ArtÅ, Stil, Costum
Transcript of ArtÅ, Stil, Costum
AARRTTÅÅ,, SSTTIILL,, CCOOSSTTUUMM
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a RomânieiAAddiinnaa NNAANNUUAArrtt~~,, ssttiill,, ccoossttuummtext: Adina NANU
Manual avizat de Ministerul Educa]iei [i cercet~riinr. 1592, luna XI, 2006
ed.: Noi Media Print, 2007ISBN: 978-973-7959-75-1
AARRTTÅÅ,, SSTTIILL,, CCOOSSTTUUMM
AADDIINNAA NNAANNUU
CCUUPPRRIINNSS
p.10 Arta, stilul [i moda în decor [i costumpp..1122 Decor [i costumpp..1133 Mesajul social [i politic al costumuluipp..1144 Idealul uman, ]el al artei costumuluipp..1155 Stil [i mod~pp..1177 Individualitate [i spirit colectivpp..1188 Mijloace artistice de expresie în costum
pp..2211 II CCoossttuummuull îînn pprreeiissttoorriiee [[ii aannttiicchhiittaatteepp..2222 Costumul în preistorie / Bl~nuri în grote
pp..2222 Epoca pietrei cioplitepp..2233 Epoca pietrei [lefuitepp..2244 Epoca bronzuluipp..2244 Epoca fierului
pp..2211 Costuma]ia popoarelor primitive / Pictura direct pe pielepp..2277 Costumul în Egiptul Antic / Silueta piramidal~pp..3300 Costumul în Mesopotamia / R~sucirea [alului [i a turnului zigurat
pp..3311 Costumul sumero-akkadianpp..3311 Costumul asiro-babilonian
pp..3333 Costumul în Creta [i Micene / P~r cârlion]at [i spirale de bronzpp..3366 Costumul în nordul Europei în epoca bronzului / Mini-jupa din mormântul de stejar
pp..3388 Costumul în Grecia antic~ / Construc]ii necimentate [i ve[minte necusutepp..3388 Epoca homeric~pp..3388 Epoca arhaic~
Stilul doricStilul ionic
pp..4422 Epoca clasic~pp..4455 Epoca elenistic~pp..4466 Pe teritoriul României
pp..4477 Costumul în India / Temple din sculpturi [i îmbr~c~minte din bijuteriipp..4499 Costumul etrusc / Italia înaintea Romeipp..5511 Costumul în Roma antic~ / Curba arcului în faldul togiipp..5566 Costumul în afara Imperiului Roman / Pantaloni [i coarne în p~durile transalpine
pp..5566 Costumul popoarelor de strep~pp..5577 Costumul dacilor [i al daco-romanilorpp..6600 St~pânirea roman~ în Dacia
pp..6633 IIII CCoossttuummuull îînn EEvvuull MMeeddiiuupp..6644 Costumul Imperiului bizantin / Luciul m~t~sii [i al mozaicului
pp..7700 Pe teritoriul Românieipp..7711 În Rusia
pp..7722 Costumul european feudal / Mantii ca ziduri de incintapp..7722 Costumul în secolele VI-IX, stilul carolingianpp..7744 Costumul în secolele X-XII, stilul romanticpp..7799 Pe teritoriul României
pp..8800 Costumul în stil gotic / Nervuri de piatr~ [i pantofi ascu]i]ipp..9900 Pe teritoriul României
pp..9911 Costumul popoarelor islamice / Arabescuri cioplite [i brodatepp..9911 Costumul Imperiului Arabpp..9911 Costumul de[ertului arabicpp..9922 Costumul califelor islamicepp..9922 Costumul indo-persanpp..9944 Costumul Imperiului Otoman
pp..9977 IIIIII CCoossttuummuull îînn eeppooccaa RReennaa[[tteerriiiipp..9988 Costumul în Italia secolului al XV-lea / Revenirea idealului anticpp..110022 Costumul în stilul Rena[terii italiene din secolul al XVI-lea / Fibre musculare în pluspp..110055 Costumul german în epoca Reformei / Ferestruici [i crevasepp..110077 Costumul spaniol în perioada Contrareformei / Palatul m~n~stire [i corsetul de fierpp..110099 Costumul din ¥~rile de Jos în secolul al XVI-lea / Dansul ]~r~nescpp..111122 Costumul francez în vremea Rena[terii / Fa]a în form~ de inim~pp..111144 Costumul în Anglia secolului al XVI-lea / Broderii elisabetanepp..111188 Costumul românesc în secolele XV-XVI / Caftanele ctitorilorpp..112211 Costumul din America precolumbian~ / ßarpele cu pene
pp..112255 IIVV CCoossttuummuull îînn sseeccoolluull aall XXVVIIII--lleeaapp..112266 Costumul în cadrul stilului baroc / Ziduri ondulate [i mantii fluturândepp..112288 Costumul burghez olandez în secolul al XVII-lea / Case curate [i gulere scrobite
pp..113311 R~spândirea costumului olandez, în Fran]a, în Anglia, în Americapp..113333 Costumul la jum~tatea secolului al XVII-lea / Fustanela olandez~ pp..113366 Costumul în stil clasic francez / Pere]ii de oglinzi pentru peruca Regelui Soarepp..114400 Costumul în ¥~rile Române în secolul al XVII-lea /
Rozete cioplite în piatr~ sau cusute cu fir pp..114444 Costumul tradi]ional în China / Case de por]elan [i haine de m~tasepp..114477 Costumul în Japonia / Flori pictate pe kimono
pp..115533 VV CCoossttuummuull îînn sseeccoolluull aall XXVVIIIIII--lleeaapp..115544 Costumul în stil rococo / P~stori pudra]i în p~duri aurite
pp..116611 În alte ]~ripp..116644 Costumul englez din secolul al XVIII-lea / Haina de c~l~rie pe fotoliul Chippendalepp..116699 Costumul francez în stilul Ludovic al XVI-lea / Peruca cu cor~biipp..117755 Costumul Imperiului Otoman în secolul al XVIII-lea / Turbane [i [alvaripp..117766 Costumul în ¥~rile Române în secolul al XVIII-lea [i începutul secolului al XIX-lea /
Giubele [i cepchene
pp..118811 VVII CCoossttuummuull îînn sseeccoolluull aall XXIIXX--lleeaapp..118811 Costumul european în primul sfert al secolului al XIX-lea /
De la neoclasicism la empirepp..118877 Costumul în cel de-al doilea sfert al secolului al XIX-lea /
Suflete romantice în saloane Biedermeierpp..119933 Costumul \n ¥~rile Române \n prima jum~tate a secolului al XIX-lea /
Jos i[licul, sus p~l~riapp..119966 Costumul în al treilea sfert al secolului al XIX-lea /
Cupola metalic~ [i crinolinapp..220011 Costumul în ultimul sfert al secolului al XIX-lea / Impresionismul [i turnura pp..220066 Costumul în România în a doua jum~tate a secolui al XIX-lea /
Jobenul [i malacof-ul pp..221100 Costumul Africii Negre / Fuste [i acoperi[uri din frunzepp..221122 Costumul pieilor ro[ii / Scalpuri pe haine [i pe cortpp..221155 Costumul eschimo[ilor / Cu hanoracul în caiac
pp..221177 VVIIII CCoossttuummuull îînn sseeccoolluull aall XXXX--lleeaapp..221188 Costumul la 1900 / Linia serpentin~ Art-Nouveau [i cea dreapt~ Modern Stylepp..223300 Costumul \ntre 1900 - 1914 / Rochia sac [i p~l~ria ligheanpp..223355 Costumul în epoca primului r~zboi mondial 1914-1918 / Pr~bu[irea prejudec~]ilor pp..223388 Costumul între 1920 - 1930 / B~ietana în stil cubistpp..224455 Costumul \ntre 1930 - 1940 / Paris sau Hollywood?pp..225500 Costumul în epoca celui de-al doilea r~zboi mondial (1939-1945) /
Întrecerea pe toate fronturilepp..225533 Costumul între 1950 - 1960 / New look [i Rock’n Rollpp..225588 Costumul între 1960 - 1970 / Cosmonau]i, Pop [i Hippiespp..226688 Costumul între 1970 - 1980 / Punck [i Kitschpp..227744 Costumul între 1980 - 1990 / Postmodernii erei postindustrialepp..228822 Costumul între 1990 - 2000 / Stres [i relaxarepp..229911 Costumul la începutul mileniului al III-lea / Sfâr[itul modeipp..229955 Cum vor ar~ta nepo]ii nepo]ilor no[tri?
pp..330022 BBiibblliiooggrraaffiiee
Vermeer de Delft,Tân~r~ la virginal1675, Londra, National Gallery
AARRTTAA,, SSTTIILLUULL ßßII MMOODDAA ÎÎNNDDEECCOORR ßßII CCOOSSTTUUMM
DDEECCOORR ßßII CCOOSSTTUUMM
Orice om, pe orice treapt~ de civiliza]ie, este un
„creator“, uneori f~r~ s~-[i dea seama, \ntr-un
domeniu pasionant: propria imagine. De la
tatuaj la alegerea unei cravate, procesul de
crea]ie este acela[i: fiecare \ncearc~ prin hainele
sale, prin amploare, ritm, culoare [i celelalte
mijloace de expresie plastic~, s~-[i modeleze o
\nf~]i[are cât mai apropiat~ de idealul pe care
dore[te s~-l reprezinte \n via]~, corectându-[i
eventual imperfec]iunile. Dup~ cum sculptura
nu poate exista decât cioplit~ \n lemn sau \n
piatr~ sau turnat~ \n bronz, iar pictura prinde
fiin]~ \n culoare, \n domeniul costumului „haina
face pe om”, cum a remarcat de mult
\n]elepciunea popular~.
Lucrarea de fa]~ \ncearc~ s~ priveasc~ imaginea
uman~ din alt punct de vedere decât cel
cotidian, atr~gând aten]ia cuvenit~ asupra
aspectului „artistic“ al crea]iei vestimentare,
realizat~ prin mijloace plastice specifice. (Am
\ncercat un studiu sistematic al aplic~rii acestora,
\n Arta pe om, Editura Compania, 2001.)
Ne propunem \n acela[i timp s~ prezent~m
costumul nu izolat, rupt de ambian]a general~
\n care s-a n~scut, ci integrat stilului din care
face parte, [i pe care \l ilustreaz~ la fel de bine
ca [i un monument, o pies~ de mobilier, un
tablou sau o sculptur~.
Vom parcurge pe scurt istoria artelor, a[ezând \n
prim-plan costumul sau mai bine-zis chiar omul
fiec~rei epoci, a[a cum s-a \nf~]i[at acesta pe sine,
recreându-se prin \mbr~c~minte, – a doua piele –
\n acord cu ambientul vie]ii sale – al treilea \nveli[.
Prin aceste straturi ocrotitoare [i totodat~
expresive se produce o comunicare vizual~ cu
semenii, uneori chiar mai direct~ [i mai
conving~toare decât prin cuvinte.
Ca [i arhitectura, mobilierul, ceramica, textilele
etc. care laolalt~ alc~tuiesc cadrul vie]ii omului,
costumul depinde de nevoile materiale [i
spirituale ale societ~]ii, \n dezvoltarea ei istoric~.
Suferind prin purtare o uzur~ mai rapid~,
costumul se schimb~ cel mai repede, oglinde[te
cel mai prompt ne\ncetata evolu]ie a civiliza]iei.
La fel cu toate celelalte obiecte de art~,
costumul are o func]ie practic~, o func]ie de
comunicare [i una estetic~.
Practic, \mbr~c~mintea r~spunde nevoii de
ap~rare a corpului de intemperii (prin purtarea
bl~nurilor, impermeabilelor etc.). Dar chiar \n
]inuturile calde, vestimenta]ia redus~ la
minimum nu lipse[te. În acest caz,
ne\ndeplinind un rol practic, s-a invocat ca
motiv pudoarea, o no]iune al c~rei \n]eles a
variat \ns~ foarte mult \n timp [i spa]iu (istoric [i
geografic). Rezultat al prejudec~]ilor impuse de
clasa dominant~, morala a condamnat de
fiecare dat~ dezvelirea acelor p~r]i ale corpului
care erau acoperite cu ve[minte \n acel moment
(de exemplu, \n secolul al XVII-lea \n Spania
eticheta nu \ng~duia s~ se vad~ nici m~car
pantofii unei femei, pe când azi, pe strad~, este
ar~tat buricul).
Atunci de ce se \mbrac~ oamenii, deosebindu-se
de toate celelalte vie]uitoare? În primul rând
pentru a comunica, prin aspect, rolul pe care \l
joac~ \n organizarea [i ierarhia comunit~]ii.
Privind o p~l~rie, po]i citi locul ocupat de
purt~tor \n colectivitatea din care face parte
(de la coroan~ la [apc~ etc.).
Modificarea \nf~]i[~rii fizice a omului se ob]ine
prin utilizarea mijloacelor artistice comune
12
Bucuria culorilor: femeie din Turcana-Kenya
Cele trei func]ii ale decorului [i costumului: utilitar~, de comunicare, estetic~
sculpturii [i picturii, [i \n general tuturor
imaginilor vizuale.
Înc~ din preistorie, rolul [efului de grup (trib etc.)
sau al vr~jitorului, apartenen]a la o anumit~
comunitate sau alta erau marcate prin semne
grafice sau pete de culoare simbolice organizate
în compozi]ii expresive.
De atunci [i pân~ acum, imaginea uman~ [i-a
atins ]elul de comunicare extraverbal~ cu atât
mai impresionant [i mai conving~tor, cu cât s-a
apropiat mai mult de valoarea operei de art~.
MMEESSAAJJUULL SSOOCCIIAALL ßßII PPOOLLIITTIICC AALLCCOOSSTTUUMMUULLUUII
Costumul reflect~ cel mai direct condi]iile [i
raporturile sociale. Prestigiul politic a fost \n
toate timpurile exprimat prin \nf~]i[area fizic~ a
reprezentan]ilor puterii, la fel cum trecerea de
partea eroilor zilei a fost afi[at~ prin adoptarea
genului de \mbr~c~minte al acestora. De aceea,
nu e posibil~ \n]elegerea costumului de la un
moment dat f~r~ cunoa[terea coordonatelor
istorice [i politice din ]ara [i epoca respectiv~.
Fiecare genera]ie [i-a impus concep]iile estetice
[i idealul propriu despre om, de care \ncerca s~
se apropie \n \nf~]i[area exterioar~ prin
mijlocirea tuturor procedeelor de \mpodobire:
machiaj, coafur~, costum etc.
Astfel, \n epocile de suprema]ie aristocratic~ –
\n Burgundia secolului al XV-lea sau \n Fran]a
secolului al XVIII-lea – ideea de maxim~
frumuse]e [i elegan]~ era legat~ de fine]ea [i
delicate]ea corpului cu ]inut~ gra]ioas~.
Costumul demonstra independen]a fa]~ de
munca fizic~, nepermi]ând decât anumite
mi[c~ri (prin strâmt~ri, v~luri, corset, tren~, co[
sus]inând fusta). Acela[i rol \l aveau unghiile
excesiv de lungi [i picioarele legate ale
chinezoaicelor din nobilimea feudal~.
Dimpotriv~, \n epoci de izbând~ a unor idei
democratice – de exemplu \n Italia Rena[terii,
apoi \n Republica Burghez~ Olandez~ de la
\nceputul secolului al XVII-lea – era preferat tipul
omului activ, viguros, \nve[mântat \n haine
practice [i comode. Moda dominant~ a fost, de
fapt, \n toate timpurile moda dominatorilor
(E.Thiel, Geschichte des Kostüms, p.7).
13
Ro[u, culoare nobiliar~:: Sf. Martin împ~r]indu-[i mantia cu un s~rac,
secolul al XII-lea, Catalonia, Spania, Muzeul Vich
Baudelaire (Curiozit~]i estetice, p.183). Fiecare
cultur~ [i-a conturat chipul unui erou preferat, a
c~rui \nf~]i[are [i fizionomie moral~ a fost
descris~ \n literatur~ [i teatru [i a fost
reprezentat~ concret \n picturile [i sculpturile
marilor mae[tri.
Fidias [i \ntreaga pleiad~ de arti[ti care au adus
gloria Atenei antice, ca [i Michelangelo sau
Ti]ian \n Rena[terea italian~, [i-au datorat
Costumul a ar~tat \ntotdeauna dimensiunile
relative ale oamenilor pe scara social~. Faraonul
egiptean era supradimensionat prin tiara \nalt~ [i
prin mantia larg~, ca [i, mai târziu, regii prin
coroana [i pelerina de hermin~. Distan]area
st~pânitorilor de masa poporului s-a f~cut [i pe
linie economic~, avu]ii folosind materiale
scumpe ca [i forme des re\nnoite (moda).
Cei afla]i la putere au \ncercat, de obicei, s~ se
impun~ [i prin mijloacele dreptului [i moralei,
emi]ând legi [i regulamente vestimentare,
stabilind privilegii de rang [i interdic]ii
sanc]ionabile prin pedepse (legi condamnând
\nc~lc~rile rangurilor pot fi citate \n mai toate
epocile). În apusul Europei, ]~ranilor le erau
interzise culorile vii, mai ales ro[ul. Printre
revendic~rile care au pricinuit r~zboiul ]~r~nesc
german din 1525 figura [i cea de a se putea
\mbr~ca \n ro[u.
IIDDEEAALLUULL UUMMAANN,, ¥¥EELL AALL AARRTTEEIICCOOSSTTUUMMUULLUUII
„Ideea pe care omul [i-o face despre frumos
se \ntip~re[te \n toat~ g~teala lui, \i bo]e[te
sau \i scrobe[te haina, \i rotunje[te sau
\ndreapt~ ]inuta [i, cu timpul, se insinueaz~
subtil \n tr~s~turile chipului. Omul sfâr[e[te
prin a fi ceea ce ar vrea s~ fie“, scria
14
Eroul ideal al Rena[terii: Michelangelo, David (1512), Floren]a
Mu[chi sugera]i prin ve[minte: Tizian, Portret de b~rbat (1506), Londra, National Gallery
succesul \ntrup~rii depline a unor imagini pe
care contemporanii lor le presim]eau numai; ei
au cristalizat \n siluete concrete p~reri ce
„pluteau \n aer“, r~mânând pân~ la ei
inaccesibile. Astfel, unele opere de art~, ca
David de Michelangelo, au dobândit
semnifica]ia unui manifest, au devenit ceea ce
Henri van Lier numea „imagine-idee-for]~“,
adic~ o imagine \nf~]i[ând o idee cu sens
generalizator, devenit~ prin \ns~[i \ntruparea ei
concret~ o for]~ de mobilizare a aspira]iilor
mul]imii c~tre ]elul de perfec]iune propus de
artist ([i imitat prin costuma]ie).
Este foarte interesant de comparat nudurile
considerate ideale \n fiecare epoc~: atletice \n
antichitatea greco-roman~, suple [i unduioase
\n evul mediu gotic, planturoase \n Rena[terea
italian~ [.a.m.d. Trupurile par s~ fi fost
modelate de haine [i nu invers.
SSTTIILL ßßII MMOODDAA
Istoria artelor plastice ca [i istoria costumului nu
au cunoscut repet~ri, fiecare genera]ie
exprimând un nou crez. Imaginile create de
mâna omului au variat \n decursul istoriei la
nesfâr[it, dar nu la \ntâmplare, orice cunosc~tor
putând lesne stabili c~rei faze de civiliza]ie,
c~rui stil [i c~rei regiuni \i apar]ine un anumit
ve[mânt, un scaun sau un vas.
Astfel, [i \n costum, ca [i \n artele plastice [i
decorative, se pot distinge mai multe sensuri
ale termenului ssttiill.
1. În sens restrâns, stilul define[te expresia
artistic~ unitar~ a unei singure personalit~]i
creatoare.
A avea stil \nseamn~ s~ fii capabil s~ realizezi un
ansamblu al \nf~]i[~rii individuale, original [i de o
oarecare calitate. Gabrielle „Coco“ Chanel
(1883-1971), credincioas~ modului ei de via]~
activ, creativ, liber, a purtat mereu ve[minte co-
mode, practice, din jerse suplu, cu forme simple,
animate doar de coliere din bijuterii artificiale,
create de arti[ti. Ea a r~mas \n istoria costumului
mai ales prin taiorul cu fusta dreapt~ [i jachet~
larg~, ne\ncheiat~, tivit~ pe margini (unde se
toce[te) cu un material contrastant.
2. Într-un sens mai larg, termenul „stil“ define[te
expresia artistic~ a unei epoci, formularea
concret~ a unui ideal estetic colectiv.
Începându-[i cariera dup~ primul r~zboi
mondial, când femeile intrau \n profesiuni
15
Stilul anilor ‘20: Le Corbusier, Vila Savoye, Poissy (1929)
Stilul anilor ‘20: Mies Van der Rohe, Scaun (1927)
Stilul anilor ‘20: Coco Chanel (1928)
r~zboi mondial, „new look-ul“ lui Dior
revenea la femeia-floare, gra]ioas~ [i fragil~.
Crea]ia lui Coco Chanel a marcat astfel stilul
\ntregului secol al XX-lea.
3. Într-un sens [i mai larg, „stilul“ define[te o
schem~ stilistic~, un ideal formal general,
aplicabil eventual mai multor epoci, cum ar fi
clasicismul sau opusul acestuia, barocul.
În aceast~ accep]iune costumele realizate de
Coco Chanel ]ineau de clasicism, pe când cele
ale Elsei Sciaparelli se \nscriau \n curentul
anticlasic al suprarealismului.
4. Se poate vorbi [i de un stil na]ional, \n acest caz
determinat tocmai de o structur~ clasicizant~,
specific~ artei franceze dintotdeauna.
Toate aceste exemple relev~ caracterele
permanente ale unor manifest~ri artistice.
Spre deosebire de stil, care – definind fie o
schem~ formal~, un curent artistic, istoric sau
na]ional, fie doar manifest~rile unei singure
personalit~]i – se desf~[oar~ lent, mmooddaa
reprezint~ succesiunea rapid~, deseori
unilateral~, a unor forme artistice a c~ror
principal~ calitate este noutatea. Moda e o
reac]ie fireasc~ \mpotriva tocirii aten]iei datorit~
obi[nuin]ei, prin re\nnoirea \nf~]i[~rii umane.
Pentru aceasta, ea \nregistreaz~ cu
sensibilitatea unui seismograf tendin]ele [i
preferin]ele elementelor celor mai active pe
plan estetic ale societ~]ii.
Moda ar fi, astfel, câmpul de experimentare din
care se aleg elementele statornice ce vor
contura stilul unei epoci (cazul Coco Chanel).
Via]a modei cunoa[te dou~ momente:
16
alt~dat~ rezervate b~rba]ilor, Coco Chanel a
[tiut s~ preia experien]a de un veac a
„costumului“ masculin, care ascunde trupul,
remodelându-l \n forme geometrice regulate,
f~r~ a-i stânjeni libertatea de mi[care.
Linia lansat~ de Coco Chanel se \nscria \n
ambian]a func]ionalist~ a arhitecturii [i
mobilierului „cubiste“, produse de [coala
Bauhaus sau de Le Corbusier, care au definit
stilul modernist al anilor ‘20. Costumele cu
eticheta CC au supravie]uit \ns~ demod~rii, au
fost purtate mai departe [i \n anii urm~tori, [i
\n epocile unor mode extrem de feminine, ca
\n anii ‘30, când Elsa Sciaparelli crea, dup~
ideile lui Dali, p~l~ria suprarealist~ \n form~ de
pantof, sau \n 1947, când, dup~ al doilea
Moda mereu nou~, inspirat~ din trecut: Pierre Cardin,Parada, 1975, Paris
1 – crearea unei inova]ii frapante, \nvior~toare,
care aduce nota excitant~ de fantezie necesar~
pentru a fi perceput~ ca fiind ceva nou. A[a, de
pild~, dup~ primul r~zboi mondial fusta s-a
scurtat pân~ sub genunchi.
2 – imitarea inova]iei pe scar~ larg~, pân~ când
aceasta devine banal~, comun~, iar
uniformizarea treze[te pofta de altceva nou. De
exemplu \n perioada amintit~, pentru ca fusta s~
salte \n noul dans „charleston“, \n fiecare sezon
s-au ad~ugat pe poale col]uri, franjuri etc.
Inovatorii trebuie s~ ocupe pozi]ii culturale
privilegiate pentru a sluji drept modele [i
celorlalte categorii sociale. În secolele trecute
privirile tuturor se \ndreptau c~tre aristocra]ie,
\n secolul al XIX-lea spre cânt~re]ele de oper~,
\n secolul al XX-lea spre stelele de cinematograf
sau vedetele muzicii u[oare etc.
Moda \nseamn~ \mprosp~tare. Chiar atunci
când sunt preluate elemente din trecut, ele sunt
lansate cu titlu de noutate [i integrate unor noi
ansambluri. În 1923 dezgroparea [i expunerea
mumiei faraonului Tutankamon a generat o
mod~ trec~toare a ornamentelor egiptene.
În decursul timpului au fost experimentate mai
toate posibilit~]ile de modificare a imaginii
umane, astfel \ncât istoria costumului poate fi
folosit~ ca o surs~ inepuizabil~ de idei.
Senza]ionalele nout~]i ale modei nu sunt de
fapt decât alte combina]ii ale acelora[i forme
„retro“. Pierre Cardin a organizat \n 1975 o
parad~ de mod~ alc~tuit~ numai din relu~ri din
secolele trecute, altfel interpretate. Primul
model este inspirat din evul mediu, evocând
asimetria coloristic~ a secolului al XV-lea, al
doilea adaug~ unui costum de lucru atemporal
man[ete surprinz~toare, al treilea arboreaz~
jacheta mini [i gluga gotice, al patrulea
cercurile crinolinei, al cincilea picioarele legate
din 1914, ultimele costumele c~lug~rilor.
IINNDDIIVVIIDDUUAALLIITTAATTEE ßßII SSPPIIRRIITT CCOOLLEECCTTIIVV
Copierea servil~ a modei este un fenomen
invers propor]ional cu dezvoltarea gustului
individual, a personalit~]ii (\n sensul unui nivel
ridicat cultural [i artistic) [i a posibilit~]ilor de
crea]ie original~. O anumit~ \ncadrare \n moda
curent~ e \ns~ un fenomen legitim, explicat prin
integrarea voluntar~ a omului \ntr-o
colectivitate, ca o retragere prudent~ \n
anonimat. Filozoful Émile Chartier-Alain
spunea: „Moda este un ad~post din care ie[i \n
diverse moduri studiate, te faci remarcat doar
cât [i când vrei“ (Vingt leçons sur l’art, pag.
124). De la anonimatul absolut al m~[tii
(purtat~ curent pe strad~ la Vene]ia \n secolul al
XVIII-lea) sau la pierderea voit~ \n mul]ime,
pentru a nu atrage aten]ia (]inuta „incognito“)
[i pân~ la vedetism sau frond~, costumul a fost
manevrat \n decursul timpurilor cu toate
nuan]ele cu care cochetele \[i ascundeau sau \[i
ar~tau zâmbetul de dup~ evantai.
Între ostenta]ie [i lipsa total~ de originalitate
sunt posibile nenum~rate atitudini, iar c~utarea
celei mai bune dintre ele a stârnit \n toate
epocile discu]ii \nfl~c~rate. Solu]ia ideal~ g~sit~
de cei mai serio[i participan]i la aceast~ etern~
controvers~ a fost \ntotdeauna cam aceasta: s~
nu te iei dup~ nimeni, ci s~ alegi ce-]i st~ mai
bine, punându-]i \n valoare personalitatea; \n
acela[i timp \ns~ s~ nu ie[i prea tare din
comun, ci s~ p~strezi m~sura. Scriitorul
Baldesar Castiglione, de pild~, descriind
\nf~]i[area eroului ideal al Rena[terii \n cartea
sa Curteanul (publicat~ \n 1528), relata
p~rerile curente ale umani[tilor italieni: „cu
condi]ia s~ nu contravin~ obiceiurilor [i s~ nu
se opun~ profesiunii purt~torului, ve[mintele
s~ fie pe placul fiec~ruia, cum \i st~ mai bine“.
Cu aceste considera]ii \ns~ discu]ia se
deplaseaz~ numai cu un pas mai departe, f~r~
a se \ncheia, deoarece \n fiecare ]ar~ [i epoc~
gustul \n art~ ca [i \n materie vestimentar~ s-a
schimbat necontenit.
Costumul comunic~ prin form~ [i culoare,
\nainte de a \n]elege cu cine avem de-a face,
Arta în costum, Valentino Boutique, Grazia, 13 martie 1988
\n ce categorie mare de oameni se \ncadreaz~
individul respectiv, prin anun]uri oficiale (ale
uniformelor militare, [colare sau ale
taxatorilor, personalului medical etc.) sau
neoficiale (ale hainelor civile, care deosebesc
pe func]ionari de studen]i sau sportivi etc.)
Desigur, exist~ [i p~c~leli [i travestiuri;
creatorii \n diferite domenii ale artelor plastice
au folosit \n toate epocile – ca [i azi – prilejul
costum~rii pentru a-[i exercita fantezia [i a
experimenta variate „compozi]ii plastice“.
Pentru a g~si un \ndreptar \n confuzia
modelor, Baldesar Castiglione sf~tuia \n
lucrarea citat~: „Gândi]i-v~ \n ce fel dori]i s~
fi]i stima]i [i alege]i-v~ costumul \n
consecin]~“, atr~gând aten]ia c~ oricât~
valoare ar avea un om, dac~ va \mbr~ca
ve[minte \n carouri multicolore va fi luat,
inevitabil, drept bufon sau nebun.
MMIIJJLLOOAACCEE AARRTTIISSTTIICCEE DDEEEEXXPPRREESSIIEE ÎÎNN CCOOSSTTUUMM
Toate artele vizuale se exprim~ prin: desen,
contraste de lumin~ [i umbr~ care modeleaz~
formele, culoare [i prin materialele în care se
întrupeaz~. ßi \n costum propor]iile de
ansamblu ale siluetei, contururile ca [i detaliile
\nf~]i[~rii umane sunt stabilite prin desen.
Remodelarea volumelor trupului prin ve[-
minte, a capului prin coafur~ ]ine de arta
sculpturii; iar utilizarea culorilor \n machiaj sau
haine pentru a ob]ine anumite efecte, spre a
trezi reac]ii emo]ionale, apar]ine artei picturii.
Pentru realizarea practic~ a idealurilor de
frumuse]e uman~ prin costum, s-au folosit de-a
lungul istoriei felurite materiale, de la bl~nurile
din preistorie [i pân~ la ]es~turile sintetice
actuale, de la trainicele zale de fier la rochia de
hârtie, fiecare epoc~ alegându-[i din ceea ce
avea la dispozi]ie ce i se potrivea.
Astfel, \n Rena[tere silueta tindea c~tre blocul
compact, fie sferic, fie cubic, realizat prin catifele
groase, v~tuirea sau \mbl~nirea hainelor. Atât
operele sculptorilor, ca Michelangelo, sau ale
pictorilor, ca Ti]ian, cât [i crea]iile vestimentare
exprimau raportul dintre om [i univers de tip
clasic (omul era plasat \n centrul crea]iei,
dominând natura).
Acest raport era r~sturnat \n arta de tip
18
romantic, \n care for]ele firii ap~reau
covâr[itoare, iar silueta uman~ era diminuat~,
efilat~, spiritualizat~, redus~ la un contur
alungit. În gotic sau \n stilul 1900, trupurile
aveau suple]ea unor lujere, unduind \n curbe
dinamice, iar natura s~lbatic~ p~rea a cotropi
\ntreg cadrul vie]ii.
La fel de sugestive sunt culorile cu care
oamenii s-au \mpodobit \n toate timpurile,
exprimându-[i starea sufleteasc~. În Rena[tere,
epoc~ vital~ prin excelen]~, \n care erau
pre]ui]i oamenii activi, curajo[i, femeile ca [i
b~rba]ii purtau haine \n culori vii, primare, mai
ales ro[u-aprins (ca \n portretele lui Rafael).
Dimpotriv~, \n epoci de domina]ie a
misticismului, coloritul s-a stins, redus la negru,
alb [i auriu, reflexele lumân~rilor p~rând a
smulge din \ntuneric doar fe]ele prelungi cu
ochii mari (ca \n portretele lui El Greco).
În paginile care urmeaz~ au fost alese, din
nesfâr[ita istorie a costumului, câteva
exemple ilustrând aspectele artistice ale
crea]iei vestimentare, integrate \n unele
dintre stilurile europene cele mai cunoscute.
Crea]iile unor popoare de pe alte continente
au fost incluse doar \n m~sura \n care au
\nrâurit la un moment dat moda european~,
f~r~ a putea fi urm~rite \n toate etapele
dezvolt~rii lor. Vestimenta]ia de pe teritoriul
României este doar pomenit~ \n treac~t,
urmând s~ fie expus~ pe larg \ntr-un alt volum.
Inv~luire sau dezv~luire: Issey Miyake, Vogue, martie 1999
19
Bl~nuri [i p~l~rii cu pene s-au purtat întotdeauna.Scenografa Alina Herescu \n Costum 1910, colec]ia Adina Nanu.
Tronul lui Tutank Amon, secolul al XIV-lea î.Hr. Muzeul Cairo-Egipt
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN PPRREEIISSTTOORRIIEEßßII AANNTTIICCHHIITTAATTEE
COSTUMUL ÎNPREISTORIE
Blænuri în groteEEPPOOCCAA PPIIEETTRREEII CCIIOOPPLLIITTEE
(Paleoliticul superior, aproximativ
40000–10000 \.Hr.)
Se presupune c~ str~mo[ii no[tri tr~iau \n cete,
asigurându-[i existen]a din cules [i vân~toare [i
ad~postindu-se \n adâncul unor pe[teri
\ntunecoase.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc •• Cu gândul mereu la lupta cu
fiarele, care trebuiau s~ le asigure hrana [i
bl~nuri calde, dar care puteau s~ le aduc~ [i
moartea, ei \ncercau s~ fixeze imaginea
animalelor pe pere]ii grotelor sau pe buc~]ile
[i coad~ era \mbr~cat~ de vr~jitori, obicei
continuat \n Egiptul antic de preo]i, care se
distingeau prin bl~nurile lor de leopard.
În paleoliticul superior oamenii ar~tau probabil
ca eschimo[ii de azi, \nfofoli]i \n bl~nuri
\ncheiate cu nasturi de os, deseori grava]i. În
]inuturile mai calde bl~nurile acopereau doar
unele p~r]i ale corpului sau erau \nlocuite cu
fibre vegetale. O realizare \nsemnat~ a fost
arg~sirea pieilor – probabil cu tanin din plante
22
de os sau de corn de ren pe care le foloseau
drept unelte sau arme.
Printre reprezent~rile umane erau figuri
feminine, cioplite \n os sau piatr~, cu volume
exagerate (Venus Steatopige), probabil
simboluri ale fertilit~]ii.
IIddeeaalluull uummaann • Într-o vreme când oamenii
tr~iau culegând ce g~seau [i depinzând de
norocul luptelor cu fiarele, s-ar putea ca
depozitele de gr~sime s~ fi fost \nsemnul
bun~st~rii, al superiorit~]ii râvnite, alc~tuind un
ideal de frumuse]e, ca [i azi \n unele triburi
africane unde so]ia e cump~rat~ la greutate.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Se crede c~ \n preistorie se practica, la fel ca [i
ast~zi \n anumite regiuni ale Africii sau Australiei,
ungerea corpului cu gr~simi pentru a-l ap~ra de
frig, soare sau insecte, ca [i ornamentarea
pictural~ a pielii prin desen [i culoare. În pe[teri
s-au g~sit vopsele \n batoane, ca rujul de buze,
\n 17 culori diferite, cele mai frecvente fiind
albul, negrul [i ocrul pân~ la ro[u, având
probabil un sens magic [i simbolic.
În picturi, oamenii erau deseori reprezenta]i
goi, poate din necesit~]i de cult sau pentru c~
se \nf~]i[au chiar a[a \n lupte sau la vân~toare.
De timpuriu, ace[tia au recurs \ns~ probabil la
\mbr~c~minte, folosind materialele ob]inute
prin cules (plante) [i vân~toare (blan~, piele,
os, penaj).
Modul sincretic al cunoa[terii determina,
desigur, credin]ele \n posibila fuziune dintre
regnuri, \n preluarea de c~tre om a unor \nsu[iri
ale fiarelor r~puse, prin purtarea bl~nii,
coarnelor sau penajului etc. (probabil legat~ de
practici magice). Întreaga blan~ cu cap, gheare
Simbol al fertilit~]ii: Venus din Willendorf, Viena, 30.000 î.Hr., Naturhistorisches Museum
Arca[ii, pictur~ rupestr~, Ti-n-Tazarift, Tassili, Africa, cca. 3500 î.Hr.
Megali]ii din Stonehenge, Wiltshire, Anglia, 2000 î.Hr.
– pentru a deveni mai suple. S-au g~sit unelte
pentru prelucrarea bl~nurilor – ciocane f~r~
coad~, din piatr~ cioplit~, r~z~toare, g~uritoare,
ace din oase, cu urechi fine pentru p~r de cal –
ca [i urmele unor \mpletituri din ierburi sau
[uvi]e din piele formând plase de prins pe[te,
plase de ]inut p~rul [i ve[minte.
Piesele principale de \mbr~c~minte erau: pe
cap, plasa [i probabil c~ciula de blan~, pe trup,
[or]ul sau fusta cu franjuri din frunze sau fibre
vegetale, lân~ sau fâ[ii din piele etc. (ultima s-a
transmis [i \n epoca bronzului cu aceea[i form~,
dar executat~ din materiale ]esute) sau fusta
compact~ din blan~, u[or rotunjit~ \n fa]~,
p~strându-[i coada, a[a cum apare \n picturile
rupestre din Cogul-Lerida, Spania, ca [i capa
r~scroit~, rotunjit~, \nchis~ \n fa]~ cu be]i[oare
\n form~ de T.
Din scoici, din]i, oase, pietre se f~ceau amulete
[i podoabe, coliere, diademe, br~]~ri etc.
Num~rul [i frumuse]ea acestora a crescut pe
m~sura dezvolt~rii schimburilor comerciale, dar
mai ales \n func]ie de organizarea social~,
f~când necesare deosebiri vizibile \ntre grupuri,
familii, vârste, func]ii [i ranguri.
EEPPOOCCAA PPIIEETTRREEII ßßLLEEFFUUIITTEE(Neoliticul, 7000–2500 \.Hr.)
Omenirea a cunoscut prima revolu]ie tehnic~,
\nceputul st~pânirii naturii de c~tre om, prin
agricultur~ [i cre[terea vitelor domesticite. Noile
activit~]i [i stabilizarea grupurilor umane au
determinat alc~tuirea unor colectivit~]i
complexe, matriarhale.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Create de mâna omului,
locuin]ele lacustre, dar mai ales menhirii [i
dolmenii, cu semnifica]ie religioas~ sau
funerar~, au \nsemnat \nceputul arhitecturii.
Aten]ia pentru ritmuri, numere [i dimensiuni,
necesare socotirii timpului, a dus la stilizarea [i
schematizarea imaginilor. Pentru p~strarea
grânelor sau a cenu[ii mor]ilor au fost modelate
cu mâna vase de ceramic~, \mpodobite cu
motive incizate sau pictate, iar fibrele vegetale
sau animale au fost ]esute cu dungi [i figuri
geometrice la r~zboaie rudimentare.
IIddeeaalluull uummaann • Paralel cu dezvoltarea gândirii
abstracte, reprezent~rile umane sau animaliere
din sculpturi sau picturi au evoluat c~tre o
stilizare mai sintetic~, abstractizat~, ca \n
„Gânditorul“ de la Cernavod~.
Ve[mintele cunoscute erau probabil bonete [i
c~me[oaie, din pânz~ de in sau stof~ de lân~, la
\nceput ]esute \n fâ[ii \nguste, \nf~[urate pe
trup. Inciziile de pe unele statuete, interpretate
de unii arheologi drept tatuaje, par a indica mai
23
Neolitic [i epoca bronzului, r~zboi de ]esut, statuet~ de la C\rna, ]es~tur~
Gânditorul [i Femeia [ezând, Cernavod~, mileniul IV î.Hr., Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie
Paleolitic: Vr~jitor în piele de ren, Pe[tera Trois Frères, Ariège, (Pirenei) Fran]aCostume din blan~ din Cogul Lerida [i Secans Teruel, Spania
degrab~ drapaje, (ca broboada r~sucit~ \n jurul
bra]elor din Creta sau Micene) sau pantalonii
similari celor din India (dhoti). În picioare erau
\nc~l]ate opinci din piele. În morminte s-au
g~sit [i numeroase podoabe din scoici sau din]i
de animale, purtate de preferin]~ de b~rba]i
(mii de scoici erau \n[irate de la centur~ pân~ la
genunchi, \ntr-un mormânt aproape de
Menton, Fran]a).
EEPPOOCCAA BBRROONNZZUULLUUII(mileniul II \.Hr.)
O nou~ revolu]ie tehnic~ a fost determinat~ de
descoperirea metalelor [i a metalurgiei, \ncepând
cu aurul [i bronzul (din cupru [i cositor).
Podoabele (br~]~ri, catarame), dar [i ornamentele
armelor aveau ca motiv dominant sârma de
bronz r~sucit~ \n melc sau spiral~.
În Sardinia, \n cet~]i cu ziduri rotunde, s-au g~sit
multe statuete de bronz cu forme foarte
simplificate [i surprinz~tor de expresive,
reprezentând r~zboinici cu c~[ti \mpodobite cu
coarne, o preoteas~ cu gest de ofrand~, o mam~
cu fiul ei \n bra]e etc. Ve[mintele lupt~torilor erau
practice, scurte, cele ceremoniale lungi [i largi.
Pentru nevoile ]~rilor lipsite de metal s-au
dezvoltat transporturile (cu vase sau care cu
ro]i) [i nego]ul (din Danemarca \n Creta, din
Caucaz \n Anglia etc.).
Leg~turile sunt atestate de prezen]a unor
podoabe de chihlimbar nordic \n sudul Europei
[i a unor scoici mediteraneene \n nord.
PPEE TTEERRIITTOORRIIUULL RROOMMÂÂNNIIEEII din epoca bronzului
s-au p~strat figurinele de lut de la Cârna
(studiate de arheologul Vladimir Dumitrescu). Pe
siluete feminine foarte stilizate, simbolice sunt
indicate podoabe la gât, broderii pe mânecile
c~m~[ii, pe man[ete [i pe piep]i, ca [i
cing~toarea bogat ornamentat~, fusta \n form~
de c~trin]~ \n fa]~ [i opreg cu franjuri la spate. E
frapant~ asem~narea cu costumul popular
b~n~]ean.
EEPPOOCCAA FFIIEERRUULLUUII (mileniul I \.Hr.)
Odat~ cu dezvoltarea armelor (s~bii, pumnale,
s~ge]i) ca [i a scuturilor, c~[tilor [i pieptarelor
din metal dur, b~rba]ii r~zboinici au preluat
conducerea, instituind patriarhatul. Începe [i în
sudul Europei istoria scris~, ap~rut~ în unele
p~r]i ale lumii înca din mileniile 2-3 î.Hr.
(cuneiformele mesopotamiene, pictografia
egiptean~, scrierea chinez~).
Pentru reconstituirea decorului [i a costumului
din preistorie s-a \ncercat compararea modului
de via]~ al oamenilor din trecutul \ndep~rtat cu
cel al unor popula]ii primitive, aflate pân~ nu
demult \ntr-un stadiu asem~n~tor de civiliza]ie.
Statuete de bronz Nuraghi, din Sardinia, Roma, Muzeul Preistoric
24
COSTUMA¥IAPOPOARELOR
PRIMITIVE
Pictura direct pe piele
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Izolate geografic,
anumite colectivit~]i din Africa de Sud
(bo[imanii), America de Sud (locuitorii ¥~rii de
Foc) sau Australia, au r~mas timp \ndelungat
dependente de clim~ [i de resursele naturale,
ceea ce explic~ asem~n~rile modului lor de via]~
[i ale crea]iei artistice cu cele din preistorie.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Calitatea imaginilor era de obicei
asociat~ unei semnifica]ii simbolice, pictura
corporal~ ca [i masca neputând fi concepute \n
afara dansurilor [i cântecelor rituale.
IIddeeaalluull uummaann exprima dorin]a de a dobândi prin
mimare [i travestire puterea unor fiare vânate
sau a unor for]e necunoscute; de exemplu, \n
unele triburi australiene corpul indigenilor era
acoperit cu p~r lipit cu sânge, imitând un bivol.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Specific~ unui stadiu primitiv de civiliza]ie pare
s~ fi fost \ntotdeauna nu atât vestimenta]ia,
cât modificarea aspectului trupului \nsu[i,
schimbarea coloritului natural prin pictare,
remodelarea lui prin automutilare, \ncrustarea
podoabelor direct \n carne.
SSccuullppttuurraall • Remodelarea corpului prin
automutilare era o modalitate de a demonstra
de]inerea unor privilegii ([i totodat~ pre]ul
ob]inerii acestora). Forma capului era modificat~
pân~ de curând la unii indieni americani, legând
[i strângând craniile copiilor \ntre scânduri de
lemn. În Egiptul antic, \n vremea faraonului
Amenophis al IV-lea, ca [i nu demult \n unele
triburi africane, erau folosite procedee similare
pentru a da capului forma ]uguiat~ care indica
apartenen]a la p~tura st~pânilor, prin
25
Picturi pe piele din Noua Zeeland~, ¥ara de Foc,Australia - deformarea capului, a mu[chilor
Femeie din Noua Guinee Papua[ din Insulele Solomon
imposibilitatea de a c~ra greut~]i pe cap. ßi \n
secolul nostru, \n timpul regimului nazist \n
Germania, când rasa arian~ era privilegiat~,
unii p~rin]i se pare c~ au \ncercat s~ modifice
forma capului copiilor lor (Broby Johansen,
Body and clothes, p.14). Pentru a p~rea mai
voinici, indienii americani, la fel ca papua[ii din
Noua Guinee, \[i legau coatele [i genunchii cu
ajutorul unor br~]~ri de metal, provocând
umflarea bra]elor [i a picioarelor.
Ca o afirmare a bog~]iei, asigurând suprema]ia,
primitivii \[i integrau valorile propriului trup: nasul
era g~urit pentru a atârna baghete sau inele din
aur sau argint sau a \ncrusta pietre pre]ioase (ca
[i \n India), iar urechile erau perforate pentru
purtarea cerceilor. La unele triburi din India sudic~
sau la papua[i str~pungerea lobului urechii era o
ceremonie religioas~ asem~n~toare cu botezul la
cre[tini. La kaffiri cerceii erau rezerva]i doar
b~rba]ilor. La unii negri din Zambezi urechile
atârnau pân~ la umeri, cu lobul l~]it [i str~b~tut
de o gaur~ prin care se putea trece bra]ul.
B~[tina[ii din Noua Caledonie ]ineau \n urechi
obiecte, ca \ntr-un buzunar.
Mul]imea cercurilor de metal purtate \n jurul
gâtului de frumoasele femei-girafe din Mandalay
determina extensia patologic~ a coloanei
vertebrale [i o rigiditate a ]inutei care dovedea
dreptul de a nu munci fizic.
La unele triburi africane, gura cu buze l~]ite, ca
platouri, se presupune c~ era o m~sur~ de
ap~rare a vie]ii fetelor amenin]ate s~ fie r~pite
de arabi, pentru a deveni sclave \n haremuri,
arabii practicând s~rutul, necunoscut \n triburile
de culoare amintite.
Pictural, toate popoarele primitive au practicat
vopsirea trupului \n diverse forme [i culori aplicate
direct sau prin [tampilare (ca aztecii), sau fixarea
unui desen \n piele prin tatuaj. Obiceiul a fost
p~strat de marinari pentru ca trupurile lor s~
poat~ fi identificate dup~ naufragiul cor~biei.
S-au utilizat [i adaosuri \n relief – lut, fibre
vegetale, grâne sau pene lipite pe piele. Rolul
\nsemnelor [i al ornamentelor era \n primul
rând de a indica locul [i rolul fiec~rui individ \n
colectivitate (rangul, activitatea, sexul, vârsta).
Alteori, erau menite s~ sprijine lupta omului
\mpotriva for]elor cunoscute sau necunoscute,
precum cercurile pictate \n jurul gurii sau al
ochilor, ca o barier~ magic~ \mpotriva
duhurilor rele.
În r~zboi, culoarea ro[ie a fost mereu folosit~
pentru a inspira teroare du[manului [i a masca
v~rsarea de sânge. Indienii americani erau
numi]i „piei ro[ii" nu din cauza culorii lor
naturale, ci din cauza machiajului. La fel, la
romani, comandan]ii de o[ti victorio[i erau
purta]i \n triumf picta]i pe fa]~ [i pe piept cu ro[u.
Contribuind la deosebirea taberelor vr~jma[e \n
lupte, culoarea slujea uneori [i la camuflare
(b~[tina[ii din ¥ara de Foc, dintr-o regiune
\nz~pezit~, se vopseau \n alb, la fel cum se
\mbr~ca armata finlandez~ pe timp de iarn~ \n cel
de-al doilea r~zboi mondial).
Interpretarea afectiv~ a culorilor nu a fost \ns~
mereu [i peste tot aceea[i: de pild~, \n tribul
Athuabo din Africa r~s~ritean~ culoarea bucuriei
era negrul.
26
Femeie Saros, Congo
Femei-girafe din Mandalay
COSTUMUL ÎN EGIPTULANTIC
Silueta piramidalæ
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Între mare [i de[ert,
valea Nilului oferea condi]ii prielnice de via]~.
Clima cald~ nu cerea \nvelirea corpului, dar
costumul oglindea diferen]ele sociale din
imperiul sclavagist oriental dintre clasele
st~pânitoare, privilegiate (faraon, nobili [i
preo]i) [i mul]imea sclavilor. Stabilitatea
orânduirii din mileniile III – I \.Hr. a determinat [i
pe cea a tipurilor vestimentare.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • M~re]ia, for]a [i permanen]a
statului erau reprezentate plastic de palatele,
templele [i mormintele cu forme geometrice
regulate, statice, ca piramidele. Sculptura [i
pictura fixau aspectele durabile ale \nf~]i[~rii
omului, \n compozi]ii clare, cu volume
compacte, folosind materiale trainice.
TTiippuull uummaann iiddeeaall •• Armonia cosmic~, echilibrul
suprem erau \ntrupate \n figurile faraonului [i a
sorei-so]iei lui, având ca principale calit~]i:
propor]ii de \not~tor, ]inut~ solemn~ – fixat~ de
legea frontalit~]ii – expresie de lini[te,
netulburat~ de pasiuni p~mânte[ti. Costumul
sublinia m~re]ia prin supradimensionare,
compozi]ie simetric~ [i bog~]ia decora]iei.
Peruca albastr~ sau verde completa aspectul
artificial, bizar, de extraterestru, al faraonului –
care f~cea parte din lumea zeilor.
Prin contrast, sclavii ap~reau \n sculpturi [i
picturi m~run]i, reda]i realist, cu atitudini [i
gesturi fire[ti de munc~.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Îmbr~c~mintea strâns~ pe corp punea \n
valoare silueta elegant~, mulând formele, cu
drapajul masat \n fa]~, simetric.
Gândit pentru a fi v~zut de la distan]~,
costumul faraonului realiza \n~l]area staturii,
necesar~ apari]iei \n public, prin tiare sau peruci
voluminoase, robe largi.
SSccuullppttuurraall,, ve[mintele modelau trupul \n
volume mari, simple, stilizate cu linii drepte [i
curbe regulate.
PPiiccttuurraall,, coloritul era franc, având ca fundal
albul pânzei, \nviorat de pete vii, contrastante,
de verde, albastru, c~r~miziu.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau ]es~turile din fibre
vegetale (in), lâna fiind considerat~ impur~ [i
interzis~ \n templu.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~rul negru, cre] era tuns scurt, ceva
mai lung la spate. Faraonul [i aristocra]ii purtau
peruc~ lung~ din p~r sau fibre vegetale,
colorat~. Barba era ras~, dar pentru ceremonii
faraonul purta o barb~ fals~, tronconic~.
Faraonul se distingea prin basmaua (klaft) din
pânz~ v~rgat~ sau mitra format~ din coroana
alb~ a Egiptului de Jos (bonet~ \nalt~) [i
coroana ro[ie a Egiptului de Sus (borul),
27
Piramidele de la Gizeh, Egipt, Imperiul Vechi
Scaun egiptean, Imperiul Nou,1300 î.Hr. Muzeul din Cairo
Zei]a Hathor [i faraonul Seti, 1300 î.Hr. Paris, Luvru
semnificând st~pânirea asupra \ntregii ]~ri. El
]inea \n mâini papirusul, emblema Egiptului de
Sus [i nuf~rul, al Egiptului de Jos, iar ca \nsemne
ale puterii cârja (harponul), biciul, m~ciuca [i
crucea cu bucl~ (anc).
Natura divin~ a faraonului [i a familiei sale era
indicat~ de ornamente simbolice, cum era cobra
(ureus), semnul soarelui ata[at \n frunte la o
diadem~ orizontal~ (la fel ca azi lampa medicilor
oreli[ti) sau [oimul indicând descenden]a din
zeul Horus, fiul lui Osiris, fiul Soarelui.
Pe trup, un [tergar \nnodat peste [ale ([enti) era
piesa de baz~, constituind \mbr~c~mintea
obi[nuit~ a sclavilor, dar [i a aristocra]ilor \n lupte
sau la vân~toare. Acesta avea forme variate de
pantalon scurt sau de fustanel~, putând fi din
pânz~ dreapt~ \ntins~, drapat~ sau plisat~,
apretat~ cu ap~ de orez [i uscat~ la soare,
sus]inut~ \n talie de un cordon din pânz~, marcat
cu numele st~pânului scris \n hieroglife, pentru
sclavi, iar pentru aristocra]i, din piele cu pl~ci din
metal emailat.
Gulerul-pelerin~, ]esut sau brodat, cu aplica]ii
de metal, email sau pietre semipre]ioase, se
purta doar cu [enti sau peste rob~. C~ma[a, o
tunic~ necroit~, r~scroit~ rotund la gât, cu [li] \n
fa]~, ar~ta ca [i azi gandura arab~. Roba era
alc~tuit~ la fel, dar dintr-un dreptunghi cât de
dou~ ori \n~l]imea omului, r~scroit pentru cap
mai jos de jum~tate, pentru ca, \mbr~cat~, s~
trag~ poalele \n sus la mijloc, aducând faldurile
\n centru. Lucrat~ din pânz~ groas~, opac~ sau
fin~, transparent~, dreapt~ sau plisat~, se purta
cusut~ sau liber~ pe p~r]i, cu sau f~r~ cordon,
dar mereu cu amploarea strâns~ \n fa]~. ßalul
mare era drapat pe umeri, prins \n cordon.
Ca accesorii, principalele podoabe erau
pectoralul, br~]~rile [i inelele cu forme
geometrice, regulate, din aur, cu email [i pietre
semipre]ioase. Preo]ii aveau ca semn distinctiv o
piele de leopard pe um~r.
În picioare, faraonii purtau sandale \mpletite
din fibre vegetale, \mpodobite uneori cu aur [i
email, pe când sclavii umblau descul]i.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, machiajul scotea \n relief formele mari
ale chipului, ochii erau contura]i cu negru \n
form~ de pe[te [i cu umbre verzi pe pleoape.
P~rul era tuns scurt sau lung pân~ la umeri,
perucile mai bogate decât cele masculine. O
panglic~ sau o diadem~ legat~ orizontal, rigid~,
28
Akhenaton [i Nefertiti, secolul al XIV-lea î.Hr.Paris, Luvru
Broboada-klaft, tiara Egiptului de Sus [i de Jos, tiara cupene de stru], coif de r~zboi
Diferite forme de [enti
Mantie-guler-[enti, tiparul mantiei, costum preo]esc
Silueta feminin~, mantie, tiparul ei, fusta [i tiparul ei
Con de parfum, ureus, [oimul [i globul zei]ei Isis
\nnodat~ la spate, avea prinse pe frunte cobra
sau o floare de lotus. Un con a[ezat pe cre[tet
con]inea o unsoare parfumat~ care se topea
\ncet. So]ia faraonului purta coroana de pene a
zei]ei Isis, o pas~re ([oim sau erete) a[ezat~ pe
cre[tet, cu aripile deschise [i coborâte sau o
mitr~ rigid~ (ca de exemplu, Nofretete).
Pe trup, fusta, având aceea[i larg~ \ntrebuin]are
[i acela[i rol ca [i [enti-ul, era din ]es~tur~
dreapt~, \nf~[urat~ \n jurul trupului pân~ sub
sâni, fie strâns~ de un [nur trasat prin tivul de
sus sau de un cordon, fie ]inut~ de una sau de
dou~ bretele. Era completat~ deseori de gulerul
rotund, lat, ca o cap~. Roba, [alul, podoabele [i
sandalele erau la fel cu cele b~rb~te[ti.
EEVVOOLLUU¥¥IIAA CCOOSSTTUUMMUULLUUII
În Imperiul Vechi memfit (2780 – 2280 \.Hr.), \n
perioada marilor piramide, costumul era sobru,
triunghiul regulat stând la baza structurii
compozi]ionale.
În Imperiul Mijlociu (2065 – 1660 \.Hr.),
costumul s-a complicat suprapunându-se mai
multe straturi ([enti, tunic~, rob~).
În Imperiul Nou (1580 – 950 \.Hr.), mai ales \n
epoca lui Amenophis al IV-lea (1361 – 1340
\.Hr.), rafinamentul \ntregii culturi s-a exprimat [i
\n costum; tipul ideal de frumuse]e s-a schimbat
\n favoarea unei siluete fragile, unduioase, cu
capul ]uguiat, gâtul lung, sub]ire, umerii l~sa]i.
¥es~turile fine ale ve[mintelor erau plisate, apoi
drapate savant, cu o cap~ peste tunic~.
La sfâr[itul Imperiului Nou, o dat~ cu pierderea
libert~]ii [i cu decaden]a artistic~, a pierit [i
originalitatea costumului, invadat de forme
str~ine, de franjuri [i culori stridente etc.
(perioada sait~ 655 – 332 \.Hr., ptolemeic~
332 – 30 \.Hr.), dup~ care Egiptul, devenind
provincie roman~ (30 \.Hr.), a adoptat \n parte
vestimenta]ia cuceritorilor.
29
Fata vân~torului; Mormântul lui Menna, cca.1420 î.Hr., Teba
Sandale de aur, New York, Metropolitan Musseum
Sandale din paie, Egipt, Muzeul din Cairo
Nofretete, secolul al XIV-lea î.Hr., Berlin, Aegyptisches Museum
COSTUMUL ÎNMESOPOTAMIA
Ræsucirea øalului øi a turnului zigurat
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Ca [i Nilul, Tigrul [i
Eufratul asigurau fertilitatea p~mântului \n
„]ara dintre râuri“, creând condi]ii prielnice
pentru apari]ia unora dintre primele civiliza]ii ale
umanit~]ii. În Mesopotamia s-au succedat statele
sclavagiste sumero-akkadian (\n mileniul III \.Hr.),
babilonian (\n mileniul II \.Hr.), asirian (secolele
XIV-VII \.Hr.), neobabilonian (\n secolele VII-VI
\.Hr.), dup~ care teritoriul a intrat \n componen]a
Imperiului persan (secolele VI-IV \.Hr.).
Regiunea a avut o dezvoltare sacadat~, mereu
\ntrerupt~ de inunda]ii sau r~zboaie, dar
ren~scând de fiecare dat~, mai cu seam~
datorit~ traficului comercial intens. De[i mereu
alte popoare cuceritoare [i-au impus
st~pânirea, fondul popula]iei locale a r~mas
constant, ceea ce explic~ relativa stabilitate a
culturii [i a costuma]iei, f~r~ a atinge, desigur,
permanen]a din valea Nilului.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc •• În ora[ele puternice, ap~rate de
ziduri groase, masive, materialul de baz~ era
lutul (c~r~mida), care a impus turnurilor
zigurate forma specific~ de piramid~ \n trepte,
care se reg~se[te [i \n turbane. Cl~dirile erau
acoperite la suprafa]~ cu c~r~mizi sm~l]uite \n
culori str~lucitoare, cu care costumul se acorda
prin tonuri vii [i bijuterii sclipitoare din aur [i
pietre scumpe.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee • Via]a plin~ de lupte
cerea for]~ fizic~, iar st~pânii impuneau prin
etalarea ostentativ~ a bog~]iei. Pe primul plan
era b~rbatul, femeia ducând o existen]~
retras~. Regii [i \nal]ii demnitari apar \n statui cu
trupul scund, dar robust, puternic dezvoltat \n
l~]ime, cu musculatura brutal reliefat~, cu capul
masiv, cubic, f~lcos, cu tr~s~turi accentuate,
nasul [i buzele groase, cu expresia fioroas~ dat~
de sprâncenele \mbinate deasupra ochilor
bulbuca]i, cu privirea fix~.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
N~zuind c~tre \mbinarea virtu]ilor umane cu
\nsu[irile fiarelor, ca \n imaginarii tauri \naripa]i
cu cap de om, sumerienii purtau la \nceput
pelerine sau fuste din blan~ sau din ]es~turi
imitând blana (kaunakes). Apoi, costumul
mesopotamian a evoluat adoptând cele dou~
solu]ii fundamentale de \mbr~care: drapajul,
folosit de popula]ia din sudul c~lduros, [i
croiala, adus~ de invadatorii din nordul mai
friguros. Începând din mileniul al II-lea cele
dou~ procedee s-au combinat, compunând
costumele specifice asiro-babilonienilor.
SSccuullppttuurraall,, costumul sublinia, \n toate cazurile,
masivitatea trupului, alc~tuindu-i prin fusta
30
Turnul zigurat al lui Marduk din Babilon, secolul al XI-lea î.Hr., machet~
Intendentul regelui din Mari, mileniul III î.Hr., Paris, Luvru
Întruchiparea idealului uman: Taurul înaripat dinKhorsabad, secolul al VIII-lea î.Hr., Paris, Luvru
CCOOSSTTUUMMUULL SSUUMMEERROO--AAKKKKAADDIIAANN
(mileniul al III-lea \.Hr.)
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, cre[tetul era ras, \n schimb barba era
lung~. Regii [i demnitarii purtau toc~ plisat~,
turban din band~ r~sucit~ (amintind turnurile
„zigurate“) sau tiar~ cilindric~.
Pe trup, la \nceput se \mbr~ca doar o fust~ din
blan~, strâns~ \n cordon, având la spate coada
animalului, apoi, corpul era acoperit de un [al
din lân~, drapat, formând mantie [i fust~, cu
franjuri [i aplica]ii din discuri (paiete), m~rgele
de aur sau de aram~ etc.
În picioare, doar demnitarii \nc~l]au sandale.
CCoossttuummuull mmiilliittaarr • Comandan]ii purtau casc~
de aur, cu urechi [i coc, solda]ii bonet~ de piele
[i o band~ lat~ de piele b~tut~ \n ]inte, ap~rând
pieptul, um~rul stâng [i spatele. Armele erau
scuturi, suli]e, s~bii, topoare.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Silueta nu diferea mult de cea masculin~.
Pe cap, p~rul lung era piept~nat cu coc [i
coade, strâns \n fileu.
Pe trup erau acelea[i piese de \mbr~c~minte:
fust~, cap~, în picioare sandale. Doar
podoabele erau mai bogate, ca parura din
mormântul reginei ßubad din Ur (2500 \.Hr.)
din aur cu email alb [i albastru, alc~tuit~ din
cunun~ de frunze de plop, cercei mari, coliere
[i inele de aur.
CCOOSSTTUUMMUULL AASSIIRROO--BBAABBIILLOONNIIAANN(mileniul al II-lea – jum~tatea
mileniului I \.Hr.)
Înnisiparea deltei a mutat centrele comerciale
spre nord, unde au \nflorit ora[e ca Babilon,
Ninive etc. Sub influen]a muntenilor veni]i din
nord a ap~rut croiala tunicii (cu mâneci, pentru
ambele sexe) peste care se drapa [alul
asimetric, elementul constant al costumului
mesopotamian, preluat de \nving~tori de la
\nvin[i. ¥es~turile s-au perfec]ionat [i
diversificat, producându-se stofe de lân~ [i
pânzeturi somptuoase, intens colorate, bogat
ornamentate, cu motive ]esute sau brodate cu
cercuri, p~trate sau rozete.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~rul lung, cre] era ondulat ca [i barba
lung~. Regii [i demnitarii purtau fes conic cu
31
Costumul masculin asiro-babilonian: osta[, demnitar, regele Asurbanipal, rege, preot,
secolul al VII-lea î.Hr.
Assurnasirpal cu coif cu coarne, Londra, British Museum
Cunun~ mesopotamian~ din frunze de aur,cca. 2500 î.Hr., New York, Metropolitan Museum
lung~ \n clopot o baz~ larg~, stabil~, pe când
liniile curbe ale drapajului sau ale bonetelor
r~sucite \n spiral~, ca [i buclele m~runte ale
p~rului sau ornamentele arcuite ale bijuteriilor
creau sugestia unei energii \ncordate.
PPiiccttuurraall,, impresiona bog~]ia culorilor stofelor ca
[i str~lucirea podoabelor metalice, a paietelor [i
m~rgelelor.
MMaatteerriiaalluull folosit era \n special lâna, sub form~ de
blan~ sau ]esut~ \n stofe cu motive variate, dând
consisten]~ drapajului.
ciucure lung pân~ la talie, cei diviniza]i tiara
semisferic~ sau cilindric~, având coarne de
metal prinse cu panglici pe frunte.
Pe trup, peste tunica strâns~ pe corp, regii [i preo]ii
\mbr~cau [alul lung, cu franjuri, drapat de jos \n
sus, trecut peste um~r.
Înc~l]~mintea consta din sandale cu inel pe
degetul mare sau pantofi \nchi[i, adu[i de
munteni. Costumul era completat de elegante
accesorii: umbrel~, evantai, baston, lan] cu
cilindru-pecete, ca [i de bijuterii, cercei lungi,
bandouri cu rozete de metal pe frunte, coliere
\n mai multe [iruri, br~]~ri multe, cu rozete,
inele, talismane.
Arma civil~ era pumnalul prins de centur~.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Avea acelea[i componente: tunica [i pelerina
sau [alul. Din 1200 \.Hr. a fost men]ionat
obiceiul acoperirii fe]ei \n public, preluat mai
târziu de mahomedani.
EEVVOOLLUU¥¥IIAA CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Ultimele ecouri ale sistemului vestimentar
mesopotamian s-au f~cut sim]ite \n costumul
purtat de per[i, st~pânitorii locurilor \ntre 540 -
330 \.Hr., contemporani cu civiliza]ia Greciei
antice. Veni]i ca [i mezii din regiunile muntoase
ale Turkestanului, unde purtau haine specifice
popula]iei de step~ – bonet~ frigian~, tunic~ [i
caftan, pantaloni lungi [i cizme – per[ii au
adoptat o ]inut~ de gal~ tot atât de somptuoas~
ca [i aceea din vechiul Babilon. Amplificarea
siluetei nu era \ns~ realizat~ prin [aluri r~sucite, ci
prin l~rgimea unor robe croite, cu poale trase \n
sus \n fa]~ (probabil prin deplasarea spre fa]~ a
r~scroielii gâtului) [i cu mâneci plisate \n evantai.
¥inuta solemn~, bog~]ia ]es~turilor viu colorate,
\mpodobite cu motive \n rozete, barba [i p~rul
buclat, ca [i unele piese ca pantalonii lungi [i
pantofii [nurui]i, alc~tuiau un contrast izbitor cu
simplitatea [i suple]ea costumului grecesc din
aceea[i vreme.
Fenicienii, care au dominat comer]ul \n primul
mileniu \.Hr., au r~spândit produsele
mesopotamiene \n lumea Mediteranei.Drapaj feminin neosumerian din Tello, cca. 2150 î.Hr., Paris, Luvru
Exerci]iu: descifrarea drapajului feminin din Tello,Universitatea Na]ional~ de Arte, Bucure[ti
COSTUMUL ÎN CRETA ßI MICENE
Pær cârlionflat øi spirale de bronz
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN CCRREETTAA
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Insula Creta, la
distan]~ egal~ de Europa, Africa [i Asia, a fost
o verig~ de leg~tur~ \ntre continente, un centru
comercial [i cultural \nsemnat \ntre 2000 –
1400 î.Hr. (\n vremea Imperiului Mijlociu
egiptean [i a celui babilonian). Dup~ erup]ia
vulcanic~ distrug~toare din insula Santorini,
civiliza]ia cretan~ a fost transplantat~ pe solul
european \n Peloponez, la Tirint [i Micene, \ntre
1500 – 1100 \.Hr., fiind asimilat~ de civiliza]ia
grecilor pe la anii 1000.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Cl~direa tipic~, palatul, cum
era cel din Cnossos, avea propor]ii pe m~sura
omului, spre deosebire de imensitatea
zdrobitoare a construc]iilor egiptene, [i era
prev~zut cu instala]ii asigurând confortul
(sistem de \nc~lzire, ascensor etc.). Coloana-
]~ru[, sub]iat~ la baz~, sugera silueta uman~
stând pe vârful picioarelor; \n decora]ie domina
linia \n spiral~ din podoabele de sârm~ de bronz
r~sucit~, reg~sit~ [i \n decorul vaselor de
ceramic~, [i \n cârlion]ii coafurilor.
TTiippuull uummaann ideal nu mai tindea s~ \ntrupeze
imaginea zeului, etern [i inaccesibil, ca \n Egipt,
ci \[i g~sea perfec]iunea \n tinere]e, gra]ie [i
elegan]~. Vârsta preferat~ era mai aproape de
adolescen]~, iar calitatea principal~ era
agilitatea gimnastului.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Ve[mintele conturau siluete de dimensiuni mai
reduse, subliniind mi[carea. Importan]a sporit~
a femeii \n societatea cretan~ (ea putând fi [i
preoteas~) explic~ dominanta feminin~ a
costumului.
SSccuullppttuurraall,, corpul era sub]iat prin talia
strangulat~, ca de viespe, accentuat~ de pozi]ia
cambrat~.
CCoolloorriissttiicc,, documentele oferite de picturile
murale redau costume cu o cromatic~ vie, (vi[iniu
[i albastru ca marea). CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, peste p~rul negru lung, \n [uvi]e
ondulate, cu bucle pe frunte, prin]ii purtau
coroane de flori sau pene.
Pe trup, singura \mbr~c~minte era un [enti de
pânz~, acoperind [alele, care avea, spre
deosebire de cel egiptean, o form~
triunghiular~ cu un col] ascu]it \n fa]~, tras \n
jos de greut~]i, eventual de o re]ea cu perle, [i
putea fi alc~tuit din dou~ piese separate, fixate
\n cing~toare [i l~sând coapsele descoperite.
Talia era strâns~ \ntr-un cordon lat din piele, ca
un corset. Drept bijuterii, bra]ele [i picioarele
goale erau \mpodobite cu br~]~ri colorate.
33
Palatul din Cnossos, Creta, cca. 1450 î.Hr.
Vas de Kamares, Creta, Muzeul din Phaistos
Pariziana, fresc~, Palatul din Cnossos,Creta, Muzeul Heracleion
34
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, p~rul era piept~nat cu cârlion]i rotunzi
pe obraji (accroche-coeur). Ochii mari,
apropia]i, erau foarte farda]i.
Pe trup, bustul era uneori dezgolit, ca \n Egipt,
vesta format~ dintr-o broboad~ necroit~, având
doar spate [i mâneci scurte; uneori aceasta era
\nlocuit~ de tunica de origine asirian~. Piesa
tipic~ era fusta larg~, cu benzi orizontale,
probabil volane sau fuste suprapuse, prins~ \n
talie cu cordon-corset. Cuta vertical~ a fustei,
din mijlocul fe]ei, rezultat~ probabil din
\mp~turire, a f~cut pe unii cercet~tori s~ cread~
c~ este vorba de o fust~-pantalon. Deasupra,
un [enti r~scroit pe coapse d~dea efect de [or].
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN MMIICCEENNEE
În cetatea cu ziduri ciclopice, locuitorii purtau
costume de tip cretan, dar mai groase,
adaptate condi]iilor climaterice mai aspre.
Zei]a cu [erpi, secolul al XVI-lea î.Hr.,Cnossos, Creta, Muzeul din Heracleion
Prin]ul cu flori de crin, Cnossos, secolul al XIV-lea î.Hr.
Costum micenian: osta[, ornament, femeie
Costume cretane
35
Tauromachia, fresc~, cca. 1450 î.Hr., Palatul dinCnossos, Creta, Muzeul din Heraclion
COSTUMUL ÎN NORDULEUROPEI, ÎN EPOCA
BRONZULUI
Mini-jupa din mormântul de stejar
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Între 1500 – 1200
\.Hr., \n timp ce \n Egipt \nflorea Imperiul Nou, \n
Mesopotamia domina Babilonul, iar civiliza]ia
micenian~ se afla la apogeu, \n nordul Europei
tr~iau popula]ii \n stadiul epocii bronzului.
Îndeletnicindu-se \ndeosebi cu naviga]ia,
vân~toarea, cre[terea vitelor, nordicii erau
pricepu]i \n lucrarea lemnului, cioplindu-[i
cor~bii, case [i morminte.
Se presupune existen]a unor schimburi
comerciale cu regiunea mediteranean~, c~reia
ace[tia \i furnizau chihlimbar, primind \n schimb
scoici, podoabe de bronz spiralate de tip cretan
[i poate [i anumite forme de \mbr~c~minte.
IIddeeaalluull uummaann e greu de reconstituit, din lipsa
imaginilor reprezentând pe cei care au tr~it pe
atunci. În schimb, \n Danemarca [i Germania
s-au p~strat costume \ntregi \n morminte din
trunchiuri de stejar, despicate, scobite ca albii,
apoi \nchise ermetic [i izolate de aer cu p~mânt
[i pietre, [i ulterior acoperite de mla[tini, care
le-au asigurat conservarea pân~ \n secolul al
XX-lea, când au fost g~site.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Clima mai aspr~ cerea \nvelirea cu ve[minte mai
groase, strânse pe trup [i variind dup~ sezon.
SSccuullppttuurraall,, silueta era u[or \ngro[at~ prin
\mbr~c~minte, un strat de haine era mulat pe
corp, l~sând libertatea mi[c~rilor, al doilea,
larg, asigura un plus de c~ldur~, conferind
totodat~ prestan]~.
36
Podoabe din sârm~ de bronz, Halle Landesmuseum fur Vorgeschichte
PPiiccttuurraall,, despre culorile costumului se [tie prea
pu]in; lâna era probabil vopsit~ cu esen]e
vegetale, mai ales \n brun [i galben.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau groase; la \nceput croite
din bl~nuri, hainele erau \n al II-lea mileniu \.Hr.
din ]es~turi de lân~, unele flau[ate, imitând
blana, \mpodobite cu cus~turi sau \mpletituri.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pieptenii, pomezile [i cu]itele de ras g~site \n
morminte dovedesc \ngrijirea p~rului [i
raderea b~rbii.
Capul era acoperit cu o bonet~ \nalt~, turtit~ \n
v\rf, din blan~ sau ]es~tur~ de lân~ mi]oas~.
Pe trup, peste pantalonii scur]i ca ni[te chilo]i
de baie era r~sucit~ o tunic~ necusut~, \nchis~
pe un um~r cu o curea de piele [i nasturi de os
sau de bronz, strâns~ \n talie cu un [nur de
lân~. Deasupra se purta o pelerin~ oval~,
formând guler-[al.
Printre piesele de \mbr~c~minte din morminte
mai figura un [al \ngust. Drept \nc~l]~minte,
pulpa piciorului era \nvelit~ \n obiele, ca [i
laba, vârât~ \n opinci [nuruite, f~cute din piele
sau blan~.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, se folosea plasa din p~r de cal sau
boneta \mpletit~, ca un p~trat \ncre]it \n frunte
[i la ceaf~.
