezeu. Conduşi de Duhul Sfînt, ne dăm seama de nevoia noastră, recunoaştem
păcătoşenia noastră, ne pocăim de nelegiuirea noastră şi manifestăm credinţa în
Isus, ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. Această credinţă, prin care
primim mântuirea, vine prin puterea divină a Cuvântului şi este darul harului lui
Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptăţiţi, înfiaţi ca fii şi fiice ale lui
Dumnezeu şi eliberaţi de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuţi din
nou şi sfinţiţi. Duhul reînnoieşte mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în
inimile noastre şi ni se dă puterea de a trăi o viaţă sfântă. Rămânând în El, devenim
părtaşi de natură divină şi avem asigurarea mântuirii, acum şi în ziua judecăţii.”1
Ce spun aceste pasaje despre experiența mântuirii?
a. Ioan 3:16
b. Romani 3:21
c. 2 Corinteni 5:17-21
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 118.
d. Galateni 4:4-7
e. Tit 3:3-7
f. Romani 8:14-17
g. Romani 10:17
h. Galateni 3:2
i. Romani 8:1-4
j. Romani 12:2
Care pasaje îți vorbesc cel mai mult despre puterea salvatoare a lui
Dumnezeu? Cum ai descrie experiența salvării unei alte persoane? Ce este și cum
poți să o obții?
Cum să ne rugăm
Citește 1 Ioan 5:13,14. Când te rogi, concentrează-te să-I mulțumești lui
Dumnezeu cu încredere pentru că ți-a oferit darul salvării. Poți să scrii rugăciunea
pe o hârtie, dacă vrei.
Mai mult decât cuvinte
Interviu: Invită pe cineva să-ți împărtășească povestirea convertirii sale.
Întreabă:
Cum ai ajuns să-ți predai viața lui Hristos? Care au fost circumstanțele
experienței tale de salvare? Cum trăiești într-o lumea a păcatului fiind sigur că ești
salvat? Cum îți reamintești de acea experiență?
Citește Marcu 5:18-20.
Spune-i unei persoane despre siguranța și bucuria pe care o simți fiind
„salvat”.
În oglindă
Ia-ți câteva momente de reflecție. De ce crezi că este dificil să experimentezi
darul mântuirii în lumea noastră azi? Ce obstacole sunt? Ce putem face pentru a le
permite oamenilor să primească darul gratuit al harului lui Dumnezeu în lumea
noastră ocupată?
Lecția 5 – Botezul
Înainte de a începe studiul despre botez, roagă-i pe cursanți să-și ia un moment pentru a împărtăși ce au învățat din interviurile și celelalte aplicații din săptămâna care a trecut.
Roagă-i pe studenți să discute despre botezul partenerului lor, dacă nu au făcut-o deja.
Obiectiv: Studenții vor înțelege natura, scopul și privilegiul minunat al botezului.
În acest studiu vom descrie relația noastră cu Tatăl prin diferite relații pe care le experimentăm pe Pământ: naștere, adopție și căsătorie. Experiența botezului este în multe feluri precum o adopție. Dar atunci când Dumnezeu ne adoptă, relația devine mai directă decât cea dintre oameni.
Întrebări deschise
Sunt de acord/Nu sunt de acord
Botezul este obligatoriu pentru cei care vor să fie salvați.
Povestire introductivă
Nașterea (experiența mântuirii), adopția (botezul) și căsătoria (legea lui
Dumnezeu) ne ajută să înțelegem ce înseamnă să fim într-o relație cu Dumnezeu.
Când ne naștem, primim viață. Cuvântul lui Dumnezeu, mesajul mântuirii, vine la
noi, credem și îl primim. De obicei, când suntem născuți, suntem născuți într-o
familie. Iar, din moment ce suntem păcătoși, numim experiența nașterii noastre
spirituale „a fi născut din nou”. Biblia folosește ideea de adopție pentru a descrie
viața nouă pe care o avem în „familia lui Dumnezeu”. (În lecția următoare vom
discuta despre căsătorie. Prin ea începe o familie nouă – și faci parte dintr-o alta.)
Biblia folosește aceste trei experiențe pentru a descrie cum relaționează
credincioșii cu Dumnezeu și familia Sa. Această lecție este despre experiența
schimbătoare de viață a botezului.
„După înmormântarea bunicii sale, Gary răsfoia Biblia uzată a bunicii și și-a
găsit numele pe pagina registrului de familie. Se aștepta să vadă numele său acolo,
dar nu se aștepta să vadă cuvântul ce era scris lângă – ADOPTAT. Gary era
derutat, rănit și mânios că nimeni nu i-a spus niciodată acest lucru. Nu a fost cea
mai bună cale să afle cum a ajuns în acea familie.”1
Adopție. Am folosit analogia într-o predică pe care am ținut-o la un centru
de tineret. După cântarea de sfârșit, un tânăr a venit la mine și mi-a spus: „Mersi
pentru predică. Dar când ai vorbit despre cum devenim copiii lui Dumnezeu prin
adopție nu prea ai menționat despre cum te simți când ești ales.” Avea dreptate.
Ratasem această perspectivă în totalitate. „Eu am fost adoptat”, a continuat, „și
pentru mine cel mai bun lucru din adopție e că, deși părinții mei biologici nu m-au
păstrat, cineva m-a ales. Înțelegi cât de important este să experimentezi cu adevărat
cum e să fii ales?” Nu înțelesesem, dar în acea seară Neal m-a ajutat să înțeleg.
Am căutat în Scriptură și am găsit asta:
„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi
fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să
fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului
Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” (Efeseni 1:4-6)
Ales. În lumea noastră păcătoasă și decăzută, Hristos folosește adopția
pentru a descrie intrarea noastră într-o viață nouă în familia Sa. El te-a ales pe tine.
Hristos a declarat:
„Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să
mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la
Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” (Ioan 15:16)
Hristos „ne-a ales” înainte ca noi să visăm măcar să-L alegem pe El. Dar
observă că ne arătăm acceptarea harului Său „primind” și „crezând”. Ioan descrie
această experiență în contextul lui Ioan Botezătorul care invita oamenii să
răspundă Salvatorului și să fie născuți în familia lui Dumnezeu. Vorbește cu
1 Warren Wiersbe, Being a Child of God, p. 21.
partenerul tău despre semnificația „credinței și primirii” și a „dreptului de a te
numi copil al lui Dumnezeu”.
Pasajul cel mai important este: „Celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” Acest pasaj descrie drepturile pe care le avem acum ca copii de drept, crezând și primindu-L pe Hristos.
Viața lui Hristos
Ioan 1:10-13
„El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A
venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor
ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu
din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
Când te gândești la propriul tău botez, în ce fel ideea de adopție și intrare
într-o familie nouă îți modelează ceea ce crezi despre botez?
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a şaptea despre botez. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Noi credem
Botezul
„Prin botez, noi mărturisim credința noastră în moartea și învierea lui Isus
Hristos și dăm mărturie privind moartea noastră față de păcat și hotărârea noastră
de a umbla într-o viață nouă. În acest fel, noi recunoaștem pe Hristos ca Domn și
Mântuitor, devenim poporul Lui și suntem primiți ca membri de către biserica Sa.
Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre și al
primirii Duhului Sfânt. El se săvârșește prin scufundarea în apă și este condiționat
de mărturisirea credinței în Isus și de dovezile pocăinței de păcat. El urmează
instruirii în adevărurile Sfintelor Scripturi și acceptării învățăturilor ei.”2
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 180.
a. Romani 6:1-6
b. Faptele Apostolilor 2:38
c. Faptele Apostolilor 16:30-33
d. Faptele Apostolilor 22:16
e. Coloseni 2:12,13
f. Matei 28:19,20
g. 1 Corinteni 12:13
Care este declarația ta de credință cu privire la botez?
Cum să ne rugăm
Citește rugăciunea pe care Isus I-o oferă Tatălui în Ioan 17. Gândește-te la
ce a cerut Isus atunci când S-a rugat pentru Sine, pentru ucenicii Săi și pentru toți
cei care aveau să devină ucenicii Săi de-a lungul timpului. Tu ești unul dintre aceia
pentru care El S-a rugat în urmă cu 2000 de ani. Vorbește cu Hristos în rugăciune
despre rugăciunea Sa și gândește-te să-I ceri câteva dintre lucrurile pe care El le-a
cerut pentru tine.
Mai mult decât cuvinte
Decide-te în ce fel vrei să fie botezul tău memorabil. Planifică evenimentul
într-un asemenea mod încât să fie o declarație plină de însemnătate atât pentru
Dumnezeu, cât și pentru credincioși cu privire la decizia ta. Care sunt câteva
lucruri care ai vrea să aibă loc, să fie spuse sau să fie experimentate în această
ocazie?
Interviu: Invită pe cineva să împărtășească semnificația botezului lor.
Ce i-a motivat să ia decizia de a fi botezați?
Ce s-a întâmplat la botezul lor ce nu vor uita niciodată?
Cum își reamintesc însemnătatea botezului lor?
În oglindă
O parte din botez este intrarea ta în familia bisericii. Cum te vezi făcând
parte din această familie? Ce vrei să faci pentru a sluji ca membru al familiei lui
Dumnezeu în biserica ta? Ce vei oferi familiei bisericii, despre care crezi că va
ajuta misiunea acesteia?
Lecția 6 – Creațiunea
Înainte de a începe studiul despre creațiune, roagă-i pe cursanți să-și întrebe partenerii ce parte a lecțiilor le-a fost de cel mai mare ajutor.
Obiectiv: Cursanții vor discuta semnificația lui Hristos ca Creator și vor primi lucrarea Sa de recreare în viețile lor.
Lecțiile Asemenea lui Isus caută să atragă fiecare credincios într-o relație profundă și eternă cu Isus și biserica Sa. Creațiunea este o parte puternică a acestui scop pentru că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este în mod personal responsabil de creație. Adesea, în discuțiile despre creațiune, oamenii – încununarea creției –sunt scăpați din vedere. Îmi plac plajele frumoase și surprizele montane, dar inima lui Dumnezeu a tresărit atunci când inima omului a bătut prima dată. De ce? Pare un mister pentru noi, dar cred că răspunsul este ascuns în înțelesul frazei „creați după chipul și asemănarea Sa”. Ce crezi că înseamnă acest lucru? Ia-ți timp să răspunzi la această întrebare.
Povestire introductivă
Eram pierdut în labirintul de portrete de hârtie expuse la grădiniță și mă
uitam de jur împrejur pentru a descoperi opera de artă creativă a fiului meu.
Picturile de pe pereți erau grozave. Liniile lor zimțate și culorile țipătoare vorbeau
despre pasiune și integritate individuală. Sau ceva de genul – nu sunt ceea ce ai
numi un expert în artă. Dar sunt un expert în localizarea lucrărilor fiului meu.
Semnul distinctiv al genialităţii sale artistice este un simplu abțibild pe care-l
aplică pe toate desenele sale. Nicio acțiune artistică nu este completă fără un
asemenea abțibild. Poate să fie o floare, o insectă, dar nota de final, încununarea,
este în mod inevitabil „Abțibildul”.
Am recunoscut repede desenul care părea să fie al fiului meu. În colțul din
stânga sus al unei creații în acuarelă de neidentificat era un abțibild roșu-negru cu o
gărgăriță. „Îl vezi pe al meu, tati?”, m-a întrebat înflăcărat.
Cu mândria tatălui lui Van Gogh am răspuns: „Bineînțeles. Ce abțibild
frumos!”
Cu o încredere în sine nonșalantă fiul meu mi-a răspuns: „Știu!”
Amplificarea frumuseții creației lui Dumnezeu este semnătura de calitate a
lucrării Sale, mândria operei Sale creative – un bărbat și o femeie. Au nume, fețe și
identități – la fel ca mine și ca tine. Umanitatea iese în evidență ca un abțibild
impresionant pe o lucrare deja frumoasă, semnalând gândurile cele mai mândre ale
lui Dumnezeu: Este al Meu și este bun. Ce creație! Ce creator! Privește povestea:
„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui
Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:27)
„Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a
făcut după asemănarea lui Dumnezeu. I-a făcut parte bărbătească şi parte
femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de «om», în ziua când au fost
făcuţi.” (Geneza 5:1,2)
De ce sunt oamenii o parte atât de vitală a creațiunii? Creatorul îi face pe
bărbat și pe femeie după chipul și asemănarea Sa. Noi suntem abțibildul de pe
creația Sa. Uită pentru un moment felul în care suntem azi. Imaginează-ți fața lui
Dumnezeu (dacă poți) plină de mândrie atunci când l-a creat pe Adam și pe Eva și
când a zis că „toate sunt foarte bune”. Cine este acest Dumnezeu care creează
creaturi după chipul Său, ca El?
„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia
Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea
păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată
zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe
pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie
domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” (Coloseni 1:13-16)
Ai înțeles? Mai citește un verset:
„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri
şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care
L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.” (Evrei
1:1,2)
Creatorul, cel care pune o ștampilă asupra lumii cu o imagine a Sa, sub
forma omenirii, este Fiul, Isus Hristos. Pe cât este de minunată realitatea lucrării de
creație a lui Dumnezeu, pe atât de frumoasă este realitatea angajamentului Său de a
ne reface drept creaturi prețioase ale Sale, devenind unul dintre noi.
Fraza cea mai importantă din Viața lui Hristos este: „Nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.” Deși limbajul lui Ioan este filosofic, faptul că Isus este un agent activ la Creațiune amplifică angajamentul Său față de rasa umană. Creatorul devine una cu creația Sa.
Viața lui Hristos
Ioan 1:1-14
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi
nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina
oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. A venit un
om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să
mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci
el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata
Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, şi lumea a
fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au
primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat
dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii
lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a
locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă
întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.”
Trăim înt-o lume care adesea ne oprește din a vedea frumusețea Creatorului
și a creației Sale. Unii argumentează că nu există un Creator, că doar șansa a dat
naștere existenței vieții pe Pământ cu milioane de ani în urmă. Dar cei care cred
raportul Bibliei cu privire la începuturile noastre sunt înfiorați de Creator și
întreabă: „Cine este acest Dumnezeu uimitor care a creat lumea la viață prin
suflarea Sa?”
Întrebări deschise
Ce crezi că înseamnă să fii făcut după „chipul și asemănarea lui
Dumnezeu”? Ce licăriri din Dumnezeu mai vezi în alți oameni?
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a şaptea despre creațiune. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Amintește-le cursanților că, atunci când creează lanțul de referințe despre poveștile Creației din Geneza 1 și 2, este recomandat să sublinieze propozițiile cheie și nu ambele capitole în totalitate. Este mai ușor de scos în evidență conturul săptămânii creaționale dacă subliniază doar părțile care descriu ceea ce a fost creat sau ziua în care a fost creat.
Noi credem
Creațiunea
„Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor și El a așezat în Scriptură
raportul autentic al activității Sale creatoare. În șase zile Dumnezeu «a făcut
cerurile și pământul» și toate ființele vii de pe pământ și S-a odihnit în ziua a
șaptea a acelei prime săptămâni. În acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument
permanent al încheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat și prima femeie au
fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării
creațiunii, dându-li-se stăpânire peste pământul întreg și fiind însărcinați cu
răspunderea de a se îngriji de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminată,
ea era foarte bună, declarând slava lui Dumnezeu.”1
a. Geneza 1
b. Geneza 2
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 68.
c. Exod 20:8-11
d. Psalmi 19:1-6
e. Psalmi 33:6,9
f. Psalmi 104
g. Evrei 11:3
Eu cred
Scrie propria declarație de credință cu privire la gloria creației. Poți alege să
te concentrezi pe frumusețe, unicitate și însemnătatea acestui eveniment sau te poți
decide să scrii despre convingerile tale în lumina ideilor actuale despre evoluție.
Cum să ne rugăm
În rugăciunile de săptămâna aceasta, conversează cu Dumnezeu despre
evenimentul creației. Poți să citești Geneza 1, să meditezi și să vorbești cu
Dumnezeu despre ce s-a întâmplat în fiecare zi a creațiunii. În cele din urmă, în
lumina minunii puterii creatoare a lui Dumnezeu, laudă-L pe Dumnezeu în această
săptămână pentru talentul Său creativ.
Mai mult decât cuvinte
Geniul creativ a lui Dumnezeu ne este descoperit în mai multe feluri. Cum
poți demonstra gloria lui Dumnezeu în lumea naturală sau în felul în care îți trăiești
viața ca încoronoare a lucrării Sale? Gândește-te la câteva căi palpabile de a face
acest lucru.
Interviu: Folosește următoarele întrebări:
Ce loc de pe Pământ îți amintește cel mai mult de puterea creatoare a lui
Dumnezeu și de ce? Ce experiență sau eveniment din viața ta te face să te gândești
la Creațiune? Ai avut vreodată o conversație cu cineva care nu crede în Dumnezeul
Creator? Descrie conversația și ceea ce ați discutat.
În oglindă
Scrie câteva gânduri în timp ce meditezi la crearea lumii, mai ales la
încununarea evenimentului – crearea oamenilor. Cum Îl glorificăm pe Dumnezeu
cu viețile noastre ca abțibild pe creația Sa? Reflectă la pasajul acesta și scrie-ți
gândurile și perspectiva.
Apocalipsa 14:7
„El zicea cu glas tare: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit
ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi
izvoarele apelor!»”
Lecția 7 – Legea lui Dumnezeu
Înainte de a începe această lecție, roagă-i pe studenți să împărtășească ce au învățat din interviurile de săptămâna trecută.
Obiectiv: Cursanții vor descoperi principiul de bază al guvernării lui Dumnezeu (dragostea) și vor determina cum funcționează regulile împărăției lui Dumnezeu.
Povestirea introductivă conectează limbajul juridic și atitudinile rudelor prin alianță (n.tr.: engl. in-laws). O asemenea relație este sortită pierii de la început dacă singura legătură este cea juridică.
Povestire introductivă
Am auzit toate glumele, mai ales în cadrul nunților, despre temutele rude
prin alianță. Ele sunt oamenii care devin familia ta prin actul căsătoriei cu unul
dintre membrii familiei lor. (Aceasta este definiția mea). Așadar, când m-am
căsătorit cu Julie, mama lui Julie a devenit soacra mea – „mamă după lege” (n.tr.:
engl. mother-in-law). Deși conceptul nu este greu de priceput, nu-mi place
termenul „după lege”. Mulți au sentimente inconfortabile și stângace față de socrii
lor, dar eu îi iubesc atât de mult încât nici nu folosesc cuvântul „lege” pentru a
descrie relația cu ei. Dragostea descrie relația mea cu Julie și familia ei. Nu îi
iubesc doar pentru că sunt legat în mod legal de ei. Sunt mândru să fiu asociat cu
ei, pentru persoanele care sunt. Relația noastră s-ar stinge dacă ar fi bazată doar pe
o asociere juridică. Există două puncte importante în relația cu socrii: (1) căsnicia –
evident vitală și (2) mentalitatea noii familii. Acum aparțin de un grup mai mare
care iubește aceiași oameni pe care îi iubesc și eu.
Privește la felul în care Scriptura folosește analogia căsniciei pentru a
descrie felul în care relaționăm cu Dumnezeu:
„Cum se uneşte un tânăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum
se bucură mirele de mireasa lui, aşa Se va bucura Dumnezeul tău de tine.” (Isaia
62:5)
Curge dragoste din această analogie. Putem vedea ce simte Dumnezeu
pentru noi, copiii Săi. În Ieremia, El Își amintește de ascultarea copiilor lui Israel
cu aceeași atitudine și devoțiune profundă ca a fericirii conjugale:
„Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: «Aşa vorbeşte Domnul:
„Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta,
când erai logodită, când Mă urmai în pustiu, într-un pământ nesemănat.”»”
(Ieremia 2:2)
Pe măsură ce studiezi legea lui Dumnezeu, observă-L pe Isus cum încearcă
să arate că baza legii este un răspuns al dragostei și devoțiunii totale. Nu este doar
o listă de reguli care să-ți conducă viața, ci un mod de exprimare a modului în care
îi onorăm pe cei pe care îi iubim. Când ne apropiem de viața în familia lui
Dumnezeu, nu trebuie să avem o atitudine de asociere juridică, ci una de asociere
din dragoste.
Conform Scripturii, Legea era mai mult decât Cele Zece Porunci. Era
constituită din cele cinci cărți ale lui Moise, Profeții, Psalmii și întregul Vechi
Testament, după cum îl cunoaștem noi, dar și o tradiție orală.
Privește la scena din pasajul de mai jos și împărtășește gândurile tale cu
privire la felul în care Dumnezeu vrea ca noi să ne raportăm la lege și cum să o
facem plină de sens și practică.
Propoziția cea mai importantă din secțiunea Viața lui Hristos este: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Dragostea este cuvântul legal.
Viața lui Hristos
Matei 22:34-40
„Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un
loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea
următoare: «Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?» Isus i-a
răspuns: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul
tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a
doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două
porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.»”
Mulți oameni din ziua de azi ignoră Cele Zece Porunci pentru că sunt reguli
expirate care nu mai au aplicare. Citind Cele Zece Porunci, întreabă-te: „Cum ar fi
această lume dacă am respecta poruncile?” Cât de aproape crezi că suntem de acest
moment? Crezi că vom ajunge vreodată acolo? Dacă da, ce va înlocui legea lui
Dumnezeu?
Una dintre neînțelegerile pe care ceilalți le au cu privire la adventism este că predicăm legalismul. Este posibil ca Biserica Adventistă să aibă oameni legaliști care practică legalismul, dar ceea ce predică despre relația dintre lege și har este clar, biblic și plin de sens pentru credincioși.
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre legea lui Dumnezeu. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Noi credem
Legea lui Dumnezeu
„Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci
şi exemplificate în viaţa Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia şi hotărârile lui
Dumnezeu cu privire la comportarea şi relaţiile omului şi sunt obligatorii pentru
toţi oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui
Dumnezeu cu poporul Său şi etalonul după care se desfăşoară judecata lui
Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidenţă păcatul şi trezesc
un simţământ al nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai prin har şi nu
prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă
caracterul creştin şi are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadă a iubirii
noastre faţă de Domnul şi a preocupării pentru concetăţenii noştri. Ascultarea care
vine din credinţă demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viaţa şi
întăreşte în acest fel mărturisirea creştină.”1
a. Exod 20:1-17b. Psalmi 40:7,8c. Matei 22:36-40d. Deuteronom 28:1-14e. Matei 5:17-20f. Ioan 15:7-10g. 1 Ioan 5:3h. Psalmi 19:7-14
Folosind cuvintele tale, descrie în ce fel crezi că se raportează legea la cei care sunt salvați prin harul lui Dumnezeu și primiți în familia Sa.
Cum să ne rugăm
Când te rogi, gândește-te la felul în care păstrarea legii lui Dumnezeu ți-ar
schimba viața. Dacă ar fi să te decizi să ții poruncile Sale, ce ar trebui să faci? Ce
ar trebui să nu mai faci?
Scrie-I o rugăciune lui Dumnezeu despre angajamentele pe care va trebui să
le faci pentru fiecare poruncă și cum acestea îți vor face viața mai bună. Alege în
fiecare zi o altă poruncă la care să meditezi și pentru care să te rogi.
