Analiza Starii Financiare a QUELLE
-
Upload
mircea-vercetti -
Category
Documents
-
view
303 -
download
1
description
Transcript of Analiza Starii Financiare a QUELLE
UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI Cluj-NapocaFACULTATEA DE BUSINESS
SPECIALIZAREA :ADMINISTRAREA AFACERI
LUCRARE DE LICENŢĂ
ANALIZA STĂRII FINANCIARE A ENTITĂŢII
S.C. QUELLE S.R.L. SATU MARE
Coordonator ştiinţific:Conf. univ. dr. Gavriletea Marius
Student: Muresan Razvan Cornel
Cluj-Napoca2011
1
CUPRINS
Introducere ...................................................................................................................2
Importanţa şi metodologia cercetării .........................................................................4
Scurt istoric al comerţului prin poştă ........................................................................6
Cap. 1. Prezentarea generală a SC QUELLE SRL ..................................................7
Cap. 2. Analiza poziţiei financiare ...........................................................................14
2.1. Analiza de ansamblu a poziţiei financiare............................................14
2.1.1. Analiza evoluţiei poziţiei financiare ........................................................15
2.1.1.1. Analiza evoluţiei activelor ........................................................16
2.1.1.2. Analiza evoluţiei datoriilor şi a capitalurilor proprii .............36
2.1.2. Analiza structurii poziţiei financiare .......................................................41
2.1.2.1. Analiza structurii activelor .................................................................41
2.1.2.2. Analiza structurii datoriilor şi a capitalurilor proprii .........................44
2.2. Analiza echilibrului poziţiei financiare .................................................46
2.2.1. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii entităţii.............................................47
2.2.2 Analiza echilibrului financiar patrimonial prin capitalul de lucru...........52
2.2.3. Analiza gestiunii resurselor controlate....................................................52
Cap. 3. Analiza performanţelor financiare...............................................................56
3.1. Analiza de ansamblu a performanţelor financiare ....................................58
3.1.1. Analiza pe nivele a performanţelor financiare ...........................58
3.1.2. Analiza evoluţiei performanţelor financiare................................63
3.1.3. Analiza structurii performanţelor financiare ..............................68
3.2. Analiza performanţelor financiare pe baza ratelor de rentabilitate ..........71
Cap. 4. Analiza riscului de faliment .........................................................................76
Concluzii și propuneri ..................................................................................79
Bibliografie ..................................................................................................................80
2
INTRODUCERE
Analiza financiară constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care
permit aprecierea situaţiei financiare şi a performanţelor unei întreprinderi. Scopul
analizei financiare este de a aprecia situaţia financiară a întreprinderii. Pe baza unei
analize financiare are loc elaborarea unei noi strategii de menţinere şi dezvoltare în
mediul specific economiei locale. În sens general, analiza financiară unei întreprinderi
constă în oferirea de informaţii financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât şi
celor interesaţi din afara acesteia.
Când problema analizei este pusă din interiorul întreprinderii (analiză microeconomică
internă) utilizatorii sunt conducătorii, acţionarii actuali sau salariaţii, iar obiectivul
urmărit în acest caz este de a detecta eventuale situaţii de dezechilibru financiar şi de a
adopta noi decizii de gestionare a întreprinderii. Aceste decizii se bazează pe
identificarea originii şi cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe
stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor.
În cazul în care problema este pusă din exteriorul întreprinderii (analiză
microeconomică externă) utilizatorii pot fi analiştii financiari, acţionarii potenţiali,
organisme bancare şi financiare sau chiar statul. Obiectivul urmărit este capacitatea
financiară a întreprinderii de a genera profit, capacitatea întreprinderii de a-şi onora
obligaţiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii), precum
şi valoarea întreprinderii. De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de o
analiză financiară fie pentru acordarea de credite întreprinderilor (în special băncile),
fie pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi (acţionari
potenţi ali sau alte întreprinderi).
Atât analiza pe plan intern cât şi cea externă au ca obiectiv aprecierea performanţelor
întreprinderii şi a riscurilor la care aceasta este pusă şi urmăresc: analiza rentabilităţii;
analiza riscului şi analiza valorii întreprinderii.
Analiza financiară identifică factorii favorabili si nefavorabili care vor afecta activitatea
viitoare a întreprinderii. astfel este utilă planificării, controlului şi managementului în
luarea deciziilor. O astfel de analiză contribuie la creşterea productivităţii, a
3
randamentului muncii, şi nu în ultimul rând la reducerea costurilor şi creşterea
profitabilităţii.
Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte analiza stării financiare a societăţii S.C.
QUELLE S.R.L. SATU MARE pe perioada 2006-2010. În cadrul analizei accentul este
pus asupra evoluţiei şi structurii poziţiei financiare, asupra performanţelor financiare
precum şi asupra echilibrului financiar al societăţii şi a riscului de faliment, utilizând
datele din situaţiile financiare puse la dispoziţie de către conducerea întreprinderii.
4
IMPORTANŢA ŞI METODOLOGIA ANALIZEI FINANCIARE
Lucrarea de faţă are ca punct de pornire necesitatea şi importanţa analizei stării
financiare a unei întreprinderi. Acesta asigură o bază informaţională care poate
influenţa managementul firmei şi actul decizional în aspecte precum performanţele
propuse, evoluţia activităţii, stabilitatea financiară a entităţii. Contextul actual al crizei
economico-financiare mondiale face ca analiza să aibă o importanţă şi mai mare.