Pe trup, se \mbr~ca o bluz~ kimono, de croial~
ingenioas~, \mpodobit~ cu dantele cro[etate, [i o
fust~ de var~, scurt~, (mini) r~sucit~ de dou~ ori
\n jurul taliei, f~cut~ din [nururi prinse sus [i jos,
amintind fusti]a de fibre vegetale purtat~ de
africani, sau alt~ fust~ de iarn~ – lung~ (maxi).
Ca \nc~l]~minte, ciorapii-obiele [i opincile de
piele erau ca [i cele b~rb~te[ti.
Principalele accesorii erau podoabele-bijuterii
din sârm~ de bronz \n spirale, catarame, br~]~ri,
inele etc. [i paftaua, ca un scut bombat, prins~
de femei pe piept sau la cing~toare, r~mas~
pân~ azi \n costumul popular din nordul
Europei.
Aceasta s-a p~strat în costumele din nordul
Germaniei ajungând pân~ în Transilvania o dat~
cu migra]ia sa[ilor, împodobindu-se ulterior cu
pietre semipre]ioase [i asortându-se cu celelalte
podoabe, cordonul [i acele scufiei.
37
Costum feminin mini,Copenhaga, Statens Museum for Kunst
Costum b~rb~tesc din Trindhoj, Copenhaga, Statens Museum for Kunst
Costum feminin de var~, costum b~rb~tesc, costum de iarn~ (sus), tiparele lor (mijloc), c~ciul~, bonete [i opinc~ (jos)
COSTUMUL ÎN GRECIAANTICÅ
Construcflii necimentate øi veømintenecusute
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Pe teritoriul grecesc
– \n Peloponez, insulele M~rii Egee, coasta de
vest a Asiei Mici [i sudul Italiei, mai târziu \n
Macedonia – s-a constituit, \ncepând din
secolele IX – VIII \.Hr., civiliza]ia elenic~, element
fundamental al civiliza]iei europene. Clima
relativ blând~ din aceste teritorii \ng~duia
acoperirea sumar~ a corpului, iar ocupa]iile
principale – naviga]ia [i p~storitul – cereau
haine comode. Evolu]ia societ~]ii grece[ti spre
democra]ia sclavagist~ a redus pr~pastia dintre
extremele sociale, p~strând doar pe cea dintre
cet~]enii liberi [i sclavi.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Templele, ca [i statuile Greciei
antice nu impresionau prin dimensiunile
zdrobitoare, ca \n Egipt sau Mesopotamia, ci
erau cl~dite mai pe m~sura omului, stârnind
admira]ia datorit~ armoniei depline a tuturor
p~r]ilor componente. În contextul culturii
grece[ti, bazat~ pe ra]iune, frumuse]ea era
asociat~ structurii compozi]ionale clare, mai
mult decât bucuriilor tactile stârnite de
material, ca \n Orient. Costumul a urmat fidel
evolu]ia general~ a stilurilor grece[ti, reflectând
dezvoltarea concep]iei generale antropocentrice,
\n diferitele ei etape.
EEPPOOCCAA HHOOMMEERRIICCÅÅ(secolele IX–VIII \.Hr.)
Din Iliada [i Odiseea reiese c~, \n condi]iile de
via]~ rudimentare din epoca r~zboiului troian,
grecii purtau haine simple dar viu colorate,
potrivite tenului mediteranean [i soarelui
puternic.
EEPPOOCCAA AARRHHAAIICCÅÅ(secolele VII–VI \.Hr.)
Ca urmare a mi[c~rilor popula]iei (acheene, doriene,
ioniene), s-a diferen]iat portul regiunilor vestice de al
celor estice (redat \n detaliu pe vasele de lut cu
siluete negre).
În Apus, \n special \n sudul peninsulei italice, \n
cadrul ordinului doric, \n ambian]a cl~dirilor cu
volume masive, robuste, \n statuile arhaice s-a
cristalizat noul ideal uman, armonios construit,
al Greciei antice.
STILUL DORIC
Trupul s~n~tos nu era ascuns, ci doar acoperit
de haine, uneori foarte sumare, realizate prin
draparea ]es~turii necroite.
SSccuullppttuurraall,, costumul modela volume cilindrice,
statice, animate ppiiccttuurraall de culoarea motivelor
decorative ]esute \n mmaatteerriiaalluull suplu, dar gros,
al stofei de lân~ gen homespun.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~rul lung, bogat, coborând pe frunte,
era rulat \n coc sau \mpletit \n coad~ [i prins cu
cordelu]~ sau panglici; barba era \nsemnul
vârstei mature.
38
Templu în stil doric, Parthenonul, secolul al V-lea î.Hr. Atena, Acropole
Femei în peplos doric, Vasul François, secolul al VI-lea î.Hr., Floren]a, Museo Archeologico
Costume în stil doric
Pe trup, tunica (chiton) dreptunghiular~, prins~
pe um~r, era scurt~ pentru uzul zilnic [i lung~
pentru ceremonie, \mpodobit~ cu motive
decorative (dedesubt se purta, probabil, o
leg~tur~ pe [ale, gen [enti). Pelerina (himation)
de aceea[i form~, drapat~ liber, mai mic~
pentru militari sau mai mare pentru civili
(hlamida) era purtat~ [i singur~, f~r~ chiton.
În picioare cet~]enii liberi \nc~l]au sandale, pe
când sclavii umblau descul]i.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, p~rul bogat era strâns \n coc la spate
sau era l~sat \n [uvi]e ondulate pe umeri.
Pe trup, tunica (peplos) era o ]es~tur~
dreptunghiular~, r~sucit~ \n jurul trupului, \n
form~ tubular~, destul de strâmt~ [i rigid~,
prins~ pe umeri cu ace (spatele peste fa]~),
marginea r~sfrânt~ formând un ilic. Cele dou~
ace-bro[e erau legate \ntre ele cu un l~n]i[or.
Pelerina (himation) avea dimensiuni de [al mic
sau de broboad~ mare.
STILUL IONIC
În est, corespunzând ordinului ionic de pe
coasta Asiei Mici, arhitectura [i decora]ia aveau
forme mai elegante [i delicate, mai bogat
ornamentate, cu unele influen]e orientale,
coloana sub]ire cu caneluri fine [i capitel cu
volute fiind uneori \nlocuit~ de cariatid~. ßi
\mbr~c~mintea era mai luxoas~, mai ales cea
feminin~, din pânz~ sub]ire apretat~ [i plisat~
cu unghia, stând mai ]eap~n~, mai pu]in
mulat~ pe corp. Peplos-ul (similar chitonului
b~rb~tesc) era de l~rgime dubl~ (pentru plisare)
[i ridicat \n talie printr-un cordon ascuns,
formând un fald ca o basc~ (kolpos).
Templul în stil ionic dedicat Victoriei f~r~ aripi, secolul al V-lea î.Hr., Atena
Cor~, secolul al V-lea î.Hr., Atena, Muzeul de pe Acropole
Costum b~rb~tesc în stil ionicVasul Hercule, 520 î.Hr., Paris, Luvru
40
Friza Parthenonului, secolul al V-lea î.Hr., Atena, detaliu
41
Friza Parthenonului, secolul al V-lea î.Hr., Atena, detaliu
EEPPOOCCAA CCLLAASSIICCÅÅ(secolele V – IV \.Hr.)
Odat~ cu formarea stilului clasic grecesc, la
Atena s-au contopit ordinele doric [i ionic \n
construc]iile Acropolei, ca \n templul
Parthenonului.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee cel mai \naintat al societ~]ii
de democra]ie sclavagist~, rezultat dintr-o
armonioas~ dezvoltare psihofizic~, plin de for]~
[i demnitate, a fost \ntrupat de sculpturi, ca de
pild~ Doriforul de Policlet, Zeus sau Atena de
Fidias. Pornind de la observarea direct~ a nudului
pe terenurile de sport, arti[tii plastici au formulat
antropometria clasic~ greac~, descoperind \n
rela]iile dintre p~r]i [i dintre acestea cu \ntregul o
armonie organic~. Între etajele fe]ei era, de
asemenea, un raport echilibrat, nefiind exagerate
nici fruntea, asociat~ cu activitatea intelectual~, [i
nici maxilarele, exprimând for]a, iar nasul grecesc,
\n continuarea frun]ii, f~r~ scobitur~ \ntre ochi,
contopea etajul superior (cerebral) cu cel median
legat de sim]ire. Simetria perfect~ dintre partea
dreapt~ [i cea stâng~ d~dea fe]ei statuilor clasice
o lips~ de expresie, o impasibilitate inuman~.
Aceasta ar putea fi explicat~ probabil [i prin
modelele actorilor din teatru care, purtând
masc~, nu jucau prin mimic~, ci doar prin
gesturi vizibile de la distan]~.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Dup~ r~zboaiele cu per[ii, \n epoca mi[c~rilor
patriotice, \n costum s-au accentuat tr~s~turile
locale, vizibile mai ales \n draparea liber~ a
hainelor pe corp.
SSccuullppttuurraall,, ]es~tura supl~, prins~ doar u[or pe
umeri [i \n cordon, sublinia atitudinea trupului,
c~zând \n falduri verticale \n pozi]ie dreapt~ [i
formând pliuri oblice la cea mai mic~ mi[care, ca
\n pasul schi]at de cariatidele Erechteionului.
PPiiccttuurraall,, coloritul era intens [i variat, redat fidel de
figurinele de Tanagra, [i nu de statuile de
marmur~ alb~.
MMaatteerriiaalluull folosit era stofa din lân~, ca \n costumul
din cadrul stilului doric, dar mai sub]ire [i mai
u[oar~.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~rul era tuns scurt, \n bucle, fa]a tinerilor
era ras~, pe când b~trânii sau demnitarii aveau
barb~ (ca Zeus [i Pericle). Se purtau p~l~rii din
piele sau fetru, rotunde, f~r~ bor, ca o jum~tate
de sfer~ (pilos) sau \nalte, cu bor, ca aceea a lui
Hermes (petasos), sau boneta frigian~, cu mo]
spre fa]~ (\ntâlnit~ [i azi \n Portugalia sau Italia).
Pe trup, un [tergar \nnodat, formând un fel de
slip, era singura \mbr~c~minte a sclavilor la
muncile câmpului, la culesul strugurilor sau
m~slinelor. Sclavii mai purtau, eventual, un chiton
scurt prins pe amândoi umerii sau doar a[ezat pe
um~rul stâng, l~sând mâna dreapt~ liber~.
Chitonul scurt era \mbr~cat zilnic [i de sportivi sau
42
Friza Parthenonului, secolul al V-lea î.Hr., Atena
Cariatid~, templul Erechteion, secolul al V-lea, Atena, Acropole
Simetria fe]ei: Capul blond, secolul al V-lea î.Hr., Atena, Muzeul de pe Acropole
me[te[ugari. Pentru ceremonii, demnitarii [i
oratorii, dar [i actorii [i muzican]ii se \nve[mântau
\n chiton lung pân~ la glezne.
Pelerina (himation) era drapat~ f~r~ a fi prins~. Ea
se purta [i f~r~ chiton, putea fi a[ezat~ oblic pe
um~rul stâng, l~sând um~rul drept gol, sau se
putea \mbrobodi pân~ la b~rbie. Ca s~ cad~ bine,
avea greut~]i cusute la col]uri.
În picioare se purtau sandale.
CCOOSSTTUUMMUULL MMIILLIITTAARR
Pe cap, coiful metalic se deosebea prin creasta ca
de coco[, alungit~ antero-posterior, ap~rând de
sabie coloana vertebral~.
Pe trup, peste chitonul de lân~, scurt, era
\mbr~cat~ cuirasa ca un pieptar, acoperind tot
trunchiul, din piele sau pânz~ cu pl~ci de metal,
completat~ de ap~r~toare pentru bra]e (brasarde)
[i picioare (jambiere). Pelerina scurt~ (clamis) din
lân~ c~lduroas~, ro[ie-brun~, acoperea umerii,
l~sând libere mi[c~rile.
Armele erau: sabia cu teac~ dreptunghiular~,
lancea, pumnalul [i scutul circular bombat.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, coafurile puneau \n valoare p~rul bogat,
piept~nat simetric, cu c~rare la mijloc [i coc
43
Statuet~ de Tanagra, secolul IV - I \.Hr.,Paris, Muzeul Luvru
Statuet~ de Tanagra, secolul IV - I \.Hr., Berlin, Antiquarium
Drapaje grece[ti în epoca clasic~: chiton-peplos simplu, cu diploidion, cu colpos, cu diploidion
[i colpos, himation masculin [i feminin
sus]inut de panglici sau e[arf~ lat~. Culoarea
preferat~ era blond-ro[cat (de exemplu coafura
„lampadion“). Pe strad~, capul era acoperit cu
basma r~sucit~ [i legat~ la spate sau cu p~l~rie de
pai cu co[ule], peste himation.
Pe trup, tunica (peplos) larg~, drapat~ era piesa
principal~ purtat~ prin cas~, permis~ [i sclavelor.
Nu mai avea motive ]esute, ci doar borduri
colorate, [i era despicat~ pe dreapta sau cusut~.
L~rgimea ]es~turii putea fi l~sat~ de pe umeri pe
bra]e, formând mâneci prinse cu nasturi din loc \n
loc. Cu timpul, volanul r~sfrânt (diploidion) a
devenit o pies~ separat~, ca o bluz~. Mantia
(himation) era obligatorie pe strad~, acoperind
capul [i l~sând s~ se vad~ doar ochii [i nasul.
În picioare se \nc~l]au sandale.
44
Atena cu casc~, secolul al V-lea \.Hr., Atena, Muzeul de pe Acropole
Victorie legându-[i sandaua, secolul al V-lea \.Hr.,Templul Victoriei Aptere, Atena
Ca accesorii, p~strând efectul de ansamblu al
siluetei, bijuteriile erau m~runte, putând fi
v~zute doar de aproape, [i suple, ca [i faldurile
mobile ale ve[mintelor, fiind, de aceea,
alc~tuite din piese mici, articulate cu l~n]i[oare,
formând coliere, cercei, br~]~ri.
EEPPOOCCAA EELLEENNIISSTTIICCÅÅ(secolele III - I \.Hr.)
În noile state-monarhii orientale sclavagiste –
\nchegate pe ruinele imperiului lui Alexandru
cel Mare din secolul al IV-lea \.Hr.– cultura [i-a
pierdut treptat caracterul democratic, iar arta
m~sura uman~, ajungându-se la
supradimension~ri \n arhitectur~ [i decora]ie (ca
de exemplu \n mausoleul din Halicarnas). În
Egipt, Mesopotamia, Pergam, Rhodos etc.
tradi]iile grece[ti s-au \mbinat cu cele orientale.
Principiul frumuse]ii ob]inute prin perfecta
armonizare a formei a fost \nlocuit cu
predilec]ia pentru o ornamentare str~lucitoare,
bogat~, mascând propor]iile. ßi \n costum au
p~truns mode asiatice cerute de luxul curtean.
S-au introdus \n Grecia bumbacul [i m~tasea, \n
insula Cos se ]esea un nou material foarte
sub]ire, „coan“, rochiile erau brodate cu fir de
aur [i argint, bijuteriile erau mai complicate.
CCoossttuummuull ddee tteeaattrruu avea rolul de a contura
personajul \n condi]iile scenei \n aer liber,
corectând prin supradimensionare efectul de
emaciere a luminii. Figura era amplificat~ prin
masc~ (n~scut~ \n serb~rile dionisiace), aceasta
având rolul de a fixa [i accentua tr~s~turile
personajelor interpretate doar de b~rba]i [i de a
dirija vocea ca o pâlnie. Executat~ din pânz~
Sofocle, secolul al V-lea î.Hr., Roma, Museo Laterano
Draparea peplosului, exerci]iu Universitatea Na]ional~ de Arte Bucure[ti
P~l~rii grece[ti necusute
apretat~, modelat~ [i pictat~, strâns~ cu curele,
masca a evoluat \n pas cu sculptura, de la surâs
stereotip arhaic la lini[te clasic~, apoi, \n
elenism, la grimas~.
Supradimensionarea era ob]inut~ prin peruca
\nalt~ (oncos), v~tuirea costumului, \mpodobit
cu ornamente mari [i intens colorate, ca [i prin
\nc~l]~mintea special~, cu talpa groas~ pân~ la
30 de centimetri (coturni).
PPEE TTEERRIITTOORRIIUULL RROOMMÂÂNNIIEEIIGrecii au \ntemeiat colonii pe ]~rmul M~rii
Negre, la Tomis (Constan]a), Callatis (Mangalia),
Histria etc. Statuetele din lut colorate de tip
Tanagra, lucrate aici, redau fidel costuma]ia
purtat~ \n aceste centre, cu care localnicii geto-
daci aveau, desigur, schimburi continue.
46
Stilul lui Scopas: Grecoaic~ pe strad~, secolul al II-lea î.Hr., N.Y., Metropolitan Museum
Coafuri [i bijuterii din Grecia antic~
Sanda greceasc~
COSTUMUL ÎN INDIA
Temple din sculpturi øi îmbræcæmintedin bijuterii
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Civiliza]ia Indiei, ale
c~rei \nceputuri dateaz~ din mileniul al III-lea,
ca [i cele din Egipt sau China, s-a afirmat cu
deosebit~ originalitate \n epoca de \nflorire a
Greciei antice, \n prima jum~tate a mileniului
I \.Hr., când brahmanismul ca [i budismul
consemnau aspra stratificare social~ a statului
sclavagist.
Leg~turile cu celelalte state ale Orientului Antic,
apoi cu lumea mediteranean~ (prin campaniile
lui Alexandru cel Mare) au permis unele
interferen]e, vizibile atât \n artele plastice, cât [i
\n costum.
Buddha (care a tr~it \n secolul al V-lea \.Hr.) era
la \nceput pomenit \n imaginile sacre doar
aluziv – \n fa]a tronului s~u gol se vedeau pe jos
doar urmele t~lpilor lui.
Dup~ incursiunea grecilor, Buddha a fost
reprezentat \n drapajul specific acestora, dar cu
un aspect mai conven]ional. Semnele lui
distinctive sunt protuberan]a din vârful capului
(simbolizând \n]elepciunea) [i urechile mari cu
lobul alungit de purtarea cerceilor \n vremea cât
a tr~it princiar (sugerând c~ aude tot ce se
petrece \n lume).
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Arta Indiei s-a distins \n toate
timpurile printr-o luxuriant~ vitalitate, exprimat~
atât de arhitectura templelor cu forme prolifice
de vegeta]ie exotic~ (de exemplu cele de la
Mavalipuram sau Ellore, din secolele VI–VIII),
cât [i de sculptura [i pictura reprezentând
oameni sau animale, cu volume expansive,
siluete unduioase.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee \n India a fost \ntotdeauna
impregnat de o fireasc~ senzualitate, prezent~
[i \n imaginile care \mpodobeau templele;
trupul se \nf~]i[a ca o plant~ plin~ de sev~,
neted, rotund, cu gesturi gra]ioase de dans.
Din evolu]ia milenar~ a costumului indian se
desprind câteva constante.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Clima cald~ nu cerea acoperirea corpului, \n
schimb nevoia unor distinc]ii sociale foarte
complicate a dus la diferen]ieri costumare,
prin form~ [i culoare (vizibile \n special \n
47
Templul lui Lakshmana din Khajuraho, secolul al XI-lea, India
Cuplu, relief din Nagarjuniconda Amaravati,secolul II - IV, India
Apsara din Tra-kien, Campa, Tourane, Vietnam, Musée Archéologique
marea varietate a turbanelor) ca [i prin averea
etalat~ \n mul]imea bijuteriilor.
Ve[mintele de baz~ erau necroite (pantalon,
mantie, turban), asemenea celor grece[ti, dar
drapate \n linii [erpuite.
SSccuullppttuurraall,, trupul era pus \n valoare, strâns
mulat de drapaj, reliefând volume mari, sferice
sau cilindrice.
PPiiccttuurraall,, acestea erau unificate de pete mari
de culoare, \n cadrul c~rora intervenea, ca o
vibra]ie m~runt~, decorul imprimat sau brodat
ca [i lic~rirea bijuteriilor. Coloritul cuno[tea o
infinit~ bog~]ie de nuan]e, peste dou~ sute.
MMaatteerriiaalluull principal al ve[mintelor era \n India
bumbacul (ca m~tasea \n China, inul, \n Egipt
sau lâna, \n Mesopotamia), \n ]es~turi sub]iri,
str~vezii.
BBiijjuutteerriiiillee de aur sau de argint cu pietre
pre]ioase constituiau o component~ \nsemnat~
a costumului, lan]urile [i colierele atârnate la
gât, \n talie, pe coapse [i la \ncheieturi alc~tuind
uneori singura \mbr~c~minte a personajelor
sacre [i a dansatoarelor.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, turbanul era purtat de hindu[i, precum
[i de musulmani mai târziu, marcând deosebiri
de religie, cast~, sect~, familie (cel mai
frecvent era alb [i ro[u, putând avea toate
culorile curcubeului, rar negru). Fa]a era ras~,
uneori cu barb~.
Pe trup, deseori gol, peste [ale era \nnodat doar
un [tergar. Dintr-o bucat~ mai mare de ]es~tur~
r~sucit~ \n jurul fiec~rui picior puteau fi drapa]i
pantalonii lungi (dhoti), prin[i cu cing~toare.
Picioarele erau goale sau cu sandale.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, p~rul negru, bogat, era strâns \ntr-un
coc mare, l~sat pe ceaf~.
Pe trup, \n antichitate, ]inuta de ceremonie fiind
cu bustul gol – ca \n Creta – mai târziu o bluz~
scurt~ cu mâneci scurte ([oli) acoperea doar
pieptul. Peste o fust~ lung~, eventual \nlocuit~
cu pantaloni de tip dhoti, era drapat principalul
ve[mânt, un v~l dreptunghiular (sari) acoperind
[oldurile, trecând oblic peste piept [i putând fi
tras pe cap \n prezen]a str~inilor.
Picioarele erau goale.
Bijuteriile erau bogate, plasate pe \ntreg corpul.
Pe aripa nasului era prins un inel sau era
\ncrustat~ o piatr~ pre]ioas~ (d~ruit~ de
logodnic [i menit~ s~ stea mereu „sub ochi“),
urechile erau perforate de jur \mprejur de câte
zece g~uri pentru cercei, mai multe coliere
erau petrecute dup~ gât [i \n jurul taliei, br~]~ri
strângeau \ncheieturile mâinilor [i gleznele, iar
inelele \mpodobeau degetele de la mâini [i de
la picioare.
EEVVOOLLUU¥¥IIAA CCOOSSTTUUMMUULLUUII În evul mediu (secolele
X – XV), India a fost ocupat~ treptat de
musulmani, rezultatele asimil~rii creatoare a artei
islamice fiind vizibile mai ales \n epoca urm~toare
Rena[terii europene (secolele XVI – XVII).
În aceast~ perioad~ arta Indiei a fost cunoscut~
mai ales prin circula]ia unor obiecte de art~
decorativ~ ca armele damaschinate sau [alurile
de Ka[mir. În perioada st~pânirii islamice,
deoarece musulmanii cuceritori erau opri]i de a
lua ceva de la femei, indienii \[i investeau
averea \n bijuteriile so]iilor lor.
Femeie în sari, secolul al II-lea, Mathura, India, Muzeul de Arheologie
Diferite moduri de a drapa sariul indian [i drapareapantalonului dhoti, reconstituirea autorului
COSTUMUL ETRUSC
Italia, înaintea Romei
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Arta, ca [i costumul
etrusc, au format veriga de leg~tur~ \ntre
tradi]ia precedent~ greceasc~ [i cea urm~toare,
roman~, Etruria având un rol similar cu cel al
Cretei \ntre Egipt [i Europa.
Etruscii, veni]i din Asia Mic~ la \nceputul
primului mileniu \.Hr., au format principala
popula]ie \n centrul peninsulei italice, \ntre
fluviul Arnus la nord [i zona Pompei la sud,
atingând apogeul culturii \n secolele VI – V \.Hr.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Influen]a]i de civiliza]ia [i arta
Greciei arhaice, dar [i de cele orientale, etruscii
au creat o arhitectur~ proprie, fortificat~, o
sculptur~ [i o pictur~ remarcabile prin vigoare [i
ritm, creând premisele artei romane (de
exemplu Apollo din Vei, amintind statuile
zâmbitoare grece[ti, picturile reprezentând
dansuri din Mormântul leoparzilor etc.).
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uummaann~~ era mai robust
decât cel grecesc, cu trupul mai bine legat; prin
costum se urm~rea alungirea siluetei (cu
ajutorul bonetei \nalte [i al pantofilor cu vârful
ascu]it), \n sensul statuetelor filiforme g~site \n
morminte, care l-au inspirat pe Giacometti.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Îmbr~c~mintea pornea de la cea de origine
mesopotamian~, cu c~ma[a croit~, cu mâneci,
ca [i de la cea greceasc~, drapat~ liber, p~strând
cele dou~ straturi, dar acordând o mare
importan]~ himationu-lui, care va deveni toga.
49
Flautist, Mormântul leoparzilor, secolul al V-lea î.Hr.,Tarquinia
Ofranda cupei, Mormântul baronului, secolul al VI-lea î.Hr., Tarquinia
Osta[i etrusci, Roma, Vila Giulia
SSccuullppttuurraall, costumul \ncerca s~ amplifice
trupul atât pe vertical~, prin lungirea extre-
mit~]ilor, cât [i pe orizontal~, prin draparea
mantiei pe lat.
PPiiccttuurraall, etruscii preferau culori tari, majore,
vizibile \n picturile funerare.
MMaatteerriiaalleellee folosite par s~ fi fost foarte diverse,
dup~ originea lor european~ sau asiatic~.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Capul era \n~l]at de boneta de forma unui
stup, iar p~rul era prins deseori \ntr-o plas~.
Pe trup era \mbr~cat un chiton drapat sau o
tunic~ strâns~ pe corp. Pelerina purtat~ cu sau
f~r~ chiton era \ns~ piesa cea mai important~.
¥es~tura dreptunghiular~, colorat~, eventual
cu borduri contrastante, era pliat~ pe
diagonal~ [i a[ezat~ \n diferite feluri: pe spate,
ca o pelerin~, sau \n fa]~ cu capetele aruncate
peste umeri sau \nf~[urat~ ca o fust~ lung~. În
toate cazurile, cutele curbe ale drapajului
prefigurau toga.
Înc~l]~mintea, \nchis~, cu vârf ascu]it [i ridicat,
era alungit~ la c~lcâi (ca [i cea a hiti]ilor din
Asia Mic~, a[a cum va reapare \n gotic) sau
\mbr~când gleznele, ca cizma.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, coafura era \n~l]at~ de diademe,
deseori cu perle, iar p~l~ria era \nalt~, la fel cu
cea b~rb~teasc~.
Pe trup, chitonul doric [i ionic au fost preluate
pe rând, ca [i tunica mulat~ pe trup, acoperite
cu pelerina larg~, deseori \n culori contrastante.
Înc~l]~mintea era ca [i cea b~rb~teasc~.
Pereche, sarcofag, Caere, secolul al VI-lea î.Hr., Paris, Luvru
Dans, Mormântul din Ruvo, secolul al V-lea \.Hr. Napoli, Muzeul Na]ional
Afrodita, secolul al V-lea \.Hr., Paris, LuvruUmbr~, Volterra, Muzeul Etrusc
COSTUMUL ÎN ROMAANTICÅ
Curba arcului în faldul togii
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Constituit~ ca
republic~ la finele secolului al VI-lea \.Hr., Roma
a cucerit ]~rile din bazinul Mediteranei, Galia,
Peninsula Balcanic~ [i Asia Mic~ \n secolele II –
I \.Hr., alc~tuind cel mai mare imperiu al Europei
antice \n secolele I – IV d.Hr., cu o remarcabil~
civiliza]ie [i cultur~. Experien]a popoarelor lumii
antice [i \n special civiliza]ia [i arta Greciei au
fost r~spândite \n Europa datorit~ \ntinderii
statului roman din Italia pân~ \n Anglia, \n
Spania, pe Coastele M~rii Negre [i \n Iran.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Pentru administrarea vastului
teritoriu, romanii au construit [osele,
apeducte, au cl~dit stadioane, bazilici [i
temple de mari dimensiuni, deseori cu planuri
rotunjite (ca Pantheonul), cu ziduri masive [i
deschideri \n arcuri semicirculare, cum sunt
cele de la Colosseum [i au amplificat
locuin]ele, cu mai multe etaje.
IIddeeaalluull uummaann •• Mai mult ingineri decât
arhitec]i, istorici [i prozatori decât poe]i,
romanii erau mai pu]in \nclina]i s~ caute
frumuse]ea atemporal~, pre]uind mai degrab~
virtu]ile utile statului: for]a de convingere a
oratorului, b~rb~]ia [i st~pânirea de sine a
militarului. Tipul preferat era sportiv, dar mai
vânjos decât cel grecesc, cu umeri mai la]i,
gâtul mai gros, iar costumul amplifica
ponderea [i prestan]a.
Idealul de frumuse]e feminin a evoluat, de
asemenea, de la armonioasa echilibrare a
tuturor \nsu[irilor umane, realizat~ \n
modelele Greciei clasice, apreciate \n Roma
republican~, la afirmarea superiorit~]ii
rangului prin forme m~re]e [i bog~]ie
ostentativ~, prezente [i \n elenism [i reluate \n
Roma imperial~.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Pornind de la o vestimenta]ie sobr~ \n vremea
republicii, costumul a devenit \n imperiu
modalitatea diferen]ierii b~rba]ilor de femei, a
cet~]enilor liberi de sclavi sau a romanilor de
str~ini (ca un mijloc de discriminare).
În compara]ie cu costumul grecesc, destul de
asem~n~tor pentru ambele sexe, \n cel roman
\mbr~c~mintea b~rb~teasc~ – potrivit~
func]iilor publice – s-a deosebit de cea
feminin~, destinat~ vie]ii retrase \n interior.
SSccuullppttuurraall •• Pe când costumul feminin a r~mas
mai departe de croial~ greceasc~, cel masculin
a dezvoltat drapajul etrusc \n tog~, amplificând
silueta [i mascând \n parte corpul prin pliurile
curbe, independente de mi[care.
PPiiccttuurraall,, culoarea \n \mbr~c~mintea b~rb~-
51
Colosseum, secolul I, Roma
Împ~ratul Octavian Augustus, secolul I,Roma, Museo delle Terme
Atrium roman, secolul I, Pompei, Casa Vetti
teasc~ avea semnifica]ii sociale precise,
marcând rangul, func]ia, vârsta etc.; costumul
feminin era mai variat, ve[mintele având fa]a [i
dublura de tonuri diferite.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau ]es~turi din lân~ mai
groase pentru hainele b~rb~te[ti, sub]iri [i fine
pentru cele feminine, \nso]ite de multe bijuterii.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~rul lung [i barba, din primele secole,
au fost \nlocuite \n epoca clasic~ de p~rul scurt
[i fa]a ras~ care conveneau vie]ii practice,
sold~]e[ti, urmând ca la sfâr[itul imperiului, o
dat~ cu cre[tinismul, s~ revin~ barba. Cununa
de laur, din frunze naturale, apoi din aur, era
\nsemn al triumfului. În c~l~torie se purtau
p~l~rii asem~n~toare celor grece[ti sau glugi.
Pe trup, tunica, o c~ma[~ din lân~ alb~, simpl~,
prins~ pe umeri ca un chiton, f~r~ mâneci, mai
târziu croit~ cu mâneci dup~ model oriental,
era purtat~ de oricine, cu sau f~r~ tog~. Felul
cum era strâns~ cu centura deosebea st~rile
sociale: solda]ii o ridicau cel mai sus, pentru a
se putea mi[ca liber, iar f~r~ cordon era semn
de mare del~sare sau s~r~cie. Prin \nn~direa pe
vertical~ a mai multor fâ[ii de pânz~ \ngust~
(]esut~ la r~zboi de cas~), bordurile colorate
(cum sunt marginile galbene ale pânzei din care
se fac c~m~[ile ]~r~ne[ti la noi) formau dungi,
„clavi“, folosite ca semne distinctive sociale. Cele
de purpur~ erau late (tunica laticlavia) pentru
senatori, \nguste (angusticlavia) pentru cavaleri.
Tunica din purpur~ brodat~ cu aur (palmata)
\ntov~r~[ea „toga picta“ a \mp~ra]ilor.
Toga din stof~ de lân~ (de dimensiuni de
aproximativ 5 x 3,5 m) era u[or rotunjit~ la
col]uri, pliat~ \n dou~ pe lungime [i drapat~ de
mai multe ori \n jurul corpului, blocând bra]ul
stâng, [i d~dea o \nf~]i[are masiv~,
supradimensionat~. Toga \n culoarea natural~ a
lânii, mai scurt~, constituia \mbr~c~mintea
cet~]enilor obi[nui]i, fiind albit~ (candida)
pentru func]ionarii publici [i b~trâni. ßi toga
putea fi \mpodobit~ cu benzi (clavi) de purpur~
(pretexta, adic~ pre]esut~ dinaintea croirii),
indicând func]ii oficiale, de magistra]i [i preo]i,
iar \n \ntregime purpurie (de la ro[u la
bleumarin) pentru consuli [i \mp~ra]i. Cea din
purpur~ cu aur (picta) era purtat~ de generali \n
triumf, apoi numai de \mp~ra]i, (ve[mântul
pre]ios apar]inând statului). Toga mai putea fi
cenu[ie-brun~ (sordida) pentru delincven]i sau
neagr~ \n semn de doliu. Sclavii [i str~inii purtau
mantia dreptunghiular~ greceasc~ (pallium).
EEVVOOLLUU¥¥IIAA CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Toga, la \nceput mai pu]in ampl~, s-a l~rgit la
maximum \n epoca imperial~. În ultima
perioad~ a istoriei Romei, când mul]i str~ini au
p~truns \n administra]ie – ajungând chiar
\mp~ra]i – toga, nemaiavând rolul de a-i
deosebi pe cet~]enii romani de cei str~ini, [i-a
pierdut importan]a, fiind p~strat~ doar de
Evolu]ia tunicii, (purtat~ sub tog~ [i dup~ dispari]ia togii), draparea togii pe tiparul ei
Sanda roman~ cu c~lcâi Inel cu camee, secolul I, g~sit la Poiana, jud. Gala]i,Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie
53
Femei romane, Vila Misterelor, Pompei, 30, î.Hr.
54
b~trâni [i r~mânând la urm~ numai ve[mânt de
\nmormântare. Treptat, toga a fost \nlocuit~
pentru uzul zilnic cu piese mai practice, ca
mantaua sold~]easc~, iar pentru costumele de
ceremonie cu c~ma[a lung~ [i foarte larg~
(dalmatica), purtat~ de \mp~ra]i, \ncepând cu
Diocle]ian, apoi din secolul al IV-lea [i de clericii
cre[tini. Pelerina semicircular~, ca un clopot, cu
sau f~r~ glug~, din stof~ de lân~ mi]oas~ sau
piele (paenula), \mbr~cat~ de ]~rani, solda]i,
sclavi, apoi de or~[eni, numai pe vreme rea, s-a
r~spândit cu timpul, fiind permis~ chiar
senatorilor din secolul al III-lea d.Hr.
În aceea[i epoc~ [i mantia de blan~ a fost
preluat~ de Roma, de la germani, ca [i
pantalonii pân~ sub genunchi.
Înc~l]~mintea era important~ \n costumul
roman, având \n vedere distan]ele care trebuiau
parcurse pe jos; \n cas~ se purtau sandale (solae),
care se desc~l]au la mas~, fiind permise [i
sclavilor, pe când pe strad~ se purtau pantofii
(calceus) care se deosebeau, ca [i toga, \n func]ie
de starea social~, dup~ culoare: din piele brun~
pentru cet~]enii Romei, negri pentru senatori [i
ro[ii pentru patricieni. La ]ar~, pe drumurile
noroioase, se \nc~l]au bocanci. La Roma se
producea \nc~l]~minte \n mare cantitate, cizmarii
fiind grupa]i \n una din principalele bresle –
colegii – , dar se importau [i papuci orientali
(dreptul [i stângul la fel).
CCOOSSTTUUMMUULL MMIILLIITTAARR
Pe cap, casca din piele [i metal sau numai din
metal era de tip grecesc, dar cu creasta mai
mic~, eventual din p~r de cal sau pene, sau
numai cu inel pentru ag~]at \n timpul mar[ului.
Pe trup, tunica, ruginie, era mai scurt~ decât a
civililor. Cuirasa (lorica segmentata) era din
piele, cu pl~ci tari din talp~ sau metal aplicate
pe umeri [i torace, sau din anouri (zale). Paveze
din metal sau din piele ap~rau bra]ele [i
gambele. Pantalonii, prelua]i de la gali, lungi
pân~ sub genunchi (bruch sau cracae) au fost
adopta]i [i de civili din secolul al III-lea d.Hr.
Mantaua dreptunghiular~, prins~ pe um~rul
drept cu fibul~, diferea dup~ dimensiuni: mai
lung~ pentru comandan]i (paludamentum), mai
scurt~, din lân~ de culoare \nchis~, pentru
solda]i (sagum).
Înc~l]~mintea consta din sandale \nalte cu c~lcâi
compact, prinse cu curele, iar pentru ofi]eri, din
pantofi (calceus) cu [ine de metal b~tute pe t~lpi
(caliga sau caligula).
Armele constau din s~bii, suli]e [i catapulte cu
care se aruncau pietre peste ziduri.
Costumul militar, practic, potrivit vie]ii active
prin noile piese introduse de la popoarele
nordice, s-a extins \n rândul popula]iei civile,
formând baza costumului european din
perioada evului mediu.
Osta[i romani, Columna lui Traian, secolul I, Roma
55
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, coafura de tip grecesc, cu coc, a fost
dezvoltat~ [i complicat~, atingând apogeul \n
epoca imperial~. Supradimensionarea era
ob]inut~ prin crearea unor coafuri \n diadem~,
cu bucle artificiale sau cozi false, sau prin
peruci \ntregi din p~rul sclavelor nordice (de
unde moda p~rului blond), \mpodobite cu ace,
perle etc. Poetul Ovidiu scria despre coafuri \n
Arta iubirii:
„Sunt felurite frizuri. Alegând-o pe cea
potrivit~, / Cere]i oglinzilor sfat, c~ci \n oglinzi
sunt idei… / p~rul prelung [i bogat \i st~ uneia
bine. O alta / [i l-a legat \n panglici strâns
peste tâmple [i lins. / Una \[i prinde \n p~r, c-
o pricepere fin~, agrafe / Alta \n plete a iscat
lene[e valuri de m~ri / \ns~ cum nu po]i
num~ra nicidecum \n via]~ / Câte albine-s \n
roi, câte jivine-s \n Alpi, / Nu voi putea num~ra
numeroasele voastre tertipuri / De-a v~ friza
uimitor. Moda le schimb~ mereu“.
Capul nu era mereu acoperit (ca \n Grecia), ci
doar pentru ritualuri, cu un v~l, iar pe strad~
cu p~l~rii de soare (petasos) sau pentru
c~l~torie, cu glug~.
Pe trup, a ap~rut un al treilea strat (tunica
intim~) din pânz~ sau m~tase [i un chilot [i un
fel de sutien, din benzi drepte de pânz~,
(purtate singure de sportive). Rochia (stola), ca
[i peplosul grecesc, denumit la Roma peplum,
era lung~ pân~ la p~mânt, eventual cu tren~,
cu mâneci sau f~r~, de obicei din ]es~turi
sub]iri, transparente, din lân~, bumbac sau
m~tase \n culori deschise (verde ca marea,
Femeie cu peruc~, secolul I, Roma, Museo Capitolino
Br~]ar~ [arpe, secolul I, Roma
g~lbui etc.) deseori cu broderii la tiv. Era
strâns~ cu cordon [i uneori [i cu bretele
încruci[ate, sus]inând sânii. Mantia (palla),
echivalentul togii, era ca [i himationul grecesc,
numit la Roma pallium, dreptunghiular~, din
lân~, cu dublur~ de alt~ culoare, putând fi
\nlocuit~ cu pelerina de c~l~torie (paenula).
Ca \nc~l]~minte, pantofii (calceus) erau mai
variat colora]i, albi, ro[ii, verzi, galbeni etc.
Bijuteriile, la \nceput sobre, erau \n epoca
imperial~ mari, vizibile de la distan]~: cercei
mari, br~]~ri cu multe cercuri, cu cap de
animal, \n form~ de [erpi, inele cu pecete,
camee sau pietre colorate t~iate f~r~ fa]ete,
fibule ca mari agrafe etc.
56
COSTUMUL ÎN AFARAIMPERIULUI ROMAN
Pantaloni øi coarne în pæduriletransalpine
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Roma \[i \ntinsese
imperiul \n cea mai mare parte a Europei,
supunând popula]iile locale. La nordul Alpilor,
galii [i germanii, romanizându-se treptat, au
transmis cuceritorilor unele sugestii vestimentare.
Spre deosebire de romani, cu fa]a ras~, drapa]i
\n faldurile togii, nordicii aveau o \nf~]i[are
„barbar~“, mai aproape de natura s~lbatic~ [i
de lumea fiarelor, purtând must~]i [i plete,
mantii de blan~ [i, \n lupt~, coifuri cu coarne.
Costumul, potrivit unei clime mai reci,
cuprindea piese croite, strânse pe corp, din
piele, blan~ sau stof~, haine [i pantaloni
strâm]i. Considerate de romani ca o dovad~ a
lipsei de civiliza]ie, ele au fost adoptate totu[i
pe rând de armatele de ocupa]ie care, cu spirit
practic, le-au recunoscut utilitatea.
Din portul propriu-zis al acestor popoare s-a
p~strat foarte pu]in, mai ales din pricina
obiceiului inciner~rii mor]ilor. |n afara scuturilor
[i a coifurilor cu coarne au mai r~mas doar
podoabe metalice, coliere r~sucite purtate la
gât de b~rba]i (torques), br~]~ri, cercei, agrafe
(fibule), catarame, nasturi din aur sau argint, cu
coral sau emailuri.
Practicile vestimentare folosite \n nordul
Europei erau, de fapt, acelea[i cu cele
cunoscute pe aria de origine a popoarelor
nomade, \n stepele Asiei.
CCOOSSTTUUMMUULL PPOOPPOOAARREELLOORR DDEESSTTEEPPÅÅ
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În stepele din centrul
Asiei tr~iau \n mileniul I d.Hr. popoare de p~stori
nomazi: hunii, sci]ii, sarma]ii, care au migrat \n
diferite etape atât \n vest – spre Mesopotamia [i
Europa, cât [i \n est – spre China, sau c~tre sud
– spre India.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Locuind \n corturi – cum sunt [i
ast~zi iurtele mongolilor – [i transportându-[i
din loc \n loc gospod~ria, ei au folosit drept
obiecte uzuale, dându-le o form~ artistic~,
vasele din lut sau metal [i ]es~turile din lân~
(covoare, [aluri etc.).
IIddeeaalluull uummaann • St~pânul stepei era c~l~re]ul,
mereu pe cal, puternic [i suplu.
R~zboinic viking, figurin~ de bronz din Naestved,Zealand, Muzeul Na]ional al Danemarcei
Colan torques celtic, secolul al II-lea î.Hr., Stuttgart, Landesmuseum
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Ve[mintele erau adaptate acestui mod de via]~,
ca [i climei aspre, \nvelind trupul cu piese croite
separat, hain~ [i pantalon, având l~rgimea
necesar~ c~l~ritului, dar fiind bine \nchise la
extremit~]i \n vederea izol~rii termice.
SSccuullppttuurraall,, trupul era compus din volume
cilindrice, u[or alungit prin boneta ]uguiat~ [i
vârfurile \ntoarse ale cizmelor.
PPiiccttuurraall,, culorile erau vii, sonore.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau \n primul rând pielea [i
blana sau ]es~turile din lân~, provenite din
resursele p~storitului. Urm~rind tr~s~turile
comune din marea diversitate de costume ale
popoarelor stepei, se remarc~ adaptarea lor
func]ional~.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~storii r~zboinici purtau bonete din fetru
sau blan~, cu calota ]uguiat~ [i deseori cu limbi
coborând pe urechi.
Pe corp, peste o tunic~ de blan~ sau de piele se
\mbr~ca o hain~ deschis~ \n fa]~, caftanul, f~r~
cus~turi pe umeri, strâns \n talie cu cing~toare
[i cr~pat \n p~r]i pentru c~l~rie. Caftanul s-a
r~spândit atât \n Extremul Orient, cât [i \n Apus
datorit~ migra]iilor, influen]ei bizantine ca [i
expansiunii turce[ti. Îl reg~sim astfel în China în
îmbr~c~mintea ambelor sexe, cu varianta
japonez~ a kimonoului, apoi în Imperiul
bizantin, confec]ionat din materiale scumpe
pentru curtea imperial~ [i prela]ii ortodoc[i,
ieftine pentru oamenii de rând. Turcii l-au
preluat o dat~ cu modelele edificiilor
arhitecturale, a tehnicilor de decora]ie [i a
felurilor de mâncare învelite (sarmale, etc.).
Piesa caracteristic~ a costumului era \ns~
pantalonul lung [i larg, pentru c~l~rie.
Înc~l]~mintea consta din cizme din piele moale
cu vârful \ntors \n sus [i deseori cu toc, pentru
a se fixa \n sc~ri. Acesta era, \n principiu,
costumul sci]ilor [i al per[ilor din primele secole
dinaintea erei noastre, precum [i cel al
popoarelor migratoare.
CCOOSSTTUUMMUULL DDAACCIILLOORR ßßII AALLDDAACCOO--RROOMMAANNIILLOORR
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Poporul tracic al
ge]ilor era pomenit documentar din secolul VI
\.Hr. atestat [i de vestigii, cum este coiful de
aur de la Poiana Co]ofene[ti.
Avariat, acesta era desigur la început la fel de
]uguiat ca [i cel de argint g~sit la Agighiol,
jud.Tulcea. De altfel, chiar pe primul coif, cel
Scut celtic din bronz, secolul I, Londra, British Museum
Costum scitic, persan, regele Darius [i arca[ persan din Susa [i tiparele hainelor
Cavaler trac, detaliu de pe coiful de la Poiana Co]ofene[ti, secolul al V-lea \.Hr.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Principalele documente asupra costumelor,
reliefurile Columnei lui Traian de la Roma [i
cele ale monumentului Tropaeum Traiani de la
Adamclisi (Dobrogea), nu indic~ prea mari
deosebiri de rang.
SSccuullppttuurraall,, silueta se contura cilindric~, cu
suprafe]e lini[tite, ve[mintele \nv~luind formele
f~r~ s~ le muleze.
PPiiccttuurraall,, lipsesc documentele indicând culorile
costumului. MMaatteerriiaalleellee folosite erau pânza de
in sau cânep~, stofa de lân~, pielea [i blana.
58
Coiful de aur [i bra]ara de argint, Tezaurul de laPietroasa, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie
Coiful de aur (avariat) de la Poiana Co]ofene[ti,jud. Prahova, secolul al V-lea î.Hr., Bucure[ti,Muzeul Na]ional de Istorie
de aur, pe pår]ile laterale care acopereau
urechile, apar în relief cavaleri sacrificând
berbeci. Înve[mânta]i în zale, ei poartå coiful
ascu]it, în armonie cu încål]åmintea cu vârful
alungit, atestând înrudirea idealului uman cu cel
al etruscilor contemporani, ca [i asemånarea
vestimenta]iei. Urma[ii lor, dacii, au constituit un
stat centralizat, \ntins [i puternic mai cu seam~ \n
secolul I \.Hr. – secolul I d.Hr. sub regii Burebista
[i Decebal. Dup~ r~zboaie \ndelungate, Dacia a
fost cucerit~ de romani, \n 106, iar provincia a
suferit un puternic proces de romanizare.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Dacii locuiau în ora[e-cet~]i,
cum erau cele din mun]ii Or~[tiei, plasate pe
\n~l]imi, cuprinzând locuin]e, sanctuare [i
fortifica]ii, decora]ia cl~dirilor ca [i a obiectelor
fiind alc~tuit~ mai cu seam~ din motive
abstracte.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee pare s~ fi fost silueta
robust~, pus~ \n valoare de ve[minte simple,
comode, decente, lipsite de podoabe
ostentative. Acesta se deduce din imaginile
datorate sculptorilor romani care au consemnat
\n reliefuri istoria r~zboaielor daco-romane.
59
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Dacii purtau plete [i barb~, fapt atestat de
poetul Ovidiu, exilat la Tomis, care scria: „F~r~
puteri m~ consum r~t~cit printre neamuri
pletoase“ (Tristele, III, 3).
Ritonul de aur de la Poroina Mare, jud. Mehedin]i, secolul V - IV î.Hr., Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie
Aplice de aur de harna[ament din tezaurulde la Cucuteni B~iceni, jud. Ia[i, Bucure[ti,
Muzeul Na]ional de Istorie
Pe cap, nobilii (pileati) purtau o c~ciul~ ]uguiat~
din blan~ sau pâsl~, pe când poporul de rând
(comati), umbla cu capul descoperit. Pe vreme
rea, to]i foloseau gluga.
Pe trup, \mbr~cau o c~ma[~ mai lung~ de
genunchi, despicat~ \n p~r]i, strâns~ la brâu cu o
curea. C~ma[a, croit~ din panouri rupte pe fir,
ner~scroite cu foarfeca [i-a p~strat forma în
costumul popular românesc de-a lungul
secolelor pân~ ast~zi în portul de lucru ca [i de
s~rb~toare. Doar fentele laterale au disp~rut.
I]ari pân~ la glezne, destul de strâm]i completau
costumul. Pe metopele de la Adamclissi se v~d
de pild~ i]arii foarte lungi din pânz~, care se
încre]esc pe picior formând falduri orizontale,
ca un burlan, ]inand de cald prin straturile de
aer pe care le formeaz~, a[a cum s-au p~strat în
portul b~trânesc din Vrancea. Deasupra, iarna,
dacii purtau un cojoc cu blana pe din~untru sau
pe dinafar~. Ovidiu scria: „Trec b~[tina[ii
\nfofoli]i \n mi]oasele bl~nuri“ (Tristele, III, 10).
Toate aceste ve[minte s-au p~strat aproape
neschimbate \n costumul popular românesc,
pân~ \n zilele noastre.
O pies~ care a disp~rut era mantia-pelerin~
scurt~, prins~ pe um~r cu o fibul~, probabil
apanaj al nobililor.
În picioare, opincile de form~ specific~ erau
croite din talp~, strânse cu noji]e.
Decebal, Columna lui Traian, Roma, secolul I
Daci, relief, monumentul Tropaeum Traiani, Adamclisi, Dobrogea, 109 d.Hr.
Daci, relief, monumentul Tropaeum Traiani, Adamclissi, Dobrogea, 109 d.Hr.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN varia \n func]ie de clasele
sociale. Pe monumentul de la Adamclisi sunt
reprezentate ]~r~nci \n costum de var~, cu
capul descoperit, pe trup cu c~ma[a de cânep~,
din foi ner~scroite \ncre]ite la gât cu sfoar~, (a[a
cum se \ntâlnesc [i azi \n Moldova), cu mâneci
scurte (lungirea lor va fi impus~ de cre[tinare).
Pe Columna lui Traian se observ~ câteva femei
din clasa privilegiat~, pe cap, cu p~rul lung
acoperit cu n~fram~ legat~ la spate, pe trup,
rochie larg~, necroit~ ca în Grecia [i Roma
antic~ [i mantie drapat~, \nnodat~ la spate [i \n
fa]~, \ntr-un mod simetric, dând amploare
costumului. Descifrarea acestui mod de drapaj
îmbog~]e[te cu înc~ o solu]ie inedit~ multiplele
feluri de a[ezare pe trup a ]es~turii în
antichitate.
SSTTÅÅPPÂÂNNIIRREEAA RROOMMAANNÅÅ ÎÎNNDDAACCIIAA
(106–271 d.Hr.)
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În urma cuceririi
romane a avut loc un proces intensiv de
romanizare, s-au ridicat multe ora[e [i s-a
impus limba latin~.
CCaaddrruull ddee aarrhhiitteeccttuurr~~ [[ii ddeeccoorraa]]iiee • S-au
construit [osele, cl~diri noi, amfiteatre, mai ales
\n capitala Ulpia Traiana, dar [i \n ora[ele noi \n
stil roman, cu ziduri masive, arcuri semicirculare
pe stâlpi [i coloane corintice. A fost introdus~
ceramica de tip roman, iar \n textile inul.
IIddeeaalluull uummaann era cel al cet~]eanului Romei,
reprezentat \n Dacia mai ales de osta[ul puternic,
rezistent, voinic, bine legat, ca [i de omul politic
cu silueta ampl~, supradimensionat~ de toga cu
forme circulare.
În Dacia roman~, locuitorii ora[elor au adoptat \n
mare m~sur~ vestimenta]ia cuceritorilor: b~rba]ii
tunica [i toga cet~]enilor romani, diversele mantii
care au \nlocuit treptat toga, ca [i \nc~l]~mintea
specific~, iar femeile stola [i palla, p~strând \ns~
to]i [i unele piese vestimentare locale, potrivite
climei mai reci, ca [ubele de blan~. C~ciulile
mi]oase, din miel au fost unul din elementele
cele mai constante.
S~tenii au r~mas, f~r~ \ndoial~, credincio[i
vechiului port, care [i-a p~strat structura
neschimbat~ [i \n secolele urm~toare, \n timpul
migra]iei popoarelor, alc~tuind fondul
costumului popular pân~ \n zilele noastre.
61
Costume dacice, sacrificarea taurilor. Scene dinColumna lui Traian, basorelief,
din Ion Micle, Columna
Fra]ii de Limbourg, Cartea de rug~ciuni a ducelui de Berry, detaliu, secolul al XV-lea, Muzeul din Chantilly
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN EEVVUULL MMEEDDIIUU
64
executarea picturilor biserice[ti (\n manualul
pictorului de la Muntele Athos fa]a intra de nou~
ori \n lungimea trupului, de trei ori \n tors etc.).
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
¥inuta de la curte era reprezentativ~ pentru
bog~]ia imperiului prin fastul oriental,
materialele scumpe, str~lucitoare. Stratificarea
social~ era precis indicat~ prin semne ierarhice:
dungi, cercuri, p~trate, broderii etc.
În epoca lui Justinian (secolul al VI-lea), costumul
bizantin a atins \ntreaga sa splendoare,
influen]ând toat~ lumea contemporan~.
SSccuullppttuurraall,, costumul a evoluat paralel cu arta
statuar~; reliefarea trupului, pus~ \n valoare
printr-un drapaj liber, a fost treptat neglijat~ \n
favoarea unei reprezent~ri simbolice, \n forme
perspectiva era inversat~). Al~turi de tradi]ia
antichit~]ii greco-romane, la alc~tuirea artei
bizantine au participat puternice \nrâuriri
orientale, preponderente \n artele decorative,
de o bog~]ie fabuloas~.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee • Modelul greco-roman
„mens sana in corpore sano“ s-a modificat
potrivit concep]iei teologice, care separa
sufletul divin de trupul p~c~tos, punând
accentul pe chip asupra ochilor [i mascând
corpul prin ]es~turi rigide, reducându-l la o
schem~ abstractizat~, lipsit~ de relief. În art~,
interesul pentru armonia propor]iilor trupului a
disp~rut, fiind \nlocuit cu re]ete practice pentru
CCOOSSTTUUMMUULL BBIIZZAANNTTIINN
Luciul mætæsii øi al mozaicului
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Imperiul bizantin a
durat peste un mileniu, \ntre secolele lV – XV
(de la oficializarea cre[tinismului de c~tre
\mp~ratul Constantin, \n 313 d.Hr., [i pân~ la
cucerirea Constantinopolului de c~tre turci, \n
1453), cunoscând epoci de maxim~ \nflorire
artistic~ \n vremea \mp~ratului Justinian (secolul
al VI-lea), a \mp~ra]ilor Macedoneni [i Comneni
(secolele IX – XII) [i Paleologi (secolele XIII – XV).
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Pe când \n Imperiul roman de
Apus se perindau popoarele barbare, \n
Imperiul roman de R~s~rit arta era chemat~ s~
ilustreze m~re]ia cezarului [i a cur]ii sale, dar \n
acela[i timp s~ slujeasc~ bisericii, exaltând
valorile vie]ii spirituale. Biserici ca Sf. Sofia din
Constantinopol sau San Vitale din Ravenna au
r~mas exemplare.
Determinantele vie]ii terestre, timpul (mi[carea)
[i spa]iul (volumul, adâncimea) erau anulate \n
arta care vorbea despre sufletul nemuritor
(sculptura s-a aplatizat [i a disp~rut, \n pictur~
Biserica San Vitale, Ravenna, secolul al VI-lea
Împ~ra]ii Constantin [i Elena, filde[,secolul X - XI, Berlin, Staatliche Museen
Jil]ul din filde[ al episcopului Maximian, secolul al VI-lea, Ravenna
abstractizate, hieratice, din linii drepte [i planuri
seci, dar p~strând volume mari, monumentale.
PPiiccttuurraall,, s-a recurs, odat~ cu [tergerea
reliefului, la specularea luminii r~sfrânt~ pe
pere]i de luciul marmurii sau al mozaicului, iar
pe ve[minte de m~t~surile ]esute cu fir,
brodate, b~tute cu pietre pre]ioase, sugerând
imaterialitatea.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau deosebit de scumpe,
Constantinopolul fiind centrul mondial al
produc]iei de lux, \ntr-o vreme când \n apusul
Europei migra]iile popoarelor f~ceau s~ se
piard~ tradi]iile me[te[ug~re[ti din vremea
romanilor. Lâna [i pânzeturile erau utilizate
doar ca lenjerie, m~tasea (adus~ din China)
fiind produs~ la Constantinopol doar pentru
curtea imperial~.
Se preferau ]es~turile rigide, cu modele mari,
simetrice, figuri geometrice regulate, de
influen]~ sirian~, cu motive animaliere
fantastice (\n cercuri ap~reau p~s~ri, lei sau
dragoni \naripa]i adosa]i sau afronta]i sau
vulturul cu dou~ capete, emblema Paleologilor).
Deoarece m~tasea se de[ira u[or, toate tivurile
[i cus~turile erau \nt~rite cu broderie. Pe zonele
supuse tocirii, ca pe umerii solda]ilor (purtând
lance), la genunchi (pentru rug~ciune) [i \n
coate se aplicau petice ornamentale.
Ve[mintele deveneau [i mai ]epene prin
ad~ugarea de broderii, picturi, \ncrusta]ii cu
pietre scumpe sau perle.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Îmbr~c~mintea bizantin~ continua pe cea
roman~, ]inuta militar~ r~mânând la \nceput
asem~n~toare, pe când ve[mintele pentru
ceremonii au evoluat treptat.
Pe cap, p~rul era tuns scurt, iar barba, la \nceput,
se purta ras~, apoi lung~, ascunzând maxilarele
[i deplasând centrul aten]iei asupra ochilor.
Împ~ratul purta coroan~ de aur, rigid~,
orizontal~, cu dou~ rânduri de pietre mari [i
uneori pandelocuri (bijuterii atârnate de lan]uri).
Pe trup, tunica avea mânec~ lung~, poale
scurte pentru militari, ceva mai lungi pentru
civili, iar \n costumul imperial ajungea pân~ sub
genunchi. Ve[mântul \nal]ilor prela]i era lung
pân~ la p~mânt, cu borduri late, brodat la
guler, man[ete, tiv. Pelerina militar~ scurt~, ca
Evolu]ia togii: etrusc~, Roma republican~, imperial~,Imperiul bizantin
Împ~rat, filde[, secolul al XII-lea, Washington D.C., Muzeul de Art~
Costume bizantine [i tiparele lor
65
66
Împ~r~tul Justinian [i curtea lui, mozaic, secolul al VI-lea, biserica San Vitale, Ravenna
67
Împ~r~teasa Theodora [i curtea ei, mozaic, secolul al VI-lea, biserica San Vitale, Ravenna
[i cea lung~, de ceremonie, era la \nceput de tip
grecesc, dreptunghiular~, apoi semicircular~,
prins~ pe um~rul drept cu fibul~. Împ~ratul
purta pelerina de purpur~ (hlamida) cu câte un
dreptunghi auriu \n fa]~ [i \n spate. Demnitarii
aveau pelerin~ lung~, uneori brodat~ cu scene
biblice, cu tablion purpuriu. Pantaloni lungi,
strâm]i, acopereau picioarele pân~ la glezne.
Înc~l]~mintea consta din sandale cu curele (un
fel de opinci) sau pantofi (negri pentru
demnitari, de purpur~ pentru \mp~rat).
Principalele accesorii erau gulerul lat, brodat
cu pietre, la fel cu centura lat~, [i fibula cu
trei l~n]i[oare cu pandantive, prinzând
pelerina pe um~r.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Îmbr~c~mintea provenea din cea a Imperiului
roman târziu, cu tunica pentru interior [i pelerina
(paenula) pentru strad~.
Pe cap, p~rul era mereu acoperit de n~fram~.
Coroana imperial~ era rigid~, orizontal~, cu dou~
rânduri de pietre, egret~ [i cu pandelocuri foarte
lungi. Acestea aveau rolul, ca [i broboada, de a
elimina din compozi]ia fe]ei maxilarele – obrajii
resim]i]i ca prea tere[tri – [i a pune \n lumin~
68
Împ~ratul Theodor Metokites, 1315 - 1320, Mån~stirea Chora, Istanbul
Împ~r~teasa Theodora, detaliu din mozaicul de la biserica San Vitale, Ravenna
Preot
Arhiereu (Mitropolit, Episcop, Patriarh)COSTUMUL CLERULUI ORTODOX
Diacon
1
1
1
22
3
3
3
3
4
5
5
6
67 78
8
9
10
11 12
13
14
15
16
17
3
Preot slujind
1. Stihar (echivalent catolic alba)2. Orar3. Mânecu]~4. Ras~, sutan~, anteriu (echivalent catolic sutan~)5. Brâu6. Epitrahil sau patrafir7. Felon (echivalent catolic casula)8. Culion sau potcap9.Camilafca (potcap cu vål)
10. Omofor (echivalent catolic pallium)11. Cârje12. Sacos (echivalent catolic dalmatica)13. Bederni]~ sau epigonation (echivalent catolicmanipulum)14. Mitr~15. Mantie (echivalent catolic pluviale)16. Cruce pectoral~17. Engolpion (echivalent catolic relicvar)
ochii mari, umbri]i, \ncerc~na]i. Nasul lung [i
sub]ire [i gura mic~ întregeau expresia grav~,
ascetic~, al c~rei model se g~sea \n icoane.
Doamnele purtau uneori [i turbane orientale.
Pe trup, peste c~ma[a care nu se vedea, prima
rochie era o tunic~ lung~ pân~ la p~mânt, cu
mâneci lungi, strâmte, cu cordon, tivit~ cu
broderii de forme geometrice; peste ea, o
band~ brodat~ cu perle [i pietre era \nf~[urat~
pe umeri, atârnând vertical \n fa]~; a doua
rochie, cu mâneci scurte, sau o fust~ prins~ \n
talie o l~sa s~ se vad~ pe cea de dedesubt.
Pelerina era semicircular~, ampl~, cea
imperial~ din purpur~, cusut~ cu perle [i
pietre, deseori cu tablion, pe care putea fi
brodat chipul \mp~ratului.
În picioare, pantofii erau din piele colorat~,
eventual cu purpur~ imperial~, [i broda]i.
Accesoriile, gulerul-pelerinu]~ [i cordonul, aurite,
brodate cu pietre, completau ]inuta de gal~.
EEVVOOLLUU¥¥IIAA CCOOSSTTUUMMUULLUUII În secolele urm~toare,
costumul bizantin a suferit o prefacere lent~,
silueta s-a emaciat \n continuare, devenind
mereu mai seac~ [i ]eap~n~ prin dispari]ia
drapajului [i folosirea ]es~turilor rigide, cu motive
ornamentale geometrice regulate, cercuri,
p~trate, cruci etc.
Corpul era total acoperit. La femei, capul era
\mbrobodit, iar b~rba]ii purtau p~rul lung [i fa]a
\n parte ascuns~ de barb~. Principalul ve[mânt
era roba lung~, rigid~ (saccos), cu mâneci strânse
la \ncheieturi. Semnificativ~ apare evolu]ia
mantiei drapate, de la toga care amplifica silueta
prin faldurile rotunjite, la o simpl~ band~ dreapt~
din m~tase brodat~, \nf~[urat~ \n talie [i pe
umeri [i ]inut~ pe bra]ul stâng, având doar rolul
unui ornament simbolic.
Stilul bizantin s-a p~strat aproape neschimbat
de-a lungul secolelor \n \nf~]i[area preo]ilor
69
ortodoc[i, caracterizat~ prin p~rul lung, ca [i
barba, [i prin ve[mintele suprapuse.
Costumul bizantin a primit printre alte influen]e
orientale [i modelele unor haine de ceremonie,
cum erau grana]a asirian~ sau caftanul persan
care, prelucrate \n spiritul specific Bizan]ului, au
fost transmise mai departe ]~rilor din r~s~ritul
Europei – Rusiei, Bulgariei, ¥~rilor Române.
Pân~ \n secolul al XII-lea, costumul bizantin a
fost modelul neegalat al \ntregii lumi europene.
În perioada urm~toare, stilul gotic apusean va
influen]a \n costum pe cel bizantin.
PPEE TTEERRIITTOORRIIUULL RROOMMÂÂNNIIEEIICostumul românesc cult [i popular s-a \ncadrat,
\nc~ de la \nceputul cre[tinismului, \n viziunea
bizantin~, auster~, sl~vind virtu]ile suflete[ti [i
ascunzând trupul pieritor.
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Constituirea ¥~rii
Române[ti [i a Moldovei ca state independente,
\n secolul al XIV-lea, a oferit cadrul unei vie]i
publice [i a unei costuma]ii \n rândul celor
europene contemporane.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Aflate \n aria de influen]~ a
Imperiului bizantin, ¥~rile Române au cunoscut
tipurile de construc]ie [i decora]ie ale edificiilor
de cult ortodoxe, remodelându-le \ntr-un stil
propriu, prin folosirea vechii experien]e a
artelor populare (ex.: biserica Sf. Nicolae
Domnesc – Curtea de Arge[ sau biserica
m~n~stirii Cozia, cu ornamente cioplite \n
piatr~, ca din [ireturi \mpletite).
IIddeeaalluull uummaann,, \ntrupat de portretele ctitorilor din
biserici, poart~ pecetea spiritualit~]ii bizantine.
Ve[mintele de ceremonie erau executate din
m~t~suri cu motive geometrice, simetrice, tivite
cu benzi brodate cu perle [i pietre pre]ioase [i
completate cu mantii semicirculare, agrafate \n
fa]~ sau pe um~r. În astfel de costume apar
Nicolae Basarab Voievod, \n biserica Sfântul
Nicolae Domnesc din Curtea de Arge[, ca [i
Mircea cel B~trân \n biserica de la Cozia.
Costumul popular de Muscel, cu silueta elegant~
de coloan~ [i acordul rafinat de alb, negru [i aur,
apare ca o relicv~ a cur]ii din Câmpulung,
capitala ¥~rii Române[ti din secolul al XIV-lea.
În secolul al XV-lea – dup~ cucerirea
Constantinopolului de c~tre turci – arta
bizantin~ [i-a continuat dezvoltarea mai
departe \n regiunile de rezisten]~ \mpotriva
otomanilor, \mbr~când un marcat caracter
na]ional \n Rusia, ]~rile baltice ca [i la noi. În
picturile votive, domnitorii, doamnele [i copiii
lor, (ca Alexandru cel Bun pictat \n m~n~stirea
Sucevi]a) erau \nf~]i[a]i \n costume imperiale,
purtând mantia larg~ pân~ \n p~mânt, cu
mâneci \n pâlnie (grana]a), din catifea cu
motive mari, guler [i tivuri late brodate cu fir,
perle [i pietre pre]ioase. Aceasta s-a p~strat ca
ve[mânt de \ncoronare [i \n secolele urm~toare.
O a doua hain~ de origine oriental~, venit~ prin
filier~ bizantin~, era caftanul cu mâneci foarte
lungi, atârnând pe spate, cu despic~turi pentru
trecerea bra]elor, purtat mai \ntâi de doamne [i
70
Biserica Sf. Nicolae Domnesc, secolul al XIV-lea, Curtea de Arge[
Ctitori, Ieremia Movil~ [i familia lui,M~n~stirea Sucevi]a, 1600 - 1606
de boieri \nc~ de la sfâr[itul secolului al XV-lea,
ca Maria de Mangop, \n portretul ei brodat [i
doamna Elena, \n pictura de la Moldovi]a sau,
\n secolul al XVI-lea, Despina Doamna [i fiica
ei, domni]a Ruxandra, \n biserica episcopal~
din Curtea de Arge[.
ßi \n Transilvania, broderii de tip bizantin erau
aplicate pe ve[minte largi, dar cu poale mai
scurte, de exemplu \n portretele ctitorilor
Cânde[ti din Biserica Strei Sângiorgiu sau ale
jupânilor Vladislav [i Micl~u[ din Biserica
Sfântul Nicolae din Ribi]a.
În secolul al XVl-lea ve[mintele de gal~ ale
cur]ii \[i p~strau monumentalitatea [i
gravitatea bizantine. Unii domnitori \mbr~cau
\nc~ grana]a, ca Neagoe Basarab \n biserica
m~n~stirii Curtea de Arge[ [i Petru Rare[ \n
biserica M~n~stirii Humor, al]ii caftanul peste
alt ve[mânt, anteriul, la fel de lung, \nchis
pân~ \n talie cu nasturi [i legat cu cing~toare.
Costumul popular. L~sarea la vedere doar a
fe]ei, ascunderea p~rului sub tulpan, a
trupului sub haine, remodelarea siluetei c~tre
cilindru, sobru, decent (f~r~ elemente de
atrac]ie, plete, decolteu, talie fin~) fac parte
din tr~s~turile distinctive ale portului din toat~
România, estompând diferen]ele regionale (nu
se poate imagina costumul popular românesc
cu mâneci [i pantaloni scur]i).
ÎÎNN RRUUSSIIAA Înrâuririle Imperiului bizantin ortodox s-au
grefat pe o art~ local~ de mare vitalitate,
hr~nit~ de r~d~cini orientale, vizibile în biserica
Vasile Blajenâi, ridicat~ la Moscova în cinstea
eliber~rii ]~rii de t~tari în secolul al XVI-lea.
Forma de coco[nichi, provenit~ din arhitectura
de lemn (ca o sec]iune de butoi, f~când
trecerea de la spa]iul navei la cel mai restrâns al
turlei), se reg~se[te în diademele p~strate în
costumele populare, dar arborate [i în ]inutele
curtene ca un semn distinctiv al identit~]ii
na]ionale.
71
Costum de Muscel, secolul XVIII - XIX, Bucure[ti, Muzeul Satului
Biserica Vasile Blajenâi, secolul al XVI-lea, Moscova
Un deosebit nivel de civiliza]ie a atins regatul
francilor \n timpul dinastiei Merovingienilor \n
secolele V – VIII, apoi a Carolingienilor \n secolele
VIII – IX. În anul 800, Carol cel Mare s-a
\ncoronat ca \mp~rat roman, unind principalele
domenii ale Europei de apus din Italia, Fran]a,
Germania, \ntr-un fel de uniune european~
bazat~ pe aceea[i religie cre[tin~ [i având limba
latin~ comun~.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Pe lâng~ modeste construc]ii
din lemn, \n cadrul Rena[terii carolingiene a
\nceput din nou s~ se cl~deasc~ \n piatr~
re[edin]e regale [i biserici, cum e cea din Aix-
la-Chapelle, v~dit \nrâurite de arta bizantin~,
dar de propor]ii mai reduse [i cu solu]ii
func]ionale proprii.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee pornea de la cel bizantin,
exprimând puterea [i bog~]ia, privilegiul
st~pânitorilor r~zboinici [i al mai-marilor
bisericii cre[tine.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Constituirea orânduirii feudale impunea
deosebiri marcate ale st~rilor sociale prin
aspectul exterior.
Pentru ceremonii nobilii recurgeau la o
costuma]ie somptuoas~ dup~ modelul
prestigiosului Bizan], amplificându-[i sculptural
silueta pe vertical~ prin tiare \nalte, pe
orizontal~ prin drapaje largi [i c~utând s~
impresioneze prin coloritul viu al materialelor
scumpe [i prin pre]iozitatea ornamentelor.
În via]a zilnic~ \ns~ se purta o \mbr~c~minte
practic~, rezultatul combina]iei ve[mintelor
popoarelor germanice (tunic~ de piele,
pantaloni, [ub~ de blan~, opinci) cu cele ale
armatei romane de ocupa]ie (tunic~ de pânz~,
manta dreptunghiular~, pelerin~ cu glug~,
ghete), iar hainele erau cusute \n cas~ din
materiale produse \n gospod~rie (]es~turi din
lân~, pânz~ sau blan~ etc.), la care se ad~ugau
garnituri mai scumpe din m~tase sau broderie.
Mormintele din epoca merovingian~ au p~strat
ve[mintele de gal~ ale unor capete \ncoronate,
cum era regina Arnegonde (550 - 570), care era
\mbr~cat~, peste c~ma[a din pânz~ fin~, cu o
rochie din m~tase violet~ peste care avea un
Castel fortificat din Rochester, Anglia, secolul al XII-lea
Carol cel Mare, secolul al IX-lea, Paris, Luvru
M~nu[~ [i pantof, secolul al IX-lea, Viena, Schatzkammer
Costume feminine romanice [i tipare
COSTUMUL EUROPEANFEUDAL
Mantii ca ziduri de incintæ
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN SSEECCOOLLEELLEE VVII -- IIXXSSTTIILLUULL CCAARROOLLIINNGGIIAANN
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Dup~ ce tulburarea
migra]iilor s-a mai lini[tit, pe teritoriul Imperiului
roman de Apus s-a instaurat domina]ia
popoarelor germanice, organizate \n mai multe
regate, \n Anglia, Danemarca, Suedia, Norvegia,
Italia, Galia [i Germania actuale.
Biserica Sf. Mihail din Hildesheim, Germania, 1001
Dulap de sacristie, 1210, domul din Halberstadt
Biserica Saint Benoît sur Loire, secolul XII - XIII
Fecioara cu Pruncul,Auvergne,
secolul al XII-lea, Paris, Luvru
mantou din m~tase ro[ie, cu mâneci largi,
cing~toare lat~ [i un v~l prins cu o bro[~ de aur
[i email, iar pantofii erau din piele neagr~, cu noji]e
\nf~[urate pe gamb~.
Carol cel Mare, \n costum de gal~, era
asem~n~tor \mp~ra]ilor r~s~riteni, purtând
chiar unele piese importate din Bizan].
Costumul s~u de \nmormântare, g~sit \n
mausoleul din Aix, cuprindea: o coroan~ de aur
cu pietre pre]ioase [i email, o tunic~ cu mâneci
tivit~ cu aur, peste ea o dalmatic~, deasupra o
hain~ constantinopolitan~ din brocart ]esut cu
elefan]i \n cercuri, \n verde, albastru [i aur, [i
alta din brocart de aur cu motive \n p~trate,
fiecare cu câte un rubin \n centru, [i pantofi din
piele ro[ie broda]i cu aur [i b~tu]i cu smaralde.
Costumul obi[nuit al lui Carol cel Mare, descris
de secretarul s~u Eginhard, era \n schimb mult
mai simplu [i adaptat vie]ii active: pe cap, peste
p~rul scurt, o bonet~ rotund~ cu margini
brodate, pe trup o c~ma[~ din pânz~ sau lân~,
apoi o tunic~ (gonelle) pân~ la genunchi, tivit~
cu m~tase colorat~ [i strâns~ cu cordon cu
cataram~, peste care o pelerin~ semicircular~,
vara sub]ire, iarna \mbl~nit~, era prins~ pe um~r
cu o bro[~. |n picioare, pantalonii pân~ la
genunchi [i \nc~l]~rile din piele \ntregeau ]inuta
cu care e \nf~]i[at \mp~ratul [i \n statueta
ecvestr~ \n bronz din muzeul Luvru, din Paris.