Mai mult decât cuvinte
Interviu: Invită pe cineva să-ți răspundă la următoarele întrebări:
Cum explici echilibrul dintre a fi salvat prin harul lui Dumnezeu și a asculta
de legea lui Dumnezeu?
Cum îți afectează calitatea vieții cotidiene păzirea poruncilor?
Care poruncă crezi că ar schimba lumea cel mai mult dacă toată lumea ar fi
convinsă de aceasta și ar începe să o păstreze?
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 232.
Cercetarea caracterului
Săptămâna aceasta încearcă să cunoști pe cineva mai bine. Pune-i întrebări
care să ajungă la esența a cine e cu adevărat. De exemplu: „Ce îți place să faci cu
adevărat?”, sau: „Ce vrei să devii?” Pe măsură ce începi să cunoști această
persoană, gândește-te la felul în care poți începe să-L cunoști pe Dumnezeu mai
bine.
Fă o listă cu câteva lucruri pe care vrei să le cunoști despre caracterul lui
Dumnezeu, cine este El și cum este El. Citește și reflectă la rugămintea lui Filip:
„Arată-ne pe Tatăl.” (Ioan 14:6-10)
În oglindă
În ce fel te-a ajutat acest studiu să vezi mai clar caracterul lui Dumnezeu? În
ce moduri descoperă legea lui Dumnezeu felul în care este El?
Lecția 8 – Sabatul
Roagă-i pe studenți să împărtășească ce au învățat din interviurile și exercițile de săptămâna aceasta.
Obiectiv: Cursanții vor explora frumusețea și promisiunea care există în păstrarea Sabatului, ca aducere aminte permanentă a revendicării umanității a lui Dumnezeu.
Întrebările deschise/de perspectivă îți vor permite să te concentrezi asupra aspectului Sabatului care crezi că are nevoie de subliniere. De exemplu, te poți concentra în acest studiu asupra clarificării a felului în care, când și de ce ar trebui păstrat Sabatul.
Întrebări deschise
Ordonează după importanță (1 – cel mai important, 5 – cel mai puțin
important)
Sabatul este despre:
___ Slujirea altora cu dragoste
___ Odihna de munca fizică
___ Închinarea alături de ceilalți credincioși
___ Timpul cu familia
___ Oprirea activităților normale pentru a comunica cu Dumnezeu
Povestire introductivă
Este un fapt bine cunoscut că nu toți studenții învață la fel. Unii învață
vizual, alții cu ajutorul muzicii și alții folosindu-și mâinile. Această zi, despre care
urmează să povestesc, avea să devină unul dintre acele momente din sălile de curs
în care toți au ceva de învățat, mai ales profesorul.
Clasa era compusă aproape exclusiv din studenți de anul I, care urmau un
curs despre viața și lucrarea lui Hristos. Ca profesor am conceput o serie de căi
pentru a-i angaja într-o descoperire activă a tematicilor din evanghelii. Cu toate
aceastea, nu aș fi putut niciodată – nici într-o mie de ani – să concep un plan atât
de puternic încât fiecare student să plece fiind o persoană diferită.
Era Ziua Veteranilor. De obicei plănuiam o discuție în care studenții puteau
spune ceva prin care să aprecieze veteranii din viața lor. Dar uitasem total de
sărbătoare. Ceea ce e și mai dificil de imaginat este faptul că singurul student care
nu era în anul I servise în Vietnam. Lucrările lui John, care descriau ororile
războiului – prieteni omorâți, sate decimate – împleteau adevărurile minunate ale
Salvatorului în experiența sa traumatică. El își împărtășea șocul și mânia pe care o
simțea când s-a întors acasă, unde țara pentru care și-a riscat viața să o protejeze îl
trata rău. Cum am putut să uit de aceste lucruri tocmai în acea zi?
Am realizat abia în primele minute ale cursului. Pe când studenții completau
un test, am privit spre calendar – Ziua Veteranilor. Când și-au predat lucrările am
crezut că pot salva situația. „Câți dintre voi au știut că azi e Ziua Veteranilor?”, am
întrebat. M-au privit gol. John se uita în tăcere la banca sa, fără a vrea să ridice
privirea.
„Așa e; la alte facultăți nu trebuie să se vină azi la școală!”, a observat unul
dintre studenți.
Un altul i s-a alăturat: „Știu, această facultate ne jefuiește în mod constant de
zilele noastre libere legale.” Ceilalți au murmurat în acord cu ei și în aer începuse
să plutească speranța că le voi da liber. Începusem să-mi doresc să mă înghită
pământul.
„Avem nevoie de o zi liberă.”
„Am atât de mult de învățat.”
„E o zi națională, ca Ziua Muncii!”
„Ar trebui să fim plecați cu cortul.”
Am aruncat o privire la John în timp ce studenții se holbau la mine. Fața sa
era roșie, fie de rușine, fie de mânie – nu puteam să-mi dau seama. S-a făcut
liniște. Gravitatea momentului începea să-și facă loc în mințile câtorva studenți,
care și-au amintit de prima zi, când ne-am prezentat fiecare. John a menționat
atunci că se afla la facultate datorită unei burse pe care o primise în urma slujirii
sale în Marină.
Realizând că nu puteam să evit sau să rezolv tensiunea, mi-am asumat
responsabilitatea uitării de această zi. Cerându-mi scuze în mod personal față de
John, am menționat celorlalți prezenți că John servise în Vietnam. Un student
grijuliu din primul rând a întrebat încet: „Cum a fost acolo?”
Nimeni nu mai pusese o astfel de întrebare niciodată, care să capteze atenția
tuturor. John, deși era vizibil rușinat, a menționat pe scurt detaliile elementare ale
războiului din Vietnam – vremea, oamenii, terenul și condițiile de trai. Se făcuse
din nou liniște. „Ai pierdut vreodată un prieten în luptă?”, a întrebat cineva.
Întrebările și răspunsurile au continuat pentru restul orei. Ziua Veteranilor devenise
ceea ce trebuia să fie de la bun început.
Sabatul își pierduse frumusețea și onoarea pentru mulți din timpul lui
Hristos. Regulile și condițiile puse l-au ținut ascuns de scopul său inițial. Îl vedem
pe Isus din nou încercând să zguduie oamenii din subestimarea religiei și trezind o
experiență care demonstra harul lui Dumnezeu și puterea Sa măreață în viețile
ființelor create de El.
Pasajul cel mai important apare la sfârșitul povestirii, când Isus îi critică pe farisei pentru ipocrizia lor, zicând: „Oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? Dar femeia aceasta, care
este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” Nu rata ținta semnificației Sabatului – femeia. Sabatul era despre ea și Creatorul ei. Însăși esența păstrării Sabatului trebuie să aibă mai mult de-a face cu oamenii decât orice altceva.
Viața lui Hristos
Luca 13:10-16
„Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. Şi acolo era o femeie
stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea
nicidecum să-şi îndrepte spatele. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis:
«Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.» Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a
îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise
vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: «Sunt şase
zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu
în ziua Sabatului!» «Făţarnicilor», i-a răspuns Domnul, «oare în ziua Sabatului nu-
şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? Dar
femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de
optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua
Sabatului?»”
Când studiezi adevărul Sabatului zilei a șaptea, ia în considerare următoarele
întrebări:
Care este scopul Sabatului?
În ce fel a dat Isus un exemplu de păstrare a Sabatului?
Cum Îl putem onora pe Dumnezeu cu timpul nostru în ziua a șaptea a
săptămânii?
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Sabat. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Am auzit cu toții o sumedenie de motive pentru a ține prima zi a săptămânii drept sfântă în loc de Sabatul evreiesc. Îmi amintesc că am citit un comentariu al Genezei care susținea că Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea, dar că nu a ordonat nimănui să facă același lucru. Pentru multe denominațiuni, pur și simplu
implică prea multe lucruri chiar și să-și imagineze să păstreze Sabatul zilei a șaptea.
Noi credem
Sabatul
„Binefăcătorul Creator, după cele șase zile ale creațiunii, S-a odihnit în cea
de-a șaptea zi și a instituit Sabatul pentru toți oamenii, ca un monument de aducere
aminte al creațiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere
păzirea Sabatului zilei a șaptea ca zi de odihnă, de închinare și slujire, în armonie
cu învățătura și practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plăcută
comuniune cu Dumnezeu și cu alți credincioși. El este un simbol al răscumpărării
în Hristos, un semn al sfințirii noastre, o dovadă a loialității și o pregustare a
viitorului nostru veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu
al lui Dumnezeu, al legământului veșnic dintre El și poporul Său. Păzirea plină de
bucurie a acestui timp sfânt, de seara și până seara, de la apus de soare până la apus
de soare, este o celebrare a actelor creatoare și răscumpărătoare ale lui
Dumnezeu.”1 (Creează un șir de referințe în Biblia ta și notează-ți lucrurile care nu-
ți sunt clare sau care au o însemnătate anume.)
a. Geneza 2:1-3
b. Exod 20:8-11
c. Deuteronom 5:12-15
d. Exod 31:13-17
e. Luca 4:16
f. Ezechiel 20:12,20
g. Matei 12:1-12
h. Isaia 58:13,14
i. Isaia 56:5,6
Cum să ne rugăm1 Seventh-day Adventists Believe, p. 248.
Vorbește cu Dumnezeu despre ce iubești cu adevărat cu privire la ziua
Sabatului și despre ceea ce te frustrează sau în legătură cu ce ești confuz.
Mai mult decât cuvinte
Interviu: Invită pe cineva să-ți împărtășească perspectiva lui asupra
experienței Sabatului. Întreabă:
Descrie cel mai de însemnătate Sabat pe care l-ai avut vreodată.
Care este motivul principal pentru care ții Sabatul? În ce fel modelează
acesta relația ta cu Dumnezeu?
După ce principii sau criterii alegi ce să faci și ce să nu faci în ziua
Sabatului?
Când termini acest studiu, recitește pasajul din Viața lui Hristos și planifică-
ți următorul Sabat după modelul dat de Isus. Fă-o împreună cu alți credincioși care
au aceeași dorință de a-și reaminti cine este Dumnezeu și de ce vrea să ne oprim și
să ne amintim de creația Sa. (Notează-ți lucrurile pe care vrei să le faci și
împărtășește-le cu partenerul și prietenii tăi.)
În oglindă
Meditează la următoarea declarație: „Păstrarea Sabatului biblic poate fi o
invadare în viața ta.” În ce fel ne invadează Sabatul stilul de viață?
Reflectă la felul în care Sabatul ne poate reorienta prioritățile, relațiile și
experiența spirituală.
Ce se va schimba în viața ta acum că înțelegi scopul Sabatului și bucuria
care te așteaptă?
Lecția 9 – Viața, moartea și învierea lui Hristos
Înainte de a începe acest studiu, roagă-i pe cursanți să împărtășească ce au învățat din interviurile de săptămâna aceasta.
Obiectiv: Studenții se vor afunda în povestirile care descriu semnificația vieții, morții și învierii lui Hristos și apoi se vor decide cum vor răspunde cererilor lui Hristos.
Povestire introductivă
„Pe vremea timpurilor grele, în întunericul iernii, într-un sat de eschimoși
din Alaska, un tânăr cu un curaj de neegalat iese în gerul aspru pentru a căuta
mâncare pentru poporul său. Înarmat cu un băț ascuțit și compasiune pentru sătenii
înfometați, se plimbă, anticipând atacul ursului polar. Neavând o teamă naturală de
ei, ursul polar atacă și mănâncă oameni. Pentru a fi atacat, vânătorul eschimos își
flutură brațele și sulița pentru a mânia ursul și pentru a-l face să se ridice pe
picioarele din spate; și atunci, vânătorul îndreaptă sulița spre inima ursului, acesta
căzând cu toată greutatea pe suliță. Având inima străpunsă, ursul mai trăiește
destul cât să rănească sau să ucidă acest nobil vânător. Familia și prietenii iubitori
pornesc apoi pe urmele sale, în afara satului, și găsesc mâncarea pentru a
supraviețui și dovada unui curaj profund.”1
Ilustrația descrie în mod minunat curajul, angajamentul față de familie și
prieteni și dispoziția de a-și da viața pentru cei dragi. Dar analogiile de acest gen
au probleme.
Una dintre ele implică fapul că un vânător curajos își riscă viața pentru
supraviețuirea celor dragi. Problema? Știu o mulțime de oameni atei care și-ar risca
viața pentru familia lor, cu atât mai mult pentru copiii lor. În mod cert și au aș
face-o. Dacă ar trebui să aleg între mine și fiul meu cu păr bălai și rânjetul lui
dezarmant, mi-aș da viața pentru el. Sunt sigur că chiar și cei care susțin că sunt
sceptici sau atei ar face la fel. Eschimosul face ceea ce oricine ar face pentru cei
dragi. Tu nu ai face același lucru? Diferența este că Hristos a înfruntat ursul (să
zicem) pentru toți – oricine. Indiferent dacă ei Îl iubeau sau nu. Romani 5:8 spune:
„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă
păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Adică, pe când eram încă inamicii Lui: plini
de ură, răzvrătiți, nerecunoscători, inconsistenți, antipatici, psihotici, perverși,
nebuni și fără niciun merit. Adevărul este că, deși mi-aș da viața pentru fiul meu 1 James S. Hewett, Illustrations Unlimited, p. 68, 69.
fără să stau pe gânduri, mă îndoiesc că aș muri pentru inamicul meu. Dar Isus a
făcut-o.
Cealaltă problemă ridicată de această ilustrație este noțiunea că acel
eschimos curajos putea sau nu să supraviețuiască. Există o șansă să
supraviețuiască, cu cicatrici sau chiar și fără un picior sau o mână. Ne asumăm
riscuri mereu. Dar când Hristos a venit ca bebeluș, a fost destinat morții – morții pe
cruce. Nu avea de ales, nu avea cum altfel să te salveze pe tine și pe mine. În
Ghetsemani, Isus a înțeles în mod clar că voia Tatălui era calea crucii. Avea, de
fapt, să experimenteze o separare oribilă de Tatăl. Sfântul Dumnezeu avea să-L
considere păcătos astfel încât eu și cu tine să fim „neprihăniți înaintea lui
Dumnezeu”. Era un lucru sigur. Avea să moară și avea să fie teribil.
Problema finală are legătură cu cei din iglu – adică noi. Eu și cu tine am
merge pe urmele eschimosului curajos pentru că ar însemna supaviețuirea noastră.
Din nefericire, mulți rămân în iglu și nu fac niciodată călătoria până la Calvar
pentru a primi harul salvator care vine de la Fiul sacrificat. Credem că putem
supraviețui iernii pe cont propriu. Este prea frig afară pentru a părăsi igluul. Nu
avem încălțările potrivite sau suntem prea ocupați cu decorarea interioară a
igluului. E nebunesc, știu. Dar ăștia suntem.
C.S. Lewis a evidențiat un lucru interesant când a spus: „Un om care ar fi
fost un om simplu și ar fi spus lucrurile pe care Isus le spunea nu ar fi fost un
învățător moral prea grozav. Ar fi ori un lunatic – la același nivel cu cel care crede
că e un ou fiert – ori ar fi dracul din iad. Trebuie să alegi. Fie acest om a fost și este
Fiul lui Dumnezeu, fie a fost un nebun sau mai rău.”2
Isus a menționat rar de ce a venit pe Pământ. Dar putem vedea o frântură din
scopul lui Dumnezeu pentru a trimite pe Fiul Său în lume în fiecare conversație.
Observă ceea ce a spus despre Sine și reflectă la fiecare declarație și ce înseamnă
misiunea Sa pentru tine, când te predai cu totul Lui.
Când studenții citesc următoarele pasaje din secțiunea Viața lui Hristos, roagă-i să sublinieze propozițiile care demonstrează misiunea și scopul vieții lui Hristos.
2 C. S. Lewis, Mere Christianity, p. 40, 41.
Viața lui Hristos
Matei 9:11-13
„Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: «Pentru ce mănâncă
Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?» Isus i-a auzit şi le-a zis: «Nu cei
sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă:
„Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi,
ci pe cei păcătoşi.»”
Matei 20:20-28
„Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I
s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. El a întrebat-o: «Ce vrei?» «Porunceşte», I-a
zis ea, «ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la
stânga Ta.» Drept răspuns Isus a zis: «Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul
pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?»
«Putem», I-au zis ei. Şi El le-a răspuns: «Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi
veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a şedea la dreapta şi la
stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a
fost pregătită de Tatăl Meu.» Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.
Isus i-a chemat şi le-a zis: «Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi
mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea
să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între
voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să
slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.»”
Luca 19:5-10
„Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: «Zachee,
dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.» Zacheu s-a dat jos în
grabă şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau:
«A intrat să găzduiască la un om păcătos!» Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi
I-a zis: «Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am
năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.» Isus i-a zis: «Astăzi a intrat
mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a
venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.»”
Matei 5:17,18
„Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric,
ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu
va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate
lucrurile.”
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre viața, moartea și învierea lui Hristos. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Gândește-te la acest citat din Tragedia Veacurilor: „Ar fi bine pentru noi să petrecem o oră în fiecare zi, meditând la viața lui Hristos. Ar trebui să o luăm pas cu pas și să permitem imaginației noastre să priceapă fiecare scenă, în mod special cele de la sfârșit. Astfel, reflectând la sacrificiul Său pentru noi, credința noastră în El va fi mai constantă, dragostea noastră va fi trezită și vom deveni insuflați de spiritul Său. Dacă vrem să fim salvați trebuie să învățăm lecția penitenței și a umilinței la piciorul crucii.” (p. 83)
Întreabă participanții ce cred că s-ar schimba în ziua lor dacă ar începe-o așa. Fii specific.
Noi credem
Viața, moartea și învierea lui Hristos
„În viaţa Domnului Hristos, de desăvârşită ascultare de voinţa lui
Dumnezeu, în suferinţele Sale, în moartea şi învierea Sa, Dumnezeu a prevăzut
singurul mijloc de ispăşire pentru păcatul neamului omenesc, astfel ca aceia care
prin credinţă primesc această ispăşire să poată avea viaţa veşnică şi întreaga
creaţiune să poată înţelege mai bine sfânta şi infinita iubire a Creatorului. Această
ispăşire desăvârşită apără neprihănirea Legii lui Dumnezeu şi bunătatea
caracterului Său, căci condamnă păcatul nostru şi, în acelaşi timp, ea aduce
împăcare şi regenerare, asigură iertarea noastră. Moartea Domnului Hristos este
înlocuitoare şi expiatoare. Învierea Domnului Isus Hristos proclamă triumful lui
Dumnezeu asupra forţelor răului şi, acelora care acceptă ispăşirea, le asigură
biruinţa finală asupra păcatului şi a morţii. Ea declară domnia Domnului Isus
Hristos, înaintea căruia fiecare genunchi din Ceruri şi de pe Pămînt se va pleca.”3
Creează un șir de referințe cu următoarele pasaje din Biblie și comentează în
dreptul fiecăruia ceea ce îți spune despre unde te afli în viața ta azi.
a. Ioan 3:16
b. Isaia 53
c. 1 Petru 2:21,22
d. 1 Ioan 2:2; 4:10
e. Coloseni 2:15
f. Filipeni 2:6-11
Cum să ne rugăm
Imaginează-ți momentele finale din viața lui Hristos la Calvar. În timp ce-ți
imaginezi scena, ascultă vocile, simte ura din aer. După ce meditezi la cruce,
spune-I lui Dumnezeu ceea ce simți că trebuie să-I spui. Dacă Dumnezeu ți-ar
vorbi în lumina crucii, ce crezi că ar spune despre viața ta acum?
Mai mult decât cuvinte
Interviu: Întreabă pe cineva despre care știi că meditează la lucrurile
spirituale următoarele lucruri:
Dacă ai avea doar trei povestiri sau evenimente de împărtășit despre viața lui
Hristos, pe care le-ai alege și de ce?
Care crezi că este cel mai important enunț din cele patru evanghelii?
Împărtășește o experiență, povestire sau eveniment din viața ta când viața lui
Hristos a avut o însemnătate specială pentru tine. (Dă-i timp să răspundă.)
Găsim în Biblie povestiri esențiale care fac mesajul Scripturii real și
schimbător de vieți. Ce momente din viața ta au fost fundamentale? (Alege trei.)
3 Seventh-day Adventists Believe, p. 106.
În oglindă
În ce fel te-a ajutat acest studiu despre viața și misiunea lui Isus? Despre ce
ai vrea să știi mai multe?
Lecția 10 – Cina Domnului
Înainte de a începe acest studiu, roagă-i pe cursanți să împărtășească ce au învățat din interviurile și exercițiile de săptămâna aceasta.
Obiectiv: Cursanții vor înțelege importanța simbolurilor care le reamintesc și reînnoiesc credința lor și în același timp vor descoperi bucuria sfântă pe care credincioșii o pot experimenta sărbătorind harul împreună cu ceilalți.
Din păcate, multe biserici raportează un număr scăzut de membri prezenți în Sabatele în care se serbează Cina Domnului. De ce crezi că oamenii tind să evite serviciul de împărtășire?
Povestire introductivă
Coliziunea era iminentă. Eu mă grăbeam să iau colțul, iar Karen, care se
îndrepta spre mine, nu se uita în jur și nici nu se aștepta ca eu să vin cu viteză de
după colț. Duceam lipsă de diaconi în acel Sabat, așa că alergam în jurul bisericii,
cu mâinile strânse pe tava argintie cu păhărele de must și bucățele de pâine. Chiar
în momentul în care ne-am ciocnit mâ gândeam: Sper că nu vine nimeni de după
colț, pentru că dacă vine… Bum! Mustul a zburat în toate direcțiile în timp ce
păhărelele se rostogoleau pe jos. Karen avea stropi de must pe rochia ei galbenă.
Eram ultima persoană peste care voia sau se așteapta să dea – în mod literal.
„Îmi pare rău!”, a strigat ea. „Bănuiesc că te întrebi de ce plec.”
„Păi, de fapt, acum sunt puțin cam ud, deci nu am avut prea mult timp să mă
gândesc încotro te îndrepți. Pleci pentru că este Sabatul Cinei?” (Dacă ăsta ar fi
fost motivul, mamă, ce i-aș mai fi zis.)
A dat din cap. „Nu am știut că e azi și în ultima vreme… ăăă… nu cred că ar
trebui să iau Cina azi.”
Am ridicat păhărelele și pâinea și le-am pus înapoi pe tavă. „Te-ar deranja
să-mi spui de ce simți că nu ar trebui să participi?”
Și-a întors privirea. „Pur și simplu nu am fost prea aproape de Dumnezeu în
ultima vreme și nu cred că merit să iau Cina.”