Privită ca sistem, analiza financiară este formată din următoarele componente:
analiza poziţiei financiare pe baza Bilanţului Contabil;
analiza performanţelor financiare pe baza Contului de Profit şi Pierdere;
analiza fluxurilor de trezorerie;
analiza riscurilor;
analiza previzională.
În cadrul analizei financiare a întreprinderii S.C. QUELLE S.R.L. SATU MARE
orizontul de timp la care se referă lucrarea este de 5 ani (2006-2010) iar analiză se
bazează pe datele contabile din situaţiile financiare puse la dispoziţie de către
conducerea întreprinderii (Bilanţ, Note Explicative, Cont de Profit şi Pierdere) şi o serie
de indicatori relevanţi pe care i-am calculat.
Într-un prim pas m-am concentrat asupra analizei de ansamblu a poziţiei
financiare a entităţii, ceea ce cuprinde o analiză a evoluţiei şi a structurii poziţiei
financiare pe baza datelor din Bilanţ şi notele contabile. Analizând evoluţia poziţiei
financiare am calculat indicii cu baza în lanţ pentru elementele de activ, datorii,
capitaluri proprii şi defalcarea lor, pe cei 5 ani analizaţi.
Analiza structurii poziţiei financiare presupune determinarea ratelor de structură
ale elementelor de activ, datorii şi capitaluri proprii. Aceste rate de structură ne arată nu
numai ponderea unei subgrupe în categoria din care face parte, dar şi evoluţia ei în
decursul perioadei analizate.
În cadrul analizei poziţiei financiare am efectuat şi analiza echilibrului poziţiei
financiare. Pentru a reflecta capacitatea a S.C. QUELLE S.R.L. de a face faţă datoriilor
5
pe termen scurt, respectiv pe termen lung am calculat indicatorii lichidităţii şi
solvabilităţii entităţii, atât în valoare absolută, cât şi relativă. Încadrarea acestora în
intervalele de siguranţă arată gradul echilibrului financiar, capacitatea întreprinderii de
a-şi onora datoriile.
Eficacitatea managementului în gestionarea resurselor controlate se poate
aprecia raportând viteza de rotaţie a activelor, datoriilor sau a capitalurilor la media
ţărilor dezvoltate şi la nivelul economiei româneşti.
Evaluarea performanţelor financiare ale S.C. QUELLE S.R.L. constituie o parte
importantă a lucrării şi se referă la următoarele aspecte: analiza de ansamblu a
performanţelor financiare şi analiza ratelor de rentabilitate. Sursa informaţională
principală o constituie Contul de Profit şi Pierdere şi Notele Explicative.
Analiza de ansamblu a performanţelor financiare vizează analiza performanţelor
generate de cele patru nivele de activitate: nivelul de exploatare, nivelul financiar,
nivelul extraordinar şi nivelul global. Sunt calculate diferiţi indicatori în mărime
absolută, şi urmărite evoluţia acestora în perioada analizată. În a doua etapă am făcut o
scurtă analiză a stării de rentabilitate financiară a entităţii pe baza ratelor de
rentabilitate.
În ultima parte a lucrării am făcut o evaluare a riscului de faliment utilizând
două metode statistice. Modelul „Z” Altman, implică calcularea a cinci variabile ale
stării financiare parţiale ale unei companii, care înlocuite într-o formulă dau naştere
unui indicator numit „scor”, care permite estimarea stării de faliment a entităţii.
Cealaltă metodă statistică străină folosită a fost modelul Canon-Holder, care se bazează
pe rate financiare de tip „lichiditate-exigibilitate”.
Concluziile finale generale legate de situaţia financiară a entităţii S.C. QUELLE
S.R.L. SATU MARE sintetizează punctele tari şi punctele slabe constatate, precum şi
oportunităţile şi ameninţările posibile.
6
SCURT ISTORIC AL COMERŢULUI PRIN POŞTĂ
În comerţul prin poştă, vânzătorul informează clientul despre oferta sa prin
prospecte, mijloace tipărite adresate şi neadresate (mailings), cataloage. Azi şi
internetul are o importanţă crescută. Clientul alege produsele în mod comod iar
vânzătorul trimite produsele comandate prin poştă sau firmă de curierat.
Istoria comerţului prin poştă a început prin 1681, când un vânzator de cărţi din
Paris a creat 6 cataloage speciale prin care a trimis oferta la clienţi. Vânzarea cărţilor
prin poştă astfel a devenit foarte populară. Prin mijlocul secolului XVIII. în Franţa se
putea comanda atât articole de modă pentru femei cât şi instrumente muzicale, flori,
respectiv produse farmaceutice. Magazinul parisian „Grands Magasins du Tapis
Rogue” avea deja un catalog cu o ofertă care semăna foarte mult cu cataloagele de azi.
Astfel a început istoria comerţului prin poştă. În ceea ce priveşte distribuţia produselor,
ea a fost foarte mult ajutată de reforma economică din Marea Britanie. Cum au apărut
liniile de căi ferate prin Europa, era tot mai simplu de a trimite diferite colete dintr-o
parte a ţării în alta.