Majoritatea popula]iei de plugari lega]i de
p~mânt era ]inut~ departe de luxul privi-
legia]ilor atât datorit~ posibilit~]ilor materiale
reduse, cât [i prin legi vestimentare, de pild~
cea din anul 808 care interzicea ]~ranilor s~
foloseasc~ mai mult de [ase co]i (3,50 m) de
pânz~ [i alte culori decât negru [i cenu[iu.
73
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN SSEECCOOLLEELLEE XX--XXIIIISSTTIILLUULL RROOMMAANNIICC
În secolele X-XII, \n prima etap~ a feudalismului
dezvoltat, \n Europa apusean~, arti[tii [i
me[te[ugarii lucrau mai ales pentru seniorii
feudali, st~pânitori ai domeniilor [i ai satelor de
iobagi, sau pentru m~n~stiri, citadele
ad~postite ale culturii. Între mo[iile r~spândite
\n vest [i marile imperii r~s~ritene, bizantin [i
arab, c~l~toreau negustori [i crucia]i, asigurând
circula]ia ideilor [i formelor. Pu]in dup~ ce la
anul 1000 lumea a[teptase \nsp~imântat~
Judecata de Apoi, la 1054 catolicii din apusul
Europei s-au separat de ortodoc[i. Pe când
ace[tia din urm~ au p~strat neschimbat~
orientarea artelor vizuale c~tre figurarea
nev~zutelor, catolicii [i-au \ndreptat privirea
c~tre via]a credincio[ilor, desf~[urat~ \n timp [i
spa]iu, ceea ce a dus la re\nflorirea sculpturii [i
la reprezentarea \n pictur~ (în fresce sau
miniaturi) a ac]iunilor, cu gesturi [i mimic~.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Dup~ secole de stagnare, vestul
Europei [i-a reg~sit resursele activit~]ii
constructive de amploare, conturându-[i un
puternic stil original, cu multiple fa]ete, putând
concura cu cel estic, bizantin: stilul romanic din
secolele X – XII. Principalele cl~diri erau castelul
\nt~rit [i biserica. Reluând tradi]ia roman~ din
fostele provincii ale imperiului, altoit~ cu
influen]e orientale [i experien]e populare locale,
arhitectura cet~]ilor era caracterizat~ de zidurile
pline, masive, asigurând ap~rarea [i dând
prestan]~ [i monumentalitate edificiilor.
Bisericile, pe plan bazilical, aveau deschideri mici,
\n arcuri semicirculare sprijinite de colonete, care
se reg~sesc [i \n ornamentele mobilierului.
Sculptura [i pictura, figurând imaginile
mitologiei cre[tine, \mbr~cau aspecte fantastice,
de mare efect decorativ.
74
Împ~ratul Otto al III-lea \ntre un episcop [i un cavaler, Evangheliarul din Bamberg,
secolul al X-lea, Munchen, Staatsbibliothek
Cavalerul Schenk von Limburg, miniatur~, secolul al XIII-lea, Heidelberg, Universitätsbibliothek
COSTUMUL ECLEZIASTIC CATOLIC
Preot1. sutana2. cotta3. stola
Episcop4. alba5. dalmatica6. casula7. manipulum8. pallium9. mitra
Papa10. cârja11. tiara12. pluviala [i
tiparul ei
1.
2.
3.
4.
5.
3.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
IIddeeaalluull uummaann corespundea concep]iei
teologice dominante, punând – ca [i \n lumea
bizantin~ – accentul pe figur~, oglinda
sufletului, [i acoperind trupul considerat
impur. Prestigiul social era semnificat printr-o
impun~toare prezen]~ \n spa]iu, masiv~ ca un
bastion inexpugnabil.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Îmbr~c~mintea lung~ [i larg~, bogat
\mpodobit~ constituia privilegiul nobililor
feudali [i al înaltului cler, pe când iobagii
continuau s~ foloseasc~ ve[minte practice,
scurte, strânse pe trup, rezultate din \mbinarea
portului local popular cu influen]ele romane
aduse de militari.
SSccuullppttuurraall,, costumul feudalilor modela prin
faldurile ample volume compacte, de bloc,
amintind corporalitatea cl~dirilor.
PPiiccttuurraall,, coloritul viu al stofelor [i mai ales
str~lucirea podoabelor scumpe f~ceau vizibil~
suprema]ia st~pânitorilor asupra ]~ranilor,
\mbr~ca]i \n culori stinse, p~mântii.
Având ca material principal stofa de lân~,
garnisit~ cu ]es~turi mai scumpe sau bl~nuri
rare, costumul romanic, drapat \n falduri moi,
era mai suplu \n compara]ie cu rigiditatea
mantiilor bizantine, din m~tase ]eap~n~,
\nt~rit~ de broderii [i pietre pre]ioase.
¥es~turile scumpe erau imitate \n m~n~stiri prin
broderii de mân~, destinate nu numai
ve[mintelor liturgice, ci [i celor civile de gal~.
¥~ranii continuau s~ utilizeze doar pânzeturi [i
stofe de cas~. Pânza alb~ era, dup~ sp~lare,
\ng~lbenit~ cu [ofran.
Tehnica execu]iei \mbr~c~mintei era relativ
rudimentar~, majoritatea pieselor fiind necroite
[i doar asamblate, din materiale textile ]esute la
r~zboi, de form~ dreptunghiular~, doar
\ncre]ite [i cusute \n diferite feluri. Hainele erau
lucrate \n cas~ chiar [i \n familiile nobile (\n
Cântecul Nibelungilor, Krimhilde cosea c~m~[i).
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Potrivit strictei ierarhii feudale, c~tre anul 1000
au fost fixate costumele principalilor suzerani,
\n frunte cu \mp~ratul, ca [i cele ale clerului.
Împ~ratul avea acelea[i ve[minte ca [i
episcopul, deosebindu-se doar prin \nsemnele
puterii lume[ti – coroana, sceptrul, sabia,
globul p~mântesc.
În ]inuta \mp~r~teasc~ se suprapuneau tunica
alb~ \ncins~ cu cordon (zingulum), peste care
era \ncruci[at~ o fâ[ie simbolic~ cu capete
atârnând \n fa]~ (stola), amintind vechea
mantie roman~, apoi o tunic~ mai larg~ [i
scurt~ (dalmatica) colorat~, brodat~ cu m~tase
[i aur, [i \n sfâr[it o mantie semicircular~
(paenula) de m~tase purpurie. Ciorapii de
m~tase, pantofii [i m~nu[ile erau brodate [i
\mpodobite cu pietre pre]ioase.
Episcopul catolic purta pe cap mitra cu dou~
col]uri, iar pe trup acelea[i ve[minte suprapuse:
dedesubt tunica alb~, \ncins~ cu zingulum, peste
ea stola, apoi dalmatica [i pelerina circular~, iar
peste toate acestea o a doua band~ simbolic~,
\mpodobit~ cu cruci (pallium), [i pe bra] o fâ[ie
(manipulum) pentru apucat obiectele sacre.
Rangurile biserice[ti inferioare \mbr~cau doar
straturile de dedesubt, diaconii doar tunica
alb~, zingulum [i manipulum, preo]ii, \n plus
stola [i dalmatica.
Costumul civil al cavalerilor feudali accentua
for]a [i prestan]a.
Pe cap, contribuind la amplificarea siluetei, p~rul
era l~sat lung, ca [i must~]ile [i barba, t~iat~
adeseori \n dou~ col]uri. Acoper~mântul cel mai
frecvent era scufia sub form~ de bonet~,
asemenea celei frigiene, de glug~ cu mo] sau de
scufie legat~ cu bride, deseori purtat~ [i sub coif
sau sub p~l~ria de vân~toare, cu bor \ntors.
75
76
Broderia de la Bayeux, secolul al XI-lea, Muzeul din Bayeux
Pe trup, peste c~ma[~, tunica cu mâneci avea
poalele mai lungi decât \n trecut, pân~ la
jum~tatea gambei, ascunzând pantalonii.
Pelerina, dreptunghiular~, [i ea mai lung~ [i mai
larg~, era prins~ cu fibul~ pe um~r sau pe piept.
În picioare, ciorapii din stof~, croi]i pe m~sur~,
erau viu colora]i, lega]i cu curelele \nc~l]~mintei
sau vârâ]i \n cizme scurte.
Spre deosebire de nobili, iobagii aveau p~rul
mai scurt, retezat, iar pe trup tunic~ scurt~ [i
pantaloni din stof~ dreptunghiular~, drapat~, [i
\n picioare aveau ciorapi largi [i opinci, pantofi
gro[i sau cizme.
CCOOSSTTUUMMUULL MMIILLIITTAARR
Pe cap, în vremea cruciadelor, \ncepând din
secolul al XII-lea, se purta casca metalic~. La
\nceput de form~ semisferic~, amintind \n
contur bol]ile semicirculare din arhitectura
romanic~, va evolua ca [i acestea c~tre arcul
frânt, ogival. Cu timpul, a fost completat~ cu o
plac~ nazal~, apoi cu o masc~ pentru fa]~, cu
perfora]ii pentru ochi [i nas, dând cavalerilor o
\nf~]i[are \nsp~imânt~toare.
Pe trup, peste o tunic~ v~tuit~, amortizând
frecarea [i loviturile, era \mbr~cat~ c~ma[a de
zale (haubert), [i peste aceasta o hain~ larg~ din
stof~, cu func]ie util~, ferind zalele s~ se \ncing~
la soare, dar [i reprezentativ~, l~]ind silueta
r~zboinicului [i dezv~luindu-i identitatea prin
\nsemnele heraldice [i culorile proprii, reluate [i
de cuvertura calului.
Picioarele erau ap~rate de zale.
Armele erau: arcul cu s~ge]i, suli]a, sabia [i scutul
rotund sau \n form~ de zmeu.
Solda]ii de rând purtau \n afara hainelor obi[nuite
]~r~ne[ti c~ciul~ din lân~ [i pieptar din piele.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
La \nceputul perioadei amintite era foarte
asem~n~tor cu cel b~rb~tesc de ceremonie, dar
ceva mai lung.
Pe cap, p~rul era, la tinerele fete, piept~nat cu
c~rare la mijloc, \n plete sau coade, \mpodobit
cu coroni]e de flori, dar acoperit la femeile
m~ritate cu basma legat~ \n jurul b~rbiei
(barbette), sau \nvelind [i gâtul (gorget).
Pe trup, peste c~ma[~ erau \mbr~cate dou~
rochii suprapuse, una dedesubt (cotte) strâmt~,
\nchis~ pân~ la gât, cu mâneci lungi, strâmte,
alta deasupra (surcot), mai larg~, cu mâneci largi,
ceva mai scurt~. Pelerina era semicircular~,
uneori m~rginit~ cu blan~.
Principalele accesorii erau cordonul din argint
aurit, care era de fapt o bijuterie, ca [i inelele
sau colanele de la gât.
Înc~l]~mintea era simpl~: pantofi de forma
unor balerini.
¥~r~ncile p~strau portul vechi, func]ional, cu o
singur~ rochie peste c~ma[~ [i basma pe cap.
EEVVOOLLUU¥¥IIAA CCOOSSTTUUMMUULLUUII În secolul al XII-lea,
cruciadele au favorizat o p~trundere masiv~ a
costumelor orientale \n Europa. În 1100,
\mp~ratul Baudouin I a intrat \n Ierusalimul
cucerit \mbr~cat cu un burnus ]esut cu aur, \n
1192, Henri de Champagne purta mantii [i
turbane d~ruite de sultanul Saladin. În costumul
romanic au fost, desigur, integrate \ntâi
ve[mintele de acela[i tip, largi [i lungi, dar \n
costumul feminin au \nceput s~ se caute metode
de mulare a rochiei pe trup; t~iat~ \n fir drept,
aceasta a fost r~scroit~ lateral \n talie [i [nuruit~,
accentuând prin contrast sub]irimea mijlocului.
Era \nceputul unei revolu]ii costumare ce avea
s~ se \mplineasc~ \n etapa urm~toare.
78
Broderia de la Bayeux, transportarea zalelor, secolul al X-lea, Muzeul din Bayeux
P~stori, Catedrala din Chartres, secolul al XII-lea, Fran]a
PPEE TTEERRIITTOORRIIUULL RROOMMÂÂNNIIEEIIS-au construit cet~]i \nt~rite \n toate provinciile.
Pe când Muntenia [i Moldova r~mâneau fidele
stilului bizantin, \n Transilvania din secolele
X–XIII bisericile ortodoxe Densu[, Strei etc.
(Hunedoara) \mbinau tr~s~turile bizantine cu
cele romanice venite din Apus. Stilul romanic
slujea ritului catolic al ungurilor [i sa[ilor (stabili]i
aici \ncepând cu secolul al X-lea [i al XII-lea) \n
bisericu]e de sat cum e cea din Cisn~dioara
(Sibiu) sau \n catedrale impun~toare, cu ziduri
masive [i bogat~ decora]ie sculptat~ \n piatr~,
cum este cea din Alba-Iulia. „Perechea
\mbr~]i[at~“, cioplit~ \ntr-unul din blocurile
zidului, se \nf~]i[eaz~ \n costumele timpului, cu
plete [i ve[minte lungi [i largi (ale cavalerului,
ceva mai scurte). Sa[ii au construit începând din
acest~ perioad~, originalele lor fortifica]ii s~te[ti
ca ansamblurile de la Prejmer [i H~rman, cele
trei ziduri succesive din jurul bisericii de la
Biertan sau numeroasele l~ca[e de cult
prev~zute cu galerie de straj~ [i pu] cu ap~ în
interior pentru caz de asediu.
79
Biserica din Cisn~dioara, vedere general~
Biserica din Cisn~dioara, portal în stil romanic
Pereche, catedrala de la Alba-Iulia
zidurilor \nt~rite, se ridicau prim~riile [i casele
breslelor, iar catedralele \[i \n~l]au c~tre cer
turnurile ca dantele de piatr~.
Extinzându-[i orizontul cunoa[terii prin c~l~torii
comerciale sau cruciade, europenii aflaser~ \n
Orient metode utile construc]iilor \n \n~l]ime –
arcul frânt – ca [i modele de haine scurte, strânse
pe trup, potrivite vie]ii active (cum era caftanul
iranian purtat cu pantaloni pe picior), dar [i de
p~l~rii fantastice (cum erau cele chineze[ti cu
coarne), integrându-le \ns~ pe toate unui
ansamblu artistic de o des~vâr[it~ unitate –
stilul gotic. În acela[i timp, \ns~, \n art~ se
exprima [i noul interes pentru cercetarea
realit~]ii (\n redarea minu]ioas~ a frunzelor
capitelurilor, ca [i \n asem~narea portretelor),
vizibil [i \n conturarea trupului viu prin ve[minte.
În secolele XIII – XIV, o dat~ cu afirmarea puterii
centrale a regalit~]ii franceze \n dauna
f~râmi]~rii feudale, Parisul a devenit centrul
culturii [i al elegan]ei.
În secolul al XV-lea, Fran]a fiind pustiit~ de
r~zboiul de 100 de ani, for]ele artistice s-au
refugiat \n ducatul Burgundiei (st~pânind
provincii din r~s~ritul Fran]ei [i ¥~rile de Jos),
ultimul bastion al culturii medievale.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc era format nu atât de castelele
nobiliare, cât de ora[ele \n care, \n spatele
80
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN SSTTIILLGGOOTTIICC
Nervuri de piatræ øi pantofi ascuflifli
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În etapa urm~toare
a civiliza]iei europene, ora[ele–municipii
medievale, ad~postind cet~]eni liberi, meseria[i
[i negustori, au devenit focarele vie]ii noi.
Al~turi de nobilime, strâns~ de obicei \n jurul
cur]ilor regale, or~[enimea a \nceput s~-[i
spun~ cuvântul \n art~, ca [i \n costum
(\nc~lcând ordonan]ele care-i interziceau
purtarea unor ]es~turi [i bl~nuri scumpe sau a
unor anumite culori).
Prin colaborarea me[te[ugarilor asocia]i \n
bresle s-au \nregistrat \nsemnate progrese \n
toate domeniile tehnicii, vizibile \n arhitectur~
\n constituirea sistemului de echilibru al
catedralelor \n stil gotic, dar [i \n costum, care
nu mai era cusut \n cas~, ci executat de
speciali[ti – croitorii.
Strad~ din Ulm, secolul XIV - XV, Germania
Biserica Saint Ouen din Rouen, secolul XIV-XV, Fran]a
Dierk Bouts, Proba focului, 1475, Bruxelles, Musées Royaux des Beaux Arts
Costumul european a evoluat, odat~ cu stilul
gotic, de la compozi]iile mai simple [i
echilibrate de \nceput, pentru care Fran]a a
oferit cele mai frumoase modele, pân~ la
desf~[urarea exuberant~ de forme dinamice din
moda burgund~, din ultima perioad~ a
goticului flamboaiant persistând \n unele ]~ri
europene, ca Germania, [i \n vremea Rena[terii.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uman~ sugera
spiritualizarea prin efilarea siluetei, integrat~
prin verticalitate stilului gotic. Schemele
figurilor umane desenate de Villard
d’Honnecourt erau alc~tuite din unghiuri
ascu]ite. Strâns pe trup, costumul sub]ia
silueta, dematerializând-o, f~r~ a o masca \ns~,
ca \n epoca precedent~, \n stilurile bizantin [i
romanic, ci, dimpotriv~, f~cându-o vizibil~.
Vârsta preferat~ era foarte tân~r~, aproape de
adolescen]~, ca \n toate epocile de domina]ie a
nobilimii, beneficiind din copil~rie de venituri [i
privilegii. Prin repartizarea centrelor de interes
\n compozi]ia imaginii, privitorului \i erau
ar~tate \n primul rând zonele cele mai sub]iri
ale trupului: gâtul, talia, \ncheieturile mâinilor [i
picioarelor, iar cele late erau ascunse sub falduri
(umerii b~rbatului sub mâneci bufante, bazinul
femeii sub pliurile fustei).
Senza]ional~ a fost scurtarea hainelor b~rb~te[ti,
echivalând moda „mini“ din costumul feminin al
anilor ’60, din secolul al XX-lea. Desvelirea
picioarelor a \nsemnat afi[area unei noi libert~]i
de mi[care, de deplasare \n spa]iu, dar mai ales
de independen]~, cucerit~ \n secolele XIV – XV
de c~tre b~rba]ii din ora[e, \n timp ce so]iile lor,
cu fusta lung~ ca un clopot, au continuat s~
reprezinte stabilitatea familiei.
Cei trei magi, vitraliu, secolul al XII-lea, Biserica Saint Denis, Paris
Costum nobiliar,1450, Dam, Amsterdam
Trompet, orga domului dinStrasbourg, 1385
81
În costumul gotic s-a exprimat, prin urmare, pe
de o parte elegan]a nobiliar~, pre]ioas~ [i
incomod~, pe de alta cea a or~[enilor liberi,
practic~ [i comod~, influen]ându-se reciproc.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Deosebirile sociale erau subliniate prin aspectul
exterior, doar cei care nu trebuiau s~ munceasc~
fizic putând \mbr~ca hainele cele mai strâmte,
mai bogate, \n culori deschise.
SSccuullppttuurraall, costumul se \nscria \n viziunea
goticului prin volumele sub]iri, elansate, ca [i
prin mul]imea v~lurilor, trenelor, mânecilor
atârnânde, terminate prin ascu]imi care p~reau
c~ se dizolv~ \n spa]iu, prelungind orice mi[care.
PPiiccttuurraall, lumina colorat~ a vitraliilor [i
perfec]ionarea vopselelor au dus la
intensificarea cromatic~ a costumelor.
MMaatteerriiaalleellee folosite de nobili erau m~t~suri [i
catifele ]esute cu motive, bl~nuri scumpe [i
bijuterii complicate, pe când or~[enii se
\mbr~cau \n stofe de culori uni [i pânzeturi.
Croiala pe corp a ve[mintelor era facilitat~ de
a[ezarea stofelor cu firul oblic (de bie), utilizând
elasticitatea ]es~turilor.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~rul era scurtat pân~ la ureche,
l~sând gâtul la vedere, iar fa]a era ras~ juvenil.
P~l~riile \n~l]au statura, cea mai simpl~ era
fesul ]uguiat, ro[u, purtat de or~[enii de rând.
Gluga (chaperon), mo[tenit~ din secolele
trecute, era croit~ cu mo]ul din ce \n ce mai
lung, peste 1 m, fie foarte sub]ire (liripipe), fie
mai lat, putând fi \nf~[urat \n jurul frun]ii, ca
un turban. Sub influen]a modei orientale,
gluga a fost \mbr~cat~ [i invers, cu
deschiderea mai mic~, pentru fa]~, tras~ pe
cre[tet, iar pelerina, ca [i mo]ul, erau drapate
\n chip de turban, sau atârnau pe umeri, ca
82
Jan van Eyck, Giovanni Arnolfini [i so]ia sa, 1434, Londra, National Gallery
Pereche, bro[~, 1450, Viena, Kunsthistoriches Museum
\n B~rbatul cu inel, de Van Eyck.
Apoi, turbanul a fost simplificat, fiind f~cut
dintr-un sul circular ca un colac, prins pe mijlocul
unei benzi lungi de ]es~tur~, ca un fular, care
putea fi \nf~[urat~ \n jurul capului sau, când
turbanul era scos de pe cap, legat~ de-a
curmezi[ul toracelui, cu cercul pe spate [i
\nnodat~ pe piept.
În secolul al XV-lea au p~truns \n nordul Europei [i
unele influen]e din Italia, pornit~ pe calea
Rena[terii. Negustorul italian Giovanni Arnolfini
apare \n portretul pictat de Jan van Eyck cu o
p~l~rie cu bor lat, ultima mod~ de acas~.
Pe trup, peste c~ma[a din pânz~, invizibil~, erau
\mbr~cate, obi[nuit, dou~ straturi de haine:
dedesubt o tunic~ scurt~ [i sub]ire (cotte, gipon
sau dublet) cu pieptul v~tuit [i poale cutate, de
care se legau ciorapii, deasupra alta (cotte hardie,
pourpoint), pân~ peste genunchi, cu guler mic,
ridicat, [i mâneci largi, uneori spintecate (l~sând s~
se vad~ mânecile de dedesubt), cu cordon \n talie.
Haina de deasupra avea, de obicei, ca [i cea de
dedesubt, fa]a croit~ dintr-o singur~ bucat~, doar
cu [li] la gât [i fente pe poale. Unele din aceste
h~inu]e scurte (tabard), cu sau f~r~ mâneci,
pictate sau cusute cu blazoane, erau \nchise pe
um~r ca [i cele destinate turnirurilor sau altor
ceremonii, altele aveau mâneci largi, cr~pate,
formând pelerin~. Deosebit de comod~ era haina
f~r~ mâneci, necusut~ \n p~r]i, croit~ de bie, ca o
pelerin~ despicat~ pe laturi (huque), de obicei
tivit~ cu blan~. Arnolfini are un astfel de
ve[mânt din stof~ neagr~ \n portretul pictat de
Van Eyck.
În secolul al XV-lea a ap~rut \n Europa [i
jacheta \nchis~ \n fa]~ [i petrecut~, la fel cu
caftanul oriental. Persoanele venerabile prin
rang, func]ii sau vârst~ purtau haina de deasupra
lung~ fie \nchis~, ca o rochie tras~ pe cap
(houppelande), cu [li] la gât [i guler montant, fie
83
de tipul caftanului deschis \n fa]~. Pe lâng~
acestea, pelerina (tradi]ional~ \n costumul regal
[i preo]esc) mai era folosit~ [i \n c~l~torii.
Picioarele erau acoperite, la \nceput, de ciorapi
lungi, strâm]i, croi]i din stof~ sau piele [i ag~]a]i
de centur~. Pe m~sura scurt~rii jachetei, ciorapii
s-au lungit, apoi au fost cusu]i unul de cel~lalt,
devenind ciorapi-pantaloni (ca [i dresul din
secolul al XX-lea), ad~ugându-li-se un triunghi \n
fa]~ (braye) pentru a da l~rgime (nefiind elastici).
Pantofii, ascu]i]i, denumi]i poulaines sau
crackoves (ceea ce ar presupune o origine
polonez~), aveau botul de o lungime
corespunz~toare rangului. Fiind destul de
greu de circulat pe jos cu astfel de vârfuri
(care ajungeau pân~ la 30 de centimetri),
uneori acestea erau aduse [i prinse cu
l~n]i[oare de glezn~. Pentru mersul pe str~zile
insalubre ale ora[elor medievale erau necesari
galen]i de lemn.
Ca accesorii, punga pentru bani [i m~run]i[uri
era ag~]at~ de centur~, iar m~nu[ile, utile la
lupte sau la vân~toare, continuau s~ fie o
completare a ]inutei elegante. Însemnele
ordinelor cavalere[ti luau forma unor bijuterii
din aur cu email [i pietre pre]ioase, ca ordinul
Lânei de aur ini]iat de ducele Burgundiei,
presupunem proiectat de Jan van Eyck [i
executat de bijutierul din tabloul nostru.
CCOOSSTTUUMMUULL MMIILLIITTAARR FFEEUUDDAALL
A evoluat paralel cu armele de foc, armura de
zale fiind acoperit~ treptat cu piese metalice
pentru trunchi, bra]e [i picioare, [i ajungând
ca o cutie închis~, lucrat~ pe m~sur~.
Mi[carea era posibil~ prin articularea pl~cilor
(ca la coada racului). Urmând moda, casca
masiv~, cu viziera mobil~, era ascu]it~ \n
cre[tet, ca un arc frânt, iar vârfurile pantofilor
erau la fel de lungi ca [i cei civili, putându-se
\ns~ demonta pentru mersul pe jos.
Armura metalic~ a atins maxima
perfec]ionare la mijlocul secolului al XV-lea,
când era confec]ionat~ din o]el, gravat~ cu
motive heraldice, având [i o greutate relativ
mic~ (\n jur de 25 de kg.).
Armele (sabia, lancea) erau mari [i grele, iar
scutul era ag~]at de gât cu lan] [i pictat cu
blazonul cavalerului.
Calul era [i el blindat cu acela[i sistem de
pl~ci metalice articulate.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, p~rul, alt~dat~ vizibil la tinerele fete, era
ridicat [i strâns \n cre[tet, \n~l]ând silueta [i
degajând, totodat~, gâtul sub]ire, [i era \nvelit cu
bonete de formele cele mai variate, de la scufi]e la
p~l~rii pe sârm~ \n form~ de cornet, [a sau coarne,
cu v~luri fluturânde.
Pe trup, peste c~ma[a din pânz~ fin~, brodat~ la
gât, se \mbr~cau cele dou~ straturi obi[nuite.
Rochia de dedesubt (cotte), pe corp, cu decolteu
rotund sau p~trat, bustul [nuruit în fa]~ [i mâneci
lungi strâmte, era acoperit~ de rochia de deasupra
(surcot) larg~, decoltat~ \n fa]~ [i \n spate \n unghi,
iar talia strâns~ foarte sus mic[ora bustul, lungind
picioarele. Prin croiala de bie, ]es~tura c~dea
\ntins~ pe bust, formând falduri crescânde pe
poale. În secolul al XIV-lea, rochia surcot avea
84
Calot~, p~l~rie peste scufie, glug~ chaperon, glug~ cu mo]ul turban, gluga îmbråcatå invers, turban din glug~, colac cu fular.
Jan van Eyck, B~rbatul cu inel, secolul al XV-lea,Sibiu, Muzeul Bruckenthal
uneori \n locul mânecilor r~scroieli adânci, pân~
mai jos de mijloc, numite de morali[ti „ferestrele
iadului“, l~sând s~ se vad~ cotte. Rochia avea, de
obicei, mâneci largi, eventual spintecate. Poala
prins~ \n brâu l~sa s~ se vad~ dublura [i rochia de
dedesubt, \n culori contrastante. Pentru c~l~torie
se \mbr~ca [i o pelerin~ larg~ cu tren~, uneori
tivit~ cu blan~, la fel cu celelalte ve[minte.
În picioare, pantofii erau ascu]i]i ca [i cei
b~rb~te[ti, iar accesoriile erau asem~n~toare
(punga, m~nu[ile), doar bijuteriile erau mai
numeroase [i mai delicate.
EEVVOOLLUU¥¥IIAA CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Costumul gotic a atins punctul culminant \n
ultima sa etap~ din secolul al XV-lea când arta
[i moda burgunde, create pe gustul aristocra]iei
cavalere[ti, alc~tuiau o ambian]~ ireal~, de
evaziune \ntr-o lume de basm. Siluetele
elegante erau exagerat de sub]iate, ajungând
filiforme, atitudinile unduioase, \n form~ de S,
amintind ornamentele ca flac~ra din arhitectura
goticului flamboaiant. Din jocul fanteziei
ap~reau coafe \n form~ de fluture, mâneci
\naripate, trene \n coad~ de p~un, bijuterii
emailate \n nuan]ele florilor. În compozi]ia
costumelor se accentuau contrastele, \ntre
capul voluminos [i gâtul sub]ire, \ntre umerii la]i
masculini [i talia strâns~, \ntre poalele \nvoalte
[i pantofii \ngu[ti [i alungi]i.
În special \n domeniul p~l~riilor au ap~rut cele
mai mari extravagan]e, variind \ntre bonetele \n
form~ de inim~, din pliseuri, pene sau flori [i
cornetele lungi [i ascu]ite, cu v~luri, devenite
\nsemne ale zânelor din basmele medievale.
Tr~s~turile modei nobiliare burgunde erau
imitate [i adaptate modului de via]~ al
burgheziei \ndestulate din ora[ele ¥~rilor de Jos.
Croielile de mai sus, transpuse \n stofe groase, uni,
\n culori \ntunecate (verde, negru, albastru, ro[u),
l~rgite [i prelucrate spre a asigura comoditatea
mi[c~rilor, conturau siluete mai robuste, mai
apropiate de idealul de frumuse]e promovat de
italieni \n perioada de \nceput a Rena[terii.
Scen~ de dragoste, tapiserie din Arras, cca. 1430, Paris, Luvru
Pantof gotic, Londra, Victoria and Albert Museum
86
David Aubert, Nunta lui Renaut de Montauban cu Clarice,1462 - 1470, Paris, Bibliothèque de l’Arsenal
87
David Aubert, Maugis D’Aigremont luându-[i r~mas-bun de la Renaut [i de la regele [i regina din Acre,
1462 - 1470, Paris, Bibliothèque de l’Arsenal
Chiar [i costumul oamenilor din popor tindea
c~tre formele dominante ale goticului. Dac~
]~ranii lucrând la câmp erau \nf~]i[a]i \n
miniaturile timpului doar \n c~ma[~, \n zilele de
s~rb~toare purtau [i ei, ca [i micii me[te[ugari,
p~l~rii \nalte cu bor, jachete scurte, dar mai
groase, ciorapi-pantaloni, doar mai pu]in
strân[i, cu sabo]i sau cizme scurte. Femeile, cu
capul \mbrobodit, \mbr~cau de asemenea rochii
strânse pe talie, cu bustul [nuruit, dar cu
decolteul acoperit decent de c~ma[a de pânz~ [i
cu [or] \n fa]~. Semnal~m persisten]a \n unele
costume populare din secolele XVIII – XX a unor
forme gotice, ca ni[te fosile. Amintirea coafelor
\nalte s-a p~strat \n bonetele ruse[ti din
Galich–Kostroma (secolul al XVIII-lea) sau \n cele
din Tambov (secolul al XIX-lea).
88
Ciorapi gotici, miniatur~, detaliu, secolul al XV-lea,Paris, Bibliothèque Nationale
Martin [i Gheorg, Sfântul Gheorghe, Cluj-Napoca
Schema lui Villard d’Honnecourt, Pourpoint, huque,hoppelande / tipare de ciorap, huque, pourpoint
(fa]~ [i mânec~)
Armur~ [i c~[ti, secolul al XV-lea
Petrus Christus, Portretul unei tinere, 1470, Berlin, Staatliche Museen
89
PPEE TTEERRIITTOORRIIUULL RROOMMÂÂNNIIEEIIStilul gotic din apusul Europei a p~truns mai cu
seam~ \n Transilvania, vizibil \n aspectul
catedralelor din ora[e (Sibiu, Cluj etc.), dar mai
ales \n originalele biserici \nt~rite s~se[ti. Unele
ecouri ale goticului au ajuns [i \n Moldova,
contopite \n stilul bisericilor ridicate \n vremea lui
ßtefan cel Mare.
În secolul al XlV-lea [i al XV-lea – \n epoca
elegan]ei cavalere[ti – [i la noi domnitorii [i
boierii, mai ales cei din Transilvania, dar [i din
¥ara Româneasc~ [i Moldova, ap~reau \n haine
de mod~ gotic~, cu jachete scurte strânse pe
trup, ciorapi-pantalon, sub]iind picioarele, [i
pantofi ascu]i]i. La Curtea de Arge[, domnitorul
¥~rii Române[ti, Basarab I e pictat \n Biserica Sf.
Nicolae Domnesc \mbr~cat dup~ moda gotic~,
având mânecile [i ciorapii-pantaloni colora]i
asimetric, ro[u [i verde. În mormântul lui s-a
g~sit paftaua din aur ilustrând legenda reginei-
leb~d~, care provine din atelierul sculptorilor
Martin [i Georg din Cluj, autorii statuii Sf.
Gheorghe aflat~ la Praga (o replic~ la Cluj).
Vestigii ale costumului gotic s-au p~strat \n
portul popular al P~durencelor din Mun]ii
Apuseni. Dup~ cum a observat Tancred
B~n~]eanu „ceapsa“ lor e o reducere a
cornetului cu v~luri la o bonet~ mic~ din stof~,
de care este prins un [tergar alb din pânz~
groas~, care atârn~ pe spate [i peste care,
pentru ca prin greutatea lui s~ nu trag~ în jos
ceapsa, este \mbr~cat pieptarul.
De castelanele de odiniaoar~ amintesc [i
lan]urile cu zeci de chei ale înc~perilor palatelor
ca [i inelele (acum nu din aur ci turnate în metal
ieftin), atârnate la brâu de ]~r~nci.
90
Castelul Huniadi din Hunedoara, secolul XIII - XV
Martin [i Georg, Pafta, secolul al XIV-lea, Curtea deArge[, biserica Sf. Nicolae Domnesc,Muzeul Na]ional de Istorie Bucure[ti
Mircea cel B~trân (1398-1418), fresc~, secolul al XVI-lea, Biserica Episcopal~ din Curtea de Arge[,Muzeul Na]ional de Art~ Bucure[ti
Platou ceramic, Iran, secolele XII - XIII, Paris, Luvru
Costum arab, musulman, secolul al XX-lea
Costum arab: siluet~, tiparul burnusului, burnus drapat,/haic îmbr~cat [i draparea pe tiparul lui, broboad~ [i
turban / aba, tipar de aba, tobe
COSTUMULPOPOARELOR ISLAMICE
Arabescuri cioplite øi brodate
CCOOSSTTUUMMUULL IIMMPPEERRIIUULLUUII AARRAABB
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Religia musulman~,
constituit~ din secolul al VII-lea, când a tr~it
profetul Mahomed \n Arabia, s-a extins \n
Imperiul arab, cuprinzând Orientul Apropiat [i
Mijlociu, nordul Africii [i, temporar, Spania [i
Sicilia. De la faza de cucerire [i expansiune,
lumea arab~ musulman~ a trecut la cea a cre~rii
unei civiliza]ii [i culturi originale, ajungând \nc~
din secolul al IX-lea la remarcabile realiz~ri.
Triburilor nomade, r~zboinice, din Peninsula
Arabic~, li s-au al~turat popoare cu veche
tradi]ie, care au \mbog~]it civiliza]ia [i arta
musulman~.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Prelucrând modele bizantine,
persane, indiene etc., arta islamic~ a reflectat
atât unitatea de ansamblu, cât [i
particularit~]ile regionale ale imperiului arab.
Izvorât~ din crea]ia popular~ a p~storilor
nomazi – de la ulcica de lut sm~l]uit [i covorul
de lân~ colorat~ – arta musulman~, slujind \n
moschei credin]ei mahomedane, a creat un
decor feeric \n palatele califilor. Împodobite cu
arcuri \n potcoav~, \n arc frânt sau acolad~, cu
colonete [i stalactite, cl~dirile erau acoperite cu
arabescuri, \mpletind figuri geometrice sau
florale, cuprinzând [i scrierea arab~, \ntr-o
perpetu~ metamorfoz~ f~r~ \nceput [i f~r~
sfâr[it, putând fi prelungite la infinit ca [i
cântecul oriental.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uummaann~~ • Înfruntând c~lare
pe c~mil~ c~ldura torid~ [i usc~ciunea
de[ertului, dârjii lupt~tori arabi aveau o
\nf~]i[are aspr~ [i impun~toare, \nf~[ura]i \n
mantiile lor albe, largi, trase pe ochi. Odat~ cu
instaurarea califatelor, luxul cur]ilor orientale a
adus pe primul plan elegan]a, \mprumutând
senzualitatea indian~ \n conturarea rotunjimilor
trupului ca [i \n str~lucirea bijuteriilor.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Potrivit celor dou~ faze istorice amintite,
costumul a cunoscut mai \ntâi ]inuta adaptat~
func]ional vie]ii \n de[ert, ca apoi s~ transpun~
unele din formele acesteia \n ambian]a civilizat~
a ora[elor [i palatelor din imperiul arab.
CCOOSSTTUUMMUULL DDEEßßEERRTTUULLUUII AARRAABBIICC[i-a p~strat pân~ azi rostul de a izola de soarele
arz~tor prin multe straturi de ]es~turi, c~zând \n
falduri largi, aerate, acoperind tot corpul, pân~
la ochi.
SSccuullppttuurraall, silueta era amplificat~, dar inform~.
CCoolloorriissttiicc domina albul, ap~r~tor de c~ldur~. Doar
ve[mintele de dedesubt erau \nviorate de ro[u,
galben sau albastru-intens.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau \n primul rând lâna
(cea mai rea conduc~toare de c~ldur~) din p~r
de c~mil~, apoi pânza groas~.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Capul era acoperit de una sau mai multe calote
din fetru, peste care o mare basma
triunghiular~, tras~ pe frunte, era ]inut~ de un
91
[nur din p~r de c~mil~. Din r~sucirea ]es~turii \n
jurul capului a rezultat turbanul.
Pe trup, peste o c~ma[~ din lân~, o mantie
dreptunghiular~ (haic) din lân~, bumbac sau
m~tase era drapat~ asem~n~tor cu himationul
grecesc sau cu sari-ul indian.
Acela[i efect de drapaj era ob]inut prin
\nf~[urarea unei mari pelerine semicirculare
(burnus) cu glug~, ca [i pelerina roman~, [i
acoperind mai bine gâtul.
Dac~ aceste piese au r~mas legate de Peninsula
Arabic~ [i nordul Africii, alte ve[minte s-au
r~spândit pe tot \ntinsul imperiului arab, ca de
pild~ mantaua larg~ (aba) croit~ ca o c~ma[~
f~r~ mâneci, dar lat~ pân~ la \ncheietura
mâinii, purtat~ [i \n Siria, [i \n Persia (un bubu
deschis în fa]å).
O variant~ a acesteia se mai \ntâlne[te la tribul
musulman tuareg, din vestul Saharei: o mantie
(tobe) la fel de larg~, \nchis~ la gât, dar, \n
schimb, cu mâneci foarte largi, practic necusut~
pe laturi, alc~tuit~ din fâ[ii \nguste, ]esute din
bumbac, cusute laolalt~ vertical pentru corp,
orizontal pentru mâneci.
CCOOSSTTUUMMUULL CCAALLIIFFAATTEELLOORRIISSLLAAMMIICCEE
A contopit, ca [i arhitectura sau artele
decorative, tradi]iile popoarelor supuse. Dintre
acestea, de un deosebit prestigiu politic, cultural
[i artistic se bucurau persanii, a c~ror
vestimenta]ie a devenit preponderent~ \n lumea
islamic~ a evului mediu.
Din antichitate, persanii p~straser~ tunica [i
pantalonii c~l~re]ilor din step~, croite pe corp,
acoperite pentru ceremoniile curtene de
ve[mintele largi din m~t~suri orientale. Un nou
val de influen]~ asiatic~ a p~truns \n statele
islamice odat~ cu mongolii, a c~ror st~pânire se
\ntindea \n secolul al XIII-lea din Caucaz pân~ \n
China. În perioada corespunz~toare Rena[terii
europene, o deosebit~ splendoare au atins
costumele \n imperiile islamice ale Persiei
sefevide [i Indiei mogule, care au fost
cunoscute \n Europa \n secolele urm~toare prin
intermediul turcilor.
CCOOSSTTUUMMUULL IINNDDOO--PPEERRSSAANN al clasei
privilegiate corespundea mai pu]in modului de
via]~ activ al b~rbatului, r~zboinic, c~l~re],
decât celui al femeilor, \nchise \n haremuri,
tol~nite pe perne moi sau dansând cu mi[c~ri
unduioase.
Tipul preferat era m~runt [i gr~su], cu mâini [i
picioare mici, delicate.
SSccuullppttuurraall,, era subliniat~ gra]ia, prin talia strâns~
[i fusta evazat~, ca de dansatoare.
PPiiccttuurraall,, coloritul era bogat, \nm~nunchind atât
culori curate, complementare, cât [i nuan]e rare.
MMaatteerriiaalleellee erau de o mare diversitate, de la
]es~tura de lân~ de Ka[mir la m~tasea sub]ire [i
la v~luri transparente, diafane, toate brodate cu
fir de aur.
92
Sultan Ali, Pereche, miniatur~ persan~, 1513, Teheran,Biblioteca Gulistan
Costume persane din secolul al XVI-lea, caftan
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, turbanul, principalul \nsemn islamic, era
drapat \n forme determinate de tradi]ia local~,
de obicei cu unghi \n frunte. Fa]a era \mpodobit~
de musta]a mic~, r~sucit~, uneori [i de barb~.
Pe trup, jacheta \nchis~ pe um~rul drept, dup~
sistem mongol, cu mâneci lungi strâmte [i
pantalonul lung, pe picior, alc~tuiau \mbr~-
c~mintea de baz~. Peste acestea, ve[mântul de
gal~ era un caftan (halat) str~veziu, lung pân~
la jum~tatea gambei, cu poale largi, plisate,
strâns \n talie cu cing~toare \nnodat~, cu capete
lungi, brodate.
Înc~l]~mintea pentru c~l~rie consta din cizme,
pentru interior din papuci f~r~ spate, toate cu
vârful \ntors \n sus.
Bijuterii bogate, lungi coliere de perle [i pietre
pre]ioase, br~]~ri peste cot [i la \ncheietura
mâinii sporeau str~lucirea costumelor integrate
\n ambian]a de lux fabulos a palatelor indiene
sau persane.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Fa]~ de str~ini, musulmanele se ascundeau cu
totul \nd~r~tul unor drapaje lungi [i largi, iar
]inuta cea mai elegant~ era destinat~ intimit~]ii.
Pe cap, v~luri u[oare acopereau p~rul,
dezvelind doar fa]a, puternic machiat~ cu
negru la ochi [i la sprâncene. În India, femeile
\[i \ng~lbeneau u[or pielea cu [ofran [i \[i
\nro[eau unghiile cu coloran]i vegetali.
Pe trup, bustul r~mânea descoperit sau era
acoperit de bluza scurt~ ([oli), l~sând vizibil
pântecele pân~ la pantalonul lung, strâns pe
picior.
Ve[mântul de gal~ era asem~n~tor celui
b~rb~tesc, caftanul str~veziu cu fust~ plisat~,
ceva mai lung~, la care se ad~uga un [or] lung
[i \ngust, brodat.
Papucii din picioare, ca [i bijuteriile bogate,
completau ]inuta.
Acest tip de costum a p~truns \n Europa
datorit~ expansiunii altei frac]iuni musulmane,
cea a Imperiului otoman, care [i-a \ntins
domina]ia din secolul al XIV-lea asupra unei
p~r]i \nsemnate a Peninsulei Balcanice, marcând
mai ales portul albanez [i grecesc – cu fustanel~
plisat~ peste pantalonii strân[i pe picior.
93
Moscheea Albastr~, 1609 - 1614, Istanbul Cupol~ pe pandantivi, moscheea ßehzade, secolul XVII, Istanbul
Costume turce[ti, siluet~, demnitar cu anteriu [i caftan, marinar, ienicerDansatoare, costum feminin [i b~rb~tesc din India mogul~, secolul al XVII-lea
CCOOSSTTUUMMUULL IIMMPPEERRIIUULLUUIIOOTTOOMMAANN
A avut cel mai mare r~sunet \n Europa mai cu
seam~ dup~ cucerirea Constantinopolului, din
1453. În ansamblul lumii islamice, turcii s-au
deosebit prin prelucrarea tradi]iilor bizantine
atât \n arhitectur~ – ca \n Moscheea Albastr~,
multiplicând motivul cupolei bisericii Sfânta
Sofia – , cât [i \n costum – \n preferin]a pentru
mantii lungi, drepte, dând o ]inut~ solemn~.
Costumele principale erau [i la turci cele
b~rb~te[ti, oglindind st~pânirea absolut~ a
b~rbatului asupra femeii, care tr~ia ascuns~ de
ochi str~ini.
IIddeeaalluurriillee ddee ffrruummuussee]]ee ce se desprind din efigiile
vremii sunt \n primul rând cel al \naltului
demnitar, matur, sedentar [i greoi, impun~tor
prin volumul mare pe care \l ocupa \n spa]iu, [i \n
al doilea rând cel al militarului, ducând o via]~
activ~ de mi[care fizic~. Ienicerii, \nfiin]a]i \n
secolul al XlV-lea, purtau pe cap un chipiu din
]es~tur~ alb~, tubular~, ]inut~ \n sus pe frunte de
o pan~ [i o lingur~ [i atârnând la spate pân~ la
umeri, \nt~rit~ cu un cerc metalic pentru a ocroti
ceafa de sabie. Pentru a se deplasa mai u[or,
solda]ii \[i prindeau \n brâu poalele hainei.
94
Costum feminin turcesc, secolul al XIX-lea,Muzeul Municipiului Bucure[ti
Costume turce[ti: feregea feminin~ cu tiparul ei, [alvaricu ilic [i entari, [alvari [i croiala lor
ßalvari feminini [i poturi b~rb~te[ti
Pereche în gr~din~, 1530, miniatur~ din Nurhan Atasoy,A garden for the sultan.
Suleymanname, Curteni în Topkapi Sarai,
miniatur~, 1558, din N. Atasoy, A garden for the sultan
Sandro Botticelli, Venus [i Marte, detaliu, cca. 1480, Londra, National Gallery
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN EEPPOOCCAA RREENNAAßßTTEERRIIII
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN IITTAALLIIAA SSEECCOOLLUULLUUII AALL XXVV--LLEEAA
Revenirea idealului antic
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Îmbog~]ite prin
comer] [i manufactur~, ora[ele-state italiene, ca
Floren]a, au devenit focare ale culturii umaniste,
burghezia liber~ [i puternic~ impunându-[i
gustul \n crearea noului stil artistic. Producând
m~t~suri [i catifele exportate \n toat~ Europa,
Italia a \nceput s~ concureze \n elegan]a
vestimentar~ moda burgund~, care se bucura de
cel mai mare prestigiu.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc •• Stilul ambiental al Rena[terii
timpurii a revenit la tradi]iile antropocentrice
ale antichit~]ii greco-romane, cu propor]ii \n
func]ie de cele umane, opunând verticalit~]ii
gotice dominantele orizontale [i reluând
frontoanele [i arcurile semicirculare pe coloane.
Frumuse]ea conceput~ ca armonie [i echilibru
era exprimat~ prin forme geometrice regulate,
stabile, vizibile atât \n arhitectur~, ca \n capela
Pazzi de Brunelleschi sau \n palatul Strozzi de
Benedetto da Maiano, sau \n mobilier, cât [i \n
sculptur~, ca \n Gattamelata de Donatello, sau
\n pictur~, ca \n frescele din biserica San
Francesco din Arezzo de Piero della Francesca.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uman~ era opus celui
gotic; pornind de la exemplul statuarei greco-
romane, se urm~rea exprimarea echilibrat~ a
for]ei fizice [i psihice. Vârsta preferat~ \n secolul
al XV-lea era \nc~ juvenil~, silueta sub]ire fiind
apropiat~ de cea burgund~, care-[i p~stra
ascendentul. Propor]iile trupului se reg~seau \n
coloanele gracile.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Costumul burgund era purtat, ca atare, \n prima
parte a secolului la cur]ile princiare, mai ales \n
nordul Italiei (prezent \n desenele lui Pisanello). El
a suferit transform~ri la Floren]a (vizibile \n
picturile lui Masaccio sau Fra Angelico) devenind
mai practic [i mai confortabil [i adaptându-se
complet viziunii italiene c~tre sfâr[itul secolului.
Clima mediteranean~, mai blând~, favoriza
reducerea num~rului [i a grosimii ve[mintelor.
SSccuullppttuurraall,, trupul ap~rea ceva mai masiv,
amplificat prin faldurile mantiilor drapate,
renun]ându-se treptat la col]urile ascu]ite.
ßi ccoolloorriissttiicc volumele erau mai lini[tite, prin petele
mari cromatice, uniforme, \n tonuri majore [i
luminoase – cire[iu, albastru-deschis etc.
MMaatteerriiaalleellee folosite, din produc]ia local~ de
98
Benedetto da Maiano, Palazzo Strozzi, 1489, Floren]a
Fra Angelico, Buna Vestire, secolul al XV-lea, M~n~stirea San Marco, Floren]a
m~t~suri florentine sau catifele vene]iene, erau
pline, cu motive regulate (de rodie \n re]ea).
Aportul arti[tilor era \nsemnat atât \n
\ntruparea vizibil~ a noului ideal uman, cât [i \n
proiectarea unor modele pentru ]es~turi sau
piese de \mbr~c~minte (Pisanello, Bellini etc.).
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap se purta fie calota simpl~, fie turbanul
gotic, dar cu margini netede, dar mai ales
p~l~ria cu bor mare, de diverse dimensiuni.
Pe trup, c~ma[a se vedea la gât, ca \n costumul
popular, iar tunica scurt~ era deseori mic~, de
diferite forme, ori ca o jachet~ \nchis~ \n fa]~, cu
guler ridicat, strâns~ \n talie [i cu poale cre]e, ori
de tip huque, numit~ aici giuberello.
Roba larg~ [i lung~ pân~ la p~mânt, cu mâneci
foarte largi, dând efect de drapaj antic, era
purtat~ de demnitari sau de magistra]ii \n vârst~.
În picioare, ciorapii-pantalon albi sau colora]i
conturau volumele, f~r~ s~ le sub]ieze (ca [i cei
negri din nord), iar pantofii aveau botul u[or l~]it.
¥~ranii [i or~[enii s~raci \mbr~cau ve[minte mai
simple, din stof~ groas~, cusute \n cas~.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, spre deosebire de obiceiul de peste Alpi
de a acoperi complet capul, \n Italia p~rul era
vizibil, pus \n valoare prin coafuri complicate, cu
cozi r~sucite, panglici, re]ele cu perle etc.
Inteligen]a [i cultura, noile calit~]i apreciate la
femei, cereau \n~l]area frun]ii prin epilare [i
pensare a sprâncenelor. Linia general~ a modei
era respectat~ prin degajarea gâtului sub]ire,
prelungit de decolteul ascu]it la spate.
Pe trup, c~ma[a era uneori vizibil~ la gât [i la
fentele mânecilor rochiei, care erau
demontabile, legate cu [ireturi de corsaj.
Deseori, cele dou~ straturi (gamurra sau cotta
dedesubt [i cioppa deasupra) se reduceau la o
99
Domenico Veneziano, Portret, 1465, Berlin, Staatliche Museen
100
Piero della Francesca, Legenda crucii, fragment, Reginadin Saaba [i suita ei, fresc~,
biserica San Francesco din Arezzo, 1459
singur~ rochie cu mâneci din alt material, u[or
de schimbat.
Pantofii urmau evolu]ia general~, c~tre vârfuri
mai pu]in ascu]ite.
Bijuteriile evoluau [i ele c~tre compozi]ii mai
ample, masive (mai ales \n medalioane
suspendate sau bro[e), fiind din ce \n ce mai
mult preferate perlele, a c~ror form~ sferic~
perfect regulat~ avea s~ devin~ idealul stilului
artistic al Rena[terii italiene mature.
Spre deosebire de elegantele so]ii ale
bancherilor sau ale marilor negustori, femeile
muncitorilor din ora[e se \mbr~cau asemenea
]~r~ncilor, cu rochia larg~, cu corsaj [nuruit
peste c~ma[~, basma [i [or].
În picturile lui Masaccio, Piero della Francesca
sau Andreea Mantegna se vede cum se
transform~ costumele burgunde, care sub]iau [i
alungeau trupul, conform idealului aristocratic
nordic, odat~ cu cristalizarea noului ideal de
frumuse]e uman~, mai democratic, de tip
clasic, din vremea Rena[terii timpurii.
Procesul se va încheia în secolul urm~tor, al
Rena[terii depline, odat~ cu conturarea eroilor
din sculptura [i pictura italiene create de
Michelangelo, Ti]ian etc.
Andreea Mantegna, Familia Gonzagua, Palatul ducal din Mantua, 1474
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN SSTTIILLUULLRREENNAAßßTTEERRIIII IITTAALLIIEENNEE
DDIINN SSEECCOOLLUULL AALL XXVVII--LLEEAA
FIibre musculare în plus
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Or~[enimea liber~,
bogat~ care \mpinsese mai departe hotarele
lumii cunoscute, cutreierând cu \ndr~zneal~
oceanele pân~ pe coastele Indiei sau Americii sau
explorând universul [tiin]elor exacte, [i-a impus
\n secolul al XVl-lea concep]ia despre lume,
gusturile [i aspira]iile \n mare parte a Europei. În
art~, stilul creat \n Italia \n secolul precedent a
atins stadiul Rena[terii depline, mature.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc Deplina claritate a frescelor lui
Rafael, luminoase [i net conturate, mul]umeau
ra]iunea prin echilibrul [i armonia liniilor [i
culorilor. În crea]iile Rena[terii arta se \mpletea
cu [tiin]ele vremii: spa]iul era sugerat cu
ajutorul perspectivei geometrice, iar formele
corpului omenesc erau cunoscute datorit~
anatomiei artistice. Pasiunea pentru
matematic~ se \ntrupa \n geometria regulat~ a
construc]iilor (de exemplu Sfântul Petru din
Roma, de Bramante [i Michelangelo sau Villa
Rotonda, de Palladio) [i a mobilierului, ca [i \n
compozi]ia picturilor \nscrise \n cercuri [i
p~trate sau \n volumele piramidale ale
sculpturilor. Arti[tii c~utau \n armonia
propor]iilor umane corespondentul perfec]iunii
cosmice. Arta antic~ greco-roman~, care
ilustrase o concep]ie antropocentric~
asem~n~toare umanismului, era invocat~ ca un
argument de prestigiu [i luat~ drept model.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee era \ntrupat \n lucr~ri ca
David sau Moise de Michelangelo, sau Venus
de Ti]ian. Pictorii [i sculptorii puneau \n valoare
vitalitatea, vigoarea trupeasc~ [i for]a gândirii
creatoare, prin supradimensionarea siluetei
generale [i prin efectul de bloc masiv, dat \n
via]a zilnic~ de ve[mintele ample. Vârsta
preferat~ era cea adult~, a omului format,
realizat, plin de prestan]~ [i \ncredere \n sine, cu
mi[c~ri largi, lini[tite, nobile (grandezza).
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
În compara]ie cu moda aristocratic~ de tip
burgund sau spaniol, cea a Italiei Rena[terii
avea tr~s~turi democratice, dând comoditate [i
libertate \n mi[c~ri.
SSccuullppttuurraall,, costumul eviden]ia propor]iile [i
articula]iile fire[ti ale corpului, urm~rind
amplificarea prin haine bogate, drapate larg,
Michelangelo, Catedrala San Pietro,Roma, secolul al XVI-lea
Ti]ian, Pietro Aretino, 1545, Floren]a, Galeria Pitti Rafael Sanzio, Baldesar Castiglione,
1515, Paris, Luvru
Ti]ian, Amorul sacru [i amorul profan, 1515, Roma, Galeria Borghese
Parmigianino, Madona cu gâtul lung, 1535, Floren]a, Galeria Uffizi
revere late, \mbl~niri etc., sugerând fibrele
musculare \n plus repro[ate de anatomi[ti
statuilor michelangele[ti.
PPiiccttuurraall,, efectul de mas~ al volumelor era realizat
prin utilizarea unor stofe uni sau cu motive mari,
nefragmentate prin t~ieturi sau pliseuri.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau groase, catifele sau
m~t~suri pline.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~rul era tuns scurt, barba lat~,
accentuând masivitatea capului. Bereta plat~,
a[ezat~ orizontal, putea fi f~r~ bor sau cu bor
despicat, \ntors, ca [i aceea a lui Baldesar
Castiglione \n portretul pictat de Rafael.
Pe trup, ca un semn de relaxare a rela]iilor
sociale, c~ma[a se vedea la gât [i la man[ete,
\ncre]it~. Vesta era croit~ pe corp, decoltat~
mai ales p~trat, cu mâneci strâmte. Jacheta
(zimarra), de obicei scurt~ pân~ la jum~tatea
coapsei, cu revere late, \mbl~nite sau matlasate,
cu mâneci largi decorative sau cu fente, d~dea
siluetei o form~ general~ dreptunghiular~.
Mantaua lung~ pân~ la p~mânt, tivit~ cu blan~,
era rezervat~ \nv~]a]ilor sau b~trânilor;
pantalonii, l~rgu]i, erau lungi pân~ la genunchi.
În picioare, se \nc~l]au ciorapi gro[i [i pantofi
comozi, cu botul lat, decolta]i.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Unele piese (bereta, pantofii etc.) erau
masculine, dar \n ansamblu aspectul era foarte
feminin.
Pe cap, p~rul bogat, l~sat pe umeri, uneori ]inut
\n plas~, accentuând masivitatea siluetei [i
mascând gâtul, era decolorat blond-vene]ian,
ro[cat. Turbanul accentua sfericitatea capului.
Bereta cu medalii [i perle putea fi purtat~
orizontal sau aplecat~ pe spate, \ncadrând
fa]a ca o aureol~.
Pe trup, c~ma[a \ncre]it~ se vedea la decolteul
oval sau p~trat, ca [i la umeri, sau prin fentele
mânecilor. Rochia era t~iat~ \n talie la loc
normal, cu corsajul pe corp, [nuruit.
103
De obicei redus~ la un singur strat, sugera dou~
straturi prin mânecile demontabile, din
materiale [i \n culori contrastante, prinse la
umeri cu [iret [i având uneori crevase. Fusta
larg~ era \ncre]it~ f~r~ pliuri, sus]inut~ de
pantaloni bufan]i lungi pân~ la genunchi.
În picioare se purtau pantofi cu talp~ groas~,
pentru a evita noroiul (\n locul galen]ilor) [i
pentru a contribui la supradimensionarea
staturii. Costumul era \mpodobit cu bijuterii
mari, grele, masive, de forme regulate, mai ales
[iraguri de perle, [i completat cu accesorii ca
blana liber~ la gât, m~nu[ile, evantaiul de pene
[i batista, pe atunci o noutate. Masca, având un
buton ]inut \ntre din]i, ap~ra de razele soarelui
[i de priviri indiscrete.
104
Paolo Veronese, Vila Barbaro, fresc~, 1561, Maser, Treviso
Fotoliu, Italia, secolul al XVI-lea
Costume masculine [i feminine din Rena[terea deplin~, secolul al XVI-lea
Albrecht Dürer, Autoportret,1498, Madrid, Prado
Crevase: Lucas Cranach cel B~trân, Henric cel Pios [iso]ia sa, 1514, Dresda, Staatliche Gemäldegalerie
CCOOSSTTUUMMUULL GGEERRMMAANN ÎÎNN VVRREEMMEEAA RREEFFOORRMMEEII
Ferestruici øi crevase
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În centrul Europei,
lupta \mpotriva orânduirii feudale s-a manifestat
atât pe plan ideologic, \n Reforma ini]iat~ de
Luther, cât [i prin violente antagonisme de clas~,
manifestate \n conflicte armate, ca r~zboiul
]~r~nesc german (1525).
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • În majoritatea provinciilor
Imperiului german, f~râmi]at \n zeci de st~tule]e
feudale, persista stilul gotic adaptat necesit~]ilor
vie]ii or~[ene[ti, doar \n pu]ine centre, ca
Nürenberg sau Augsburg, p~trunzând influen]e
ale Rena[terii italiene. Decorul pitoresc,
asimetric, cu multe detalii, al goticului tardiv
alc~tuia fundalul firesc al costumului.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uummaann~~ •• Spre deosebire de
idealul italian, bazat pe echilibrul armonios al
propor]iilor, dup~ model antic, sugerând for]a
st~pânit~ prin compozi]ii statice, idealul german
apar]inea \nc~ viziunii gotice asupra frumuse]ii,
\n]eleas~ ca expresivitate maxim~, ob]inut~ prin
exager~ri ale formelor, dispropor]ii sau striden]e
coloristice, ca \n pictura lui Grünewald.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Puternicele deosebiri sociale au determinat [i
mari contraste \ntre costumele curtene, bogate
[i preten]ioase, [i cele ale burgheziei
protestante, de o voit~ sobrietate. Costumele
nobililor constituiau o adaptare a modelelor
italiene la viziunea gotic~, exprimat~ prin
agita]ia formelor, \mbuc~t~]ite prin dungi sau
aplica]ii, prin asimetria decorului [i a coloritului
(ciorapi de culori diferite pentru fiecare picior).
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
O categorie special~ a constituit-o
vestimenta]ia armatelor de mercenari imperiali,
a a[a-numi]ilor „Landesknechte“. Se pare c~
lor li s-a datorat lansarea unei mode cu larg
r~sunet \n secolele XVI – XVII, cea a
„crevaselor“ (fente sau cr~p~turi). Pornind de la
cr~parea accidental~, din pricina mânuirii
armelor, a hainelor strâmte de tip gotic
cavaleresc, capturate de elve]ieni de la
burgunzi \n 1476, osta[ii imperiali au trecut la
despicarea sistematic~ a ve[mintelor, mai ales
la \ncheieturi. Dând libertate mi[c~rilor, se
realiza totodat~ [i o ornamentare prin
contrastul de culoare dintre stofa t~iat~ [i
c~ma[a sau dublura de dedesubt. Efectul se
\nscria \n viziunea gotic~ prin vibra]ia
suprafe]elor, fragmentate atât ca form~, cât [i
cromatic, cu o fantezie specific german~.
Solda]ii [i-au scandalizat contemporanii prin
exager~rile lor, spintecându-[i pân~ [i beretele
[i pantofii; \mp~ratul Maximilian le-a dat \ns~
\ncuviin]area, oficializat~ \n 1530. Moda s-a
r~spândit, ajungându-se s~ se produc~ metraje
cu fente \n ]es~tur~ sau arse cu fierul ro[u.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Burghezia protestant~ exterioriza virtu]ile morale
printr-o costuma]ie sobr~, cu croial~ simpl~, din
stof~ neagr~ [i lenjerie alb~.
Silueta sinuoas~ a doamnelor nobile continua
linia supl~ din stilul gotic curtean, trupul
dobândind \ns~ o nou~ robuste]e, specific~
Rena[terii, ca \n portretele lui Cranach.
Aristocra]ia arbora ostentativ podoabe grele de aur,
lan]uri groase [i o mul]ime de inele.
Femeia ideal~ era gospodina, mam~ de familie,
având ca atribute vestimentare caracteristice
boneta \n form~ de scufi]~ (Haube), strângând
p~rul, decolteul decent acoperit cu un guler-
pelerin~ (Goller sau Koller), [or]ul indicând
activitatea menajer~. La brâu atârnau cheile
c~m~rii [i un cu]it \n teac~.
CCoossttuummuull ]]~~rr~~nneesscc •• Mai departe de centrele
modei [i mai s~rac~, ]~r~nimea a p~strat o vreme
mai \ndelungat~ formele [i croielile deceniilor
trecute: hainele scurte pe corp [i ciorapii-pantofi-
pantaloni, ca [i rochiile cu corsaj [nuruit, dup~
cum se vede din desenele [i picturile lui Dürer [i
Cranach. Vechea opinc~ (\nalt~ pân~ la glezne,
cu noji]e legate pe picior) ajunsese, de altfel,
simbolul luptei pentru libertate a ]~ranilor.
În aceast~ epoc~ de r~sturn~ri ale valorilor
statornicite, nici vechile legi costumare nu mai
erau respectate ca alt~dat~. În timpul r~zboiului
]~r~nesc german, r~scula]ii din Langensalza au
pretins dreptul de a purta mantale ro[ii, la fel cu
cavalerii sau \nv~]a]ii. Ajungând la sate, unele
piese vestimentare din Rena[tere, ca gulerul
\ncre]it, s-au p~strat \n multe costume populare
germane, italiene, franceze etc.
106
Tobias Stimmer, Jakob Schwytzer cu so]ia sa Elsbeth, 1564, Basel Kunst Museum
Landesknechte, armur~, costum masculin [i feminin cudungi [i crevase, beret~, mânec~, pantof
CCOOSSTTUUMMUULL SSPPAANNIIOOLL ÎÎNNVVRREEMMEEAA
CCOONNTTRRAARREEFFOORRMMEEII
Palatul mænæstire øi corsetul de fier
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Marele prestigiu
politic al Imperiului spaniol – cuprinzând sub
Carol Quintul Germania, Belgia [i Olanda de azi,
sudul Italiei, ca [i coastele Americii descoperite de
Columb – a impus lumii un ideal de frumuse]e
opus celui al Rena[terii italiene. R~mas~ profund
medieval~, Spania era sediul reac]iunii feudale
catolice \mpotriva culturii umaniste, ini]iind
mi[carea Contrareformei, propagat~ de c~lug~rii
iezui]i [i ap~rat~ de inchizi]ie.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc •• Într-o prim~ etap~, catolicii,
critica]i de reformi[tii-protestan]i pentru luxul
[i fastul lor, au afi[at o sever~ austeritate.
Supunerea \n fa]a autorit~]ii reunite a
regalit~]ii [i Bisericii era sugerat~ de ansamblul
de arhitectur~ al Escorialului, palat-m~n~stire [i
mormânt al regilor Spaniei, cu ziduri de cetate,
dar ad~postind comori de art~.
În \ntreg cadrul vie]ii se \mbina \ndemnul c~tre
ascetism – \n formele simple, plate [i rigide ale
\nc~perilor [i mobilierului, ca [i ale costumului
– cu nevoia de impresionare a vulgului, prin
etalarea bog~]iei, prin \mpodobirea fa]adelor
bisericilor [i palatelor, statuilor, armurilor [i
armelor ca bijuterii de aur [i argint.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uummaann~~ se opunea celui
renascentist prin pre]uirea sufletului [i dispre]ul
pentru trup, mascat de costum, abstractizat prin
geometrizare. În portretul Cavalerului cu mâna
pe piept de El Greco, aten]ia este concentrat~
asupra ochilor, umbri]i, cu privirea arz~toare, ca
odinioar~ \n arta bizantin~. Aceste manifest~ri
artistice au fost \ncadrate \n curentul manierist
din secolul al XVI-lea.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Menit s~ fac~ vizibile deosebirile de rang social,
costumul de curte spaniol continua de fapt
tradi]ia modei cavalere[ti burgunde, plin~
de fast, dar \ntr-o atmosfer~ de severitate
[i gravitate.
Costumul era conceput ca o carapace, aproape la fel
ca o armur~, cuprinzând chiar pl~ci, sârme [i fire
metalice [i determinând o ]inut~ solemn~, inflexibil~.
SSccuullppttuurraall,, trupul era stilizat \n forme
geometrice plate, \ndeosebi triunghiulare.
J.de Toledo [i J.de Herrera, Palatul Escorial, secolul al XVI-lea, Spania
Vargueño (Cabinet cu plac~ de scris), secolul al XVI-lea,Madrid, Muzeul Arheologic
F. de Llano, Infanta Isabela Clara Eugenie, 1584, Madrid, Prado
Siluet~ [i rochii, / corset metalic [i jupon cu sârme, / guler, toc~, umeri
PPiiccttuurraall,, gama cromatic~ era redus~ la lumin~ [i
umbr~: alb, negru, aur.
MMaatteerriiaalleellee folosite contribuiau la sugestia de
dematerializare, m~t~surile lucioase r~sfrân-
gând lumina, ca [i firele de aur [i pietrele
pre]ioase ale podoabelor cusute pe ve[minte.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, bereta era \n~l]at~, devenind toc~, din
catifea cu pana[, sau p~l~rie din m~tase cu bor
\ngust. Figura era modelat~ c~tre triunghi prin
barba tuns~ ascu]it, cioc, completat~ cu must~]i
mici [i p~rul scurt (impus [i de gulerul montant).
Pe trup, c~ma[a nu era vizibil~, gulerul [i
man[etele fiind apretate [i plisate \n forma unor
talere rotunde, rigide, uneori sus]inute cu
sârme. Vesta strâmt~, \nchis~ pân~ la b~rbie,
avea o form~ triunghiular~, dat~ de umerii
corecta]i prin suluri aparente [i de talia \n unghi.
V~tuit~, ajungea aproape la fel de rigid~ ca o
armur~, de unde [i denumirea de „burt~ de
gânsac“; mânecile lungi, strâmte erau uneori
acoperite cu altele despicate. Capa avea forma de
pelerin~ scurt~, din m~tase.
Pantalonii, pân~ deasupra genunchilor, erau
bufan]i, a[a cum s-au p~strat \n costumul popular
olandez. Fiind sus]inu]i de perne cu p~r de cal,
m~tasea de deasupra putea s~ aib~ cr~p~turi sau
s~ fie dispus~ \n benzi sau panglici. Tot de la
armur~ pare s~ fi provenit [i punga suspensor,
v~tuit~, \nlocuit~ curând de unghiul prelungit al
„bur]ii de gânsac“.
În picioare, ciorapii lungi, mai ales negri, sub]iau.
Confec]iona]i de la jum~tatea secolului din tricot
de m~tase, erau piese de lux. Pantofii ascu]i]i erau
ca [i cizmele pentru c~l~rie din piele de Cordoba.
Pumnalul prins la cing~toare era arm~ [i podoab~.
CCOOSSTTUUMMUULL MMIILLIITTAARR
Armura devenind inutil~ prin perfec]ionarea
armelor de foc (ca tunul [i archebuza sau pu[ca
cu amnar), se mai foloseau doar unele piese
metalice ca pieptarul sau coiful \n form~ de
p~l~rie rotund~ (cabasset) sau cu creast~ [i bor
\n nacel~ (morion). Armurile mercenarilor erau
\nnegrite (arse cu ulei de in), ca s~ nu mai
trebuiasc~ s~ fie lustruite. Pentru osta[ii de rând
haina v~tuit~ era singura pav~z~.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Trupul era, de asemenea, stilizat \n forme
geometrice rigide (ca format din dou~
triunghiuri), ve[mintele ascunzând p~rul,
pieptul, [oldurile [i [tergând orice feminitate.
Pe cap, p~rul era strâns [i ridicat, acoperit cu
toc~ mic~. Pe trup, corsajul era drept, rigid,
având în fa]~ o scânduric~ din lemn, filde[,
sidef sau argint (rareori un corset metalic)
turtind pieptul. C~ma[a nu se vedea, decolteul
nefiind permis, iar gulerul [i man[etele erau
apretate [i plisate. Rochia avea corsajul strâmt,
\nchis pân~ la gât, cu talia \n unghi, umerii
v~tui]i, corecta]i de suluri. Fusta era sus]inut~ la
\nceput de un jupon de pânz~ tare, cu p~r de cal,
apoi de cercuri de lemn din vergele (verdugo)
sau din metal. În afara cur]ii, acestea erau
\nlocuite de un sul v~tuit, \nnodat \n fa]~.
Mantoul larg, f~r~ talie, avea mâneci scurte,
bufante sau lungi [i despicate.
Picioarele nu era permis s~ fie v~zute. Când
doamna se a[eza, le ascundea \ntr-o cut~
orizontal~, ca un buzunar prev~zut \n dublura
fustei.
Bijuteriile erau fixate pe rochie, ca nasturi,
colane etc., \n degete se purtau inele mari peste
m~nu[i, iar batista era de dantel~.
108
El Greco, Cavalerul cu mâna pe piept, 1580, Madrid, Prado
Siluet~, armur~, costum de curte, burt~ de gânsac,tiparul corsajului [i al pelerinei, toc~, p~l~rie, pantof, guler
CCOOSSTTUUMMUULL DDIINN ¥¥ÅÅRRIILLEE DDEE JJOOSS,,
ÎÎNN SSEECCOOLLUULL AALL XXVVII--LLEEAA
Dansul flærænesc
St~pânite politic de \ntinsul Imperiu spaniol,
„pe care soarele nu apunea niciodat~“,
fervent catolic, ¥~rile de Jos, restrânse ca
\ntindere [i popula]ie, aveau o or~[enime
harnic~ [i bogat~, mai ales protestant~.
Tablourile lui Pieter Bruegel cel B~trân redau
crâncena opozi]ie dintre st~pânitori [i supu[i,
surprinzând primele semne ale conflictului
care avea s~ izbucneasc~. Dar comunic~ [i
mesajul de speran]~ [i \mb~rb~tare al
artistului, \ndemnul s~u de a tr~i via]a cu
bucurie. ¥~ranii [i or~[enii, mul]i [i m~run]i,
care populeaz~ tablourile sale, sunt
prezenta]i realist, neidealiza]i, dar plini de
vitalitate. E uimitoare precizia cu care Bruegel
\nf~]i[eaz~ ve[mintele, indicând cus~turile [i
materialele ca un profesionist \n ale
croitoriei. Spre deosebire de aristocra]ii
spanioli cu siluete sobre, la fel de rigide \n
armur~ ca [i \n costumul civil, neerlandezii,
cu trupuri zdravene, se mi[cau liber \n haine
comode, \n culori vii.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC subliniaz~ [i el
func]ionalitatea, prin adaptarea [i prelucrarea
tradi]iilor gotice locale, potrivite noilor mode
ale Rena[terii.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN prezint~ varia]ii pe tema
gospodinei burgheze, cu coaf~, c~ma[~ [i [or]
din pânz~ alb~ scrobit~.
109
Bonete din picturile lui Bruegel
Pieter Bruegel cel B~trân, Dans sub spânzur~toare,1568, Darmstadt, Hessisches Landesmuseum
Pieter Bruegel cel B~trân, Dans la nunt~, afar~, detaliu, 1566, Detroit, Institute of Art.
Pieter Bruegel cel B~trân, Dans ]~r~nesc,1568, Viena, Kunsthistorisches Museum
111
CCOOSSTTUUMMUULL FFRRAANNCCEEZZ ÎÎNN VVRREEMMEEAA RREENNAAßßTTEERRIIII
Fafla în formæ de inimæ
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În Fran]a, devastat~
\n secolul al XV-lea de R~zboiul de 100 de ani,
Rena[terea a ap~rut ca un fenomen mai tardiv,
\n secolul al XVI-lea, folosind experien]a Italiei,
cunoscut~ direct prin campaniile militare din
peninsul~, iar produc]ia artistic~ s-a concentrat
\n jurul cur]ii regale.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • În statul francez, \n care
regalitatea \[i continua opera de centralizare,
s-au construit \ndeosebi palate (castelele de pe
râul Loara, palatele de la Fontainebleau [i
Luvru), \n care tradi]ia artei medievale na]ionale
franceze s-a \mbinat cu unele sugestii italiene
antichizante. În compara]ie cu stilul Rena[terii
italiene, cel francez se deosebea printr-o
\mpodobire mai bogat~, cerut~ de via]a de la
curte, cu sculpturi figurative, reliefuri m~runte
ca o dantel~ pe fa]ade ca [i pe mobilier,
ceramic~ etc., corespunzând \nc~ gustului gotic
de ornamentare vibrat~ a suprafe]elor.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee era cel al Rena[terii
italiene, cunoscut \n nordul Alpilor prin lucr~rile
arti[tilor manieri[ti, grefat pe cel tradi]ional,
gotic. Nudurile din picturile [i sculpturile [colii
de la Fontainebleau puneau \n valoare nu
robuste]ea, ci elegan]a [i gra]ia, prin alungirea
trupului [i sub]ierea \ncheieturilor (Diana,
atribuit~ lui Jean Goujon, nimfele pictate de
François Clouet).