M-am gândit un moment la ceea ce a zis. „Karen, vreau să știi că atunci când
ești departe de Dumnezeu ești cel mai pregătit să iei Cina. Cina nu este pentru cei
care sunt pregătiți; este pentru aceia care sunt conștienți de păcătoșenia lor și care
vor să-și amintească de lucrarea plină de har a lui Dumnezeu de la Calvar. Când te
simți departe, atunci ai cea mai mare nevoie. Cu toții uităm semnificația
sacrificului lui Hristos, așa că facem acest serviciu divin pentru a ne aminti, nu
pentru a arăta cât suntem de pregătiți. În plus, dacă nu participi la Sfânta Cină,
pastorul tău te va alerga și te va boteza cu must până îți revizuiești atitudinea!”, i-
am spus zâmbind strâmb. S-a uitat la mine și a râs. Ne-am întors în biserică și ea s-
a așezat, iar eu am mers la bucătărie să iau must.
În timpul momentului de mărturisire, Karen s-a ridicat și a spus congregației
despre coliziunea ei. „Am simțit nevoia să stau departe. Cred că ceea ce își dorește
Satana cel mai mult este să ne facă să plecăm atunci când speranța lui Dumnezeu
ne trage tot mai aproape.”
Incidentul ne-a amintit tuturor de harul uimitor a lui Dumnezeu. „Faceți
acest lucru spre amintirea mea”, a spus Isus. „Amintiți-vă de Mine.” Uneori
ezitarea noastră implică conștientizarea puternică a păcatului. Nu te-ai putea lovi
(exceptând cazul lui Karen) de o oportunitate mai bună de a primi har. Cina este
pentru aceia care știu că au nevoie.
De ce te folosești pentru a-ți reaminti de lucrurile importante din viața ta? O
listă? O sfoară în jurul degetului? În lumea noastră alertă este ușor să uităm și cele
mai importante lucruri. Dumnezeu a intenționat ca Cina Domnului să fie o aducere
aminte activă (la fel cum Sabatul este o aducere amintere a lui Dumnezeu ca
Creator) că Hristos este Salvatorul și Domnul nostru. Citește următoarele versete și
observă în ce fel această cină este mai mult decât o „ultimă masă”.
Pasajul cel mai important din lecția despre Cina Domnului este încorporat în inima serviciului: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.” Pentru mulți? Deși cei prezenți erau puțini, experiența serbării Cinei Domnului a devenit una dintre caracteristicile majore ale bisericii. Întreabă cursanții în ce fel ar putea o biserică să îmbogățească sau să aprofundeze însemnătatea serviciului.
Viața lui Hristos
Marcu 14:17-26
„Seara, Isus a venit cu cei doisprezece. Pe când şedeau la masă şi mâncau,
Isus a zis: «Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va
vinde.» Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul: «Nu cumva sunt
eu?» «Este unul din cei doisprezece», le-a răspuns El, «şi anume, cel ce întinde
mâna cu Mine în blid. Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El.
Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru
el să nu se fi născut.» Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a
binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: «Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.»
Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi
din el. Şi le-a zis: «Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care
se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din
rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.» După ce
au cântat cântările de laudă, au ieşit pe Muntele Măslinilor.”
Luca 24:30,31
„Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit
binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au
cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.”
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Cina Domnului. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Când credincioșii participă la Cina Domnului, acest lucru reprezintă și o serbare plină de speranță a celei de-a doua veniri a lui Hristos. Isus a promis că nu va mai bea din rodul viței până când nu vom fi împreună în împărăția Sa. Pe
măsură ce studiază pasajele care descriu semnificația Cinei Domnului nostru, încurajează studenții să facă un angajament decisiv de a lua parte la acest dar al aducerii aminte.
Noi credemCina Domnului
„Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului și sângelui lui Isus,
ca o expresie a credinței în El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență
a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său și a-l întări.
Împărtășindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului până ce El va reveni.
Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăința și
mărturisirea. Învățătorul a rânduit serviciul spălării picioarelor, care înseamnă o
reînnoire a curățirii, o expresie a dispoziției de a sluji unul altuia în umilință,
asemenea lui Hristos, și de a uni inimile noastre în dragoste. Serviciul Cinei este
deschis tuturor credincioșilor creștini.”1
a. 1 Corinteni 10:16,17; 11:23-30
b. Matei 26:17-30
c. Apocalipsa 3:20
d. Ioan 6:48-63
e. Ioan 13:1-7
Cum să ne rugăm
Scrie o rugăciune lui Dumnezeu, concentrându-te pe ceea ce îți amintești cel
mai bine de la Calvar și sacrificiul pe care Hristos l-a plătit pentru tine acolo.
Invită-L pe Dumnezeu să-ți amintească și pe alte căi de relația ta cu El.
Mai mult decât cuvinte
Ia parte la un serviciu divin de împărtășire sau participă la o cină memorială
a morții Domnului. Fă acest lucru cu prietenii tăi sau cu partenerul tău de studiu.
Reflectă la momentele de la Calvar și apoi planifică evenimentul.
Interviu: Invită pe cineva să-ți răspundă la următoarele întrebări:1 Seventh-day Adventists Believe, p. 194.
Împărtășește cea mai memorabilă Cină. De ce a fost atât de specială?
Cum poate o persoană să experimenteze adevărata semnificație a Cinei și să
o facă cât mai plină de însemnătate posibil?
În ce fel este spălarea picioarelor o parte importantă din experiența Cinei?
În oglindă
Reflectă la părțile din relația ta cu Dumnezeu despre care tinzi să uiți și
notează-ți câteva idei care te pot ajuta să-ți amintești de lucrarea plină de har a lui
Dumnezeu din viața ta.
Lecția 11 – Daruri spirituale
Înainte de a începe această lecție, înălțați o rugăciune specială ca Dumnezeu să vă îndrume în timpul petrecut împreună.
Obiectiv: Cursanții vor căuta să interacționeze cu Dumnezeu cu privire la darurile lor spirituale, identitatea lor și scopul lor de creștini, învățând să-I slujească lui Dumnezeu în spiritul Său.
Într-un fel, subiectul darurilor spirituale poate fi unul dintre cele mai importante studii pe care o persoană tânără le poate parcurge. Nu pentru că doctrina este superioară, ci pentru că nevoia de lucrători în Biserica Adventistă este mare. Studiul lui Roger Dudley, desfășurat de-a lungul a zece ani, pentru a determina de ce tinerii adventiști părăsesc biserica, a scos la iveală faptul că 50% pleacă până la vârsta de 25 de ani. De ce? Are prea puțin de-a face cu învățăturile bisericii și are totul de-a face cu lucrul pentru Hristos. Spune-le studenților că orice ar face, trebuie să ducă la bun sfârșit descoperirea darurilor pe care Dumnezeu li le-a oferit pentru a răspândi evanghelia. Trup. Unitate. Părți. Egalitate. Construiește. Cuvintele sunt toate o parte dintr-o metaforă puternică a vieții bisericii.
Povestire introductivă
De fiecare dată când cumpăr ceva important fac două lucruri: (1) cumpăr o
garanție extinsă și (2) mă rog. Mă rog pentru că dacă ceea ce cumpăr se strică, nu
am niciun fel de talent mecanic pentru a repara. Îmi amintesc că lucram cu tata la
mașină. Când m-a rugat să-i dau șurubelnița în cruce (n.tr.: engl. Phillips
screwdriver), am ieșit din garaj și am mers spre casa lui Phillip (locuia cam șase
case mai încolo) pentru a împrumuta șurubelnița lui. Nu aveam habar de ce aceasta
era așa de specială, dar am făcut ceea ce mi-a cerut tata. Întorcându-mă cu
șurubelnița lui Phillip, i-am dat-o tatălui meu anunțând cu mândrie: „Poftim!”
„Unde ai fost?”, m-a întrebat scoțându-și capul de sub capotă.
„Am fost să-ți aduc șurubelnița lui Phillip!” Zâmbind, mi-a explicat
diferența dintre șurubelnița în cruce și una normală. Deși acum știu diferența dintre
acestea două, tot nu mă pricep să folosesc vreuna dintre ele.
Unii oameni sunt făcuți pentru anumite sarcini. Dumnezeu ne-a creat cu
abilități diferite. Unele le învățăm și le dezvoltăm în timp, iar altele le moștenim.
Pot să mă forțez să învăț muzică sau să cânt la un instrument muzical, dar
adevărații muzicieni au muzica în sânge. Sunt pasionați de ea. Fie că înveți o
abilitate, fie că te-ai născut cu ea, rămâne în picioare faptul că Dumnezeu are
nevoie de tine și de abilitățile tale. Când te predai lui Dumnezeu, Îi predai și
abilitățile tale pentru scopul misiunii trupului lui Hristos.
„Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi
trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din
partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1)
Aceasta înseamnă închinarea la Dumnezeu. Nu înseamnă să stai liniștit în
biserică câte o oră, două, de două ori pe săptămână. Închinare este predare totală
lui Dumnezeu. Privește cum Isus i-a îndrumat pe ucenici să facă lucrarea în slujba
lui Dumnezeu.
Autoritate. Observă cuvintele lui Hristos: „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma”. Deși nu am dorința de a umbla printre scorpioni și șerpi, mesajul este clar: Dumnezeu se așteaptă de la noi să lucrăm.
Viața lui Hristos
Luca 10:1-20
„După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi
câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El.
Şi le-a zis: «Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul
secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte
miei în mijlocul lupilor. Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte
şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum. În orice casă veţi intra, să ziceţi
întâi: «Pacea să fie peste casa aceasta!» Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea
voastră va rămâne peste el; altminteri ea se va întoarce la voi. Să rămâneţi în casa
aceea şi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa.
Să nu umblaţi din casă în casă. În oricare cetate veţi intra, şi unde vă vor primi
oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte; să vindecaţi pe bolnavii care vor fi
acolo şi să le ziceţi: «Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.» Dar în oricare
cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei şi să ziceţi: «Scuturăm
împotriva voastră chiar şi praful din cetatea voastră care s-a lipit de picioarele
noastre; totuşi să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.» Eu vă spun
că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. Vai
de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon
lucrările puternice care au fost făcute în voi, demult s-ar fi pocăit stând în sac şi
cenuşă. De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru
voi. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până în
Locuinţa morţilor. Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă; şi cine vă
nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine
nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.» Cei şaptezeci s-au întors plini de
bucurie şi au zis: «Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.» Isus le-a
zis: «Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să
călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu
vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse;
ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.»”
Hristos a trimis fiecare ucenic. Nu știu cum i-a pus pe perechi. Nu știu care
dintre ei s-a dus unde. Dar Isus i-a împuternicit să lucreze. Fiecare avea un rol de
jucat. Același lucru este valabil și pentru noi. Fiecare credincios a primit un dar –
un dar spiritual – pentru a-l folosi pentru construirea împărăției lui Dumnezeu pe
Pământ. Unii au daruri puține, alții au multe, dar fiecare dar este la fel de valoros,
și biserica are nevoie de toate darurile pentru ca misiunea ei să aibă succes.
Ce este un dar spiritual?
Când sau cum este dat?
Cum pot să descopăr ceea ce Dumnezeu vrea ca eu să fac?
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre darurile spirituale. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
În timp ce citesc și subliniază fiecare verset, ar trebui să se gândească la două întrebări:
1. Ce îi cheamă Dumnezeu să facă?2. Cum ar arăta biserica dacă ar îmbrățișa total ceea ce predică?
Noi credem
Darurile spirituale
„Dumnezeu a revărsat asupra tuturor membrilor bisericii Sale din orice
generație daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o
slujire plină de iubire și pentru binele comun al bisericii și al omenirii. Date prin
mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecărui membru după cum voiește El, darurile
aduc cu ele toate aptitudinile și capacitățile de slujire de care are nevoie Biserica
pentru a îndeplini funcțiile ei stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi,
aceste daruri cuprind funcții în vederea slujirii, ca de exemplu slujba vindecării, a
credinței, profeției, predicării, învățăturii, administrării, împăcării, compasiunii,
slujirii din iubire până la sacrificiu de sine, pentru ajutorarea și încurajarea
oamenilor. Unii membri sunt chemați de Dumnezeu și înzestrați de Duhul Sfânt
pentru îndeplinirea funcțiilor recunoscute de către biserică în lucrarea de pastorație,
evanghelistică, apostolică și de învățare, necesare în mod deosebit pentru
pregătirea membrilor în vederea lucrării de slujire, pentru dezvoltarea bisericii și
atingerea maturității spirituale, cum și pentru promovarea unității credinței și
cunoașterii de Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niște
slujitori credincioși ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este ocrotită de
influențele distructive ale falselor învățături și progresează cu puterea de creștere
ce vine de la Dumnezeu și se zidește în credință și dragoste.”1
a. Romani 12:4-8
b. 1 Corinteni 12:9-11,27,28
c. Efeseni 4:8,11-16
d. Faptele Apostolilor 6:1-7
e. 1 Timotei 3:1-13
f. 1 Petru 4:10,11
Asigură-te că studenții completează chestionarul împreună, astfel încât să poate discuta rezultatele. La fel ca oricare alt instrument, chestionarul disponibil este făcut de om. Acesta caută să se conecteze la autocaracterizarea studenților, punând astfel la dispoziție o bază pentru discuții și experimente viitoare. Dacă un student are un punctaj mare în domeniul leadershipului, nu înseamnă că este un lider dovedit științific. Înseamnă pur și simplu că leadershipul este ceva pentru care ar trebui să se roage și pentru care ar trebui să exerseze, pentru că este posibil ca Dumnezeu să-i fi dăruit funcția de a fi lider în biserică. Singura cale de a ști rezultatul final este să devii implicat. Acest lucru este valabil pentru oricare alt dar.
Roagă-i pe studeniți să citească instrucțiunile de la începutul chestionarului pentru a-i ajuta pe partenerii lor. Ar putea să le spună părinților și pastorului sau altor conducători ai bisericii unde se află în studiu și să le descrie pe scurt despre ce este această lecție, astfel încât și aceștia să-l ajute în proces. Scopul este să le permită cursanților să priceapă care este chemarea lor pentru a sluji în viața bisericii. Când au terminat testul și au obținut rezultatele, pune-i să analizeze împreună cu partenerii lor ceea ce au descoperit. Întreabă-i: „Ai fost surprins de punctajul tău? Ce sentimente ai față de domeniul (domeniile) în care ai obținut cel mai mare punctaj? Dintre toate cele șapte daruri pe care este construit acest chestionar, simți că darul pentru care ai obținut cel mai mare punctaj este ceva care te interesează? De ce da/de ce nu? Ești dispus să experimentezi câteva activități diferite din biserică pentru a vedea dacă acesta este cu adevărat un dar al tău?”
Un alt mod de a confirma darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat este să întrebăm oamenii spirituali să ne spună părerea lor și să ne sfătuiască. Un profesor, un instructor de Școala de Sabat sau exploratori sau oricine cunoaște persoana în cauză destul de bine poate spune în ce mod crede că Dumnezeu a binecuvântat această persoană. Întrebări de utilizat: „Ce exemple poți oferi care demonstrează acest dar anume (punctaj maxim) din viața lui Susie? Pentru ce alte daruri (punctaje mai mici) îi recomanzi lui Susie să se roage și să le acorde atenție? De ce? Ce activități specifice i-ai recomanda lui Susie pentru a o ajuta să descopere darurile ei spirituale?”
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 206.
Nu există nicio formulă magică, alta decât a permite Duhului să ne îndrume și să ne angajeze în activități care construiesc lucrarea de mărturisire și misiunea bisericii. Un indicator al darurilor este succesul.
Parcurgeți chestionarul pentru daruri spirituale (vezi Anexa A) și vezi ce
daruri crezi că ai. Compară rezultatele tale cu cele ale partenerului tău sau a
grupului și discutați despre ce simțiți în legătură cu acestea.
Cum să ne rugăm
Rugăciune focalizată
Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru darurile specifice pe care crezi că ți le-a
dat. Menționează-le pe nume și cere-I lui Dumnezeu să le confirme în viața ta.
(Poate face acest lucru doar după ce începi să îndeplinești acele sarcini.)
Mai mult decât cuvinte
Din moment ce Dumnezeu a intenționat ca darurile spirituale să construiască
trupul lui Hristos (biserica), scrie o scrisoare pastorului și/sau comitetului bisericii
în care să descrii ce daruri crezi că ai și în care să le ceri să te implice sau să-ți
permită să lucrezi pentru misiunea bisericii.
Gândește-te la câteva sarcini specifice pe care le poți face pentru a dezvolta
darurile tale și începe să meditezi și să împărtășești ceea ce se întâmplă cu tine pe
măsură ce devii ceea ce te-a desemnat Dumnezeu să fii.
În oglindă
Reflectă la experiențele tale cu darurile spirituale din această săptămână. Ce
speri să se întâmple cu sluijrea ta în următoarele luni? Ce speranțe ai în legătură cu
felul în care acestea te vor ajuta să devii mai mult asemenea lui Isus?
Lecția 12 – Biserica, trupul lui Hristos
Înainte de a începe această lecție, roagă-i pe studenți să împărtășească câteva gânduri și experiențe în lumina studiului despre darurile spirituale. Ce cred că îi cheamă Dumnezeu să facă?
Obiectiv: Studenții își vor aprofunda cunoștințele despre ceea ce sunt membrii în lumina descrierilor biblice a bisericii și a vieții bisericii.
Roagă-i pe studenți să împărtășească răspunsurile de la secțiunea Întrebări deschise și să explice de ce au răspuns în felul în care au făcut-o.
Povestirea introductivă are două puncte care se raportează la viața bisericii:
1. Orice mișcare de revoluție începe cu o persoană.2. E nevoie de o echipă de oameni pentru a sluji.
Întrebări deschise
Fie/Sau
Este scopul principal al bisericii să pună la dispoziție un loc pentru
credincioși unde să crească sau să se concentreze în a ajunge la necredincioși?
Arată unde crezi că se află biserica ta pe axa de mai jos.
1 – Plină de viață, puternică și eficientă
5 – Sfărâmată și dezbinată, cu doar câteva părți funcționale
1 2 3 4 5
__________________________________________________________________
De ce crezi că biserica ta este așa?
Povestire introductivă
În afară de pauză și ora de sport, pauza de masă nu mai are concurenți pe
parcursul unei zile școlare. Într-o zi am vizitat-o pe soția mea, care lucra la
dezvoltarea unui program de dezvoltare pentru elevi și astfel m-am trezit petrecând
pauza de masă în clasa I. Mi-a făcut plăcere să mă uit la elevi cum foșneau prin
clasă pungile de hârtie și cutiile mici de lapte. Totuși, un băiat cu păr creț și foarte
roșcat a rămas în bancă. Inima mi s-a urcat în gât când am auzit pe cineva
anunțând cu voce tare ceea ce era evident pentru oricine privea: „Billy nu are
mâncare”.
La început am crezut că remarca lui a fost crudă. Dar înainte să pot
reacționa, întreaga clasă a intrat în acțiune. Ceea ce a urmat mi-a imprimat în minte
pentru totdeauna cea mai frumoasă imagine a unei comunități. Fiecare elev a
început să rupă bucăți din sendvișurile lor cu unt de arahide și gem și le-au pus pe
o tavă ce trecea din mână în mână. Nu am văzut cine a trimis tava inițial. Pungile
de chipsuri au început să pocnească și au umplut tava de plastic maro cu mostre
din toate aromele cunoscute de elevii de clasa I din jurul lumii, plus o jumătate de
banană, tone de morcovi și tulpini de țelină și o comoară de prăjituri rupte în două.
Când în sfârșit cineva a așezat tava plină de mâncare în fața puștiului flămând, un
zâmbet timid i s-a întins pe fața lui dulce și pistruiată.
Rușinat? Puțin. Bucuros de nu se poate de festinul potrivit pentru cinci elevi
de clasa I ce se întindea înaintea lui? Nici nu se pune problema.
De fapt, am câteva întrebări. Cine a început tava? Când au învățat să facă
asta? De ce nu mi-am uitat eu prânzul? „Unde au învățat să facă asta?”, l-am
întrebat pe învățător. Mi-a zâmbit. „S-a întâmplat acum câțiva ani când un elev de-
al meu își împărțea prânzul cu oricine și-l uitase acasă. Au început să participe toți
și apoi a devenit un fel de regulă nescrisă a clasei. Când cineva își uită prânzul,
toată lumea ajută.” Modul simplu în care acești copii au creat o comunitate în clasa
lor m-a uimit.
Când îmi amintesc de acea zi mă lovesc două adevăruri. 1. Când cineva
dăruiește, ceea ce dăruiește este așa de abundent încât cei care sunt ajutați
experimentează harul lui Dumnezeu ce dă peste. 2. Revoluția „prânzului uriaș” a
început cu un copil.
Isus a început biserica cu o persoană care în sfârșit îi înțelesese menirea. Ce
a vrut să spună cu adevărat? Era Petru noul lider al bisericii? Vorbea Isus despre
Sine ca fiind stânca?
Cred că ceea ce putem spune este că Petru avea o cale lungă înainte. Putem
spune și că intrarea în biserică nu se face prin Petru. Isus pur și simplu a spus „Voi
începe biserica cu tine”.
Biserica – este ea o clădire? O organizație? Diferitele simboluri ale
Scripturii ce sunt folosite pentru a descrie biserica sunt ferestre puternice prin care
vedem cum este Dumnezeu și cum ne-a creat ca oameni care se dezvoltă în
comunități. Citește următoarea povestire biblică și vezi ce crezi despre ceea ce
descrie.
„Pe această piatră voi zidi Biserica Mea”. Vreme de secole creștinii s-au luptat asupra sensului „pietrei”. Unii sugerează că este Isus și că vorbește despre El atunci când îi spune lui Petru „tu eşti Petru (piatra mică), şi pe această piatră (El Însuși) voi zidi Biserica Mea”. O altă interpretare este înțelegerea clasică că Petru este piatra și că din el o linie întreagă de lideri vor succede unul altuia. Totuși, o altă modalitate de a privi această „piatră” este ceea ce a spus Petru, care a inițiat întreaga discuție. Petru a anunțat că Isus era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Mărturia este „piatra”. Și o altă idee este că Isus începe construirea bisericii cu fiecare persoană pe rând. Începe cu Petru și continuă cu fiecare persoană care mărturisește același lucru. Tu ce crezi că este „piatra”?
Viața lui Hristos
Matei 16:13-18
„Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: «Cine
zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?» Ei au răspuns: «Unii zic că eşti Ioan
Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci.» «Dar voi», le-a zis El,
«cine ziceţi că sunt?» Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: «Tu eşti Hristosul, Fiul
Dumnezeului celui viu!» Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: «Ferice de tine,
Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci
Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi
zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.»”