Şi în America acest tip de comerţ a cunoscut o ascensiune rapidă. Prin secolul
XIX. un vânzător pe numele, Aaron Montgomery Ward, a trimis la fermieri un catalog
cu o ofertă de vestimentaţie specifică şi mijloace de muncă pentru prelucrarea
pământului. Cu un secol mai târziu, Richard Warren Sears, a întemeiat pe magazinul
„ Sears, Roebuck & Co.”, a cărui motto era: „Tot ce se poate împacheta noi vi-le putem
trimite”. Astfel potenţialul acestui tip de comerţ a devenit foarte clară, a apărut un nou
tip de magazin „virtual”, din care urma mai târziu să profite şi Quelle, cea mai mare de
companie de comerţ prin poştă în Europa pâna în 2009.
În Germania Niels Lund Chrestensen era primul, care încă din 1867 a trimis
oferta sa de opere de artă la clienţii potenţiali. Mai ales oferte specializate au fost
comercializate, accesorii pentru dame şi bărbaţi, oferită spre exemplu de către firma
„May & Edlich” din Leipzig, al cărui catalog avea 10.000 de ilustraţii şi zilnic erau
împachetate şi trimise 1.000 de colete.
Numai după toate acestea, în anul 1927 a apărul firma „Quelle” pe piaţa comerţului
prin poştă, care deja de la început era puţin altfel decât strămoşii lui, deoarece spre
deosebire de ceilalţi, Quelle nu era denumit după numele fondatorii lui, cum era
obişnuit până atunci.
7
CAPITOLUL I
1.PREZENTARE GENERALĂ A S.C. QUELLE S.R.L.
S.C. QUELLE S.R.L. este o persoană juridică română cu capital integral privat
înfiinţată în anul 2005. Sediul societăţii se află pe strada Parc Industrial Sud nr. 15,
Satu Mare, judeţul Satu Mare. La sediul firmei, sunt efectuate prestările de servicii
logistice şi administrative pentru expedierea naţională. Societatea este înmatriculată la
Oficiul Registrului Comerţului, sub numărul J30/580/2005, iar codul de înregistrare
fiscală atribuit societăţii este RO 17552379.
QUELLE – O COMPANIE DE SUCCESS CU O TRADIŢIE DE PESTE 80 DE ANI ÎN COMERŢUL PRIN CORESPONDENŢĂ
Firma QUELLE GmbH a fost cea mai mare companie de comerţ prin
corespondenţă din Germania şi a fost înfiinţată în anul 1927 de către omul de afaceri
german Gustav Schickedanz cu ideea de comerţ „Alles aus einer Quelle”, adică „Totul
dintr-un singur izvor” (Quelle = izvor). Quelle comercializa produsele direct de la
fabricanţi, fără comercianţi intermediari. Astfel s-a putut garanta o calitate bună la un
preţ avantajos (marjele comercianţilor inermediari fiind inexistente). Mai bine de trei
decenii, firma şi-a desfăşurat activitatea doar pe teritoriul Germaniei, după care şi-a
extins activitatea în Austria (1959), Luxemburg (1962) şi Franţa (1966).
Perioada 1997 – 2010 era perioada cea mai dificilă pentru firma QUELLE. În această
perioadă Europa se schimbă radical. Graniţele au dispărut, Germania uită moneda
marca germană, şi începe era Euro, iar e-Commerce-ul devine principalul motor al
creşterii. În această perioadă a avut loc o restructurare cum nu s-a intâlnit în cei 70 de
ani de existenţă al firmei. Cu deschiderea pieţelor, QUELLE a devenit un jucător
important pe piaţa Europei de Est şi atunci intra în concernul Karstad Quelle AG,
ulterior redenumit în Arcandor AG.
8
QUELLE GmbH reprezenta cea mai mare companie a grupului Primondo, grup care
făcea parte din concernul Arcandor AG, concern cu listare la bursă. Concernul
Arcandor îşi desfăşura activitatea pe 3 segmente principale: turism (Thomas Cook),
home shopping (Primondo) şi comerţ cu amănuntul staţionar (Karstadt).
Grupul Primondo reunea mai multe branduri de home shopping, atât de pe segmentul
universal (QUELLE), cât şi de pe segmentul specializat (de ex. Baby Walz, Elegance,
Hess Natur), cât şi de pe segmentul de new media (de ex. Canalul de teleshopping
HSE24).
QUELLE era prezentă în Europa în 18 ţări, cu centre proprii de expediere şi un
număr de cca. 8.000 de angajaţi. Cifra de afaceri realizată în afara graniţelor Germaniei
reprezintă un sfert din totalul realizat de concern (2,9 mld. Euro în anul financiar
07/08). Firma QUELLE GmbH era o companie multi-chanel cu cinci canale variate de
distribuţie: comerţ electronic, catalog, staţionar, TV şi telefon mobil.
În ultimele ani QUELLE GmbH îşi focaliza afacerile în străinătate, mai ales în
ţările Europei Centrale şi de Est, având un număr de peste 11 milioane de clienţi care
apelează la produsele şi serviciile firmei. Una din cele mai tinere, dar şi cele mai
promiţătoare filiale din străinătate este cea din România, societatea comercială
QUELLE S.R.L.
Datorită managementului respectiv conjuncturii, firma mamă din Germania,
adică Quelle GmbH, a intrat în procesul de lichidare în anul 2009, urmând a fi
dizolvată, iar drepturile de marcă au fost achiziţionate de concurentul principal Otto
Group.
Planuri şi obiective
În septembrie 2005 când intra pe piaţa din România, QUELLE se angaja într-o
misiune deloc uşoară, în condiţiile în care sistemul de vânzări prin corespondenţă era
foarte puţin cunoscut pe plan local. Misiunea sa era de a realiza în câţiva ani şi în
România un comerţ prin corespondenţă, desigur profitabil, cu o cifră de afaceri
puternică, cu alte cuvinte de a ocupa poziţia de vârf pe piaţa comerţului prin
corespondenţă din România, astfel încât să stabilească standardele de profesionalism,
calitate şi exigenţă.