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Costuma]ia cur]ii franceze tr~da oscila]ia acesteia
\ntre reprezentarea rangurilor \nalte prin
costumul de tip spaniol aristocratic [i exprimarea
liber~ a vitalit~]ii sugerat~ de moda italian~ a
Rena[terii. Crusta rece a m~t~surilor [i
podoabelor de pre] l~sa s~ se vad~ totu[i ceva din
trupul viu – gâtul [i decolteul, iar mersul femeilor
era mai degajat, f~r~ a ascunde pantofii.
SSccuullppttuurraall,, trupul era modelat ca [i \n Italia, \n
volume largi, regulate, cu contur rotunjit,
gra]ios, dar cu suprafe]e mai rigide, sus]inute,
la fel ca \n Spania, de corset [i de sârme.
PPiiccttuurraall,, costumele erau ceva mai colorate decât \n
Spania, cu tonuri deschise, de floare.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau de obicei m~t~suri [i
catifele italiene.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Erau evitate exager~rile spaniole, pantalonii
nu erau sus]inu]i pe perne, ci erau sau foarte
scur]i sau lungi pân~ la genunchi [i strâm]i
pe picior.
Castelul Chambord, secolul al XVI-lea,Valea Loarei, Fran]a
Mobil~ francez~, secolul al XVI-lea, Paris, Luvru Jean Clouet, Regele Carol al IX-lea, 1565, Paris, Luvru
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Fa]a femeilor avea form~ de inim~, conturat~
de rulourile p~rului \mbinate \n unghi pe frunte
sau de scufia mulat~ \n acela[i chip. Mi[carea
era reluat~ de gulerul \nalt, apretat, ridicat la
spate \n jurul decolteului, [i apoi de fusta
sus]inut~ pe [olduri de un cerc de sârm~ \n
form~ de roat~.
Jean Clouet, Regele Francisc I, cca. 1528, Paris, Luvru
Corneille de Lyon, Gabrielle de Rochechouart, cca. 1574, Muzeul Condé, Chantilly
Costume franceze din secolul al XVI-lea
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN AANNGGLLIIAA SSEECCOOLLUULLUUII AALL XXVVII--LLEEAA
Broderii elisabetane
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Prosper~ [i puternic~,
Anglia s-a impus pe plan politic mai ales c~tre
sfâr[itul secolului, \n vremea reginei Elisabeta l-a,
prin victoriile asupra Spaniei, str~lucind [i \n
domeniul literar prin opera lui Shakespeare.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Relativ izolat~ de continent,
Anglia [i-a manifestat spiritul practic, primind
pu]ine sugestii str~ine pentru realizarea
l~ca[urilor de cult anglicane, a castelelor
nobiliare sau a locuin]elor or~[ene[ti. Pornind
de la miniaturile manuscriselor, s-au dezvoltat
atât portretul – cu Holbein, Hilliard –, cât [i
broderia, alc~tuind principala podoab~ a
interioarelor [i a costumelor.
IIddeeaalluull uummaann,, \ntrupat de reprezentan]ii unei
regalit~]i autoritare, ca Henric al VIII-lea sau
Elisabeta I-a, purta pecetea unor caractere
dârze [i reci, distan]area social~ fiind subliniat~
prin ve[mintele-bijuterii. Acceptând moda
european~ \n forma ei curtean~, dar laic~, a
interpret~rii franceze, aristocra]ia englez~
punea mai pu]in pre] pe armonia formelor,
ajungând la dispropor]ii [i supradimension~ri.
În costumul masculin pantalonii erau atât de
bufan]i, \ncât au trebuit l~rgite fotoliile \n
Parlament, iar \n costumul feminin gulerul de
dantel~ scrobit~ era enorm, ca [i fusta pe
schelet \n form~ de roat~. Talia, \n unghi, era
alungit~ nefiresc, f~când s~ par~ picioarele
scurte. În cazul portretelor reginei Elisabeta acest
efect ar putea fi dat de pozi]ia ei, de fapt a[ezat~
pe un scaun \nalt, disimulat sub fust~, dar
114
N. Hilliard, Portret, miniatur~, 1572, Londra, Victoria and Albert Museum
Armura ducelui de Cumberland, Greenwich, cca.1590, N. Y. Muzeul Metropolitan
H. Eworth dup~ H. Holbein cel Tân~r, Regele Henric al VIII-lea,
1539, Devonshire, col. Chatsworth
Robert Smythson, Wollaton, secolul al XVI-lea, Anglia
N. Hilliard, Tân~rul între trandafiri, miniatur~, 1588, Londra, Victoria and Albert Museum
Anonim, Regina Elisabeta I, secolul al XVI-lea, Hardwich Hall, Derbyshire
p~rând \n picioare, pentru a-i obliga pe curteni s~
nu ia loc [i s~ scurteze audien]ele.
În locul catifelelor [i m~t~surilor italiene sau
spaniole, cu motive ]esute, \n Anglia se foloseau
pentru rochii, haine, bonete sau m~nu[i broderii
de mân~ cu motive figurative inspirate din
miniaturile de manuscrise, cu flori, p~s~ri, gâze [i
alte viet~]i, pres~rate f~r~ simetrie sau repeti]ie,
cu varietatea [i pitorescul ornamentelor gotice.
Un rol \nsemnat \l jucau [i \nsemnele heraldice
purtate ca bijuterii, de la ordinul Jartierei (\n
colan [i la picior) la \nsemnele diferitelor
confrerii, brodate pe mânec~ sub um~r.
115
Broderii [i bijuterii. Anonim, Regina Elisabeta I, secolul al XVI-lea, Hardwich Hall, Derbyshire
Flori în pår [i dantele: N. Hilliard, Sir Walter Raleigh,
1616, Londra, Victoria and Albert Museum
CCOOSSTTUUMMUULL RROOMMÂÂNNEESSCCÎÎNN SSEECCOOLLEELLEE XXVV--XXVVll
Caftanele ctitorilor
¥~rile Române rezistau presiunii turcilor datorit~
vitejiei unor domnitori ca ßtefan cel Mare [i
Vlad ¥epe[.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc se \mbog~]ea cu monumente
str~lucite, ca bisericile moldovene cl~dite dup~
victorii de ßtefan cel Mare [i \mpodobite de Petru
Rare[ cu picturi exterioare, pe când \n Muntenia,
Neagoe Basarab supraveghea ridicarea de c~tre
Me[terul Manole a bisericii m~n~stirii Curtea de
Arge[, sculptat~ ca o dantel~ \n piatr~.
IIddeeaalluull uummaann care se desprinde din
documentele iconografice, [i \n primul rând din
portretele votive, pare a avea drept calit~]i
principale echilibrul \ntregii fiin]e [i demnitatea.
Me[terii picturilor murale, ai miniaturilor [i
broderiilor care p~streaz~ efigiile celor din
trecut, le-au dat staturi nu prea \nalte [i le-au
cuprins chipurile \n contururi rotunjite,
\nf~]i[ându-i \n atitudini calme [i re]inute.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Pentru ceremonii, domnitorii [i boierii \mbr~cau
tradi]ionala mantie bizantin~, \n restul timpului
costume europene, iar \n lupte armuri, pe când
]~ranii \[i p~strau portul.
Costuma]ia curtean~ era lipsit~ de ostenta]ie
chiar \n aspectele ei cele mai luxoase, f~r~
supradimension~rile pe vertical~ urm~rite de
aristocra]ia apusean~ (prin alungirea exagerat~ a
bonetelor, trenelor sau vârfurilor de la pantofi) [i
f~r~ amplific~rile de volume realizate prin v~tuiri
sau suprapuneri de straturi (ca \n costumul
turcesc, cu turban [i [alvari baloniformi).
SSccuullppttuurraall,, ve[mintele se a[terneau pe trup
\n suprafe]e netede, lini[tite, respectând
propor]iile fire[ti [i \nv~luind decent formele.
PPiiccttuurraall,, acordurile cromatice erau restrânse la
câteva culori, de obicei calde, evitând
striden]ele. Compozi]ia era bazat~ pe un ritm
regulat, decorul alternând cu pauze, f~r~
oroarea de vid oriental~.
MMaatteerriiaalleellee pentru ve[mintele de curte erau
m~t~suri [i catifele scumpe italiene sau turce[ti,
ca [i stofe flamande, germane, cehe, bl~nuri
moscovite, turce[ti sau ungure[ti aduse de
negustorii genovezi, lioveni, sibieni sau
bra[oveni, pe când poporul de rând \[i
producea \n cas~ pânzeturile sau stofele
necesare. În croial~, structura era eviden]iat~ \n
toate cazurile, cus~turile fiind subliniate prin
tivuri sau broderii.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Costumul de \ncoronare era solemn, rigid [i
somptuos. În via]a zilnic~ se impunea concep]ia
burgheziei europene din epoca Rena[terii asupra
frumuse]ii, mai potrivit~ vie]ii practice, subliniind
vigoarea trupeasc~ prin haine largi, comode.
118
Jean Fouquet, Regele Carol al VII-lea cu p~l~rie coroan~, cca. 1444, Paris, Luvru
Alexandru cel Bun cu acela[i tip de p~l~rie coroan~, 1429, broderia epitrahilului de la Staraia Ladoga
Biserica mån~stirii Moldovi]a, secolul al XV-lea
La \nceputul secolului al XV-lea moda
burgund~ \[i mai p~stra prestigiul, dovad~
turbanele boierilor moldoveni reprezenta]i pe
ferec~tura raclei Sfântului Ioan cel Nou de la
Suceava, amintind pe cele din portretele lui
Van Eyck. La sfâr[itul secolului erau \mbr~cate
curent ve[minte \n stil italienesc, \ncepând cu
p~l~ria cu bor (cu care este reprezentat
Arnolfini). Domnitorul Moldovei, Alexandru
cel Bun (1400 - 1432), apare pe un epitrahil
(de la Staraia Ladoga) purtând pe cap o astfel
de p~l~rie, brodat~ cu coroan~, asem~n~toare
cu aceea a regelui Fran]ei, Carol al Vll-lea,
portretizat de Jean Fouquet \n 1444. ßtefan cel
Mare era \nf~]i[at \n miniatura evangheliarului
de la Humor \nve[mântat ca [i florentinii picta]i
de Uccello sau Mantegna, \mbr~cat \ntr-un
ansamblu din catifea vi[inie vene]ian~, cu haina
scurt~, de bie, f~r~ mâneci, larg r~scroit~ [i
bordisit~ cu blan~ alb~. Bundele portului
sucevean, tivite cu blan~, reiau croieli [i
ornamente din costumul italian al Rena[terii
timpurii. În lupte, comandan]ii purtau armuri,
pe când osta[ii erau ap~ra]i doar de c~m~[i de
zale sau pieptare de piele cu pl~ci metalice,
ceea ce le permitea mi[c~ri rapide. Armurile
comandan]ilor de o[ti erau cizelate ca bijuterii,
formate dup~ mod~, \n secolul al XV-lea sub]iri,
cu vârfuri ascu]ite la casc~ [i la pantofi, \n
secolul al XVl-lea cu pieptul mai bombat,
poalele evazate, pantofii cu botul lat (Despot
Vod~ pe moneda din 1562).
În lupte, osta[ii români, ca [i cei polonezi,
maghiari sau turci, aveau obiceiul s~-[i prind~
aripi, luând \nf~]i[area unor p~s~ri fantastice,
dup~ cum relateaz~ [i cronicarul Miron Costin \n
Letopise]ul ¥~rii Moldovei: „Mul]i \[i pun aripi
tocmite din pene de vultur sau de alte p~s~ri
mari“. Grosul armatei era \ns~ format din ]~rani
\n portul lor obi[nuit, ap~rându-se de loviturile
vr~jma[ilor doar prin haine v~tuite „de in,
umplute cu bumbac \n grosime de 3 – 4 degete,
mai ales \n partea umerilor [i pân~ la coate, cu
cus~turi [i i]e dese, tot \n distan]~ de un deget [i
jum~tate, pe care sabia nu o putea p~trunde“,
dup~ cum relateaz~ episcopul Verancius (Al.
Alexianu, op. cit. p.133 ).
La \ncheierea secolului, Mihai Viteazul, unind
cele trei ¥~ri Române, a [tiut s~ foloseasc~ cu
pricepere mijloacele de reprezentare ale
costumului, \n sus]inerea rolului s~u politic.
Proclamând independen]a ]~rii sale fa]~ de
turci, el a arborat semnificativ costumul de
tip apusean, cu[ma cu pana[, tunica scurt~
[i cizmele, ad~ugând uneori [i plato[a,
119
Bund~ moldoveneasc~, secolul al XIX-lea, Bucure[ti, Muzeul Satului
ßtefan cel Mare, miniatur~, Evangheliarul de la Humor, 1473, Mån~stirea Putna
R~stignirea, broderie (1500). Detaliu reprezentând
portretul lui ßtefan cel Mare în costum de încoronare
accentuând aspectul militar (ca \n pictura lui
Frans Francken al II-lea).
Pentru a marca momentul solemn al unirii
printr-o imagine vizual~ de neuitat, el a \n]eles
s~ apar~ la ceremonia \ncoron~rii ca un erou cu
\nf~]i[are simbolic~, \nve[mântat tot numai \n
alb, pe un cal alb.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Un costum de o deosebit~ originalitate [i
frumuse]e era cel al Doamnelor din ¥ara
Româneasc~, \n secolul al XVI-lea, cum era cel
al Despinei Mili]a [i al fiicei sale Ruxandra,
reprezentate \n picturile bisericii episcopale de
la Curtea de Arge[.
Pe cap, peste p~rul prins \n plas~ din fir de aur
[i acoperit de un v~l, era a[ezat~ coroana
bogat~, de care atârnau lungi pandelocuri cu
ciucuri de aur [i pietre pre]ioase.
Pe trup, din c~ma[a de m~tase ro[ie se vedea doar
gulerul mic. Ea era acoperit~ de o bluz~ brodat~ \n
p~trate pe piept [i cu râuri pe mânecile foarte largi,
strânse \n man[ete. Corsajul rochiei, ca un
pieptar f~r~ mâneci, tivit cu galon, atârna liber
sub cing~toarea strâns~ \n talie, peste fusta din
]es~tur~ de lân~ plisat~.
Pe umeri, caftanul din m~tase sau catifea,
\mbl~nit, cu mâneci lungi, despicate avea g~ici
din galon [i mul]i nasturi \n fa]~ [i la fentele
mânecilor.
Influen]a costumului spaniol a p~truns doar \n
unele detalii, ve[mintele r~mânând \n general
ample, cu forme moi. Toca a devenit c~ciul~ cu
pana[, gulerul era doar plisat, dar nu scrobit,
c~zând moale peste hain~.
Sub aceea[i influen]~, caftanul era deseori
\nlocuit de mantaua cu mâneci scurte, conte[ul,
devenit ve[mânt de \ncoronare.
Din lumea germanic~ venea moda lan]urilor
lungi [i groase din aur, amintind pe cele din
picturile lui Cranach.
Biserica episcopal~, Curtea de Arge[, secolul al XVI-lea
Dobromir din Târgovi[te, Doamna Ruxandra,secolul al XVI-lea, biserica episcopal~, Curtea de Arge[
Costum popular din Arge[, secolul al XIX-lea, Bucure[ti, Muzeul Satului
CCOOSSTTUUMMUULL DDIINNAAMMEERRIICCAA
PPRREECCOOLLUUMMBBIIAANNÅÅ
Øarpele cu pene
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În regiunile
mexicane [i peruviene s-au succedat din mileniul
al II-lea \.Hr. numeroase civiliza]ii, culminând, \n
vremea debarc~rii lui Columb, cu cele ale
aztecilor \n nord [i inca[ilor \n sud. Din aceste
imperii agrare, bazate pe cultura porumbului, au
r~mas construc]ii din piatr~, obiecte de
orfevr~rie din aur [i cupru. Dup~ cucerirea
spaniol~, elemente caracteristice ale civiliza]iei
autohtone precolumbiene au reap~rut mai târziu
\n diferite sectoare ale artei [i culturii.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Pe dealurile [i mun]ii \mp~duri]i
ai Americii Centrale se ridicau uria[e temple din
piatr~, cu forme regulate ca [i piramidele
egiptene, [i palate \mpodobite cu reliefuri, statui
cioplite sau picturi reprezentând divinit~]i, ca
zeul-[arpe. Motivul ornamental principal era
zigzagul \n scar~, simbolizând [arpele cu pene,
p~strat [i azi \n costumul popular.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee al popula]iilor r~zboinice,
121
Piramida din Chichen Itza, Yucatan, Mexic Statuet~, civiliza]ia Tajin, Mexico,colec]ia Universit~]ii
Urn~ funerar~ din teracot~ cu reprezentare uman~.Oaxaca, Mexic, colec]ie particular~
ca aztecii, era dominat de for]~ [i cruzime,
exprimate [i de tr~s~turile distinctive ale
fizionomiei localnicilor, cu pleoape bombate [i
nas proeminent. R~zboinicii \ncercau s~ semene
cu mari p~s~ri divine, \mpodobindu-se cu penaje.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Vestimenta]ia marca deosebirile dintre cei care
locuiau \n palate de piatr~ [i cei din colibe de
lemn. Pentru impresionarea supu[ilor,
st~pânitorii etalau un lux orbitor. Obiceiul cerea
ca aristocra]ii s~ \mbrace o singur~ dat~ aceea[i
hain~, pe când poporul m~runt se mul]umea cu
o bucat~ de ]es~tur~ aruncat~ pe umeri.
SSccuullppttuurraall,, supradimensionarea era asigurat~ de
coroane de pene [i pelerine lungi [i largi. Într-o
m~sur~ mai redus~, [i silueta oamenilor din
popor era l~]it~ de „poncho“ sau „sarape“
a[ezat pe umeri.
PPiiccttuurraall,, \mbr~c~mintea era foarte viu colorat~
cu vopsele vegetale (brun, din licheni), minerale
(albastru de cupru) sau animale (purpuriu, din
melci) [i \mpodobit~ cu motive geometrice
]esute sau pictate \n tonuri contrastante.
MMaatteerriiaalleellee erau [i ele un mijloc de diferen]iere a
st~rilor: ]~ranii foloseau ]es~turi din bumbac sau
fibre de agave \n nord, din lân~ de lama \n sud,
lucrate la r~zboi \ngust, \n fâ[ii prinse una de
alta, pe când mantiile de gal~ ale aristocra]iei
erau alc~tuite din pene multicolore de p~s~ri
rare, cusute cu migal~, [i cu podoabe din aur.
CCoossttuummuull aarriissttooccrraatt ddee cceerreemmoonniiee era somptuos.
Pe cap, tiara de forme foarte variate, cu aplice de
metal, pene, pietre pre]ioase, d~dea purt~torului
un aspect fantastic.
Trupul era \nv~luit \ntr-o manta din pene colo-
rate. Un conchistador spaniol descria: „o hain~
din pene ro[ii \mpodobit~ cu motive din pene
mici \n multe culori, cu un franj din pene mari
montate pe pânz~, m~turând podeaua“.
Pentru aceste ve[minte erau crescute \n
captivitate pas~rea-paradisului [i alte specii,
iar penele erau cusute ca un mozaic, timp de
ani de zile, de c~tre me[teri speciali[ti, locuind
\ntr-un cartier separat din capitala aztec~.
Podoabele pentru frunte, urechi, nas erau
bijuterii din aur, cu cristal de roc~ sau jad, de o
splendoare [i o fantezie \nc~ ne\ntâlnite de
europeni. V~zând o colec]ie de podoabe aduse
de cor~bieri, pictorul Albrecht Dürer scria:
„nimic nu mi-a bucurat \ntr-atât inima ca
uimitoarele obiecte de art~ din aceste p~mânturi
\ndep~rtate“.
CCoossttuummuull pprreeoo]]eesscc Pentru ceremoniile cerând
sacrificii umane, \n care celui care era trimis la zei
i se scotea inima pe viu, preotul \mbr~ca pielea
unei victime anterioare, ca pe un maiou colant,
[nuruit la spate, [i având pe piept cus~tura
inciziei, iar pe fa]~ purta chipul victimei ca pe o
masc~, legat~ la spate, [i \n p~rul uns cu sânge
\[i \nfigea flori.
Oamenii de rând aveau o \mbr~c~minte redus~,
potrivit~ pentru munc~: b~rba]ii lucrau la câmp
doar cu un [tergar \nnodat peste [ale, cu cap~tul
atârnând \n fa]~ ca un [enti egiptean,
acoperindu-[i trupul, de frig, cu o pelerin~ dintr-
o bucat~ de ]es~tur~ de form~ dreptunghiular~
sau rotunjit~, cu un orificiu pentru cap, acela[i
„poncho“ purtat [i mai târziu de localnici [i
cunoscut \n zilele noastre pe tot globul. Femeile
\mbr~cau poncho peste una sau mai multe fuste.
În picioare to]i purtau sandale.
Costume din America precolumbian~, [or], fust~,poncho cu fust~. / Diferite forme de poncho / Zei]a P~mântului încununat~ cu [erpi, ornament [erpuit[i bonetå cu pene zapotece.
Preot aztec purtând pielea unui sacrificat, Mexico, col. Solomon Hale
123
Evantai din pene de papagal [i colibri, Cultura Aztec~ -Mexica (1500), Muzeul Na]ional de Antropologie, Mexico
Costume populare cu sarape, Zapoteca, Statul Oaxaca
B~rbat cu p~l~rie, insula Jaina, statul Campeche, 1400?,Cultura Maya, Muzeul Na]ional de Antropologie, Mexico
Anthonis van Dyck, Carol I la vân~toare,cca.1635, Paris, Luvru
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN SSEECCOOLLUULLAALL XXVVIIII--LLEEAA
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN CCAADDRRUULLSSTTIILLUULLUUII BBAARROOCC
Ziduri ondulate øi mantii fluturânde
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În ]~rile apar]inând
blocului feudal catolic – Spania, Italia, Flandra
etc. – prestigiul capetelor \ncoronate, ca [i cel al
aristocra]iei, era sus]inut prin desf~[urarea unui
lux inaccesibil poporului de rând [i printr-o art~
m~rea]~ [i ira]ional~, \n care omul ap~rea
cople[it de for]ele de nest~pânit ale Divinit~]ii.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc •• Arhitectura ca un decor de
teatru creat~ de Borromini, sculptura plin~ de
patos a lui Bernini, ca [i pictura lui Rubens
urm~reau impresionarea privitorilor prin efecte
spectaculoase de mi[care, forme [i culori
nea[teptate, baroce. În mobilier,
supradimensionat la scara interioarelor, lemnul
parc~ redevenea plant~ vie, cu crengi [i frunze,
dar pref~cut, ca prin minune, \n aur.
Forma dominant~ era cea a valului m~rii, a
fl~c~rii sau a crengii care cre[te în S cu volute
inegale. Acesta se reg~se[te în curbele siluetelor
supradimensionate, în buclele coafurilor ca [i în
detaliile broderiilor de mân~ [i a dantelelor.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee era cel al unei fiin]e
superioare prin har divin, distante [i inaccesibile.
SSccuullppttuurraall,, nobilimea se distingea de vulg prin
m~rimea nefireasc~ a siluetei realizat~ prin
costum (bonete \n~l]ate cu pana[, corsaj cu
baghet~ rigid~, fuste cu cercuri pe sârm~ etc.),
a c~rui incomoditate proclama privilegiul de a
nu munci.
PPiiccttuurraall,, culorile erau rafinate.
MMaatteerriiaalleellee bogate erau ]esute cu fir,
împodobite cu dantele [i bijuterii.
Aspectul cel mai somptuos era atins de ]inuta
feminin~ de curte. În picturile lui Velazquez
infantele par cople[ite de carapacea imens~ a
perucilor [i a rochiilor rigide \n form~ de
clopot, din m~t~suri [i catifele scumpe.
ßi la celelalte cur]i europene se \mbr~cau costume
de tip spaniol, de o bog~]ie imens~, brodate cu
perle [i pietre pre]ioase. Endymion Porter,
diplomat englez la Madrid, purta ca panglic~ la
p~l~rie colierul de diamante al so]iei sale.
Costumul b~rb~tesc european a suferit \ns~ \n
mare m~sur~ influen]a modei burgheze,
determinat~ de Olanda, dar interpretat~ în
materiale pre]ioase, care schimb~ aspectul.
126
P. van Hees, Biserica St. Michel din Louvain, secolul al XVII-lea, Flandra
Diego Velazquez, Infanta Margareta, (detaliu), 1660, Madrid, Prado
P.P.Rubens, Autoportret cu Isabella Brant, 1609-1610, München, Alte Pinakothek
127
Diego Velazquez, Meninele, (detaliu), 1656, Madrid, Prado
CCOOSSTTUUMMUULL BBUURRGGHHEEZZ OOLLAANNDDEEZZ ÎÎNN SSEECCOOLLUULL
AALL XXVVIIII--LLEEAA
Case curate øi gulere scrobite
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În prima jum~tate a
secolului al XVII-lea, \n vâltoarea conflictelor
na]ionale, sociale [i religioase care au agitat
Europa, provinciile de nord ale ¥~rilor de Jos
(viitoarea Oland~), s-au proclamat prima
republic~ burghez~, ajungând cea mai mare
putere maritim~ [i financiar~ a continentului. În
aceast~ epoc~ de r~zboaie, precum cel de 30
ani, a crescut importan]a militarilor, care s-au
ridicat pe scara social~ prin merite ost~[e[ti,
tulburând rigida stratificare feudal~ [i
determinând o relativ~ democratizare, vizibil~ [i
\n moravuri [i \n costum.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc •• În Olanda burghez~ s-a
dezvoltat o art~ pe drept numit~ antibaroc~. În
casele mici de ora[, din c~r~mid~ [i piatr~, cu
forme simple, geometric regulate, a[a cum apar
în tablourile lui Vermeer de Delft [i Pieter de
Hooch, \n interioarele sobre, practice, curate,
atât pere]ii, cât [i mobilierul sau tablourile aveau
contururi drepte, compozi]ii ordonate, opuse
fanteziei spectaculare a barocului.
Scaunele cu sp~tar scund, din lemn lucrat la
strung, \n culoarea natural~, ca [i mesele sau
dulapurile de rufe, cu suprafe]e plane cu
motive \ncrustate, ofereau solu]ii noi,
func]ionale. Evitând modelele baroce ale
fo[tilor opresori spanioli, Olanda se deschidea
\n schimb influen]elor extrem-orientale aduse
de \ndr~zne]ii ei cor~bieri (vizibile, de pild~, \n
ceramica de Delft).
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uman~ era cel al
burgheziei [i \n primul rând al militarilor, ca
muschetarii imortaliza]i de A. Dumas. Era din
nou apreciat corpul cu formele lui fire[ti, ca [i
via]a terestr~, bel[ugul [i confortul, iar
costumului i se cerea s~ fie comod, practic,
potrivit unui om obi[nuit, activ.
Jan Vermeer van Delft, Strad~ din Delft, 1658,Amsterdam, Rijksmuseum
Frans Hals, Willem van Heythuysen, cca 1637,Bruxelles, Musees Royaux des Beaux Arts
Atelierul lui Daniel Mytens, Henry Rich, 1640, Londra, National Portrait Gallery
Silueta masculin~, haina, pelerina, jacheta larg~, tiparul jachetei largi pe cel al pelerinei, tiparul hainei,
guler, m~nu[i, p~l~rie, pantof, cizm~
Vermeer van Delft, Paharul cu vin, 1660, Berlin, Gemäldegalerie
129
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
A disp~rut aspectul de carapace al
\mbr~c~mintei spaniole, ob]inut prin v~tuiri sau
carcas~ rigid~, hainele revenind la propor]ii
naturale, adaptate trupului voinic al omului
matur, pântecos (ca eroii portretelor lui Frans
Hals). Trebuie remarcat~ descheierea nasturilor
de pe burt~, ca un gest de frond~, plebeu.
SSccuullppttuurraall, costumul punea \n valoare volume
puternice „de butoia[”, linia determinant~ a
conturului era curba larg~, \nlocuind linia rigid~
[i formele geometrice, seci ale costumului
spaniol.
PPiiccttuurraall, coloritul era ceva mai viu [i mai variat
(\n compara]ie cu cel de o gravitate auster~ al
costumului spaniol) [i a[ezat \n pete mari.
Burghezia olandez~ protestant~ impunea la
\nceputul secolului o ]inut~ sobr~, mai ales prin
negrul stofelor de lân~ [i albul pânzei scrobite,
adoptând \ns~, cu timpul, mai ales sub
influen]a armurilor, culori metalice, grizate,
brune, verzui, alb~strii.
Ca mmaatteerriiaallee erau preferate ]es~turile u[oare
din lân~ sau tafta \n culori uni, f~r~ modele care
s~ fragmenteze suprafe]ele, pânz~ alb~,
scrobit~ [i dantelele solide locale.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Silueta masculin~ domina, influen]ând-o pe cea
feminin~. Nu exista \nc~ uniforma obligatorie
(doar unele regimente o impuseser~ par]ial), [i
armatele, formate mai ales din voluntari or~[eni
[i ]~rani, \[i p~strau \n r~zboi portul civil.
Evolu]ia armamentului f~când inutil~ armura,
aceasta a disp~rut treptat, p~strându-se o
vreme pieptarul, apoi doar coiful [i gulerul, ca
\nsemne ofi]ere[ti.
Costumul militarilor de tip olandez tr~da, pe
lâng~ pl~cerea confortului [i aprecierea
bun~st~rii, [i dorin]a – etern militar~ – de
\mpodobire ostentativ~. Silueta aducea v~dit cu
cea a unui coco[ pintenat, prin penele p~l~riei [i
e[arfele fluturânde, dantelele aglomerate la
guler, man[ete [i ciorapii r~sfrân]i peste cizme.
Pe cap, p~l~ria moale, cu bor mare, adaptare a
p~l~riei ]~r~ne[ti, proclama fraternizarea din
timpul luptelor de independen]~. Ea se putea
fasona dup~ voie, potrivit personalit~]ii, fanteziei,
dar [i dispozi]iei suflete[ti de moment a
purt~torului (de aceea era numit~ „respondent“)
[i era \mpodobit~ cu pene de stru]. P~rul se purta
130
Pieter de Hooch, Dulapul de haine, 1663,Amsterdam, Rijksmuseum
Silueta feminin~, dou~ rochii, rochie cu fusta înbuzunare, coafur~, p~l~rie, bonet~,
bonet~-guler, guler-bonet~ cu sârme, boneta pe coc
lung pân~ la um~r, zburlit. Barbi[onul [i must~]ile
ascu]ite completau aspectul caracteristic.
Pe trup, c~ma[a era par]ial vizibil~ \n [li]urile
mânecilor, la guler [i man[ete. La \nceput,
gulerul \ncre]it, spaniol, era purtat nescrobit (ca
\n Lec]ia de anatomie a doctorului Tulp, de
Rembrandt), pân~ c~tre 1630, când s-a
generalizat gulerul drept, lat, cu dantele (ca \n
Autoportretul lui Rubens cu Isabella Brant).
Vesta – la \nceput f~r~, apoi cu mâneci – era
piesa principal~, croit~ pe corp, cu talia ridicat~,
cu poale largi (\ntâi din fâ[ii, apoi compacte), cu
nasturii \nchi[i doar pe piept, descheia]i pe
pântece, uneori cu mâneci largi [i [li]uri. În talie
ap~reau deseori un [ir de funde ca ni[te rozete
ornamentale, care ini]ial sus]ineau pantalonii,
când poalele erau fâ[ii. Jacheta, o hain~ lung~
de trei sferturi cu mâneci lungi, cu guler mare,
\nchis~ cu nasturi mul]i, se purta uneori drapat~
fantezist pe umeri, asemeni capei spaniole.
Pantalonii, f~r~ perne, bufan]i flasc, \ngusta]i
treptat \n jos, erau lega]i sub genunchi cu
benti]e [i rozete.
În picioare se purtau ciorapi de m~tase [i
pantofi montan]i cu rozete, sau cizme cu toc
[i pinteni, sub care se \mbr~cau ciorapi de
pânz~ sau jambiere tubulare (canons), cu
margini de dantel~ r~sfrânte peste cizme.
¥inuta era completat~ de sabia atârnat~ la
cing~toare, gata s~ fie oricând mânuit~ cu
virtuozitate \n spectaculoasele dueluri.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Tipul de frumuse]e preferat era cel al femeii
robuste, coapte, pline. Sub influen]a moralei
burgheziei protestante, costumul punea \n
valoare virtu]ile gospodinei prin atributele
caracteristice: boneta strângând p~rul, e[arfa-
pelerin~ acoperind decolteul, [or]ul indicând
activitatea domestic~.
Pe cap, p~rul, de culoare \ntunecat~, era tras pe
spate, aplatizat pe cre[tet, l~sând fruntea
degajat~, [i adunat pe spate \n coc ridicat,
c~zând liber doar pe l~turi. Boneta din pânz~
scrobit~, sus]inut~ de fire de metal, p~strat~ \n
costumul na]ional olandez, era \nlocuit~ uneori
de p~l~ria cu pene, b~rb~teasc~.
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler [i la
man[ete, gulerul era fie b~rb~tesc, cu sau din
dantel~ (\n 1632, principele german Gustav
Adolf, la un bal la Augsburg, [i-a d~ruit gulerul
frumoasei Jacobine Lauber), fie ca o pelerin~
plat~ din pânz~ transparent~ (ca \n Portretul de
femeie de Rembrandt, de la Muzeul Na]ional
de art~ din Bucure[ti). Rochia avea mâneci trei
sferturi, umflate, cu umeri c~zu]i, cu [li]uri,
deseori strangulate la cot cu panglici, formând
dou~ baloane, cu man[ete expunând \ncheietura
mâinii. Fusta c~dea liber pe mai multe jupoane,
disp~rând scheletul de sârme, ca [i sulul v~tuit.
Peste fusta de dedesubt era \mbr~cat~, de obicei,
o a doua, ca o tunic~ cu poale deschise. Olanda
a lansat moda jachetei scurte din catifea sau
m~tase, m~rginit~ cu blan~, pentru purtat \n
cas~ de diminea]~, la lucru.
În picioare, se înc~l]au pantofi \n genul celor
b~rb~te[ti.
Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de
preferin]~ [iruri de perle la gât, \n p~r etc.
RRÅÅSSPPÂÂNNDDIIRREEAA CCOOSSTTUUMMUULLUUIIOOLLAANNDDEEZZ
ÎÎNN FFRRAANN¥¥AA, \n prima jum~tate a secolului al
XVII-lea, tipul descris anterior a suferit o
interpretare curtean~, integrându-se stilului
Ludovic al XIII-lea (1610 – 1643). Muschetarii
imortaliza]i de Alexandre Dumas au r~mas
figuri emblematice.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Fran]a monarhic~ era receptiv~
atât la influen]ele olandeze (vizibile \n simplitatea
[i regularitatea cl~dirilor sau mobilierului, ca \n
castelul Balleroy de arhitectul François Mansart),
cât [i la cele baroce italiene sau flamande
(prezente \n unele ornamente, ca \n palatul de
Justi]ie din Rennes, de Salomon de Brosse).
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Cre[terea fastului curtean pretindea o
ambian]~ aristocratic~, cu forme mai elegante.
ßi la pantofii de model olandez se purtau rozete
de dantel~ extrem de scumpe.
O palet~ mai bogat~ [i str~lucitoare, o decorare
mai abundent~ erau vizibile [i \n costum, diferit
de cel olandez prin silueta mai fin~, datorit~
hainelor mai strânse pe corp, din stofe pre]ioase,
cu multe dantele la guler [i la man[ete.
131
Rembrandt [i Saskia,1636, Dresden, Gemäldegalerie
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
O coafur~ masculin~ era „cadenette“, cu p~rul
tuns la dreapta pân~ la ureche, \n stânga lung,
\n bucl~ sau codi]~ \mpodobit~ cu panglici sau
bijuterii d~ruite de doamne („faveurs“) de unde
porecla cavalerului francez Cadet la Perle.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, doamna de Sevigné descria, \ntr-o
scrisoare, coafura olandez~ „de oi]~“ (à la
moutonne).
Pe trup, îmbr~c~mintea feminin~ era mai
elegant~, cu talia mai sub]ire, decolteul mai
mare, poalele mantoului ridicate peste fust~,
uneori vârâte \n buzunare. Se foloseau ]es~turi
mai luxoase, m~t~suri lucioase, multe dantele.
Îmbr~c~mintea burghez~ era mai simpl~, pe
când costumul popular p~stra vechile forme
medievale [i renascentiste (ca \n tablourile lui
Georges de la Tour sau Louis le Nain).
ÎÎNN AANNGGLLIIAA, curtea regal~ se purta dup~ moda
european~ de tip francez (ca \n portretele
regelui Carol I [i al reginei Henriette de France,
de Van Dyck), dar cu o not~ ostentativ~: la
nunta regelui, ducele de Buckingham a arborat
un costum \mpodobit cu diamante \n[irate pe
a]e, pe care le rupea pe rând pentru a-i vedea
pe curteni \nc~ierându-se s~ adune pietrele
scumpe. Prin contrast, \n timpul revolu]iei
burgheze, conduse de Cromwell, or~[enimea
puritan~, opus~ cur]ii, evita luxul, b~rba]ii \[i
tundeau p~rul scurt (de unde denumirea de
„capete rotunde“) [i purtau haine simple,
modeste, p~l~rie apretat~, cu bor, iar femeile
etalau atributele gospodinei – boneta,
broboada, [or]ul.
ÎÎNN AAMMEERRIICCAA, quakerii au dus moda englez~ \n
lumea nou~, unde a d~inuit pân~ \n secolul al
XIX-lea, pe vremea lui Benjamin Franklin.
132
A.van Dyck, Carol I cu so]ia sa, secolul al XVII-lea, Sibiu, Muzeul Bruckenthal
Louis le Nain, Familie de ]~rani, 1640, Paris, Luvru
Pompeo Batoni, Colonel William Gordon of Fyvie, 1766, Sco]iaGerard Ter Borch, Portret, 1673, Paris, Luvru
Evolu]ia de la pledul sco]ian la kilt,la rhingrave [i la gacii din Oa[
Silueta masculin~, olandez, regele Fran]ei Ludovic alXIV-lea, rhingrave,/ rhingrave-pantalon [i jupon, /p~l~rie, guler, pantof
CCOOSSTTUUMMUULL LLAAJJUUMMÅÅTTAATTEEAA
SSEECCOOLLUULLUUII AALL XXVVIIII--LLEEAA
Fustanela olandezæ
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Odat~ cu
\mbog~]irea peste m~sur~ a Olandei [i cu
aspira]ia noului ei patriciat c~tre grandoare [i
ostenta]ie, costumul de tip olandez a evoluat
c~tre o ]inut~ de salon cu forme excesiv de
ample [i rigide, care a fost adoptat~ la toate
cur]ile europene.
SSccuullppttuurraall,, silueta p~rea conic~, din clopote
suprapuse, ca \n portretul de b~rbat de Gerard
Ter Borch.
PPiiccttuurraall, domina negrul, \n contrast cu albul
c~m~[ii.
MMaatteerriiaalleellee erau uni, cu multe panglici.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~l~ria era ]eap~n~, cu calot~ \nalt~ [i
bor mic.
Pe trup, ca o adaptare la via]a de interior,
jacheta s-a mic[orat, r~mânând ca un bolero
scurt, cu mâneci cr~pate, l~sând s~ se vad~
c~ma[a [i gulerul r~sfrânt ca o carte deschis~.
Pe strad~ se purta o ampl~ pelerin~. Piesa cea
mai neobi[nuit~ era \ns~ pantalonul-fust~, \n
genul kiltului, \n dou~ variante: fusta-pantalon
sau fusta peste pantalon, numit „rhingraves“,
de la numele trimisului diplomatic al Olandei la
Paris, Rheingraf von Salm. Principala podoab~ a
costumului o alc~tuiau franjurii din funde
a[ezate \n friz~, \n talie, [i \n grupuri \n dreptul
genunchilor.
În picioare, forma conic~ general~ era reluat~ [i
de man[etele ciorapilor, r~sfrânte sub
genunchi, chiar [i atunci când cizmele erau
\nlocuite de pantofi cu funde.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
P~stra formele anterioare, dar utiliza materiale
mai scumpe: satin sau atlaz lucios [i bl~nuri fine.
133
134
Abraham Bosse, Balul, gravur~, secolul al XVII-lea
135
Abraham Bosse, Concertul, secolul al XVII-lea
COSTUMUL ÎN STILCLASIC FRANCEZ
Pereflii de oglinzi pentru perucaRegelui-Soare
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Prosper~ [i puter-
nic~, Fran]a s-a impus lumii \n a doua
jum~tate a secolului al XVll-lea [i prin cultura
[i arta ei clasice.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Str~dania c~tre un ideal de
rigoare [i claritate ra]ional~ exprimat~ \n
gândirea lui Descartes sau \n picturile lui
Poussin se reg~sea \n planurile construc]iilor, \n
structura fa]adelor [i a interioarelor, ca [i \n cea
a gr~dinilor. Forme geometric regulate,
simetrice, \ncadrau [i ordonau ornamentele
baroce necesare pentru a ilustra m~re]ia Fran]ei
[i splendoarea cur]ii monarhului absolut.
Impresionând prin dimensiunile monumentale
(800 de metri fa]ada, 80 de metri sala oglinzilor)
[i prin bog~]ia materialelor, castelul de la
Versailles, ansamblul cel mai reprezentativ al
stilului Ludovic al XIV-lea, se \nscria \n viziunea
clasic~ prin puritatea volumelor cubice, ritmul
echilibrat al orizontalelor [i verticalelor (brâie,
stâlpi, coloane) [i prin armonia ansamblului.
În artele decorative, masivitatea volumelor se
asocia cu gra]ia unor contururi u[or curbate, ca
\n dulapurile [i comodele din lemn de esen]e
scumpe, cu aplice din bronz aurit, fotolii cu
sp~tare supra\n~l]ate [i tapiserii.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uummaann~~ era \ntrupat de
figura maiestuoas~ a monarhului absolut,
chez~[ie a cârmuirii \n]elepte. Rolul de
„c~petenie“ era semnalat nu de coroan~
(ad~ugat~ persoanei) ca \n trecut, ci prin
supradimensionarea capului cu peruca leonin~.
Comparat cu soarele sau cu zeul Marte [i
considerându-se el \nsu[i primul actor pe scena
istoriei, \n fa]a publicului regele uza de mijloace
teatrale: peruc~, tocuri, haine de efect, atitudini
studiate. În compara]ie cu b~rbatul, femeia
ap~rea mai pu]in spectaculoas~, ca p~uni]a pe
lâng~ p~un.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Dac~ nobilimea \[i etala privilegiile \n bog~]ia
baroc~ a ve[mintelor, burghezia, care juca un
Louis le Vau, Castelul Versailles, secolul al XVII-lea
A. C. Boulle, Dulap în stil Louis XIV, Paris, Luvru
Galeria Oglinzilor, Versailles, secolul al XVII-lea
rol \nsemnat \n administra]ia statului, [i-a impus
punctul de vedere \n structura ra]ional~ a
costumului, ca [i a \ntregii culturi. Mai cu seam~
hainele b~rb~te[ti au evoluat c~tre forme mai
sobre [i mai confortabile, intrate chiar \n ]inuta
de curte.
SSccuullppttuurraall, supradimensionarea volumelor,
pentru a face persoana vizibil~ \n spa]iile
imense ale s~lilor, era ob]inut~ prin peruc~,
tocurile pantofilor, man[etele voluminoase,
marcând gesturile largi – cu mâna eventual
sprijinit~ de baston. Elegan]a liniilor u[or
curbate ale siluetei era realizat~ prin croial~.
Ca mijloace ppiiccttuurraallee se recurgea la o cromatic~
sonor~, \n tonuri majore, dominat~ de ro[u [i
aur, ve[mintele dobândind str~lucire prin
]es~turile lucioase, cu m~tase [i fir.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau variate: catifea,
dantel~, galoane etc. combinate pentru a da un
efect somptuos. Dup~ \ntemeierea
manufacturilor franceze de dantele de la
Alençon (la care colaborau creând modele
Bonnart, Costume de iarn~, gravur~ din Personnages de qualité 1680-1715
Siluet~, ofi]er, nobil, doamn~ la curte, tipare de juste-au-corps [i de corsaj feminin,
tricorn, jabou, variante de fontange
pictori ca Le Brun sau Berain), dantelele au
invadat tot cadrul vie]ii curtene, \mpodobind din
bel[ug gulerele [i man[etele, dar \nrâurind [i
motivele ]es~turilor de m~tase produse la Lyon
[i ap~rând [i \n decorul vaselor [i platourilor de
ceramic~ de Rouen etc. Dup~ 1677, exista [i un
jurnal de mod~, Le Mercure gallant.
CCOOSSTTUUMMUULL NNOOBBIILLIIAARR BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Noul stil s-a conturat mai ales dup~ 1670,
odat~ cu instituirea uniformelor armatei
na]ionale permanente, când \ntre costumul civil
[i cel militar s-au stabilit interinfluen]e. Pe de-o
parte ]inuta civil~ a fost adaptat~ cerin]elor
ost~[e[ti, ad~ugându-i-se, ca semne distinctive
ale armelor [i gradelor, galoane [i nasturi [i
stabilindu-se culoarea stofei [i a dublurii,
vizibil~ la guler, man[ete [i eventual la poalele
\ntoarse ale hainei. Pe de alt~ parte, uniforma
militar~ a \nrâurit \mbr~c~mintea civil~, atât \n
forma jachetei pe corp, lung~ pân~ la
genunchi, cât [i \n decorul ei alc~tuit dintr-o
mul]ime de nasturi [i butoniere.
Pe cap, pe când fa]a era ras~, abunden]a
p~rului era sugerat~ de peruca enorm~, din p~r
de om sau de cal, uneori mai lung~ pe um~rul
stâng. În cas~ era \nlocuit~ cu un turban sau cu
boneta de noapte. P~l~ria tare avea borul
\ndoit, formând tricorn [i era \mpodobit~ cu
pan~ mic~ de stru].
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler [i man[ete,
cu dantel~. Spre a nu fi acoperit de peruc~,
gulerul a fost masat \n fa]~, devenind jabou,
\ncre]it vertical [i prins cu o fund~ [i o bijuterie.
Cravata a ap~rut la sfâr[itul secolului al XVII-lea,
când panglica a fost doar \nnodat~ simplu
(numele provenind de la un regiment croat \n
serviciul francez, ai c~rui ofi]eri, surprin[i \n
b~t~lia de la Steinkerque, n-au apucat s~-[i fac~
fundele). Vesta, care avea mâneci, era de
138
H. Rigaud, Ludovic al XIV-lea, 1701, Paris, Luvru
M~tase de Lyon cu motive de dantel~
Pantof b~rb~tesc de curte, Barcelona, Muzeul de Art~
aceea[i form~ [i lungime ca [i jacheta, fiind [i
ea brodat~. Jacheta era lung~ pân~ la genunchi,
croit~ pe corp (numit~ juste-au-corps), cu
mâneci tubulare [i man[ete voluminoase,
buzunare mari, ornamentatå cu nasturi [i g~ici,
[i cu [li] la spate. Iarna nu era necesar~ alt~
hain~. Jacheta brodat~ cu fir putea fi purtat~
doar cu permisiunea regelui (à brevet).
În picioare, ciorapii erau tra[i peste pantalonii
care erau pân~ la genunchi. Cizmuli]ele pân~ la
glezne sau pantofii aveau limb~ [i funde \n aripi
de moar~ [i tocuri late p~trate, tocurile ro[ii
fiind un privilegiu al aristocra]iei.
Bijuteriile erau nasturi, bro[e, inele etc., de
preferin]~ din diamante.
Ca accesorii se purtau m~nu[i, man[on legat \n
talie cu panglic~, baston.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
¥inuta de curte era ceremonioas~, solemn~,
aristocratic~ – cu silueta alungit~ prin coafur~,
tocuri, tren~, dar f~r~ a neglija farmecele
feminine – dezv~luite prin decolteu [i mânecile
trei sferturi.
Atitudinea obi[nuit~ era u[or aplecat~ \nainte,
ca \ntr-un \nceput de plec~ciune.
Pe cap, p~rul era ordonat \n bucle, unele ridicate
pe cre[tet, altele lungi, atârnând. O podoab~
caracteristic~ era „fontange“ (ini]iat~ de favorita
regelui, doamna de Fontanges care, la o
vân~toare regal~, [i-a prins p~rul cu o panglic~),
un pliseu din pânz~ [i dantel~ scrobit~ a[ezat
vertical pe cre[tet, prins de bonet~.
Pe trup, c~ma[a se vedea m~rginind decolteul, ca
[i la man[ete (engageantes). Talia, coborât~, \n
unghi, era strâns~ în corsajul [nuruit peste o
scânduric~ triunghiular~ învelit~ în ]es~tur~
brodat~. Decolteul mare era oval, mânecile pân~
peste cot, fusta \n dou~ straturi, dedesubt
„jupe“, deseori cu volane orizontale (falbalas),
deasupra „manteau“ deschis \n fa]~, l~sând s~ se
vad~ „jupe“ sau ridicat bufant, accentuând
[oldurile. Pentru ceremonii, se purta tren~.
Uneori rochia avea un [or], de mod~ olandez~,
dar numai ca podoab~, din broderii sau dantele.
Pe strad~, se \mbr~ca pelerina cu glug~.
În picioare, pantofii aveau tocul ceva mai înalt.
Accesoriile erau cele masculine, gulerul [i
man[onul de blan~, m~nu[ile [i bastonul
pentru plimbare, bijuteriile, mai numeroase, la
fel de masive.
CCoossttuummuull bbuurrgghheezz imita forma celui curtean,
dar era realizat din materiale mai solide [i \n
culori mai \nchise (stofe de lân~ brun~ sau
neagr~), f~r~ podoabe. Caracterul func]ional al
hainelor masculine, cu jacheta [i vesta groase,
dar neapretate [i pantalonii moi ale costumului
de curte proveneau de fapt din mediul
burghez. Costumul feminin, mai modest era cel
al gospodinei, influen]at în detalii de mod~.
CCoossttuummuull ]]~~rr~~nneesscc p~stra mai departe formele
medievale, practice pentru munc~. În
Caracterele lui La Bruyère, ]~ranii erau
prezenta]i slabi, ar[i de soare, locuind \n
bordeie, descul]i [i \n zdren]e.
CCOOSSTTUUMMUULL ¥¥ÅÅRRÅÅNNEESSCC BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~rul era tuns \n [uvi]e inegale, zbârlit,
p~l~ria cu bor era v~lurit~ de ploaie.
Pe trup, c~ma[a avea gulerul deschis peste
haina din stof~ aspr~, cusut~ \n cas~, lung~
pân~ la jum~tatea coapsei [i strâns~ la brâu cu
o curea. Pantalonii largi acopereau genunchii [i
erau continua]i de jambiere.
În picioare se \nc~l]au ghete groase sau sabo]i.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, boneta de pânz~ alb~ avea diferite
forme, dup~ regiuni.
Pe trup, rochia groas~, cu fusta \ncre]it~, l~sa s~
se vad~ la gât fie gulerul alb al c~m~[ii, fie
n~frama din pânz~, \ncruci[at~ pe piept.
Deasupra se \mbr~ca jacheta asem~n~toare cu
cea b~rb~teasc~.
În picioare, aceea[i \nc~l]~minte solid~ ap~ra
de noroaiele drumurilor. Tablourile fra]ilor Le
Nain (p.128) sau ale lui Georges de la Tour
sunt pre]ioase documente cu privire la
aspectul ]~ranilor.
CCOOSSTTUUMMUULL PPEETTEERRIITTOORRIIUULL RROOMMÂÂNNIIEEII,,
ÎÎNN SSEECCOOLLUULL AALL XXVVIIII--LLEEAA
Roze cioplite în piatræ sau cusute cu fir
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE
În secolul al XVII-lea, ¥~rile Române trebuiau s~
reziste agresiunilor Imperiului otoman suzeran,
iar Transilvania, \n plus, [i presiunilor militare [i
politice ale Imperiului habsburgic. În timpul lui
Matei Basarab [i Vasile Lupu, pe la jum~tatea
veacului, apoi \n vremea lui ßerban
Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu [i
Dimitrie Cantemir, cultura [i arta româneasc~
au atins un \nalt nivel.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Construc]iile moldovene[ti
oglindeau luxul curtean, ca biserica Trei Ierarhi
din Ia[i, acoperit~ cu o veritabil~ dantel~ de
piatr~ aurit~, ca din g~ietane \mpletite [i flori
brodate. În ultimul sfert al secolului, stilul
brâncovenesc, sintez~ a artei culte [i populare
140
Palatul brâncovenesc de la Mogo[oaia, 1702 Matei Basarab [i doamna Elina, din Liturghierul lui Radu Sârbu,
1654, Bucure[ti, Biblioteca Academiei Române
române[ti, cu unele \nrâuriri ale Rena[terii
apusene, a excelat prin propor]iile echilibrate
ale M~n~stirii Horezu sau ale Palatului
Mogo[oaia, ca [i prin ornamentele florale,
cioplite \n piatr~, cizelate \n argint aurit sau
brodate \n m~tase [i fir.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
CCoossttuummuull ddoommnneesscc [[ii bbooiieerreesscc din ¥~rile
Române p~stra \n continuare ve[mintele de
ceremonie de tip bizantin, primind, mai ales
pentru via]a zilnic~, \nrâuriri ale hainelor
apusene. Dintre ]~rile vecine, mai cu seam~
Polonia, a c~rei aristocra]ie str~lucitoare se
\nrudea deseori cu boierimea moldovean~,
oferea modele de elegan]~.
IIddeeaalluull uummaann, desprins din portretele
domnitorilor, accentua \n primul rând for]a
moral~, dar [i pe cea fizic~. Departe de
hieratismul impus de Contrareform~ ]~rilor
catolice, ca [i de supradimensionarea sferoidal~
caracteristic~ Imperiului otoman, siluetele
eroilor români se profilau bine legate, dar
umane, \n ve[minte lipsite de exager~ri.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap se purta c~ciula de blan~ fie cu forma
\nalt~, p~strat~ de la Mihai Viteazul, \mpodobit~
cu egret~ prins~ cu o bro[~ scump~, fie ca o
bonet~ mai joas~ care putea avea [i bor, despicat
\n frunte, „à la Schiavone“.
Pe trup, ve[mântul tradi]ional de ceremonie era
caftanul cu mâneci lungi, cu fente, din catifea
\nflorat~ [i \mbl~nit. Cel al lui Vasile Lupu,
descris de Stanislas Oswiecin, era din postav
]esut cu aur, cu flori \nalte de un deget.
Remarcabil~ era la caftane [i bog~]ia
cheotorilor \ntinse de-a lungul pieptului, ca
ni[te benzi din \mpletitur~ de fir, dispuse la
distan]e regulate, ca [i nasturii din noduri de fir
(numite mai târziu „brandenburguri“).
Caftanul era uneori \nlocuit de conte[ul cu
mâneci scurte [i largi (ex. cel al lui Simeon
Movil~ de pe broderia de mormânt). În vremea
lui Constantin Brâncoveanu caftanul avea
aspectul unei mari pelerine, cu fente pentru
mâini, dublat~ cu hermin~, ca [i cea a Regelui
Soare din Fran]a contemporan~. Sub caftan se
\mbr~ca anteriul la fel de lung, \ncheiat pân~ la
brâu cu nasturi, [i [alvari, de care erau cusu]i
ciorapi de piele (me[i), peste care se purtau în
picioare papuci, iar pentru c~l~rie cizme. Deseori,
sub caftan, domnitorii purtau \ns~ ve[minte de
tip apusean: tunica scurt~ pân~ mai sus de
genunchi, \nchis~ cu nasturi [i cu ceaprazuri
pân~ la brâu, pantaloni pe picior [i cizme.
Biserica Trei Ierarhi, Ia[i, detaliu
Doamna Tudosca, broderie, 1640, Ia[i, Muzeul Mitropoliei Moldovei
Biserica M~n~stirii Sfin]ii Trei Ierarhi, Ia[i
Costum b~trânesc de Vrancea, cu mâneca r~sucit~,Bucure[ti, Muzeul Satului
Constantinos, Voievodul Constantin Brâncoveanu, Doamna Maria, fiii [i fiicele lor, biserica mare a m~n~stirii Hurezi, jud. Vâlcea
Boierii rivalizau \n lux cu domnitorii. Chiar [i
boierii mai mici sau me[te[ugarii ca Vuca[in-
pietrarul, Istrate-lemnarul sau Pârvu Mutu-
zugravul, care lucrau pentru Constantin
Brâncoveanu, ap~reau \n picturile votive
\nve[mânta]i \n haine de aceea[i croial~, doar
executate din materiale mai modeste, din stofe,
f~r~ str~lucirea florilor de aur, [i cu bl~nuri ieftine.
Uniforma ost~[easc~ exista \n al doilea deceniu
al secolului.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Costumele doamnelor erau de o deosebit~
splendoare. Pe cap so]ia lui Vasile Lupu, Tudosca
Doamna, era \nf~]i[at~ pe broderia mormântului
purtând peste p~rul strâns dup~ moda
apusean~, spaniol~, o p~l~rie \nalt~, cu calota
brodat~ cu perle, \mpodobit~ cu egreta prins~ \n
agrafa cu pietre scumpe, iar la urechi cu dou~
roze din aur sub care atârnau cerceii.
Pe trup avea o bluz~ pu]in vizibil~ la gât, cu
mâneci brodate, r~sucite (cu croiala p~strat~ [i
azi \n costumul popular din Vrancea), apoi o
rochie din brocart cu flori, decoltat~ [i un
conte[ cu mâneci foarte largi, din catifea cu
flori, \nchis pe piept cu nasturi [i cheotori lungi,
\ntinse orizontal pân~ la umeri.
Doamna era \mpodobit~ cu multe bijuterii,
[iraguri de perle [i lan]uri foarte mari [i lungi,
r~sucite \n jurul trupului (mo[tenite probabil din
secolul trecut).
Contemporana ei din ¥ara Româneasc~,
doamna Elina a lui Matei Basarab, avea un
costum asem~n~tor, doar la gât avea un guler
\ncre]it, dup~ moda spaniol~. Spre deosebire
de Moldova, unde reprezentantele
protipendadei purtau \n mod obi[nuit p~l~rie,
\n ¥ara Româneasc~ aceasta era un privilegiu al
doamnei, boieroaicele acoperindu-se, ca [i
femeile de rând, doar cu un v~l.
So]iile micilor boierna[i de ]ar~ ca [i or~[encele
purtau fote sau vâlnice \ncre]ite, asem~n~toare
celor r~mase \n portul popular.
În picioare, înc~l]~rile erau cele europene, cu
toc mic.
143
Floare brodat~ cu fir, ¥ara Româneasc~,secolul al XVII-lea
Ieremia Movil~, broderie, Muzeul m~n~stirii Sucevi]a
Costume de \ncoronare: granata, caftan, conte[ [i mantie
CCOOSSTTUUMMUULLTTRRAADDII¥¥IIOONNAALL ÎÎNN CCHHIINNAA
Case de porflelan øi haine de mætase
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Al~turi de India,
China a fost timp de cinci milenii focarul de
civiliza]ie, cultur~ [i art~ cu cea mai mare
\nrâurire asupra \ntregii Asii, transmi]ând \n
r~stimpuri ecouri [i Europei. În antichitate
imperiu sclavagist, \n Evul Mediu stat feudal cu
strict~ organizare ierarhic~, China \[i sus]inea
prestigiul prin splendoarea ceremoniilor, folosind
toate mijloacele artelor [i ale costuma]iei.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Solemnitatea palatelor [i
templelor ap~rate de ziduri groase se reg~sea \n
mobilierul somptuos, sculptat cu dragoni [i
l~cuit, ca [i \n ve[mintele ample [i impun~toare
ale cur]ii imperiale. Este interesant de remarcat
principiul multiplic~rii elementului de baz~ atât
\n arhitectur~ – \n care palatul, ca [i templul, se
constituiau din succesiunea unor pavilioane
simple identice, iar etajarea \nsemna
suprapunerea lor cu acoperi[ cu tot –, cât [i \n
vestimenta]ie, prin \mbr~carea mai multor
haine una peste alta.
Splendoarea artelor plastice [i decorative,
integrând acute observa]ii realiste \n
ansambluri riguros stilizate, s-a r~sfrânt [i
asupra costumului: m~t~surile [i broderiile au
\mprumutat liniile [i culorile picturii, care [i-a
g~sit un suport pre]ios [i pe evantaie, armele de
metal au fost cizelate cu art~ etc.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uummaann~~, \ntrupat \n figurile
zeilor ca [i \n cele ale \mp~ra]ilor, era marcat pe
de o parte de setea de \n]elepciune spre
dobândirea lini[tii depline, iar pe de alt~ parte
de conven]iile vie]ii sociale. Ve[mintele oficiale
indicau func]ia, alc~tuind \n acela[i timp [i un
paravan pentru purt~tor, ca [i evantaiul, folosit
atât de b~rba]i cât [i de femei.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Costumul chinezesc, de[i foarte diferen]iat \n
func]ie de clasa social~, sex, vârst~, anotimp,
afirma \n acela[i timp unitatea locuitorilor
imperiului, printr-o evident~ uniformitate \n
linie [i structur~. Croiala de baz~ a hainelor era
cea a caftanului, de tip poncho, f~r~ cus~tur~
pe um~r. Ca [i \n restul Asiei, nici o hain~ nu se
tr~gea pe cap, ci toate se \mbr~cau pe mâneci,
\nchizându-se \n fa]~. Caftanul, ca [i pantalonul
erau purtate [i de femei, [i de b~rba]i.
SSccuullppttuurraall, ve[mintele croite pe fir drept nu se
mulau pe trup, ci \l mascau, fiind largi,
neajustate prin \ncre]ituri sau pense, [i
suprapuse \n mai multe straturi. Gâtul era
acoperit de fular, chiar [i mâinile erau ascunse
de man[ete de m~tase alb~ (pe care [i azi
actorii operei clasice le las~ sau le ridic~ cu
gesturi sacadate).
CCoolloorriittuull viu [i variat, folosind nu atât culorile
primare, cât mai ales nuan]ele intermediare
144
Pavilion, Templul Kung-Tse din Chang-sha-fu, Hunan
Scaun din lemn l~cuit, Londra, col. Audley
Siluet~, mandarin, costum feminin din nord, din sud, /ilice, caftan, pantalon, / calot~ [i p~l~rie de mandarin,
p~l~rie de bambus, evantaie, pantof pentru picior legat,pantof imitând piciorul legat
(roz, vernil, portocaliu etc.), slujea de asemenea
ca distinc]ie social~, fiecare dinastie domnitoare
având o culoare emblematic~ (de exemplu,
dinastia ¥in – galbenul-[ofran), ca [i fiecare
grad \n func]iile civile sau militare.
MMaatteerriiaalluull de baz~ al ve[mintelor a fost \n estul
Asiei, de milenii, m~tasea – echivalent al lânii
sau inului din bazinul mediteranean.
Caracterele proprii costumului chinezesc au
provenit \n mare m~sur~ din utilizarea
]es~turilor de m~tase, \n condi]iile climaterice
foarte diferite ale \ntinsului imperiu: dac~ \n
regiunile sudice, tropicale se purtau haine
sub]iri din m~tase, \n zonele friguroase izolarea
termic~ era ob]inut~ prin suprapunerea mai
multor straturi, pân~ la 13 – 14, sau prin
v~tuirea unor ve[minte (bumbacul era folosit
doar pentru astfel de c~ptu[eli). Decora]ia
consta din motive ]esute, simetrice, regulate
(flori de lotus rotunde etc.) sau broderii figu-
rative stilizate.
M~tasea a p~truns [i \n Europa, transportat~ de
caravane \n Grecia antic~, apoi a fost produs~
\n atelierele Bizan]ului, iar mai târziu \n cele ale
Floren]ei sau ale altor ora[e italiene.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Capul p~rea relativ mic propor]ional cu corpul.
Fa]a era de obicei ras~, dar oamenii de vaz~
purtau must~]i sub]iri, de la col]urile gurii, [i
cioc mic. ßi piept~n~tura era \n China feudal~
un semn de distinc]ie social~. În evul mediu
cavalerii \[i strângeau p~rul lung \n cocuri, iar
slujba[ii \mpletit \n coad~ lung~.
Pe cap purtau calote sau tichii de forme foarte
variate, \nalte, cu panglici, p~l~rii cu bor
r~sfrânt sau p~l~rii din bambus, l~cuite
(sprijinite pe un co[ule] \mpletit care asigura
circula]ia aerului \ntre cap [i p~l~rie), ap~rând
de soare, dar [i de ploaie.
145
Împ~r~teasa Chinei, Xiao-Jing-Xian, în costum oficial
Mandarinii, slujba[i de stat civili sau militari (care
\[i ocupau postul prin concurs), erau orândui]i \n
grade ierarhice, având fiecare un costum strict
reglementat. Însemnul distinctiv era \n primul
rând mo]ul bonetei sau p~l~riei, ca un bumb,
diferit prin material (pietre pre]ioase, coral,
sticl~) [i mai ales prin culoare (rangul I cl. I – \l
avea ro[u din piatr~ pre]ioas~, cl. II – ro[u din
coral, rangul II – ro[u din piatr~ inferioar~, cl. III–IV
– albastru, clasele V–VI – alb, clasele VII–IX – auriu).
Ca recompense, func]ionarii primeau o pan~ de
p~un la p~l~rie, iar militarii, o coad~ de vulpe.
Pe trup, peste un caftan lung mandarinii
\mbr~cau un altul mai scurt, cu guler–pelerin~ [i
având pe piept o imagine brodat~ sau pictat~,
care \nf~]i[a pentru civili, p~s~ri (fazani, gâ[te
s~lbatice etc.), iar pentru militari, patrupede
(lei, tigri etc.). Alt semn distinctiv era umbrela
de o anumit~ culoare [i de o m~rime
propor]ional~ cu gradul.
În costumul tuturor oamenilor cu stare se
suprapuneau ve[minte cu croiala de caftan,
\nchise \ntr-o parte; peste c~ma[~ se purta o
hain~ cu mâneci largi [i lungi, acoperind
mâinile (haol), \ncins~ cu o centur~ cu agraf~,
deasupra o alt~ jachet~ mai scurt~ (ma-cual)
sau un ilic scurt, f~r~ mâneci. Iarna se
\mbr~cau mai multe haine, eventual \mbl~nite.
Pantalonii, largi, comozi, proveni]i ca [i
caftanul de la popoarele nomade din stepele
Asiei centrale, nu se vedeau de sub poale.
Înc~l]~mintea consta din ciorapi croi]i [i cusu]i
[i, fie pantofi din pâsl~ sau catifea (stângul la fel
cu dreptul), fie cizme.
Accesorii. Nobilii demonstrau dreptul de a nu
munci prin unghiile excesiv de lungi, protejate
de teci de argint. Evantaiul era utilizat curent [i
de c~tre b~rba]i.
Muncitorii [i ]~ranii se legau pe frunte cu o
batist~ [i purtau doar un caftan scurt peste
pantaloni, eventual un [or] [i papuci de pâsl~.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Machiajul \n alb, ro[u, negru d~dea fe]ei aspect
de por]elan.
Pe cap, p~rul piept~nat \n coafuri complicate
era \mpodobit cu flori, panglici, ace (acul lung
de argint fiind \nsemnul logodnei, ca inelul
european), iar femeile m~ritate \[i r~deau p~rul
deasupra frun]ii.
Pe trup erau suprapuse mai multe straturi cu
aceea[i croial~ de caftan ca [i cele b~rb~te[ti:
c~ma[a scurt~, rochia lung~ (haol), cu mâneci
strâmte [i fular, jacheta scurt~ pân~ sub
genunchi (ma-cual), cu mâneci largi [i man[ete
acoperind mâinile, jacheta putând fi \nlocuit~ cu
o vest~ scurt~.
Pantalonii largi [i lungi erau aproape invizibili.
În decursul timpului aceste piese au fost
suprapuse \n diferite variante, lungi sau scurte.
Ca o dovad~ de rang \nalt, dar [i de total~
aservire b~rbatului, femeile erau supuse
schingiuirii picioarelor prin legarea acestora cu
fe[i \nc~ din copil~rie, valoarea social~ [i
comercial~ a femeii fiind apreciat~ dup~
micimea picioarelor; \n timpul negocierilor
c~s~toriei, \ncheiat~ de p~rin]i f~r~ ca so]ii s~ se
vad~, erau expu[i pantofii logodnicei. Artele
Chinei au influen]at puternic stilul european
rococo din secolul al XVIII-lea (chinoiseries).
146
Hain~ imperial~ brodat~, secolul al XIX-lea, Berlin,Museum fur Volkerkunde
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN JJAAPPOONNIIAA
Flori pictate pe kimono
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE
Insulele arhipelagului japonez au ad~postit o
civiliza]ie bimilenar~, cu o fizionomie deosebit~
\n ansamblul Extremului Orient prin laconismul
formei [i vioiciunea expresiei. Înrâurit~ la
\nceputul evului mediu de exemplele Chinei
imperiale, Japonia [i-a conturat un stil original
\n art~ ca [i \n costuma]ie, mai ales dup~ secolul
al X-lea, atingând apogeul \n secolele XV–XVIII.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • În arhitectur~, templele se
\n~l]au cu acoperi[uri suprapuse, dar pere]ii erau
alc~tui]i din panouri u[oare ca urmare a deselor
cutremure. Interiorul ap~rea astfel compus din
planuri dreptunghilare glisante, putând fi
oricând deschis c~tre gr~din~. În aranjarea
parcurilor, ca [i a buchetelor de flori sau \n
pictura pe m~tase, \ntreaga natur~ era evocat~
printr-un detaliu redat cu sensibilitate [i fantezie,
ca \ntr-un poem din câteva cuvinte (haiku).
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uummaann~~ punea \n valoare
mai ales agilitatea [i gra]ia, femeia cu silueta
plat~, ca o trestie, lipsit~ de proeminen]e
(sâni, [olduri) \[i p~stra linia [i datorit~ a[ez~rii
pe podea, cu spatele drept. Chiar [i cruzii
samurai \[i mânuiau spadele cu mi[c~ri
unduioase de dans.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Societatea feudal~ japonez~ era \mp~r]it~ \n
st~ri privilegiate (nobili, preo]i, militari), având
dreptul s~ poarte una sau dou~ s~bii, [i
muncitori (negustori, me[te[ugari, ]~rani,
marinari) f~r~ arme. Condi]ia femeii era de
total~ subordonare. Totu[i, ca [i \n China,
ve[mintele tuturor aveau aceea[i form~, fie c~
erau din m~tase cu scumpe broderii fie din
bumbac ieftin, iar cele feminine difereau prea
pu]in de cele b~rb~te[ti. Având aceea[i croial~
de baz~ ca [i caftanul chinezesc, kimonoul
japonez se deosebea prin mâneca deta[at~,
formând un buzunar. Ca [i ve[mintele Imperiului
chinez, nici cele ale insulelor nipone nu se mulau
pe trup, ci \l \nveleau decent, ascunzându-l.
SSccuullppttuurraall,, hainele lungi [i largi suprapuse
\ngro[au silueta firav~, dându-i consisten]~ [i
modelând-o \ntr-un volum general cilindric,
agrementat de evaz~ri ca ni[te aripi de fluture,
date de coafur~, mâneci etc. Forma riguroas~
era \nviorat~ pictural de accentele vii de ccuullooaarree
dispuse asimetric, la fel cu podoabele de pe cap.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau m~tasea, pictat~ sau
brodat~ cu motive geometrice sau florale,
trasate, ca [i \n pictur~, \n tu[e spontane, cu
culori delicate, sau bumbacul, ornamentat prin
tehnica mai ieftin~ a imprim~rii.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, p~rul era piept~nat \n coafuri
complicate, cu cocuri prinse cu panglici [i ace,
[i \mpodobit cu flori [i bijuterii. Pentru a nu se
deranja \n timpul somnului, \n Japonia, ca [i \n
China, s-a generalizat obiceiul de a dormi cu
gâtul sprijinit pe o capr~ mic~ din lemn sau pe
o c~r~mid~ \n loc de pern~. Pe vreme rea capul
era acoperit cu o broboad~. Fa]a era machiat~,
accentuând albul pielii, negrul sprâncenelor,
147
Vila imperial~ Shugakuin, 1650 (cu panouri glisante)
Ashikaga Yoshimasa, templul Ginkakuji, Kyoto
Templul Daigoji, Kyoto
ro[ul gurii mici, iar din]ii erau \nnegri]i pentru a
masca imperfec]iunile.
Pe trup erau suprapuse mai multe chimonouri
lungi, din m~tase sau bumbac, dup~ stare,
l~sându-se s~ se vad~ câte pu]in din gulerul
fiec~ruia. Peste ultimul kimono era legat un
brâu lat (obi), care la femeile m~ritate avea la
spate funda \nnodat~ peste o pânz~ pliat~,
servind drept suport moale copiilor purta]i \n
cârc~. Kimonoul neavând buzunare, \n
cing~toare puteau fi \nfipte diferite obiecte
(evantai etc.), pe când \n mâneci se ]ineau doar
batistele din hârtie.
Înc~l]~mintea. În cas~, pe rogojini, se umbla \n
ciorapi de bumbac, croi]i cu degetul cel mare
separat, pentru a face loc curelelor sandalelor
(purtate [i azi \n Europa, pe plaj~). Pentru a se
feri de noroi se \nc~l]au galen]i de lemn pe
dou~ [ine.
Accesoriile obi[nuite erau evantaiul [i umbrela.
Bijuteriile erau purtate pe cap, ca agrafe (f~r~
cercei, coliere sau br~]~ri).
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, boneta \nalt~ era apanajul st~rilor
privilegiate, pe când p~l~ria de pai, l~cuit~,
slujea ]~ranilor drept umbrel~ de soare [i de
ploaie. Barba era ras~, ca [i fruntea, iar p~rul
era, \n vechime, lung, legat \n coc.
148
Harunobu, Îndr~gosti]i în z~pad~, stamp~, secolul al XVIII-lea
Netsuke, secolul al XIX-lea, Hamburg, Kunstmuseum
Harunobu Suzuki, Dou~ fete pe verand~, stamp~, 1750
Utamaro, Ghei[å, stamp~, 1790
Coafuri, tipar de kimono, femei în kimono,b~rba]i în kimono, netsuke, sanda, ciorap
Pe trup, o leg~tur~ de pânz~ peste [olduri, ca
un slip, era, ca [i \n Egipt, singurul ve[mânt al
]~ranilor la lucrul câmpului. Muncitorii purtau
un singur kimono scurt sau suflecat, permi]ând
mi[c~rile [i l~sând s~ se vad~ pantalonii lungi,
strâm]i. În func]ie de rang [i de anotimp,
puteau fi suprapuse, ca [i \n costumul feminin,
mai multe kimonouri (pân~ la 12, iar \mp~ratul,
la suirea pe tron, peste 30), ultimul fiind legat
\n talie cu un cordon sub]ire. În costumul
oamenilor de vaz~, pantalonii scur]i [i foarte
largi nu se vedeau de sub mantia lung~.
Înc~l]~mintea era aceea[i pentru ambele sexe.