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Biserică. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Întreabă-i pe cursanți ce cred despre declarația din introducerea cărții The Acts of the Apostles: „Biserica este autoritatea stabilită de Dumnezeu pentru salvarea oamenilor. A fost organizată pentru slujire și misiunea ei este să ducă Evanghelia lumii. De la început planul lui Dumnezeu a fost ca prin biserică să fie reflectată lumii deplinătatea și destoinicia Sa. Membrii bisericii, aceia pe care i-a chemat din întuneric la lumină, trebuie să arate gloria Sa. Biserica este depozitul bogățiilor harului lui Hristos și, în cele din urmă, prin biserică se va face o declarație «pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.» (Efeseni 3:10)” (The Acts of the Apostles, p. 9)
Noi credem
Unitatea trupului lui Hristos
„Biserica este comunitatea credincioșilor care recunosc și mărturisesc pe
Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. În continuarea poporului lui Dumnezeu din
timpurile Vechiului Testament, suntem chemați să ieșim din lume, să ne strângem
laolaltă pentru rugăciune, pentru comuniune, pentru învățarea Cuvântului, pentru
celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri și proclamarea pe plan
mondial a Evangheliei. Biserica își trage autoritatea de la Hristos, care este
întruparea Cuvântului, și din Sfintele Scripturi, care sunt Cuvântul scris. Biserica
este familia lui Dumnezeu; adoptați de El și devenind copiii Lui, membrii ei trăiesc
pe baza noului legământ. Biserica este corpul lui Hristos, o comunitate a credinței,
al cărei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca
El să poată s-o sfințească și s-o curățească. La întoarcerea Sa în triumf, El va
prezenta Sieși o biserică glorioasă, credincioasă în decursul tuturor veacurilor,
răscumpărată cu sângele Său, neavând vreo pată sau zbârcitură, ci sfântă și fără
prihană.”1
a. Geneza 12:3
b. Faptele Apostolilor 7:38
c. Efeseni 4:11-15; 3:8-11
d. Matei 28:19,20
e. Matei 16:13-20; 18:17,18
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 134.
f. Efeseni 1:22,23; 2:19-22; 5:23-27
g. Coloseni 1:17,18
Ce ar trebui să fie biserica pentru membrii săi și pentru lumea din jurul lor?
Cum poți echilibra lipsurile personale cu impactul puternic pe care
credincioșii îl au când se adună pentru a face lucrarea lui Dumnezeu?
De ce este biserica atât de importantă pentru răspândirea evangheliei în
lume?
Cum să ne rugăm
Există o diferență imensă între gladiator și spectator. Unul este activ în
luptă; celălalt doar privește. Bisericile au nevoie disperată de gladiatori, nu de
spectatori. Vorbește cu Dumnezeu despre această problemă și invită-L pe
Dumnezeu să-ți vorbească în mod personal despre cum poți schimba congregația ta
locală. Întreabă-L despre misiunea pe care o are pentru tine.
Mai mult decât cuvinte
Obține un anuar al Adventiștilor de Ziua a Șaptea, răsfoiește-l și citește
numele, locurile și misiunile din jurul lumii. Deși fiecare biserică locală este o
unitate, în același timp, suntem cu toții conectați la nivel global atunci când ne
închinăm, credem și lucrăm pentru aceeași cauză. Ia anuarul și un glob, caută
câteva dintre misiunile menționate în anuar și roagă-te în mod specific pentru
misiunile bisericii din zona pentru care te simți îndrumat să te rogi. Poți scrie o
scrisoare în care să întrebi conducători locali cum merg lucrurile și pentru ce poți
să te rogi pentru ei.
În oglindă
Reflectă la impactul pe care congregația o are asupra vieții tale. Care sunt
câteva calități cu care tu participi? Cum vezi rolul tău ca membru în trupul lui
Hristos? Cum vezi darurile tale contribuind la întreg?
Lecția 13 – Moartea și învierea
La începutul acestei lecții, roagă-i pe studenți să vorbească despre cei dragi pe care i-au pierdut sau despre înmormântările la care au participat de curând.
Obiectiv: Cursanții vor integra perspectiva biblică asupra morții și învierii într-o încredere plină de speranță în Hristos.
Povestirea introductivă este o invitație de a privi moartea dintr-o perspectivă mai largă. Majoritatea oamenilor, când pierd pe cineva drag, nu pot vedea imaginea de ansamblu la fel de bine ca cei care nu trec prin suferință.
Povestire introductivă
„Un băiat și tatăl său călătoreau cu mașina când o albină a intrat prin geamul
deschis. Băiatul era atât de alergic la veninul de albină încât atât el cât și tatăl său
știau că viața lui era în pericol. În timp ce băiatul a început să sară frenetic în sus și
să încerce să evite albina agitată, tatăl a întins mâna calm și a apucat albina. Când
și-a deschis mâinile, albina și-a luat din nou zborul, terorizându-l pe băiat. Apoi
tatăl a spus: «Privește, fiule», ridicându-și palma în care se afla acul albinei, «nu
mai are ac; nu te mai poate răni.»”1
Experiența este asemănătoare cu cea a acelora care se încred în Hristos –
acul morții nu ne mai poate răni. Începem studiul despre condiția umană în moarte
cu o povestire în care Isus se găsește în mijlocul celui mai sfâșietor scenariu
omenesc: moartea cuiva drag. De fapt, trei povestiri din viața lui Hristos descriu
reacția lui Dumnezeu față de moarte. Moartea este un rezultat al păcatului și
păcatul este dușmanul Salvatorului. Citește cele trei povestiri și discutați unii cu
ceilalți despre ce spune fiecare dintre acestea despre puterea morții.
Secțiunea Viața lui Hristos prezintă câteva întâmplări în care Isus cucerește imediat moartea și reface viața individului. Citește aceste povestiri și subliniază părțile care crezi că sunt cele mai importante.
Viața lui Hristos
Ioan 11:1-44
1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 96.
„Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era
bolnav. – Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu
părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. – Surorile au trimis la Isus să-I spună:
«Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.» Dar Isus, când a auzit vestea
aceasta, a zis: «Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu,
pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.» Şi Isus iubea pe Marta şi pe
sora ei şi pe Lazăr. Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile
în locul în care era; şi în urmă a zis ucenicilor: «Haidem să ne întoarcem în
Iudeea.» «Învăţătorule», I-au zis ucenicii, «acum de curând căutau iudeii să Te
ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?» Isus a răspuns: «Nu sunt douăsprezece
ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina
lumii acesteia; dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în
el.» După aceste vorbe, le-a zis: «Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l
trezesc din somn.» Ucenicii I-au zis: «Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.»
Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată
prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă: «Lazăr a murit. Şi mă bucur că n-am fost
acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.» Atunci Toma,
zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: «Haidem să mergem şi noi să murim cu El!»
Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Şi, fiindcă Betania
era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, mulţi din iudei veniseră la
Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că
vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă. Marta a zis lui Isus: «Doamne,
dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de
la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.» Isus i-a zis: «Fratele tău va învia.» «Ştiu», I-a
răspuns Marta, «că va învia la înviere, în ziua de apoi.» Isus i-a zis: «Eu sunt
Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine
trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?» «Da,
Doamne», I-a zis ea, «cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să
vină în lume.» După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa
Maria şi i-a zis: «A venit Învăţătorul şi te cheamă.» Maria, cum a auzit, s-a sculat
iute şi s-a dus la El. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl
întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-
o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: «Se duce la
mormânt, ca să plângă acolo.» Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a
aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: «Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit
fratele meu.» Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea,
S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. Şi a zis: «Unde l-aţi pus?» «Doamne», I-au
răspuns ei, «vino şi vezi.» Isus plângea. Atunci iudeii au zis: «Iată cât îl iubea de
mult!» Şi unii din ei au zis: «El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici
omul acesta să nu moară?» Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt.
Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră. «Daţi piatra la o
parte», a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: «Doamne, miroase greu, căci este
mort de patru zile.» Isus i-a zis: «Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava
lui Dumnezeu?» Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat
ochii în sus şi a zis: «Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă
asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai
trimis.» După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: «Lazăre, vino afară!” Şi
mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată
cu un ştergar. Isus le-a zis: «Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.»”
Marcu 5:35-43
„Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii
care-i spun: «Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?» Dar Isus, fără
să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: «Nu te teme, crede
numai!» Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan,
fratele lui Iacov. Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă,
şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. A intrat înăuntru şi le-a zis: «Pentru ce
faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.» Ei îşi băteau
joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe
mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila. A apucat-o de
mână şi i-a zis: «Talita, cumi», care tălmăcit înseamnă: «Fetiţo, scoală-te îţi zic!»
Îndată fetiţa s-a sculat şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au
rămas încremeniţi. Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis
să dea de mâncare fetiţei.”
Luca 7:11-17
„În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El
mergeau ucenicii Lui şi norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că
duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea
erau o mulţime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de
ea şi i-a zis: «Nu plânge!» Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau
s-au oprit. El a zis: «Tinerelule, scoală-te, îţi spun!» Mortul a şezut în capul oaselor
şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. Toţi au fost cuprinşi de
frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: «Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi
Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.» Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în
toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.”
Citind aceste povestiri, ce întrebări sau gânduri îți vin în minte? Cum ne
afectează modul în care privim moartea felul în care tărim? Ce cred prietenii și
familia ta despre moarte și înviere?
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre moarte și înviere. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Roagă-i pe cursanți să împărtășească acest pasaj cu partenerii lor și să se întrebe reciproc: „În ce fel se aseamănă oamenii din timpul lui Hristos cu oamenii din ziua de azi? În ce fel sunt diferiți?”
„În aceste timpuri sistemele păgâne își pierdeau puterea pe care o aveau asupra oamenilor. Oamenii erau sătui de mascarade și fabule. Tânjeau după o religie care putea satisface inima. În timp ce lumina adevărului părea să se fi retras dintre oameni, erau suflete care căutau lumina și care erau pline de dezorientare și tristețe. Erau însetați după cunoașterea Dumnezeului celui viu, după o asigurare a vieții dincolo de mormânt”. (The Desire of Ages, p. 32. – n.tr.: rom.: Tragedia Veacurilor)
Noi credem
Moartea și învierea
„Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care singur are nemurirea,
va da viața veșnică celor răscumpărați ai Săi. Până în ziua aceea însă, moartea este
o stare de inconștiență pentru toți oamenii. Când Domnul Hristos, care este viața
noastră, Se va arăta, neprihăniții înviați și cei neprihăniți în viață vor fi glorificați și
luați ca să întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiți, va
avea loc după o mie de ani.”2
a. Romani 6:23
b. 1 Timotei 6:15,16
c. Eclesiastul 9:5,6
d. Psalmi 146:3,4
e. Ioan 11:11-14
f. Coloseni 3:4
g. 1 Corinteni 15:51-54
h. 1 Tesaloniceni 4:13-17
i. Ioan 5:28,29
j. Apocalipsa 20:1-10
Ce pasaj îți vorbește cel mai mult despre promisiunea lui Dumnezeu pentru
viața de dincolo?
Cum să ne rugăm
Care pasaje din Scriptură te-au ajutat cel mai mult să faci față perspectivei
morții? În rugăciunile tale către Dumnezeu, vorbește deschis cu El despre viața,
viitorul tău și ziua învierii.
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 348.
Mai mult decât cuvinte
Interviu: Găseşte pe cineva care a pierdut pe cineva drag în ultimul an şi
roagă-i să împărtășească pasajele sau povestirile din Scriptură care le-au adus cea
mai multă alinare. Întreabă:
În ce mod afectează felul în care privești moartea și învierea felul în care
trăiești fiecare zi?
În oglindă
Gândește-te la ce ai vrea ca oameni să spună la înmormântarea ta. Nu vreau
să par morbid, dar cum ai vrea să fie înmormântarea ta și de ce? Cum ne ajută ceea
ce știm despre moarte și înviere să trăim într-o lume în care oamenii mor?
Lecția 14 – A doua venire
Întreabă-i pe studenți: „În ce fel te-a ajutat interviul în mod personal? Ce ai învățat?”
Obiectiv: Participanții vor înțelege atributele celei de-a doua veniri a lui Hristos și vor experimenta asigurarea personală de care credincioșii se bucură văzând și lucrând pentru ziua care se apropie.
Materialul introductiv crește dintr-o reacție față de o abordare temătoare și încordată a celei de-a doua veniri. Din nu ştiu ce motiv, unii oameni cred că dacă cunosc data venirii lui Hristos, acest lucru le permite să fie pregătiţi. În povestire, partea importantă este nu ceea ce se înâmplă la timpul stabilit, ci cum trăiesc credincioşii până atunci.
Povestire introductivă
Într-o seară luam cina cu unul dintre foștii colegi de liceu și vorbeam despre
a doua venire a lui Hristos. Ca adolescent am avut multe întrebări despre acest
subiect. La fel și Joey. „Nu avem toate răspunsurile”, spunea tatăl său, „dar știm tot
ceea ce trebuie să știm. Cel mai bun mod de a te pregăti pentru cea de-a doua
venire este să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima.”
„Am încercat asta o dată”, i-a spus Joey, „și m-ai pedepsit pentru o lună.”
În mod evident, răspunsul „Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima” rareori
funcționează în ziua de azi și probabil nu a funcționat bine nici măcar pentru
ucenici, când Isus le-a menționat faptul că va pleca și că se va întoarce.
„Există o poveste despre un bărbat dintr-un oraș mare care era pe drum spre
un interviu pentru un loc de muncă într-o companie de succes. Pieptănat, purtând
un costum frumos și mirosind a parfum scump, bărbatul mergea spre sediul
corporației. În timp ce aștepta liftul, un om de serviciu bătrân a trecut pe lângă el, a
alunecat pe podeaua umedă și a căzut într-o poziție ciudată. Tânărul bărbat a râs în
sinea sa de umorul în stilul Stan și Bran, fără să-i pese că bătrânul ar fi putut fi
rănit. De fapt, a pășit peste omul de serviciu, a urcat în lift, a mers la etajul 29 și a
intrat în sala de recepție a firmei. Curând a fost strigat și a fost condus într-un birou
frumos. A fost salutat de femeia care avea să conducă interviul. Era președintele
companiei. Ea a spus imediat: „Apropo, pe drum încoace ai văzut pe cineva care
avea nevoie de ajutor?” „Da”, a răspuns bărbatul, „un om de serviciu bătrân a căzut
în fața mea când așteptam liftul.” „Te-ai oprit să-l ajuți?”, a întrebat femeia. „Nu,
pentru că eu cred în promptitudine și nu am vrut să întârzii la acest interviu
important.” „Desigur”, a spus șefa companiei, „dar, vedeți dumneavoastră, acela a
fost interviul!”1
Data și ora celei de-a doua veniri nu trebuie să ne fie cunoscute, mai degrabă ar trebui să știm ceea ce Hristos are pentru noi de făcut în timp ce așteptăm. Hristos caută să ne distragă inimile îngrijorate de la data venirii Sale și să le concentreze asupra lucrării Duhului Sfânt din viața noastră în timp ce așteptăm.
Această propoziție populară din Ioan 14 („Să nu vi se tulbure inima… Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”) este mai plină de însemnătate atunci când realizezi că următoarele două capitole sunt despre cum Isus nu ne părăsește niciodată cu adevărat. El rămâne cu noi prin Duhul Sfânt. Lucrarea fără cusur continuă prin Duhul Sfânt care lucrează prin noi până la venirea lui Hristos.
Viața lui Hristos
1 James W. Moore, When You’re a Christian, the Whole World Is From Missouri, p. 139.
Ioan 14:1-20
„«Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în
Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu
Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă
voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde
Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.» «Doamne», I-a zis Toma, «nu ştim unde Te
duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi
Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine,
aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi
văzut.» «Doamne», I-a zis Filip, «arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.» Isus i-a
zis: «De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe
Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”? Nu crezi că Eu sunt
în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la
Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-Mă că
Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le
fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la
Tatăl; şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în
Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi
poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să
rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate
primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu
voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Peste puţină vreme,
lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi
trăi. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi
că Eu sunt în voi.»”
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre a doua venire a lui Isus. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Deși am subliniat faptul că nu trebuie să ne preocupe timpul celei de-a doua veniri, versetele care construiesc această doctrină vorbesc în mare parte despre acel timp, scenele disperate de ură și greșeli și modul fizic în care Hristos se va întoarce. Lumea așteaptă cu sinceritate un mesaj clar despre sfârșit și Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea are o minunată poveste de spus. Pe măsură ce ne apropiem de Judecata de Apoi este necesar să-ți marchezi aceste pasaje în mod clar în Biblie și să ți le așezi în minte.Noi credem
A doua venire
„A doua venire a Domnului Hristos este binecuvântata nădejde a bisericii,
marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală,
vizibilă și mondială. Când El va reveni, morții neprihăniți vor fi înviați și,
împreună cu neprihăniții, cei vii vor fi glorificați și luați la cer, dar cei nelegiuiți
vor muri. Împlinirea aproape completă a majorității profețiilor, împreună cu
condițiile existente în prezent în lume, arată faptul că venirea Domnului Hristos
este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem
îndemnați să fim gata în orice vreme.”2
a. Apocalipsa 1:7
b. Matei 24:43,44
c. 1 Tesaloniceni 4:13-18
d. 1 Corinteni 15:51-54
e. 2 Tesaloniceni 1:7-10; 2:8
f. Apocalipsa 14:14-20
g. Apocalipsa 19:11-21
h. Matei 24
i. 2 Timotei 3:1-5
j. 1 Tesaloniceni 5:1-6
Cum să ne rugăm
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 332.
Scrie o rugăciune lui Dumnezeu despre așteptările tale cu privire la
întoarcerea Sa. Gândește-te la atitudinile pe care vrei să le dezvolți în inima ta
despre „sfârșit”.
Mai mult decât cuvinte
Alege o zi din săptămâna ce urmează pentru a pune în practică trăirea ca și
cum Isus ar veni în acea zi. Cu ce lucruri crezi că îți vei petrece timpul? Ce
întreruperi vei permite să-ți schimbe programul? Îndeplinește-ți activitățile zilnice
ca și cum Isus ar putea apărea în orice moment și în același timp realizează ce te-a
chemat El să fii. (În alte cuvinte – nu lipsi de la școală, serviciu, dentist etc.)
Găsește-ți un partener într-un prieten și căutați să trăiți cu o atitudine de așteptare.
În oglindă
Descrie în detaliu venirea lui Hristos așa cum ți-o imaginezi. Include sunete,
mirosuri, scene și descrie modul în care Îl percepi pe Isus și fața Sa când sosește.
Lecția 15 – Mileniul și sfârșitul păcatului
Înainte de a începe această lecție, roagă-i pe studenți să împărtășească ceea ce au apreciat cel mai mult din ultimul studiu.
Obiectiv: Cursanții vor vedea compasiunea și dreptatea lui Dumnezeu când va îndepărta păcatul definitiv.
Povestirea introductivă construiește pe simțul dreptății care încă există în oamenii păcătoși. Lucrurile ar trebui să fie diferite. Filosofii vorbeau despre această emoție intrinsecă care se raportează la nedreptate. Copilului îi era clar că durerea pe care o simțea nu era cum trebuia să fie lucrurile. De ce? Cum? În timp ce Dumnezeu se ocupă de problema păcatului, noi tânjim ca lucrurile să fie diferite.
Povestire introductivă
„Urăsc asta!”, plângea fiul meu în timp ce se uita la mine, lacrimile
curgându-i pe obraji. „Nu e drept! Urăsc bubele!” Tăietura de pe genunchiul său
sângera destul cât să-l sperie și durerea de la zgârieturile de lângă ea îl înfuriau pe
băiatul meu de patru ani atât de tare încât, printre lacrimi, se auzeau strigăte de
mânie. „Vreau să înceteze! Când nu o să mă mai doară, tati?”
Aș fi putut să-i menționez că viața lipsită de durere la care credea că are
dreptul nu există, că durerea nu era un atac asupra lui, ci că este realitatea trăirii
într-o lume plină de păcat. Aș fi putut să-i spun „Obișnuiește-te cu asta!”
Înainte de a mă da pe mâna autorităților, vreau să știți că nu i-aș dori aceste
gânduri nimănui, cu atât mai puțin să le spun fiului meu de patru ani. De ce?
Pentru că Tatăl nostru din ceruri are altceva plănuit cu care „să ne obișnuim”.
În timp ce efectele păcatului cresc în jurul nostru, răspunsul credincioșilor
nu este să le ignore, să le scuze, să le evite sau să le accepte. Dumnezeu va pune
capăt suferinței și va invita pe toată lumea care are încredere în harul Său „să se
obișnuiască cu ceva nou – un stil nou de viață, de respirație și de creștere. Stilul
vechi va dispărea. Dumnezeu se va asigura de aceasta. Dar în dispariția stilului
vechi trebuie să ne obișnuim să trăim în stilul nou.
Isus descrie o vreme a judecății când va expune păcatul pentru ceea ce este
și va dezvălui harul lui Dumnezeu în toată deplinătatea sa. El îi avertizează pe
oameni să fie serioși cu privire la păcat și la planul minunat de eliminare a lui
pentru totdeauna.
Cursanții ar trebui să aibă în vedere două aspecte atunci când studiază mileniul și felul în care Dumnezeu se ocupă în cele din urmă de păcat:
1. „Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă”. În alte cuvinte, orice ai face, nu deveni unul dintre acei oameni care nu numai că își pierd viețile, ci și sufletele.
2. „Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.” Aceia a căror viață eternă se află în Salvator nu au de ce să se teamă. Păcatul și moartea nu-i pot atinge.
Viața lui Hristos
Luca 12:1-10
„În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau
unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: «Mai întâi de toate, păziţi-vă de
aluatul fariseilor, care este făţărnicia. Nu este nimic acoperit, care nu va fi
descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întuneric
va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe
acoperişul caselor. Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid
trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi.
Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă
spun, de El să vă temeţi. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna
din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt
număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. Eu vă
spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului
înaintea îngerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor
va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Şi oricui va vorbi împotriva
Fiului omului i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va
ierta.»”
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre mileniu și sfârșitul păcatului. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
În timp ce mulți au întrebări cu privire la ce vom face în timpul mileniului, răspunsul meu este că vom face orice este necesar pentru a preveni aparița păcatului. Problema cu care se confruntă Universul este legată de caracterul lui Dumnezeu. Este El aspru și prea exigent? Au avut oamenii cu adevărat o șansă reală de a fi salvați? În cele din urmă, nu vom mai avea întrebări, îndoieli sau temeri față de Dumnezeu și căile Sale, ci doar dragoste veșnică pentru dorința Sa neobosită de a salva oameni. Când vine distrugerea celor răi, nu numai că vom fi de acord cu ceea ce face Dumnezeu, dar va avea și sens.
Noi credem
Mileniul și sfârșitul păcatului
„Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinții Săi în
ceruri, între prima și a doua înviere. În acest timp, morții cei nelegiuiți vor fi
judecați; pământul va fi în totul pustiu, fără ființe omenești vii, care să-l locuiască,
ci ocupat doar de Satana și îngerii săi. La sfârșitul mileniului, Domnul Hristos cu
sfinții Săi și Cetatea cea Sfântă vor coborî din ceruri pe Pământ. Morții cei
nelegiuiți vor fi atunci înviați și, împreună cu Satana și îngerii lui, vor înconjura
cetatea; dar foc va coborî de la Dumnezeu și-i va arde și va curăți Pământul.
Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat și de păcătoși.”1
a. Apocalipsa 20
b. 1 Corinteni 6:2,3
c. Ieremia 4:23-26
d. Apocalipsa 21:1-5
e. Maleahi 4:1
f. Ezechiel 28:18,19
Cum să ne rugăm
Când te rogi, fă o listă cu toate lucrurile despre care vrei să vorbești cu
Dumnezeu pe parcursul mileniului. Știind că Dumnezeu caută să te pregătească
pentru ceruri, cărui păcat vrea să-i pună capăt în viața ta?