9
În doar patru ani de la intrarea sa pe piaţa românească, QUELLE a reuşit să
introducă cu mare succes, noul tip comerţ, şi să convingă clienţii prin calitatea
produselor comercializate, câştigând până în prezent peste 400.000 de clienţi.
Cererea şi vânzările au depăşit cu mult aşteptările: dacă pentru anul 2006 s-a
realizat o cifră de afaceri netă de peste 7 milioane Euro, pentru 2007 s-a previzionat o
creştere cu peste 50 de procente a acesteia, şi s-a atins o cifra de afaceri de cca. 15
milioane Euro. Această creştere accentuată se datorează în primul rând numărului mare
de cataloage lansate, adresate unor segmente ţintă bine definite şi astfel a diversificării
ofertelor.
Dezvoltarea site-ului QUELLE www.quelle.ro a reprezentat un alt factor foarte
important care a contribuit la creşterea vânzărilor: începând din luna noiembrie 2006,
produsele oferite în cataloage pot fi nu doar comandate, ci şi vizualizate pe pagina de
Internet. Site-ul QUELLE este astfel cel mai mare magazin virtual din România, oferta
sa cuprinzând peste 90.000 de articole. QUELLE România se situează pe primul loc în
rândul ţărilor în care este prezentă compania, în ceea ce priveşte procentul comenzilor
primite via Internet din totalul comenzilor recepţionate.
Creşterea dinamică a cifrei de afaceri a presupus implicit şi dezvoltarea
serviciilor administrative şi logistice. Astfel, în noimbrie 2007 firma s-a mutat într-un
sediu nou, aflat în noul parc industrial al oraşului Satu Mare, sediu care asigură un
suport logistic la cele mai înalte standarde operaţionale.
Firma Quelle România a resimţit puternic problemele economice cu care s-a
confruntat grupul din care făcea parte. Piaţa vânzărilor prin corespondenţă se
regrupează. Falimentul companiei Arcandor, deţinătoarea Quelle, a entuziasmat
pretendenţii la primele locuri în segmentul de profil, în condiţiile unei pieţe autohtone a
vânzărilor prin corespondenţă monopolizate ani la rând de germanii de la Quelle
Karstadt.
După falimentul firmei mamă, Quelle GmbH din Germania, un om de afaceri
sătmărean a cumpărat divizia românească. Consiliul Concurentei a autorizat tranzacţia
prin care firma Panatek Investment Group din Satu Mare a preluat divizia locala a
retailerului german de îmbrăcăminte şi accesorii prin corespondenţă Quelle GmbH,
membră a grupului Primondo.
10
Obiectul principal de activitate
S.C. QUELLE S.R.L. este o firmă al cărui obiect de activitate este comerţul cu
amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet (cod caen 4791).
Structura capitalului social
Capitalul social al firmei la sfârşitul anului 2010 a fost de 2.025.400 RON. Până
la sfârşitul anului 2010 firma Quelle România a fost o societate comercială cu
răspundere limitată. Proprietarii firmei au fost:
Quelle International Limited cu 98%
Holstenflor Beteiligungs GmbH cu 2%
Quelle International Limited este o societate britanică cu sediul în Londra, Marea
Britanie, iar societatea Holstenflor Beteiligungs GmbH este o societate germană cu
sediul în Fürth, Germania, înregistrată la Registrul Comerţului de la Tribunalul de
prima instanţă Fürth.
Categoria de mărime
S.C. Quelle S.R.L. Satu Mare se încadrează la categoria „contribuabili mari”,
deoarece are un număr de angajaţi de 80 de persoane, iar cifra de afaceri netă este de
14.000.000 € în doi ani consecutivi. Astfel îndeplinind două dintre criteriile prescrise
de lege.
Piaţa firmei
Oferta de produse a firmei QUELLE se adresează tuturor persoanelor din
România, dar în special doamnelor tinere, cărora le place să fie mereu în pas cu moda
QUELLE România deţine în prezent un portofoliu de clienţi ce numără peste 400.000
de persoane, majoritatea fiind persoane fizice din marile oraşe ale ţării.
Profilul clientului QUELLE:
În majoritate de sex feminine;
Vârstă medie de 25-35 ani ;
Starea civilă: căsătorită, eventual cu 1-2 copii;
11
Cu studii superioare, angajată cu normă întreagă, având un salar mediu sau
mare;
Ca şi cumpărător este o persoană deschisă la tendinţele modei, care se lasă
consiliată cu multă plăcere sau se inspiră din cataloage, se informează de oferte înaintea
cumpărăturilor;
Utilizatori de internet.
Din punct de vedere structural, clienţiilor firmei se poate grupa după vârstă,
sex şi repartiţie geografică. Deoarece oferta de produse se adreseaza mai mult
doamnelor şi domnişoarelor moderne şi deschise la noutăţi, din graficul de mai jos,
vedem că mai mult ca 50% dintre clienţii români sunt între 25 şi 35 de ani (21-30 =
23,12%, 31-40 =29,64%).
0,00%
5,00%
10,00%
15,00%
20,00%
25,00%
15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
48% der Kunden sind
zwischen 20-35
Fig. 1. Structura clienţilor pe grupe de vârste
După sexul clienţiilor avem următoarea structură: 84% de sex feminine, iar numai 16%
de sex masculine.