Ca accesorii, kimonoul neavând buzunare, de
cordon se ag~]au punga cu bani, briceagul,
cutia cu medicamente sau cu tutun, atârnate
de câte un [nur de m~tase petrecut pe sub
cing~toare [i terminat cu o bil~ perforat~,
cioplit~ din filde[, os, lemn etc., numit~
netsuke. Purtate din secolul al XV-lea, aceste
mici sculpturi erau adev~rate opere de art~,
reprezentând animale sau oameni, \n
compozi]ii compacte, f~r~ asperit~]i, ca s~ nu
149
se aga]e m~tasea hainei. Umbrela, ca [i
evantaiul, erau de uz curent.
CCoossttuummuull mmiilliittaarr
Samuraii, r~zboinici feudali, atotst~pânitori
prin secolele XV–XVIII, erau \narma]i [i
\mbr~ca]i \n costume de protec]ie
asem~n~toare cu cele ale cavalerilor europeni
îns~ foarte u[oare, permi]ând o mare
mobilitate \n lupt~ atât c~lare, cât [i pedestru.
Urm~rind s~-i \nsp~imânte pe adversari,
lupt~torii japonezi purtau m~[ti cu grimase
exprimând violen]~ [i cruzime, c~[ti cu coarne,
paveze \n form~ de aripi, dobândind o
\nf~]i[are fantastic~.
Pe cap, p~rul era ras pe frunte [i legat cu mo]
\n vârful capului, iar pe fa]a ras~ erau l~sate
doar must~]i mici la col]urile gurii [i un cioc
sub]ire.
Pe trup era \mbr~cat un slip din pânz~ \nnodat~,
un kimono [i un pantalon larg, apoi un alt
kimono scurt, ca o jachet~ cu mâneci \ncre]ite la
\ncheietur~, [i un pantalon larg, bufant, din
acela[i material.
Armura propriu-zis~ era din be]e dure [i
impermeabile din bambus sau din hârtie l~cuit~,legate \ntre ele cu [ireturi de m~tase, formând
pl~ci articulate, acoperind trunchiul \n fa]~, la
spate [i pe l~turi, ca [i umerii. Ap~r~toare rigide,
din metal sau lac, erau prinse pe bra]e [i pe
picioare, legate tot cu [ireturi.
Înc~l]~mintea era din blan~, cu p~rul \n afar~.
Armele erau arcul lung cu s~ge]i [i dou~ s~bii,
una lung~ [i alta scurt~, manevrate fiecare cu
câte o mân~. Garda metalic~ de la teaca sabiei
era lucrat~ artistic, cu un motiv comandat de
fiecare r~zboinic, dup~ gustul s~u.
Evantaiul de r~zboi, din baghete de fier, era viu
colorat pentru a distrage aten]ia adversarului,
dar putea fi folosit [i pentru a-l lovi \ntre ochi. Un
ac mare, marcat, era \nfipt \n du[manul r~pus, ca
o isc~litur~ a \nving~torului.
150
Armur~ de samurai, secolul al XVIII-lea, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Art~
Gard~ de sabie, secolul al XVIII-lea, templul Ginkakuji, Kyoto
Îmbr~carea costumului de samurai
C~lug~rul Jion-daishi, pictur~ pe m~tase, Yakushi-ji, Nara
151
Jean-Antoine Watteau,Îmbarcarea pentru insula Cynthera, detaliu1717, Paris, Luvru
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN SSEECCOOLLUULLAALL XXVVIIIIII--LLEEAA
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN SSTTIILLRROOCCOOCCOO
Pæstori pudrafli în pæduri aurite
Prestigiul Fran]ei a continuat s~ se men]in~ în
moda cur]ilor regale pân~ la Revolu]ia
Francez~; în acela[i timp îns~ burghezia în
ascensiune a recurs mai ales la experien]a
Angliei, care a devenit preponderent~ în moda
de la sfâr[itul secolului.
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În Fran]a, epoca
Regen]ei lui Filip de Orlèans (1715–1723) a
constituit în artele plastice [i decorative o
perioad~ de tranzi]ie între stilul precedent,
Ludovic al XIV-lea, somptuos [i grav, clasic, cu
tr~s~turi baroce, [i cel urm~tor, Ludovic al XV-lea,
pe care l-a prefigurat în mare m~sur~. În vremea
domniei regelui Ludovic al XV-lea (1715 – 1774)
a ajuns la apogeu stilul rocaille sau rococo.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Dup~ moartea Regelui Soare,
aristocra]ia francez~, p~r~sind via]a public~ de
la Versailles, s-a refugiat în intimitatea micilor
re[edin]e particulare împodobindu-le cu tot
rafinamentul unui gust format de secole.
Supradimensionarea [i pompa solemn~ a
stilului precedent au fost înlocuite cu un decor
de propor]ii mai reduse, ilustrând tendin]a de
evaziune din realitate într-o lume de vis, de
fic]iune literar~ – ca în Hotel de Soubise sau
Hotel Matignon din Paris. Înc~perile mici
(salon, cabinet de lectur~, budoar etc.) aveau
pere]ii orna]i cu baghete u[oare, cu motive
sinuoase de inspira]ie vegetal~, în culori
pastelate, mobilier aurit, cu contururi curbe,
volume gracile, picturi, statuete sau ceasuri
evocând via]a câmpeneasc~, ]inuturi exotice
sau idile din antichitate.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uummaann~~ • Ca în toate
epocile de domina]ie a aristocra]iei, beneficiind
din na[tere de privilegii [i rente, vârsta
preferat~ a elegan]ilor zilei era foarte tân~r~,
aproape de adolescen]~, iar calitatea cea mai
pre]uit~ era gra]ia pus~ în valoare în dans.
În picturi de Boucher (Diana) sau de Fragonard
(Leag~nul) ca [i în statuetele de por]elan, femeia
ap~rea minion~, cu propor]ii de copil sau de
p~pu[~, cu cap rotund [i expresie de candoare
afectat~, cu umeri [ter[i, membre cilindrice,
extremit~]i efilate. B~rbatul era adolescentin,
efeminat în tr~s~turi [i statur~, fragil.
Pentru a p~stra iluzia tinere]ii, se luau din vreme
m~suri de mascare a ravagiilor timpului:
înc~run]irea era prevenit~ de pudrarea p~rului
sau perucii, oboseala fe]ei era ascuns~ de
machiaj, ridurile gâtului de „zgarda“ din
panglici sau dantele, trupul era men]inut de
corset [i de fusta pe cercuri.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Costumul de la curte urm~rea marcarea
hot~rât~ a deosebirilor sociale prin forme
incomode, subliniind privilegiul inactivit~]ii
(corset, schelete de sârm~, tocuri, peruci etc.),
prin materialele scumpe [i mai ales prin
rafinamentul acord~rii ansamblului, folosind
cea mai pre]uit~ calitate a aristocra]iei
cultivate, gustul, singura inaccesibil~
burgheziei îmbog~]ite.
SSccuullppttuurraall, silueta era format~, atât în costumul
feminin cât [i în cel masculin, din alternarea
contrastant~ de sub]ieri (talie, gât, încheieturi) cu
evaz~ri (poale învoalte, man[ete), prefigurând
tutu-ul clasic al dansatoarelor.
Hotel Matignon, secolul al XVIII-lea, Paris
M~tase în stil Ludovic al XV-lea
Fotoliu în stil Ludovic al XV-lea, Paris, Muzeul de Arte Decorative
PPiiccttuurraall, coloritul costumului rococo era
pastelat, în nuan]e deschise, dulci, catifelate.
MMaatteerriiaalleellee folosite pentru ve[minte erau
m~t~suri u[oare, uni sau cu motive florale la
dimensiuni naturale (de preferin]~ flori de
câmp ca m~ce[ul, garofi]a), legate în
buche]ele cu panglici sau pres~rate pe un
fundal de linii sinuoase.
În acord cu aluziile câmpene[ti sau exotice din
artele plastice [i decorative, costumul cuprindea
[i el podoabe evocatoare: flori, perle, pene,
blan~ etc.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
P~strând piesele costumului francez precedent,
acesta [i-a pierdut severitatea [i demnitatea,
croiala accentuând gra]ia.
Capul era mic, machiajul era vizibil, feminin,
Fr. Boucher, Dejunul, 1739, Paris, Luvru
Rochie Watteau, rochie pe panier, costum b~rb~tesc desalon, de c~l~rie, / panier, tiparul jachetei b~rb~te[ti, /
bonet~, tricorn, coc catogan, coad~
156
J.H. Fragonard, Leag~nul, 1767, (detaliu) Londra, col. Wallace
J.F. de Troy, Declara]ia de dragoste, 1731, (detaliu) Berlin, Staatliche Schlosser
157
p~rul, pudrat alb, era lins pe cre[tet, r~sucit
lateral în bucle paralele (aripi de porumbel),
strâns la spate [i legat cu o panglic~ de
m~tase (crapaude) sau prins într-un s~cule] de
m~tase. P~l~ria – tricorn – se purta mai ales
sub bra] ca s~ nu se ia pudra de pe p~r.
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler, cu jaboul
brodat cu dantele, [i la man[ete; cravata era
ca o band~ încheiat~ la spate. Vesta cu
mâneci, dar mai scurt~ [i mai u[oar~, era
brodat~, ca [i jacheta (juste-au-corps), care era
modelat~ ca o hain~ feminin~, strâns~ pe corp
(închis~ ca [i vesta doar la nasturii din talie), cu
poale evazate, sus]inute prin v~tuire cu p~r de
cal sau cu hârtie, apoi cu balene.
Pardesiul a ap~rut pe la jum~tatea secolului, sub
influen]a englezeasc~, în forma redingotei,
provenit~ din costumul de c~l~rie (riding-coat).
Pantalonii (culottes), pân~ la genunchi, erau
netezi, strâm]i, închi[i cu nasturi.
În picioare, ciorapii, albi, erau r~suci]i peste
pantalon, iar pantofii aveau toc mic, limb~
rotund~ [i cataram~.
Ca accesorii, la brâu atârnau ceasul, cheile,
pecetea [i brelocurile sun~toare.
CCoossttuummuull mmiilliittaarr avea aceea[i siluet~ ca [i cel
civil, fiind îns~ realizat din stofe trainice [i în
culori vizibile. De exemplu, regimentul de
gard~ avea tricorn cu cocard~ [i pana[, haine
albastre c~ptu[ite cu ro[u, cu poale evazate,
r~sfrânte [i prinse cu ace, ciorapii acoperi]i cu
jambiere.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Capul p~rea mic propor]ional cu trupul.
Machiajul era artificial (cel natural fiind
considerat vulgar), cu tenul foarte alb [i obrajii
ro[ii, iar venele erau conturate cu albastru,
Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea, Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj
Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea, Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj
Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea, Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj
Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea,Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj
Fr. Boucher, Doamna de Pompadour, 1745, col. Maurice de Rotschild
Pantofi, Schonenwerd, Muzeul Bally
pentru a sugera sub]irimea pielii. Aluni]ele din
m~tase neagr~ (mu[te), lipite pe obraz pentru a
masca imperfec]iunile, au ajuns s~ alc~tuiasc~,
dup~ locul unde erau plasate, un adev~rat
limbaj, [tiut doar de îndr~gosti]i.
Coafura era strâns~, p~rul pudrat cu alb,
împodobit cu panglici, pene, flori sau bijuterii,
a[ezate asimetric, ca în China sau în Japonia. În
cas~ se purta bonet~ mic~ din pânz~ [i dantele,
iar afar~ p~l~ria de pai a p~stori]elor (bergère)
sau tricornul mic pentru c~l~rie.
Gâtul era prins în coliere-zgard~ din panglici, cu
dantele, perle etc.
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la decolteu [i la
man[etele tivite cu dantele. Corsetul [nuruit
strângea talia. Fusta învoalt~ era sus]inut~ de un
co[ (panier), la început din cercuri de lemn care
scâr]âiau (criardes), apoi din oase din gura
balenelor [i în sfâr[it din sârme, legate cu panglici.
Rochia avea corsajul strâns pe talie, cu decolteu
larg, mâneca pân~ la cot, cu man[ete late, iar
fusta era format~ din dou~ straturi suprapuse,
una dedesubt (jupe), alta deasupra (manteau)
deschis~ în fa]~, l~sând s~ se vad~ prima.
Pentru a permite o ]inut~ de interior mai comod~,
f~r~ corset, s-au creat diferite modele de rochii [i
halate largi, f~r~ talie (negligé), care c~deau liber
pe panier, ca „rochia Watteau”, cu spatele cutat
de pe umeri, sau alte variante numite
„innocente”, „adrienne” etc. În cas~ se mai
purta [i jacheta scurt~ olandez~. ßalul ]inea
frecvent loc de pardesiu.
159
În picioare, ciorapii erau colora]i, broda]i cu
aur [i argint, cu dantelu]e, jartiere cu
panglicu]e, pietre sau ascunzând un medalion
cu portret.
Pantofii, „Louis quinze”, foarte decolta]i,
ascu]i]i, uneori în form~ de papuc, din stof~
sau m~tase, broda]i cu pietre, aveau toc înalt,
cu contururi curbe, ca un mosor plasat sub
bolta piciorului.
Ca accesorii, geanta nu era necesar~, deoarece
în panier înc~peau buzunare adânci; evantaiul
extrem-oriental era, în schimb, instrumentul
nelipsit al jocurilor cochet~riei de salon.
Intrarea Palatului Zwinger, Dresda, secolul al XVIII-lea
Evantai, secolul al XVIII-lea
Fr. Cuvillies cel B~trân, Sala Oglinzilor, 1734, Amalienburg, Nymphenburg, München
Kändler, Figurine, por]elan de Meissen, cca. 1740, Hamburg, Kunst und Gewerbe Museum
Ceas, 1765, Viena, Muzeul de Arte Decorative
AADDAAPPTTÅÅRRII ÎÎNN AALLTTEE ¥¥ÅÅRRIIÎÎnn GGeerrmmaanniiaa, Palatul Zwinger din Dresda sau cel
din Nymphenburg din München erau cadre de
basm, împodobite cu oglinzi de Murano [i
por]elanuri, produse prima dat~ în Europa la
Meissen, lâng~ Dresda.
Înn PPrruussiiaa, la curtea lui Frederic cel Mare,
costumul masculin avea un aspect mai
milit~resc, locul cocului luându-l coada
împletit~ pe spate, de unde numele german al
stilului rococo – Zopfstil.
ßi la VVeennee]]iiaa, vestit~ prin târguri [i carnavaluri,
frecventat~ de str~ini, se purta moda francez~.
Pentru a circula f~r~ a bate la ochi, b~rba]ii, ca
[i femeile, îmbr~cau pe strad~, la orice or~,
masca, tricornul [i o cap~ larg~ din m~tase sau
dantel~ alb~ sau neagr~, cu guler („bauta”,
numit~ mai târziu „domino”).
Pe când b~rba]ii aveau masca pân~ la gur~, cu
nasul coroiat ca un cioc de pas~re, femeile o
preferau pe cea oval~, acoperind toat~ fa]a,
cu un buton ]inut între din]i.
161
Pietro Longhi, Dentistul, 1759, Milano, Muzeul Brera
Pietro Longhi, Rinocerul, 1751, Vene]ia, Ca Rezzonico
CCOOSSTTUUMMUULL EENNGGLLEEZZ DDIINN SSEECCOOLLUULLAALL XXVVIIIIII--LLEEAA
Haina de cælærie pe fotoliulChippendale
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Odat~ cu înt~rirea
burgheziei, activ~ [i întreprinz~toare, costumul
or~[ean s-a impus în Europa, determinat de
necesit~]ile practice, de ritmul activit~]ii
productive, dar [i de concep]iile estetice ale
iluminismului. Enciclopedi[tii francezi, pornind
de la pre]uirea naturii [i urm~rind înl~turarea a
tot ce e nefiresc, impus de orânduirile sociale
nedrepte, au contribuit la crearea unui nou
ideal uman [i a unui nou punct de vedere
asupra costumului, sus]inând revenirea la
propor]iile naturale ale siluetei, la dimensiunile
unui om normal, robust, la o îmbr~c~minte [i
înc~l]~minte comode, trainice.
Ca un argument de prestigiu pentru sus]inerea
legitimit~]ii noilor preocup~ri era invocat
exemplul antichit~]ii, care va deveni
preponderent de-abia în timpul Revolu]iei
Franceze, în moda neoclasic~.
Solu]iile practice ale costumului burghez din a
doua jum~tate a secolului al XVIII-lea au fost
furnizate lumii de c~tre Anglia – care în aceast~
perioad~ a influen]at toate ]~rile Europei.
Jurnalul de mod~ s~pt~mânal The Lady’s
Magazine avea s~ dureze din 1770 pân~ în
1837, urmat de The Gallery of Fashion [i altele.
ÎÎnn AAnngglliiaa, burghezia comercial~ [i financiar~ se
manifestase ca o for]~ activ~ înc~ din secolul al
XVII-lea, când confrunt~rile dintre monarhie [i
parlament se încheiaser~ cu îngr~direa autorit~]ii
regale. În secolul al XVIII-lea, ascensiunea
burgheziei s-a f~cut în Anglia gradat, f~r~ a se
mai ajunge la revolu]ie, ca în Fran]a. Dimpotriv~,
a existat o ac]iune concordant~ a marii burghezii
[i a nobilimii (care continua s~ conduc~
politice[te), pentru a promova expansiunea
colonial~ [i comercial~ a Marii Britanii, devenit~,
dup~ 1700, prima putere naval~ [i comercial~ a
Europei. Aceast~ situa]ie a dus la o relativ~
[tergere a deosebirilor sociale prin costum.
Locuin]e în Queen Anne’s Gate, secolul al XVIII-lea,Londra, Westminster
Fotoliu Chippendale, Dublin, Malahide Castle
Sir Thomas Lawrence, Julius Angerstein cu so]ia sa,1790, Paris, Luvru
Redingot~, frac, rochie englezeasc~, mantou-redingot~,diferite croieli de frac
T. Gainsborough, Domnul [i doamna Andrews, (detaliu), 1748, Londra, National Gallery
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • În contrast cu stilul rococo,
r~spândit pe continent, în Anglia, arhitectura [i
decora]ia p~strau o linie clasic~, volume
lini[tite, contururi drepte, compozi]ii clare,
simetrice, ca în ansamblul locuin]elor din pia]a
Circus, din Bath, de arhitectul John Wood, sau
în cel din Queen Anne’s Gate, Westminster,
Londra. Mobilierul lucrat de me[teri ca Thomas
Chippendale, din lemn de mahon în culoare
natural~, mul]umea spiritul practic prin formele
robuste, iar dorin]a de elegan]~ prin profilurile
inspirate din arta rococo, gotic~ sau chinez~.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee uummaann~~ • Dac~ în unele
tablouri pictori ca Gainsborough confereau
personajelor noble]ea [i elegan]a modelelor
franceze din picturile lui Watteau, majoritatea
portreti[tilor englezi ca Reynolds, Romney,
Reaburn, Hogarth conturau un ideal de
frumuse]e propriu societ~]ii engleze. Energia,
robuste]ea, o anumit~ inflexibilitate puritan~ erau
calit~]ile cele mai pre]uite, subliniate în înf~]i[area
personajelor, ale c~ror tr~s~turi nu erau deloc
idealizate, ci voit opuse artificialit~]ii aristocratice.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Mo[ierul (land-lord-ul) interesat de
furnizarea lânii ]es~toriilor, de exploat~rile
miniere etc., participa la aceste întreprinderi
[i recurgea la acela[i tip de vestimenta]ie ca
[i industria[ul asociat. Ajunsese chiar o
mod~ ca tinerii avu]i s~ se îmbrace
asem~n~tor cu servitorii lor.
Costumul d~dea corpului libertatea necesar~
vie]ii active (în aer liber, la c~l~rie, în ora[),
era practic, c~lduros [i rezistent. El continua
în mare m~sur~ tradi]ia costumului burghez
olandez (transmis, de altfel, direct Angliei
prin strânse leg~turi politice [i comerciale
înc~ din secolul al XVII-lea).
SSccuullppttuurraall, silueta general~ era construit~ din
165
166
W. Hogarth, Din C~s~toria la mod~, Contractul nup]ial, 1744, Londra, National Gallery
167
W. Hogarth, Din Cariera unui destråbålat, Orgie la han, 1735, Londra, Sir John Soane’s Museum
curbe libere, ca pe vremea muschetarilor, dar
f~r~ nota milit~reasc~, mai simpl~, de o
elegan]~ mai sobr~.
PPiiccttuurraall, acordurile cromatice majore se
opuneau celor minore, rafinate, franceze (de
exemplu, frac ro[u, pantalon negru, c~ma[~
alb~), p~strând deseori culoarea natural~ a lânii
sau bumbacului (rochii din stofe albe, cenu[ii
sau negre). Distinc]ia social~ era realizat~ prin
materiale de bun~ calitate, croiala perfect~ [i
cur~]enia impecabil~ a hainelor.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~rul destul de lung era l~sat liber (rar
cu peruca aristocratic~). P~l~ria rotund~,
neagr~, înlocuia tricornul.
Pe trup, se purta c~ma[a [i cravata alb~, mai
lat~, învârtit~ de dou~-trei ori în jurul gâtului [i
înnodat~ sub b~rbie. Vesta constituia un
element de fantezie, cea clasic~ era alb~, din
pichet, putea fi îns~ din materiale [i culori
diverse. Jacheta (frac), la început o hain~ de
c~l~rie, confec]ionat~ din stofe rezistente,
întunecate, avea o croial~ simpl~ [i comod~,
guler mic cu rever, mâneci tubulare, corsaj lejer
[i poale rotunjite, cu [li]uri laterale [i la spate.
Pardesiul (great coat) avea form~ de redingot~,
uneori guler dublu. Pantalonul ajungea pân~
sub genunchi.
În picioare se înc~l]au ciorapi albi sau negri,
cizme moi sau pantofi cu cataram~.
Ca accesorii, bastonul civil înlocuia sabia
militar~.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, p~rul natural, nepudrat, era piept~nat
cu bucle lungi sau conci plat l~sat pe ceaf~.
Boneta se purta mai ales în interior, iar p~l~ria
– de pai sau fil] – cu boruri largi, pentru a ap~ra
de soare, pe câmp sau pe strad~ peste bonet~.
Pe trup, c~ma[a nu se vedea deloc. Rochia,
într-un singur strat, larg~, comod~, f~r~ corset,
avea cus~tur~ în talie, a[ezat~ la locul firesc [i
marcat~ de un cordon sau o e[arf~ lat~, [i fust~
dreapt~, încre]it~ moderat. Era de obicei din
bumbac alb, u[or, nu din m~tase. Pantofii
aveau toc jos, lat, u[urând mersul.
CCOOSSTTUUMMUULL CCOOPPIIIILLOORR
Pân~ în secolul al XVIII-lea copiii erau
îmbr~ca]i aidoma ca adul]ii. Odat~ cu
dezvoltarea pedagogiei, cu r~spândirea
scrierilor unor gânditori care puneau probleme
noi de educa]ie (de exemplu John Locke,
Gânduri despre educa]ie, J.J. Rousseau, Emile
etc.), s-a creat pentru copii o îmbr~c~minte
mai comod~ (costumul gen marinar pentru
b~ie]i, dup~ 1770).
Costumul în stil englez, purtat de burghezia
european~, s-a r~spândit în lumea nou~,
dobândind tr~s~turi distinctive (datorate mai ales
solu]iilor practice adoptate) în epoca luptelor
pentru independen]a Statelor Unite ale Americii.
168
W. Hogarth, Din C~s~toria la mod~, 1744, Londra, National Gallery
P.P. Svinin, Quakeri, 1804
CCOOSSTTUUMMUULL FFRRAANNCCEEZZ ÎÎNN SSTTIILLUULL
LLUUDDOOVVIICC AALL XXVVII--LLEEAA
Peruca cu coræbii
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În a doua jum~tate
a secolului al XVIII-lea, întreaga Europ~ a fost
str~b~tut~ de curentul iluminismului, care a
desferecat gândirea, cl~tinând din temelii
vechile prejudec~]i [i preg~tind prefacerile
viitoare. Ecourile rigorii ra]ionale, practicate în
Fran]a de c~tre enciclopedi[ti, au p~truns [i în
ambian]a de elegan]~ pre]ioas~ a artei curtene,
determinând o atenuare a fanteziei rococoului.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Exemplele antichit~]ii clasice,
cunoscute prin s~p~turile de la Herculanum [i
Pompei, erau înglobate stilului aristocratic (ca
în Micul Trianon de arhitectul J.A. Gabriel sau
în urnele de por]elan de Sèvres etc.).
Determinând noul stil Ludovic al XVI-lea,
(1774-1789) liniile drepte [i formele clare,
regulate au început din nou s~ domine în
compozi]iile fa]adelor ca [i în decora]ia
interioarelor, în siluetele mobilelor sau în
motivele ]es~turilor din m~tase, încadrând
ornamentele florale aliniate în [iruri m~runte.
IIddeeaalluull eelleeggaann]]eeii era îns~ monopolul regalit~]ii [i
al nobilimii [i avea s~ dispar~ odat~ cu acestea.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Tendin]a general~ de îmbinare a structurii
riguroase cu decorul curtean s-a manifestat în
vestimenta]ie mai cu seam~ în hainele
b~rb~te[ti, mai accesibile unor sugestii
func]ionale. Folosind croielile practice engleze,
de „riding coat“, ve[mintele curtene erau îns~
din m~tase, brodate de mân~.
În acela[i timp, în costumul de curte feminin
din vremea reginei Maria Antoaneta au
izbucnit, nest~vilit, cele mai arogante preten]ii
de suprema]ie social~; pe m~sur~ ce justificarea
acestei superiorit~]i se dovedea mai [ubred~ în
ochii contemporanilor, regina încerca s~ se
impun~ vizual prin etalarea celor mai scumpe
bijuterii, ca [i prin umflarea volumelor capului
[i fustei, sem~nând cu ni[te baloane
monstruoase care aveau s~ piar~ ca baloanele
de s~pun, odat~ cu Revolu]ia Francez~.
Regina Maria Antoaneta era îmbr~cat~ de
J.A. Gabriel, Micul Trianon, 1762, Versailles
Le Clerc, Gallerie des Modes, 1778 - 1787
Interior \n stil Ludovic al XVI-lea, Versailles
Coafura cu corabie, desen satiric, 1789
prima creatoare înregistrat~ de istoria
costumului, Rose Bertin, care s-a bucurat de
prestigiu interna]ional, datorit~ circula]iei
p~pu[ilor-manechine, care-i purtau modelele în
dimensiuni reduse. Trei saloane la Versailles
erau pline cu garderoba reginei [i se presupune
c~ ea n-ar fi ajuns la ghilotin~ dac~ nu ar fi luat
cu ea, când a fugit, prea multe bagaje cu haine
(M.Constantin, Fashion marketing, p. 9).
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~l~ria era modelat~ în diferite forme,
nu numai în tricorn, ci [i cu borul drept în fa]~,
ridicat la spate (à la valaque) etc.
Pe trup, hainele erau mai sobre decât înainte,
f~r~ talie marcat~, p~strându-[i în ]inuta de
curte ]es~turile pre]ioase [i coloritul delicat.
Croiala relua modelele engleze, de frac (frac à
la française), iar redingota, alt~dat~ pardesiu, a
început s~ fie folosit~ drept jachet~.
În picioare se purtau aceia[i pantofi sau cizme.
Toate aceste ve[minte erau îns~ executate din
m~tase, brodate cu aur, argint [i paiete, cu
nasturi cu email, picta]i cu portrete etc.
Costumul militar avea acelea[i piese [i aceea[i
croial~ ca [i cel civil burghez, realizat îns~ în
culori anumite, distingând armele [i
regimentele, [i fiind împodobit cu g~ici, nasturi,
pl~ci metalice pe piept ca însemne ofi]ere[ti etc.
Majoritatea poporului, ]~r~nimea, continua s~
se îmbrace ca [i în secolele precedente, cu
ve[minte largi din ]es~turi de cas~.
Conflictul dintre haina ginga[~ de m~tase [i cea
aspr~, din stof~ întunecat~, avea s~
izbucneasc~ îns~ de-abia în anii Revolu]iei
Franceze, când Maria Antoaneta a fost purtat~
pe str~zile Parisului, spre e[afod, doar în
c~ma[~ [i bonet~ de pânz~, ca o ]~ranc~, a[a
cum a schi]at-o în fug~ pictorul, tân~r pe
atunci, Louis David.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, perucile s-au în~l]at treptat, de la un
„toupet” pe frunte (dup~ 1760) pân~ la
e[afodaje întrecând de 3–4 ori m~rimea
capului, sus]inute cu vat~, ace [i ornamentate
cu panglici, flori, co[ule]e, cor~bii, p~pu[ele
etc. P~rul era pom~dat [i apoi pudrat cu f~in~
sau cu cret~, extrem de greu de între]inut,
f~când necesare sc~rpin~tori (ca ni[te andrele
terminate cu mânu]e), iar, în Anglia, chiar
utilizarea în timpul nop]ii a unor plase de sârm~
împotriva [oarecilor.
Pe trup, rochia de gal~ „à la française” era, ca
pe vremea infantelor pictate de Velazquez,
evazat~ mai ales lateral, sus]inut~ de co[
(panier). Corsajul cu talia ]eap~n~, pe corset,
era alungit în fa]~, în unghi exagerat de lung,
iar fusta era bogat ornamentat~ cu volane,
dantele, panglici [i ghirlande. Materialele
folosite erau pre]ioase [i delicate: satinuri,
catifele, m~tase cu broderii, dantele, iar
nuan]ele subtile erau denumite de poe]i
„coaps~ de nimf~”, „maimu]~ otr~vit~”,
„spinare de purice” etc.
170
Rochie polonez~, costum de curte feminin [i masculin,caraco, / schelete (panier) sus]inând fusta, / coafur~,bonet~ “à la nouvelle paysanne”, p~l~rie, boneta”dormeuse”
M~tase în stil Ludovic al XVI-lea
G. Drouais, Contele de Vaudreuil, 1758, Luvru
171
Fr. Goya, Umbrela, 1777, Madrid, Prado
172
J.B. S. Chardin, Toaleta de diminea]~,detaliu, 1741, Stockholm, Muzeul Na]ional
J.B.S. Chardin, Guvernanta, detaliu, 1739, Cheshire, Tatton Park
Influen]a costumului burghez s-a manifestat
prin adoptarea unor croieli mai comode, cum
erau rochia larg~, pe panier, dar f~r~ corset
(négligé).
Dup~ ce a atins lungimea maxim~, panierul s-a
scurtat pân~ la genunchi (demi-panier,
continuat de un volan) sau s-a redus la dou~
fragmente laterale (considerations), unele
dintre ele pliante, ca strapontinele, pentru a
u[ura intrarea pe u[~. În via]a zilnic~ panierul
era înlocuit fie de draparea pe [olduri a
mantoului, cu poalele vârâte în buzunare sau
încre]ite cu dou~ [nururi, „à la polonaise”, fie
de acumularea la spate a l~rgimii fustei,
sus]inut~ de ultimul vestigiu al panierului, o
pern~ dorsal~ („cul de crin” sau „cul de Paris”)
în rochia „à l’anglaise”.
Costumul feminin burghez era mai practic
[i comod.
Pe cap, dup~ moda englez~, p~rul natural era
strâns în coc sau l~sat în bucle lungi, iar p~l~ria de
pai, mare, cu panglici [i pene, prelua amploarea [i
complica]ia coafurilor.
Pe trup, mantoul imita redingota, îmbr~cat fie
deschis, fie închis cu nasturi pân~ jos. Se purta
mult [i jacheta scurt~, corespunz~toare celei
b~rb~te[ti; spre deosebire de cea olandez~ din
secolul al XVII-lea, mai larg~, cea francez~, numit~
de obicei „caraco”, era strâns~ pe corp, cu poale
cutate la spate, cu revere pe piept [i mâneci lungi.
¥inuta de c~l~rie imita pe cea b~rb~teasc~: vest~
[i redingot~, cravat~, p~l~rie [i baston.
În mediile me[te[ug~re[ti erau obi[nuite piesele
de costum tipice gospodinei: boneta, broboada
acoperind decolteul, [i [or]ul de pânz~ apretat~,
a[a cum apar în picturile lui Chardin.
J.B.S. Chardin, Rug~ciunea la mas~, detaliu, 1740 Paris, Luvru
Louis David, Maria Antoaneta spre e[afod, 1789
Levni, Sultanul Ahmed al III-lea, miniatur~,detaliu, 1730, din N. Atasoi, „A garden for the sultan”
175
CCOOSSTTUUMMUULL IIMMPPEERRIIUULLUUIIOOTTOOMMAANN ÎÎNN SSEECCOOLLUULL
AALL XXVVIIIIII--LLEEAA
Turbane øi øalvari
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Imperiul Otoman
st~pânea înc~ sud-estul Europei, dar, dup~
cum scria Dimitrie Cantemir, se afla în declin.
Costumul p~stra formele tradi]ionale, marcând
deosebirea musulmanilor de lumea apusean~.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee era cel al st~pânitorului,
supradimensionat, umflat ca un balon.
SSccuullppttuurraall, volumele erau modelate c~tre sfer~
(atât \n turbane, cât [i \n [alvarii bufan]i sau \n
mantiile largi), sporind efectul de mas~ prin
culoarea uniform~ a unor suprafe]e \ntinse.
PPaalleettaa ccoolloorriissttiicc~~ era dominat~ de tonuri dulci
de floare: roz, mov, bleu, verde.
MMaatteerriiaalleellee scumpe slujeau la deosebirea
st~rilor privilegiate.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Acesta depindea de func]ie [i rang.
În costumul demnitarilor supradimensionarea
era realizat~ pe vertical~ prin amplificarea
capului cu ajutorul turbanului care anun]a
func]ia, pe când rolul b~rbii mari, rotunjite era de
a l~]i por]iunea gâtului.
Pe trup erau suprapuse mai multe ve[minte largi,
cu croial~ de caftan, mai lungi sau mai scurte
(c~ma[~, entari, bini[, djupeh, caftan etc.), de
sub care nu se vedeau aproape deloc [alvarii
foarte largi, permi]ând a[ezarea pe jos, turce[te.
Înc~l]~mintea pentru [ederea pe canapea consta
din ciorapi de piele cusu]i de pantaloni (me[i),
peste care, prin cas~ se \nc~l]au papuci f~r~
spate, iar afar~, cizme.
CCoossttuummuull mmiilliittaarr al c~l~re]ilor, pede[trilor sau
marinarilor p~stra formele dominant
sferoidale \n turbanul de pe cap [i \n [alvarii
bufan]i, doar pentru comandan]i. ¥inuta
intermediar~ a unor ofi]eri consta din
suprapunerea mai pu]in obi[nuit~ a unor
haine scurte peste altele lungi, ca jacheta -
cepchen peste caftan.
Solda]ii, ca [i muncitorii [i ]~ranii aveau o
siluet~ mai tinereasc~, subliniind [i p~r]i mai
sub]iri ale trupului: gâtul (vizibil prin lipsa
b~rbii) [i mijlocul (strâns \n brâu).
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Costumul musulmanelor oscila între extreme:
ascunderea total~ în public prin feregea [i
desvelirea în intimitate, unde \ntreaga ]inut~
exalta caracterele specific feminine: p~rul
lung, sânii, [oldurile, gra]ia mi[c~rilor.
Ve[mintele puneau \n valoare opulen]a
formelor, conturate de curbe largi, rotunjite
de faldurile libere ale bluzei [i [alvarilor, pe
când \ncheieturile erau sub]iate prin \ncre]irea
la extremit~]i a mânecilor [i a pantalonilor.
Peste aceast~ ]inut~ sumar~, \n interior se
purta un entari lung cu croial~ de caftan, mai
Turbane turce[ti de padi[ah, c~pitan de ieniceri, marevizir, ofi]er al g~rzii de onoare, general al arsenalului
Ofi]er [i marinar turc, secolul al XVIII-lea, din Brindisi,Musée des Anciens Costumes Turcs
strâns pe corp decât cel b~rb~tesc,
ornamentat cu dantel~ lucrat~ cu acul (oya sau
bibil), iar pentru strad~, peste acesta se punea
un altul – bini[, feregea sau giubea –, iar
obrazul era acoperit cu un v~l de muselin~
alb~ (ya[mac).
Ornamentele turce[ti au suferit unele
influen]e rococo, pe broderiile cu fir auriu pe
catifea vi[inie ap~rând buchete de roze [i
lalele, ca pe rochiile de nunt~ p~strate în
costumele populare.
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN ¥¥ÅÅRRIILLEE RROOMMÂÂNNEE
ÎÎNN SSEECCOOLLUULL AALL XXVVIIIIII--LLEEAA
ßßII LLAA ÎÎNNCCEEPPUUTTUULL SSEECCOOLLUULLUUII
AALL XXIIXX--LLEEAA
Giubele øi cepchene
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE
În secolul al XVIII-lea (dup~ 1711 - 1716 [i pân~
la 1821), în ¥ara Româneasc~ [i în Moldova au
domnit principii fanario]i, greci cre[tini din
Istanbul, numi]i de cârmuitorii Imperiului
turcesc. Contribu]iile, presta]iile [i darurile c~tre
puterea suzeran~ [i demnitarii ei cre[teau
periodic, având ca urmare o tot mai accentuat~
exploatare a celor dou~ ]~ri.
Cur]ii [i organelor administrative le era impus atât
modul de via]~, cât [i portul constantinopolitan,
ca o dovad~ a adeziunii politice, iar garda
domneasc~ era format~ din mercenari arn~u]i
(albanezi), proveni]i din Peninsula Balcanic~.
În tot acest timp, Transilvania, înglobat~ din
1699 Imperiului habsburgic, a fost larg deschis~
curentelor artei apusene, înlesnind, prin
leg~turile cu ]~rile surori de peste Carpa]i,
p~trunderea acestora [i în ¥~rile Române.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • În Transilvania, barocul
întârziat era bogat reprezentat de numeroase
catedrale, ca [i de palate (cum era cel episcopal
din Oradea, Banffy din Cluj sau Bruckenthal din
Sibiu), evoluând c~tre simplificare în stilul
neoclasic (de exemplu palatul Teleky din Cluj).
În ¥ara Româneasc~ sau în Moldova, în epoca
fanariot~, s-au cl~dit unele case în stil turcesc,
pentru traiul tihnit, pe canapele cu covoare [i
176
stânga sus
Ch. Doussault, Bucure[ti în 1841, gravur~ Ch. Doussault, Boierul Iordache Filipescu, 1843, gravur~
Domnitor fanariot, boieroaic~ din secolul al XVIII-lea,boier, domni]~, arn~ut începutul secolul al XIX-lea, /croiala anteriului, feregelii [i cepchenului, / calpac demare ban, i[lic de mare logof~t, cu cuib de rândunic~ deboier de starea I, în tobå de boier de starea a II-a, denegustor cu pern~, de negustora[
A. Bouquet, Doroban]i din Romana]i, Târgovi[te, Slatina, 1848
Pung~-ciorap pentru bani, secolul al XVIII-lea, MuzeulMunicipiului Bucure[ti
Logof~tul Petrache, Erotocritul, cca.1787, Bucure[ti,Academia Român~, Cabinetul de Stampe
perne moi, ca [i pentru desf~tarea sub umbrare
sau chio[curi, în parfumul de trandafiri [i
chiparoase (Casa Hagi Prodan din Ploie[ti).
În stilul tradi]ional au fost ridicate edificii
domne[ti somptuoase, ca M~n~stirea V~c~re[ti,
[i biserici mici, provinciale, ctitorii boiere[ti sau
negustore[ti.
Deosebit de original~ a fost adaptarea la via]a
citadin~ a stilului popular, prin închiderea cu
geamuri a pridvorului, rezultând galerii de
sticl~, (ca în Casa Melic din Bucure[ti). În zonele
rurale s-au ridicat case boiere[ti interpretând, în
continuare, arhitectura brâncoveneasc~.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Silueta domnitorilor [i boierilor era
impun~toare [i greoaie, oriental~, cea a
doamnelor supl~, dup~ moda apusean~.
IIddeeaalluull uummaann • Pe teritoriul ]~rii noastre se
înfruntau concep]iile diametral opuse ale
R~s~ritului [i Apusului. În ¥ara Româneasc~ [i
Moldova, protipendada cultiva idealul de
frumuse]e otoman, cu silueta supra-
dimensionat~ sferoidal prin turban, haine
ample suprapuse, [alvari, potrivite inactivit~]ii
fizice [i a[ez~rii pe perne turce[ti.
În secolul al XVIII-lea, Transilvania cuno[tea mai
îndeaproape unele modele apusene, în mediile
aristocratice fiind apreciat idealul stilului
rococo, cu înf~]i[are pre]ioas~, rafinat~,
artificial~, uzând de machiaj, peruci albe,
corsete etc. (de exemplu, portretul baronului
Bruckental), pe când burghezia prefera stilul
englez, sportiv, comod [i practic, îmbr~când
costume de c~l~rie [i rochii simple de lân~.
Ecourile idealului de frumuse]e neoclasic au
ajuns [i pe meleagurile noastre în ultimii ani ai
secolului, mai ales prin refugia]ii [i dasc~lii
francezi.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
La suirea pe tron, domnitorul primea de la Înalta
Poart~ cuca cu pene în evantai (asem~n~toare cu
p~l~ria cu coad~ de p~un din costumul popular
din Bistri]a-N~s~ud), caftanul [i sabia.
PPoorrttuull bbooiieerriilloorr:: Pe cap, turbanul era de obicei
înlocuit cu i[licul din blan~ lipit~ pe carton, cu
form~ [i culoare diferite dup~ rang.
Pe trup se suprapuneau, dup~ obiceiul oriental,
mai multe haine lungi [i scurte îmbl~nite.
Grigore Alexandru Ghica [i Alexandru Moruzi
îmbr~cau peste anterie haine cu mâneci pân~ la
cot, tivite cu hermin~, [i deasupra altele mai
lungi cu mâneci mai scurte, cu guler lat [i tivuri
de blan~. De pantalonii bufan]i ([alvari), ro[ii,
erau cusu]i ciorapi de piele, purta]i în picioare
prin cas~ în papuci sau c~lare, sub cizme.
OOssttaa[[iiii mercenari, arn~u]i, (albanezi, sârbi,
bulgari etc.), din garda domnitorilor purtau pe
cap turban (cealma), pe trup, peste c~ma[~, ilice
[i jachete scurte, unele f~r~ mâneci, altele cu
mâneci despicate, care puteau fi închise cu
nasturi sau l~sate s~ fluture în vânt, (cepchen),
[alvari strân[i pe pulpe (poturi) sau fustanela
plisat~, jambiere [i pantofi r~scroi]i (iminei).
Costumele lor, confec]ionate în ateliere speciale,
care produceau pentru toat~ Peninsula
Balcanic~, erau brodate neasemuit de bogat cu
fir, cu [nururi [i cu galoane aurii, iar armele erau
încrustate cu argint [i filde[.
Unele croieli [i motive decorative au fost
p~strate, într-o form~ popular~, în ve[mintele
mili]iei na]ionale rurale a doroban]ilor, apoi mai
târziu, în cele ale surugiilor care mânau
diligen]ele, pân~ la înlocuirea lor cu calea ferat~.
177
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Deosebit de elegante erau costumele
doamnelor [i boieroaicelor, care, neavând
func]ii publice erau receptive fa]~ de moda
apusean~. Purtau pe cap c~ciuli]e rotunde de
blan~, pe trup rochii decoltate din m~tase, cu
v~l drapat pe piept, închise cu nasturi în fa]~,
acoperite cu haine mai lungi sau mai scurte din
brocart sau catifea, îmbl~nite, croite pe corp [i
cu man[ete late, [i în picioare pantofi cu toc.
Dac~ domnitorii str~ini ai ¥~rilor Române [i cei
din preajma lor purtau ve[minte aduse din
Turcia, iar arn~u]ii veneau cu echipamentul
confec]ionat în ateliere albaneze [i
macedonene, num~rul costumelor stråine era
restrâns fa]~ de majoritatea popula]iei,
credincioas~ vechiului port [i care i-a asigurat
permanen]a.
Costum de domni]~, secolul al XVIII-lea, Muzeul Municipiului Bucure[ti
Hain~ cu cepchen, secolul al XIX-lea, Muzeul Municipiului Bucure[ti
CCOOSSTTUUMMUULL PPOOPPUULLAARR
Criticul ßtefan Neni]escu explica, în 1929,
fenomenul conserv~rii specificului na]ional în
arta popular~ româneasc~ a secolului XVIII-lea
prin refuzul ]~ranilor de a accepta modelele
orientale impuse de Imperiul otoman domnilor
fanario]i [i demnitarilor, preferând s~ copieze
straiele din b~trâni, înc~rcate de amintiri,
evocând trecutul, func]ionând ca ni[te
stindarde.
Asimiland influen]ele, portul s~tenilor a
acceptat, astfel, din repertoriul otoman doar
pu]ine croieli ale
unor haine suplimentare, ca giubeaua,
remodelându-le îns~ sculptural c~tre volume
lini[tite, cilindrice [i transformând broderiile
turce[ti cu volute moi, de tip baroc oriental, în
spiritul geometriz~rii [i abstractiz~rii specifice
întregii noastre arte decorative. Transpunerea
în materiale locale, pânza de in sau cânep~
sau stofa de lân~ de culoare natural~, mai ales
alb~, [i înlocuirea firului auriu cu lâna sau
bumbacul colorate au determinat o inversare
a raporturilor cromatice.
Transpunerea modelului hainei turce[ti (aflat~ la MuzeulMunicipiului Bucure[ti) în portul popular românesc (ctitor, 1856, biserica Cornetu-Schela, jud.Gorj, Oltenia)
P~l~rie cu coad~ de p~un, Bistri]a N~s~ud, secolul al XIX-lea, Bucure[ti, Muzeul Satului
179
J.L. David,Încoronarea lui Napoleon, detaliu,1804, Paris, Luvru
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN SSEECCOOLLUULL AALL XXIIXX--LLEEAA
CCOOSSTTUUMMUULL EEUURROOPPEEAANNÎÎNN PPRRIIMMUULL SSFFEERRTT AALL
SSEECCOOLLUULLUUII AALL XXIIXX--LLEEAA
De la neoclasicism la empire
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Poate c~ niciodat~
schimb~rile vestimentare nu au fost mai rapide
[i mai radicale decât în Fran]a la finele secolului
al XVIII-lea. În focul revolu]iei, peste noapte, a
încetat s~ mai fie admirat nobilul pudrat,
purtându-[i cu gra]ie jacheta de satin brodat~
cu aur, iar eroul zilei a devenit cet~]eanul
obi[nuit care arbora cu mândrie cocarda
tricolor~ pe bluza de lucru.
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN TTIIMMPPUULL RREEVVOOLLUU¥¥IIEEII
DDEE LLAA 11778899
A ap~rut pe scena istoriei o nou~ ]inut~, cea a
republicanului plebeu, numit de obicei
„sans-culotte” (purtând în locul pantalonilor
scur]i pân~ la genunchi – culotte – pantaloni
marin~re[ti lungi [i largi). Ve[mintele sale
s~r~c~cioase, disparate, de ]~ran-soldat,
contrastau puternic cu elegan]a aristocra]iei
detronate.
CCOOSSTTUUMMUULL PPLLEEBBEEUU
Pe cap, cu p~rul natural lung, zbârlit, bicornul
era deseori înlocuit de boneta frigian~ ro[ie
(semn distinctiv al sclavilor din galere; aceasta
fusese adus~ la Paris de marinarii revolu]ionari
în 1792).
Pe trup, c~ma[a era deschis~ la piept, uneori cu
fular, [i peste ea se îmbr~ca vesta scurt~, apoi
jacheta (fie redingota brun~, fie haina militar~ cu
nasturi de metal, fie bluza ]~r~neasc~), iar
pantalonul era lung, cilindric, purtat la început de
matelo]i [i muncitori (numele vine de la
personajul Pantalone din Comedia italian~).
În picioare se înc~l]au deseori sabo]i ]~r~ne[ti.
Sans-culottes au lansat moda „neglijent~” (sau
„sans façon”) care, la acea dat~, nu putea s~
]in~ mult~ vreme.
CCOOSSTTUUMMUULL BBUURRGGHHEEZZ
Când, printre m~surile revolu]ionare, Adunarea
Na]ional~ a desfiin]at diferen]ierile costumare
pe st~ri, burghezia, datorit~ ascendentului ei
politic, [i-a impus stilul vestimentar (de tip
englez – frac negru, p~l~rie rotund~ etc.).
Tricolorul era arborat cu ostenta]ie: uniforma
G~rzii Na]ionale era tricolor~ (jacheta albastr~
cu revere ro[ii, vesta [i pantalonii albi), se purta
cocard~ tricolor~ la costumul civil, ca [i veste
sau ciorapi tricolori.
NNoouull iiddeeaall al revolu]ionarilor, preg~tit în epoca
iluminismului de genera]ia enciclopedi[tilor, a
fost întrupat în opere de art~ ca picturile lui
Louis David. În Lupta Hora]ilor cu Curia]ii era
oferit~ privitorilor nu numai o pild~ de virtute
cet~]eneasc~ [i eroism, de subordonare a
intereselor personale celor ale patriei, dar [i
modele de frumuse]e robust~, natural~, în
sensul dezvolt~rii armonioase de ansamblu a
întregii fiin]e, potrivit principiilor umaniste,
democratice ale Romei republicane.
Se descoperea frumuse]ea trupului pe care,
deseori, sculptorii îl reprezentau nud sau cu
ve[minte care nu trebuiau s~-l ascund~, ci s~-l arate.
Antonio Canova îl înf~]i[a pe Napoleon, ca [i pe
sora acestuia, Pauline Bonaparte, ca pe zeii antici.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Influen]a artei antice, cunoscut~ mai ales prin
statuara greco-roman~, a devenit hot~râtoare
atât pentru structura corpului în propor]ii [i
dimensiuni, cât [i pentru realizarea costumului:
182
Sans-culotte
Debucourt, Conversa]ie misterioas~, gravur~ din Modes et Manieres du Jour, 1798 - 1808
silueta feminin~ tindea s~ semene cu cea a unei
statui de marmur~ a zei]ei Venus, prin drapajul
din ]es~turi albe, transparente, mulând corpul,
pe când cea b~rb~teasc~ adopta forme
herculeene.
În 1793, Louis David a primit comanda s~
proiecteze costumele noii societ~]i franceze, f~r~
deosebiri de rang. Pentru cet~]enii obi[nui]i el a
desenat o jachet~ ca o redingot~ larg~, peste
pantaloni lungi, strâm]i, [i cizme scurte, singura
podoab~ fiind e[arfa brodat~ cu deviza
„Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Cei cu func]ii
oficiale aveau [i o manta lung~, [i o caschet~ cu
cozorocul ridicat [i cu un smoc de pene.
Ideea uniformei, în care toga antic~ se asocia cu
penele [i cizmele secolului al XVIII-lea, nu a
prins îns~, artistul mul]umindu-se s~ creeze
costuma]ia figuran]ilor la serb~rile publice
organizate în cinstea revolu]iei.
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN SSTTIILL ””DDIIRREECCTTOOIIRREE””
Între 1795-1800, tendin]ele antichizante
semnalate au atins punctul culminant, fiind
exagerate în costumele elegan]ilor zilei,
îmbog~]i]i de r~zboi, care arborau cele mai
îndr~zne]e inova]ii, pân~ la bizarerie [i
caricatur~, [i de aceea erau numi]i „incroyables”
(sau „invisibles“) [i „merveilleuses”.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÃÃRRBBÃÃTTEESSCC
Silueta unui „incroyable” se opunea celei
aristocratice, elegante [i gra]ioase, printr-o carur~
masiv~ – ob]inut~ prin v~tuiri, suprapunerea mai
multor veste cu gulere r~sfrânte pe piept, pulpe
false (cu bure]i sub ciorapi) etc. – [i un voit aer de
brutalitate – dat de p~rul zburlit, bastonul cu
noduri etc.
Capul ap~rea voluminos prin p~rul tuns neregulat,
la început lung, în „urechi de câine”, mai târziu
scurt, ca la statuile romane, „à la Titus”. Bicornul
enorm era a[ezat diagonal sau lateral. De origine
englez~, p~l~ria rotund~ cu boruri mari a evoluat
c~tre cilindru.
Pe trup, c~ma[a se vedea doar la cele dou~ col]uri
ale gulerului, împinse pân~ la gur~ de cravata ca un
[al r~sucit de [ase ori în jurul gâtului, pe care îl
îngro[a acoperind fa]a (invisibles). Vestele erau
vizibile prin reverele imense, triunghiulare, iar haina
era încheiat~ strâmb, sugerând neglijen]~. Fracul
sau redingota lung~ avea umerii v~tui]i, ridica]i,
gulerul pân~ la urechi. Pardesiul sau capa putea
avea, de asemenea, dou~-trei gulere-pelerin~.
Pantalonii pân~ sub genunchi (încheia]i jos cu
nasturi), din piele g~lbuie sau stof~ de culoare mai
deschis~ decât haina, erau ridica]i pân~ la subsuori.
În picioare se purtau ciorapi, de obicei albi, [i cizme
sau pantofi decolta]i „escarpins”.
Principalul accesoriu era bastonul ca o bât~. Ca
urmare a r~sturn~rilor sociale, ]es~turile în dungi,
alt~dat~ semn distinctiv al repudia]ilor (lepro[i sau
pu[c~ria[i) sau subalternilor (vesta lacheilor) au
venit la mod~, fiind arborate [i pe steagul SUA,
care în ace[ti ani [i-au cucerit independen]a (M.
Pastoureau, L’Etoffe du diable).
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Îmbr~c~mintea unei ”merveilleuse” punea în
valoare silueta sub]ire ca o coloan~, folosind
draparea unor ]es~turi u[oare (în rochie, [al,
turban); era ieftin~, dar nepractic~.
183
L. David, Proiect de costum pentru cet~]eanul francez,Paris, Biblioteca Na]ional~
Hercule, idealul masculin pentru Incroyable
Anonim, Robespierre, 1792, Paris, Muzeul Carnavalet
Pe cap, p~rul era coafat cu coc în stil antic sau tuns
„à la Titus”, împodobit cu panglici sau diademe,
sau era acoperit cu o peruc~ blond~ ,,à la
Berenice”. Turbanul era la mod~, ca [i [alul
oriental, mai ales dup~ campania armatelor
napoleoniene în Egipt. P~l~ria era redus~, cu bor
în fa]~ ca un cozoroc (asem~n~toare caschetei de
jockey englez), pentru a proteja pielea
„marmorean~” a obrazului.
Pe trup, rochia-tunic~ era sub]ire, str~vezie, alb~
din muselin, batist, poplin sau tul, mulându-se pe
corpul f~r~ corset (se purta deseori peste un tricou
de culoarea pielii). Uneori, avea pe poale o fent~
pân~ la genunchi. Talia ridicat~ era marcat~ de o
panglic~. Mânecile lipseau sau erau foarte
scurte. „Moda dezbr~cat~” predispunea deseori
la r~ceal~, denumit~ în Germania
„Musselinkrankheit” (boala muselinei). ßalul de
ca[mir ro[u completa ]inuta.
În picioare se purtau sandale sau balerini f~r~ toc,
lega]i cu panglici r~sucite [i încruci[ate pe gambe.
Doamna Recamier apare în portretele pictate de
Louis David [i de Gerard cu picioarele goale.
Accesoriile erau br~]~rile [i inelele la mâini [i la
picioare, geanta în form~ de urn~ antic~, m~nu[ile
peste cot, man[onul [i umbrela.
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN SSTTIILL „„EEMMPPIIRREE””
Acesta a reprezentat faza urm~toare de evolu]ie
a tipurilor de mai sus, în noile condi]ii ale
Imperiului Napoleonian.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • În arhitectur~ [i decora]ie, stilul
„Empire” se distingea prin dimensiunile colosale
[i bog~]ia ornamentelor de la curte, dar [i prin
aerul de severitate milit~reasc~, inspirându-se din
arta Romei imperiale (ca în Arcul de Triumf din
Place de L’Étoile, de arhitectul Chalgrin) [i cu
unele sugestii egiptene (ca în interioarele
Palatului Beauharnais sau de la Malmaison, de
arhitec]ii Percier [i Fontaine).
184
Junona, idealul feminin [i silueta unei merveilleuse
J.L. David, Madame Recamier, 1800, Paris, Luvru
Prudhon, Joséphine, 1805, Paris, Luvru, detaliu
Chalgrin, Arcul de Triumf al Stelei, 1806, Paris
Camera Împ~r~tesei Joséphine la Malmaison, stil „Empire“
J.B. Isabey, Napoleon în uniforma regimentului de gard~
Costume \n stil „Empire”
ve[minte de bun~ calitate [i irepro[abil croite,
dar de mare sobrietate, deloc b~t~toare la ochi.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Pentru ceremonia încoron~rii, aceia[i arhitec]i
au desenat uniformele de gal~, iar pictorul
Isabey rochiile doamnelor. Napoleon a impus
cur]ii sale un costum de ceremonie
reprezentativ, de o mare bog~]ie.
Femeile, deseori de origine modest~, ca
Madame Sans-Gène, erau îmbr~cate de case de
mod~, furnizând [i toate accesoriile, [i chiar
parfumul. Creatorul Leroy, renumit pentru
pre]urile sale excesive, lucra [i pentru
împ~r~teasa Joséphine.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
În costumul „Empire” domina uniforma, ]inuta
de gal~ împrumutând unele elemente
costumului curtean prerevolu]ionar.
Pe cap se purta bicornul a[ezat frontal, l~]ind
silueta, pe când englezii, ca Wellington, îl
purtau antero-posterior.
Pe trup, c~ma[~ cu jaboul de dantel~, vest~
lung~ [i jachet~ cu guler înalt, brodate, [i
pantaloni pân~ la genunchi, din atlaz alb, iar
în picioare ciorapi albi [i pantofi sau cizme.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Se p~stra silueta de coloan~, talia ridicat~, dar
ve[mintele erau rigide, nedrapate, realizate din
m~tase grea cu broderii din fir, cu paiete [i
pietre, cu guler mare de dantel~ scrobit~.
Trena, folosit~ drept [al, putea fi prins~ în talie
cu nasturi [i montat~ în anticamer~.
La începutul secolului al XIX-lea a revenit la mod~
catifeaua, albul a f~cut loc culorilor saturate (ca
vi[iniul); mânecile, seara scurte [i bufante, erau în
restul zilei lungi, tubulare. Peste rochie se îmbr~ca
o jachet~ scurt~, pân~ la talia ridicat~, cu mâneci,
denumit~ „spencer”.
Mantourile preluau sugestii masculine în
redingote (capote sau douillete) eventual
îmbl~nite (poloneze).
Costumul obi[nuit s-a adaptat vie]ii active,
se folosea stofa mai groas~, rochiile aveau
mâneci lungi etc.
Prevala concep]ia englezeasc~ asupra
elegan]ei, în]eleas~ ca rezultat al asort~rii unor
185
186
Fr. Goya, Familia regelui Carol al IV-lea, 1800, Madrid, Prado
Ingres, Doamna Rivière, 1805, Paris, Luvru
187
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN CCEELL DDEE--AALL DDOOIILLEEAASSFFEERRTT AALL SSEECCOOLLUULLUUII
AALL XXllXX--LLEEAA
Suflete romantice în saloane Biedermeier
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE C~derea Imperiului
napoleonian, în 1815, a declan[at pe plan
european o reac]ie general~ împotriva stilului
imperial francez; dup~ Congresul de la Viena,
moda a fost lansat~ de fo[tii adversari ai
Fran]ei, ca Anglia sau Germania, fiind doar
perfec]ionat~ în atelierele pariziene.
Romantismul a însemnat în primul rând lupta
pentru libertate: „Libertate în arte, libertate în
societate, iat~ dublul stindard care une[te, cu
pu]ine excep]ii, tot tineretul de azi”, spunea
Victor Hugo.
Luptând pe baricadele Parisului la 1830, pe cele
din întreaga Europ~ la 1848, tân~ra genera]ie,
în frunte cu arti[ti ca Delacroix, exprima [i în
literatur~ sau în muzic~ izbucnirea for]ei
creatoare în lupta cu constrângerile vechilor
legi sociale [i sisteme de gândire.
Pledând pentru intensa tr~ire a vie]ii cu toate
resursele de pasiune [i imagina]ie ale sufletului,
romantismul deschidea asupra lumii o
perspectiv~ nou~, ascu]ind sensibilitatea în fa]a
naturii. În locul sentimentului de automul]umire
clasic~ se trezea fiorul în fa]a imensit~]ii firii, ca
[i a scurgerii neîncetate a timpului. Ridicându-se
împotriva a tot ce era static, înghe]at [i în]epenit
în vechile orânduiri, genera]ia romanticilor se
opunea, firesc, viziunii clasice, cultului
antichit~]ii, promovate de imperiu, prin care
dorise s~-[i statorniceasc~ definitiv domina]ia,
proclamând frumuse]ea ideal~ ca etern~.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc creat în acest timp a exprimat
opozi]ia împotriva anticomaniei, înlocuit~ cu
admira]ia pentru formele trecutului na]ional,
redescoperit în sursele evului mediu sau ale
Rena[terii.
În arhitectur~ se imitau exemple gotice [i
renascentiste, cu unele tr~s~turi baroce-
rococo, alc~tuind „stilul trubadur”
(de exemplu biserica Sainte-Clotilde din Paris,
1846). În epoca în care în toat~ Europa se ridicau
construc]ii m~re]e în stil gotic, ca Parlamentul din
Londra sau cel de la Budapesta, unii sugerau [i
crearea unor costume inspirate din cele ale
cavalerilor medievali (ca Ernst Moritz Arndt).
În modelarea cadrului ambiental a ap~rut un
nou ideal de via]å, cel al burgheziei, ajuns~ de-
abia acum s~-[i impun~ gustul. În Fran]a, regele
Ludovic Filip era supranumit regele burghez, [i
locuin]a ca [i îmbr~c~mintea sa [i a familiei sale
erau într-adev~r de o simplitate ce contrasta
frapant cu fastul regal al secolului al XVIII-lea.
Stilul burghez propriu-zis s-a cristalizat în decora]ia
de interior din ]~rile germanice în stilul
Biedermeier. Denumirea, dat~ la început în
derâdere, definea o ambian]~ pl~cut~,
confortabil~, destinat~ în primul rând vie]ii de
familie din mediile or~[ene[ti îndestulate. Mobila,
cu contururi curbe, era din lemn de esen]e mai
ieftine, f~r~ aplica]ii de bronz. Ilustrând [i de ast~
C. Barry, Parlamentul din Londra, 1840
E. Delacroix, Chopin, 1838, Paris, Luvru
Scaun Biedermeier, colec]ia autorului
În fa]a oglinzii, gravur~ de mod~, 1830
Coafur~ [i p~l~rie feminin~, rochie de bal, costum de c~l~rie, feti]~, b~trân~ cu mantil~, pelerin~, redingot~, frac, habit, pelerin~, p~l~rie tare [i p~l~ria moale a pa[opti[tilor
dat~ mularea scaunului dup~ forma trupului [i a
costumului, sp~tarul Biedermeier imita rotunjimea
umerilor [i talia sub]ire, cerute de mod~; netapisat,
el delimita un spa]iu gol ca pentru a servi nu unui
om real, ci unei fantasme. De asemenea, perdelele
de tul de la ferestre, cu drapaje suprapuse, reluau
curbele fustelor învoalte, vaporoase.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee • Manifestându-se în
literatur~, muzic~ sau artele plastice, curentul
romantic a marcat [i viziunea asupra omului,
pe care costumul a urm~rit s~ o realizeze
practic.Femeia romantic~ era „un suflet f~r~
trup”, un înger, iar costuma]ia urm~rea s~
transforme fiin]a vie într-un vis f~r~ substan]~,
rod al fanteziei.
Frumuse]ea b~rb~teasc~, în viziunea
romantismului, era determinat~ în primul rând
de o intens~ via]~ spiritual~, pus~ în valoare
printr-o relativ~ fragilitate fizic~.
De fapt, tonul modei îl d~deau ]~rile cu veche
tradi]ie burghez~, ca Anglia, care transmisese
cu un secol mai devreme stilul land-lordului
întregii or~[enimi europene. Câ[tigând [i mai
mult prestigiu dup~ înfrângerea
napoleonian~, Anglia proclama ca regul~
suprem~ de bun-gust simplitatea cerut~ de
ritmul vie]ii active, pretinzând stofe trainice [i
croieli purtabile.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Moda oscila în aceast~ epoc~ între dou~ limite
extreme: concep]ia englez~ asupra elegan]ei,
care nu trebuia s~ bat~ la ochi, [i crea]iile
fanteziste ale arti[tilor, între gustul burghez
care punea accentul pe aspectul comun, banal
[i cel artistic romantic, urm~rind s~
scandalizeze burghezia.
Dac~ în anii sângero[i ai Revolu]iei Franceze scena
istoriei fusese dominat~ de oameni duri, cu fe]e
orizontale [i maxilare puternice, de tigru (ca
Robespierre sau Danton), în vremea luptelor de
eliberare na]ional~ [i social~ din 1830–1848 primele
roluri par s~ fi fost jucate de vizionari ai viitorului,
sensibili [i pasiona]i, gata s~ se sacrifice în numele
unui ideal de libertate. Poe]ii Fran]ei, Victor Hugo,
Lamartine, Musset, Chateaubriand ar~tau, to]i, în
anii tinere]ii ca ni[te apari]ii îngere[ti, cu figuri
prelungi [i înguste, ochi mari [i încerc~na]i de veghe.
Eroul romantic era îns~ deseori un înfrânt, a[a
cum era descris de Chateaubriand: „imaginea
unui nefericit [i bolnav, cu [uvi]e de p~r în vânt,
privirea adânc~, sublim~, r~t~cit~, fatal~, buze
contractate de dispre]ul pentru specia uman~,
inima plictisit~, byronian~, înecat~ în dezgustul
[i misterul existen]ei.”
Între anii 1830-1834, pictorul Gavarni a
publicat Journal des gens du monde la care au
colaborat Alfred de Vigny [i Alexandre Dumas.
Arti[tii d~deau tonul pentru o vestimenta]ie
extravagant~, care-[i g~sea aplicarea mai ales în
baluri mascate sau în ]inuta de interior. Fiecare î[i
crea un tip, o înf~]i[are original~: Balzac scria în
halat benedictin, Musset purta pantaloni de
ca[mir ro[u [i halat de cas~ din m~tase verde
brodat~ cu aur, George Sand umbla îmbr~cat~
ca un b~rbat, cu pantaloni ro[ii, bonet~
greceasc~ din catifea brodat~, papuci chineze[ti
189
[i fuma ]ig~ri spaniole, iar Lord Byron prefera
hainele brodate albaneze [i turbanele turce[ti.
Era [i aceasta o manifestare a exotismului, a
deschiderii spre orizonturi noi, necunoscute
pân~ atunci [i descoperite cu încântare de
arti[ti (Marocul pictat de Delacroix, Grecia
descris~ de Lord Byron, Spania maur~ evocat~
de Victor Hugo etc.).
În epoca romantismului, a utopiilor lui Saint-
Simon, un discipol al acestuia, Prosper Enfantin, a
fondat o comunitate, la Menilmontant, în care
to]i membrii purtau o vest~ cu nasturi la spate, pe
care nu [i-i puteau încheia singuri, ca un simbol al
ajutorului fr~]esc de care are nevoie fiecare om.
Costumul romantismului contrazicea natura,
[tergea linia fireasc~ a articula]iilor, modelând o
siluet~ voit diferit~ de cea antichizant~ (de
coloan~).
SSccuullppttuurraall, contrastele de volume se accentuau
prin strangul~ri [i evaz~ri (coafur~ învoalt~ - gât
sub]ire - mâneci umflate - talie strâns~ - fust~
larg~ - glezne fine).
PPiiccttuurraall, se preferau culori evanescente, tonuri
pastelate: bleu-pal, lavand~, gri-verde, argintiu.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau u[oare. Anglia, prin
romanele lui Walter Scott, lansa moda
ecosezurilor sco]iene.
190
F. Gavarni, desen de mod~, 1834 Chateaubriand
Modele din Journal des Dames et des Modes, 1833
Gh.Tattarescu, Nicolae B~lcescu, 1851, Bucure[ti
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Oglindind sensibilitatea sufleteasc~, gra]ia mai
mult decât for]a fizic~, silueta masculin~ era
efeminat~ într-o oarecare m~sur~, redând
acelea[i evaz~ri [i strangul~ri ale volumelor.
Pe cap, p~rul era buclat în cre[tet [i pe urechi,
amintind coafura feminin~, iar fa]a era ras~ [i
juvenil~, eventual cu favori]i, care îngustau figura.
P~l~ria era voluminoas~, din fetru sau m~tase,
ca un cilindru, dar evazat în partea superioar~ [i
strâns la panglic~.
P~l~ria moale, din fil], cu bor, la origine cea a
]~ranilor, proclama pactizarea revolu]ionarilor
cu ace[tia, fiind considerat~ de autorit~]i un
semnal politic. (În 1853 Liszt a avut un conflict
cu poli]ia din pricina unei astfel de p~l~rii
d~ruite de Wagner).
Pe trup, c~ma[a alb~, imaculat~ era principalul
semn de distinc]ie social~. Cravata imens~, alb~
sau neagr~, era r~sucit~ de mai multe ori în jurul
gâtului. Vesta, colorat~, contrasta cu jacheta.
191
192
N. Livaditti, Familia poetului Vasile Alecsandri, 1837, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Art~
Redingota avea umerii c~zu]i, capul mânecii
încre]ite coborând în jos pe bra], talia strâns~,
uneori sus]inut~ de corset. Se preferau tonuri
întunecate (albastru ca pruna, verde, maro).
Pardesiul era croit pe talie, cu pelerin~ sau
guler-[al rotund. Pantalonii în tonuri deschise,
pân~ la roz sau de culoarea oului de ra]~, erau
încre]i]i în talie, lungi, strâm]i la glezne, cu
benzi sub pantofi (supieuri).
În picioare se purtau pantofi u[ori, îngu[ti, fini
(mic[orând picioarele).
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Dup~ cum se exprima unul dintre cei mai
perspicace scriitori ai vremii, Charles
Baudelaire, „femeia are dreptul [i chiar datoria
s~ par~ magic~ [i supranatural~, s~ uimeasc~,
s~ vr~jeasc~; idol fiind, ea trebuie s~ se
împodobeasc~ spre a fi pre]uit~” (Curiozit~]i
estetice, p. 115). Baletul Gisèle e tipic.
Exprimând aceast~ viziune asupra femeii,
poate cea mai poetic~ din toate timpurile,
costumul epocii 1830 tr~da totodat~, prin
formele lui incomode, [i condi]ia subordonat~
în care aceasta se afla înc~, socotit~ slab~ [i
neajutorat~ [i legat~ de c~min, sub tutela
tat~lui, apoi a so]ului. De asemenea, toaletele
cele mai elegante, mai pre]ioase [i cu formele
exagerate, stânjenind mi[c~rile, nu erau
accesibile decât privilegiatelor din marea
burghezie, scutite de munca fizic~.
Pe cap, coafura consta din evaz~ri [i strangul~ri
succesive, buclele fiind strânse pe cre[tet în coc
[i grupate lateral, pe urechi, cu podoabe
asimetrice, buche]ele, funde etc. P~l~ria avea
boruri largi, aduse lâng~ fa]~, împiedicând pe
purt~toare [i s~ vad~, [i s~ aud~. Boneta de
dantel~ era purtat~ de femeile în vârst~.
Machiajul punea în valoare ochii umbri]i, nasul
[i gura r~mânând mici.
Pe trup, ve[mintele contrafåceau anatomia,
ascunzând articula]iile. De la decolteul oval (en
bateau) sau pelerina care îl acoperea, cus~tura
um~rului cobora pe bra], [tergând carura, iar
mânecile gigante, ca ni[te [unci (en gigot) sau
ca urechi de elefant, sus]inute de sârme [i vat~,
mascau cotul.
Talia de viespe era strâns~ în corset. Fusta era
evazat~, umflat~ pe jupoane de muselin~.
Deasupra rochiei se purtau [aluri indiene sau
pelerine. Pantalonii lungi, cu volan jos, erau
vizibili la feti]e.
În picioare se înc~l]au ciorapi cu floricele [i pantofi
mici, balerini, prin[i cu panglici, (eventual cu toc
mic, ortopedic, ascuns).
În mediile mic-burgheze, mai ales în ]inuturile
germanice, erau arborate atributele gospodinei-
mam~ de familie: boneta, broboada-pelerinu]~ [i
[or]ul, albe.
Codul lui Napoleon interzicea femeilor costumul
masculin. Cele care doreau s~ poarte pantaloni
trebuiau s~ ob]in~ o autoriza]ie special~ a
prefecturii, ca scriitoarea George Sand, pictori]a
Rosa Bonheur sau Doamna Dieulafoy care participa
cu so]ul ei la cercet~ri arheologice asiriene.
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN ¥¥ÅÅRRIILLEERROOMMÂÂNNEE ÎÎNN PPRRIIMMAA
JJUUMMÅÅTTAATTEE AASSEECCOOLLUULLUUII AALL XXllXX--LLEEAA
Jos iølicul, sus pælæria
ÎÎNN PPRRIINNCCIIPPAATTEELLEE RROOMMÂÂNNEE, silueta roman-
tic~ a p~truns masiv odat~ cu adoptarea de
c~tre tinerii progresi[ti de prin anii ’30 a
costumului apusean, ca o declara]ie public~ a
pozi]iei lor anticonservatoare
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În secolul al XIX-lea,
Turcia, în declin, [i-a pierdut treptat
autoritatea asupra ¥~rilor Române, renun]ând
la monopolul comercial [i a fost silit~ s~
admit~, dup~ r~scoala lui Tudor Vladimirescu,
din 1821, reinstaurarea domniilor p~mântene.
În deceniile urm~toare, marcate de revolu]ia de
la 1848, a avut loc ie[irea ¥~rilor Române din
sfera de influen]~ turceasc~ [i angrenarea lor în
evolu]ia ]~rilor europene.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Au început s~ r~sar~
importante construc]ii în stiluri apusene,
neoclasic (ca biserica Frumoas~ din Ia[i sau
Palatul Ghica-Tei, din Bucure[ti), iar mai târziu
[i neogotic (ca Palatul Administrativ de la Ia[i).
IIddeeaalluull uummaann • La noi, cea mai romantic~ figur~,
în sensul deplin al cuvântului, r~mâne Nicolae
B~lcescu, sufletul Revolu]iei de la 1848. În toate
portretele pictate de Negulici sau Tattarescu,
izbe[te privirea arz~toare, spiritualitatea chipului
consumat parc~ de o tr~ire prea intens~. Barba
scurt~ [i must~]ile estompeaz~ linia obrazului,
sub]iind [i mai tare fa]a, pe care domin~ bolta
frun]ii [i arcadele umbrite.
193
P~l~rie în care nu vezi [i nu auzi, 1830
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
În perioada Revolu]iei de la 1848, pe când
b~trânii boieri continuau s~ poarte vechiul
costum oriental, tinerii au trecut f~r~ rezerve la
moda apusean~, în stil romantic, cunoscut~ în
Fran]a, unde majoritatea pa[opti[tilor î[i f~cuser~
studiile (denumi]i, de aceea, [i „bonjuri[ti”).
Adep]ii revolu]iei arborau haina la mod~ [i
p~l~ria moale cu pana[.
În acela[i sens au fost schimbate în 1831 [i
uniformele armatei române, în[i[i domnitorii
îmbr~când ]inuta de comandant militar de tip
apusean. Concomitent, costumele de stil
oriental au coborât treptat pe scara social~,
doar negustorii [i dasc~lii, [i în urm~ doar
l~utarii înve[mântându-se ca boierii de
odinioar~, iar costumul falnicilor arn~u]i
ajungând s~ fie purtat de simpli vale]i.
O mod~ specific local~ pare s~ fi fost
în aceast~ vreme acoperirea capului
or~[encelor cu cuviincioasa n~fram~, dar
r~sucit~ în jurul cre[tetului ca un turban
(denumit „tulpan”), legat cochet în frunte cu fund~.