Mai mult decât cuvinte
Discută cu cineva despre cum ar putea fi când nu va mai fi păcatul. Încearcă
să-i încurajezi pe aceia care au nevoie de speranța unui sfârșit drept și apoi reflectă
la experiența ta cu acea persoană.
În oglindă
Gândește-te la frumusețea celor o mie de ani; de asemenea, încearcă să
petreci ceva timp întrebându-te cum va fi să trăiești fără efectele păcatului și scrie-
ți gândurile pe o foaie de hârtie.
Lecția 16 – Noul Pământ
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 362.
Roagă-i pe cursanți să se gândească la lecția anterioară când vă întâlniți. Mai au întrebări la care nu au primit răspuns?
Obiectiv: Studenții vor descoperi planul minunat al lui Dumnezeu de restaurare și recreare a Pământului și vor căuta să creeze căi prin care pot nutri realitatea unui loc numit Paradis.
Povestirea introductivă examinează propriile noastre presupuneri cu privire la cer. În ce fel afectează concepțiile noastre modul în care îl vedem? Care este diferența dintre Cer și Noul Pământ?
Povestire introductivă
„Ah. Ăsta-i raiul”, a spus prietenul meu. Dar pentru mine nu era rai! Eram
într-o barcă mică pe ocean și singurul lucru care era oarecum asemănător cu ceva
drăguț era siguranța vestei de salvare de care mă țineam încleștat. Nu prea sunt o
persoană de apă, dar prietenul meu nu s-a putut gândi la alt loc minunat de pe
pământ decât undeva unde să fie pierdut pe apă, fără vânt, fără mâncare și fără
pământ!
Deși nu am fost niciodată în rai, eram sigur că ăsta nu era raiul. Dar ce este
raiul și cum va fi cu adevărat? Imaginile cu harfe și nori, cu oameni înaripați care
plutesc precum fluturi celești nu sunt biblice – și nici nu sunt ceva la care m-aș
referi ca „Acesta e raiul”. Cum va fi raiul? Este o întrebare populară dar
periculoasă. Singura cale de a da cât de cât un răspuns este prin comparații – sau
contraste. Apostolul Ioan ne spune cum nu va fi raiul. Apocalipsa 21:4 descrie
cerul ca nemaiavând moarte, suferință, plânset sau durere.
Dacă ar fi să descrii cerul, cum ai face-o?
Noul Pământ este un mod mai bun de a vedea planul original al lui
Dumnezeu pentru umanitate. Când ne gândim la Paradis, nu ne imaginăm
apartamente în nori – evocăm un loc real. Dar cum este cu adevărat Paradisul?
Întreabă hoțul de pe cruce. Isus îi dă o invitație personală la o viață bună.
Privește și vei vedea:
Viața cu adevărat bună nu este doar absența răului. Poți să-ți imaginezi ce îi trecea prin cap tâlharului de pe crucea de lângă Isus? Realizează ceea ce cere când declară „Adu-Ți aminte de mine…”? Când Isus îi oferă promisiunea vieții eterne în Paradis, crezi că tâlharul se gândea la cât de bine va fi să nu mai trebuiască să
sufere toate lucrurile rele din viața sa? Nu, se gândea: Nu o să-L scap niciodată din vedere pe acest Salvator. Noul Pământ este mai mult decât absența păcatului – este prezența lui Hristos și viața pe care El Și-a dorit dintotdeauna ca noi să o trăim.
Viața lui Hristos
Luca 23:39-43
„Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: «Nu eşti Tu Hristosul?
Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!» Dar celălalt l-a înfruntat
şi i-a zis: «Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi
este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul
acesta n-a făcut niciun rău.» Şi a zis lui Isus: «Doamne, adu-Ţi aminte de mine,
când vei veni în Împărăţia Ta!» Isus a răspuns: «Adevărat îţi spun că astăzi vei fi
cu Mine în rai.»”
Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Noul Pământ. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.
Întrebări pentru ei: În ce fel va fi viața de pe Noul Pământ la fel ca viața de acum? În ce fel va fi total diferită?
Noi credem
Noul Pământ
„Pe Noul Pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu a pregătit un
cămin veșnic pentru cei răscumpărați și un mediu desăvârșit pentru viața veșnică,
pentru iubire, bucurie și pentru a învăța în prezența Lui. Căci aici Dumnezeu Însuși
va locui cu poporul Său, iar moartea și suferința vor dispărea. Marea luptă va fi
încheiată și nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, vor
declara că Dumnezeu este dragoste; și El va domni veșnic. Amin.”1
a. 2 Petru 3:13
b. Isaia 35
c. Isaia 65:17-25
d. Matei 5:5
e. Apocalipsa 21:1-7; 22:1-5; 11:151 Seventh-day Adventists Believe, p. 374.
Cum să ne rugăm
Meditează la puterea creativă a lui Hristos și roagă-te pentru părțile din viața
ta pe care vrei ca Dumnezeu să le recreeze. Ce vrei să fie nou în inima ta azi?
Mai mult decât cuvinte
Isaia ne spune că pe Noul Pământ vom planta vii – adică vom face lucruri
cotidiene. Se pare că avem câteva idei palpabile de cum va fi viața pe Noul
Pământ. Plantează o sămânță sau o floare în grădina ta sau la fereastră ca simbol al
speranței tale pentru Noul Pământ. Nu numai că îți va aminti de bucuria ce vine; îți
va dezvolta experiența credinței și sper că va aprofunda realitatea Noului Pământ
în mintea ta.
În oglindă
Meditează la felul în care Noul Pământ se raportează la planul de salvare.
Lecţia 17 – Administrarea creștină
Cu ocazia întâlnirii cursanţilor pentru această lecţie, pune-i să petreacă un timp reflectând şi împărtăşind înţelegerile pe care le-au dobândit în interviurile lor.
Lecţiile 1-12 au clădit fundamentul relaţiei noastre cu Dumnezeu şi cu ceilalți.Lecţiile 13-16 clădesc evenimentele imaginii de ansamblu care încadrează
planul de mântuire al lui Dumnezeu în istorie.Lecţiile 17-21 se concentrează pe moduri practice de a trăi cu încrederea că
suntem copii ai lui Dumnezeu.Obiectiv: Cursanţii îşi vor întări înţelegerea modului în care Dumnezeu îi
cheamă pe credincioşi la o predare completă a vieţilor, a resurselor şi a inimilor lor pentru lucrarea şi gloria împărăţiei Sale.
Aşezarea întrebărilor într-un clasament poate ajuta la clarificarea priorităţilor unei persoane. În această situaţie, de fapt, nu este vreo ordine mai bună decât alta, ci doar ceea ce reflectă situaţia curentă a vieţii noastre. Pune cursanţii să împărtăşescă cu partenerii lor răspunsurile şi motivele pentru care au răspuns astfel.
Întrebări deschise
Pune în ordine (1 – cel mai mare sacrificiu; 5 – cel mai mic sacrificiu)
În viaţa mea, cel mai mare sacrificiu pentru mine ar fi să ofer:
__ Bani
__ Timp pentru lucru în biserică
__ Aptitudini pentru slujire
__ Energia mea pentru cauze bune
__ Păreri şi idei preconcepute
Povestirea introductivă clădeşte fundamentul adevăratei ucenicii. Cea mai mare dorinţă a lui Dumnezeu este să creştem în a-L plăcea. Dintre toate calităţile necesare unui caracter uman, altruismul este primul pe listă. Alegerea de a ne dărui total lucrării bisericii nu este una des întâlnită, dar este o dovadă puternică a faptului că înţelegem cui aparţine totul.
Povestirea introductivă
„Cu mult timp în urmă, un om de afaceri din Londra, foarte generos și devotat
lui Dumnezeu, a fost solicitat să facă o donaţie pentru un proiect caritabil.
Aşteptările erau foarte mici întrucât omul de afaceri suferise recent o mare pierdere
în urma distrugerii unora dintre vapoarele sale. Însă, spre uimirea conducătorilor
acţiunii de caritate, acesta a donat de aproximativ zece ori mai mult decât era
aşteptat să ofere proiectului. Întrebat cum de a fost posibil să ofere atât de mult, în
ciuda dificultăţilor economice, omul de afaceri a replicat: «Este adevărat, am
suferit o mare pierdere în urma distrugerii acestor vase, însă acesta este principalul
motiv pentru care vă ofer atât de mult; pentru că trebuie să fiu mai atent decât eram
înainte în responsabilitatea de administrare, până ce nu-mi va fi luată în
întregime.»”1
Cu toate că nu sunt sigur dacă omul a dat din teama de a pierde totul sau dintr-
o reală convingere că administrarea sa L-ar putea lăuda pe Dumnezeu, concluzia
este clară. Luaţi aminte, ca adevăr pentru veşnicie, că Dumnezeu este marele 1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 162, 163.
dătător şi jertfitor altruist şi că El se aşteaptă ca noi, copiii Lui, să-I urmăm
exemplul. Există multe moduri în care putem oferi, şi creştinii sunt provocaţi să fie
altruişti în oricare dintre ele, nu doar în unele. Bani, timp, talente, energie, pasiune,
interese, relaţii, posesiuni, reputaţie – toate acestea sunt aspecte care pot vorbi din
plin despre dragostea îndurătoare şi altruistă a lui Hristos. Se pare că femeia de la
templu a înţeles acest lucru.
Pasajul asupra căruia trebuie să ne concentrăm atenţia este momentul decisiv în care Isus spune: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din săracia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” Pune-i pe cursanţi să se întrebe dacă sunt pregătiţi să renunţe la ei înşişi aşa cum a făcut femeia. Ce este necesar să se întâmple în inimile şi vieţile lor, pentru ca acest tip de predare să aibă loc?
Viaţa lui Hristos
Marcu 12:41-44
„Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani
în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o văduvă săracă şi a
aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a
zis: «Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au
aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din săracia
ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.»”
Pune-i pe cursanţi să citească declaraţia de mai jos, care rezumă ceea ce crede Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea despre administrarea creştină. Apoi, pune-i să citească fiecare verset şi să scrie ce cred ei că înseamnă, pe măsură ce caută trimiterile versetelor în Bibliile lor.
Observaţi cuvintele „drepturile Lui de proprietar”. În timp ce cursanţii analizează împreună viaţa pe care Dumnezeu vrea să o aibă credincioşii, pune-i să discute despre rolul pe care cuvintele „drepturile Lui de proprietar” îl joacă în formularea atitudinilor şi percepţiilor noastre în privinţa dăruirii.
Noi credem
Administrarea creștină
„Noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ne-a încredințat
timpul și ocaziile, capacitățile și mijloacele materiale, binecuvântările pământului
și resursele lui. Noi suntem răspunzători față de El pentru buna lor folosire. Noi
recunoaștem drepturile Lui de proprietar prin slujire plină de credincioșie față de
aproapele nostru, cum și prin faptul că Îi înapoiem zecimea și dăm daruri pentru
vestirea Evangheliei, pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea
este un privilegiu ce ne este dat de Dumnezeu pentru creșterea în dragoste și
biruință asupra egoismului și lăcomiei. Un bun administrator se bucură de
binecuvântarea ce vine asupra altora, ca rod al credincioșiei lui.”2
a. Geneza 1:26-28; 2:15
b. 1 Cronici 29:14
c. Hagai 1:3-11
d. Maleahi 3:8-12
e. 1 Corinteni 9:9-14
f. Matei 23:23
g. 2 Corinteni 8:1-15
h. Romani 15:26-27
Cum să ne rugăm
Când te vei ruga săptămâna aceasta, fă o listă cu toate lucrurile care au valoare
pentru tine şi oferă-le, unul câte unul, lui Dumnezeu, pentru folosire în interesul
lucrării Sale. Mărturiseşte atitudinile de genul „ce-i al meu e-al meu” pe care,
poate, le-ai avut şi încredinţează-ţi întreaga viaţă lui Dumnezeu.
Ai în vedere o rugăciune care-i oferă lui Dumnezeu viitorul tău: partener de
viaţă, carieră, facultate etc.
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 268.
Mai mult decât cuvinte
Adresează următoarele întrebări cuiva care are copii la facultate sau chiar mai
mari:
Când, în viaţa dumneavoastră, Dumnezeu a rezolvat problemele în mod
miraculos, ca rezultat al dăruirii dumneavoastră pline de credincioșie?
De ce credeți că ne este greu să considerăm că lucrurile noastre, sau chiar
timpul nostru, Îi aparţin lui Dumnezeu, şi nu nouă?
Ce cuvinte de înţelepciune aveți, pentru cineva de vârsta mea, despre dăruire şi
lucrare în biserică?
În oglindă
Gândeşte-te şi scrie despre lucrurile pentru care ți-ai da viaţa. Ce te-ar motiva
să lucrezi pentru Evanghelie?
Lecţia 18 – Comportamentul creştin
Înainte de a avansa la studiul comportamentului creştin, pune-i pe cursanţi să-şi amintească lecţia de săptămâna trecută şi să împărtăşească reciproc orice cunoștință dobândită în urma chestionarelor, activităţilor sau a altor exerciţii.
Obiectiv: cursanţii vor înţelege importanța de a-şi trăi vieţile după principiile pe care Dumnezeu le-a lăsat copiilor Săi.
Povestirea introductivă demască realitatea stilului de viaţă, examinând gândirea celor care trăiesc sub străzile oraşului New York. Aceasta caută să dezvolte noţiunea că există două lumi în care putem trăi şi pentru care putem trăi. Satana scoate în cale lucruri pe care nimeni nu le vrea – totuşi, mulţi „înghit” ceea ce el le oferă. Pare lipsit de judecată, mai ales în povestirea aceasta, dar oamenii încearcă în multe feluri să evite adevărul că drumul lui Dumnezeu aduce viaţă, bucurie şi sens. Calea lui Satana distruge, corupe şi îi schilodeşte pe cei care o urmează.
Povestirea introductivă
Sub oraşul New York trăiesc oameni care, dintr-un motiv sau altul, au ales să
sălăşluiască în canalizări. Cei fără adăpost, bolnavii psihic, cei frânţi, paria
societăţii, cei care odată au fost cineva, dependenţii de droguri, cei fără minte,
inadaptaţii – se îngrămădesc cu toţii sub străzile unuia dintre cele mai renumite
oraşe ale lumii.
Jennifer Toth, un reporter, i-a studiat pe cei ce trăiau în tuneluri. În cartea sa
The Mole People (n.tr.: rom.: Oamenii cârtiţă), Jennifer citează un dialog purtat cu
un bărbat care i-a acordat un interviu în schimbul unui prânz gratuit:
Flacko, un conducător aspirant al subteranului, a spus: „Dacă aş fi la conducere
aş pune sus un semn mare, pe o platformă, pe care aş scrie: «Haideţi jos! Toată
lumea-i binevenită! Veniţi să trăiţi liberi – liberi de chirii, liberi de taxe,
independenţi, liberi ca Mandela!»”
„Când se opri din zâmbet, deveni serios şi se aplecă peste masa noastră din
restaurantul chinezesc… «Dacă scrii această carte», spuse el, «spune-le că
tunelurile îţi fură viaţa. Nimeni nu ar trebui să vină aici jos... oricine este aici jos
ştie asta. Ei n-o vor spune, dar o ştiu.»”1
Pare să fie jocul înşelătorului, nu-i aşa? Isus a spus: „Hoţul nu vine decât să
fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă
din belşug.” (Ioan 10:10)
Speranţa lui Dumnezeu este că alţii vor vedea slava Sa în noi – în felul în care
trăim, muncim şi ne jucăm. Însă întrebarea „Atunci, cum trăim?” nu a fost una
foarte întâlnită în ultima vreme, deoarece mulţi sunt de părere că provocarea lui
Dumnezeu de a trăi vieţi sfinte contrazice mesajul harului şi că, dacă mântuirea
este gratuită, noi nu trebuie să facem nimic în schimbul darului lui Dumnezeu.
Priveşte pasajele din Scriptură care descriu tipul de viaţă pe care Dumnezeu
vrea să o trăim. Lumea din subteran şi minciunile care promovează o „cale mai
bună” sunt zgomotoase şi constrâng, însă Hristos nu joacă acest joc. El nu ne va
seduce într-o dependenţă. Ai văzut autocolantul de pe unele maşini „Dependent de
1 Jennifer Toth, The Mole People, p. 233.
Isus”? Este un Isus nepotrivit. Dependenţele sunt o formă de sclavie. Ele îţi răpesc
puterea voinţei, făcând aparent imposibil să alegi altceva. Dar Isus nu este acesta.
Sinceritatea, puritatea, credincioşia, împlinirea, frumuseţea şi bucuria sunt câteva
dintre experienţele de viaţă la care Hristos cheamă pe fiecare credincios. O alta
este ascultarea. Îţi poţi imagina că Hristos – ştiind cât de mult însemni tu pentru El
– ar vrea pentru tine ceva mai puţin decât tot ce-i mai bun? Nici gând.
Cei mai mulți oameni știu asta. Scriptura face alternativele clare. Priveşte în
Biblie şi convinge-te.
Fraza pe care trebuie să ne concentrăm este ultimul rând: „Să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Nu este suficient pentru cineva să se abţină de la aspecte ale vieţii care îl distrug; acesta trebuie, de asemenea, să se concentreze să facă fapte care îi fac pe oameni să-L laude pe Dumnezeu. Pune-i pe cursanţi să acorde câteva minute pentru a împărtăşi opinia lor despre cum ar putea arăta în viaţa reală afirmaţiile de mai sus.
Viaţa lui Hristos
Matei 5:13-16
„«Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va
recăpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie
lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate
aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-
o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să
lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi
să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.»”
Pune-i pe cursanţi să citească declaraţia de mai jos, care rezumă ceea ce Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea crede despre comportamentul creştin şi despre stilul de viaţă asemănător cu cel al lui Hristos. Apoi pune-i să citească fiecare verset şi să scrie ce cred ei că înseamnă, pe măsură ce caută trimiterile versetelor în Bibliile lor.
Tematica standardelor creştine a generat multe discuţii şi chiar controverse, între creştinii din Biserica Adventistă, din cauza naturii foarte personale a subiectului. Aveţi în vedere principiile după care Dumnezeu i-a invitat pe copiii Săi să trăiască.
Noi credem
Comportamentul creștin
„Noi suntem chemați să fim un popor evlavios care gândește, simte și
acționează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi
caracterul Domnului nostru, noi trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care
vor produce în viața noastră aceeași curăție, sănătate și bucurie manifestate în viața
Domnului Hristos, în viața noastră. Aceasta înseamnă că distracțiile și plăcerile
noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust și frumuseții
creștine. În timp ce recunoaștem deosebirile dintre diferite civilizații,
îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă și de bun gust, așa cum stă
bine acelora a căror adevărată frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în
podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit. Iar pentru că trupurile noastre sunt
temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent.
Pe lângă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, noi trebuie să adoptăm cea mai
sănătoasă dietă cu putință și să ne abținem de la hrana necurată arătată în Sfintele
Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul și folosirea iresponsabilă a
medicamentelor și narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi
trebuie să ne abținem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot
ceea ce aduce gândurile și corpurile noastre în ascultare de Hristos, care dorește să
fim sănătoși, folositori și plini de bucurie și bunătate.”2
a. Romani 12:1,2
b. 1 Ioan 2:6
c. Efeseni 5:16-26
d. Filipeni 4:8
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 278.
e. 1 Petru 3:1-4
f. 1 Corinteni 6:19,20
g. Levitic 11
h. 3 Ioan 2
Cum să ne rugăm
Fiţi sinceri cu Dumnezeu, în rugăciunile voastre, în privinţa aspectelor din
viaţa voastră care nu par să fie ceea ce El Îşi doreşte pentru noi. Vorbiţi deschis cu
Dumnezeu despre cum vă simţiţi în legătură cu schimbările pe care credeţi că El vă
cere să le faceţi.
Mai mult decât cuvinte
Împărtăşeşte cu un coleg sau prieten angajamentele sau deciziile tale de a
trăi în acord cu visurile lui Dumnezeu pentru tine. Acest coleg sau prieten te poate
ajuta şi îţi poate aduce aminte de alegerea ta.
În oglindă
Gândeşte-te ce legătură crezi că există între o viaţă îmbelşugată şi planul de
mântuire al lui Dumnezeu. Ce legătură este între trăirea unor vieţi sfinte şi ceea ce
s-a petrecut la Calvar?
Lecţia 19 – Căsătoria şi familia
La începerea studiului despre căsnicie şi planul lui Dumnezeu pentru familie, pune-i pe cursanţi să discute cu partenerii lor de studiu despre unele dintre hotărârile pe care le-au luat pentru a-L lăuda pe Dumnezeu cu stilul lor de viaţă. Ce părţi ale studiului trecut au ajutat cel mai mult în luarea unor astfel de hotărâri?
Obiectiv: Cursanţii vor discuta despre planul iniţial al lui Dumnezeu pentru familie şi despre cauza fenomenului de distrugere care loveşte familiile astăzi. De asemenea, având la bază Scriptura, ei îşi vor stabili ţinte pentru vieţile lor.
Povestirea introductivă descrie ceea ce a devenit un fenomen comun, întâlnit în multe case de pe mapamond – „oamenii se îndrăgostesc şi pierd dragostea.” Această idee nu se potriveşte cu felul în care Dumnezeu a ales să Îşi iubească creaţia. În adâncul inimii dragostei lui Dumnezeu pentru umanitate locuieşte singurul adevăr care are puterea de a salva orice căsnicie aflată la un pas de eşec: umilinţa. Umilinţa nu înseamnă ura de sine; ea înseamnă uitarea de sine.
Povestirea introductivă
Mica masă rotundă pentru micul dejun stătea captivă între cuplul furios. Deşi
numai câţiva centimetri îi separau pe cei doi, păreau a se uita unul la altul din
capetele opuse ale unei mese foarte lungi, din acelea regale, de unde abia vezi
persoana aflată la celălalt capăt. Se părea că Gloria şi Ron se aflau la finalul
căsniciei lor. Aceasta se erodase încet timp de 23 de ani, şi acum singurul lor
subiect de discuţie era felul în care fiecare dintre ei se simţea în legătură cu
propriile-i nevoi şi faptul că acestea nu fuseseră satisfăcute.
Eşecul şi prăbuşirea multor relaţii îşi au rădăcinile într-o preocupare pentru
sine: nevoile mele, drepturile mele, aşteptările mele, sentimentele mele. Opusul
este valabil pentru căsniciile în curs de creştere: responsabilitatea mea este aceea
de a îndeplini nevoile partenerului meu – nevoile pe care am promis că le voi
satisface. Robert Orben vorbeşte despre acest principiu:
„Începem căsnicia cu speranţa împlinirii însă, de multe ori, găsim frustrare.
Propriile noastre trăsături nevrotice sunt amplificate de faptul că partenerul nostru
de viaţă are un alt set de tendinţe nevrotice. În loc să căutăm împlinire pentru noi
înşine, principalul scop ar trebui să fie acela de a împlini nevoile celuilalt. Numai
în acest fel vor fi împlinite şi nevoile noastre.”