12
84%
16%
Feminin
Masculin
Fig. 2. Structura clienţilor după sex
După repartiţia geografică, clienţii au următoarea structură: 70% din mediu
urban, iar 30% din mediu rural. Astfel bucureştenii sunt printre cei mai fideli clienţi
Quelle, fiind urmaţi de locuitorii din Braşov, Cluj, Timişoara sau Constanţa. În
următorul grafic sunt prezentate cele top 5 judeţe, de unde provin comenzile firmei:
21,92%
4,75% 4,37% 4,32% 4,25%
0,00%
5,00%
10,00%
15,00%
20,00%
25,00%
Bucuresti Constanta Prahova Brasov Timis
Top 5
Fig. 3. Structura clienţilor după judeţe
Concurenţa firmei QUELLE până în 2008 o constituie atât marile
întreprinderi de pe piaţa de retail (Real, Cora, Auchan, Carrefour, Kaufland, Praktiker,
Baumax etc.), care şi-au extins reţeaua de retail în toate regiunile ţării, cât şi cei mai
cunoscuţi retaileri vestimentari internaţionali (Zara, Mango, Hervis, New Yorker,
13
Terranova, S.Oliver, Piazza Italia, Marks&Spencer), care şi-au deschis magazine în
mall-urile din marile oraşe ale ţări.
Schimbarea pe planul concurenţiilor a apărut după anul 2008, când în luna
noiembrie din acest an, a intrat pe piaţa română retailerul francez de îmbrăcăminte prin
corespondenţă, La Redoute, iar în ianuarie al anului curent, şi compania german OTTO
şi-a lansat primul catalog pe piaţa română. Cele două companii sunt concurenţii reali al
firmei Quelle, deoarece aceste au aceaşi obiect principal de activitate ca şi firma
Quelle, adică vânzare prin corespondenţă.
14
CAPITOLUL II
ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A FIRMEI S.C. QUELLE
S.R.L. SATU MARE
Conform IAS 1, “Prezentarea situaţiilor financiare”, bilanţul prezentat în listă
are drept scop de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii,
respectiv, capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, cu ajutorul resurselor
economice controlate (activele), structurii de finanţare (datorii şi capitaluri proprii),
precum şi cu ajutorul unor indicatori economico-financiari specifici (lichiditatea şi
solvabilitatea).
Poziţia fiananciară a unei întreprinderi este reprezentată în înţelesul IAS/IFRS
de relaţia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii ale sale. Analiza poziţiei
financiare vizează analiza de ansamblu a poziţiei financiare şi analiza echilibrului
poziţiei financiare. Investigarea situaţiilor financiare pe o durată mai lungă, pe
parcursul a mai multor exerciţii financiare (5 ani în cazul nostru) sporeşte valoarea unei
astfel de analize.
2.1. ANALIZA DE ANSAMBLU A POZIŢIEI FINANCIARE
Primul pas în analiza poziţiei financiare îl reprezintă analiza de ansamblu a
poziţiei financiare în cadrul căreia vom pune în evidenţă evoluţia şi mutaţiile
structurale produse în cadrul structurilor poziţiei financiare respectiv în cadrul
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii pe baza informaţiilor puse la dispoziţie prin
situaţiile financiare. Sporirea valorii unei astfel de analize necesită investigarea
situaţiilor financiare pe mai multe exerciţii financiare succesive.
Astfel analiza de ansamblu a poziţiei financiare este construit din două analize. O primă
analiză este cea de Analiza evoluţiei poziţiei financiare, iar cea de a doua analiză este
Analiza structurii poziţiei financiare al întreprinderii S.C. QUELLE S.R.L. Informaţiile
pentru realizarea acestei analize se găsesc în Bilanţ, respectiv în Note explicative al
bilanţului.
15
2.1.1. Analiza evoluţiei poziţiei financiare
Analiza evoluţiei poziţiei financiare presupune determinarea indicilor cu baza în
lanţ calculaţi pentru elementele de active, datorii şi capitaluri proprii şi defalcarea lor.
Datele pentru analiza evoluţiei diferitelor posturi din Bilanţul entităţii S.C. QUELLE
S.R.L. în perioada 2006-2010, sunt prezentate în Anexa 1 „Analiza evoluţiei poziţiei
financiare”.
2.1.1.1 Analiza evoluţiei activelor
Activele reprezintă o sursă controlată de entitate, ca rezultat al unor evenimente
trecute de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate
(parag. 49 din Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare –
IFRS). Pentru recunoaşterea unui activ, două criterii trebuie îndeplinite cumulativ:
probabilitatea de realizare a unui beneficiu economic viitor, respectiv determinarea
valorii în mod credibil. Scopul utilizării activelor este folosirea durabilă, pe o perioadă
mai mare de un an.
După o mică analiză al activelor totale al întreprinderii studiate pe perioada
2006-2010, se observă o creştere de la un an la altul. Creşterea cea mai accentuată a
fost în anul 2008 şi 2009, când totalul activelor întreprinderii au crescut cu 51% în
fiecare an faţă de anul precedent (în 2008 faţă de 2007, iar în 2009 faţă de 2008). Cum
se vede şi din garficul de mai jos, în anul 20010 din cauza crizei economice ce a afectat
şi firma Quelle, totalul activelor prezintă a scădere cu 36% faţă de anul 2009.