194
Pa[optist, detaliu, gravur~, 1848
C. Petrescu, Revolu]ionari la 1848, Bucure[ti, Academia Român~
E. Delacroix, Libertatea conducând poporul, 1830, Paris, Luvru
În istoria costumului românesc, portul popular
nu a fost niciodat~ îmbr~cat numai de ]~rani,
ci a fost arborat ca un steag de lupt~,
adunând în jurul s~u tot neamul, de c~tre
burghezia progresist~ de la 1848, ca [i mai
târziu în timpul R~zboiului de independen]~
când era considerat la Curte ca ve[mânt
oficial. Acestuia i se datoreaz~ de fapt
aspectele caracteristice cele mai originale ale
costumului din ]ara noastr~.
195
196
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN AALL TTRREEIILLEEAA SSFFEERRTT AALL
SSEECCOOLLUULLUUII AALL XXIIXX--LLEEAA
Cupola metalicæ øi crinolina
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Între 1850–1870
moda era dictat~, din nou, de Curtea francez~
a celui de-al doilea Imperiu. În 1853 a avut loc
c~s~toria împ~ratului Napoleon al III-lea cu
Eugenia de Montijo. Perechea imperial~ atr~gea
aten]ia întregii lumi, cei doi ap~rând ca
prototipuri ale modei, de un lux exorbitant,
necesar sus]inerii prestigiului politic al Fran]ei.
Crinolina ]inea la distan]~, dansatorii neputând s~
se ating~ decât cu vârful degetelor. Centrul
elegan]ei masculine era Anglia epocii victoriene.
Costuma]ia cur]ilor europene nu era îns~ decât
exagerarea, hiperbolizarea costumului burgheziei
bogate, pentru care frumos însemna scump.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • În a doua jum~tate a secolului
al XIX-lea, cl~dirile se deosebeau dup~ rang:
primul loc îl ocupau edificiile cu rol
reprezentativ, urm~rind impresionarea mul]imii
(biserici, cl~diri oficiale de stat), folosind toate
mijloacele artei, f~r~ mare grij~ pentru
func]ionalitate, pe când construc]iile cu rol
practic (fabrici, depozite, g~ri etc.) îndeplineau
cerin]ele utilit~]ii, f~r~ preocupare pentru
aspectul estetic.
În prima categorie, problema principal~ era,
prin urmare, ornamentarea, ca semn al
bog~]iei [i puterii. Stilurile istorice (baroc,
clasicism sau gotic) erau invocate ca ni[te
citate de prestigiu, amestecate f~r~ scrupule,
eclectismul ajungând curentul dominant.
Pentru a eviden]ia continuitatea st~pânirii
imperiale din Fran]a [i Anglia cu regalitatea
dinastic~, erau copiate mobile în stilurile
secolului precedent, dar m~rite [i îngreunate.
Sculptura [i pictura erau chemate s~
împodobeasc~ edificiile de vaz~, la fel cum
volanele [i dantelele se aglomerau pe ve[mintele
protipendadei pentru a o distinge de plebe.
ßi pentru înfrumuse]area ma[inilor de cusut sau
de g~tit, a sobelor etc. se recurgea la încrusta]ii
sau aplica]ii turnate în metal, evocând
reliefurile complicate de pe fa]adele caselor.
În artele plastice de asemenea coexistau
academismul (ca o component~ a eclectismului,
evocând, la fel de anacronic, stiluri apuse, în
compozi]ii înc~rcate, de o c~utat~ bog~]ie [i
elegan]~) [i realismul („o expresie direct~ a
vie]ii, reprezentare exact~ a societ~]ii”, cum îl
numea Castagnary). Courbet a [ocat
oficialit~]ile, entuziasmându-[i privitorii mai
ales prin lipsa înfrumuse]~rii conven]ionale,
prin înf~]i[area brutal~ a muncitorilor
sp~rgând pietre, a ]~ranilor t~ind porci sau a
femeilor cernând grâu.
Comentatorii artelor plastice erau deseori
preocupa]i de crea]ia vestimentar~, ca Charles
Ch. Garnier, Opera din Paris, 1861-1875
Scara Operei din Paris
Marele salon Napoleon al III-lea din Palatul Luvru, Paris
Baudelaire care, în cronica sa din ziarul Le Figaro,
Le peintre de la vie moderne, lua ap~rarea
elegan]ei [i a machiajului
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee • Pentru a corespunde
concep]iei vremii, femeia trebuia s~ apar~
pl~pând~, supus~ b~rbatului puternic [i ocrotitor.
În ceea ce prive[te pe acesta din urm~, calit~]ile
majore erau onorabilitatea, respectabilitatea,
pozi]ia social~ asigurat~ de avere.
În epoca în care garan]ia era oferit~ nu de
mu[chii tari, ci de contul în banc~, nu mai
interesa armonia trupului, care era mascat de
îmbr~c~minte ca de o carapace.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
În deceniile care au urmat s-a accentuat tot mai
mult deosebirea dintre înf~]i[area b~rbatului [i
cea a femeii. B~rbatul, antrenat de angrenajul
economiei capitaliste, a adoptat uniforma civil~ a
celor care fac bani, indiferent de meserie,
camuflându-se [i luând culoarea mohorât~ a
mediului industrial, pe când femeia, subordonat~
familiei, slujea doar la etalarea averii b~rbatului.
La Curtea Fran]ei, creatorii de mod~ erau englezi,
ca Henry Poole, aducând cu ei elegan]a
gentlemen-ilor (ca Beau Brummel). Alt englez,
Worth, a creat rochiile împ~r~tesei Eugenie [i a
împ~r~tesei Austriei, Sissi, fondând la Paris casa
de mod~ care a durat [i în secolul al XX-lea
producând „haute couture”.
SSccuullppttuurraall, pe când costumul masculin evolua
c~tre aspecte severe, cu forme geometrice rigide,
sobre, cel feminin devenea mereu mai somptuos,
cu volume enorme (crinolina), înc~rcat cu multe
detalii, volane, broderii etc.
PPiiccttuurraall, noile culori de anilin~ alc~tuiau o palet~
mai contrastant~ ve[mintelor feminine, pe când
negrul [i albul domneau aproape în exclusivitate
în cele b~rb~te[ti.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau de o mare varietate.
Pre]uirea valorii comerciale a investi]iei ducea la
aglomerarea exagerat~ de drapaje, croieli [i
ornamente, cerând mult~ munc~. Executarea
aplica]iilor [i broderiilor la mod~ a fost facilitat~,
mai ales pentru confec]iile în serie, de
perfec]ionarea ma[inii de cusut (brevetat~ de
Singer în 1851).
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
În aceast~ epoc~ s-a pierdut treptat amintirea
siluetei juvenile, spiritualizate, a genera]iei
romantice. Toat~ Europa era dominat~, de fapt,
de moda burghez~ din Anglia, cea mai potrivit~
„respectabilit~]ii” afi[at~ de oamenii de afaceri,
bancheri etc.
IIddeeaalluull uummaann p~rea s~ se maturizeze treptat, s~
ating~ vârsta gravit~]ii, chiar a solemnit~]ii
C. Brodrick, Bursa de grâne din Leeds, 1863
J.F. Millet, Rug~ciunea de sear~, 1857, Paris, LuvruG. Courbet, Sp~rg~torii de piatr~, Dresda, Muzeul de Art~
198
exprimat~ prin forme severe, impun~toare.
Odat~ cu cre[terea industriei capitaliste,
costumul celor înst~ri]i devenea tot mai
uniform [i mai auster, cu forme ]epene,
amintind co[urile de fabric~ atât prin p~l~ria
„]ilindru”, cât [i prin gulerul tare, mânecile [i
pantalonii tubulari. Negrul era culoarea
dominant~ a hainelor, luminat~ doar de albul
vestei, cravatei sau m~nu[ilor. Fracul [i jacheta
erau hainele cele mai r~spândite, de diminea]a
pân~ seara. Piesele mai legere, ca [i cele colo-
rate, în tonuri oricât de re]inute, erau admise
doar în intimitate, între amici.
Pe chip, urm~rind s~ arate mai maturi, chiar
tinerii purtau barb~ [i must~]i tunse dup~
modelele personalit~]ilor la ordinea zilei, de
pild~ à la Napoleon al III-lea, cu barbi[on-pana[
(numit „imperial“) [i must~]i sub]iri, orizontale
sau à la Franz Joseph, modelând fa]a c~tre
p~trat prin c~rarea la mijloc [i favori]ii care
accentuau maxilarele, à la Gambetta, Thiers sau
Alfred de Musset.
P~l~ria era rigid~, cel mai des de form~ tubular~,
numit~ „cilindru”. ßi p~l~ria joas~ a evoluat
c~tre forme ]epene, ca melonul semisferic sau
p~l~ria de pai „canotier”.
Pe trup, dup~ cum relata un cronicar al vremii,
ruf~ria se purta numai alb~, cu pieptul c~m~[ii
înt~rit în scrobeal~ [i lustruit. Gulerul [i
man[etele rigide ca din carton erau prinse în
nasturi pentru a fi schimbate. Vesta, la început
colorat~ sau cadrilat~, [i-a pierdut treptat
motivele de fantezie, asortându-se la pantaloni.
Jacheta, la început strâns~ pe corp, s-a îngro[at
în talie, iar mânecile s-au l~rgit uniform.
Pardesiul avea forma jachetei, fiind doar mai
lung. Putea avea guler de catifea [i bordiseli din
galon de m~tase.
Pelerina s-a p~strat, eventual cu dou~ volane.
Pantalonii au adoptat forma de burlan, f~r~
dung~, nemaifiind fixa]i nici jos de supieuri.
Izmenele din pânz~ erau lungi pân~ la glezne.
În picioare, ghetele se închideau cu nasturi sau
cu elastic. Ciorapii, negri, nu se vedeau.
Accesoriile obligatorii erau m~nu[ile [i bastonul
sau umbrela. „Din ]inuta domnilor mai f~ceau
parte: ceasornicele cu capace, care se purtau în
buzunarul vestei [i cu l~n]i[or petrecut prin
cheotoarea nasturilor de la piept pân~ la
buzunarul opus, unde la cap~tul lan]ului se
punea un creion metalic, un medalion cu vreo
fotografie drag~ [i uneori cutiu]a cu tabac de
tras pe nas; apoi, tabachera cu tutun [i
„]igaretul“ de filde[, de chihlimbar, de abanos
sau de sidef [i în sfâr[it, bastonul, neîncovoiat [i
cu mâner de aur, de argint, de filde[, de baga
ori sidef, dac~ nu chiar de un crâmpei de corn
de cerb. Uneori, mânerul nu era fixat de
baston, ci se prelungea înl~untrul lui cu o lam~
de stilet, „baston cu [i[”.
Costume din 1850 - 1870, silueta masculin~ [i cea feminin~, rochie pe crinolin~, b~rbat cu jachet~ [i cilindru, mantil~, scheletul crinolinei, pardesiu scurt, Amelia Bloomer, vivandier~ în armata român~ în 1865, p~l~rie-basma [i p~l~rie impératrice
Bettannier, O mazurc~ la Mabille, litografie din Paris - miroir de la mode, 1855-1867
199
Ochelarii se purtau prin[i doar de spinarea
nasului [i aveau la dreapta un [iret ce se
prindea de cheotoarea hainei pentru ca, dac~
va fi desprins, s~ nu cad~ s~ se sparg~”
(G.Costescu, Bucure[ti, vechiul regat, p.297).
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Femeia, care juridic trecea de sub tutela tat~lui
sub cea a so]ului, folosea costuma]ia ca pe un
însemnat mijloc de seduc]ie, principala arm~ a
sexului slab, care trebuia îns~ manevrat~ cu
pruden]~, respectând conven]iile sociale.
Modelele de elegan]~ erau prin]esele,
cânt~re]ele de oper~ [i demimondenele,
amantele bog~ta[ilor. Pe strad~, se purta din
nou m~tasea, se prefera taftaua „changeante”,
coloritul era puternic, lipsit de armonie, iar la
rochiile din tul se aplicau de la 25 la 100 de
volane. Silueta era stilizat~ într-o schem~
piramidal~, pe linii orizontale, ca din clopote
suprapuse (p~l~ria-capote, pelerina, crinolina).
Capul era mic propor]ional cu restul siluetei,
coafura simetric~, sever~, cu c~rare la mijloc,
p~rul strâns, netezit în bandouri, prins în coc [i cu
câteva bucle lungi, încadrând ovalul prelung. Pe
când b~trânele p~strau înc~ boneta de dantel~,
tinerele la mod~ arborau p~l~ria „impératrice”
sau p~l~ria-basma, legat~ sub b~rbie.
Pe trup, peste lenjeria bogat~ (c~ma[a, corsetul
cu butoniere metalice [i pantalonii lungi, cu
dantele), se îmbr~ca rochia cu corsajul ajustat,
cu decolteu larg pentru sear~, ziua acoperit de
pelerina „berthe”, cu mânecile strâmte la
um~r, l~rgindu-se la încheietur~, cu fusta
învoalt~, cu volane orizontale.
S-a f~cut apropierea între scheletul metalic al
noilor construc]ii [i suportul fustelor, care a
devenit principala distinc]ie a rangului social:
crinolina. Numele provine de la crin (p~r de cal),
care asigura, la început, rigiditatea fustei, peA.O. Renoir, Pictorul Sisley cu so]ia sa, 1868, Köln, Wallraf-Richards Museum
200
care nu mai ajungea s~ o sus]in~ doar juponul
apretat din anii preceden]i. O dat~ cu cre[terea
volumului fustei, nici acesta nu a fost de ajuns
[i s-a recurs, ca alt~ dat~ în secolul al XVII-lea,
apoi în al XVIII-lea, la be]e de bambus, la oase
de pe[te, ajungându-se în cele din urm~, prin
1856, la un schelet din 10 cercuri de metal
legate între ele cu panglici din pânz~.
ßi la fel cum alt~dat~ fotoliile Ludovic al XV-lea î[i
modificaser~ bra]ele pentru a face loc fustei,
acum s-au inventat taburete speciale, „pouf”,
pentru a permite [ederea doamnelor cu crinoline.
Deasupra rochiei, [alul se purta în continuare în
cas~ ca [i pe strad~. Pardesiul era larg [i lung sau
scurt, uneori ca o cazac~ îmbl~nit~, kasawekas.
În picioare, înc~l]~mintea era pu]in vizibil~,
ciorapii din bumbac albi, pantofii sau botinele
cu tocuri „Ludovic al XV-lea”.
Ca accesorii, m~nu[ile erau obligatorii pe
strad~, ziua – scurte, seara – lungi peste cot.
Bijuteriile erau abundente, mari, atârnând
([iraguri de perle, medalioane, cercei lungi).
În a doua jum~tate a secolului al XIX-lea, la fel ca
în construc]iile utilitare, industriale, s-au
experimentat noi moduri de solu]ionare practic~
a problemelor produc]iei vestimentare. Ma[ina
de cusut fiind folosit~ mai intens, s-a l~rgit
produc]ia de confec]ii (se vindeau fuste împreun~
cu materialul pentru corsaj). În anii ’60, mari
cantit~]i de ve[minte confec]ionate au fost
lansate pe pie]ele europene [i americane.
Dup~ 1848, în vârtejul ideilor noi de libertate,
î[i f~cuser~ loc [i primele proclama]ii ale
egalit~]ii femeii, afi[at~ [i prin costum. În
Anglia, arti[tii prerafaeli]i, grupa]i în Confreria
Arts and Crafts, încurajau ve[mintele
confortabile, amintind stilul renascentist, cum
erau cele create de William Moris pentru so]ia
sa, portretizat~ în 1868 de D.G. Rosetti.
O americanc~, Miss Amelia Bloomer, a dus o
adev~rat~ campanie în favoarea unei
vestimenta]ii mai ra]ionale, îmbr~cându-se ea îns~[i cu o fust~ crea]~ pân~ la genunchi [i cu
pantaloni lungi, bufan]i. Imitatoarele ei, numite
de public „blumeriste”, au ap~rut [i la Paris,
unde au sfâr[it îns~ ridiculizate pe scenele
teatrelor de revist~.
Tendin]a masculinizant~ s-a continuat [i în
deceniile urm~toare în unele detalii, ca p~l~ria,
jiletca sau ]igara, a c~ror prezen]~ era atacat~ de
cronicile mondene. Era vorba numai de capricii
pasagere ale modei, nu de vreo schimbare în
structura costumului, mereu înc~rcat [i nepractic,
mijloc evident de distan]are social~.
E. Degas, Modista, cca. 1885, Chicago, Art Institute
Seurat, Duminic~ pe malul Senei, 1885, Chicago, Art Institute
C. Corot, Femeia în albastru, 1874, Paris, Luvru
201
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN UULLTTIIMMUULLSSFFEERRTT AALL SSEECCOOLLUULLUUII
AALL XXIIXX--LLEEAA
Impresionismul øi turnura
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Dup~ r~zboiul din
1870 dintre Fran]a [i Germania a urmat „la
belle epoque“ de pace [i prosperitate. Pictorii
ca Manet, Degas, Monnet, Renoir s-au
concentrat asupra luminii [i culorii,
inspirându-se direct din natur~ [i preg~tind
stilul „Art-Nouveau“ 1900. Costumul
deosebea net st~rile sociale.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
În Codul toaletei civile, publicat la Bucure[ti în
1870, scria c~: „Toaleta unei demoazele urmeaz~
a fi mai modest~ decât a unei femei m~ritate,
pentru c~ adev~rata manier~ de a-[i alege un
b~rbat este de a p~rea c~ are gusturi simple…”
Dup~ c~s~torie, so]ia devenea, ca [i calea[ca sau
vitrina din salon, mijlocul de afi[are a rangului
social al so]ului: „toaleta unei femei prudente,
gl~suie[te mai departe codul citat, trebuie a fi în
armonie cu averea [i pozi]iunea ce ocup~ în
lume. Prea mult~ simplitate ar trece în ochii lumii
de avari]ie [i prea mult lux s-ar lua drept vanitate
[i dezordine în echilibrul afacerilor familiei”.
Crinolina a cunoscut perioada de glorie între
1850 – 1860. Între 1860 – 1870, crinolina,
fabricat~ la scar~ industrial~, a devenit ieftin~ [i
u[or de purtat, datorit~ sc~derii greut~]ii
cercurilor. Ea s-a r~spândit foarte mult, [i-a
pierdut rolul de distan]are social~ (era purtat~
[i de jupânese) [i, ca urmare, a disp~rut treptat:
întâi cercurile au coborât sub genunchi,
dând fustei o form~ piramidal~ (se prefera Dante Gabriel Rossetti, Rochia albastr~ de m~tase, 1868, London, Helmscott Manor
iar croiala „princesse”, f~r~ t~ietur~ în talie).
Între 1867–1868, moda era „nouvel Empire”,
de influen]~ antic~ – talie sus, ornamente
à la grec, camee.
Apoi, c~tre 1868, fusta a devenit plat~ în fa]~,
cu tren~ triunghiular~ din profil. Poala, care
nesus]inut~ suficient r~mânea mai lung~,
incomod~, era uneori suflecat~ [i prins~ cu
benzi, l~sând s~ se vad~ fusta de dedesubt,
pân~ la glezne, în culori contrastante (vederea
pantofilor constituia un fapt senza]ional). Fusta
ro[ie, cu cizmuli]e ro[ii, considerat~ „genre
canaille”, era arborat~ mai ales de
demimondene de felul Damei cu Camelii.
Dup~ 1870, amploarea fustei era masat~ în
spate, într-un drapaj bogat, formând „tournure”.
Coafura era în armonie cu silueta complicat~, cu
multe bucle, prinse fiecare separat, cu
m~nunchiuri de zulufi lungi la ceaf~, într-o
mi[care asem~n~toare faldurilor fustei cu
„tournure”. Ap~rut~ în epoca de sporit~ valoare
artistic~ a „impresionismului”, noua mod~,
deplasând la spate drapajul [i podoabele (funde
[i flori pe buclele p~rului [i pe turnur~), a dat
siluetei o prezen]~ în spa]iu mai divers~, cu mai
multe fa]ete atractive, ca o statuie de Rodin,
care se cerea privit~ de jur împrejur. Prin
r~sucirea capului, pus~ în valoare de coafura
Rochie cu turnura drapat~, 1886
Siluete cu turnurå 1870 - 1900, rochie polonez~, 1869, turnurå 1875, dou~ rochii 1880, rochie [i turnura ei, 1886, rochie cu pernu]~”strapontin”, coafur~
Tiparul rochiei cu turnurå, 1886 (din Hamilton, Hill)
203
atârnând~, sau a trupului urmat de tren~,
mi[carea era conturat~ [i amplificat~, alc~tuind
compozi]ii în spiral~.
Costumul se încadra în ambian]a interioarelor,
prin îns~[i prezen]a drapajelor grele din mul]i
metri de ]es~tur~, care aminteau perdelele cu
ciucuri de la ferestre [i u[i, fe]ele de mas~ [i
abajururile l~mpilor etc. Nu întâmpl~tor
aceast~ mod~ vestimentar~ a fost denumit~
„style tapissier”.
Turnura era purtat~ la toate vârstele; ea a evoluat
când mai ampl~, în 1875 [i 1885, când mai
redus~, sus]inut~ de o pernu]~, „strapontin”, sau
Silueta masculin~ în a doua jum~tate a secolul al XIX-lea, veston la dou~ rânduri de nasturi, 1850, la un rând,1862, jachet~, 1880, / tipare de redingot~ [i de jachet~,/ musta]~ [i barbi[on à la Napoleon al III-lea, favori]i à la
Franz Ioseph, joben, melon, canotier
Canotier din pai, Muzeul Municipiului Bucure[ti
Cezanne, Autoportret cu p~l~rie melon
204
Ed. Manet, Janne Duval, Budapesta, Muzeul de Art~
205
indicat~ discret prin câteva cute plate, prin 1880,
urmând s~ dispar~ definitiv doar o dat~ cu
conturarea noului „stil 1900”.
În acest timp, au ap~rut primele costume de
sport – cum era costumul de tenis în Anglia,
dup~ 1870, sau costumul de baie, devenit dup~
1860 func]ional; el acoperea tot corpul, dar se
mula pe corp, pantalonii scurtându-se uneori
pân~ sub genunchi.
ßi în aceast~ perioad~, mul]i arti[ti erau
preocupa]i de mod~. Poetul Mallarmé a
publicat din 1874 un jurnal, „La dernière
mode” care a durat [apte numere (E.Thiel,
Künstler und Mode p. 50).
C~tre sfâr[itul secolului, medicul român
G.Bercar scria în volumul s~u Îmbr~c~mintea
femeii din punct de vedere igienic [i estetic,
(p.5): „E imposibil s~ umbli în urma unei
doamne când va fi colb”, declarându-se de
p~rerea unui deputat din Viena care propusese
instituirea unui impozit asupra trenei.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, mai conservator, a p~strat p~l~ria tare,
melon, canotier. O inven]ie senza]ional~ a fost
lansat~ pe pia]~ prin 1870: „clac”-ul, un joben
înalt din pâsl~ sau m~tase neagr~, prev~zut cu
arcuri pentru a fi strâns ca o armonic~.
Pe trup, spre sfâr[itul secolului se purta, pentru
toat~ ziua, redingota (Rock) la un rând,
cambrat~ pe talie, cu poale lungi, evazate, la o
palm~ deasupra genunchiului, cu [li] la spate.
O variant~ era gherocul (Gehrock) închis la
dou~ rânduri, cu poale evazate, pân~ la
jum~tatea coapsei. Fracul a devenit hain~ de
gal~, s-a strâmtat nemaiînchizându-se în nasturi
[i l~sând s~ se vad~ vesta.
În picioare, se încal]au în continuare ghete.
Claude Monet, Femei în gr~din~, 1867, Paris, Muzeul Orsay
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNNRROOMMÂÂNNIIAA ÎÎNN AA DDOOUUAA
JJUUMMÅÅTTAATTEE AASSEECCOOLLUULLUUII AALL XXIIXX--LLEEAA
Jobenul øi malacoful
Idealurile Revolu]iei de la 1848 au fost în mare
parte înf~ptuite prin Unirea Principatelor în
1859, apoi prin cucerirea Independen]ei în
r~zboiul din 1877.
Pentru încoronarea regelui Carol I, în 1881,
pictorul Theodor Aman a proiectat coroana
din o]elul tunurilor turce[ti, capturate în
R~zboiul de Independen]~.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc •• Principalul ]el al culturii
secolului al XlX-lea a fost st~pânirea
mijloacelor de comunicare europene (limba
francez~, arta [i literatura în stilurile apusene).
ßi la noi era considerat~ frumoas~ doar o
locuin]~ în stil eclectic, înzorzonat~ cu multe
ornamente din stuc, cu grilaje din fier forjat.
La fel, era pre]uit~ elegan]a vestimentar~ în
func]ie de bog~]ia podoabelor, de munca [i
banii investi]i.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Rela]iile sociale cereau respectarea unor
conven]ii stricte. În Codul manierelor elegante
din 1870 scria c~ pentru un b~rbat „a se
prezenta la un superior în redingot~, gheroc,
jachet~ ori pardesiu, [i nu în frac, era o
grosier~ lips~ de polite]e”.
P~l~ria tare, cilindric~ era numit~ la noi
„joben”, de la numele negustorului francez
Jobin, de pe Calea Victoriei din Bucure[ti.
Tunsoarea p~rului, b~rbii [i must~]ilor era
revelatoare pentru alian]ele politice:
Alexandru Ioan Cuza ca [i mini[trii s~i, precum
Kog~lniceanu, purtau c~rarea într-o parte,
must~]ile drepte [i barbi[onul în pensul~
lansate de împ~ratul Napoleon al lll-lea, pe
când Carol l de Hohenzollern [i curtenii lui se
piept~nau cu c~rare la mijloc [i-[i potriveau
favori]ii pentru a încadra fa]a în form~
p~trat~, la fel ca împ~ratul Franz Ioseph sau
cancelarul german Bismark.
Un exemplu de manifestare spontan~ [i
exuberant~ a fanteziei populare în crea]ia
vestimentar~, adaptat~ func]ional unei activit~]i
moderne, a fost apari]ia portului surugiilor,
campionii vitezei în circula]ia vremii, mânând caii
Paul Gottereau, C.E.C. Bucure[ti 1900
I.Mincu, Casa Vernescu, 1889, Bucure[ti
Pictorul Gh. Tattarescu în 1864, foto
tr~surilor de po[t~ cu pocnituri de bici [i chiote
s~lbatice [i atr~gând aten]ia, [i vizual, prin
broderiile multicolore cu care erau acoperite
costumele lor strânse pe corp, pantalonii evaza]i,
ca [i mantalele cu glug~. Epoca lor de glorie a
durat, de la instaurarea transportului în comun,
cu cai, (din 1850) [i pân~ la înlocuirea acestuia cu
drumul de fier, (în 1880). Aceste costume
ar~toase au mai împodobit apoi, o vreme, mili]ia
rural~ a doroban]ilor.
Uniformele militare erau de tip apusean.
Costumele ofi]erilor superiori mai p~strau ceva
din elegan]a ]inutei curtene a deceniilor
trecute: epole]ii cu franjuri de fir. În toat~
Europa, ca [i în România, coloritul era viu,
dominat de ro[u (ro[iori) [i albastru, pe lâng~
bleumarin, negru, cenu[iu sau brun.
¥inuta diferitelor ranguri militare corespundea
claselor sociale: pe când ofi]erii se recrutau din
mo[ierimea [i burghezia avut~, solda]ii erau
]~rani. Între uniforma strâns~ pe trup, croit~
Coroana regelui Carol I, 1881, Muzeul Na]ional de Istorie, Bucure[ti
ßtefan Luchian, Ro[ior, Muzeul Municipiului Bucure[ti
207
Doamna Elena Cuza, gravur~, 1895 Copii din familia Storck, foto, Bucure[ti, Muzeul Storck
208
impecabil, din stof~ fin~, plin~ de fireturi a
generalului [i mantaua aspr~, s~r~c~cioas~ a
infanteristului în opinci era pr~pastia dintre dou~
lumi diferite, cea a saloanelor sclipind de oglinzi [i
cea a cocioabei cu p~mânt pe jos. Din r~zboiul de
Independen]~ al României din 1877, Nicolae
Grigorescu a p~strat imaginea monumental~ a
gornistului cu cu[ma de miel cu pana[. ¥~ranul
român descris de un c~l~tor str~in în 1867 era
„slab, palid, vl~guit, zdren]~ros, îmb~trânit
înainte de vreme”. Erau obi[nuite pe str~zile
ora[elor figuri cum era cea a sacagiului
bucure[tean, având pe el doar o c~ma[~ de
pânz~ groas~, pantalonii [i picioarele goale.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Costumul citadin era la curent cu moda
parizian~. Crinolina era numit~, la noi,
„malacof”, de la bastionul de ap~rare a
Sevastopolului (Crimeea) cucerit de trupele
franceze, în 1855, iar jacheta scurt~ era
ca]aveica. Este interesant de remarcat
promptitudinea cu care ajungeau la noi ultimele
nout~]i: vivandierele armatei române, care au fost
pe front în 1877 în R~zboiul de Independen]~,
aveau fusta pân~ la genunchi, peste pantaloni,
lansat~ de americanca cea mai progresist~, Miss
Bloomer, doar câ]iva ani mai devreme.
209
Frusina Racovi]~ Stamatopol, foto, 1875, Bucure[ti, Academia Român~ Ornamente în stil eclectic, 1897 Bucure[ti
210
CCOOSSTTUUMMUULL AAFFRRIICCIIII NNEEGGRREE
Fuste øi acoperiøuri din frunze
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În trecutul nescris în
cronici al Africii negre s-au succedat civiliza]ii,
începând din preistorie (dovad~ picturile
rupestre sahariene sau cele din zona estic~) [i
continuând cu cele din mileniul I î.Hr. (nigeriene)
sau din secolele XII – XVII (din Ife, Benin, Congo,
sau Zambezi). În decursul secolelor au existat
leg~turi cu Europa fie prin intermediul zonelor
mediteraneene, a Egiptului, apoi a statelor
arabe, sau datorit~ cor~bierilor portughezi,
spanioli sau olandezi. Africa neagr~ a fost
cercetat~, [i civiliza]ia ei a început s~ fie în]eleas~
de-abia la sfâr[itul secolului al XIX-lea, marcând
puternic arta mondial~ a secolului al XX-lea.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Dac~ arhitectonic au r~mas
relativ pu]ine monumente, ca enigmaticele
ruine de la Zimbabwe, statuara a alc~tuit
principala bog~]ie artistic~ african~, având rol
simbolic, ca stâlpii cu chipurile str~mo[ilor, sau
func]ie utilitar~, cum sunt greut~]ile pentru
cânt~rit aurul sau sprijinitoarele de cap etc., ori
slujea practicilor religioase, precum m~[tile.
Astfel, sculptura a redat sensibil întreg orizontul
cuno[tin]elor, cu o puternic~ tonalitate
emo]ional~. Prin împletirea fibrelor vegetale s-au
creat, de asemenea, compozi]ii decorative,
calitatea principal~ a artei africane fiind, în
toate cazurile, ritmul viu, exprimat sonor în
muzica tobelor [i vizual în mi[c~rile dansului.
IIddeeaalluull uummaann era diferit fundamental de cel
european (ale c~rui prototipuri fuseser~ stabilite
de arta greco-roman~), atât prin culoare, cât [i
prin siluet~, caracterizat~ nu atât de contururi
fluide, cât de proeminen]e. Admirat în r~stimpuri
de arti[ti care pre]uiau mai mult expresia decât
armonia propor]iilor (ca Dürer), tipul negroid a fost
invocat în secolul al XX-lea ca argument împotriva
conven]iilor estetizante, în favoarea libert~]ii de
crea]ie (Picasso).
Cas~ Bamileke, Camerun, Africa
Sprijinitoare de cap Ba-luba, din Africa, Zurich, colec]ia A. Studer
Pereche din Congo
211
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Sub soarele puternic al zonei ecuatoriale,
trupul, ap~rat de pigmen]i, nu avea nevoie de
învelire, nudul fiind starea natural~, iar
costuma]ia slujind exclusiv scopurilor de
reprezentare social~.
SSccuullppttuurraall, trupul era el însu[i vizibil (în afara
deghizamentelor cu m~[ti pentru dansurile
rituale), iar franjurii mobili (fuste, coliere [i
br~]~ri) amplificau mi[carea, pendulând [i
prelungind traiectoriile în spa]iu ale trunchiului,
bra]elor [i picioarelor.
PPiiccttuurraall, acela[i ritm de mare vioiciune era
realizat prin contrastele violente dintre pictura
în culori tari, executat~ direct pe piele, [i tenul
bronzat, motivele decorative fiind dispuse mai
târziu pe pânzeturile imprimate de o infinit~
varietate, purtate în Africa atât de femei, cât [i
de b~rba]i [i r~spândite acum în lumea
întreag~, în moda tineretului.
MMaatteerriiaalleellee utilizate în ve[mintele specifice
erau, prin urmare, nu atât ]es~turile, folosite
mai cu seam~ în regiunile musulmane, cât
fibrele vegetale, suspendate în franjuri.
Podoabele erau r~spândite pe tot corpul: inele
metalice prinse în nas, în urechi, în jurul gâtului,
a bra]elor sau picioarelor, sau coliere din scoici,
din]i, pietricele semin]e etc., preluate de moda
european~ a ultimelor decenii.
Cap din Benin, Nigeria, secolul al XVII-lea, Londra, British Musseum
212
CCOOSSTTUUMMUULL PPIIEEIILLOORR RROOßßIIII
Scalpuri pe haine øi pe cort
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Dup~ debarcarea
europenilor, locuitorii Americii de Nord s-au
retras în prerii. Folosind calul adus de spanioli,
triburile pieilor ro[ii au tr~it din vânarea
bizonilor s~lbatici, bucurându-se de libertate
mai bine de trei secole, pân~ ce expansiunea
lumii civilizate a redus rândurile popula]iei de
b~[tina[i la un num~r restrâns de dezr~d~cina]i,
îngr~di]i în rezerva]ii.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Pe când popula]iile din nord-
vestul Americii î[i construiau case din lemn
împodobite cu stâlpi totemici, pieile ro[ii din
est, ducând o via]~ nomad~, locuiau în corturi
din piele, ornamentate cu picturi [i ]es~turi cu
motive mari geometrice.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee consta în îmbinarea
calit~]ilor umane cu cele ale vulturului, inegalat în
în~l]imea zborului, [i ale c~rui pene alc~tuiau
principala podoab~ de cinste a r~zboinicilor.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Întreaga înf~]i[are era alc~tuit~ din semne cu
caracter simbolic, având rolul de a indica tribul
[i rangul, ca [i de a comunica performan]ele la
vân~toare sau în luptele cu du[manii.
SSccuullppttuurraall, silueta era în~l]at~ prin penajul de
pe cap, care, ca [i franjurii hainelor, flutura în
goana calului.
PPiiccttuurraall,, întreg costumul ca [i pielea serveau
drept suport pentru un bogat decor pictat,
atr~gând aten]ia prin accente vii, asimetrice.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau ob]inute prin
vân~toare [i lupte: în primul rând pielea de
bizon, apoi penajul. La ornamentare foloseau
ace de arici, [i mai târziu m~rgele de sticl~
aduse din Europa. Podoaba cea mai de pre] era
scalpul unui adversar (o [uvi]~ de p~r împreun~
cu pielea aferent~). Alte smocuri de p~r erau
daruri sau amintiri.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, peste p~rul lung, piept~nat cu c~rare
la mijloc [i strâns în coade sau cu coc la spate,
era legat~ o band~ orizontal~, în care puteau
fi înfipte pene.
Pe trup, peste pantalonii lungi era îmbr~cat~ o
rochie din piele alb~, deseori cu o platc~ lat~
atârnând peste bra]e ca mâneci, strâns~ în
talie cu cordon [i împodobit~ cu broderii [i
franjuri. Mantaua, ca [i mocasinii, erau la fel
cu cele b~rb~te[ti.
Ca podoabe, la gât, în locul trofeelor, femeile
purtau coliere din pietre semipre]ioase.
La unii indieni, ca araucanii, mamele î[i ]ineau
pruncii în spate, într-o sanie sus]inut~ de o
band~ prins~ de frunte.
Inspirându-se din ve[mintele tradi]ionale ale
pieilor ro[ii, pionierii americani au practicat
„patchwork” (îmbinarea unor buc~]ele din
materiale diferite, în cus~turi geometrice), au
adoptat haine de piele cu franjuri [i
înc~l]~minte de sport în genul mocasinilor.
Toate acestea au fost transmise urma[ilor din
întreaga lume, ajungând în secolul XX printre
constantele costumului cele mai durabile,
nedemodabile.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Capul evoca, din profil, chipul vulturului prin
nasul acvilin [i privirea încordat~. Pentru
vân~toare sau r~zboi fa]a sau la unele triburi,
întreg trupul erau pictate cu figuri simbolice,
C~petenie din prerie, pelerinå din pene, California, costum feminin, mam~ araucan~
Femeie în rochie de piele
indicând apartenen]a tribal~, rangul sau diferite
evenimente din via]~. Unii b~rba]i nu-[i
tundeau p~rul niciodat~, pe când al]ii î[i r~deau
capul, l~sând doar o [uvi]~ s~ creasc~ mai
lung~. Pe frunte era de obicei legat~ orizontal o
band~ din piele de bizon sau din pânz~, în care
[efii de trib [i r~zboinicii înfigeau una sau mai
multe pene de vultur, deseori prelungite la vârf
cu un smoc din p~r de cal.
Dup~ felul în care erau a[ezate penele se putea
vedea de departe rezultatul luptei, nu numai
num~rul vr~jma[ilor uci[i sau scalpa]i, dar [i
cine a atacat primul sau dac~ a fost cineva r~nit:
o pan~ cu vârful t~iat însemna moartea unui
du[man, un punct ro[u pictat pe pan~ o ran~
primit~ etc.
Pe trup, ve[mintele constau dintr-un fel de slip,
ca un cordon, de care era prins~ din fa]~ [i
pân~ la spate o band~ lat~ de circa 30 de
centimetri, o c~ma[~ din pânz~ sau din piele de
cerb [i pantaloni din piele de antilop~, care
puteau fi forma]i doar din craci separa]i lega]i
de brâu. Pe laturi pielea era t~iat~ în franjuri, de
care puteau fi prinse [i [uvi]e de p~r uman, mai
pu]in trofee de lupt~, ci de obicei d~ruite de
rude sau apropia]i.
Mantia din piele de bizon alb, apar]inând unui
[ef de trib sau unui r~zboinic de seam~, era
acoperit~ de picturi înf~]i[ând scene glorioase
din via]a acestuia. C~ma[a ca [i mantia erau
brodate cu fâ[ii colorate din ace de arici [i cu
m~rgele. Hainele celor din clanul Ursului Brun
(Grizzli) erau împodobite cu motive totemice,
chipuri [i ochi de urs.
În picioare, pantofii comozi, moi, din piele
(mocasini) asigurau mersul suplu, f~r~ zgomot
al indienilor. Iarna gro[i, din piele de bizon,
îmbl~ni]i pe din~untru [i pe dinafar~, vara
sub]iri din piele de elan, erau [i ei broda]i cu
ace de arici [i m~rgele. Pentru ceremonii, unii
tineri î[i fixau la c~lcâiele mocasinilor câte o
blan~ de dihor.
Ca accesorii, cum haina nu avea buzunare, de
brâu erau ag~]a]i s~cule]i, ca punga din blan~
de dihor pentru tutun sau o pung~ din pielea
primului animal mic vânat, împodobitå cu ace
de arici [i m~rgele, purtat~ la gât de tineri.
Principalele podoabe erau trofee de vân~toare:
coliere din din]i, gheare [i vârfuri de urechi de
urs cenu[iu.
Pipa din lut (tomahawk) putea fi în acela[i timp
[i topori[c~. Drept arme slujeau arcurile cu
s~ge]i, topoarele din piatr~ [i l~ncile.
Pe lâng~ scuturile din piele, trupul era ap~rat [i
de o plato[~ din oase de bizon. Caii erau [i ei
picta]i [i împodobi]i cu pene.
Semnifica]ia penelor: pan~ vertical~: doborârea unui adversar prin for]a pumnilor, pan~ cu pat~ neagr~: uciderea unui du[man, cu pat~ ro[ie: ran~ primit~, p~r de cal în vârfulpenei: victorie, pan~ crestat~: scalparea unui du[man, pan~ t~iat~: t~ierea gâtului unui du[man. Semnifica]ia picturii faciale: uciderea unui du[man, ran~ primit~, [irokee gata de lupt~, invocarea ploii, so]ia î[i a[teapt~ so]ul victorios (din Karl May)
Mocasini, Canada, Winnipeg, Manitoba,Musée de l’homme
Piele Ro[ie, S.U.A., secolul al XIX-lea,Paris, Musée de l’homme
214
Hain~ din lân~ de capr~, unisex, clanul Ursului BrunGrizzli, Canada, Vancouver, colec]ia rev. T. Crosby
Amulete de [aman, din filde[,Canada, Ottawa, Muzeul Na]ional al Omului
CCOOSSTTUUMMUULLEESSCCHHIIMMOOßßIILLOORR
Cu hanoracul în caiac
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În regiunea arctic~ din
America de Nord [i Groenlanda, pân~ în Siberia,
eschimo[ii de origine mongol~ au înfruntat
ghe]urile, dezvoltându-[i de milenii o civiliza]ie
original~. Tr~ind din pescuit [i vân~toare, ei s-au
deplasat mereu dintr-o regiune într-alta,
c~l~torind pe z~pad~ cu sania tras~ de reni sau de
câini, pe ap~ cu barca (caiac), poposind vara în
corturi din blan~ [i piele, iar iarna în colibe din
ghia]~ (iglu) luminate de l~mpi cu ulei.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Armele [i uneltele cioplite din
lemn sau os erau decorate cu incizii reprezentând
animale sau scene de vân~toare, iar obiectele din
piele erau brodate în motive geometrice, cu p~r
de ren, fâ[ii din piele colorat~ [i m~rgele.
IIddeeaalluull uummaann consta în imitarea vie]uitoarelor
cel mai bine adaptate climei aspre,
împrumutându-le blana cald~ [i impermeabil~
pentru a se feri de umezeal~ [i vânt.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Tr~ind în mici triburi pa[nice, eschimo[ii nu au
sim]it nevoia marc~rii unor deosebiri de rang
social prin aspectul exterior; de asemenea,
modul de via]~ nomad a estompat deosebirile
dintre vestimenta]ia b~rbatului [i cea a femeii.
SSccuullppttuurraall,, corpul înf~[urat în întregime în
bl~nuri dobânde[te formele sferice ale ursului
alb, iar ppiiccttuurraall culoarea dominant~ e albul
z~pezii, înveselit de cus~turi cu m~rgele
colorate.
MMaatteerriiaalleellee folosite provin din vân~toare,
bl~nuri de vulpe, lup, câine, piele de foc~ sau
ren, iepure sau vidr~, piele de pas~re, toate
prelucrate de femei.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC ßßII CCEELL FFEEMMIINNIINN
În cas~, îmbr~c~mintea se reduce la pantaloni
din piele, bustul r~mânând gol. Afar~, peste o
c~ma[~ din piele de pas~re se trage
„hanorac”-ul, o bluz~ cu glug~ din piele tivit~
cu blan~ de vulpe, lup sau câine, cu o singur~
deschidere la gât, [nuruit~. Pantalonii, lungi
pân~ sub genunchi, pentru a da libertate
mi[c~rilor, sunt vârâ]i în ciorapi din blan~ de
iepure [i în cizme croite dreptul la fel cu stângul
[i având o talp~ dubl~ umplut~ cu fân.
Vân~torii poart~ un costum dintr-o singur~
bucat~, ca o salopet~, de care sunt cusute etan[ [i
gluga, [i m~nu[ile, [i ciorapii, asigurând o perfect~
izolare de mediu. La propor]ii reduse, tot astfel
este lucrat~ [i îmbr~c~mintea copiilor. Cei mai mici
sunt purta]i de mame în cârc~, vârâ]i în hanorac.
Haine perfect impermeabile sunt executate din
intestine de foc~ sau de ren, translucide, ca din
material plastic, cusute cu împuns~turi speciale,
în grosimea ]esutului, f~r~ perfora]ii prin care ar
trece apa.
Hainele [i cizmele sunt împodobite, cu migal~,
cu broderii din fâ[ii din piele [i m~rgele
colorate, în motive geometrice, destul de
asem~n~toare celor din America Central~.
Idealul eschimo[ilor ursul polar, costum b~rb~tesc, feminin, de copil, armur~ din piele, impermeabil din intestine, hanorak fa]~-spate, pantalon, ochelari de soare din os, m~nu[~, [o[oni
Costume de eschimo[i din nordul Canadei
Pablo Picasso, La oglind~, 1932, N.Y.Museum of Modern Art
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN SSEECCOOLLUULL AALL XXXX--LLEEAA
CCOOSSTTUUMMUULL LLAA 11990000ÎÎNN SSTTIILL
AARRTT NNOOUUVVEEAAUU ßßII
MMOODDEERRNN SSTTYYLLEE
Linia serpentinæ øi cea dreaptæ
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În ultimul sfert al
secolului al XIX-lea [i pân~ la primul r~zboi
mondial, Europa a cunoscut o perioad~ de pace
[i de relativ~ bun~stare, ,,la belle époque”.
Ca urmare a progresului tehnic, ambian]a
citadin~ a marcat prefaceri mai ales în preajma
anului 1900: lumina electric~, tramvaiul
electric, telefonul, cinematograful dateaz~,
toate, din ultimul deceniu al veacului al XIX-lea.
Pericolele noii energii (ascunse pân~ atunci în
natur~) stârneau o surd~ angoas~. În acela[i
timp, Freud descoperea în adâncurile sufletului
zonele neb~nuite ale subcon[tientului, în care
fierbeau (dintotdeauna) nemul]umirile
refulate, ca lava vulcanic~, izbucnind prin
locuri nea[teptate. Spaimele „ucenicului
vr~jitor“ explic~ zvârcolirile specifice curentului
numit de francezi „Art nouveau“.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Poezia simbolist~, care oferea
deseori teme picturii (Verhaeren, Jules
Laforgue, Albert Samain, Rodenbach), se
cufunda în adâncurile necercetate ale vie]ii
suflete[ti, cultivând reac]iile instinctuale,
senzorialismul.
STILUL ART NOUVEAU - SERPENTIN
P~r~sind amestecul de citate din trecut, al
eclectismului, pentru a se elibera de cli[ee,
arhitec]ii [i decoratorii, ca spaniolul Gaudi sau
francezul Guimard, s-au inspirat direct din
natura s~lbatic~.
Primele semne ale noii viziuni artistice
ap~ruser~ în tablourile impresioni[tilor (în
experien]ele de laborator ale picturii de
[evalet), ca în peisajele lui Claude Monet, în
care personajele par flori risipite în iarb~, apoi în
lucr~rile post-impresioni[tilor, ca Gauguin, Van
Gogh etc. Noul stil a luat în Fran]a numele de
Art Nouveau, Nouille (t~i]ei), Jules Verne, Coup
de fouet (lovitur~ de bici), în Austria de
Secession, în Germania de Jugendstil, Lilienstil,
Wellenstil, întinzându-se în Belgia, Italia,
Spania, Danemarca, Statele Unite, ca stil
Liberty, Floreale, Yachting Style etc.
Ira]ionalismul era vizibil în invadarea orizontului
vie]ii de c~tre o natur~ s~lbatic~, în mi[care, în
perpetu~ metamorfoz~. Construc]iile, ca [i
obiectele, p~reau a se preface, trecând în regnul
vegetal sau animal. Balcoanele metalice, rampele
sc~rilor, mobilele sugerau plante cu tije lungi,
curbate, care se transformau în balauri sau din
care se desprindeau siluete feminine.Costumul
feminin a ilustrat cel mai bine Art Nouveau.
218
Daniel Renard, Cazinoul din Constan]a, 1907
Suport de lumån~ri. Coperta volumului L’Objet 1900de Maurice Rheims
Victor Horta, Scara Casei Tassel, 1893, Bruxelles
MODERN STYLE – GEOMETRIC REGULAT
Al~turi de noul stil, frapant, pre]ios, de esen]~
romantic~, s-a dezvoltat paralel – la început în
umbr~ – [i opusul s~u clasic, ra]ional, începând
cu blocurile geometrice construite de arhitectul
american Sullivan, apoi de austriacul Hoffmann,
oferind solu]ii practice, f~r~ str~lucire, dar care
erau destinate viitorului. În designul [colii din
Glasgow, de Ernie Macintosh, domina linia
dreapt~. Costumul b~rb~tesc s-a integrat
acestui stil.
IIddeeaalluull uummaann • B~rbatul era clasic, femeia
romantic~. În societatea capitalist~, de cel mai
mare prestigiu se bucura figura ]eap~n~ a
financiarului respectabil [i impun~tor, care
trebuia s~ inspire demnitate [i integritate, prin
formele geometrice regulate ale întregii siluete,
afi[ând, prin aspectul s~u solemn, importan]a
firmei lui. Trupul sedentar [i greoi era cu grij~
ascuns sub carapacea rigid~ a hainelor
întunecate, cu guler tare [i p~l~rie „cilindru“,
amintind co[urile fabricilor.
Sobru în propria înf~]i[are, omul de afaceri î[i
etala, în schimb, luxul în toaletele doamnei sale,
cu bijuterii, bl~nuri, broderii de mân~. Mai liber,
receptiv nout~]ilor modei, costumul feminin a
devenit un domeniu de manifestare însemnat al
stilului serpentin.
Femeia sl~vit~ de arti[ti era o fiin]~ de vis, o
divinitate inaccesibil~, fatal~, surâz~toare [i
misterioas~ (deseori reprezentat~ în pictur~ cu
ochii închi[i), abandonat~, dar distant~. Într-o
conferin]~ publicat~ în 1891 la Bârlad, doctorul
G. Bercar proclama, ca un adev~r [tiin]ific
unanim acceptat: „Caracterele distinctive ale
femeii sunt sensibilitate, mobilitate,
nervositate“ – desigur necontrolate,
nest~pânite, ad~ug~m noi, amintindu-ne de
izbucnirile, lament~rile [i le[inurile coanei
Joi]ica. ßi doctorul Bercar deducea mai departe:
„Aceste calit~]i singure ar fi suficiente pentru a
demonstra c~ modul de îmbr~c~minte trebuie
s~ fie variabil, colorat, elegant“. Capriciul era,
prin urmare, tolerat cu îng~duin]~, singura
arm~ a sexului slab fiind viclenia.
Vârsta beneficiarilor modei era cea matur~,
impunând o siluet~ greoaie, pe care o imita [i
tineretul. Fetele doreau s~ îmbrace, pe la 14-15
ani, prima rochie lung~ [i s~ ias~ la bal, unde
dansau supravegheate de mame [i de m~tu[i,
pân~ se m~ritau (cât mai repede) [i intrau sub
tutela so]ului, iar b~ie]ii de-abia a[teptau s~
arboreze musta]a, p~l~ria [i bastonul.
Copiii purtau costume mai confortabile, de
marinar, [i bereta cu panglici, ca Domnul Goe.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
La 1900, îmbr~c~mintea semnala, de la
distan]~, rangul [i averea, sexul, vârsta [i
neamul. P~l~riile înalte [i împodobite ale
E. Macintosh, Scaun, 1903, Paris, Muzeul Orsay
F. von Reznicek, Costum de automobilist,din „Simplzissimus“, 5/1904 din E. Thiel, Geschichtedes Kostüms
L. Sullivan, Wainwright Building, 1890, St. Louis, S.U.A.
Juan Cardona, Restaurant à la mode, „Jugend”, 1908
H. de Toulouse Lautrec, Dans la Moulin Rouge,1890, Philadelphia, Museum of Art
protipendadei sem~nau cu foi[oarele [i
cupolele care le încununau casele, ridicându- se
deasupra celor din jur. Moda feminin~ venea de
la Paris, cea masculin~, de la Londra.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
SSccuullppttuurraall, silueta b~rb~teasc~ era cilindric~,
]eap~n~ (de la joben la gulerul tare, la plastron
[i man[ete), pictural domina negrul, luminat
doar de albul c~m~[ii, chiar pentru ]inuta de
diminea]~, iar mmaatteerriiaalleellee erau sobre, mate, cu
unele accente lucioase (reverele fracului,
jobenul de m~tase, lan]ul de la ceas).
Costumul complicat, inconfortabil, acoperind
tot corpul, cu multe accesorii, era
exteriorizarea prestigiului legat, în ochii clasei
dominante, de bog~]ie [i de putere.
Muncitorii purtau c~ma[~ colorat~ [i [apc~.
În contrast cu silueta baroc~ a femeii, cea a
b~rbatului apare clasic~, stabil~. Aparent mai
[tears~, ea va fi punctul de plecare al evolu]iei
viitoare a vestimenta]iei moderne. Uniforma
civil~ a or~[enilor, ca [i cea militar~, r~spundea
nevoii de a masca [i remodela trupul prin
înveli[uri rigide.
La începutul secolului se folosea înc~ un
echipament complicat [i f~r~ suple]e.
Pe cap, p~rul era tuns scurt, cu c~rare la mijloc,
apoi, dup~ 1905, într-o parte, iar must~]ile
erau nelipsite, ca [i barba dup~ o anumit~
vârst~. (Francezii credeau c~ „un baiser sans
moustache est comme un dîner sans
fromage“). P~l~ria, rigid~, era înalt~, denumit~
la noi joben. Aceasta putea fi [i pliat~ (clac).
Putea fi, de asemenea, joas~, semisferic~
(melon) sau plat~, de pai (canotier).
Pe trup se purta lenjerie mult~, c~ma[~, flanel~
de lân~ etc. C~ma[a putea fi cu plastron tare sau
plisat, pentru dineu, din m~tase sau din pânz~
v~rgat~, cu gulerul alb deta[abil, scrobit, înalt, cu
222
H. de Toulouse Lautrec, Englezul la Moulin Rouge, 1892, N.Y., Metropolitan Musseum
Avocatul Chiri]~ Vasilescu, 1905, foto de familie
Copii în costume de marinar, foto de familie
Botine cu jambiere, Muzeul Municipiului Bucure[ti
223
vârfuri îndoite, incomod. Cravata era alb~ pentru
sear~, neagr~ ziua. Vesta era scurt~, asortat~ cu
haina, dar din material diferit – ca[mir, pichet,
m~tase. Elegant~, putea avea nasturi din aur,
pietre scumpe, jad, lapislazuli etc.
Jacheta depindea de ocazii: pentru diminea]a la
slujb~, iarna, era din tweed, vara din serj sau
pânz~ (albastr~ la pantalon alb de flanel~),
croit~ la dou~ rânduri, cu guler [i man[ete de
catifea, cu poale lungi, pân~ la jum~tatea
coapsei; pentru recep]ii fracul era obligatoriu.
Pardesiul avea diferite forme, de la cel de
diminea]~, scurt, cu mâneca raglan (Burberry),
pân~ la cel de sear~, negru, cu pelerin~.
Paltonul era din stof~ groas~ sau din blan~.
În picioare se purtau ciorapi negri sau albi [i botine
montante cu butoni sau [ireturi.
Accesoriile obi[nuite erau monoclul, m~nu[ile,
bastonul de bambus sau umbrela neagr~,
mare, iar ca bijuterii erau acul de cravat~,
inelele, ceasul la brâu.
Costumul de baie masculin era [i el cu
224
Costum bucure[tean, 1900, foto de familie
René Lalique, Libelul~, bro[~, Paris, Musée de la Mode, Palais Galliera
Coafuri, Bucure[ti, foto de familie
P~l~rie din revista La nouvelle mode, 28 octombrie 1900
pantaloni pân~ la genunchi [i maiou v~rgat,
marin~resc.
La începutul secolului, copiii mici erau costuma]i
fantastic, cu fuste lungi pân~ la glezne, din
dantel~ sau muselin~, cu p~l~rii scrobite, iarna
cu haine [i bonete din catifea bordisite cu
dantele sau puf, cu ghete cu nasturi. Pân~ la
adolescen]~ erau permise ve[minte tip marinar.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
SSccuullppttuurraall,, silueta 1900 amintea, prin talia
strangulat~, de ceasul cu nisip. Trupurile
ap~reau ca liane suple, misterioase, pudic
ascunse sub faldurile m~t~sii creponate,
[erpuind ca [i acei „boa“ din pene, încol~ci]i în
jurul gâtului frumoaselor vremii. Pe scen~,
Sarah Bernhardt se a[eza r~sucindu-[i în spiral~
trena rochiei.
Femeia-floare avea ve[minte la fel de incomode ca
[i o armur~ medieval~. Strâns~ în corset, cu poalele
fustei m~turând praful, cu p~l~ria plin~ de flori [i
de pene într-un echilibru instabil pe cocul înfoiat, o
doamn~ elegant~ era incapabil~ s~ se deplaseze
f~r~ tr~sur~, s~ se aplece sau s~ se îndoaie.
Pentru a ascunde ravagiile timpului, p~rul era
tapat, folosindu-se rulouri posti[e sub coc,
ridurile gâtului erau mascate de gulerul
montant sau de panglica legat~ ca o zgard~, iar
trupul era sus]inut de corset.
PPiiccttuurraall,, concep]ia coloristic~ a artei 1900 era
st~pânit~ de tente pale, tonuri reci, luminoase,
cu efecte opalescente, iradiante, „electrice“
(Paul Constantin, Arta 1900).
În mmaatteerriiaalleellee folosite pre]ul ve[mintelor era
ostentativ demonstrat atât prin cantitatea [i
calitatea ]es~turilor, cât [i prin prelucrarea lor care
cerea o mare investi]ie de munc~. Un cronicar al
timpului remarca: ,,Stofele se întrebuin]eaz~ rar
în starea lor natural~, se brodeaz~, se cresteaz~,
se ajureaz~, se încrusteaz~ cu dantel~, se acoper~
cu aplica]iuni de toate felurile“ (Moda
Universului, an I, nr. 1, 1899).
Casele de mod~ pariziene, cum erau cele ale lui
Worth, Doucet, Redfern, care lucrau la comand~,
schimbau moda într-un ritm rapid, cu care nu
puteau ]ine pasul decât cei care tr~iau pe picior
mare. Pentru popor se f~ceau haine de gata.
Pe cap, p~rul lung era sus]inut de un sul [i strâns
coc în cre[tet. P~l~ria, înc~rcat~ cu roze, pene [i
panglici, era ea îns~[i o metafor~. Tenul alb,
transparent, era ob]inut cu pomezi, deseori
nocive, (cu plumb, arsenic etc.) [i pudr~ de orez.
Ochii, nemachia]i, trebuiau s~ exprime inocen]~
[i modestie.
Pe trup, lenjeria comporta multe piese
suprapuse [i complicate: c~ma[~, jupon,
pantaloni pân~ la genunchi, corsetul foarte
225
226
Corset din La nouvelle mode, 20 oct.1900
Ed. Manet, Nana, 1877 Hamburg Kunsthalle
¥inut~ de var~ din revista La nouvelle mode, 28 octobrie 1900
Siluetå de clepsidr~, costum 1895, 1905, 1909pelerin~ oval~, tiparul pelerinei circulare, pelerinå circular~
H. Matisse, Portretul cu dungå verde, 1905,Copenhagen, Statens Museum for Künst
227
228
Modele din La nouvelle mode, 20 octombrie 1900
lung în fa]~, strâns s~lbatic cu [ireturi,
imprimând corpului o pozi]ie aplecat~ înainte,
cambrat~, nes~n~toas~. Idealul era s~ por]i
drept cordon gulerul b~rbatului. Fotografiile de
epoc~ sunt toate retu[ate, sub]iind talia.
Strângând nu numai abdomenul, dar [i
toracele, [i comprimând organele interne,
corsetul provoca deform~ri osoase, ca [i
tulbur~ri func]ionale care d~deau st~ri de r~u [i
le[inuri frecvente, pentru care doamnele
obi[nuiau s~ poarte în pung~ un flacon de
s~ruri cu miros puternic, în]ep~tor.
Rochia avea guler ridicat, strâns ca o zgard~,
corsajul în form~ de V atât la decolteu (foarte
larg seara, ziua închis pân~ la gât), cât [i în talia
strangulat~. Mânecile, importante, erau
umflate fie la um~r (în pulp~ de miel), fie la
încheietur~, bufante (de episcop), fie la cot.
Fusta larg~, lung~, în form~ de lalea sau de
rochi]a rândunicii, seara avea tren~.
Ornamentele sinuoase, cusute pe rochii, cu
suita[, m~rgele sau aplica]ii, se înscriau în stilul
„Art nouveau”, amintind feroneriile balcoa-
nelor sau ale balustradelor.
În picioare, ciorapii erau negri sau cu broderii
colorate, ]inu]i cu jartiere circulare. Se pare c~
suspendarea ciorapilor de un cordon în talie, [i
mai ales dispozitivul de prindere erau inven]ia
inginerului Jean Eiffel, autorul celebrului turn
parizian. Pantofii, care nu se vedeau, erau
neinteresan]i, aproape ca [i cei b~rb~te[ti (botine).
Ca accesorii, ziua se purtau geant~ suspendat~ cu
lan], umbrel~ [i m~nu[i scurte, seara – boa de pene
sau guler [i man[on de puf de barz~ (marabou),
evantai [i m~nu[i lungi. Bijuteriile sau cataramele de
metal aveau forme sinuoase, vegetale. Parfumurile
preferate erau lavanda [i paciuliile.
În saloane, perechile încercau dulcea ame]eal~ a
valsului romantic, cu singurele rotiri îng~duite de
fusta lung~ [i de corset. Pentru c~l~toria cu
primele automobile (care ar~tau ca ni[te tr~suri
f~r~ cai), halate lungi, p~l~rii cu voaluri [i ochelari
ap~rau de norii de praf ai drumurilor de ]ar~.
Tenul alb era ocrotit de umbrelu]a de soare
alb~, cu broderii [i dantele, spre deosebire de
cea mare, neagr~ sau ecosez, de ploaie.
Sportul era o raritate. Se juca tenis, cu fusta pân~
la glezne. Pentru biciclet~, primele fuste-pantalon
arborate de elegantele timpului f~ceau senza]ie.
Costumele de baie (care se îmbr~cau la mare în
cabine speciale, pe piloni, departe de ochii
indiscre]i ai celor de pe plaj~) erau ca ni[te rochi]e
cu mâneci [i pantaloni peste genunchi.
ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA, în stilul „Art Nouveau” au fost
construite cl~diri mai ales în Transilvania, în
leg~tur~ direct~ cu Viena, pe când în Bucure[ti
arhitectul Ion Mincu pe de-o parte construia
I. Mincu, Bufetul de la ßosea, 1889, Bucure[ti, ßoseaua Kiseleff
Pelerinå brodat~ cu m~rgele, detaliuPelerin~ brodat~ cu m~rgele, 1900 Bucure[ti, Muzeul Municipiului Bucure[ti
re[edin]e elegante, în stil fran]uzesc (Casino
Vernescu sau actuala Cas~ a scriitorilor), pe de
alta se str~duia s~ adapteze tradi]ia autohton~
medieval~ [i popular~ cerin]elor or~[ene[ti,
ilustrând „stilul românesc“. Casa Lahovary sau
Bufetul de la ßosea dezvoltau modelul
conacului de ]ar~ cu foi[or [i pridvor, iar ßcoala
Central~ de fete relua planul unei m~n~stiri cu
galerie \n jurul unei cur]i centrale.
Costumele citadine urmau moda din marile
capitale europene. Costumele populare erau
îmbr~cate curent la ]ar~, dar [i la curtea regal~,
ca un simbol na]ional, suferind amplific~ri [i
interpret~ri ca [i decorul neoromânesc.
Regina Elisabeta apare \n fotografii cu ii [i fote
brodate abundent, cu motive mari, cusute cu fir
de aur [i paiete. Modelul ei era urmat de
principesa Maria [i de doamnele de la curte.
229
SSIILLUUEETTAA CCIILLIINNDDRRIICCÅÅ11990000 –– 11991144
Începutul eliberærii
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE La originea
profundelor schimb~ri atât în stilul arhitecturii
[i decora]iei, cât [i în costuma]ia secolului al
XX-lea, a stat industrializarea [i urm~rile ei,
muncitorii [i femeile pretinzând drepturi sociale.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Primul deceniu al secolului al
XX-lea a fost, f~r~ îndoial~, cel mai bogat în idei
noi: aproape tot ce s-a realizat în domeniul
artelor vizuale în decursul urm~toarei sute de
ani a fost anun]at în ace[ti ani ini]iali.
În atelierele lor, arti[tii au experimentat noi
formule expresive, la scara redus~ a artei de
[evalet, înaintând în toate direc]iile stilistice
posibile: fovi[tii, ca Matisse, au folosit culoarea
pur~; urmând lui Cezanne, cubi[tii, ca Picasso,
au descompus imaginea realit~]ii, re-
compunând-o în forme geometrice; futuri[tii au
sugerat mi[carea, abstrac]ioni[tii, cum a fost
Kandinsky, au înl~turat subiectele literare, ca [i
imita]ia naturii, pentru a comunica numai prin
elemente vizuale nefigurative. C~ut~rile
înnoitoare mergeau în consens cu
industrializarea, adaptându-se noilor cerin]e de
func]ionalism [i continuând mi[carea ”modern
style”. „Treptat nu s-a mai considerat ma[ina
fatalmente antiestetic~. Pu]in câte pu]in,
formele alungite [i decorurile florale
contorsionate au f~cut loc liniilor drepte, în care
ornamentul, mai discret, era mai pu]in reliefat
[i s-a mers c~tre suprafe]e plane [i metode de
stilizare geometric~“, remarca René Huyghe (în
L'art et l'homme vol.III, p. 445).
Evitând excesele decorative, Auguste Perret a
ridicat la Paris edificii moderne, ca Théâtre des
Champs Elysées.
Semnificativ pentru modificarea idealului
uman, a revenit în aten]ie frumuse]ea natural~
a trupului. Isadora Duncan, Loïe Fuller [i Mata
Hari dansau pe scen~ drapate în v~luri u[oare,
cu picioarele goale.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Dup~ 1900 lupta împotriva corsetelor a început
printr-o mare campanie de pres~. În acela[i
scop s-au creat asocia]ii, reunind arti[ti, medici,
croitori, [i s-a ini]iat editarea unui jurnal de
mod~ pentru femeile muncitoare. Henry van de
Velde, profesor la ßcoala de Arte Decorative din
Weimar a scris o carte despre principiile
constructive ale îmbr~c~mintei, asem~n~toare
cu cele ale arhitecturii. Ca urmare, în Germania
s-a lansat rochia-sac (Reformkleid) de purtat
f~r~ corset, lung~ pân~ la p~mânt, închis~ la
gât, croit~ simplu, f~r~ complica]ii [i aplica]ii,
modelând o siluet~ cilindric~. În 1914 Balla a
semnat manifestul futurist al modei masculine
propunând culoare [i asimetrie. G. Severini
purta un pantof ro[u [i altul verde.
Pentru femei, \n via]a zilnic~ au fost preferate
din ce în ce mai mult fusta [i bluza, apoi s-a
impus costumul taior. Poalele au început s~ se
scurteze treptat, întâi în America, unde, la
sfâr[itul secolului al XIX-lea, în zilele ploioase,
din pricina noroiului din ora[ele noi, s-au
230
Auguste PERRET, Théâtre des Champs Elysées,1913, Paris
Balla, Model futurist pentru costum de baie, 1914
adoptat fuste practice, dezvelind glezna,
numite „margarete de ploaie“, care au fost
importate apoi în Europa.
Nevoia de înnoire a formelor, în sensul unor
solu]ii simple [i practice, a f~cut ca moda
european~ s~ devin~ receptiv~ [i pentru
influen]e orientale [i extrem-orientale. A[a se
explic~ succesul kimonourilor japoneze.
Baletele ruse[ti, prezentate la Paris în 1910 de
Diaghilev, cu costume de Leon Bakst [i
Alexander Benois, au ac]ionat ca o explozie de
ritm [i de culoare. Parizianul Paul Poiret s-a
inspirat din ambele repertorii, creând modelele
sale senza]ionale, cu decolteu ascu]it, mâneci
kimono, cu o mini-jup~ evazat~ marcând
[oldurile peste o maxi-jup~ strâns~ pe picioare.
Pentru casa de mod~ Poiret, deschis~ din 1904,
231
Eugen Spiro, Rochie Reform (sac), 1902, din Jugend Loïe Fuller, dansând cu v~luri
pictorul Raoul Dufy a desenat motive de
]es~turi, iar spaniolul Mariano Fortuny a creat
m~tasea plisat~, supl~ [i fluid~, dup~ model
grecesc antic, denumit~ „delphos“.
Prezent~rile de mod~ la Poiret erau adev~rate
spectacole la care a dansat [i Isadora Duncan;
el crease, de altfel, [i costume de teatru, de
pild~ pentru Sarah Bernardt. Cronicarii
observau îns~ c~ Poiret o aserve[te din nou pe
„femeia liber~“ prin haine strâmte, incomode,
232
Costum bucure[tean, 1914, foto de familie
înc~rcând-o cu bl~nuri [i bijuterii ca pe cadânele
din O mie [i una de nop]i. Mergând împotriva
curentului func]ional [i social, el r~spundea
nevoii protipendadei de a se distan]a de vulg
prin crea]ii unicat, „haute couture“.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe la 1900, b~rbatul trebuia s~ fie doar „ceva
mai frumos decât dracu’“.
Defini]ia cuceritorului de la începutul secolului al
XX-lea era, vorba cântecului Bel Ami, „nicht schön
doch charmant, nicht klug doch galant“ (nu
frumos, ci fermec~tor, nu inteligent, ci curtenitor).
Costumul de afaceri era smoking-ul (tuxedo) cu
jacheta dreapt~, pantaloni reia]i [i papion negru.
Pe cap se men]inea frizura cu c~rare [i p~l~ria
tare, joben, melon sau canotier.
Pe trup, pantalonii s-au strâmtat [i s-au scurtat
la glezne, dup~ 1908 („peg-top trousers“,
corespunzând costumului feminin cu fusta
strâns~ jos), p~strând pliuri pe [olduri, iar
dunga nu mai era lateral~, ci frontal~ (rezultat~
din împ~turire). A început s~ fie folosit~
cureaua în loc de bretele.
În picioare se purtau ciorapi negri sau albi [i botine
montante cu butoni sau [ireturi, cu vârf rotund, ca
de buldog, pân~ prin 1910, apoi cu vârful ascu]it,
acoperite de ghetre gri, bej sau albe.
CCoossttuummeellee ddee ssppoorrtt erau speciale pentru
automobilism, pentru golf [i pentru ciclism ([apc~,
haine cadrilate [i pantaloni „golf“, trei sferturi,
bufan]i), pentru înot (costum de baie v~rgat, cu
mâneci scurte [i pantaloni pân~ la genunchi).
De prin 1910, beneficiind de orientarea
general~ spre simplitate, [i ccooppiiiiii au început s~
fie îmbr~ca]i cu rochi]e [i pantalona[i scur]i,
producându-se [i imprimeuri speciale, pantofi
sau sandale [i [osete mai atractive.
P. Poiret, Model, desen de Lepape, cca. 1910
P~l~ria lighean [i jobenul, foto de familie
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, ca o compensare a descre[terii în volum
a ve[mintelor, [i mai cu seam~ pentru a marca
deosebirile de rang, a crescut dimensiunea
p~l~riei, ajungând, prin 1910, de forma [i
m~rimea unui lighean, înc~rcat~ cu pene [i flori.
Pe trup, mai ales în jurul anului 1910, s-a
conturat evolu]ia pardesielor [i jachetelor c~tre
o linie mai supl~ [i mai comod~, cu apropieri de
costumul b~rb~tesc. Paralel, a evoluat [i fusta,
care s-a strâns treptat pe corp, desenând u[or
picioarele la genunchi (în lalea, evazat~ jos
„morning-glory“, 1908), apoi a fost drapat~ pe
[olduri [i strâns~ pe gambe, reliefându-le de la
genunchi în jos (silueta „peg-top“ – de ]~ru[).
Pentru a limita pa[ii se legau picioarele sub
genunchi. Feminitatea a fost subliniat~ prin
atragerea aten]iei asupra bazinului printr-o
fust~ scurt~ [i larg~, „în abajur“, peste o fust~
lung~ [i strâmt~. În 1911 a apårut fusta
cr~pat~, „tango“.
În picioare, o consecin]~ a ie[irii la iveal~ a
pantofilor a fost noua aten]ie acordat~ formei
lor (ascu]it~, cu barete, benti]e), iar ciorapii au
luat culoarea pielii.
Ca bijuterii, pariziencele extravagante purtau
br~]~ri cu pietre pre]ioase [i pe glezne.
În aceast~ epoc~ au ap~rut mai multe
ccoossttuummee ddee ssppoorrtt, pentru automobil, pentru
tenis sau biciclet~ (fusta-pantalon), sau
pentru patinaj.
În 1913, Coco Chanel (1883 - 1971) a lansat,
la cursele de cai de la Deauville, primele
ansambluri din jerse, folosit pân~ atunci doar
pentru lenjerie. Pentru înot se purta costum-
marinar cu guler [i man[ete tighelite, cu
pantalon pân~ la genunchi, deseori [i cu
ciorapi, [i boneta de baie crea]~ cu volan.
233
ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA, arhitec]ii se str~duiau s~
dezvolte mai departe ,,stilul românesc“,
inspirându-se din arta medieval~ [i popular~.
Petre Antonescu a început, în 1906, Palatul
Ministerului de Construc]ii (azi Prim~ria
Capitalei), în 1912 N. Ghika-Bude[ti construia
Muzeul de Art~ Popular~ (azi Muzeul
¥~ranului Român), Grigore Cerkez începea
Institutul de Arhitectur~ cu aspect de cetate,
iar în 1914 Cristofi Cerkez ridica Vila Minovici
în stil popular.
Regina Elisabeta, doamnele de la Curte [i
aristocratele se îmbr~cau la festivit~]i în port
de Muscel sau de Arge[, ca [i domni]ele de
alt~dat~, dar [i zilnic la conace, încurajând pe
]~rani s~-[i p~streze tradi]iile.
Costumul citadin ]inea pasul modei apusene,
datorit~ atelierelor de croitorie, p~l~rierilor,
modistelor [i cizmarilor de lux, care-[i expuneau
cu succes produsele [i la expozi]iile interna-
]ionale de la Paris sau din România, cum a fost
cea din 1906. Ministrul înv~]~mântului, Spiru
Haret, a interzis din 1902, printre primii
în Europa, purtarea corsetului în [coal~
(B. Fontanel, p. 74).
Doamnele arborau prin 1910-1912 p~l~riile
mari impodobite cu flori, fructe, pene sau
p~s~ri \ntregi a[a cum apar \n jurnalele de mod~
bucure[tene sau \n fotografiile de familie.
|n 1914 \naintea izbucnirii Primului R~zboi
Mondial Cecilia Cu]escu Storck [i Olga
Greceanu au \ntemeiat prima asocia]ie a
femeilor „pictore [i sculptore“ din România,
\nc~ o dovad~ a existen]ei unui spirit artistic
care s-a implicat desigur [i \n crea]ia
vestimentar~ a timpului.
Copiii erau \mbr~ca]i \n continuare \n
costume de marinar, chiar si fetele pân~ la
vârsta adolescen]ei.
234
Elegan]~ la b~ile S~rata Monteoru, 1910Cecilia Cu]escu-Storck, 1912
C~pitanul Mircea Vasilescu, erou, 1917
Osta[i români, 1916
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN EEPPOOCCAAPPRRIIMMUULLUUII
RRÅÅZZBBOOII MMOONNDDIIAALL 11991144 –– 11991188
Præbuøirea prejudecæflilor
„1914 a r~sturnat totul: lumea veche a fost
sf~râmat~, comprimat~, îngropat~“ (Le Corbusier).
În timpul r~zboiului din 1914 – 1918, s-au
impus restric]ii [i economii de materiale,
determinând g~sirea unor solu]ii practice în
toate domeniile, inclusiv în cel al costumului.