În timp ce căsnicia este mai mult decât simpla întâmpinare a nevoilor celeilalte
persoane (nu uitaţi că unele dintre ele pot fi satisfăcute doar de Hristos), se pare că
ruinarea căsniciei începe cu prioritizarea eului. Opusul este de asemenea adevărat:
atunci când cealaltă persoană are prioritate pentru tine, majoritatea frustrărilor tale
se pierd în fundal.
Mulţi au renunţat la această unire sacră ce a început în Eden. Pare că ei privesc
la căsnicie cu titlu de încercare şi cu o oarecare reţinere. Cum favorizăm, tu şi eu,
dezvoltarea acestei frumoase relaţii într-un context onorant? Aceasta începe în
tinereţe dar, mai ales, începe cu felul în care Îl iubim pe Dumnezeu întâi. Vezi tu,
să iubeşti o altă persoană cu propriile tale probleme umane, păcătoase, produce o
experienţă incompletă – una care nu întotdeauna se termină cu bine. Dar să-L
iubeşti întâi şi deplin pe Dumnezeu te face pe tine un premiu pentru căsnicie. A şti
că Hristos reprezintă cea mai bună pregătire pentru căsnicie.
Întreabă-i pe Ron şi pe Gloria. Acesta este punctul de la care au plecat după
decenii de îndepărtare. Au început cu Hristos. Pe măsură ce au privit spre
Mântuitor, inimile lor s-au întors de la o concentrare asupra sinelui la una asupra
celuilalt. Au învăţat să se iubească unul pe celălalt, nu cu uraganul romantic
caracteristic îndrăgostiţilor adolescenţi, ci cu o dragoste nouă, reală, dumnezeiască,
aceasta făcând o uriaşă schimbare în căsnicia lor.
Observă faptul că încă din zilele lui Hristos, străduinţa de a păstra o căsnicie
era reală. Găsim multă ciorovăială şi contradicţie pe tema regulilor divorţului şi a
recăsătoririi și, în acest context, multe argumente şi-au ratat ţinta a ceea ce ar fi
trebuit, de fapt, să spună – nu cum ar trebui să divorţăm, ci cum putem învăţa să
iubim aşa cum a intenţionat Dumnezeu.
„«De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup.» Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” De ce este greu de păstrat acest tip de unire?
Viaţa lui Hristos
Matei 19:1-9
„După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în
ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat
pe cei bolnavi. Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: «Oare este
îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?» Drept răspuns, El le-a
zis: «Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte
femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi
de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur
trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.» «Pentru ce, dar», I-au
zis ei, «a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o
lase?» Isus le-a răspuns: «Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise
să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu, însă, vă spun că oricine îşi
lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte.»”
Pune-i pe cursanţi să citească declaraţia de mai jos, care rezumă ceea ce Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea crede despre căsnicie şi familie. Apoi pune-i să citească fiecare verset şi să scrie ce cred ei că înseamnă, pe măsură ce caută trimiterile versetelor în Bibliile lor.
Asemenea multor învăţături ale lui Hristos, unitatea în cămin nu este dificil de înţeles, dar este greu de realizat. Se pare că secretul unei căsnicii de succes stă în calităţile altruiste practicate de un cuplu devotat.
Noi credem
Căsătoria și familia
„Instituția căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu în Eden. Isus a proclamat-
o ca unire pentru toată viața dintre un bărbat și o femeie, într-o părtășie plină de
iubire. Pentru creștin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu ca și cu
tovarășul de viață și trebuie să se realizeze numai între persoane ce împărtășesc o
credință comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea
constituie însăși baza acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea, sfințenia,
fidelitatea și permanența relațiilor dintre Hristos și biserica Sa. Cu privire la divorț,
Isus a învățat că persoana care divorțează de tovarășul de viață, cu excepția
cazurilor de adulter, și se recăsătorește cu altcineva, comite adulter. Deși relațiile
în unele familii pot să se îndepărteze de ideal, într-o căsătorie în care partenerii
care se încred total unul în celălalt și în Hristos, ei pot obține unitatea plină de
iubire, prin călăuzirea Duhului și instruirea bisericii. Dumnezeu binecuvântează
familia și urmărește ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină
maturitate. Părinții trebuie să-și crească astfel copiii încât aceștia să iubească și să
asculte de Dumnezeu. Prin exemplul și cuvintele lor, ei trebuie să-i învețe că
Domnul Hristos este autorul iubitor al disciplinei, totdeauna binevoitor, care le
poartă de grijă și care dorește ca ei să devină membri ai corpului Său, familia lui
Dumnezeu. Unitatea crescândă a familiei constituie unul dintre semnele distinctive
ale ultimei solii a Evangheliei.”1
a. Geneza 2:18-25
b. Matei 19:3-9
c. 2 Corinteni 6:14
d. Efeseni 5:21-33
e. Matei 5:31,32
f. Exod 20:12
g. Efeseni 6:1-4
h. Proverbe 22:6
Cum să ne rugăm
Vorbeşte deschis cu Dumnezeu despre speranţele şi temerile tale în privinţa
căsătoriei. Spune-i în mod special cum ai vrea să se implice El în alegerea unui
partener de căsătorie. Ia decizii în rugăciune săptămâna aceasta şi încredinţează-le
lui Dumnezeu, apoi împărtăşeşte-le cu partenerul tău de studiu.
Mai mult decât cuvinte
Scrie-i o scrisoare perechii tale (nu-i nevoie să aibă un nume deocamdată, nici
să fie o persoană reală). Descrie cum ai vrea să fie căsnicia ta şi ce angajamente
eşti dispus să-ţi iei. Ai putea include în scrisoarea ta angajamentul de a-ţi păstra
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 294.
puritatea de acum până la momentul căsătoriei. Poate că ai dori să dezvălui cele
mai adânci speranţe pentru relaţia ta. O astfel de scrisoare nu este o pierdere de
timp. Păstrează scrisoarea – ea să-ţi amintească promisiunile pe care le faci de a-L
onora pe Dumnezeu şi pe viitorul partener – cu toate că poate încă nu ştii cine este
el sau ea.
În oglindă
Gândeşte-te care este legătura dintre relaţia de căsătorie şi întregul plan de
mântuire. Cum ne arată căsătoria dorinţa lui Dumnezeu de a relaţiona cu noi?
Lecţia 20 – Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc
Înainte de a privi minunatul mesaj al Sanctuarului, pune-i pe cursanţi să împărtăşească ceea ce au învăţat din interviurile lor şi cum le-a vorbit în mod personal studiul despre căsătorie şi familie. Ce decizii au luat în legătură cu viitorul lor?
Obiectiv: Cursanţii vor urmări sensul şi scopul Sanctuarului, atât pe Pământ cât şi în cer, şi vor descoperi incredibila semnificaţie a evenimentelor care marchează începutul mişcării adventiste.
Povestirea introductivă duce cu gândul la probleme de dreptate şi corectitudine. Cineva trebuie să plătească. Doar iertarea nu face pe nimeni just. Dacă cineva fură şi apoi îşi cere iertare, el va fi doar iertat. Lucrarea Sanctuarului, încă de la începutul timpului, a tot arătat calea lui Dumnezeu de a restabili omenirea.
Povestirea introductivă
„Am spus că-mi pare rău!”
„Minunat, Troy! Acum, tot ce trebuie să faci, este să găseşti bani pentru a plăti
paguba.”
„Să plătesc paguba! Dar nu am bani. Cum să plătesc paguba? Am spus că îmi
pare rău, nu-i destul?”
„În ciuda așteptărilor, nu. În acest caz, «Îmi pare rău!» nu este destul. «Îmi
pare rău!» şi 68 de dolari este destul, chiar şi aşa, mă întreb dacă te-ai gândit la
cum vei face rost de bani.”
Cum pot fi atât de insensibili? Tata şi vecinul erau complet absurzi şi, ca să nu
mai spun, de-a dreptul necreștini. Unde le era mila? Unde erau îndurarea şi iertarea
lor? Ce s-a întamplat cu „te iert şi uit”? În schimb, am simţit mai mult „te iert după
ce plăteşti datoria!” Cât de biblic sună asta?
Gândeşte-te la următoarele scenarii:
Într-un proces, juraţii îl găsesc pe inculpat vinovat de violul şi uciderea a șase
adolescente. În sala de judecată, el anunţă:
„Recunosc că am comis aceste crime teribile şi îmi pare foarte, foarte rău.
Promit că nu se va mai întâmpla.”
„Curtea îţi recunoaşte vina şi mărturisirea”, declară judecătorul, „şi, atâta timp
cât promiţi că nu se va mai întâmpla, eşti liber.”
Cum sună asta? Îţi seamănă a îndurare? Nu? De ce simţi o nevoie disperată de
a face dreptate? Nu este suficientă iertarea?
Şi, dacă este, de ce a trebuit să moară Isus pe cruce? De ce nu a putut
Dumnezeu doar să ne ierte şi atât? Calvarul este exemplul clar că Dumnezeu nu
tolerează păcatul. El nu face cu mâna și cele rele dispar pur şi simplu. Adevărul dur
este că, în lumea lui Dumnezeu, dacă alegi să păcătuieşti, cineva trebuie să
plătească pentru asta. Dar este un lucru bun că lumea este a lui Dumnezeu, pentru
că altfel, acel „cineva” am fi putut fi tu şi eu.
Acesta nu este un concept al Noului Testament, este la fel de vechi ca păcatul
şi la fel de real ca lumina zilei. Şi la fel de veche ca problema este şi soluţia.
Dumnezeu, în lucrarea Sa din Sanctuarul Vechiului Testament, i-a învăţat pe copiii
lui Israel ce este cu adevărat harul. Harul reprezintă sânge, plată, moarte, curăţire,
judecată, iertare, schimbare, vindecare, încredere şi acceptare a realităţii severe, dar
în acelaşi timp minunate, că, într-o zi, un Salvator va veni – nu vor mai fi miei – şi
va plăti pentru păcatele noastre.
Punctul culminant a fost la Calvar. În timp ce Isus este în totalitate condamnat
și ucis pentru păcatele noastre, cortina din templu este sfâşiată. Dumnezeu Îl
judecă pe Isus de parcă El ar fi în locul tău şi al meu, şi ne judecă pe tine şi pe
mine ca şi când noi am fi în locul lui Isus.
Pasajul pe care să ne concentrăm este: „Şi, când Isus a strigat din nou, atunci şi-a dat sufletul. În acel moment, cortina templului s-a sfâşiat în două de sus până jos.” Ce semnificaţie are acest lucru asupra studiului nostru despre Sanctuar?
Viaţa lui Isus
Matei 27:45-54
„De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată
ţara. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lama
sabactani?», adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»
Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: «Strigă pe Ilie!» Şi
îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o
trestie şi I-a dat să bea. Dar ceilalţi ziceau: «Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L
mântuiască.» Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Perdeaua dinlăuntrul
Templului se rupe. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de
sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au
deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din
morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.
Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de
pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: «Cu adevărat, Acesta
a fost Fiul lui Dumnezeu!»”
Pune-i pe cursanţi să citească declaraţia de mai jos, care sintetizează ceea ce crede Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea despre Sanctuarul din cer. Apoi pune-i să citească fiecare frază şi să scrie pe hârtie ce cred ei că transmite aceasta, în timp ce caută trimiterile aferente în Bibliile lor.
Noi credem
Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc
„Există un Sanctuar în ceruri, adevăratul tabernacol, ridicat nu de om, ci de
Domnul. În el, Domnul Hristos slujește în favoarea noastră, punând la dispoziția
credincioșilor binefacerile jertfei Sale ispășitoare, aduse odată pentru totdeauna pe
cruce. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele nostru Preot și a început lucrarea Sa
de mijlocire la data înălțării Sale. În 1844, la sfârșitul perioadei profetice de 2300
de zile, El a intrat în cea de-a doua și ultima fază a slujirii Sale ispășitoare. Ea este
o lucrare a judecății de cercetare, care este o parte a eliminării definitive a tuturor
păcatelor, simbolizată de către curățirea Sanctuarului ebraic din vechime în Ziua de
ispășire. În acel serviciu simbolic, Sanctuarul era curățit cu sângele animalelor
jertfite, dar lucrurile cerești sunt curățite cu sacrificiul desăvârșit al sângelui lui
Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă ființelor cerești care dintre cei morți
dorm în Hristos și astfel, în El, sunt socotiți vrednici de a avea parte de prima
înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile
lui Dumnezeu și credința lui Isus Hristos, și în El, deci, sunt gata pentru înălțarea
în Împărăția Sa cea veșnică. Această judecată apără dreptatea lui Dumnezeu în
salvarea acelora care cred în Isus. Ea declară că aceia care au rămas credincioși lui
Dumnezeu vor primi Împărăția. Terminarea acestei lucrări a Domnului Hristos va
marca încheierea timpului de probă al omenirii înaintea celei de-a doua veniri a
Domnului Hristos.”1
Elementele Sanctuarului ne subliniază lucrarea lui Hristos, nu numai la Calvar,
dar şi astăzi în cer. La urma urmei, Sanctuarul a vorbit şi încă vorbeşte despre Isus.
1 Seventh-day Adventists Believe, p. 312.
Ce este Sanctuarul?
În curtea Sanctuarului se aflau altarul pentru arderile de tot şi ligheanul de
aramă.
Cortul era împărţit în două: Sfânta şi Sfânta Sfintelor. Sfânta găzduia sfeşnicul
de aur cu şapte braţe, masa de pâinilor pentru punerea înainte şi altarul tămâierii.
În Sfânta Sfintelor se afla Chivotul Legii, în care erau depuse Cele Zece Porunci
scrise de Dumnezeu pe două plăci de piatră. Doi heruvimi de aur stăteau faţă în
faţă pe capacul ispăşirii.
Ce se întâmpla?
Ca păcătos, aduceai o jertfă, de obicei un miel, şi îţi aşezai mâinile peste
animalul nevinovat. Animalul era ucis în timp ce tu îţi mărturiseai păcatele,
luându-le, într-un fel, şi punându-le apoi asupra victimei. Preotul stropea cu
sângele mielului altarul arderilor de tot din Sfânta. Numit „Jertfa zilnică”, acest
ritual transfera păcatul asupra Sanctuarului. Cei care îşi mărturiseau păcatele
plecau de acolo iertaţi. Pentru că acum, Sanctuarul purta păcatele păcătosului,
marele preot trebuia să facă o slujbă de curăţare o dată pe an în Ziua Ispăşirii. În
această zi, Dumnezeu judeca pe fiecare om care şi-a mărturisit păcatele în cursul
anului. Această zi era un timp de veneraţie şi smerenie solemnă. Marele preot
alegea doi ţapi în Ziua Ispăşirii. Pe unul dintre ei îl aducea ca jertfă; acesta se
numea „ţapul Domnului”. Celălalt era ţapul ispăşitor. Marele preot sacrifica ţapul
Domnului, lua sângele acestuia şi intra cu el în Sfânta Sfintelor. El intra în această
încăpere doar o dată pe an, în această zi specială. Marele preot stropea cu sânge
capacul ispăşirii, apoi se întorcea în Sfânta şi împrăştia sângele pe altarul tămâierii.
La sfârşit, ieşea în curte, unde stropea cu sânge altarul pentru arderile de tot.
După ce termina, marele preot îşi punea mâinile pe capul celui de-al doilea ţap,
mărturisea păcatele întregului popor Israel, făcute în anul care trecuse, şi, în mod
simbolic, le tranfera asupra ţapului ispăşitor. Un levit lua ţapul ispăşitor şi îl ducea
în sălbăticie, ca să hoinărească până la moarte, purtând încă păcatele lui Israel.
Ce înseamnă aceasta?
Dumnezeu i-a arătat lui Moise Sanctuarul din cer, iar cel pe care
conducătorul poporului Israel l-a construit apoi a fost o reproducere a celui ceresc.
Diferitele elemente ale Sanctuarului au semnificaţii şi scopuri nemaipomenite.
Slujba de la Sanctuar arată cele două părţi ale lucrării lui Hristos: lucrarea de
mijlocire și lucrarea de judecată.
Prima parte (Curtea Sanctuarului şi Sfânta)
Când oamenii îşi mărturiseau păcatele, aşezându-le asupra mielului, şi acesta
era ucis şi pus pe altar, aceasta simboliza jertfa lui Hristos pe Calvar. Aminteşte-ți,
Ioan Botezătorul spunea: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”
Ligheanul de aramă umplut cu apă ilustrează botezul şi iertarea păcatelor, apa
curăţând păcatul omului vechi.
În Sfânta, masa pâinilor pentru punerea înainte Îl descrie pe Hristos, care este
Pâinea vieţii (Ioan 6:35). Sfeşnicul simbolizează faptul că Isus Hristos este Lumina
lumii (Ioan 8:12). Şi altarul tămâierii proclamă modul în care Hristos mijloceşte
pentru păcătoşi (Ioan 17).
Partea a doua (Sfânta Sfintelor)
Lucrarea din cea de-a doua încăpere implică judecata. Adevărul despre păcat
este acela că, deşi Dumnezeu aduce iertare pentru păcat, dreptatea cere ca cineva
să plătească pentru el. Chivotul Legii este simbolul veşnic a neschimbătoarei legi a
dreptăţii lui Dumnezeu. Este important să ne amintim că cea care face să fie
necesară jertfa, sângele şi moartea este legea lui Dumnezeu. Păcatul (încălcarea
legii, fărădelegea) aduce moartea. Chivotul reprezintă tronul lui Dumnezeu, unde
dreptatea pretinde un răspuns la problema păcatului.
Ţapul ispăşitor îl descrie pe Satana, pe care Dumnezeu îl izgoneşte din
Sanctuar. Dreptatea este împlinită. Păcatul, moartea şi ruşinea mor împreună cu cel
care le-a iniţiat.
Sanctuarul nu este un ritual bolnav al unui Dumnezeu furios, care doreşte
vărsare de sânge. Nu, dimpotrivă, acesta ne permite să fim martori ai unui
Dumnezeu iubitor dar drept, care tratează problema păcatului prin a deveni El
Însuşi plată pentru el. Scriptura are multe povestiri drăguțe despre dragostea lui
Dumnezeu. Dar serviciul de la Sanctuar nu este drăguț – este dragostea lui
Dumnezeu triumfând asupra efectelor reci și crude ale păcatului. Deși nu este
drăguț, ne aduce salvarea.
Pe măsură ce citeşti pasajele care descriu Sanctuarul din cer şi planul de
mântuire al lui Dumnezeu, deschide la capitolele 23 şi 24 din cartea Marea Luptă,
pentru mai multe explicaţii despre lucrarea Sanctuarului şi lucrarea lui Isus în
Sanctuar.
a. Evrei 8:1-5; 4:14-16
b. Daniel 7:9-27; 8:13,14; 9:24-27
c. Numeri 14:34
d. Ezechiel 4:6
e. Levitic 16
f. Apocalipsa 14:6-7; 20:12; 14:12; 22:12
Cum să te rogi
În timp ce te rogi lui Dumnezeu, fii răspunzător pentru vina şi păcatul tău şi
acceptă cu încredere judecata Lui asupra ta.
Mai mult decât cuvinte
În această săptămână, pe lângă găsirea unei modalități de a ierta pe cineva care
ti-a greşit, găsește și o modalitate de a-l trata ca şi cum nu ţi-a greşit niciodată mai
înainte. Nu este vorba doar de a ierta o faptă rea, ci de a ţi-o aminti cu milă.
În oglindă
Ia în considerare în ce fel Sanctuarul trebuie să-i fi ajutat pe copiii lui Israel să
înţeleagă harul. De asemenea, care sunt obstacolele unui astfel de sistem?
Gândeşte-te la felul în care ne raportăm noi la dreptate şi la cum şi când o
revendicăm. Ce poţi învăţa din acest subiect despre caracterul misterios al lui
Dumnezeu?
Lecţia 21 – Rămășița și misiunea bisericii
Înainte de a studia ultima lecţie din acest ciclu, pune-i pe cursanţi să împărtăşească partenerilor lor de studiu ceea ce i-a ajutat cel mai mult din studiul despre Sanctuar.
Obiectiv: Cursanţii vor descoperi responsabilitatea minunată şi sacră de a invita pe alţii să-L cunoască pe Salvator şi să se unească în a răspândi lumii adevărul despre Evanghelie.
Povestirea introductivă pur şi simplu descrie responsabilitatea incomodă şi uneori ciudată de a fi cel care poartă mesajul.
Povestirea introductivă
„Spune-i tu.”
„Nu vreau să-i spun eu, spune-i tu.”
Discuţia a continuat aşa cu cei doi băieţi care încercau să decidă cine să-i spună
tatălui lor vestea că au rupt cheia de la maşină chiar înăuntrul încuietorii uşii
acesteia.
Eu stăteam în maşină, aşteptând-o pe soţia mea să ridice nişte lucruri de la
magazin, şi priveam goana băieţilor de la intrarea în magazin, prin parcare, spre
maşina parcată lângă a mea. Deşi băiatul mai mare (probabil cu vreun an) era la
conducere, băiatul mai mic l-a întrecut chiar când făceau ultimii câţiva paşi spre
mașina verde cu lambriuri din lemn pe laterale. Evident, încercând amândoi să
ocupe locul din faţă, râdeau în timp ce se luau la trântă pentru el. Nu am putut
vedea ce s-a întâmplat, dar am ştiut momentul când s-a întâmplat. Amândoi s-au
oprit şi s-au holbat la încuietoarea uşii şoferului, apoi s-au uitat unul la celălalt.
Cheia se rupsese în încuietoare. Acum aveau să decidă cine să-i spună tatălui lor
despre cheia ruptă.
Cine va aduce mesajul celor care au nevoie să-l audă? Mi-am amintit de multe
ori acea experienţă, pentru că de multe ori eu am fost cel care trebuia să ducă
vestea. Vestea bună că „mama ta a ieşit din operaţie şi va fi bine”, că „ai absolvit
anul”, sau că „ai fost ales să fii unul dintre angajaţii noştri”. Apoi erau ocazii când
veştile erau mai mult decât dezamăgitoare. „Nu ai intrat în echipă”, sau, la fel de
devastatoare, „ea doreşte să fiţi doar prieteni”. (Cine îşi doreşte să aducă astfel de
veşti?). „Îmi pare rău, dar fratele tău nu a supravieţuit accidentului.”