16
Fig. 4. Evoluția activelor totale
Aşa cum reiese şi din structura Bilanţului, elementele de activ după natura lor se
grupează în trei mari categorii şi anume:
A. Active imobilizate;
B. Active circulante;
C. Cheltuieli înregistrate în avans.
Pentru o analiză cât mai detaliată a evoluţiei activelor trebuie realizat o analiză pe
grupele de active şi în cadrul lor pe elemente componente.
A. Analiza activelor imobilizate
Activele imobilizate sunt reprezentate de elemente de activ, deţinute pe o
perioadă mai mare de un an reprezentând active generatoare de beneficii economice
viitoare pentru întreprindere. Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a
contribui direct sau indirect, la fluxul de trezorerie realizat de către entitate.
Activele imobilizate se utilizează de o manieră durabilă, astfel ele sunt supuse
procesului de depreciere, impunându-se în acest caz ajustarea valorii lor pentru o
reflectare fidelă a valorii acestora în situaţiile financiare.
Valoarea la care sunt recunoscute în bilanţ activele imobilizate este reprezentată de
valoarea de intrare corectată cu ajustrările de valoare (M. Achim – „Analiză
economico-financiară”). Activele imobilizate se structurează în imobilizări necorporale,
imobilizări corporale şi imobilizări financiare.
Evoluţia activelor totale
15 828 562
31 109 182
19 895 085
7 121 0608 041 205
0
5000000
10000000
15000000
20000000
25000000
30000000
35000000
2006 2007 2008 2009 2010
17
Pe baza Bilanţului contabil putem urmării evoluţia activelor imobilizate pe parcursul
perioadei analizate:
Fig. 5. Analiza activelor imobilizate
Astfel, pe baza analizei activelor imobilizate putem prezenta următoarele rezultate:
În 2007 faţă de 2006:
Valoarea activelor imobilizate (AI) au scăzut în anul 2007 faţă de anul 2006, deoarece
cum am mai menţionat în scurtul istoric al firmei S.C. Quelle S.R.L., firma a fost
înfiinţată în anul 2005, astfel majoritatea investiţiilor au fost efectuate în acest an. În
2007 nu au fost făcute noi investiţii, aşa că se înregistrează o scădere al activelor
imobilizate în anul 2007 faţă de anul 2006 cu 27%. Această scădere al activelor
imobilizate atrage după el şi scăderea fiecărui element component al activelor
imobilizate.
Astfel, în anul 2007 imobilizările necorporale (INC) au scăzut cu 32% faţă de 2006,
imobilizările corporale (IC) cu 21%, iar imobilizările financiare (IF) au o scădere cu
11% faţă de anul precedent.
Din punct de vedere structural, activele imobilizate au o structură aproape
asemănătoare cu cea din anul 2006, adică: 47% - imobilizări necorporale, 49% -
imobilizări corporale, iar numai 4% - imobilizări financiare.
În 2008 faţă de 2007:
Analiza activelor imobilizate
1 260 973
925 886
2 595 968 2 480 528
1 911 994
0
500 000
1 000 000
1 500 000
2 000 000
2 500 000
3 000 000
20062007200820092010
18
În anul 2008 se înregistrează o creştere semnificativă al activelor imobilizate cu 180%
faţă de anul 2007. Acestă creştere s-a realizat, deoarece firma a investit într-un nou
sediu. Această investiţie atrage după sine creşterea semnificativă al imobilizărilor
corporale cu 170% şi al imobilzărilor financiare cu 2.600% faţă de anul 2007. Astfel şi
structura activelor imobilizate (AI) se schimbă semnificativ, în sensul că 47% din
structura acesteia este format din imobilizări corporale (IC), iar 41% imobilizări
financiare (IF).
Imobilizările necorporale în acest an înregistrează o scădere cu 27% faţă de anul
precedent.
În 2009 faţă de 2008:
În anul 2009 se înregistrează a scădere accentuată de 52% al imobilizărilor necorporale
(INC) şi o scădere mai mică al imobilizărilor financiare (IF) cu 4% faţă de anul
precedent. Imobilizările necorporale (INC) ale entităţii, sunt reprezentate la postul
bilanţier „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare şi
alte imobilizări necorporale”, iar imobilizările financiare (IF) la postul bilanţier „Alte
împrumuturi”. Numai imobilizările corporale (IC) prezintă a creştere cu 7% faţă de
anul 2008, deoarece în 2009 s-au mai efectuat câteva investiţii, mai ales în domeniul
imobilizărilor corporale, însă nu în acelaşi ritm ca şi în anul 2008.
Structural activele imobilizate în 2009 arată astfel:
6% - imobilizări necorporale, 53% - imobilizări corporale şi 41% - imobilizări
financiare.
În 2010 faţă de 2009:
În acest an se înregistrează a scădere a activelor imobilizate (AI) cu 23% faţă de anul
2009, datorită unei scăderi de 29% a imobilizarilor corporale şi 17% a imobilizărilor
financiare faţă de anul 2009. Numai imobilizările necorporale au o mică creştere de 7%
faţă de anul precedent, reprezentate de postul bilanţier „Concesiuni, brevete, licenţe,
mărci comerciale, drepturi şi active similare şi alte imobilizări necorporale”.
19
Analiza evoluţiei imobilizărilor necorporale
Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fără suport material şi
deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii,
pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.
Potrivit reglementărilor în vigoare (O.M.F.P. 3055/2009), imobilizările necorporale
sunt (M. Achim – „Analiză economico-financiară”):
Cheltuieli de constituire;
Cheltuieli de dezvoltare;
Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi alte valori similare;
Fondul comercial;
Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie;
Alte imobilizări necorporale.