Admira]ia tuturor mergea, pe atunci, c~tre
eroul militar c~lit de via]a de campanie [i spre
sora de caritate, care constituiau iiddeeaalluurriillee de
simplitate [i demnitate uman~ ale epocii.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Cu diferen]e pe na]ionalit~]i, costumul ofi]erilor
era, ca linie, adaptarea celui civil (cu cascheta
cilindric~, umerii mici, talia strâns~, pantalonii
pe picior), pornind de la ]inuta de ora[
(redingot~) [i adoptând unele elemente ale
costumelor de sport (buzunare cu clape, cizme,
pelerine etc.). Culorile cele mai frecvente erau
albastrul-deschis, albastrul-închis, cenu[iul,
brunul. Costumul civil era influen]at de cel
militar, adoptând o linie mai simpl~. Trench-
coat-ul (haina de tran[ee) s-a p~strat pân~ azi
practic neschimbat, unisex.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
¥inuta de infirmier~ consta din rochie lung~ cu
[or] [i basma alb~ tras~ pe frunte. Cel mai mult
s-a simplificat îns~ costumul obi[nuit, îmbr~cat
de curajoasele surori [i mame, intrate în slujbe
în locul celor pleca]i pe front. Pentru prima dat~
în istorie o femeie putea ap~rea pe strad~ f~r~
p~l~rie [i m~nu[i. P~rul era fie strâns în cre[tet,
fie tuns scurt, doar tinerele fete mai purtau o
coad~ pe spate. La sfâr[itul r~zboiului, ca o
mare noutate, p~rul, scurtat, era încre]it ca un
tufi[. Ultimul refugiu al fanteziei erau p~l~riile
cu flori, pene etc. sau cu pana[ în frunte ca al
militarilor. Silueta tindea s~ devin~ tubular~,
ve[mintele preferate fiind fusta [i bluza sau
costumul taior, care avea s~ se impun~ în
deceniile urm~toare.
235
RROOMMÂÂNNIIAA a ie[it din primul r~zboi mondial
întregit~. Încoronarea Regelui Ferdinand [i a
Reginei Maria la Alba Iulia a amintit Unirea de
la 1600, înf~ptuit~ de Mihai Viteazul.
N~zuin]a de a proclama, prin imagini,
identitatea na]ional~ a României [i perpetuarea
unui trecut pre]ios a dus la r~spândirea, în anii
urm~tori, a „stilului românesc“ în arhitectur~ [i
decora]ie. În coroana [i pe mantia de
\ncoronare a Reginei Maria, proiectate de
pictorul Costin Petrescu, se reg~sesc podoabele
domni]elor de alt~ dat~, devenite prototip
pentru parura mireselor cu [iruri de beteal~.
236
Regina Maria în costumul de încoronare, 1922
Surori de caritate în 1916 - 1918
Olga Greceanu [i so]ul ei în 1914
Model din Le Journal des Dames, 1914
În perioada r~zboiului, \mbr~c~mintea citadin~
era extrem de sobr~ [i se purta mult negru, de
doliu. În fotografiile de epoc~ doamnele apar
cu bluza alb~, cu gulerul r~sfrânt peste jachet~
neagr~ [i cu fusta lung~ pân~ la glezne.
Doar unele detalii de croial~ sau p~l~riile cu pana[,
amintind c~[tile militare, atest~ faptul c~ România
a fost mereu \n pas cu moda european~.
237
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNNTTRREE11992200 –– 11993300
Bæietana în stil cubist
Dup~ primul r~zboi mondial, via]a [i-a reluat
cursul, supravie]uitorii dorind s~ tr~iasc~
frenetic, dansând în ritm de jazz.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Odat~ cu industrializarea, s-a
apreciat frumuse]ea formei simple, determinat~
de func]iune, purificat~ de ornamente inutile.
IIddeeaalluull ddee ffrruummuussee]]ee era opus celui antebelic,
potrivit libert~]ilor vie]ii sociale [i adaptat
ambian]ei; naturale]ei candide din timpul
r~zboiului i-a urmat gustul pentru artificialitate.
Ca [i arhitectura sau pictura cubiste sau
abstracte, desenul de mod~ descoperea
geometria. În Rusia, în primii ani de entuziasm
de dup~ Revolu]ie, poe]i ca Maiakovski sau
Esenin, cinea[ti ca Eisenstein, arti[ti plastici ca
Malevici au visat o art~ [i o imagine uman~
pure, reduse la esen]ial. Tatlin, autorul
proiectului monumentului Interna]ionalei a III-a,
W. Gropius, ßcoala Bauhaus, 1925, Dessau
K. Malevici, Rochie suprematist~,1923, Moscova, Muzeul Rus
Mies van der Rohe, scaun Bauhaus din tub de o]el,1927
A. M. Rodcenco, Salopet~, 1925, U.R.S.S
Vera Muhina [i M. Lamanova, Proiecte de confec]ii,1925, U.R.S.S. (din E. Thiel, Kunstler und Mode)
Începea epoca modernismului.
În arhitectur~, betonul armat [i sticla, folosite
pentru localul-manifest al [colii Bauhaus (între
1919 – 1933) ca [i pentru „Cetatea radioas~“ a
lui Le Corbusier, se pretau la volume geo-
metrice, articulate între ele, ca [i sculpturile sau
picturile cubiste sau abstracte experimentate un
deceniu mai devreme (de exemplu, Mondrian
sau Malevici).
Mobilierul nou din stinghii drepte sau ]eav~
metalic~ [i obiectele de interior erau destinate
produc]iei industriale, de serie, ieftine.
Robert Delaunay, Tristan Tzara cu [al suprematist, 1923,detaliu
Sonia Delaunay, Proiect de mantou cu contrastesimultane, 1922 - 1923
Elegante, 1928, Paris Match, ianuarie 1924
[i-a creat [i cusut singur un costum de lucru cu
mai multe dubluri, care puteau fi înlocuite, [i
care a fost produs în serie într-o fabric~ din
Leningrad. Nadejda Lamanova, care a publicat
împreun~ cu sculptori]a Vera Muhina un album
de mod~, a condus o larg~ mi[care înnoitoare
cu deviza „pentru cine, din ce [i în ce scop se
creeaz~ ve[minte?“ Logica cercet~rilor
func]ionaliste, în vederea produc]iei de serie
mare, i-a preocupat [i pe principalii creatori
europeni. Arhitectul Gropius, directorul [colii
Bauhaus, a început prin a realiza uniforme
pentru studen]i din efecte militare r~mase din
r~zboi, c~rora le t~iase gulerul uzat (a[a cum
apare îmbr~cat într-o fotografie [i profesorul
Johannes Itten). Era la mod~ salopeta.
Produc]ia de lux francez~ a reac]ionat prin
organizarea la Paris, în 1925, a Expozi]iei de
Arte Decorative, numit~, pe scurt, Art Deco.
Aceasta a mers împotriva curentului general
modernist, func]ionalist [i industrial, expunând
unicate pre]ioase create de arti[ti. Pictori]a
Sonia Delaunay aplica teoriile so]ului ei, Robert
Delaunay, în salonul s~u de mod~, unde
îmbr~ca actri]e ca Gloria Svanson. În acei ani,
Raoul Dufy câ[tiga mai mult ca designer
vestimentar decât ca pictor.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Cele mai revolu]ionare au fost schimb~rile siluetei
feminine. Sexul slab încerca, pentru prima dat~ în
istoria omenirii, experien]a egalit~]ii în drepturi [i
îndatoriri; femeile, dup~ ce în timpul ostilit~]ilor
înlocuiser~ în activit~]ile cele mai diferite pe cei
pleca]i pe front, î[i continuau emanciparea,
beneficiind de studii superioare, ca [i b~rba]ii, [i
afirmându-se independent ca avocate, medici,
aviatoare sau exploratoare. Ele î[i afi[au
ostentativ, [i în aspectul exterior, noua libertate,
scurtându-[i fusta.
Moda, care s-a r~spândit larg, era simpl~ [i
practic~, folosind cu prec~dere produc]ia
industrial~ de serie. Vârfurile capitaliste c~utau
s~ se distan]eze prin lux [i sofisticare, totu[i,
datorit~ costuma]iei reduse [i croielilor simple ale
239
rochiilor, care puteau fi lucrate în cas~,
diferen]ele sociale erau mai pu]in marcate decât
pân~ atunci.
Tipul feminin preferat era cel al adolescentei cu
corpul b~ie]esc, ca o scândur~, purtând taior
(Greta Garbo). Pentru a ob]ine o siluet~ mai supl~,
frumoasele zilei fåceau gimnasticå [i se hr~neau
cu l~mâie [i o]et. Atributele feminine erau voit
mascate: p~rul tuns scurt, pieptul aplatizat prin
croiala în fir drept, f~r~ pense, cordonul coborât
pe [olduri, pentru a nu marca talia.
SSccuullppttuurraall,, silueta era geometrizat~, compus~
din fragmente tubulare, cu contururi drepte.
PPiiccttuurraall, erau preferate tonurile de bej, gri,
brun. MMaatteerriiaalleellee folosite erau u[oare, suple:
jerseul, flanelul, crêpe-de-Chine, m~tasea
artificial~, ieftin~, lavabil~, u[oar~. Toat~
îmbr~c~mintea pentru dans a unei femei cânt~rea
câteva sute de grame.
Prin 1927 – 1928 s-a definitivat silueta de
„b~ietan~“. Denumirea „La garçonne“ era
titlul unui roman publicat în 1922 al scriitorului
Victor Marguerite, care a fost exclus din ordinul
Legiunii de Onoare din pricina lui.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
B~rba]ii, mai conservatori, s-au mul]umit s~-[i
l~rgeasc~ pantalonii – denumi]i [i ei
„charleston“. Înf~]i[area sexului tare era, prin
compensa]ie, u[or feminizat~. Rudolf Valentino,
cu ochii lui umbri]i [i gura mic~, era imitat [i de
actorii no[tri.
Pe cap, p~rul era lins, pom~dat, iar fa]a pudrat~
dup~ b~rbierit. Domnii respectabili purtau mus-
ta]~ mic~ tip Chaplin sau Hitler.
Pe trup, hainele de sear~ erau tradi]ionale: frac,
smocking. Cele de zi au evoluat c~tre o ]inut~
mai lejer~ [i sportiv~, jacheta s-a l~rgit cu cute
pe spate, [i era purtat~ la pantaloni golf.
În picioare, pantofii au luat locul ghetelor,
acoperi]i cu ghetre-jambiere, din pâsl~ iarna
240
Costume din Bucure[ti, 1927
Actorii Elvira Godeanu [i V. Valentineanu în filmul„Povara”, 1928
Silueta-scândur~, costum, rochie sport, rochie de sear~, / fust~ plisat~, pulover, furou, mantou, / pantofi„charleston”, tunsoare „garçonne”, p~l~rie-castron
sau pânz~ vara. S-au p~strat ca accesorii
bastonul [i umbrela.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Capul era mic, cu p~rul tuns scurt, drept, la
spate b~ie]e[te, uneori cu o cordelu]~
orizontal~ legat~ pe frunte. În saloane,
imaginea sportiv~ a b~ietanei era îns~
denaturat~, artificializat~, mai ales prin machiajul
„intoxicat“, cu sprâncenele pensate, ochii
contura]i cu negru, încerc~na]i, fa]a pudrat~ alb,
gura mic[orat~, pictat~ cu ro[u-închis. Elisabeth
Arden, Helena Rubinstein, dar mai ales Max
Factor (machior la Hollywood) începeau s~ se
afirme în industria cosmeticelor. P~l~ria, mic~,
îndesat~ strâns, acoperea tot p~rul, uneori [i
fruntea, conturând capul ca o bil~.
Pe trup, lenjeria se reducea la minimum, o singur~
c~m~[u]~ minuscul~ ]inut~ de bretele sau
combinezonul-chilot (prima apari]ie a body-ului
de azi) înlocuind numeroasele straturi precedente.
Erau preferate rochia-sac sau fusta [i bluza,
drepte, f~r~ talie, cu cordon pe [olduri, cu mâneci
lungi sau deloc. Se purtau mult jersee [i pulovere
tricotate, cu motive cubiste, fuste scurte pân~
peste genunchi plisate drept, acordeon. Pardesiul
era larg, f~r~ nasturi, deseori ridicat în fa]~,
formând o linie curb~ la spate, cu gulerul l~rgit
(tiparul a fost folosit [i la bl~nuri pân~ prin 1930).
În picioare, ciorapii erau vizibili, lucio[i, cusu]i
cu dung~, cu ajur la glezne, iar pantofii cu toc
solid în form~ de mosorel, aveau de obicei
baret~. Singurele podoabe erau m~rgelele
lungi. ¥igareta, cu port-]igaret foarte lung,
]inut~ dezinvolt între degete, cu unghiile
l~cuite, era de rigoare de prin 1925.
ßi costumele de baie sau de sport l~sau s~ se
241
Modele din Journal des Ouvrages de Dames, 481 / 1928
vad~ trupul, pierzându-[i mânecile [i volanele în
favoarea maiourilor decoltate ale marinarilor [i
a short-ului. Îmbr~c~mintea devenea
„dezbr~c~minte“ (cum se exprima un protest
intitulat „Perversiunile modei de azi“, semnat
A. Valentina, Dr. G. D. Ion~[escu).
Dansurile la mod~, ca charleston-ul, puneau în
lumin~ marea noutate: gambele la vedere, prin
mi[c~rile din genunchi [i glezne. Seara, rochiile
scurte aveau fusta din [aluri cu col]uri de
diferite lungimi sau erau completate la tiv cu
volane de bie sau franjuri care s~ltau în ritmul
zvâcnit, odat~ cu [iragurile de m~rgele lungi
atârnate la gât, iar pantofii erau închi[i cu
barete cu nasturi, ca s~ nu sar~ din picioare.
Datorit~ radio-ului, muzica de jazz se r~spândea
cu iu]eal~ din barurile Americii în cele europene,
în care se dansa frenetic toat~ noaptea. Când, în
1927, aviatorul Lindbergh a traversat prima dat~
Atlanticul, aterizând în Fran]a, americanii au
botezat un dans „Lindy-Hop“.
242
Benito, Coperta revistei Vogue, mai 1926
Dansul charleston, din Ch. Seeling, Fashion
Coco Chanel, Ansamblu, cca.1927, col. Kyoto, Costume Institute
Grigore Cerchez, ßcoala de arhitectur~, 1912-1927
Costume de baie, 1928, foto de familie
Odat~ cucerit, confortul hainelor anilor ’20 s-a
p~strat de-a lungul secolului pân~ azi, multe
modele fiind reluate de atunci f~r~ a p~rea
demodate. Coco Chanel [i-a compus stilul
personal în aceast~ epoc~, devenind celebr~
mai ales prin taioarele ei clasice, drepte [i
comode, din ]es~turi suple, ca jerseul, care pot
[i vor putea fi îmbr~cate oricând.
ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA, în contrast cu modernismul
cubist interna]ional, nevoia afirmårii identitå]ii
statului întregit a dus la dezvoltarea stilului
neoromânesc. Arti[tii s-au inspirat din
monumentele medievale [i din frescele bisericilor,
adaptându-[i crea]iile vie]ii moderne (în pictur~
Pallady, Tonitza, ßirato, Olga Greceanu, Sabin
Popp; în arhitectur~ Grigore Cerchez etc.)
Ornamentele geometrice împletite din arta
feudal~ se reg~sesc la capitelurile coloanelor
unor edificii publice [i ale multor vile, pentru
care autoriza]ia de construire se d~dea cu
obliga]ia de a se înscrie în acest stil.
Mobilierul din lemn cioplit lua, de asemenea, ca
model jil]urile domnitorilor, ca [i crest~turile
populare. În 1915, arhitectul Grigore Cerkez
crease în stil neoromânesc sufrageria de la
palatul regal Cotroceni.
În costum fotografiile [i filmele au înregistrat
circula]ia fireasc~ a modei europene, ca un
fenomen similar vaselor comunicante. ßi la noi,
multe femei s-au afirmat în profesii variate, de
la doctori]e sau avocate, la aviatoare, ca celebra
Smaranda Br~escu, la actri]e, ca Marioara
Voiculescu, pictori]e, ca Olga Greceanu sau
Cecilia Cu]escu-Storck, sculptori]e, ca Mili]a
Petra[cu etc. Marta Bibescu purta în avion,
costume Chanel.
244
Rochie cu floricele capsate, Muzeul Municipiului Bucure[ti
Aviatoarea Smaranda Br~escu în anii ‘20
Zgârie-nori la New York
Henry Dreifuss, Telefon, 1937
Costume sport, din Femina, martie 1935MMOODDAA AANNIILLOORR ’’3300 ((11993300 –– 11994400))
Paris sau Hollywood?
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Perioada interbelic~
a fost zguduit~ de marea criz~ economic~
mondial~ din anii 1929 - 1933, care a trimis în
[omaj în primul rând femeile. Deceniul urm~tor
a fost marcat de dictaturile instaurate în
Germania de Hitler, în Italia de Mussolini, în
URSS de Stalin, apoi de r~zboiul civil din Spania,
iar în ultimul an a izbucnit al doilea r~zboi
mondial.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Dictaturile, care se doreau
eterne, au impus în arhitectur~ stiluri
atemporale, neoclasice, strivitoare prin
supradimensionare, cu mici diferen]e na]ionale.
În restul lumii se ridicau blocuri luxoase, cum
mai exist~ multe [i în Bucure[ti. Dintre
curentele artistice ini]iate în deceniile
precedente a înflorit îndeosebi suprarealismul,
eliberând fantezia izvorât~ din subcon[tient
Dali a creat bijuterii stranii. Revistele de mod~
ale vremii, ca „Vogue”, aveau coperte create
de arti[ti ca Raoul Dufy, Giorgio de Chirico sau
Salvador Dali [i erau ilustrate cu fotografii
executate de Man Ray, Cecil Beaton etc.
245
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
În statele totalitare apartenen]a politic~ era
declarat~ prin culoarea c~m~[ii (brun~ - nazist~,
neagr~ - fascist~ etc.). Tineretul era înregimentat
în organiza]ii, dup~ modelul celei interna]ionale
precedente, a cerceta[ilor, dar cu scopuri politice
militante (la noi era str~jeria).
Nazi[tii au luat m~surile cele mai aspre împotriva
manifest~rilor personale în art~ (prigonind
pictori precum Klee sau Kandinski), dar [i în
imaginea vestimentar~. Via]a femeii trebuia s~
se rezume la cei trei K (Kirche – biserica, Kinder
– copiii [i Küche – buc~t~ria), iar rujul de buze a
fost interzis în 1933.
Înl~turate din slujbe, pierzându-[i unele din
libert~]ile cucerite, reprezentantele „sexului
slab“, cum se spunea pe atunci, au recurs la arma
lor secret~ dintotdeauna: seduc]ia. Ele [i-au lungit
din nou fustele, [i-au strâns talia [i [i-au ondulat
p~rul. Dup~ formele drepte [i uscate ale modei
anilor ‘20 era redescoperit~, cu pl~cere, unduirea
curbelor. P~rul buclat pân~ la umeri, pelerinele
rotunde de prin 1931, borurile savant drapate de
prin 1934 – ’35, fustele învoalte pe jupon de
dantel~ de prin 1938, mul]imea florilor au adus
un proasp~t suflu romantic.
Al~turi de noile solu]ii practice [i frumoase, de
detaliile îndr~zne]e [i învior~toare întâlnim îns~
în revistele de mod~ sau în reportajele vremii o
agresiv~ ostenta]ie, o etalare a luxului.
Interesele industria[ilor de a-[i vinde marfa se
întâlneau cu dorin]ele aristocra]iei banului de a
se distinge de vulg.
În saloanele de mod~ ale Parisului se încerca o
revenire c~tre idealul de frumuse]e de dinaintea
primului r~zboi mondial, prin ve[minte
complicate [i incomode, cu fuste lungi [i largi,
cerând o mare cantitate de material, multe
cus~turi [i broderii. Reg~sim ecoul acestora [i în
poezia lui Topârceanu (Balada unei stele mici):
¥ii minte ce fior str~in
Trecu atunci din constela]ii,
Prin bluza ta de crêpe-de-Chine
Cu aplica]ii?
IIddeeaalluull uummaann Datorit~ dezvolt~rii filmului sonor
din 1927, vedetele Hoollywoodului, ca Greta
Garbo, au devenit modele de frumuse]e imitate
pe scar~ larg~ [i au fost cunoscu]i cânt~re]i ca
Louis Armstrong sau dansatori ca Fred Astaire [i
Ginger Rogers (care [i-a desenat singur~ multe
costume).
P~l~rie din anii ‘30, din Marie Claire P~l~rie-paravan din anii ‘30, din Marie Claire
Lisa Sciaparelli, P~l~ria-pantof, dup~ o idee de Dali, anii ‘30
Marlene Dietrich cu sprâncene de femeie fatal~, 1937
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~rul era tuns simplu, uneori cu c~rare într-o
parte. P~l~ria din fetru moale, cu panglica lat~ era
obligatorie toat~ ziua. P~l~ria elegant~ era „Eden“,
dup~ numele unui premier englez, o borsalin~ de
form~ obi[nuit~, dar de t~ria melonului.
Pe trup. Costumul b~rb~tesc a devenit mai
comod, mai pu]in apretat, ziua mai deschis la
culoare, gri, bej. Cel bleumarin, cu dungi, era
închis la unul sau la dou~ rânduri de nasturi, avea
talia marcat~, pantalonii largi cu man[et~, c~ma[a
alb~. (Gangsterii il purtau cu c~ma[~ neagr~ [i
cravat~ alb~). Cravata în dungi, destul de lat~, sau
papionul colorat, cu pic~]ele sau alte motive
imprimate, formau singurul accent de fantezie
permis „sexului tare“. Fracul [i smokingul au
r~mas doar seara cu pantofi de lac. Diploma]ii
p~strau jacheta brodat~ [i bicornul cu cocard~ [i
pana de stru]. Floarea la butonier~ era elementul
cel mai poetic al costumului. Lenjeria s-a scurtat,
ciorapii erau prin[i de jartiere sub genunchi
disgra]ioase.
PPeennttrruu ssppoorrtt – golf, biciclet~ etc. – se purtau
pantaloni trei sferturi, bufan]i, bluze cu mâneci
scurte [i fular colorat la gât, pulovere [i
mocasini (loafers). ¥~rile anglo-saxone preferau
ca ]inut~ relaxat~ jacheta bleumarin cu
pantaloni de flanel~ gri. Modelul modei era
prin]ul de Wales, (abdicat Eduard al VIII-lea).
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Machiajul era vizibil. Sprâncenele erau sub]iri,
pensate [i redesenate cu creionul dermatograf
ca linii drepte, urcând oblic spre tâmple,
mefistofelice, sugerând privirea cu coada
ochiului. Datorit~ lor, Marlene Dietrich a
încarnat, în acei ani, tipul femeii fatale, care
atrage [i respinge în acela[i timp. În 1932 au
aparut, în SUA, genele false.
Pe cap, p~rul era lung pân~ la umeri, buclat cu
fierul sau pus pe bigudiuri, r~spândindu-se [i
tehnica ondula]iilor permanente. Se purta p~rul
decolorat platinat, lansat de actri]a Jean Harlow.
Cele mai sofisticate erau îns~ p~l~riile, mici,
a[ezate pe un ochi, total nefunc]ionale, ca un
simbol al fanteziei cu care o femeie putea s~
par~ în fiecare zi o alta, dup~ idealul lui Verlaine
(în poezia Mon rêve familier). Împodobite cu
panglici, pene, flori, voalete, p~l~riile erau
adev~rate opere de art~ ale modistelor, care î[i
isc~leau crea]iile pe etichetele prinse în interior.
Sub influen]a lui Dali, Lisa Sciaparelli a creat
p~l~rii suprarealiste în form~ de pantof cu toc, de
cotlet, etc. Cea mai modest~ func]ionar~ î[i
cump~ra cel pu]in trei p~l~rii pe sezon.
Pe trup, talia rochiei a revenit la locul firesc,
marcat~, sus]inut~ de corsetul din fire elastice,
denumit „scandal“. Fusta s-a l~rgit gradat prin
clini, s-a lungit – prin 1932, apoi s-a scurtat
gradat, în 1939, l~sând s~ se vad~ juponul din
lenjerie. Se foloseau croieli dificile, bieuri,
drapaje care se mulau pe corp, cum erau cele
create de Madeleine Vionnet. A reap~rut rochia
de sear~ lung~ pân~ la p~mânt, strâns~ pe
[olduri, cu l~rgimea de la genunchi în jos dat~
de clini – în form~ de lalea (Mae West). Erau la
mod~ tangoul [i fox-trot-ul, care se dansau
perechi, l~sând s~ se vad~ spatele rochiei, cu
decolteu adânc sau ornat cu broderii.
Mantoul era din materiale somptuoase sau din
bl~nuri scumpe (vulpi argintii sau albastre,
astrahan, nurc~ etc.), care constituiau o
investi]ie. Capa (pelerina scurt~) din vulpi albe
marca elegan]a suprem~. Vulpea cu cap, labe [i
coad~ se purta pe um~r la orice or~. Al~turi de
bijuteriile veritabile din aur masiv, cu pietre
pre]ioase, perle etc. î[i g~seau loc [i cele
„fantezi“, din sticl~ sau plastic.
247
Mae West în „marea rochie alb~” din anii ‘30
Tango cu rochie brodat~ pe spate, Bucure[ti
Înc~l]~mintea era cu toc înalt în forme
preten]ioase, complicate. Gen]ile plic din piele
de [arpe, rechin etc. aveau variate închideri
metalice.
Se purtau m~nu[i de diminea]~ [i pân~ seara,
din piele sau cro[etate.
Doar pentru mers la plaj~ sau la dans seara la
casino, pe malul m~rii, doamnele îmbr~cau
pantaloni lungi [i largi din jerse – o mare
noutate. Costumele de sport au devenit
func]ionale, s-a generalizat purtarea
costumului de baie, a [ortului etc., ca [i a
ochelarilor de soare.
Solu]iile cele mai practice erau [i în aceast~
epoc~ lansate de Coco Chanel. „La petite robe
noire“, din 1926, a fost comparat~ cu
automobilele Ford, care erau la fel de negre. Ea
corespundea perfect nevoilor vremii de
economie, dar [i de cochet~rie. Era purtat~ de
diminea]a [i pân~ seara, putând varia la infinit
prin schimbarea accesoriilor, a gulerelor,
jabourilor, e[arfelor sau bijuteriilor care o
împodobeau, [i mai ales a p~l~riilor.
248
Coco Chanel în „mica rochie neagr~”, lansat~ de ea în anii ‘30, foto de Man Ray
Silueta de lalea, rochii de sear~, de strad~, primiipantaloni de plajå
Costume de strad~ în anii ‘30,din Marie Claire
Raoul Tabacu, Pantofi, po[et~ [i cordon expu[i la New York în 1939
Bucure[ti, Calea Victoriei în anii ‘30
RROOMMÂÂNNIIAA interbelic~ era prosper~ atât
economic, cât [i cultural. În pictur~ se afirma
[coala na]ional~, cu tr~s~turi distincte, avându-i
în frunte pe Pallady [i pe Petra[cu, paralel cu
modernismul interna]ional ilustrat de Victor
Brauner, Marcel Iancu, Maxy. Campania de
monumente ale eroilor se încheia în ace[ti ani
cu Statuia Aviatorilor (de L. Kotzebue [i I.
Fekete), culminând cu ansamblul de la Târgu-
Jiu, de Brâncu[i. Sculptori]a Irina Codreanu,
eleva acestuia, povestea cum maestrul, dup~ ce
î[i cump~ra un costum „din cea mai bun~
stof~ [i cu cea mai îngrijit~ cup~“ îl descosea
[i îl ref~cea în întregime cu mâna lui,
declarând: „L-am f~cut a[a cum îmi place mie“
(Interviu de Horia Hor[ia, „ARTA” 1-2,1977)
249
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNN EEPPOOCCAACCEELLUUII DDEE--AALL DDOOIILLEEAA
RRÃÃZZBBOOII MMOONNDDIIAALL((11993399 –– 11994455))
Întrecerea pe toate fronturile
Nevoia a urgentat cercet~rile [tiin]ifice necesare
înarm~rii [i au fost create nu numai
instrumente de distrugere, dar [i multe noi
materiale sintetice, care vor servi în perioada
postbelic~.
Restric]iile obligau la o ]inut~ decent~ [i
potrivit~ circula]iei cu tramvaiul sau cu bicicleta
[i refugierii în ad~posturile antiaeriene.
Majoritatea fabricilor lucrau pentru armat~,
]es~turile [i piel~ria nu mai ajungeau pentru
civili, care foloseau înlocuitori ieftini.
IIddeeaalluull uummaann În anii grei de lupt~ cu armele, dar
mai ales în spatele frontului – cum a fost
rezisten]a francez~ – s-a impus un nou ideal
uman, al eroului gata de sacrificiu pentru cauza
]~rii sale, ca Humphrey Bogart în filmul
„Casablanca“, turnat în 1943. Figura lui cu
tr~s~turi prelungi amintea, de altfel, de
romanticii Chateaubriand sau Lamartine.
P~l~ria de fetru, tras~ pe ochi, [i fulgarinul bej,
cu gulerul ridicat au r~mas în to]i ace[ti ani
]inuta preferat~ a tuturor b~rba]ilor.
Femeile î[i reg~seau, la rândul lor, temerile pe
chipul expresiv al eroinei întrupate de Ingrid
Bergman, puternic~, dar sensibil~, natural~,
nesofisticat~.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Regimurile totalitare ale Germaniei [i Rusiei
sovietice ac]ionau dictatorial [i asupra modei:
Uniunea Sovietic~ impunea austeritatea
proletar~ ([apca sau basmaua [i pufoaica),
opunând-o zgomotos luxului capitalismului.
Efectul asupra modei a fost de limitare a
fanteziei, de severitate puritan~ [i
respectabilitate. Exacerbarea na]ionalismului de
c~tre nazi[ti se exprima [i prin adoptarea în
costumul citadin a portului popular (tirolez etc).
Prototipul frumuse]ii fiind eroul militar,
costumul era dominat de linia masculin~, de o
rigoare exagerat~, cu umerii l~]i]i [i în~l]a]i de
v~tuiri formând unghiuri drepte, cu contur net,
influen]ând [i moda feminin~.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Costumul militar, cu diferen]ele inerente ]~rilor,
armelor [i gradelor, era în general practic,
sportiv (mai ales în avia]ie sau marin~). S-a
impus necesitatea camuflajului în timpul
bombardamentelor aeriene, prin ]es~turi cu
pete de verde, brun, kaki, imitând cameleonul.
Multe piese utilizate pentru uniformele militare,
T-shirturi, sacouri [i canadiene cu fermoare [i
buzunare, [i-au g~sit aplica]ia [i în ]inuta civil~,
în materiale [i croial~.
Costumul civil era cel de lucru sau sport, de
dinainte de r~zboi, purtat f~r~ a se respecta
eticheta anterioar~ (pantalonul [i puloverul sau
costumul de schi fiind folosite ca haine de ora[).
Pe cap, bascul înlocuia, în mare m~sur~, p~l~ria.
Adolf Hitler [i ofi]eri germani
Osta[i sovietici
Humphrey Bogart \n anii ‘40
Pe trup, vesta era deseori suplinit~ de pulover.
S-au precizat atunci unele m~suri dictate de
economie: haina trebuia s~ fie croit~ pe talie,
f~r~ falduri, f~r~ buzunare t~iate sau butoniere
(pentru a permite întoarcerea stofei), pantalonii
f~r~ man[et~, cu l~rgimea maxim~ de 22 de
centimetri, pantofii cu talp~ de lemn sau
cauciuc. B~ie]ilor sub 15 ani le erau interzi[i
pantalonii lungi.
Prin 1942 a avut loc o reac]ie împotriva risipei
afi[ate de îmbog~]i]ii de r~zboi, care arborau
haine lungi [i largi, cu multe buzunare, ca [i
pantaloni cu man[ete late [i pantofi cu mai multe
rânduri de talp~ (erau cunoscu]i la noi sub numele
de „malagambi[ti“, de la numele [efului unei
orchestre de muzic~ u[oar~, Sergiu Malagamba).
Modele de combina]ii, din Marie Claire, 1941
Taioare cu pernu]e la umeri, 1940
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Femeile angajate în serviciile auxiliare ale
armatei purtau uniforme cu umeri drep]i
pentru epole]i [i grade [i [i-au remodelat silueta
[i în via]a civil~.
Pe cap, p~rul era lung, ondulat în cas~ cu
bigudiuri sau strâns în coc, fiind singura podoab~
ieftin~, iar p~l~ria era înlocuit~ de turbanul
înf~[urat dintr-un [al sau de p~l~ria în form~ de
turban. Machiajul femeilor era socotit important
pentru ridicarea moralului (ca [i tutunul pentru
b~rba]i), având efect [i asupra celor din jur.
Pe trup, rochia era scurt~ [i strâmt~, din motive
de economie, deseori combinat~ din dou~
materiale diferite sau din dou~ rochii ie[ite din
uz. „S~ faci ceva nou din vechi“ era principala
tem~ a revistelor de mod~. ¥inuta era înveselit~
de mici detalii ingenioase (tricotaje cu modele
etc.). Rochia de sear~ era înlocuit~, la nevoie,
de o fust~ lung~ cu bluz~. Pernele de la umeri,
prinse cu capse, modelând umeri drepti cazoni,
erau adoptate nu numai pentru jachete, ci [i
pentru bluzele din m~tase. (Filmele anilor ’40
pot fi u[or datate dup~ forma umerilor).
În picioare, ciorapii erau uneori imita]i prin
machiaj (cu cafea din cicoare [i cu dunga
desenat~ cu dermatograful), iar pantofii aveau
talpa din lemn, plut~ sau sfoar~. Pentru înot
s-a impus costumul de baie din dou~ piese,
numit „bikini“, dup~ numele atolului unde au
avut loc experien]ele nucleare.
În Fran]a, o form~ a rezisten]ei a fost men]inerea
caselor de mod~, care aveau cump~r~tori mai
ales din ]~rile neutre. Sunt revelatoare numele
parfumurilor lansate în acei ani: „Attente” sau
„Malgré tout”.
ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA, în al doilea r~zboi mondial
(din 1941 pân~ în 1945), bombardamentele [i
lipsurile materiale, refugierea multor or~[eni la
]ar~ au redus îmbr~c~mintea la stricta necesitate.
Femeile tricotau pulovere [i ciorapi pentru cei
de pe front sau de acas~, înnodau plase cu care
se acoperea p~rul necoafat sau combinau din
dou~ rochii vechi una nou~. Culmea elegan]ei o
constituiau bluzele [i rochiile de mireas~ din
m~tase natural~ alb~ recuperat~ din para[utele
americane abandonate pe câmp.
Dup~ 23 august 1944, în România, ca în tot
estul Europei, suprema]ia URSS a impus la
conducere o minoritate obedient~. Efectul
asupra întregii ambian]e a vie]ii a fost de
uniformizare, prin coborârea nivelului de trai la
limita s~r~ciei proletariatului. „Lupta de clas~“
se exprima [i prin reprimarea oric~rei elegan]e
(socotite un apanaj al burghezo-mo[ierimii) sau
fantezii vestimentare (semnalând o ie[ire din
rând). Hainele de blan~ ale „fo[tilor“ erau
t~iate pe la spate, în tramvaie. P~l~ria,
considerat~ suspect~, a fost înlocuit~ de [apca
[i basmaua înnodat~ sub b~rbie, simboluri ale
originii s~n~toase, [i care au fost purtate ca o
masc~ [i de c~tre „burghezi“ sau „chiaburi“.
Ca [i odinioar~ în vremea Revolu]iei Franceze, [i
acum singurul mod de salvare a fost retragerea
în anonimat, prin ve[minte ponosite.
În noua Republic~ Popular~ Român~, strada
oferea o priveli[te cenu[ie, trist~, f~r~ nici o pat~
de culoare vie ([i umbrelele erau toate negre).
Moda apusean~ nu a mai str~b~tut o vreme
„cortina de fier“ decât ca vagi ecouri ale
unei alte lumi.
252
Cus~tura ciorapilor imitat~ cu creionul
Pantofi cu talpa de lemn sau plut~
Economia [i risipa în costumul b~rb~tesc, 1941
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNNTTRREE ‘‘5500 –– ‘‘6600
New look øi Rock’n Roll
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Dup~ încheierea
p~cii, schimbarea st~rii de spirit s-a manifestat,
pe plan vizual, printr-un val de ging~[ie. S-au
n~scut mul]i copii, fenomen denumit în SUA -
baby boom.
La fel cum dup~ epopeea napoleonian~,
desf~[urat~ într-un decor sever, „empire”,
urmase romantismul, [i la jum~tatea secolului
al XX-lea, dup~ cel de-al doilea r~zboi mondial
fantezia [i poezia au exprimat revenirea la o
via]~ normal~.
Euforia construirii unei lumi a progresului [i a
democra]iei, dup~ modelul Statelor Unite ale
Americii, a cuprins Europa apusean~, pe când
în r~s~ritul ei modelul sovietic era impus ]~rilor
satelite, socialiste.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc Arhitectura, ca [i întreg mediul
vie]ii au beneficiat de noile cuceriri ale [tiin]ei [i
tehnicii, ca de exemplu de materialele sintetice,
a c~ror cercetare înaintase în anii r~zboiului.
Folosirea unor noi structuri, pretensionate,
sus]inute de cabluri, din pl~ci turnate, au
permis construirea unor edificii cu aspect
insolit, de organism viu, cu forme curbe,
ondulate, volume u[oare, aeriene. Capela
Ronchamp (1950 - ‘54), de arhitectul Le
Corbusier, cu acoperi[ul ca o barc~, pare
modelat~ cu mâna, Muzeul Guggenheim din
New York (1955 – ’59), de F. L. Wright, se
înal]~ în spiral~ ca o cochilie de melc etc.
Statele Unite ale Americii concurau Parisul prin
„arta gestual~“ (action painting de J. Pollock),
dar mai ales prin designerii s~i, (ca Raymond
Loewy), care au creat „visul american“.
Obiectele ambientale, reproductibile industrial,
mobilele din plastic turnat, colorat, panourile
din sticl~ alc~tuiau decorul fix, pe când
automobilele cu forme aerodinamice înviorau
aspectul str~zilor.
Prima floare cu care a început prim~vara modei
ren~scute a fost „New Look“. În 1947, impulsul
pornit din Statele Unite [i ajuns în mediul
rafinat al Parisului [i-a g~sit expresia cea mai
deplin~ în silueta denumit~ ini]ial „corole“,
lansat~ de casa de mod~ Dior. Ea întrupa
dorin]a nostalgic~ de a reînvia femeia ginga[~
de alt~dat~, gra]ioas~, cu umeri mici, talia fin~,
bustul mulat, fusta învoalt~. Moda sânilor mari
a fost explicat~ prin amintirea consolatoare a
pieptului matern.
IIddeeaalluull uummaann Întruparea „sex-appeal-ului“
american era actri]a Marilyn Monroe, cu
rotunjimi de p~pu[~, talie fin~, cu un aer u[or
ireal, dat de tenul luminos, p~rul blond
oxigenat, ondulat larg, ca [i de rochiile
vaporoase [i de bl~nurile albe cu fir lung.
Anglia, patria modei masculine, lansa costumul
neoedwardian, retro Teddy Boy cu silueta
sub]ire, pardesiu, melon [i umbrel~.
Modelele masculine erau oferite de actori de
cinema ca americanul James Dean, mult mai tân~r
decât starurile admirate de genera]ia p~rin]ilor, [i
care purta frizura cu o me[~ rebel~ pe frunte.
Tineretul american ap~rea în filme ducând o
via]~ trepidant~, dansând acrobatic dup~
muzica nou~, rock’n roll, plin~ de nerv. Elvis
Presley era idolul adolescen]ilor care goneau cu
F. L. Wright, Muzeul Guggenheim, 1955 - 1959, New York
Dansul Rock’n roll
Charles [i Ray Eames, Fotoliu, 1948, amintind sculpturile lui Henry Moore
motocicletele, îmbr~ca]i cu haine de piele
b~tute cu ]inte, [i cu ochelari negri, [i care se
piept~nau ca el, cu mo] [i cu favori]i.
Creatorii de mod~ î[i p~strau suprema]ia lans~rii
în fiecare sezon a unor nout~]i, difuzate de
revistele de mod~ [i urmate întocmai de lumea
elegant~. La Paris, Christian Dior a f~cut senza]ie
cu o rochie de dup~-amiaz~ pentru care a folosit
200 de metri de faille. În S.U.A., Charles James
domina moda american~. Tradi]ia costumului de
ceremonie era continuat~ de Curtea Angliei,
care a fost în aten]ia lumii întregi în 1953 când
s-a desf~[urat ceremonia încoron~rii reginei
Elisabeta a II-a (toaletele erau create de englezul
Norman Hartnell, iar p~l~riile de pariziana
Claude Saint Cyr). Rochia de mireas~ era visul
tuturor fetelor [i constituia finalul apoteotic al
prezent~rilor de mod~.
SSccuullppttuurraall, dominau contururile curbe.
Christian Dior, declara: „Avem în urma noastr~
un trecut de r~zboi, de uniforme, de femei cu
umeri la]i de boxeri. Am desenat femei ca ni[te
flori, cu umerii u[or c~zu]i, bustul rotunjit, talia
sub]ire ca trestia [i cu fuste învoalte ca petalele“.
PPiiccttuurraall, erau preferate nuan]ele dulci de floare,
roz, mov etc.
MMaatteerriiaalleellee cele mai la mod~ erau sintetice, ca
nailonul, u[or, ne[ifonabil, ieftin.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, p~rul era tapat [i apretat.
Pe trup, jacheta era larg~, cu umeri v~tui]i, dar
strâns~ pe [olduri, cu gulerul [i reverele înguste,
ca [i gulerul c~m~[ii, cravata sub]ire. Pantalonii
erau îngu[ti la glezne, înc~l]~mintea u[oar~.
Doar londonezii [i-au mai p~strat melonul,
pardesiul cu guler de catifea [i umbrela
tradi]ionale.
Echivalentul masculin al femeii New Look era la
Londra tân~rul neo-edwardian poreclit [i Teddy
Boy, cu aspect la fel de retro [i de fragil, dat de
haina cambrat~ pe talie, pantalonii strâm]i,
c~ma[a alb~, impecabil~ [i cravata ca o fund~
din panglic~ îngust~.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, p~rul era tapat, umflat pe cre[tet ca un
balon [i apretat cu fixativ (în lips~ [i cu bere sau
sirop), în~l]at în forma unui stup de albine,
punând în valoare gâtul sub]ire [i prelungind
silueta, în acord cu pantofii ascu]i]i. Fetele mici
[i sportivele î[i legau p~rul lung în vârful capului
spre spate, în coad~ de cal (care, ca s~ stea
dreapt~, era c~lcat~ cu fierul electric).
Machiajul crea o expresie ingenu~, mirat~, cu
sprâncene naturale groase, arcuite, ridicate,
ochii sublinia]i cu dermatograf, coda]i la
tâmple, buze c~rnoase, de copil, vopsite cu roz.
254
Christian Dior, model New Look,1947, Paris
Costum feminin [i masculin din anii ‘50
Coafura tapat~ „stup de albine”, din Dylan Jones,Haircults
P~l~riile cu calot~ adânc~ (s~ încap~ p~rul), au
evoluat de la formele mari, cu pene, la cele
mici, bibi, acoperind eventual doar cre[tetul [i
urechile (ca receptoarele telefonistelor).
Pe trup. Silueta de balerin~ era subliniat~ de
talia sub]ire (strâns~ la nevoie cu corset), în
contrast cu fusta „cloche”, lung~ pân~ la
jum~tatea gambei, croit~ de bie sau ca un cerc,
eventual plisat~ în raze, „soleil“, [i sus]inut~ de
jupoane apretate, cu dantel~ de nailon, ieftin~,
iar mânecile rochiei erau trei sferturi, ca în
secolul al XVIII-lea. Pentru sear~, corsajul
ajustat pe sutien rigid („balconnet“), cu
sârme, permitea dezvelirea complet~ a
umerilor – f~r~ bretele – la rochiile lungi, ca [i
la cele scurte, de coctail. Mantourile, lungi
cât rochia, aveau aceea[i linie.
În picioare, pantofii aveau vârf ascu]it,
pentru mers pe strad~ balerini f~r~ toc, dar
pentru ocazii „escarpins“ cu toc cui, iar
pentru sear~ chiar din m~tase brodat~,
amintind înc~l]~mintea marchizelor din
epoca rococo-ului. Ca accesorii obligatorii,
m~nu[ile lungi din piele, albe sau colorate, [i
gen]ile mici, plic pentru ziua sau din perle
pentru seara, completau ]inuta conformist~
[i destul de artificial~.
Ciorapii de nailon erau fini, elastici [i mult
mai rezisten]i.
În acela[i timp îns~ cerin]ele vie]ii practice
impuneau [i ve[minte mai largi [i mai
confortabile. Chiar Christian Dior, care a murit în
1957, a încercat noi siluete, denumite H (1954),
apoi A (1955) sau trapez [i chiar rochia-sac.
Aceast~ tendin]~ explic~ [i succesul în epoc~ al
taiorului Chanel. Gabrielle-Coco Chanel trecuse
în 1954 de 70 de ani, [i experien]a ei îndelungat~
255
Elisabeta a II-a, regina Marii Britanii, la încoronare în 1953
a f~cut-o s~ lanseze cu un nou succes complet-ul
ei nedemodabil, taiorul din lenaj lejer, bleumarin,
alb sau pepit, bordisit cu [iret de culoare
contrastant~, cu nasturi metalici, fusta dreapt~
pân~ sub genunchi, bluza din acela[i material cu
dublura jachetei. Tot ea a lansat [i pantofii cu
botul [i c~lcâiul mai întunecate, care fac piciorul
s~ par~ mai mic.
În acest deceniu, fabricile de îmbr~c~minte de
gata [i-au sporit produc]ia de confec]ii, denumite
în America ready to wear, în Fran]a pret-à-porter.
Costumele de sport au evoluat [i ele c~tre
forme mai comode, tinzând c~tre figuri
geometrice regulate.
În perioada de dup~ r~zboi, s-a manifestat [i o
form~ de opozi]ie împotriva societ~]ii de
consum, tocmai acolo unde a fost mai
înfloritoare, în Statele Unite ale Americii.
Dup~ „genera]ia pierdut~“, a celor c~zu]i în
r~zboi, (care însemnase [i Auschwitz, [i bomba
atomic~), cea urm~toare, a tinerilor, nu s-a mai
putut adapta în totalitate ritmului constructiv [i
orizontului prozaic, materialist al adul]ilor
conservatori, conformi[ti, puritani. O serie de
tineri s-au r~zvr~tit, alegând via]a boem~ în
locul familiei, drogul în locul muncii regulate,
pl~cerea efemer~ (cu muzica blues be-bop
etc.), tr~irea intens~ a prezentului (în concep]ia
zen) în locul proiect~rii unui viitor incert. Ei
au preferat „momentul“, ini]iind o
„contracultur~“. Au fost numi]i beat, de la
cuvântul care însemna „extenuat“, dar a fost
pe urm~ asimilat cu beatus, în latin~ „fericit“ (de
c~tre scriitorul Jack Kerouac în On the road,
1957). Dup~ lansarea satelitului sovietic
„Sputnik“, în 1957, au fost numi]i [i „Beatniks“.
Evitând ]inuta corect~ a omului de afaceri (în
costum cenu[iu [i geanta diplomat), beatniks
purtau mai ales ve[minte uzate, negre,
ochelari negri, berete.
În artele plastice aveau loc scurtele spectacole-
accident denumite „happening“, cum erau
cele create de Oldenburg, constând mai ales
din distrugeri.
256
Brigitte Bardot în rochia de Jacques Esterel, la prima c~s~torie
Marilyn Monroe în 1955
Coco Chanel în taiorul ei clasic din anii ‘5o
ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA întreg deceniul, ca [i prima
jum~tate a celui urm~tor, avea s~ fie numit
„epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej“, care
devenise secretar general al Comitetului
Central al Partidului Comunist, din 1948.
Prin na]ionalizarea industriei [i a locuin]elor [i
prin colectivizarea agriculturii, nivelul de trai
sc~zuse atât în ora[e, cât [i la sate, gospodarii
mai r~s~ri]i erau muta]i în B~r~gan, iar
intelectualii umpluser~ închisorile. Dup~
moartea lui Stalin, în 1953, au avut loc unele
tentative de eliberare – ca revolu]ia din Ungaria
din 1956 – ceea ce a în~sprit presiunile URSS
asupra ]~rilor satelite.
ßi în ]ara noastr~, modelul sovietic era considerat
de oficialit~]i ]inta aspira]iilor pe toate planurile,
iar documentarea era asigurat~ de consilieri ru[i.
„Casa Scânteii“, construit~ între 1950 – 1955
de un colectiv condus de arhitectul Horia
Maicu, imita turnurile Kremlinului, alc~tuind o
emblem~ a epocii.
„Dictatura proletariatului“ [i „lupta de clas~“,
lozincile regimului totalitar, justificau glorificarea
populist~ a muncitorului-robot, care avea condi]ii
de trai minime, pe când conduc~torii politici
tr~iau bine într-un cerc închis, secret.
Pe cartelele pentru pâine sau ulei, popula]ia
dobândea [i dreptul de a cump~ra o cantitate
limitat~ de ]es~turi sau confec]ii, „pe puncte“,
cum erau lodenele de stof~ proast~, cenu[ie,
cazone, pentru care se f~cea coad~, sau
c~m~[ile gri „antijeg“.
Strada ar~ta jalnic atât din cauza tonurilor
sumbre ale ve[mintelor s~r~c~cioase, cât mai
ales datorit~ expresiilor posomorâte ale
trec~torilor, am~râ]i [i suspicio[i. ßapca [i
basmaua alc~tuiau însemnele uniformei civile,
necesare pentru supravie]uire.
Pe la jum~tatea deceniului, conducerea de
partid a luat unele m~suri pentru machierea
imaginii României pentru str~in~tate.
Gheorghe Gheorghiu-Dej, întors în 1955
dintr-o vizit~ în Statele Unite, fiind întâmpinat
la aeroport de femei legate la cap cu basmale,
a dispus înfiin]area primului jurnal de mod~
postbelic. (Din memoriile Victoriei Caragea,
directoarea revistei.)
În paginile revistei î[i prezentau produsele
întreprinderi ca Fabrica de confec]ii „Gh.
Gheorghiu-Dej“, „Tricotajul Ro[u“, Fabrica de
p~l~rii Timi[oara, Fabricile de m~nu[i „Bernath
Andrei“ sau „Petöffi Sandor“.
¥~rile socialiste puteau face schimburi de
experien]~ prin congrese interna]ionale – limitate
la blocul estic. Moda apusean~ era preluat~ cu
discre]ie, tradus~ în materiale ieftine pentru uzul
zilnic al popula]iei muncitoare, ignorând fantezia
individual~. În revista de mod~ abundau, astfel,
costumele din dou~ piese, cu jacheta larg~, scurt~,
mascând talia. Func]ionarii se aliniau la moda
interna]ional~ prin „costumul“ care se distingea la
sfâr[itul anilor ’50 prin reverele mai late ca [i
man[eta pantalonilor (de patru degete). O ]inut~
mai degajat~ era cea cu hain~ din homespun (o
stof~ din lân~ groas~, de mai multe tonuri, care se
realiza din de[euri) peste pantalon uni.
Pardesiul sau paltonul din stof~, ca [i
impermeabilul erau lungi, acoperind genunchii
(à la Humphrey Bogart), dar p~l~ria era ocolit~.
T. Mazilu, în piesa de teatru „P~l~ria de pe
noptier~“, o denun]a ca pe un semn politic al
du[manilor de clas~, burghezii.
Iarna, membrii conducerii partidului se purtau
îns~ ca boierii de alt~dat~, cu guler lat [i c~ciul~
de blan~ de astrahan sau lutru.
257
Model din Jurnalul Modei,Bucure[ti, 17 /1960
Tony Curtis, piept~nat cu creast~, ca [i Elvis Presley
H. Maicu [i colectiv, Casa Scânteii, Bucure[ti, 1951 - 1955
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNNTTRREE 11996600 –– 11997700
Cosmonaufli, Pop øi Hippies
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE Deceniul a fost
marcat de evenimentul senza]ional al ie[irii
omului în spa]iul cosmic (de la primul zbor
dincolo de hotarele Terrei al sovieticului
Gagarin, în 1961, la primul pas pe lun~, f~cut
de americanul Armstrong, în 1969).
Cosmonautul s-a conturat ca un nou ideal
uman, îmbinând inteligen]a [i st~pânirea
datelor [tiin]ifice, necesare pentru dirijarea
aparaturii sofisticate a vehiculului spa]ial, cu
antrenamentul fizic al unui sportiv de
performan]~. Personajul din literatura [i
cinematograful de anticipa]ie, science-fiction,
Superman, apare ca o proiectare în basm a
acestui erou.
Un alt fenomen din S.U.A. a fost intrarea în
scen~ a adolescen]ilor n~scu]i dup~ r~zboi
„baby-boom“. Începând cu elevii care, lucrând
în timpul liber la benzin~rii sau fast-food-uri, [i-
au câ[tigat primii bani de buzunar, cump~rându-
[i discuri cu muzic~ rock sau pop, apoi [i
îmbr~c~minte, tinerii [i-au impus preferin]ele,
determinând produc]ia. Adolescentul a refuzat
s~ mai fie doar un ucenic subordonat p~rin]ilor [i
profesorilor [i [i-a impus drepturi egale cu ale
adul]ilor. Roland Barthes observa: „S-a n~scut o
nou~ clas~, tineretul“.
Al treilea eveniment al deceniului a fost
intrarea în uzul curent a faimoasei pilule
anticoncep]ionale, u[or de înghi]it, ca o
aspirin~, permi]ând femeilor s~-[i hot~rasc~
singure soarta, s~ fie mame de familie sau s~
practice orice profesiune.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Modernismul intra într-o nou~
faz~, a c~rei tr~s~tur~ principal~ era
dinamismul. Ambientul lumii „apusene“
continua s~ se îmbog~]easc~, folosind noi
tehnici [i materiale, cu construc]ii îndr~zne]e,
cu forme suple, cursive, ca Opera din Sidney
(Australia), de arhitectul Joerne Utzon, ridicat~
între 1959 – 1972 ca din petale de lotus sau
mari scoici sidefii, sugerând în acela[i timp o
corabie cu pânzele umflate de vânt, sau
Aeroportul TWA Idelewild din New York, de
arhitectul Eero Saarinen, în 1960.
Eero Saarinen, Aeroportul TWA Idlewild, New York, 1960
Idealul uman, Cosmonautul
Andre Courrèges, Sarafan, Marie Claire,septembrie 1969
Joerne Utzon, Opera din Sidney, 1959, Australia
Verner Panton, scaun din plastic, 1960
Jean Patou, model din 1966
Creatorii de mod~ au remodelat [i ei siluetele
umane în forme geometrice regulate, dându-le
înf~]i[area unor obiecte industriale.
IIddeeaalluull uummaann • Valul stârnit de cosmonau]i în
moda anilor ’60 a atins cota maxim~ prin 1965.
Haute-couture, grupând creatorii de mod~
parizieni, a reac]ionat prompt, c~utând s~ dea
noilor tendin]e forme artistice rafinate. Pierre
Cardin (n.1922) [i Andre Courrèges (n.1923)
au întrupat în crea]iile lor cel mai artistic, mai
unitar [i mai expresiv noul ideal de frumuse]e.
În acela[i timp, vârsta manechinelor a sc~zut
pân~ la adolescen]~. P~pu[ile Barbie imitau
silueta celebrei Twiggy, cu picioare lungi [i
259
fusti]a scurt~. De unde pân~ atunci tinerii
sem~nau cu p~rin]ii lor, de aici înainte p~rin]ii
vor încerca s~ semene cu copiii lor.
Fusta mini, ap~rut~ întâi pe str~zile Londrei, este
considerat~ o crea]ie popular~. Tân~ra dress-
designer londonez~ Mary Quant a sim]it îns~
pulsul pie]ii, isc~lind unele dintre primele piese.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Pornind de la principiile [colii Bauhaus (din anii
’20) c~ func]ia creeaz~ obiectul, vestimenta]ia s-a
simplificat la maximum, eliminându-se aproape
total detaliile ornamentale. Aspectul de ansamblu
era artificial, de robot, impersonal.
SSccuullppttuurraall, trupul era redus la volume
geometrice regulate, de sfer~, cilindru sau con,
Yves Saint Laurent, rochia Mondrian, 1965, New York,Metropolitan Museum
Taior, model 2156, Burda, iarna 1966 - 1967
Pierre Cardin, din colec]ia Espace, toamna - iarna 1967 - 1968
Paco Rabanne, rochie metalic~, anii ‘60
cu suprafe]e netede, ca realizate industrial,
conturate cu rigla [i compasul. S-a f~cut chiar o
rochie din vinyl turnat într-un tipar.
PPiiccttuurraall, erau preferate tonurile deschise,
metalice, ]es~turi uni sau cu compozi]ii mari,
geometrice, abstracte, în stilul lui Mondrian.
MMaatteerriiaalleellee folosite erau rigide – pielea, stofa
sau jerseul gros –, dând impresia unor carapace
[i f~când ca ve[mintele destinate vie]ii zilnice s~
semene cu hainele de protec]ie. La acestea se
ad~ugau produse neconven]ionale, sintetice, ca
pielea sau blana artificiale [i chiar pl~ci de metal
articulate (în rochiile create de designerul
francez Paco Rabanne). Punând în aplicare
previziunile asupra evolu]iei civiliza]iei spre
m~rfurile de unic~ folosin]~ (E. Töffler: ßocul
viitorului), au ap~rut [i în mod~ materiale
ne]esute, netex (ca hârtia), care pot fi sp~late
de dou~-trei ori, apoi se arunc~.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
R~mânând în linii mari tot cel conven]ional,
încerca s~ ]in~ pasul, adoptând o linie mai
sportiv~, materiale noi, stretch.
Creatorii de mod~ lansau colec]ii (cum a fost
cea a lui Cardin din 1966) în care încercau s~
intervin~ artistic, remodelând siluete în spirit
„sciente-fiction”.
Pe cap, cascheta suplinea lipsa p~l~riei. P~rul
era l~sat mai lung, cu breton [i perciuni. Tinerii
Beatles erau tun[i cu breton lung, acoperindu-
le funtea pân~ la sprâncene, ceea ce le d~dea o
înf~]i[are copil~reasc~, un aer „antiintelectual“,
încât adolescen]ii îi sim]eau de-ai lor. P~rul era
îns~ coafat îngrijit, nu zburlit, ceea ce le-a atras
tinerilor muzicieni [i simpatia adul]ilor, [i chiar
rangul nobiliar oferit de regina Angliei.
Jachetele lor, f~r~ guler, erau create de Cardin.
Pe trup, c~ma[a era înlocuit~ de tricouri cu
guler rulat, eliminând cravata, jacheta era
închis~ cu fermoar în loc de nasturi, pantalonii
erau strâm]i, tubulari.
În picioare, se purtau botine.
Courrèges a propus pentru var~ un ansamblu
din pânz~ lavabil~, cu bluz~ cu mâneci scurte [i
pantaloni scur]i, care a fost îns~ adoptat de
marele public [i la toate vârstele de-abia dup~
câteva decenii, [i atunci doar pentru turism.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, tineretul purta caschete sferoidale, ca
pentru motociclet~. ¥inuta de feti]~ se potrivea
cu p~rul l~sat pe umeri sau strâns în coad~ de
cal. Pe fa]~ se pictau pistrui, cu creionul
dermatograf maro.
First lady of fashion era Jackie Kennedy (so]ia
pre[edintelui S.U.A.) cu p~l~rii ca ni[te cutii
rotunde [i cu taioare roz Chanel.
Pe trup, vestimenta]ia feminin~ pornea de la
experien]a celei masculine din evul mediu gotic,
care afi[a noua libertate fizic~ [i psihic~ l~sând
la vedere picioarele mobile, pe care erau mula]i
pân~ sus ciorapii-pantaloni-pantofi, din piele
sau stof~, înlocui]i acum de dres-ul tricotat,
suplu, f~r~ cus~tur~ la spate.
261
Pentru varia]ie, fetele se îmbr~cau uneori ca
bunicile de alt~dat~, cu rochii lungi, romantice,
în culori închise, cu floricele mici (granny-look).
În via]a zilnic~, majoritatea femeilor tinere
purtau fust~ mini, de preferin]~ din piele, bluz~
sau pulover [i manta maxi, centur~ foarte lat~
cu cataram~ rotund~.
art~ (Rauschenberg, o m~tur~ sau cutii de
conserve etc.).
Sfidând convenien]ele, tinerii au adoptat
hainele de lucru ale muncitorilor, „blugii“. Blue
jeans erau confec]iona]i din secolul al XIX-lea
dintr-o pânz~ de cort importat~, de emigrantul
bavarez Levi Strauss, din ora[ul francez Nîmes –
de unde denumirea american~ „denim“ – [i
alb~strit~ cu indigo provenit din localitatea
italian~ Genes, de unde vine ,,jeans’’. Astfel,
salopetele destinate ini]ial c~ut~torilor de aur [i
cow-boy-lor au devenit ]inuta zilnic~ a
adolescen]ilor [i a tinerilor.
Cu ea se potrivea p~rul zburlit, mersul cu
picioarele goale [i un comportament relaxat,
nonconformist. Figura tipic~ a acelor ani era cea
a actri]ei Brigitte Bardot, proclamând sloganul
care circula pe atunci „este interzis s~ interzici“.
Tinerii, denumi]i în Fran]a „minet“, nu contestau
comodit~]ile societ~]ii de consum, ci doreau
numai s~ beneficieze de ele în deplin~ libertate.
Datorit~ lor, modelul american al cow-boy-ului s-
a r~spândit pe tot globul.
Pentru „omul de pe strad~“, principala urmare
a fost adoptarea de c~tre tinerii citadini, apoi de
ambele sexe [i, mai târziu, de toate vârstele, a
costumului blue-jeans, din pantaloni [i geac~
cu ]inte. Pentru a p~rea cât mai uza]i, ei au fost
supu[i din fabric~ unor tratamente inedite:
presp~la]i, freca]i cu pietre, cu perii de sârm~
etc. Costumul se purta cu c~ma[~ cadrilat~, din
pânz~, [i cizme.
Ca o urmare fireasc~ a acestei evolu]ii au
ap~rut [i ve[mintele unisex, care puteau fi
purtate atât de femei, cât [i de b~rba]i.
22.. REVOLTA RADICALÅ – HIPPIE
Continuând mi[carea „beatniks“-ilor, o parte a
262
Mineri în blugi de Levi Strauss, în 1882
Calvin Martens, Los Angeles, blugi petici]i cu art~ din P. Beagle
Coada de cal, Marie Claire septembrie 1969
În picioare, cizme înalte sau sandale cu platou înalt.
ßi pentru noapte, îmbr~c~mintea a diminuat,
ajungând la c~m~[u]e mini cu pantalona[i
scur]i, numite în Fran]a „nuisettes“.
Costumul a devenit astfel „costuma]ie“, joc de
transformare a înf~]i[~rii, ca pe scen~,
exprimare a fanteziei personale.
Atitudinea non-conformist~, contestatar~ a
tineretului implicând credin]ele religioase, politica,
artele plastice s-a manifestat în SUA, în dou~
trepte succesive: moderat~-pop [i radical~ hippie.
11.. REVOLTA MODERATÅ POP
În artele vizuale, curentul pop-art (de la
„popular“) s-a manifestat zgomotos, ca o
reac]ie împotriva artei abstracte, inaccesibil~
omului de pe strad~ american, lipsit de cultura
necesar~. Obiecte uzuale, concrete, produse
industriale (ready-made) au fost scoase din
contextul lor obi[nuit [i expuse ca lucr~ri de
tineretului s-a r~zvr~tit împotriva modului de via]~
al p~rin]ilor, p~r~sind domiciliul familiei [i luptând
pentru libertate total~. Ei manifestau împotriva
r~zboiului din Vietnam, pentru drepturile civile ale
negrilor din America etc. Tinerii refuzau nu numai
principiile [i rigorile, ci întregul mod de via]~ al
societ~]ii de consum, dezvoltat~ în întreaga lume
a Apusului, dup~ modelul Statelor Unite ale
Americii. ¥elurile lor erau: dragostea universal~
(„dragoste [i nu r~zboi“), [i întoarcerea la natur~
(„flower power“).
Socotind via]a citadin~ artificial~, inuman~,
tinerii s-au retras în afara ora[elor, ducând o
via]~ nomad~ sau grupându-se în comunit~]i
rurale, în care împ~r]eau fr~]e[te munca,
bunurile [i dragostea. Pentru a redescoperi
esen]ialul existen]ei umane, hippies practicau
medita]ia, încercând s~ ob]in~ intensificarea [i
expansiunea tr~irii prin muzic~ (de o calitate
special~, ca o incanta]ie), dar mai ales prin
folosirea drogurilor (LSD) prin care ajungeau la
o exaltare spiritual~, numit~ psychedelism.
Hippies purtau p~rul lung, despletit, împodobit cu
flori, c~m~[i lungi din pânz~ (alese din diverse
costume populare) [i picioarele goale sau sandale.
Culoarea preferat~ era rozul.
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
Pe cap, plete, eventual legate cu o cârp~ pe
frunte (din ]es~tur~ indian~), must~]i [i barb~.
Pe trup, c~ma[~ popular~ (tunisian~ sau de alt~
origine) [i blugi decolora]i [i rup]i, cu petice [i
inscrip]ii.
În picioare, sandale marocane.
Ca bagaj, rucsac [i sac de dormit [i nelipsita chitar~.
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, p~rul era lung, cu flori risipite sau
înfipte în codi]e. Machiajul psychedelic dând o
expresie vis~toare, ca în trans~, folosea movul
pe pleoape, brunul pe buze, iar obrajii erau
picta]i cu flori [i semne ezoterice.
Pe trup se asociau piese din diverse costume
populare, cu croieli simple, arhaice, cum erau
iile române[ti, sari-urile indiene, fustele cre]e
263
Brigitte Bardot în blugi, în anii ‘60
Beatles în1963
Johny Halliday \n costum de scen~
„gipsy“ sau mantalele afgane, care s-au
bucurat în deceniul 1960 – ’70 de o mare
c~utare pe pia]a mondial~. Pe sub fustele cre]e
se vedea deseori un jupon cu dantel~.
În picioare se purtau sandale.
Podoabele erau mari, exotice: cercei din argint,
cu aspect barbar, cruci [i pandantive legate la
gât cu [nur negru. Acestea erau confec]ionate
chiar de hippies, care le vindeau pe strad~,
întinse pe un pled, în cursul peregrin~rilor de la
un loc la altul.
¥inuta era completat~ de o traist~ mare,
]~r~neasc~ (provenit~ din Grecia, de la noi sau
de aiurea) în care ]ineau: ]ig~ri cu marijuana [i
brichet~, parfum de paciuli, o carte de ini]iere
în medita]ia transcendental~, andrele [i lân~,
un flaut.
Început~ ca o superb~ revenire la natur~ [i la
adev~ratele valori umane, mi[carea hippie s-a
stins o dat~ cu tinerii mina]i de droguri. În urma
lor a r~mas, pentru mul]i ani, o dâr~ de flori
risipite peste tot, cusute, brodate sau
imprimate pe rochii, c~m~[i b~rb~te[ti, cravate
sau ciorapi: flower power.
Prin ]elurile ei idealiste, prin visul libert~]ii
totale, fire[ti, ea [i-a pus amprenta asupra
întregii genera]ii.
264
Hippies
Kenzo, flori hippie, Vogue, martie 1985
„Flower power”
Nicolae [i Elena Ceau[escu
Unisex, Mamaia, anii ‘60
Elena Ceau[escu cu rochie în stil popular
ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAAÎn r~s~ritul Europei, blocul ]~rilor socialiste,
dominat de URSS, ducea o via]~ retras~, departe
de moda apusean~, care era criticat~ în publica]iile
ideologice ca manifestare a capitalismului putred.
S-a încercat o orientare ideologic~ a crea]iei
vestimentare, ca [i crearea unei pie]e de desfacere
proprii, prin organizarea unor congrese de mod~
ale CAER, în fiecare an în alt~ ]ar~ (în 1960 la Sofia,
în 1963 la Var[ovia, în 1964 la Moscova etc.), iar
revistele de mod~ reproduceau exemple din
contribu]iile tuturor.
Vestimenta]ia, controlat~ [i cenzurat~ de
forurile politice, trebuia s~ fie în acord cu
idealul „omului nou“ propus ca model maselor,
un muncitor voinic, obedient, ca un robot, lipsit
de personalitate [i de spirit critic, de ini]iativa
care ar fi tulburat ordinea statului totalitar.
Femeilor li se propuneau ve[minte sobre, taiorul
larg sau sarafanul, cu fusta acoperind genunchii,
potrivite pentru slujb~ sau [edin]e.
B~rba]ii îmbr~cau, obligatoriu, eternul „costum“.
Singularizarea era sanc]ionat~. Mili]ia avea mereu
probleme cu studen]ii de la Arte Plastice, care
încercau, pe propria înf~]i[are, forme sau armonii
cromatice mai îndr~zne]e. Tinerii nu aveau voie s~
poarte barb~, a[a c~ toamna, la înscrierea la
facultate, erau obliga]i (prin ordine scrise [i afi[ate)
s~ se rad~. Pentru c~ în regulament era vorba
numai de barb~, b~ie]ii î[i l~sau must~]i enorme,
privite cu amuzament de profesorii-complici. Într-o
vreme, unii [i-au mai salvat b~rbile, declarând c~
fac figura]ie în filme istorice, ca Dacii sau
Mihai Viteazul.
Singurele pete de culoare ap~reau în
echipamentele sportive.
Începând din 1965, când a ajuns la conducerea
partidului [i a statului Nicolae Ceau[escu, timp de
câ]iva ani a avut loc o oarecare deschidere spre
restul lumii. Au sporit informa]iile culturale din
Apus în pres~, în radio [i mai ales datorit~
televiziunii (care î[i începuse emisiunile postului
na]ional din 1956).
În revista „Modern” erau reproduse [i unele
modele de la Paris sau din Italia, al~turi de cele din
Polonia, Ungaria etc., sugerând o nou~ feminitate
[i elegan]~. Pe lâng~ taiorul sau blazerul sever
pentru slujb~, completate de pardesiul cu aspect
militar, jurnalele de mod~ înregistrau primele
fuste „mini“, rochii lungi de sear~ [i pantaloni
evaza]i, [i chiar [i haine de blan~ pentru femei,
ca [i pentru b~rba]i.
Interesul pentru costumul popular românesc a
fost stimulat de succesul de care iile brodate se
bucurau în atmosfera „hippie“ din apusul
Europei [i America. În toate ]~rile socialiste s-a
manifestat, în acest timp, tendin]a creatorilor de
mod~ de a reînvia tradi]ia na]ional~ proprie,
subliniind continuitatea gustului local. S-au purtat
piese autentice din costumul nostru popular
(marame [i cojoace brodate, din piele întoars~,
ilice, traiste etc.), s-au folosit materiale specifice
produc]iei s~te[ti (stofa ]esut~ în dungi, pânza
topit~, blana [i pielea etc.), s-au preluat unele
croieli (c~m~[a în T sau caftanul etc.), dar, mai
ales, s-au transpus superficial broderii populare,
mutate de la locul lor deplin justificat pe ve[minte
cu croieli moderne, cu alt~ utilitate [i semnifica]ie
(„Modern”, iarna 1970 –’71). Cele mai
împodobite [i costisitoare crea]ii de acest gen au
fost comandate de Elena Ceau[escu, pentru
recep]iile diplomatice la care dorea s~ apar~ ca
demn~ urma[~ a domni]elor de alt~dat~.
265
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNNTTRREE11997700 –– 11998800
Punck øi Kitsch
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În decorul înflorit
l~sat în urm~ de hippies, cu parfumul „Opium“
creat de Yves Saint Laurent, a început un
deceniu al artificialului.
ßtiin]a [i tehnica au continuat s~ progreseze
punând în circula]ie termenul „hight tech“. Pe
plan sufletesc a fost un timp al decep]iilor.
Ie[irea omului în cosmos s-a dovedit plin~ de
primejdii. Dup~ euforia trec~toare ob]inut~
prin droguri, revenirea la realitate a fost
brutal~, iar criza energetic~, început~ din 1973,
a subminat încrederea în ziua de mâine. La
r~zboiul rece [i teama de bomba atomic~ s-a
ad~ugat [i angoasa înstr~in~rii de mediul
natural, degradat prin poluare.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc era dominat de spectacolul
realita]ii crude. Erau scoase la vedere
structurile constructive în arhitectur~, ca în
Centrul Cultural Pompidou de la Paris, unde
fa]ada arat~ ca o mare schel~rie, iar pere]ii de
sticl~ str~vezie par sus]inu]i de ]evile de gaze
[i de electricitate. Chiar [i ceasurile de mân~
î[i ar~tau, de asemeni, mecanismele prin
indiscrete capace transparente, din plastic.
Principalele direc]ii c~tre care se îndreptau
Renzo Piano [i R. Rogers, Centrul Pompidou,Beaubourg, Paris
Centrul Pompidou, Beaubourg, Paris
André Courrèges, Costum în stil „cosmonaut”, 1982
arti[tii erau indicate de arta american~:
hiperrealismul (urm~rind reproducerea unor
aspecte cotidiene cu obiectivitatea unui aparat
fotografic) [i expresionismul abstract, în care
disperarea se manifesta prin violen]a
tr~s~turilor de pensul~ (ex. H. Hartung) sau prin
înjunghierea [i sfâ[ierea pânzei (ex. L. Fontana).
Era pre]uit~ îndeosebi ac]iunea, mi[carea,
prezente în sculptura cinetic~ (ex. Tinguely) sau
în happening-uri, spectacole improvizate, la
care participa [i publicul, cu ac]iuni distru-
g~toare, mergând pân~ la sinuciderea artistului
(ex. Rudolf Schwartz Kogler).
În marile show-uri de muzic~ u[oar~ se strângea
un num~r imens de tineri, care erau invita]i s~
danseze [i s~ chiuie, v~zându-[i chipurile pe mari
ecrane care f~ceau parte din spectacol. Aceste
show-uri creau o impresie [ocant~, de eveniment
senza]ional, prin muzica agresiv~, cu sonorit~]i
267
Moda la Londra \n anii ‘60
Skinheads, Londra, 1970 din J.Dorner Fashion
neobi[nuite produse de instrumente electrice sau
sintetizatori, dar [i prin luminile orbitoare,
multicolore, în continu~ mi[care, efecte de abur
sau fum, „disco”, (de la discotec~).
IIddeeaalluull uummaann al tinerilor era vedeta de muzic~
rock. Factorul comun al acestor cânt~re]i era în
primul rând p~rul lung, zburlit [i înfoiat, care era
scuturat [i fluturat în ritmul muzicii.
Îmbr~c~mintea, era sau din piele neagr~ sau
imprimat~ cu motive exotice, africane sau
indoneziene, în culori ]ip~toare.
CONTESTATARII
În anii ’70 a avut loc o orientare stângist~ a unei
p~r]i a tineretului apusean, care nu-i mai aprecia
nici pe r~sf~]a]ii minet-pop [i nici pe dezertorii
hippies. Combatan]ii politici de stânga, marxi[ti,
mergând pân~ la terorism, erau denumi]i în
Fran]a bbaabbaa. Ei se distingeau prin ]inuta
neglijent~, hainele desperecheate, murdare, cu
tivurile descusute, pantofii nelustrui]i.
În Anglia, tinerii muncitori, nemul]umi]i de via]a
lor m~rginit~, î[i desc~rcau agresivitatea mai ales
la meciurile de fotbal, suporterii echipelor adverse
b~tându-se între ei. Împotrivindu-se societ~]ii bur-
gheze în ansamblu, refuzând romantismul
semnificat de p~rul lung, b~ie]ii î[i r~deau p~rul cu
ma[ina electric~, iar fetele î[i tundeau p~rul inegal,
urât. To]i se îmbr~cau neîngrijit, cu haine
ponosite, prea strâmte, cu bocanci militari. Ei erau
numi]i skinheads, dup~ titlul romanului în multe
volume scris de Richard Allen în 1970 – 1977.