Copiii lui Dumnezeu nu au fost niciodată majoritari. De-a lungul istoriei,
mulţimi întregi de oameni au respins Cuvântul lui Dumnezeu, planul Lui şi dorinţa
inimii Sale. De cele mai multe ori este greu de imaginat că atâţia oameni dau de-a
dreptul uitării adevărul lui Dumnezeu. Aceasta îmi aminteşte de o cursă cros
organizată de un anumit colegiu. „La un campionat al NCAA ţinut acum câţiva
ani, concurenţii alergau pe o anumită rută şi, la un moment dat, s-au pomenit în
faţa unei dileme. Aparent erau două direcţii care păreau rezonabile. Nesigură pe ce
cale să o apuce, mulţimea aglomerată a început să-i urmeze pe primii alergători
care deja se hotărâseră. Toţi în afară de Mike Delcavo. El a ştiut că ceilalţi
mergeau pe drumul greşit şi a încercat să-i convingă de aceasta. A început să
alerge în direcţia opusă, stăruind de ceilalţi să-l urmeze, dar majoritatea
alergătorilor l-au ignorat, iar unii dintre ei chiar au râs de el. Doar patru alergători
l-au urmat pe Delcavo. Ceilalţi 123 au alergat în cealaltă direcţie. Dintre cei 128 de
concurenţi, doar Mike şi încă alţi patru alergători au ales direcţia corectă.”1
Rămăşiţa reprezintă un grup de oameni căruia i s-a dat responsabilitatea de a
duce mesajul. Caracterul mesajului şi conţinutul lui vin de la Dumnezeu. Poporul
ales reprezintă instrumentul cu care Dumnezeu va duce vestea. Copiii lui Israel au
avut privilegiul de a proclama gloria şi minunăţia lui Dumnezeu naţiunilor care nu-
l cunoşteau pe divinul Creator. Rolul mesagerului este simplu: să cunoşti mesajul
și să-l transmiţi mai departe.
Isus a stat în faţa ucenicilor Săi şi le-a dat aceeaşi poruncă. El avea o solie, iar
ei trebuia să o transmită mai departe.
Viaţa lui Hristos
Matei 28:19,20
„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi
iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”
Cum crezi că s-au simţit ucenicii în faţa unei astfel de provocări?
După toate disputele pe care le-au avut despre care dintre ei să fie cel dintâi, cu
ce atitudine au abordat ei această misiune? De ce?
Cum ai caracteriza lucrarea specială a ucenicilor de la sfârşitul lucrării
Domnului Hristos? Cum ai descrie misiunea noastră specială în lumea de astăzi?
Pune-i pe cursanţi să citească declaraţia de mai jos, care sintetizează ceea ce crede Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea despre rămăşiţă şi despre misiunea bisericii. Apoi îndeamnă-i să citească fiecare frază şi să scrie ceea ce cred ei că aceasta transmite, în timp ce caută în Bibliile lor versetele corespunzătoare.
De asemenea, pune-i să discute cu partenerii lor de studiu despre diferitele straturi ale „bisericii”. Ce este unic şi special în legătură cu Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea în lumina misiunii sale?
1 Daniel Schaeffer, The Bush Won’t Burn and I’m All Out of Matches, p. 67.
Noi credem
Rămășița și misiunea bisericii
„Biserica universală este compusă din toți aceia care cred cu adevărat în
Hristos. Dar, în zilele sfârșitului, un timp de apostazie foarte răspândit, o rămășiță
a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Această
rămășiță anunță sosirea ceasului judecății, proclamând mântuirea prin Hristos și
vestind apropierea revenirii Sale. Această proclamare este simbolizată prin cei trei
îngeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecății din ceruri și are ca efect
o lucrare de pocăință și reformă pe Pământ. Fiecare credincios este chemat să
participe personal la această lucrare mondială de mărturisire.”2
a. Apocalipsa 12:17; 14:6-12; 18:1-4
b. 2 Corinteni 5:10
c. Iuda 3, 14
d. 1 Petru 1:16-19
e. 1 Petru 3:10-14
f. Apocalipsa 21:1-14
Cum să te rogi
Când te rogi, ce vrei să Îl inviți pe Dumnezeu să facă în viaţa ta, ca să îţi dea
posibilitatea să porţi mesajul Său? Ce doreşti ca El să facă în tine, apoi prin tine?
Mai mult decât cuvinte
Găseşte pe cineva pe care cunoşti sau cu care eşti familiarizat şi care, după
părerea ta, iubeşte misiunea Bisericii. Întreabă-l ce este cel mai semnificativ pentru
el în ceea ce priveşte credinţa adventistă. De ce este adventist de ziua a şaptea?
Care este rolul nostru în zilele din urmă?
2 Seventh-day Adventists Believe, p. 152.
În oglindă
Cum vezi tu biserica ta purtând această misiune până la revenirea lui Isus? Ce
crezi că ar trebui să facem mai mult şi ce crezi că ar trebui să facem mai puţin,
pentru a săvârşi lucrarea noastră?
Anexa A
Ce talanți ai în pungă?
Chestionar pentru darurile spiritualeChestionar pentru darurile spirituale pentru tineri
„Ce talanți ai în pungă?” este o abordare simplă de a găsi și a pune în aplicare darurile noastre spirituale. Sarcina bisericii orientate spre misiune și iubitoare de misiune este să întrebe „Ce talanți ai în pungă?” În alte cuvinte: „Ce se află în copiii noștri ce poate modela semnificativ biserica și o poate face să înainteze?”
1. Indică dacă fiecare declarație este
Aproape niciodată Rar Uneori Frecvent Aproape întotdeauna
__________________________________________________________________
1 2 3 4 5
De exemplu, o afirmație poate fi „Sunt foarte frustrat când aud oamenii
vorbind despre ceva și nefăcând nimic în acel sens”.
Dacă nu te simți „aproape niciodată” așa, încercuiești nr. 1. Dacă te superi
„frecvent” din acest motiv, încercuiești nr. 4.
2. Când răspunzi tuturor afirmațiilor, pune numărul corespunzător fiecărei
întrebări în zona gri deschis din coloana din dreapta. Ar trebui să ai 10 numere în
fiecare coloană. Adună totalul pentru fiecare coloană și scrie punctajul în
dreptunghiul de la sfârșitul tabelului.
3. Punctajele mari sunt în zonele darurilor pe care este posibil să le ai. Pentru
a ști cu siguranță este nevoie să pui în practică acele daruri și pe măsură ce ai
succes poți deveni tot mai sigur în legătură cu felul în care te-a înzestrat
Dumnezeu.
„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei
să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă să se ţină
de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii
să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să
cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.” (Romani 12:6-8)
Abordarea Asemenea lui Isus cu privire la darurile spirituale este bazată pe
Romani 12:6-8. Unele studii despre darurile spirituale au până la 24 de daruri
diferite în inventarul lor. Pentru tineri, folosim acest pasaj din Romani pentru că
simplifică darurile în șapte categorii mari, care sunt mai ușor de administrat.
În cele ce urmează avem un rezumat al acestor daruri cu o explicație scurtă
și un exemplu de cum ar putea arăta manifestat într-o persoană tânără.
Profeția
Vorbind înțelepciunea lui Dumnezeu
Termenul de profeție poate să sperie oamenii pentru că aduce cu sine tot
felul de idei, de la chemarea focului din cer până la posibilitatea de a vedea în
viitor. Deși aceste experiențe pot avea loc, darul profeției are mai mult de-a face cu
abilitatea unei persoane de a înțelege și de a vorbi cu înțelepciune din partea lui
Dumnezeu. Persoanele care au acest dar au abilitatea de a fi „pe aceeași frecvență”
cu Dumnezeu într-un mod special. Aceștia tind să vorbească și să meargă
împotriva presiunii de grup. Poate fi văzut în felul în care o persoană tânără
încearcă să convingă oamenii să facă „ceea ce trebuie”. Nu vrem să evităm
posibilitatea ca ei să aibă „vise și viziuni”, dar de cele mai multe ori acest dar
implică curaj și caracter și a fi foarte receptiv.
Slujitorul
Aceia care doar vor să rezolve lucruri sunt de o valoare imensă pentru
biserică. Când Dumnezeu locuiește în asemenea persoane, pot avea loc lucruri
minunate pentru El. În timp ce unii vor vrea doar să facă planuri, ajutoarele fac
liste cu ce lucruri trebuie făcute și le fac. Ei se simt cel mai bine când sunt la lucru
și chiar dacă detaliile par înjositoare, ei văd felul în care lucrurile mici își găsesc
locul în imaginea de ansamblu. Poate fi văzut în copiii care vor mereu să ajute,
sunt mereu voluntari și nu pot sta locului pentru foarte mult timp.
Învățătorul/Studentul
Am combinat darul învățătorului și pe cel al studentului care învaţă de la el
pentru că majoritatea învățătorilor buni iubesc să învețe. În biserică le place să
studieze și să descopere adevărul și, de asemenea, se bucură să găsească cele mai
bune căi de comunicare a acestuia. Astfel de copii nu numai că iubesc atunci când
înţeleg, dar se și bucură de felul în care fac descoperirile și sunt dispuși să-i ajute și
pe alții să învețe.
Ziditorul
Ziditorii au abilitatea de a provoca și a-i întări pe alții cu cuvintele și faptele
lor. Este numit adesea darul încurajării şi vine de la ideea de a construi o casă.
Zidim o casă pas cu pas și nu e nevoie decât de un băț de dinamită sau un cutremur
să fie distrusă complet. Același lucru este valabil și pentru cuvintele și faptele
noastre. Cuvintele și acțiunile negative pot distruge rapid, dar afirmațiile pozitive
construiesc puţin câte puţin. Ziditorul are abilitatea specială de a spune lucrul
potrivit la timpul potrivit. Dorind să-i încurajeze pe oameni cu acțiunile și
cuvintele lor, ei tind să fie oameni pozitivi și proactivi.
Dăruitorul
Aceia care dăruiesc cu bucurie timpul, talentul, serviciile și resursele lor
pentru fapte bune sunt numiți dăruitori. Nu trebuie să aibă mulți bani pentru a avea
acest dar – majoritatea tinerilor nu au. Dar spiritul lor de sacrificu și generozitatea
lor au lipici. Ceea ce îi antrenează în acest fel de a trăi nu este aparența de a fi o
persoană generoasă, ci faptul că ei se simt bine ajutându-i pe alții și dăruind timpul,
lucrurile și energia lor.
Liderul
Oamenii au idei diferite despre ce înseamnă să fii lider. Cuvântul (n.tr.: engl.
leader) înseamnă în mod literal „să stai în față” sau „să conduci”. Unii cred că este
persoana cea mai gălăgioasă. Una dintre cele mai bune definiții ale leadershipului
este „abilitatea de a-i influența pe alții”. Acest lucru merge în ambele sensuri, atât
negativ, cât și pozitiv. Ai auzit vreuna dintre poveștile pe care liderii buni le spun
despre copilăria lor – toate problemele pe care le-au cauzat? Cumva, totuşi, erau
capabili să-i influențeze pe alții. Cei mai buni lideri sunt cei care ţin să-i implice pe
alții în loc să facă ei înșiși totul. Un lider care trebuie să facă totul este de obicei un
slujitor în funcția nepotrivită.
Compasiune
Darul compasiunii este înclinația naturală de a arăta milă și de a ajuta și a
aduce vindecare în viața altei persoane. Dacă cineva este singur, flămând sau
suferă, darul compasiunii îi mișcă sufletul. Asemenea persoane simt că trebuie să
facă ceva în legătură cu o problemă. Poți vedea acest dar în aceia care reacționează
la nedreptate. Atunci când există o oportunitate de a face o diferență, ei devin parte
din vindecare. Diferența dintre o persoană cu darul compasiunii și cineva care este
slujitor este aceea că compasiunea vede durerea cuiva mai repede decât alții.
Întrebări Răspunsuri Daruri
Aproape
niciodată
Rar Uneori Frecvent Aproa
pe
întotd
euna
Sunt foarte
sensibil cu
privire la
ce e bine
și ce nu e
bine.
1 2 3 4 5
Sunt prima
persoană
care sare
în ajutorul
altora.
1 2 3 4 5
Îmi place
să conduc
oameni.
1 2 3 4 5
Simt
atunci
când alții
suferă și le
vin în
ajutor.
1 2 3 4 5
Simt că
este slujba
mea să
continui să
le pun la
dispoziție
celor mai
amărâți
decât mine
resursele
1 2 3 4 5
mele.
Vreau ca
oamenii să
lucreze
împreună.
1 2 3 4 5
Nu-mi
plac
jocurile în
care
oamenii
pot pierde.
1 2 3 4 5
Cred că
Biblia este
adevărul.
1 2 3 4 5
Vreau să
fiu
apreciat
pentru
sarcinile
pe care le
fac pentru
alții.
1 2 3 4 5
Am o
viziune cu
privire la
viitor.
1 2 3 4 5
Nu-mi
place să
mă
concentrez
1 2 3 4 5
pe răul din
alții.
Am
încredere
că
Dumnezeu
se va
îngriji de
mine.
1 2 3 4 5
Termin
multe
sarcini la
timp.
1 2 3 4 5
Deciziile
majore
sunt grele
de luat
pentru
mine.
1 2 3 4 5
Simt că
Dumnezeu
îmi
vorbește
direct.
1 2 3 4 5
Îmi este
mai ușor
să fac
lucruri
pentru alții
decât să-i
1 2 3 4 5
ascult și să
vorbesc cu
ei.
Îmi plac
țintele și
preocupări
le noi.
1 2 3 4 5
Vreau ca
ceilalți să
fie fericiți.
1 2 3 4 5
Nu vreau
ca ceilalți
să știe cât
de mult
dau din
resursele
mele.
1 2 3 4 5
Am un
respect
deosebit
față de cei
mai în
vârstă
decât
mine.
1 2 3 4 5
Mă simt
cel mai
bine atunci
când toți
ceilalți
1 2 3 4 5
sunt
fericiți.
Vreau să
le spun
altora ceea
ce
Dumnezeu
mi-a spus.
1 2 3 4 5
Văd
nevoile
altora și
acționez.
1 2 3 4 5
Îi respect
pe cei care
sunt mai în
vârstă
decât mine
și pe cei
care sunt
mai
înțelepți
decât
mine.
1 2 3 4 5
Nu-mi
place să
rănesc cu
vorbele și
faptele
mele.
1 2 3 4 5
Dacă nu 1 2 3 4 5
pot dărui
bani sau
obiecte,
dăruiesc
din timpul
meu.
Mă înțeleg
bine cu
oamenii,
indiferent
de vârstă.
1 2 3 4 5
Când alții
sunt în
suferință
îmi e greu
să mă
concentrez
la altceva.
1 2 3 4 5
Pot fi
aspru și
direct când
vorbesc cu
oamenii.
1 2 3 4 5
Nu pot
renunța la
un proiect
până nu e
complet în
cel mai
bun mod
1 2 3 4 5
posibil.
Vreau să
lucrez cu
un grup
bun de
oameni
pentru a
îndeplini o
sarcină.
1 2 3 4 5
Sufăr când
îi văd pe
alții în
durere și
tristețe.
1 2 3 4 5
Îmi place
să mă
dăruiesc
pe mine și
resursele
mele.
1 2 3 4 5
Simt că
ajut cel
mai mult
atunci
când sunt
pus în
conducere.
1 2 3 4 5
Tind să
cred ceea
ce-mi spun
1 2 3 4 5
alți
oameni.
Uneori am
o stimă de
sine
scăzută.
1 2 3 4 5
Prefer să
fiu condus.
1 2 3 4 5
Nu le spun
altora
atunci
când
critica m-a
rănit.
1 2 3 4 5
Nu vreau
să fiu
centrul
atenției.
1 2 3 4 5
Dau mereu
10% din
câștigurile
mele și
alte daruri.
1 2 3 4 5
Dacă
oamenilor
nu le place
de mine
sau ce fac,
nu mă
supăr.
1 2 3 4 5
Simt că îi
pot ajuta
pe alții
rugându-
mă.
1 2 3 4 5
Nu-mi
place să
greșesc cu
privire la
părerile pe
care le am.
1 2 3 4 5
Îmi este
mai ușor
să fac o
treabă eu
decât să
găsesc pe
cineva
care să o
facă.
1 2 3 4 5
Sunt bun
la găsirea
persoanelo
r care să
ajute
cauza.
1 2 3 4 5
Îmi place
să îi caut
pe cei care
sunt
1 2 3 4 5
bolnavi
sau care
par
supărați.
Îmi place
să
înveselesc
oamenii
prin ceea
ce donez
altora.
1 2 3 4 5
Nu-mi
place să
fac muncă
detaliată.
1 2 3 4 5
Nu suport
să văd
oameni
certându-
se sau
urându-se.
1 2 3 4 5
Vreau să-i
văd pe alții
să crească
în relația
lor cu
Hristos.
1 2 3 4 5
Uneori
ajut așa de
mult încât
1 2 3 4 5
nu mă
concentrez
pe nevoile
spirituale
ale altora.
Îmi place
ca viața
mea să fie
organizată.
1 2 3 4 5
Nu vreau
ca oamenii
să se simtă
excluși sau
singuri
1 2 3 4 5
Dorința
mea cea
mai mare
este să
împărtășes
c cu alții
ceea ce
Isus a
făcut
pentru
mine pe
cruce.
1 2 3 4 5
Îmi este
foarte ușor
să le spun
altora cum
1 2 3 4 5
mă simt.
Observ
repede
când
ceilalți se
simt
excluși.
1 2 3 4 5
Știu,
atunci
când alții
vorbesc,
dacă
cuvintele
lor sunt de
la
Dumnezeu
.
1 2 3 4 5
Îmi place
să fiu
ospitalier.
1 2 3 4 5
Tind să fiu
dependent
de muncă.
1 2 3 4 5
Mi-ar
plăcea să
vizitez o
țară săracă
și să-i ajut
pe cei de
acolo.
1 2 3 4 5
Mă bucur
să renunț
la lucruri
ca alții să
poată trăi
o viață mai
bună.
1 2 3 4 5
Îmi place
să visez la
moduri
mai bune
de a
rezolva
lucruri.
1 2 3 4 5
Tind să mă
gândesc la
sentimente
le celuilalt.
1 2 3 4 5
Vreau să
ajut în
răspândire
a
Evangheli
ei și
schimbare
a vieților
oamenilor.
1 2 3 4 5
Sunt
primul
care își
1 2 3 4 5
oferă
ajutorul
când
există o
sarcină ce
trebuie
îndeplinită
.
Mă implic
trup și
suflet în
lucrul pe
care-l fac
sau
organizația
din care
fac parte.
1 2 3 4 5
Comunic
cu oamenii
față în
față, nu în
grupuri
mari.
1 2 3 4 5
Administr
ez bine
banii.
1 2 3 4 5
Simt că
trebuie să
câștig
atunci
1 2 3 4 5
când joc
un joc.
Îmi dau
seama
când
oameni mă
mint.
1 2 3 4 5
TOTAL
P S Î Z D L C
P = Profeție Î = Învățător D = Dăruitor C = Compasiune
S = Slujitor Z = Ziditor L = Lider
Anexa B
Întrebări pentru secțiunile „Viața lui Hristos” de folosit în grupele mici de
studiu
Lecția 1
Ioan 20:24-31
1. După trei ani de misiune, mesajul lui Hristos părea să nu fi atins oamenii
– nu doar pe Toma, ci și pe mulți alții. În timp ce Hristos făcea multe fapte de
bunătate, mulți dintre urmașii Săi cei mai apropiați aveau întrebări cu privire la
cine era. De ce crezi că este adevărat acest lucru?
2. De ce crezi că Toma nu era cu ucenicii atunci când L-au văzut prima dată
după înviere?
3. Cât timp a durat până când Toma chiar l-a văzut pe Isus? De ce crezi că a
durat așa de mult ca cei doi să se întâlnească?
4. Ce dovadă aveau Toma și ceilalți ucenici pentru a-L ști cu adevărat pe
Isus? Crezi că a-L vedea pe Hristos este suficient pentru a ști și crede?
5. Te vezi ca fiind o persoană care crede sau mai degrabă o persoană
sceptică?
6. În Ioan 20:30,31, ce avem în ceea ce privește cunoașterea lui Isus și ce nu
avem? Conform lui Ioan, este acest lucru suficient? De ce?
Lecția 2
Matei 28:18-20
1. Ce cuvinte ai folosi pentru a descrie pe tatăl tău sau pe mama ta? Descrie
pe unul dintre părinți în cel mult 25 de cuvinte.
2. Este această descriere adevărată? Este precisă? Este completă? În ce fel
este înțelegerea noastră față de Dumnezeu completă/incompletă?
3. Cum putem sluji unui Dumnezeu pe care nu-L cunoaștem întru totul?
4. Unde vedem dovada Trinității de-a lungul vieții lui Hristos? Dar de-a
lungul Bibliei?
5. În ce fel se raportează „Cei trei care sunt Una” Unii la Ceilalți? Sunt
separați? Au roluri și abilități diferite?
6. Folosind cuvintele tale, descrie ceea ce crezi despre Trinitate.
Lecția 3
Luca 4:1-13
Marcu 8:27-33
Marcu 14:32-38
Matei 27:39-43
1. De ce crezi că S-a dus Isus în pustie? Care a fost motivația Sa?
2. Ce este important în legătură cu faptul că a fost acolo vreme de 40 de
zile?
3. Când Satana Îl ispitește pe Isus, începe zicând: „Dacă ești Fiul lui
Dumnezeu...” De ce face asta, care este planul său?
4. Ce era cel mai tentant pentru Isus dintre cele trei teste? Care este tentația
„adevărată” pentru Isus? În ce fel sunt aceste ispite diferite de cele cu care ne
înfruntăm noi? În ce fel se aseamănă?
5. Ce este important din felul în care Isus răspunde acestor ispite?
6. Când a mai fost Isus ispitit în acest fel?
7. Despre ce este războiul dintre bine și rău? Ce ispită folosește Satana
constant cu Isus?
8. Cu ai descrie răspunsul lui Isus la aceste dileme? Cu ce fel de atitudine
reacționează El?
9. Descrie într-o propoziție sau două deosebirea dintre voia lui Dumnezeu și
voia lui Isus în grădină (atunci când Isus a zis „Facă-Se voia Ta, nu voia Mea...”).
10. De ce crezi că am avea nevoie noi pentru a fi în stare să spunem această
rugăciune în orice situaţie? Ce circumstanțe sunt cele mai dificile pentru a-ți preda
voința lui Dumnezeu?
Lecția 4
Marcu 1:40-45
1. Pe cine cunoști despre care știi că e intangibil?
2. Pe cine crezi că Îi este mai greu lui Dumnezeu să salveze: pe cei ale căror
vieți păcătoase îi țin departe, sau pe cei care nu cred că sunt prea departe de
Dumnezeu?
3. Descrie ce știi despre leproșii din vremea lui Hristos.
4. Ce este important din declarația leprosului „Dacă vrei poți să mă cureți”?
Discutați atitudinea leprosului în legătură cu starea sa și încrederea sa în abilitățile
lui Isus.
5. Care este diferența dintre milă, simpatie și empatie? Cum se potrivește
compasiunea cu aceste trei cuvinte?
6. Ce crezi că este important din faptul că Isus l-a „atins” și că i-a spus
„vreau”?
7. Te-ai gândit vreodată la cum a fost acel moment al vindecării? Împărtășiți
unii cu ceilalți felul în care vă imaginați că a avut loc acest miracol.
8. De ce crezi că Isus i-a spus să se arate preotului și să treacă prin ritualul
de curățire? Citește Levitic 14:1-9 și vezi dacă poți face o conexiune între acest
ritual și lucrarea lui Hristos pe cruce. Există vreo legătură? Dintre cele două păsări,
care reprezintă lepra? Ce simbolizează cealaltă pasăre?