În cazul firmei S.C. Quelle S.R.L. imobilizările necorporale sunt reprezentate de postul
bilanţier „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare şi
alte imobilizări necorporale”, respectiv până în anul 2008 de postul bilanţier
„Cheltuieli de constituire”.
Cheltuielile de constituire în cazul firmei S.C. Quelle S.R.L. sunt reprezentate de
cheltuieli ocazionate de înfiinţarea, respectiv în anul 2008 dezvoltarea entităţii. În cazul
nostru aceste cheltuieli au fost: taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli
de prospectare a pieţei, publicitate, şi alte cheltuieli legate de înfiinţarea activităţii
pesoanei juridice.
Postul bilanţier „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active
similare şi alte imobilizări necorporale” reprezintă ansamblul cheltuielilor ocazionate
de achiziţionarea sau realizarea prin efort propriu a diverselor categorii de licenţe, a
mărcilor de producţie sau de comerţ, precum şi altor elemente similare. (M. Achim –
„Analiză economico-financiară”)
20
Cheltuielile de constituire sunt explicate în Nota 7 – „Acţiuni şi obligaţiuni” al
Bilanţului, iar în anul 2008 aceste sume sunt amortizate în totalitate, deoarece din
analiza structurii financiare (prezentat în Anexa 2 „Analiza structurii poziţiei
financiare”) putem vedea că cheltuielile de constituire dispar din Bilanţ începând cu
anul 2009. Astfel din anul 2009 imobilizările necorporale al întreprinderii, sunt formate
numai din „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare şi
alte imobilizări necorporale”. Din punct de vedere structural, în anul 2010 imobilizările
necorporale reprezint numai 4% din totalul activelor imobilizate (AI).
Evoluţia imobilizărilor necorporale al întreprinderii studiate este redat în graficul
următor:
Fig. 6. Evoluția imobilizărolor necorporale
Analiza evoluţiei imobilizărilor corporale
Imobilizările corporale sunt active imobilizate care sunt deţinute de persoana
juridică pentru a fi utilizate în prestarea serviciilor, ca şi în cazul firmei S.C. Quelle
S.R.L., sau pentru producţia proprie de bunuri. Acestea sunt utilizate pe parcursul unei
perioade mai mari de un an şi au o valoare mai mare decât limita prevăzută de
reglementările legale în vigoare) limita minimă este de 1.800 lei). (M. Achim –
„Analiză economico-financiară”)
Potrivit reglementării în vigoare, imobilizările corporale al unei înterprinderi sunt
formate din „Terenuri şi construcţii” (T), „Instalaţii tehnice şi maşini” (I), „Alte
instalaţii, utilaje şi mobilier” (Ai) şi „Avansuri şi imobilizări corporale în curs” (Avc).
Evoluţia imobilizărilor necorporale
320 843
84 548
641 699
434 004
154 397
0
100000
200000
300000
400000
500000
600000
700000
2006 2007 2008 2009 2010
21
Valoarea imobilzărilor corporale se recuperează prin amortizare pe durata de viaţă utilă.
Imobilizările corporale al firmei S.C. Quelle S.R.L. sunt formate numai din posturile
bilanţiere „Terenuri şi construcţii”, „Instalaţii tehnice şi maşini” şi „Alte instalaţii,
utilaje şi mobilier”.
Potrivit anexei Nota 6 „Principii, politici şi metode contabile semnifivative” al
situaţiilor financiare aflăm că societatea foloseşte pentru amortizărea imobilizărilor
corporale metoda liniară de amortizare, care generează rezultate comparative ale valorii
nete contabile înregistrate pentru imobilizările corporale, pe toată perioada analizată.
Variaţia imobilizărilor corporale al întreprinderii, pe perioada studiată este prezentat în
graficul următor:
Fig. 7. Analiza imobilizărolir corporale
Imobilizările corporale reprezintă în majoritate capacităţile productive al întreprinderii
care participă, ca factor de producţie, la crearea de valoare. De aceea, analiza evoluţiei
imobilizărilor corporale necesită două abordări:
- din punct de vedere extensiv, aspect care pune în evidenţă creşterea sau
scăderea de valoare a capacităţilor productive, de la un an la altul (analiza indicelor
valorii nete a imobilizărilor corporale IIC);
- din punct de vedere intensiv, aspect care pune în evidenţă măsura eficienţei
utilizării respectivelor capacităţi în producţie, subliniind aspecte privind eficienţa
Analiza imobilizarilor corporale
575 453452 865
1 221 5171 309 756
1 025 462
0
200 000
400 000
600 000
800 000
1 000 000
1 200 000
1 400 000
20062007200820092010
22
modului de gestionare a acestora (analiza corelativă între indicele cifrei nete ICAN şi
indicele valorii nete a imobilizărilor corporale IIC).
I. Analiza extensivă a evoluţiei imobilizărilor corporale, adică ritmul modificării
imobilizărilor corporale:
În 2007 faţă de 2006:
Se înregistrează o scădere a imobilizărilor corporale cu 21%, deoarece în 2007
nu au fost realizate noi investiţii în acest domeniu. Scăderea valorii imobilizărilor
corporale este datorat amortizării terenurilor şi construcţiilor, respectiv a instalaţiilor
tehnice şi maşini.