Manifestarea extremist~ cea mai zgomotoas~,
inspirat~ de muzica rock, a ap~rut la Londra, dup~
1975, în mi[carea ppuunnkk. Un grup de tineri
dispera]i, rebeli agresivi, pentru a [oca genera]ia
p~rin]ilor, burghezi conservatori, exponen]i ai
societ~]ii de consum, [i-au compus o înf~]i[are
teribilist~, de carnaval. Semnul distinctiv era
creasta de p~r ]eap~n~, colorat~ ]ip~tor, inspirat~
din penele pieilor ro[ii [i sem~nând cu coiful
268
Punk, Londra 1970 Punk, Londra anii ‘70
Costume de blugi„unisex”, dinJ.Dorner Fashion
Modele anilor ‘70: unisex, punk, ChanelC. Marinescu, pantofi sport „unisex”, 1975
Costume „unisex”, Moda, 76/1972, Bucure[ti
troienilor. Ca s~ stea în sus, p~rul era apretat cu
sirop, past~ de din]i, detergen]i, albu[ de ou sau
zeam~ de l~mâie, apoi era colorat violent în dungi
ro[ii, verzi, roz, bleu etc.
Machiajul combina masca de clovn cu lividitatea
cadaveric~, proclamând, ca un afi[, c~ via]a e
derizorie. În urechi erau înfipte, drept cercei, ace
de siguran]~ sau ag~]ate lame de ras.
Ve[mintele din piele neagr~, îmbr~cate direct pe
piele, erau strâmte, [nuruite [i împodobite, ca un
pom de Cr~ciun, cu obiecte metalice disparate,
lan]uri, inele de perdele etc.
ÎÎnn vviiaa]]aa zziillnniicc~~, circula]ia informa]iei vizuale
prin TV, dar [i a m~rfurilor, a avut drept
urmare o asem~nare a îmbr~c~mintei pe tot
globul, dup~ modelul statelor cu cel mai
mare prestigiu.
Oamenii de pe strad~, cet~]enii obi[nui]i din clasa
medie din Europa [i S.U.A., adul]ii conservatori au
p~strat [i în acest deceniu o îmbr~c~minte
re]inut~, f~r~ ostenta]ie. FFeemmeeiillee preferau taiorul
de tip Chanel sau pantalonul (evazat), sau blazerul
(jacheta b~rb~teasc~) peste rochie. Silueta era
alungit~ prin t~lpile înalte ale pantofilor (cu platou)
ascun[i de pantalonii evaza]i. Prin aceast~ nou~
propor]ionare, centrul siluetei s-a deplasat în jos,
de la buric spre sex.
BB~~rrbb~~]]iiii aveau un aspect u[or feminizat, p~rul mai
lung, cu perciuni. Purtau c~ma[~ strîmt~, cu guler
foarte mare, jacheta strâns~ pe talie, din catifea în
coaste sau stof~ homespun, peste pantaloni
evaza]i, uni, catifeaua reiat~ concurând cu pânza
jeans-ilor – care erau în continuare uniforma civil~
a tinerilor. Ve[mintele erau în general lejere [i
confortabile.
Costumele na]ionale au mai r~mas în vigoare doar
în unele ]~ri legate în mod deosebit de tradi]ie
datorit~ religiei (ca în cele musulmane) sau unor
imperative culturale (ca Japonia, unde kimono-ul
este înc~ folosit ca rochie de sear~ sau de
ceremonie), sau în zonele restrânse de pe glob,
unde mai persista modul de via]~ rural. În ora[e,
deosebirile de alt~dat~ din înf~]i[area trec~torilor,
datorate st~rii sociale, meseriei [i nivelului de trai,
au continuat s~ se [tearg~, ca [i cele impuse de
vârst~ [i chiar de sex – prin hainele unisex.
Uniformizarea a stârnit, firesc, diferite reac]ii.
Prezent~rile de mod~ au luat înf~]i[area unor
spectacole, oferind mai pu]in idei sau modele de
purtat, cât desf~[ur~ri de inven]ii artistice
ingenioase. Dress-designerii de pe tot globul s-au
dezl~n]uit, nemaifiind îngr~di]i de gustul sau
269
cererile practice ale publicului cump~r~tor,
imaginând, cu o nou~ libertate, opere de art~
pentru care omul-manechin nu mai era decât
un suport.
La Paris, fiecare dintre creatori a c~utat s~-[i
exprime propria personalitate, apelând la tradi]ia
na]ional~ a neamului s~u [i folosind toate
metodele de comunicare vizual~ ale arhitectului,
pictorului [i sculptorului.
Japonezii Kenzo, Issey Miyake, Hanae Mori [i al]ii
au alc~tuit cu m~t~suri, pânze imprimate sau
hârtie apari]ii uimitoare, învior~toare pentru
peisajul întregii lumi. Jssey Miyake observa c~ în
lumea apusean~ croiala e determinat~ de forma
corpului, pe când în cea japonez~ de calit~]ile
materialului. S-au afirmat [i europeni plini de
fantezie, ca italianca Popy Moreni, francezii
Thierry Mugler, Sonja Rykiel sau J. P. Gaultier,
autorul celor mai [ocante combina]ii.
Dup~ 1974, când lumea arab~ din Orientul
Apropiat s-a îmbog~]it exportând petrol, au fost la
mod~ fesul, br~]~rile [i m~t~niile musulmanilor.
Cea mai interesant~ a ap~rut îns~, în acest
deceniu, reac]ia popular~ a purt~torilor de blugi
din Statele Unite ale Americii. Fiecare a încercat
s~-[i alc~tuiasc~ o imagine unic~, pictându-[i,
brodându-[i sau împodobindu-[i pantalonii [i
geaca cu ]inte, cu aplica]ii din materialele cele mai
nea[teptate, pene, perle, m~nu[i, cu imagini
figurative (Adam [i Eva, flori, fluturi etc.) sau
abstracte, decorative.(P.Beagle, American Denim)
Unul din mijoacele de individualizare folosite
îndeosebi de negri a fost [i coafura, în form~ de
coarne, crengi etc. Moda nonconformist~,
agresiv~ a tinerilor, kitsch-ul, imitarea ieftin~ [i
„dup~ ureche“ a modelelor admirate, al~turarea
la întâmplare a unor piese disparate, dezv~luia
lipsa culturii artistice.
¥~rile socialiste din estul Europei au r~mas [i în
acest deceniu marcate de regimul de austeritate
impus de conducerea comunist~.
270
Sherry Stevens din Los Angeles, Blugi broda]i, 1975, din P. Beagle
Nicolae [i Elena Ceau[escu îmbr~ca]i în vizon [iastrahan, Cinema, februarie 1980
Muncitori ie[ind de la lucru, în loden [i cu basc~, Flac~ra, 13 februarie 1971, Bucure[ti
ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA, în anii ’70 libert~]ile deceniului
trecut au sc~zut treptat, odat~ cu nivelul de
trai al popula]iei. Doar cuplul preziden]ial,
Nicolae [i Elena Ceau[escu, str~lucea prin
luxul vestimentar. Prima tovar~[~ a ]~rii, care-
[i atribuia titlurile de doctor, inginer,
academician, arbora la recep]iile diplomatice
rochii somptuoase, princiare, brodate cu fir,
dar ap~rea [i la „vizitele de lucru“ din fabrici
[i uzine cu bl~nuri scumpe.
Apogeul prestigiului în[el~tor al celor doi
dictatori a fost atins în 1978 când, în vizit~ la
Londra, au fost primi]i cu onoruri regale [i
plimba]i cu calea[ca reginei.
Prezent permanent pe ecranele televizoarelor,
Nicolae Ceau[escu î[i schimba într-una
costumele impecabil croite, clasice sau sportive,
c~m~[ile cu flanele cu col roulé, [apca cu
p~l~ria sau c~ciula de astrahan.
Înal]ii demnitari comuni[ti – nomenclatura –
aveau acces la magazine speciale, cu circuit
închis, [i la case de mod~, beneficiind de
materiale de bun~ calitate.
To]i ceilal]i locuitori ai ]~rii, indiferent de func]ie,
intelectuali sau muncitori, alc~tuiau o mas~
inform~, cenu[ie [i monoton~.
Ecourile schimb~rilor învior~toare din moda apu-
sean~ p~trundeau doar sporadic, întâmpl~tor.
271
În revistele de mod~ române[ti filtrate de
cenzur~, nout~]ile erau trunchiate, atenuate.
Linia modei era dictat~ în continuare de
congresele CAER [i preluat~ de conducerile
industriei de confec]ii [i ale produc]iei
cooperatist-artizanale. Costumele populare
tradi]ionale, p~strate în muzee, erau
principala surs~ de inspira]ie a creatorilor, în
primul rând pentru ve[mintele de gal~. În via]a
cotidian~, îmbr~c~mintea trebuia s~ fie în
primul rând practic~, f~r~ prea mult~ fantezie,
orice excentricitate fiind interpretat~ politic.
FFeemmeeiillee se mai descurcau cu croitorese în
cas~, pentru rochii simple sau fuste [i bluze.
BB~~rrbbaa]]iiii purtau vara pantalon cu c~ma[~ [i
sandale cu ciorapi, pe vreme rece costum sau
hain~ din catifea reiat~, vest~ tricotat~ sau
pulover, iarna geac~ de fâ[ (impermeabil~)
cu bonet~ tricotat~ sau [apc~.
Mili]ienii se distingeau prin culoarea albastr~ a
uniformelor, cu centura [i diagonala albe.
Garda civil~, care p~zea str~zile în timpul
trecerii convoiului preziden]ial, era format~
272
Pantofi cu platou, 1970, foto de familie Haina de homespun,
]inuta de slujb~ în anii ‘70
Îmbrobodiri, Modern, 40 / 1966, Bucure[ti
Model pentru m~turat cu târnul,Femeia, 9 / 1970, Bucure[ti
din „b~ie]ii cu ochi alba[tri“, tineri orfani
crescu]i de partid [i care se recuno[teau dup~
costumele [i pardesiele de adult, nepotrivite
cu vârsta lor, [i dup~ pantofii lustrui]i.
În lipsa unei reale [i autentice vie]i a modei, rarii
oameni de cultur~ care se preocupau de
domeniul vestimenta]iei ajungeau la concluzia
c~ singura cale posibil~ pentru realizarea unei
înf~]i[~ri acceptabile era „ie[irea din mod~“.
„...deasupra modei [i varia]iilor ei st~ stilul,
expresie a personalit~]ii, temperator al exceselor,
indicator de nuan]e, acela care ne face s~
r~mânem în amintirea [i afec]iunea celor din jurul
nostru“, scria Zoe Dumitrescu Bu[ulenga în
revista „Modern”, vara 1971, p.2.
Situa]ia cea mai jalnic~ era îns~ la ]ar~; în satele
depopulate prin plecarea majorit~]ii adul]ilor în
fabrici [i uzine; b~trânii duceau un trai mizer,
ilustrând prin înf~]i[area lor degradarea culturii
s~te[ti, cea mai pre]ioas~ realizare autohton~,
perpetuat~ peste veacuri.
În locul costumelor populare (evitate în timpul
comuni[tilor, pentru c~ se legau de starea de
chiabur, [i folosite doar festivist, în spectacolele
Cântarea României) ]~ranii ajunseser~ la o
formul~ proprie, bazat~ pe suprapunerea unui
mare num~r de piese vestimentare de calitate
inferioar~, chiar dac~ nu erau vechi. B~rba]ii, pe
cap cu c~ciula sau p~l~ria decolorat~ de vânt [i de
ploi, purtau c~ma[~, peste care se vedeau cel
pu]in dou~-trei veste sau pulovere, pân~ la scurta
de deasupra, pantalonii erau vârâ]i în ciorapi de
lân~, [i ace[tia în bocanci sau gumari (galo[i).
Femeile, mereu îmbrobodite, foloseau acelea[i
straturi, fusta crea]~ [i [or]ul înflorat, iar gumarii
plini de noroi ajunseser~ emblema vie]ii la ]ar~.
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNNTTRREE11998800 –– 11999900
Postmodernii erei postindustriale
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE În penultimul
deceniu al secolului, progresul microelectronicii a
schimbat atât modul de produc]ie (în
postindustrial), cât [i rela]iile sociale din ]~rile
democratice, disp~rând vechiul proletariat cu
lupta lui de clas~. Perfec]ionarea [i extinderea
mijloacelor tehnice de comunicare, de la
computerul ,,lep-top’’ la telefonul mobil, au avut
ca urmare fenomenul „globalizarii“ culturale.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc •• Odat~ cu miniaturizarea noii
aparaturi, nu a mai fost vizibil~ leg~tura dintre
func]ie [i form~, care determinase stilul
modernist-cubist al întregului ambient, (redus
la esen]ial, structurat ra]ional, executat
industrial, la pre]ul cel mai mic). Modernismul a
fost criticat de genera]ia anilor ’80, a
postmoderni[tilor, ca prea simplu, sobru, s~rac,
uniform [i impersonal. Varietatea infinit~ a
imaginilor difuzate de mass-media de pe tot
globul, ca o expozi]ie universal~ a tuturor
popoarelor, cu tradi]ii din toate timpurile, a
provocat o explozie de fantezie, [i arti[tii au
pornit s~ se inspire, cu dezinvoltur~, din toate
stilurile trecutului. În curtea Muzeului Luvru la
Paris, arhitectul chinez Ieoh Ming Pei a ridicat
celebra piramid~ de metal [i sticl~, în 1988. În
Germania, la Weil-am-Rhein, Vitra Design
Museum a fost construit de arhitectul Frank
Gehry, în 1989, de forma unui morman de
cuburi albe, ca r~sturnate la întâmplare în iarb~.
Au fost imaginate mobile „neterminate”, pe
care beneficiarul e liber s~ le asambleze [i s~ le
decoreze, ad~ugându-le aplica]ii magnetice,
oferite de studioul italian Alchimia. Au ap~rut
pe pia]~ o sumedenie de obiecte uzuale din
plastic, consumabile efemere, înveselind casa
ca juc~rii multicolore. O nou~ în]elegere a
înf~]is~rii umane ca art~ a dus la alc~tuirea
muzeelor costumului în toat~ lumea.
IIddeeaalluull uummaann a încetat s~ mai fie o utopie sau
un star inaccesibil.
Circula]ia imaginilor, dar [i a confec]iilor de larg
consum pe tot globul, a continuat s~ diversifice
imaginea tipurilor umane [i în acela[i timp s~
creasc~ asem~narea vestimentar~.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
Comunicarea pe deasupra grani]elor a dus la
înl~turarea unor bariere politice: în 1985, Raisa
Gorbaciova, so]ia pre[edintelui URSS, l-a invitat
pe Pierre Cardin s~ prezinte moda parizian~,
ini]iativ~ urmat~ [i de China, care renun]a la
uniformele albastre, unisex, impuse întregii
popula]ii.
Interna]ionalizarea costumului nu a însemnat
numai extinderea geografic~ a modei europene
[i americane, ci [i p~trunderea unor noi aspecte
Frank Gehry, Vitra Design Museum,1989, Weil am Rhein, Germania
Moda drapajelor arabe, Mondrian, Vogue, martie 1985
Peter Shire, (Memphis), fotoliu postmodern Bel Air, 1982
Aglomerarea podoabelor, Diva, Atena,1993-1994
din experien]a popoarelor de pe alte continente.
A ap~rut o diversitate a imaginii rar întâlnit~ în
istoria costumului [i s-au amestecat cele mai
opuse tendin]e. Noul val, „new wave”,
con]inea de fapt mode retro reluate, de la neo-
punk la neo-romantism. Chiar [i imita]iile
ieftine, denumite pân~ atunci cu dispre] kkiittsscchh
[i considerate de prost gust, erau proclamate în
deceniul opt nu numai acceptabile, dar chiar
legitime, înzestrate cu prospe]imea nout~]ii.
Efectele cele mai surprinz~toare au fost
ob]inute prin asamblarea unor materiale sau
piese vestimentare alt~dat~ socotite
incompatibile, creatorii de mod~ recomandau
blugi cu bluz~ de dantel~, teni[i din lame [i cu
paiete, debusolând [i mai mult marele public.
Japonezii par s~-[i fi p~strat îns~, printre
singurii, criteriile artistice în compunerea
imaginii. Un model semnat de Issey Miyake
cuprinde întotdeauna o metafor~ poetic~, un
fulgarin pare un fluture, o rochie din m~tase
plisat~ o floare exotic~.
Din punct de vedere sexual, libertatea devenea
îns~ libertinism. În acei ani p~rea c~ nu mai
exist~ principii morale sau reguli de comportare.
Unele femei doreau s~ arate ca b~rba]ii, unii
b~rba]i ca femeile, iar în cazurile extreme
inversarea sexelor era ob]inut~ prin interven]ii
chirurgicale [i tratamente cu hormoni.
În publicitatea de mod~, în ace[ti ani, s-a impus
chipul ambiguu al tulbur~toarei Grace Jones,
manechina de culoare ar~tând ca o creatur~
artificial~, inventat~ de un designer, cu figura
col]uroas~ [i carur~ de b~rbat, cu p~rul tuns
scurt-perie [i pielea ca din lac lucios.
FFeemmeeiillee au început s~ poarte costumul
b~rb~tesc ca atare, neadaptat („haina furat~
fratelui mai mare“), ba chiar [i p~l~ria, [apca
sau bereta. Sub influen]a b~rba]ilor travesti]i [i
rochiile sau bluzele feminine aveau umeri prea
275
la]i, sus]inu]i de perne (ca în epoca milit~roas~
a celui de-al doilea r~zboi mondial).
În acela[i timp, în moda feminin~ [i-au f~cut
apari]ia detalii foarte sexy. Lenjeria a fost
scoas~ la vedere, înlocuind îmbr~c~mintea
conven]ional~ [i alc~tuind deseori unicul strat.
Astfel, sutienul din dantel~ a înlocuit bluza,
acoperit uneori doar par]ial de jachet~, juponul
str~veziu a ap~rut drept fust~, combinat în
modul cel mai neprev~zut cu o jachet~ de stof~
groas~ sau cu un pulover de schi. Între fusta mini
[i ciorapii negri, sus]inu]i cu jartiere elastice
deasupra genunchilor, se vedea pielea coapselor.
Madonna oferea imagini mereu schimb~toare,
dar la fel de [ocante.
ßi în ccoossttuummeellee bb~~rrbbaa]]iilloorr s-au experimentat
nout~]i, deocamdat~ doar la nivel de laborator,
în prezent~rile-spectacol sau în paginile
revistelor de mod~. Unele propuneri p~strau
integritatea costumului, intervenind deasupra
cu picturi (Castelbajac). Alteori, costumul era
croit în forma clasic~, dar din materiale
imprimate, în culori neobi[nuite.
Cei mai îndr~zne]i creatori, ca Jean-Paul
Gaultier, au renun]at la ve[mântul masculin
prin excelen]~, pantalonul. În 1984, Gaultier
a îmbr~cat prezentatorii modelelor sale în
fuste mai lungi sau mai scurte, imaginând
chiar o mini-jup~ din strasuri (imita]ii din sticl~
ale diamantelor) pentru ]inuta de sear~.
Colec]ia era completat~ de un [ort din dantel~.
Îmbr~c~mintea „omului de pe strad~“ era
departe de fantezia spectacolelor de mod~.
Popula]ia activ~ a continuat s~ prefere
ansamblul din trei piese, bluz~, jachet~,
pantalon sau fust~. Revistele de mod~ adresate
marelui public din toate ]~rile civilizate au
înregistrat preferin]a unanim~ pentru o ]inut~
relaxat~, comod~, soft (moale, neapretat~), nu
numai în costumele de timp liber sau de sport,
ci [i în îmbr~c~mintea de strad~ sau de serviciu
[i chiar în cea de spectacol. Croielile clasice au
fost înlocuite cu altele mai pu]in conven]ionale,
dar mai confortabile, permi]ând mi[carea, în
special la mâneci, pentru care erau preferate
„aripile de liliac“, largi în axile (pe lâng~ mai
vechile croieli kimono sau raglan).
Dintre materiale, cel mai c~utat era jerseul
suplu, ne[ifonabil.
Designer-ul italian G. Armani a readus
„costumul“ în moda tineretului, croindu-l mai
larg, din stofe u[oare, eliminând v~tuiri [i
c~ptu[eli.
Blugii au continuat s~ domine garderoba
tineretului de ambele sexe. Rupturile [i tivurile
de[irate au încetat s~ mai fie un semn de
protest, fiind percepute doar ca ni[te
ornamente, ca oricare altele.
În SUA, noua elit~, tinerii pofesioni[ti care
munceau puternic [i se distrau la fel,
denumi]i „yuppies“, purtau la slujb~
costumul („dress to impress” “for success”).
În timpul liber ei preferau s~-[i p~streze
tricourile [i blugii din timpul studen]iei.
În via]a cotidian~, francezii deosebeau dou~
categorii de oameni, dup~ îmbr~c~mintea
caracteristic~:
11.. conservatorii, care respectau [i p~strau
tradi]ia p~rin]ilor, domni serio[i [i doamne
distinse, denumi]i bon chic, bon genre sau
prescurtat BCBG (pronun]at be se be je).
276
Grace Jones, ideal de frumuse]e în anii ‘80
Madonna în corset de J. P. Gaultier, 1990
Ace[tia acceptau moda zilei doar în detalii,
p~rând mereu retro sau mai curând atemporali.
El, tuns corect, purta jacheta asortat~ la
pantalon, dar f~r~ cravat~, [i cu mânecile
suflecate, l~sând s~ se vad~ dublura v~rgat~. Ea
era adepta stilului Chanel, se îmbr~ca în taior
(sau fust~, bluz~ [i jachet~), cu perle la gât [i la
urechi [i pantofi escarpin.
22.. categoria celor „pu[i în priz~“ (branchés),
mereu dup~ ultima mod~, doreau s~ arate
amuzant, combinând piesele cele mai disparate.
El avea p~rul strâns în coc [i haine foarte largi,
eventual pantaloni militari, cu teni[i [i p~l~ria
bunicului. Ea al~tura, la rândul ei, o rochie
elegant~ cu basc [i ghete cazone.
Oficial îns~ prejudec~]ile s-au men]inut mai
departe. Când, în 1985, ministrul francez al
culturii Jack Lang s-a înf~]i[at la Adunarea
277
Branchés [i BCBG, Paris-Match, 11 aprilie1986
Na]ional~ într-un costum semnat de Thierry
Mugler, extrem de sobru, dar cu haina închis~ pe
gât [i f~r~ cravat~, a stârnit un val de proteste.
Costumele de sport, dar [i automobilele de curse
sau bicicletele au fost literalmente acoperite de
inscrip]ii cu caracter publicitar, în culori frapante.
Pe fa]a [i pe spatele tricourilor, care ofereau
suprafe]e mari, unitare, s-au desf~[urat [i texte
mai poetice sau umoristice, pagini din benzi sau
filme de desene animate. Scrisul a devenit, astfel,
o component~ ornamental~ a compozi]iilor
vestimentare. Calvin Klein s-a isc~lit pe slipuri
b~rb~te[ti care au fost cump~rate [i de femei sau
îmbr~cate peste blugi (Michael Jackson).
Aceast~ ssccrriippttoo--mmaanniiee a contaminat, în acest
deceniu, chiar [i domeniul coafurii: tinerii
americani, suporteri ai unor echipe de fotbal, î[i
tundeau p~rul scurt, apoi î[i r~deau pe ceaf~
emblema echipei favorite, ca de pild~ floarea
de crin a ora[ului New Orleans. La fel,
automobili[tii pasiona]i î[i înscriau astfel pe cap
marca ma[inii preferate – ca de exemplu V [i W
suprapuse ale m~rcii Volkswagen.
Mi[carea contestatar~ era mai pu]in aparent~
decât în trecut. Ecologia a câ[tigat adeziunea
multor tineri care au pornit campanii împotriva
folosirii pielii [i bl~nii animalelor ucise pentru
luxul omului. Imita]iile sintetice de piele [i mai
ales cele mi]oase, ca blana, au încetat s~ mai
reproduc~ fidel forma [i culoarea animalelor
luate drept model, deosebindu-se, voit, de
acestea prin culorile vii sau imprimeurile
fanteziste. Drept urmare, bl~narii au încercat s~
tri[eze vopsind bl~nuri naturale în culori
nenaturale, mov sau verde, pentru a le face s~
par~ artificiale.
278
Sharon Stone, Noul Cinema, 1988, Bucure[ti
Ecologi[tii v~d animalul din blan~, foto de familie
ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA, aproape tot deceniul, via]a a
continuat s~ se scurg~ în umbr~, cu priva]iuni
(ra]ionaliz~ri la c~ldur~, lumin~, hran~) care se
r~sfrângeau în imaginea mohorât~ a str~zii. Se
construia îns~, cu sacrificii, Casa Poporului
(ast~zi Parlamentul). Ziarul oficial era
„Scânteia“, iar TV emitea doar câteva ore pe zi
propagand~ politic~, [i cine avea cablu putea
urm~ri meciuri de fotbal la bulgari.
În toate magazinele din ]ar~ se g~seau acelea[i
m~rfuri, la acelea[i pre]uri.
Pentru a suplini lipsa de fantezie a produselor
industriale, arti[tii plastici s-au apucat de crea]ie
vestimentar~; nu numai absolven]ii sec]iilor de
mod~, dar [i pictorii, sculptorii sau arhitec]ii
imaginau ]inute festive, foarte apreciate mai
ales pentru nun]i sau botezuri. Se crease chiar
un stil distinct „Fondul Plastic“: rochiile, de
obicei din catifea, erau bogat ornamentate, mai
ales cu aplica]ii sau încrusta]ii de dantele vechi,
recuperate din l~zile bunicilor, plasate în fa]~ ca
o platc~ sub care rochia era încre]it~, larg~, ca
s~ se potriveasc~ la orice m~sur~. Magazinele
Uniunii Arti[tilor Plastici din toate ora[ele ]~rii
erau pline de rochii, cravate, curele [i gen]i care
se vindeau mai bine decât picturile.
În ton cu moda, caricaturistul Mihai St~nescu
imprima pe bluze caricaturile [i jocurile sale de
cuvinte pline de haz.
Hainele care veneau din str~in~tate, trimise de
rude sau prieteni, denumite „de pachet“, erau
279
Moda anilor 1980
Mâneca liliac, Rainbow, prim~var~ - var~, 1988
la mâna a doua, provenite de la talciocuri sau
de la solduri. Norocul era c~ blugii se purtau
oricum uza]i.
Deceniul s-a încheiat cu pr~bu[irea cortinei de
fier, începând cu d~râmarea zidului Berlinului,
continuând cu Revolu]ia de catifea din
Cehoslovacia [i sfâr[ind cu Revolu]ia Român~
din decembrie 1989.
Din punct de vedere vestimentar, revolu]ia
noastr~ din decembrie s-a petrecut în pulovere.
To]i cei care, în acele zile [i nop]i fierbin]i, s-au
perindat pe micile ecrane, au ]inut s~ treac~
drept exponen]i ai valului spontan de
revolu]ionari, venit din strad~, arborând
pulovere de schi, indiferent de vârst~, de la
Andrei Ple[u la Alexandru Paleologu.
280
Pulover de schi, amintind Revolu]ia Român~, Stefanel, 6 / 1995, Bucure[ti
Model de crea]ie Fondul Plastic din anii ‘80
Începutul Revolu]iei Române, 1989
281
CCOOSSTTUUMMUULL ÎÎNNTTRREE 11999900 -- 22000000
Stres øi relaxare
CCOONNDDII¥¥IIII DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE
Ultimul deceniu al mileniului al II-lea a început
într-o atmosfer~ agitat~, ca urmare a c~derii
zidului care izola ]~rile estice de restul Europei.
În timp ce harta Europei se f~râmi]a mereu în
mici pete divers colorate, a început [i o mi[care
invers~, de asociere a ]~rilor europene în
Comunitatea European~, asigurând, prin
[tergerea grani]elor [i prin moneda unic~, libera
circula]ie individual~. Omenirea a început s~
spere c~ în viitor conflictele vor putea fi stinse pe
cale diplomatic~, într-o lume pacificat~.
Cuvântul-cheie al acestei etape a fost
„relaxarea“, în]eleas~ ca scop ideal în toate
domeniile, de la destinderea reac]iilor politice la
binemeritata odihn~ de dup~ efort. S-a remarcat
c~ niciodat~ pân~ acum nu s-au cheltuit atâ]ia
bani [i energie pentru combaterea stresului,
folosindu-se b~i, masaje, pilule, ceaiuri sau
tehnici orientale, ca yoga. Computerul a u[urat
munca, posibil~ [i la domiciliu.
CCaaddrruull aarrttiissttiicc • Ambientul ideal al epocii
încerca s~ restabileasc~ rela]ia fireasc~ a omului
cu natura. Ecologia nu mai p~rea o utopie.
În proiectele arhitec]ilor dominau spa]iile largi,
odihnitoare, privirea trecea prin pere]ii de sticl~,
[i prin plafon se vedea cerul, reflectat mai
departe de oglinzi. Muzeul Guggenheim din
Bilbao (Spania), început în 1991 de arhitectul F.
Gehry, p~rea un pe[te cu solzi din bronz lucitor
ie[ind din ap~.
CCAARRAACCTTEERREE GGEENNEERRAALLEE AALLEE CCOOSSTTUUMMUULLUUII
În SUA, tinerii ajun[i la majorat în acest deceniu
erau copiii celor care prin 1950 – ’60 alc~tuiser~
valul baby-boom, fiind denumi]i, de aceea,
F. O. Gehry, Muzeul Guggenheim din Bilbao, 1991 - 1997, Spania
¥inutå relaxat~
Philippe Starck, scaune Louis ‘20, 1995, Fran]a
Dr. Mauch, pantofi cu efect de presopunctur~, 1998
boomets. Ace[tia se bucurau cu non[alan]~ de
bun~starea ob]inut~ cu eforturi de p~rin]ii lor.
Ei nu mai aveau îns~ idealurile care-i mânau pe
ace[tia la ac]iune, nici îndârjirea contestatar~ a
hippie-lor sau a celorlal]i r~zvr~ti]i, ci aspirau
doar la echilibru [i naturale]e.
IIddeeaalluull uummaann al epocii nu mai era Superman,
eroul supradimensionat, cu mu[chi de o]el
modela]i prin culturism, ci omul obi[nuit, mai
degrab~ pl~pând, dar autentic (întrupat pe
ecran de actori ca Brad Pitt).
Actorii de cinematograf cei mai admira]i ai
acestor ani au încetat s~ mai poarte corsete,
perne la umeri, peruci [i talonete pentru a fi
conformi standardelor, ci [i-au arborat
nep~s~tori chelia [i cicatricele, ca Bruce Willis.
Pentru femei, p~rul zburlit, ca ie[it de sub du[,
283
B~rbatul sensibil, Brad Pitt, Noul Cinema, 1998, Bucure[ti
Opusul superman-ului, Vogue Hommes, Valentino Uomo, martie 1994
a devenit coafur~ de gal~, iar divele ca Julia
Roberts au c~utat s~ str~luceasc~ în primul rând
prin firesc, chiar dac~ aveau pieptul plat.
„Imperfec]iunea e sexy“, spunea Calvin Klein
(„Vogue”, 1994).
În mod~, creatorii, începând cu Jean Paul
Gaultier, au dat lovitura de gra]ie musculo[ilor,
aducând pe podium manechini firavi, în haine
suple, lejere. Era normal ca ve[mintele s~ fie
largi, l~sând corpul s~ respire.
De asemenea, nu s-a mai obosit nimeni s~
asorteze piesele între ele, cu accesoriile sau cu
pantofii, acceptând c~ „orice merge cu orice”.
Concep]ia asupra atrac]iei, dragostei [i sexului,
care st~tea sub semnul libert~]ii totale de la
inventarea pilulei, a fost zdruncinat~ în aceast~
epoc~ de un fenomen major care a ac]ionat ca
o calamitate natural~. A devenit evident~
primejdia contamin~rii cu SIDA, noua cium~ a
acestui sfâr[it de mileniu, care f~cuse din anii
‘80 peste sute de mii de victime în lume. Ea
putea fi evitat~ cel mai eficace prin fidelitatea
cuplului. Ca urmare, a crescut peste tot
num~rul c~s~toriilor legale (în Fran]a, în 1989,
s-au celebrat cu 10000 mai multe c~s~torii
decât în 1988). Catolicismul a pornit o
campanie organizat~ pentru sus]inerea familiei,
iar 1994 a fost declarat „anul familiei“.
S-au schimbat imaginile publicitare; Calvin
Klein, care pân~ atunci ilustrase reclamele sale
cu nuduri sau s~ruturi, pentru lansarea
parfumului „Eternity“, în 1993, a reprodus
fotografia unei familii fericite cu doi copii,
înso]it~ de urm~torul motto: „Întoarcerea la
valorile tradi]ionale de fidelitate, de
monogamie, de dragoste f~r~ sfâr[it“.
Efectele acestei st~ri de spirit asupra modei nu
au întârziat. Moschino a prezentat în 1994 o
colec]ie cu titlul „Repetita juvant“, cu modele
vechi, dar trainice, potrivite pe ici, pe colo, ca
de pild~ o jachet~ Chanel, dar încheiat~, în loc
de nasturi, cu ace de siguran]~.
Creatorii au început s~ se preocupe de
„garderoba ideal~“, fixând piesele principale
din dulapul unei femei, care s~ nu trebuiasc~ s~
fie schimbate din [ase în [ase luni. Issey Miyake
imagina modele plisate, ca ve[minte
atemporale, iar Agnes B. declara: „Îmi plac
hainele pe care le p~strezi mult timp“. Revistele
de mod~ de la Paris citau cuvintele lui Cocteau:
„Simplitatea cre[te odat~ cu rafinamentul“.
Erau preferate materialele naturale rezistente:
lâna, inul, pielea, în culoarea lor, nevopsite,
nec~lcate, mototolite. Au revenit în garderob~
ghetele înalte cu [ireturi, cazone, de la sfâr[itul
secolului al XIX-lea, care se purtau iarna [i vara
(f~r~ ciorapi), de diminea]~ [i pân~ seara, chiar
la spectacol. Minimalismul a alungat pentru o
vreme bijuteriile din mod~.
Calvin Klein, Parfumul „Eternity”, Madame Figaro, 19 noiembrie 1994
Nina Ricci, po[et~ în form~ de telefon, Fascino,octombrie - decembrie 1996
Agnes B., tricot, 1997
CCOOSSTTUUMMUULL BBÅÅRRBBÅÅTTEESSCC
În acest sfâr[it de mileniu, cele mai senza]ionale
înnoiri au ap~rut îns~ în domeniul conservator,
prin excelen]~, al costumului b~rb~tesc, r~mas
aproape neschimbat timp de dou~ secole. La
început s-au f~cut doar experien]e limitate ale
unor dress-designeri de a combina în
De ce nu pantofi cu tocuri? Elle, februarie 1994
De ce nu floricele? Vogue Hommes, februarie 1993
B~rbat cu sarong, Dolce et Gabbana, Vogue Hommes,martie 1994
285
travesti. Desigur c~ aceast~ furtun~ care a
r~scolit garderoba masculin~ a fost stârnit~ în
mare parte de homosexuali, revendicând în
cadrul „drepturilor omului“ o libertate de
manifestare necunoscut~ pân~ acum.
Schimbarea era îns~ inevitabil~, determinat~ de
cursul firesc al evolu]iei umane. La sfâr[itul
secolului al XX-lea, dup~ ce s-a statornicit o
convie]uire pa[nic~ a celor dou~ sexe pe
acelea[i terenuri de activitate – productiv~,
creatoare, social~, dar [i menajer~ – era normal
s~ se [tearg~ acele deosebiri din înf~]i[are care
marcau pân~ nu demult rolul diferit al fiec~ruia
(al b~rbatului muncind [i luptând în afara
c~minului, al femeii crescându-[i copiii acas~).
Înfrumuse]area a încetat astfel s~ mai fie
considerat~ o frivolitate, intrând în sfera
manifest~rilor artistice, a gesturilor de polite]e,
ca [i a exprim~rii personalit~]ii individuale.
Saloane [i produse cosmetice pentru b~rba]i au
devenit obi[nuite. „Costumul“ prelucrat din
deceniul trecut de designer-ul italian G. Armani
era reconsiderat pe gustul tinerilor.
Croit pe corp, pe m~sur~, f~cut de comand~ la
croitor, [i nu cump~rat de gata, costumul î[i
p~stra forma clasic~, fiind îns~ executat din
materiale noi, ]es~turi u[oare, lucioase,
imprimate, v~rgate etc. Acesta era îmbr~cat fie
pe pielea goal~, fie doar peste maiou, fie peste
c~ma[a – de obicei colorat~ – deschis~ la gât.
Jean Paul Gaultier a creat în 1996 un costum
[ocant, care, printr-un efect de ha[uri p~rea c~
reliefeaz~ anatomia purt~torului: mu[chii
pectorali, abdominali, fesieri etc.
Kenzo a lansat în 1993 costume clasice, având
pictate pe pieptul hainei, dar [i al c~m~[ii, mari
ghivece cu flori galbene sau ro[ii.
Lungimea p~rului nu se mai asocia cu
r~zvr~tirea, ci depindea numai de gustul
purt~torului sau de calitatea firului. B~ie]ii se
legau deseori la cap cu basmale, ca [i corsarii,
[i atunci î[i ag~]au în ureche [i un cercel sau
mai mul]i.
286
Haina direct pe piele, Gianfranco Ferre, Max, 1998 Suprapuneri, Guess, Vogue Hommes, februarie 1993
Piercing
vestimenta]ia masculin~ câte ceva împrumutat
din garderoba feminin~ sau de a readuce în
actualitate piese din istoria costumului. Apoi, în
reviste de avangard~, ca „Vogue”, înf~]i[area
barb~teasc~ a fost scoas~ din tiparele clasice ale
masculului puternic [i sobru, a fost eliberat~ de
prejudec~]i, recunoscându-se [i pentru „sexul
tare“ acela[i drept la împodobire, schimbare,
joac~. S-a impus astfel o nou~ concep]ie asupra
idealului masculin, care apare cu atât mai
[ocant~ cu cât contravine unor obiceiuri mai
adânc înr~d~cinate (mai ales în mediile rurale).
Helmut Lang a lansat în anul 1996 bluze [i
maiouri masculine din dantel~ cu flori. Pentru a
sublinia noua tendin]~, unii creatori au
exagerat costuma]ia, ca la carnaval, pân~ la
Suprapuneri str~vezii, Comme des Garcons, detaliu,Vogue, mai 1991
Lenjeria la vedere, Hanro, detaliu, Brigitte, 16 / 1994
CCOOSSTTUUMMUULL FFEEMMIINNIINN
Pe cap, p~rul natural, lung era l~sat liber sau
legat la spate, uneori împletit. Scurt, era tuns
b~ie]e[te.
Pe trup, erau vizibile suprapunerile, de sub
rochia decoltat~ se vedea maioul, ca [i de sub
blazerul b~rb~tesc. Îmbr~c~mintea cea mai
comun~ era tricoul pentru var~ sau puloverul
pentru iarn~, cu fusta care putea avea toate
lungimile (fusta lung~ pân~ la glezne avea
cus~turile descusute, ca [li]uri) sau cu blugi unisex.
În picioare se purtau ghete înalte sau pantofi cu
talp~ groas~ din cauciuc de camion, iar vara teni[i
sau sandale japoneze.
Accesorii: rucsacul în locul po[etei.
În locul bijuteriilor mobile, au fost fixate pe
toat~ urechea anouri asimetrice (fiecare alt fel)
sau în num~r diferit. Obiceiul indian al
încrust~rii deasupra aripii nasului a unui
diamant, cu rol de inel de logodn~, mereu sub
ochi, era adoptat [i de unele europence. O
adev~rat~ mod~ s-a r~spândit printre tineri, cea
a inelu[elor trecute prin piele nu numai în
urechi, dar [i pe alte p~r]i ale trupului (piercing).
Paralel a avut loc, ca o reac]ie, exacerbarea
publicit~]ii „sexy“, ap~rând reviste ca „For
women” sau „Women only” (ca echivalente
ale celor pentru b~rba]i, de tip „Play-boy”).
Smockingul a fost preluat de femei, purtat f~r~
c~ma[~ sau cu fust~ (Yves Saint Laurent,1996).
287
ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA, dup~ 1989 a urmat o perioad~
de „tranzi]ie“ de la orânduirea comunist~ la
economia capitalist~, de pia]~. Primele efecte
vizibile ale eliber~rii au fost avalan[a de ziare
noi [i de buticuri cu chewing-gum, Coca-Cola [i
m~rfuri de bazar turce[ti.
Unul dintre primele semne ale libert~]ii
a fost crucea scoas~ la vedere, ag~]at~
de lan] la gât sau atârnat~ ca cercel.
Desfiin]area uniformelor de [coal~ a permis
tinerilor s~-[i hot~rasc~ propriul chip, dup~ legi
numai de ei [tiute, dar ac]ionând, de fapt, prin
imita]ie [i f~r~ vreun criteriu bine definit. Noii-
îmbog~]i]i au organizat primele baluri – cu
pretexte filantropice – pentru a-[i etala luxul,
rochiile scumpe aduse din str~in~tate [i bijuteriile.
Concursurile pentru „Miss România“ s-au extins
[i în ora[ele din provincie [i s-au inserat [i în
competi]iile pe plan interna]ional, mobilizând o
armat~ de croitori, coafori [i machiori.
Parade de mod~ au fost desf~[urate fastuos în
teatre [i cazinouri, prezentând crea]iile
designerilor [i scenografilor. Universit~]ile de
Art~ au intrat în competi]ie, relevând aspectele
artistice ale crea]iei vestimentare.
S-au înfiin]at noi organisme de cercetare, s-au
deschis [coli de manechine etc.
Particip~rile la manifest~rile României în
str~in~tate, interzise în trecut, au devenit
curente [i frecvente.
288
Yves Saint Laurent, Smoking, Marie Claire, 1996
289
Doina Levin]a, Parada modei masculine, 2002
290
Unda Popp, Spectacol de performing, expozi]ie personal~, 1898, Galeria C~minul Artei, Bucure[ti
CCOOSSTTUUMMUULL LLAA ÎÎNNCCEEPPUUTTUULL MMIILLEENNIIUULLUUII llllll
Sfârøitul modei
Omenirea resimte din plin „[ocul viitorului“
prefigurat acum trei decenii de Alvin Töffler;
valul [tiin]ei [i tehnologiei moderne se
rostogole[te din ce în ce mai repede, înainte ca
adaptarea din mers s~-i poat~ ]ine pasul. „Era
Gutenberg“, a transmiterii [i p~str~rii culturii
prin cartea tip~rit~ este înlocuit~, în mare
m~sur~, de cea a computerelor.
Succesiunea rapid~ a informa]iilor ne face mereu
mai ner~bd~tori, amatori ai „genurilor scurte“ în
toate domeniile artei, de la poezia de tip haiku la
video-clipul muzical, derulat într-o vitez~
ame]itoare, ca [i prezent~rile de mod~ televizate.
ßtergerea grani]elor comunic~rii [i globalizarea
impune inevitabil folosirea unui limbaj comun,
în primul rând vizual, ale c~rui conven]ii asigur~
în]elegerea mesajelor, dar care, pentru a
transmite ceva nou, trebuie s~ exprime un
punct de vedere personal.
În costumul purtat, via]a social~ cere înc~ unele
uniforme militare sau civile, ascunzând trupul
cu particularit~]ile lui individuale, pentru a
eviden]ia doar func]ia. Costumul masculin [i
taiorul feminin, completate de tunsoarea
clasic~ [i de accesoriile, asortate formeaz~ baza
]inutei militare, CFR-i[tilor, aviatorilor etc. ca [i
a celei a func]ionarilor.
Pentru ceremonie, fracul sau jacheta, ca [i
rochia lung~ [i p~l~ria se mai p~streaz~ doar în
cercul cel mai conservator al Europei, la Curtea
Angliei, sau în mediile voit atemporale (întâlnite
în istoria costumului din toate secolele, cum
sunt cele ale orchestrelor simfonice). În unele
universit~]i cu tradi]ie se mai îmbrac~ ocazional
robe, bonete sau peruci r~mase de la fondarea
lor, iar lacheii hotelurilor de lux par apari]ii din
alte secole. Chiar [i ve[mintele ordinelor
religioase s-au mai simplificat (dup~ Conciliul
Vatican II), maicile ordinului St. Vincent de Paul,
de pild~, fiind obligate s~ renun]e la coafele din
pânz~ alb~ apretat~, cât ni[te cor~bii, cu care
nu puteau conduce automobilul.
Mori de vânt în California, S.U.A.
Donna Karan, N. Y. Vogue, 1996
291
IIddeeaalluull uummaann • Într-o lume în continu~
transformare creativitatea este o calitate vital~.
Omul ideal este cel care [tie s~-[i exploateze
însu[irile personale, care face ce-i place – [i [tie
c~ poate face bine –, pentru care munca nu
este o pedeaps~, ci o pasiune. Reprezentan]ilor
noii elite li s-a g~sit [i un nume: „Bo-bo“ (David
Brooks), o îmbinare a doi termeni aparent
antagonici, „bourgeois“ [i „bohemiens“,
caracterizând pe de o parte munca organizat~,
de tip burghez, pe de alta atitudinea indiferent~
fa]~ de lux, caracteristic~ romanticilor. Ei nu mai
cump~r~ limuzine, ci automobile de teren, se
îmbrac~ simplu, sobru, în tonurile neutre care
odinioar~ erau ale s~racilor. Doar sportul mai
aduce culori vii, necesare pe stadion pentru a fi
vizibile de la distan]~.
Cei foarte tineri au propria lor mod~, care pare
ie[it~ din actualitate, venit~ din toate timpurile.
Ei par s~ se întoarc~, cu gra]ie, într-un trecut
292
Coapse la vedere, Marie Claire, octombrie 1991
Buricul la vedere, Vogue, octombrie 1996
Hublou pentru buric, Louis Vuitton,Expres Magazine, 13 - 19 martie 2003 Tinerii dau tonul modei , Vogue Hommes,
septembrie 1993
ideal, la care visau romanticii, într-o lume
simpl~ [i în]eleapt~, în acord cu natura,
pre]uind bucuriile primordiale. Vanit~]ile
însemnelor de rang [i avere au fost [terse de pe
ve[mintele lor [i trimise la muzeu. Cu o superb~
dezinvoltur~, b~ie]i [i fete de pretutindeni pot fi
v~zu]i c~l~torind cu sacul în spate, dormind pe
jos prin g~ri sau aeroporturi. Ei poart~ cu
nep~sare acelea[i maiouri sau bluze de
bumbac, scoase peste pantaloni sau fuste,
acelea[i pulovere largi sau geci; de sub rochia
decoltat~ se vede maioul, tivurile sunt inegale,
emblema lor e buricul la vedere sau basche]ii
dezlega]i la [ireturi.
Încetarea dictaturii modei, în]eleas~ ca o
schimbare impus~ [i acceptat~ unanim, apare,
astfel, ca fenomenul cel mai imporant al epocii
noastre (comentat în studii ca Sfâr[itul modei,
de Teri Agins). Majoritatea femeilor, alt~ dat~
principalele beneficiare ale frivolit~]ii, adopt~
azi, fa]~ de propria imagine, o rela]ie de tip
b~rb~tesc. De unde pân~ nu demult femeile cu
stare, dar subordonate social, apelau la casele
de mod~ pentru a-[i sus]ine prestigiul rangului,
dar [i pentru a-[i ascu]i arma specific~, seduc]ia,
acum, st~pâne pe sine [i independente
financiar, vor s~-[i decid~ singure aspectul.
Tiraniei modei i se opune [i relaxarea general~
a vestimenta]iei. Computerele au introdus
munca la domiciliu, unde stai îmbr~cat cum
vrei, dar [i pentru birou a ap~rut a[a-numitul
„internet-set-look“, ]inuta pentru lucrul „cu
ochii pe ecran“, cu haine comode. Nici în lumea
afacerilor nu se mai pune peste tot acela[i pre]
pe elegan]a care face impresie. În SUA, înc~ din
deceniul trecut, s-a permis func]ionarilor s~ nu
mai vin~ îmbr~ca]i oficial vinerea, pentru a
putea pleca în week-end direct de la slujb~. Din
1991, concernul gigant de aluminiu ALCOA a
fost primul care a permis angaja]ilor s~ renun]e
total la costumul impus, urmat în 2000 de
multe altele.
Este, de altfel, u[or de observat c~ lumea de
pretutindeni nu se mai „g~te[te“ decât în
situa]ii cu totul speciale. Cei tineri nici nu au
apucat altceva decât ve[minte, „wash-and-
wear“. Industria de confec]ii globalizat~ nu mai
risc~ s~ produc~ decât piese de baz~, botezate,
„simple chic”, care se pot combina de c~tre
cump~r~tor dup~ gust, indiferent din ce cultur~
face parte.
Ce [i cui mai vând, atunci, designerii de mod~?
Ei nu mai vând haine, ci doar imagini virtuale,
publicitate.
Elegan]a, fantezia vestimentar~ [i podoabele
pre]ioase s-au refugiat pe podiumurile
prezent~rilor de mod~, care au devenit
adev~rate spectacole, continuând happening-
urile din deceniile trecute. Creatorii î[i
semneaz~ prototipurile sau unicatele la fel ca [i
pictorii pânzele lor, iar manechinele sunt la fel
de faimoase ca [i actorii de cinema.
Pl~cerea jocului d~ farmec show-ului de mod~,
care se desf~[oar~ rapid, pe fond muzical [i cu
efecte de lumini colorate sau cu valuri de aburi,
amintind clip-ul sau instala]ia. Autorii nu se
mul]umesc s~ propun~ noi modele de
ve[minte, ci modific~ întreg aspectul uman,
creând raporturi de propor]ii insolite, ad~ugând
volume sus]inute de adev~rate proteze,
modelând deform~ri corporale expresioniste
(ex. Paquita Paquin, Phênomènes, „Vogue”,
august 1994).
Dress-designerii au „deturnat“ deseori materiale
293
din domeniul industrial, socotite pân~ atunci
incompatibile, ca plasticul banchetelor
automobilelor, plasa metalic~, fibrele
metaloplastice, spuma de plastic etc. (Patrick
Cabasset, Tissus venus d'ailleurs, „Vogue
Hommes”, 1996).
Privit retrospectiv, secolul al XX-lea pare s~-[i fi
îndeplinit menirea de a elibera omul de
constrângeri [i prejudec~]i, oferindu-i libertatea
de a-[i concepe înf~]i[area ca pe o crea]ie
artistic~ zilnic reînnoit~.
Se pare c~ cei tineri vor s~-i reînve]e pe adul]i s~
se joace, s~ vad~ cu ingenuitate omul adev~rat
înd~r~tul hainei, s~ pre]uiasc~ mai mult
fantezia decât [ablonul.
Fenomenul principal al evolu]iei vestimentare din
secolul al XX-lea a fost, prin urmare,
democratizarea pe toate planurile, estomparea
inegalit~]ilor de pozi]ie social~ sau de avere, ca [i
a celor de vârst~ [i de sex, odat~ cu nivelarea
deosebirilor în ocupa]ii [i ritm de via]~.
Încetând s~ mai fie o investi]ie a averii, ca în evul
mediu, când o rochie valora cât o mo[ie, fiind
mo[tenit~ de mai multe genera]ii, îmbr~c~mintea
actual~ devine pe zi ce trece mai efemer~ – iar
elegan]a mai accesibil~ oricui.
Odat~ ce costumul nu mai sluje[te la transmiterea
unor informa]ii precise, prozaice, ce i-a mai r~mas
de comunicat? Desigur, mesaje poetice, inefabile,
ca muzica. R~spunsul nu e simplu, pentru c~
rela]iile umane, chiar dac~ s-au schimbat, î[i
p~streaz~ mobilul profund în subcon[tient, în
mister. Fiecare om î[i dezv~luie personalitatea sau
[i-o ascunde, dup~ nevoie, compunându-[i
înf~]i[area personajului pe care dore[te s~-l
întrupeze, pentru a stârni în semeni anumite reac]ii.
La fel cum via]a artistic~ actual~ nu se mai
limiteaz~, ca alt~ dat~, la câteva curente sau [coli
dominante, ci se desf~[oar~ într-o multitudine de
moduri de expresie personale, [i în conturarea
imaginii umane accentul cade tot mai mult pe
crea]ia individual~. Azi, orice om trebuie s~ înve]e
c~ arta de a al~tura forme [i culori pe propriul chip
are acelea[i legi ca [i pictura sau sculptura, iar
alegerea [i combinarea ve[mintelor înseamn~
compozi]ie decorativ~, slujind, în cazul
costumului, ca [i polite]ea, unei cât mai bune
comunic~ri umane. Concluzia este c~ pe primul
plan va trece calitatea artistic~.
Kosuke Tsumura, Hain~ din nylon [i ziare, detaliu,Kyoto, Colec]ia Institutului de Mod~
John Galliano, la Dior, Le Nouvel Observateur, ianuarie-februarie 2000
¥es~turi nemaiv~zute, Junya Watanabe, detaliu, Comme des Garcons, 2000
CCUUMM VVOORR AARRÅÅTTAANNEEPPOO¥¥IIII NNEEPPOO¥¥IILLOORR
NNOOßßTTRRII??
Am p~[it în noul mileniu cu speran]a evit~rii
catastrofei nucleare, a rezolv~rii pa[nice a
conflictelor, a descle[t~rii tensiunilor interetnice
etc., etc.
La începutul celui de-al III-lea mileniu dup~
Hristos, [i al celui de-al VI-lea de istorie scris~,
omenirea se întreab~, firesc, ce s-ar mai putea
inventa în domeniul costuma]iei? Acelea[i
forme [i culori, croieli [i podoabe au fost
transmise de la o genera]ie la alta, mereu
reluate, combinate în noi ansambluri resim]ite
ca proaspete, incitante, „la mod~“, pentru a fi
repede neglijate [i uitate ca demodate, în
favoarea altor nout~]i, [i ele „retro“ în felul lor.
Ca [i pe vremuri în Grecia antic~, întrecerile
sportive, Jocurile Olimpice, devenite spectacole
mondiale, au obi[nuit publicul larg cu vederea
trupului atletic, armonios dezvoltat, înf~]i[at
în mi[care, f~r~ nici o masc~ sau artificiu
deformant.
Dup~ ce s-a dezv~luit tot ce se putea dezv~lui,
ne întreb~m cum se va petrece repoetizarea
mijloacelor de seduc]ie, reînv~luirea lor în
misterul necesar pentru a stârni imagina]ia?
Ast~zi este greu de conceput un singur ideal
uman care s~ polarizeze admira]ia publicului, a
c~rui arie s-a extins, practic, la suprafa]a
întregului glob p~mântesc sau m~car peste tot
unde a p~truns televiziunea.
Pe când sculptorii Greciei antice [i-au sintetizat
observa]iile [i medita]iile în statuile ideale ale
zeilor, pornind doar de la tipurile localnicilor din
Peloponez, pe ecranele televizoarelor se
perind~ cele mai diverse tipuri de asiatici sau
africani, europeni sau amerindieni evoluând
într-un uria[ caleidoscop, în care se al~tur~
oameni de toate vârstele [i se pun în valoare
tradi]ii costumare diferite.
Se prevede, astfel, statistic c~ în secolul acesta
speran]a de via]~ se va prelungi, iar num~rul
vârstnicilor va fi mereu mai mare. Fenomenul a
dat de gândit creatorilor, ca de pild~ lui Yissey
Miyake, inspirându-i modele inedite, cum sunt
hainele metalizate, armonizate cu p~rul argintiu.
Pe de alt~ parte, ne putem imagina c~ urma[ii
no[tri, plictisi]i de uniformitatea „costumului
universal“, r~spândit peste tot de mijloacele de
difuzare vizuale, [i încetând s~ se mai simt~
complexa]i, provinciali, î[i vor scoate la lumin~
vechile porturi, atât de bine potrivite staturii,
coloritului pielii [i p~rului, [i modului de a se
mi[ca, de a merge sau a dansa. Departe de a
deveni monoton, costumul viitorului, hr~nit de
comoara folclorului, va redeveni crea]ie
autentic~, pa[nic~ exaltare a culturilor na]ionale.
Costumul considerat oper~ de art~ va permite
manifestarea talentului, cultivat printr-o
295
Locuin]~ gonflabil~, Le Nouvel Observateur,septembrie 2000
Thierry Mugler, P~l~rie, Point de Vue, februarie 1998
¥es~turi mulate, Lillehammer, anii ‘90
educa]ie estetic~ la care în zadar a aspirat
veacul nostru, dar pe care progresul o va
impune, f~r~ îndoial~, în viitor. Astfel, prin
înf~]i[area sa expresiv~, armonioas~ [i
pre]ioas~, omul însu[i, creatorul propriei sale
imagini, va declan[a în aproapele s~u „tr~irea
total~“ pe care o d~ruie[te arta, ca un e[antion
al ordinii universale, dumnezeie[ti, bucurie a
ochiului, min]ii [i sentimentului, punând în
func]iune toate sim]urile. Oamenii vor
redescoperi pl~cerea pip~itului unui ve[mânt din
puf sau din catifea, fo[netul unei taftale,
parfumul suav al unui v~l diafan, vor recepta
mesajul poetic al unui costum, de data aceasta la
scara democra]iei, adic~ la îndemâna tuturor.
296
Revenirea la flori
Revenirea la coarne, Alexander McQueen pentru Givenchy
Philippe Starck, Vogue, septembrie 1997
Schimb~rile de aspect, de form~ [i de culoare
ale costumului viitorului vor depinde, desigur,
de noile sale func]ii, de integrarea lui în peisaj,
care la rândul lui va fi marcat de modul de
producere a energiei. Locul lemnului,
c~rbunelui sau petrolului va fi luat nu numai de
energia atomic~ ci [i de razele solare, de for]a
mareelor, a valurilor m~rii sau a vântului, sau de
procesarea chimic~ a de[eurilor. Au [i ap~rut
versiuni moderne ale morilor de vânt, care
împodobesc peisajul ca un stol de p~s~ri, ca [i
cuptoare de gunoi care înfrumuse]eaz~ ora[ul,
cum e cel cu turla ca o sfer~ aurie, proiectat de
Hundertwasser, la Viena.
Arhitectura va avea grij~ s~ menajeze vegeta]ia;
de aceea, urbanistica de anticipa]ie plaseaz~
majoritatea cl~dirilor cu func]ii publice în
subsoluri (s~li de spectacol, biblioteci, arhive,
parc~ri etc.), iar locuin]ele la în~l]ime, fie
ridicate deasupra solului prin tije, ca ni[te
ciuperci sau flori, fie suspendate pe re]ele, de
pild~ deasupra unui râu.
Slujit de ma[in~rii, omul nu va mai trebui s~ se
deplaseze la slujb~, lucrând acas~. În schimb, î[i
va muta domiciliul dup~ voie: se prevede
realizarea unor unit~]i locuibile ca ni[te rulote,
putând fi ag~]ate de elicoptere [i mutate
oriunde, în ora[, pe munte sau la mare.
Noile materiale de construc]ie vor permite ca
fiecare om s~-[i modeleze, ca [i scoica, propria
cochilie, în formele cele mai fanteziste.
Costumele vor trebui s~ ]in~ seam~ de
deplasarea individual~, care va intra în vitez~ fie
pe sol, pe covoare rulante sau înc~l]~ri pe pern~
de aer (asem~n~toare patinelor cu rotile
actuale), fie în aer, la mic~ în~l]ime, ceea ce ar
impune m~suri de protec]ie anti[oc prin
ve[minte pneumatice sau spongioase.
A devenit posibil~ realizarea unei pelicule foarte
sub]iri, elastice, termoizolante, impermeabile [i
297
– suprem rafinament – putând s~-[i schimbe
culoarea dup~ dorin]~, eventual cu o
programare prealabil~. Nu mai este doar o idee
[tiin]ifico-fantastic~ nici combinezonul prev~zut
cu cili-senzori, capabili s~ preia din mediul
exterior sau interior informa]ii asupra st~rii
atmosferice, temperaturii, umidit~]ii sau
radia]iilor, declan[ând adaptarea automat~ a
costumului. Pentru timpul rece s-au imaginat [i
haine, care, p~strate în dulap sub presiune,
arat~ ca o folie de hârtie, dar în contact cu aerul
devin expandate, ca o vat~ pufoas~.
Mijloacele de comunicare individuale vor
continua s~ evolueze. Exist~ deja
„palmotropul“, purtat la mân~ ca un ceas, care
combin~ func]iile telefonului, computerului,
faxului [i televizorului. Butoanele de comand~
a transmi]~torilor [i receptorilor miniaturiza]i
vor face parte din costum, sub form~ de cercei,
br~]~ri sau coliere, antenele având rolul
ornamental al penelor la p~l~rie sau al florilor
prinse în p~r.
Ochelarii vor deveni adev~rate proteze,
extinzând acuitatea vederii pân~ la microscop
sau telescop [i permi]ând perceperea razelor
care dep~[esc spectrul vizibil, ultraviolete [i
infraro[ii. L~rgirea câmpului vizual pe o
suprafa]~ sferic~, de jur împrejur, ar permite o
Fermoare ca ornament, Dior, Vogue, aprilie 2001
Givenchy, Rochie peste costum de baie, L’Express Magazine, 13 - 19 martie 2003
orientare în spa]iu superioar~ celei a albinelor.
În ochelari ar putea fi integrate [i aparate foto
sau computere, cu mausul în inelul de la deget.
Ar putea fi atins, astfel, visul înzestr~rii omului
cu însu[irile celorlalte vie]uitoare: cu for]a
leului, întrupat~ de Sfinx-ul egiptean, cu viteza
calului, atribuit~ centaurului grecesc, cu
zborul vulturului, propriu geniilor înaripate
mesopotamiene sau cu adaptarea subacvatic~
a sirenelor.
Scenografii filmelor de anticipa]ie au propus
diferite solu]ii de combinare a aspectului tehnic
al aparaturii cu v~luri fluide, romantice,
sugerând via]a organic~.
Cea mai mare inven]ie, ale c~rei consecin]e vor
ap~rea în mileniul al III-lea, este îns~ extinderea
trucajului prin proliferarea imaginilor artificiale.
Înc~ din anii ’80 ai secolului ‘20 s-a realizat,
deocamdat~ doar în film sau TV, proiectarea unor
obiecte inexistente în realitate. În Jurassik Park,
dinozaurii lui Spielberg au fost integra]i în
memoria calculatorului sub forma unor ecua]ii
matematice din care au rezultat creaturi
verosimile introduse în film printre personajele
reale (Jean Gabriel Fredet, Vr~jitorii imaginilor, „Le
Nouvel Observateur”, 15-20 decembrie 1994).
Urmeaz~, desigur, implantarea acestor imagini
virtuale chiar în spa]iul vie]ii cotidiene. Oricine
ar putea astfel s~-[i schimbe ambian]a camerei
cu un decor de munte sau de mare sau s~ se
înv~rte printre eroii unui film sau printre
manechinele care prezint~ moda, privindu-le pe
îndelete de jur împrejur prin stop-cadru.
Deasemenea va fi posibil ca omul s~ se
înve[mânteze [i pe sine însu[i în iluzii, f~când
vizibile hainele imaginare ale împ~ratului din
poveste, ba mai mult, variindu-le prin
morphing, realizând trecerea într-un mod fluid
de la o imagine la alta, a[a cum într-o reclam~
publicitar~ pentru benzin~ un automobil
299
Robotul japonez ASIMO, Le Nouvel Observateur, 4 - 10 ianuarie 2001
devine, printr-o metamorfoz~ progresiv~, un
tigru care sare.
Dac~ v~zul, auzul [i mirosul pot fi [i acum lesne
în[elate, probabil c~ [i pip~itul [i gustul vor fi
p~c~lite într-un viitor nu prea îndep~rtat prin
mijloace artificiale pentru a da senza]ia unor
tr~iri reale. Oare cum se vor adapta urma[ii
no[tri la aceast~ confuzie dintre vis [i via]~, pe
care Calderon de la Barca a intuit-o acum peste
trei secole?
Nici nu ne putem imagina posibilit~]ile acestor
reedit~ri ale basmelor, în care un balaur se
poate preface într-un F~t-Frumos [i invers,
tr~ind astfel mai multe vie]i.
C~ci s~ nu uit~m c~, dup~ cum scria Shelley:
Oricât~ bucurie sau dureri
Ne-a[teapt~, f~r~ cap~t e c~rarea
ßi mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri
E ve[nic~ pe lume doar schimbarea.
(traducere de P. Solomon)
Revenirea la bijuterii indiene, John Galliano, Vogue, septembrie 1997
Revenirea la colanele africane, Givenchy, Vogue septembrie 1997
Revenirea la bl~nuri ca în preistorie, J.P.Gaultier, Vogue, septembrie 1997
J. P. Gaultier, Bubu, anii ‘90
301
302
Agins, Teri, The End of Fashion, NewYork, Harper Collins Publishers, 2000.
Alain, Emile Chartier Un sistem alartelor frumoase, Bucure[ti, Ed. Meridiane,1969.
Alexianu, Al., Mode [i ve[minte dintrecut, Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1971.
Arnold, Janet, Handbook of Costume,Londra, Macmillan, 1973.
Barthes, Roland, Le système de lamode, Paris, Ed. du Seuil, 1967.
Baudelaire, Charles, Pictorul vie]iimoderne [i alte curiozit~]i, Bucure[ti, Ed.Meridiane, 1992.
B~n~]eanu, Tancred, Foc[a, G.,Ionescu, E. Arta popular~ în R.P.R.,Bucure[ti, Espla, 1958.
B~n~]eanu, Tancred, Zlotea, E., România- din tezaurul portului popular tradi]ional,Bucure[ti, Ed. Sport-Turism, 1977.
Bâtc~, Maria, The Romanian NationalCostume, Bucure[ti, Departamentul deInforma]ii Publice al Guvernului României,1996.
Beagle, P., American Denim, New York,Harry N. Abrams Inc, 1975.
Berchin~, Doina, Moda pe în]elesultuturor, Bucure[ti, Ed. Paidea, 1999.
Besson, Jean-Louis, Le livre descostumes, Paris, Ed. Gallimard, 1986.
Blondez Philippe, Mode en mouvementsde mode, Ed. SODES, Paris, 2005.
Boehm, Max von, Die Mode, München,F. Brinckmann, 1925.
Bonnart, Personnages de qualite, Paris,Rombaldi, 1956.
Boucher, François, Histoire du Costumeen Occident de l’Antiquité à nos jours,Paris, Flammarion, 1965.
Boutin-Arnaud, Marie et Noelle
Tasmadjian, Le vêtement, création,conception, fabrication, Paris, Nathan,1997.
Braun, Ronsdorf, Margarete, ModischeEleganz, Europäische Kostümgeschichtevon 1789 bis 1929, München, Georg DWCallway, 1963.
Broby Johansen, R., Body and clothes,New York, Reinhold Book Corporation,1968.
Brooke, Iris English Costume, London,Methuen, 1951.
Brooks, David, Bobos in paradise, NY.London, Simon & Schuster, 2000.
Buta Ovidiu, Victima modei, Ia[i, ed.Polirom, 2006.
Caragea, Cecilia, Istoria aranj~riip~rului, Bucure[ti, Ed. Teora,1999.
Carlyle, Thomas, Filosofia vestimen-ta]iei, Bucure[ti, Institutul European, 1998.
BBiibblliiooggrraaffiiee
Costumul masculin de-a lungul secolului XX
1900 1910 1920 1930 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000
Chambers, Bernice G., Color and design.Fashion in men’s and women’s clothing,New York, Prentice Hall inc, 1951.
Chapsal Madelaine, La chair de la robe,(Madelaine Vionnet), Paris, Ed. Fayard,1989.
Contini, Mila, 5000 ans d’elegance,Paris, Hachette, 1965.
Cottaz, Maurice, Encyclopedie ducostume, Paris, Ed. Albert Morance, 1955.
Cressy Judith, Le livre de l’or, NewYork, Metropolitan Museum of Art, 1998.
Cunnington, C.W. [i P., Handbook ofEnglish Costume, London, 1959.
D’Assailly, Gisèle, Les quinze révolutionsde la mode, Paris, Hachette, 1968.
Davenport, Millia, The book ofCostume, New York, Crown publ. inc.,1948.
Deboucourt M., Modes et manières du
jour 1789-1808, Paris, Rombaldi, 1957. Deslandres, Yvonne, Le costume,
image de l’homme, Paris, Ed. Albin Michel,1976.
Deslandres, Yvonne; Müller Florence,Histoire du costume au XX-eme siècle,Paris, Somogy, 1986.
Dickson, Olive Patricia, Arts indiens auCanada, AINC Ottawa Canada, 1972.
Dic]ionar de art~, Bucure[ti, Ed.-Meridiane, 1998.
Dorner, Jane, Fashion, London,Octopus Book, 1974.
Erner Guillaume, Victimes de la mode?,Paris, Ed. La decouverte / Poche, 2006
Fashion. A History from the 18th. to20th. Century, The Collection of theKyoto Costume Institute, London,Taschen, 2002.
Fontanel Beatrice, Corsets et soutiens -
gorge, Paris, Ed. de la Martiniere, 1997Formagiu, Hedwig-Maria, Portul
popular din România, Bucure[ti, Artis,1974.
Funcken, Liliane et Fred, Le costume etles armes des soldats de tous les temps,Paris, Tournai, 1966.
Gurye G.S., Indian costume, Bombay,1951.
Gutkowska-Rychlewska, Maria,Historia Ubiorow, Wroclow-Warszawa-Krakow, 1968.
Grümbach, Didier, Istorii ale modei,Bucure[ti, Ed. Funda]iei PRO, 2001.
Hamilton Hill, Marget; Bucknell P.A.,The Evolution of Fashion, Pattern and Cutfrom 1066 to 1930, London, B.T. BatsfordLtd., 1967, edi]ia a VII-a 1981.
Hansen, Henni Harald CostumeCavalcade, London, Methuen, 1956.
Costumul feminin între 1900-1940
303
1900 1910 1915 1920 1925 1930 1935 1940
304
Hollander, Anne, Seeing throughclothes, London, Berkeley, University ofCalifornia Press, 1993.
Hollander, Anne, Sex and Suits: TheEvolution of Modern Dress, London,Claridge Press, 2002.
Howell, Georgiana, In Vogue, SixDecades of Fashion, London, PenguinBooks, 1978.
Ionescu, Adrian-Silvan, Modaromâneasc~ 1790-1850 între Stambul [iParis, Bucure[ti, Ed. Maiko, 2001.
Ionescu, Adrian-Silvan, Mod~ [isocietatea urban~, Bucure[ti, Ed.Paideea,2006.
Jones, Dylan, Haircults, London,Thames and Hudson, 1990.
Kennedy, Allan, Costumes japonais,Paris, Ed. Adam Biro, 1990.
Köhler, Karl, Emma von Sichart,Praktische Kostümkunde, München, F.
Brinckmann A-G, 1926.Korciunova Tamara, Le costume en
Russie. Musée de l’Ermitage, Leningrad,Ed.d’Art Aurora, 1983.
Kzlinski V.I.; Berman E.M.; KurbatovaE.M., Russki Kostium, Moscova,1963.
Kybalova, Ludmila; Herbenova, O.;Lamarova, M. Der grosse Bilderlexicon derMode, Praga, Artia, 1976.
Laver, James, Style in costume, London,Oxford University Press, 1949.
Laver, James, Histoire de la Mode et duCostume, London, Thames and Hudson,1995.
Lechevalier, Corinne, Le chic aumasculin, Paris, Hachette, 2003.
Lehnert, Ghertud, Fashion a concisehistory, London, Laurence King, 1999.
Leloir, Maurice, Dictionnaire ducostume, Paris, Librairie Gründ, 1951.
Madsen Axel, Chanel, ed. H.Holt and
Co, NY, 1990.Mantoux, Thierry, Le guide du bon chic
bon genre BCBG, Paris, Ed. Hermé, 1985.Mc Dowell, Colin, Le Chapeau et la
mode, Paris, Ed. Celiv, 1994.Mc Dowell, Colin, The Man of Fashion,
London, Thames and Hudson, 1997.Müller Florence, Art&Mode, Paris, Ed.
Assouline, 2001Le Musée de la Mode, Buttolph,
Angela et les colaborateurs, Paris,Phaidon, 2001.
Nanu, Adina, Art~, stil, costum,Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1976.
Nanu, Adina, Arta pe om, Bucure[ti,Ed. Compania, 2001.
Nicolescu, Corina, Istoria costumului decurte în ¥~rile Române secolele XIV - XVIII,Bucure[ti, Ed. ßtiin]ific~, 1970.
Nieholdt, Eva, Kostümkunde,Braunschweig, Klinkhardt u. Biermann, 1961.
Costumul feminin între 1940-1970
1945 1950 1955 1960 1965 1970
Obalk, H.; Saval, A.; Pasche, A. Lesmouvements de mode expliqués auxparents, Paris, Laffont, 1984.
Oros, Constantin, Pagini din istoriacostumului, Cluj, Ed. Dacia, 1998.
Pasco, Michael, L’histoire des lunettesvue par les peintres, Paris, Boubée, 1995.
Pastoureau Michel, L’etoffe du diable,Paris, Ed.du Seuil, 1991.
Peacock John, Costume 1066-1966,London, Thames and Hudson, 1992.
Penn Irving, Regards the Work of IsseyMiyake, London, Jonathan Cape, 1999.
Petrescu, Paul [i Stoica Georgeta, Artapopular~ româneasc~, Bucure[ti, Ed.Meridiane, 1969.
Racinet, A.C.A., The complete costumehistory, London, Taschen, 2003.
Reich, Adina, Istoria costumului, TelAviv, Ed. Didactic~, 1996.
Ruppert, Jacques, Le costume, Paris,Flammarion, 1931.
Secosan, Elena; Petrescu Paul, Portulpopular de s~rb~toare în România,Bucure[ti, Ed. Meridiane,1984.
Seeling, Charlotte, Fashion, TheCentury of the designer 1900 - 1999,Cologne, Könemann, 2000.
Sronkova, Olga, Die Mode von derRenaissance bis zum Rokoko, Praga, Artia,1959.
Tambini, Michael, The look of thecentury, London, Dorling Kindersley,1999.
Taylor, Lou, Mourning Dress, London,George Alen and Unvin Publishers, 1983.
Thiel, Erika, Geschichte des Kostüms,Berlin, Henschelverlag,1963.
Thiel Erika, Künstler und Mode, Berlin,Henschelverlag, 1979.
Tilke, Max, Orientalische Kostüme,
Berlin, E. Wasmuth,1923.Turner Wilcox, R. The Dictionary of
Costume, New York, Charles Scribnerssons, 1969.
Uniformele armatei române 1830-1930, Bucure[ti, Muzeul Militar, 1930.
Wilhelm, Jacques, Modenschau derJarhunderte, Hamburg, BlüchertVerlag,1957.
Waquet Dominique; La porte, MarionModa, Bucure[ti, Ed. Corint, 2003.
Weigert R.A., Pourpoints etvertugadins, Paris, Rombaldi, 1958.
Weigert R.A., Bonnart, Personnages dequalité, Paris, Rombaldi, 1956.
Weigert R.A., Gallerie des modes etcostumes francais 1778-1787, Paris,Rombaldi, 1960.
Costumul feminin între 1970-2000
305
1975 1980 1985 1990 1995 2000
Doamna dormind, 3000 \Hr., Malta, Muzeul de arheologie Valetta
Autor
Adina Nanu
Concep]ie grafic` [i copert`
Adrian Sorin Georgescu
DTP
Roxana Enciu
Dana Voiculescu
Irina Spirescu
Redactare
Emil Stanciu
Coordonator proiect
Arpad Harangozo
Ovidiu Morar