9. În ce fel a influențat mărturia leprosului lucrarea lui Hristos? Împărtășește
cu grupul tău un moment în care povestea de convertire a cuiva a avut un efect
mare asupra relației tale cu Dumnezeu.
10. În ce fel suntem și noi ca lepra și în ce mod reflectă această poveste
atitudinea lui Hristos față de păcătoși?
11. În ce fel este experiența leprosului cu lepra și vindecarea la fel ca
experiența noatră cu păcatul și salvarea.
Lecția 5
Ioan 1:10-13
1. Citește Ioan 3:1-12. „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la
Dumnezeu.” Cum afectează concepţia lui Nicodim despre cine e Isus felul în care
vorbește cu Isus? Dacă Isus este doar atât: „un învățător venit de la Dumnezeu”?
Schimbă acest lucru felul în care se raportează la Hristos? În ce fel?
2. Discutați despre ceea ce credeți că se întâmplă în inima lui Nicodim în
timp ce așteaptă căderea serii pentru a-L vizita pe Isus. Ce fel de persoană crezi că
e?
3. Ce rol joacă semnele miraculoase în stabilirea autenticităţii lucrării lui
Isus? Împrăștie miracolele sale toate îndoielile cu privire la El ca fiind Mesia?
4. Cum ai defini împărăția lui Dumnezeu? Ce este o împărăție?
5. Ce crezi că înseamnă să fii născut din nou? Citind răspunsul lui Nicodim,
de ce crezi că îi era atât de greu să înțeleagă despre ce vorbește Isus?
6. Gândeşte-te la declarația: „Lucrurile spirituale trebuie judecate spiritual.”
(vezi 1 Corinteni 2:14)
7. La ce crezi că se referea Isus când a spus „născut din apă și din Duh”?
(Ioan 3:5)
8. De ce este „bătaia vântului” o metaforă bună pentru lucrarea Duhului
Sfânt din viața unei persoane? Împărtășește un moment din experiența ta când
Duhul ți-a vorbit în șoaptă și a lucrat cu tine într-un mod personal și privat.
9. După ce citiți Ioan 1:10-13, discutați pașii principali pentru a fi născut din
Dumnezeu sau născut din nou.
10. Gândește-te la o vreme din relația ta cu Dumnezeu când ai devenit nou.
Ce a inițiat predarea ta? Cum ai răspuns?
11. „Născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci
din Dumnezeu.” Când te gândești la cuvântul „adopție”, cum se potrivește acest
concept cu experiența nașterii din nou? În ce fel este botezul o experiență a nașterii
din nou diferită de o naștere normală?
Lecția 6
Ioan 1:1-14
1. Când ai strigat pe cineva în public și apoi ai văzut că nu era persoana care
credeai că e, ce s-a întâmplat?
2. Ce este important în legătură cu faptul că Isus a participat în mod activ la
Creațiune? (Coloseni 1:13-16; Evrei 1:1,2)
3. De ce crezi că Ioan îşi începe evanghelia în felul în care o face? Compară
declarația sa introductivă cu cele ale celoralalte evanghelii. Apoi, compară
începutul cărții 1 Ioan cu cel al Apocalipsei și vezi ce descoperi.
4. Propoziția „În El era viața” (Ioan 1:4) este puternică. Cum vedem această
idee activă în viața lui Isus? Dă câteva exemple în care crezi că Isus a probat
această propoziție.
5. Propoziția „Viața era lumina oamenilor” (versetul 4) este de asemenea
puternică. Cum a fost viața lui Isus o lumină pentru oamenii din acele timpuri? În
ce fel se aseamănă întunericul lor cu al nostru?
6. Explică sensul declarației „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi,
plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui” (versetul 14). Cum se
raportează aceasta la crearea lumii? De asemenea, explică această declarație în
lumina Sanctuarului din Vechiul Testament. (Exod 29:45,46; 24:16; 40:34)
7. Cum vezi cele două atribute „har și adevăr” demonstrate în viața lui Isus?
Lecția 7
Matei 22:34-40
1. Împărtășește un moment din viața ta când cineva ți-a pus o întrebare
„capcană”. Cum ai răspuns?
2. Cum ai fi răspuns la întrebarea pusă de învățătorul Legii lui Isus? Ce
poruncă ai fi ales? De ce?
3. Cunoști pe cineva care pare să Îl iubească pe Dumnezeu „cu toată inima
lui, cu tot cugetul lui și cu toată puterea lui”? Cum a influențat viața lui viața ta?
4. De ce crezi că Isus a citat Deuteronom 6:4-6 în loc de una dintre Cele
Zece Porunci? Ce ne spune răspunsul Său despre felul în care să ne raportăm la
Legea lui Dumnezeu?
5. Când ai avut un moment când ai simțit că Îl iubești pe Dumnezeu cu toată
inima, cu tot cugetul și cu toată puterea? Descrie ce se întâmpla în viața ta în acel
moment.
6. Cum reușește Isus să evite întrebările lipsite de sens și să răspundă doar la
cele care au sens?
7. „În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii” spune că
întregul Vechi Testament este legea lui Dumnezeu. Gândiți-vă la unele dintre
pasajele și povestirile faimoase din Vechiul Testament și puneți-le în una dintre
cele două categorii ale acestor două porunci.
Lecția 8
Luca 13:10-16
1. Poți să te gândești la un moment din viața ta când ipocrizia cuiva te-a
înfuriat?
2. Când „ai cântat vioara a doua” sau te-ai concentrat asupra a ceea ce era
mai puțin important?
3. Discutați cum ar putea fi descrisă condiția femeii în ziua de azi.
4. Care crezi că gândeau oamenii că era sursa bolii ei?
5. Când Isus a văzut-o, a eliberat-o. Timp de 18 ani a fost în suferință. Ce
este important în legătură cu faptul că Isus „vede” și „eliberează” oamenii? Cum se
potrivește Sabatul cu această idee?
6. Când conducătorii erau indignați de faptul că Isus a vindecat în Sabat, ce
ți-a trecut prin minte când ai citit cuvintele lor? Cum te-ai simțit?
7. Crezi că Isus a considerat vindecarea ca fiind muncă? Chiar dacă ar fi
făcut-o, crezi că și-ar fi schimbat răpunsul? De ce da/de ce nu?
8. În ce fel se leagă analogia cu boul/măgarul și fiica lui Avraam de
motivațiile conducătorilor religioși?
9. Dacă pentru Isus Sabatul este despre eliberarea oamenilor, cum s-ar
schimba Sabatale tale dacă ar fi să urmezi același exemplu?
Lecția 9
Citiți pasajele ca grup sau pe perechi – fiecare pereche va citi un pasaj.
Matei 9:11-13
Matei 20:20-28
Luca 19:5-10
Matei 5:17,18
Reflectă la următoarele întrebări:
1. Ce se întâmplă în fiecare pasaj ce Îl determină pe Isus să facă o
declarație?
2. Ce spune Isus că a venit să facă/să fie?
3. Cum vezi acest lucru împlinit specific în viața și lucrarea Sa?
4. Citește Ioan 20:30,31 și 21:24,25. Ce spun aceste pasaje despre povestirile
pe care le avem din viața lui Hristos? Și ce spun despre multele povestiri pe care
nu le avem? Care este scopul povestirilor despre viața Sa?
5. C. S. Lewis a spus: „Un om care ar fi fost un om simplu și ar fi spus
lucrurile pe care Isus le spunea nu ar fi fost un învățător moral prea grozav. Ar fi
ori un lunatic – la același nivel cu cel care crede că e un ou fiert – ori ar fi dracul
din iad. Trebuie să alegi. Fie acest om a fost și este Fiul lui Dumnezeu, fie a fost un
nebun sau mai rău.” Cum răspunzi acestei afirmații? Pe ce bază este această
afirmație adevărată?
Lecția 10
Marcu 14:17-26
1. Ce sărbătoare îți amintește cel mai mult de ceea ce a intenționat
Dumnezeu să sărbătorească în acea zi? Ce aspecte par să fie trecute cu vederea cel
mai mult?
2. Descrie cea mai memorabilă Cină a Domnului la care ai fost prezent sau
la care ai participat.
3. Când Isus a anunțat trădarea unuia dintre ucenici, cum crezi că a schimbat
acest lucru dispoziția celor prezenți? De ce crezi că trădătorii primesc o mustrare
atât de aspră („era mai bine pentru ei să nu se fi născut”)?
4. Care este însemnătatea dată simbolurilor (pâinea și vinul) din cadrul Cinei
Domnului?
5. Când Isus promite că va aștepta până Se întoarce pentru a lua această
masă cu noi, cum face acest lucru ca serviciul divin al împărtăşirii să fie mai sfânt?
6. Cum poți experimenta binecuvântările lui Dumnezeu la comuniune atât
personal, cât și ca biserică? Care sunt câteva căi de a aprofunda importanța și
însemnătatea acestei experiențe în biserica ta?
Lecția 11
Luca 10:1-20
1. Când te-au rugat alții să faci ceva pentru care nu erai calificat sau
pregătit? Împărtășește experiența.
2. Cum ai caracteriza tipul lucrării la care Hristos Își cheamă urmașii?
Descrie nivelul de dificultate a sarcinilor cu care Isus i-a provocat pe ucenici.
3. Ce pregătire aveau? De ce abilități aveau cea mai mare nevoie pentru
această sarcină?
4. De ce crezi că Isus i-a trimis doi câte doi?
5. Când Isus spune „cine vă respinge pe voi, Mă respinge pe Mine”, ce
spune acest lucru despre natura lucrării la care i-a chemat pe ucenici? Cum te
raportezi tu la respingere?
6. Când ucenicii s-au întors din lucrare, au împărtășit experiențele cu
bucurie. Crezi că au fost toate pline de succes? Ce povestiri au spus?
7. „Hristos ne cheamă să fim credincioși, nu de succes.” Cum se raportează
această propoziție la povestirea de mai sus? Cât din comportamentul nostru de
creștini depinde de reacțiile altora?
Lecția 12
Matei 16:13-18
1. Cărei persoane din biserică i s-ar duce dorul dacă ar pleca? De ce? (Nu
spune pastorul.)
2. Ce metaforă sau simbol ai folosi pentru a descrie biserica ta? De ce ai ales
acest simbol?
3. Ce crezi că încearcă Isus să-I învețe prin întrebările despre identitatea Sa?
4. „Cine spui/spuneți că sunt?” (n.tr.: engl. Who do you say I am?) – această
întrebare era pentru ucenici sau doar pentru Petru? De ce?
5. Cât de mult crezi că știau ucenicii despre cine era Isus cu adevărat?
6. Cum crezi că i-a descoperit Dumnezeu acest lucru lui Petru?
7. „Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea.” Această
afirmație a stârnit multe certuri în trecut. Putem să o interpretăm în diferite feluri.
Gândește-te care dintre ele are cel mai mult sens pentru tine: (1) piatra la care Isus
se referă este El Însuși – nu Petru. Isus spune pur și simplu „Tu ești Petru (piatra
mică), dar pe această piatră – arătând spre El – voi zidi Biserica Mea”. (2) Piatra
este mărturia lui Petru cu privire la Isus ca Domn, semnificând că fundația e
construită pe mărturiile credincoșilor. (3) Piatra este Petru și aici începe
conducerea supremației papale. (4) Piatra este Petru și Isus spune doar că biserica
va fi construită pe oameni, oamenii care mărturisesc „cine sunt Eu”.
8. Citește Faptele Apostolilor 2:44-47 și imaginează-ți cum ar fi să trăiești
într-o asemenea biserică. Ce s-ar întâmpla cu comunitatea ta dacă biserica ar
începe să facă asemenea lucruri? Ce ar fi necesar pentru a porni o asemenea
revoluție? Este acest lucru ceva de care ai fi interesat?
Lecția 13
Citiți pasajele ca grup sau pe perechi – fiecare pereche va citi un pasaj.
Ioan 11:1-44
Marcu 5:35-43
Luca 7:11-17
1. În ce moment din viaţa ta a fost foarte reală teama de moarte? Cum ai
rezolvat acea teamă?
2. Cu ce atitudine abordează Isus scena morții? Cum se poartă față de cei
dragi și cei morți?
3. Ce înseamnă că cu un cuvânt, o suflare sau o atingere biruiește Isus
moartea? În ce fel atrage un asemenea Salvator oamenii?
4. De crezi că evangheliile includ aceste trei povestiri? Ce spune aceasta
despre Dumnezeu, moarte, înviere și speranță care nu este menționat în alte
povestiri?
5. Cum răspunde morţii cineva care se încrede în Hristos? Deși credem, nu
avem încă temeri? Cum trăim atunci?
Lecția 14
Ioan 14:1-20
1. În ce moment din viața ta ți-a promis cineva ceva despre care credeai că
este imposibil de îndeplinit?
2. Cât de bine crezi că au înțeles ucenicii misiunea lui Isus? Care sunt câteva
dintre părțile vieții și lucrării Sale pe care le-a fost greu să le creadă?
3. Ucenicii sunt în mod evident îngrijorați și tulburați de felul în care
vorbeşte Isus. De ce crezi că nu mai aveau stare când Isus a menționat că pleacă?
4. „Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine.” Chiar și în lumina pasajelor care
vorbesc despre o relație profundă și eternă, de ce trezește a doua venire a lui Isus o
anumită teamă, chiar și în mințile credincioșilor?
5. Notează-ți versetele care descriu rolul Duhului Sfânt în viețile noastre în
timp ce lucrăm și așteptăm venirea Sa. Ce are de-a face lucrarea Duhului Sfânt cu a
doua venire a lui Hristos?
6. În ce fel este diferită atitudinea noastră cu privire la a doua venire de cea a
ucenicilor când au auzit aceste cuvinte direct de pe buzele lui Isus?
7. Gândește-te la mesajul cele de-a doua veniri a lui Hristos. Cât de străin
este acesta pentru lumea în care trăim? Crezi că oamenii din ziua de azi sunt
interesați sau dispuși să audă despre asemenea lucruri? De ce da sau de ce nu?
8. Practică prezența Duhului Sfânt în această săptămână. Care sunt câteva
căi practice pentru a fi conștient de Duhul lui Dumnezeu în viața ta?
Lecția 15
Luca 12:1-10
1. Când ai crezut că motivele cuiva sunt pure ca mai apoi să afli că te-au
înșelat? Cum te-ai simțit? Ne fac asemenea experiențe sceptici sau suspicioși?
2. De ce crezi că este atât de dificil să discerni motivația unei persoane?
3. Petreceți câteva minute vorbind despre ce se întâmplâ în jurul acestui
pasaj și despre circumstanțele cuvintelor lui Isus pentru ucenicii Săi. În ce fel este
scena frenetică un adaos față de lucrurile grele pe care Isus le spune în povestire?
5. Discutați modul serios în care Isus îi avertizează pe ucenici despre
problemele decepției, ale judecății și ale loialității. Unde vezi aceste teme discutate
în aceste pasaje (decepție, judecată, loialitate) și ce spune Isus despre ele?
6. Cum explici natura aspră a lui Hristos (versetele 4 și 5) și în același timp
cuvintele de alinare, speranță și afirmare (versetele 6 și 7)?
7. Cât de importantă este pentru Hristos mărturia publică? Cum afectează
mărturia pentru Hristos relația noastră cu El?
8. Oamenii sunt ființe complexe. Când Hristos va pune capăt păcatului,
păcătoșilor și lui Satana cu foc, cum vom ști că Dumnezeu a fost drept în pedeapsa
Sa?
Lecția 16
Luca 23:39-43
1. „Prima impresie nu este întotdeauna corectă.” În ce fel s-a dovedit acest
lucru ca fiind adevărat pentru tine? Când a trebuit să-ți schimbi părerea despre
cineva după ce ai aflat mai multe despre el?
2. Când cei doi sunt răstigniți cu Isus, este ostilitatea lor inițială față de
Hristos ceva la care te-ai aștepta? Cum se contrazice „Nu ești tu Hristosul?
Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” cu însăși scopul morții
lui Hristos la Calvar?
3. Cum ai caracteriza cererea tâlharului convertit? Curajoasă? Obraznică? La
nimereală? Explică.
4. În ce fel este experiența noastră similară cu cea a tâlharului de pe cruce?
În ce fel este diferită?
5. Rai – crezi că atunci când tâlharul aude acest cuvânt se gândește la copaci
și cascade, iepurași care țopăie liberi pe o pajiște verde? Ce crezi că înseamnă
„raiul” pentru acest om căruia tocmai i s-a oferit acest dar?
6. Ce înseamnă raiul pentru noi?
Lecția 17
Marcu 12:41-44
1. Care este locul tău preferat în care să stai și să te uiți la oameni? De ce?
2. Ai prins pe cineva făcând o faptă bună când credea că nu este văzut de
nimeni? Ce s-a întâmplat?
3. Gândește-te la atitudinea ta când dăruiești la biserică. Cum ai descri-o?
4. Compară dăruitorii din această povestire. În mintea lui Hristos, ce ar fi
nevoie să dăruiască cei bogați pentru ca să dăruiască la fel de mult ca văduva?
5. Gândește-te la modurile diferite în care oamenii pot fi putrezi de bogați și
în același timp săraci lipiți pământului. În ce sens ești bogat și în ce sens ești sărac?
În ce fel te ajută conștiența acestui lucru în umblarea ta cu Dumnezeu?
6. Pe cine cunoști care este un „dăruitor” la fel ca văduva (nu neapărat bani,
ci și timp, talente, energie, dragoste)?
7. De ce crezi că includ evangheliile această poveste? Ce adevăruri crezi că
ne învață?
8. În ce fel crezi că vei fi diferit din cauza studiului acestui pasaj?
Lecția 18
Matei 5:13-15
1. Cine ai spune că are cea mai mare influență asupra ta ca creștin? De ce?
2. De ce reprezintă stilul de viață și alegerile personale o dezbatere atât de
aprinsă în bisericile creștine?
3. De ce este sarea o metaforă puternică pentru viața creștină? Ce atribute ale
sării o fac utilă pentru ceilalți?
4. De ce este lumina o metaforă puternică pentru viața creștină? Ce atribute
ale luminii o fac utilă pentru ceilalți?
5. Ce ai schimba în stilul tău de viață dacă ar fi să folosești ideile de „sare” și
„lumină” pentru a calibra fiecare decizie pe care o iei? „Sunt lumina lumii atunci
când…?”
6. Găsiți în grupă căi specifice prin care puteți pune în aplicare conceptele de
„sare” și „lumină” în stilul vostru de viață. Stabiliți câteva ținte pentru această
săptămână pentru a fi „sare” și „lumină” în scenarii specifice.
Lecția 19
Matei 19:1-9
1. Gândește-te la trei cupluri căsătorite pe care la admiri (dintre care măcar
unul să aibă copii). De ce i-ai ales pe aceștia? Descrie fiecare căsnicie într-un
cuvânt.
2. Iată că fariseii pun din nou o întrebare nesinceră. Cum transformă Isus
întrebarea lor „capcană” într-un moment plin de învățătură?
3. Isus declară în mod clar că nunta și căsnicia înseamnă că două persoane
devin o singură persoană. Discutați despre căile diferite prin care acest lucru se
aplică la relația de căsătorie.
4. Ce este important în declarația „Ce a unit Dumnezeu…”?
5. În ce fel este același și azi motivul pentru care Dumnezeu a permis
divorțul în Vechiul Testament, „din cauza împietrii inimilor lor”? În ce fel este
diferit?
6. Care ar trebui să fie răspunsul creștin la o căsnicie care se destramă? Cum
ar trebui oamenii să fie o sursă de ajutor? Ce ar trebui biserica să facă?
7. Care sunt câteva dintre țintele tale pe care le ai în pregătirea de a deveni
un partener evlavios pentru căsătorie?
Lecția 20
Matei 27:45-54
1. În ce moment al vieții tale ai simțit că Dumnezeu e departe?
2. În ce moment al vieții tale ai simțit apropierea Sa cel mai mult?
3. Când Isus a strigat „Pentru ce M-ai părăsit?”, era adevărat că Dumnezeu Îl
părăsise? Dacă da, de ce? Sau Isus s-a simțit abandonat, în timp ce Dumnezeu era
încă în apropiere? Ce semnifică acest strigăt sfâșietor pentru Isus, dar și pentru
noi?
4. Ce crezi că înseamnă cu adevărat faptul că perdeaua din templu s-a rupt în
două?
5. Ce crezi că a cauzat diferența de atitudine a sutaşului față de Hristos? Ce
l-a făcut să-și schimbe părerea cu privire la cine era Isus?
6. Citește Matei 1:23, 18:20 și 28:20. Ce propoziție sau idee pare să se
repete de-a lungul cărții Matei? În ce fel demonstrează viața lui Hristos scopul
planului lui Dumnezeu de a construi un Sanctuar? (Exod 29:45,46)
Lecția 21
Matei 28:19,20
1. Cum crezi că s-au simțit ucenicii în fața unei asemenea provocări?
2. Având în vedere toate problemele pe care le-au avut ucenicii înainte cu
privire la cine are întâietate, cu ce atitudine îți imaginezi că au abordat această
sarcină? De ce?
3. Cum ai caracteriza lucrarea specială a ucenicilor la sfârșitul lucrării lui
Isus?
4. Cum ai descrie lucrarea noastră specială în lumea de azi?
5. Ce lucrări și proiecte specifice crezi că ai putea face pentru a contribui la
finalizarea misiunii lui Dumnezeu pe Pământ?
Asemenea lui Isus este un curs pentru botez nou și revoluționar. Adaptat pentru o
varietate de stiluri de învățare, acesta este bazat pe povestiri, centrat pe Hristos,
interactiv și croit pentru anumite grupe de vârstă. Lecțiile explică doctrinele
Bisericii Adventiste prin povestiri, întrebări interactive, marcări ale Bibliei,
învățare prin reflecție și experiență și interviuri care implică întreaga biserică în
proces.
Alte culegeri de lecții caută doar să umple mintea cu fapte. Asemenea lui Isus caută
să conducă studentul într-o relație, apoi în prietenie, închinare, ucenicie,
leadership, stăpânire și, în cele din urmă, în mentorat, astfel încât noul ucenic
devine implicat în facerea de noi ucenici pentru Hristos. Cel care învață devine
învățător. Mai mult decât un curs pentru botez, acesta este un curriculum pentru
ucenicie creștină.
Asemenea lui Isus le permite tinerilor să fie mentori pentru alți tineri, să-i conducă
la Hristos și să-i pregătească pentru botez. Testele pe teren au arătat că un tânăr de
16 ani poate face lucrarea unui pastor și unui învățător chiar cu mai mult succes.
Folosiți Asemenea lui Isus în biserica voastră și priviți cum tinerii voștri sunt
însuflețiți de angajament și devoțiune față de Hristos.
Troy Fitzgerald este pastor asociat de tineret și evanghelizare în cadrul bisericii
Walla Walla College. De asemenea, el conduce MIA (Misiune în Acțiune), o
organizație locală de servicii ce caută „să ofere un pahar de apă rece” oamenilor în
nevoie. El locuiește în statul Washington împreună cu soția sa, Julia, și cei doi
copii, Cameron și Morgan.