În 2008 faţă de 2007:
O schimbarea semnificativă se înregistrează în anul 2008, când firma se extinde
şi se mută într-un nou sediu. Acestă investiţie creşte destul de semnificativ valoarea
imobilizărilor corporale al întreprinderii, cum ne arată şi indicele imobilizărilor
corporale (IIC), care în 2008 creşte cu 170% faţă de anul 2007. Această creştere este
datorată în principal de achiziţiile în instalaţiilor tehnice şi maşini şi „Alte instalaţii,
utilaje, mobilier”, respectiv de construcţia noului sediu.
În 2009 faţă de 2008:
În acest an se înregistrează o creştere mică a imobilizărilor corporale cu 7% faţă
de anul 2008, deoarece nu s-au mai efectuat mari investiţii în imobilizări corporale. În
anul 2009 nu s-a mai investit în „Terenuri şi construcţii”, fapt dovedit şi de partea
ocupată în totalul imobilizărilor corporale (în 2009 reprezintă numai 28% din totalul
imobilizărilor corporale). Investiţii au fost efectuate numai în „Instalaţii tehnice şi
maşini” (o creştere cu 19% faţă de 2008, şi ocupă 52% din totalul imobilizărilor
corporale), respectiv în „Alte instalaţii, utilaje şi mobilier” (creşte cu 17% în anul 2009
faţă de anul 2008).
În 2010 faţă de 2009:
În anul 2010 se înregistrează a scădere cu 22% a imobilizărilor corporale faţă de
anul precedent. Fiecare componentă al imobilizărilor corporale înregistrează o scădere:
23
„Terenuri şi construcţii” cu 27%, „Instlaţii tehnice şi maşini” cu 23%, iar poziţia „Alte
instalaţii, utilaje şi mobilier” scade cu 9% faţă de anul 2009.
Structural nu se modifică semnificativ acest post bilanţier, deoarece în 2010 majoritatea
imobilizărilor corporale sunt formate din „Instalaţii tehnice şi maşini” (51%).
II. Analiza intensivă a imobilizărilor corporale şi dinamica indicatorilor de volum
(CAN):
În 2007 faţă de 2006:
Se constată situaţia: ICAN= 912 % > IIC= 79 %
Situaţia reflectă că imobilizările corporale generează beneficii economice viitoare într-
un ritm superior dotării de care dispune. Acest aspect evidenţiază o utilizare mai
eficientă a imobilizărilor corporale în 2007 faţă de 2006.
În 2008 faţă de 2007:
Se constată situaţia: ICAN= 181 % < IIC= 270 %
Situaţia reflectă un ritm al dotărilor superior rezultatelor obţinute generând astfel o
diminuare a gradului de utilizare a imobilizărilor corporale.
În 2009 faţă de 2008:
Se constată situaţia: ICAN= 155 % > IIC= 107 %
Situaţia de faţă ne arată că cifra de afaceri netă creşte într-un ritm mai accentuat decât
eforturile reprezentate de capacităţile de producţie.
În 2009 faţă de 2008:
Se constată situaţia: ICAN= 84 % > IIC= 78 %
Cifra de afaceri încă mai creşte mai repede, adică imobilizările corporale generează
beneficii economice viitoare într-un ritm superior dotării de care dispune. Dar deoarece
diferenţa numai este atât de semnificativă între cele două indice, înseamnă că
imobilizările corporale încep să generează beneficii economice viitoare aproape în
acelaşi ritm.
24
B. Analiza evoluţiei activelor circulante
În categoria activelor circulante se cuprind acele active care sunt achiziţionate
sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi
realizate în termen de maxim 1 an, este reprezentat de creanţe aferente ciclului de
exploatare, respectiv este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror
utilizare nu este restricţionată.
Ciclul de exploatare al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre
achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea
acestora în numerar sau sub forma unui echivalent de numerar.
Prin echivalente de numerar se înţelege investiţiile financiare pe termen scurt, uşor
convertibile în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.
Evoluţia activelor circulante în cadrul firmei analizate este redat de graficul de mai jos:
Fig. 8. Evoluția activelor circulante
În categoria activelor circulante se cuprind:
Stocurile
Creanţele
Investiţiile financiare pe termen scurt
Casa şi conturi la bănci
Evoluţia activelor circulante
5 521 625 5 919 457
13 232 594
28 628 654
17 604 706
0
5000000
10000000
15000000
20000000
25000000
30000000
35000000
2006 2007 2008 2009 2010
25
În cazul S.C. QUELLE S.R.L. activele circulante sunt reprezentate în Bilanţ pe
următoarele posturi: „Stocuri”, „Creanţe”, „Casa şi conturi la bănci”. Societatea nu a
efectuat investiţii pe termen scurt în perioada analizată.
În 2007 faţă de 2006:
Creşterea totală a activelor circulante este numai 7% în anul 2007 faţă de anul 2006,
fapt ce se datorează în principal creşterii semnificativă a volumului creanţelor
(ICR=307%), paralel cu scăderea accentuată a stocului (IS=34%). În 2006 stocul
reprezintă 26% din structura activelor circulante, iar în 2007 acest procent ajunge la
8%. În acelaş timp se observă o creştere semnificativă a creanţelor cu 42% (ICR=307%).
În 2008 faţă de 2007:
Se înregistrează o valoare a activelor circulante mai mare decât în anul 2007
(IAC=223,54%), creştere datorată ponderii mari a creanţelor, care reprezintă 71% din
totalul activelor circulante în 2008. În general creanţele scad faţă de anul 2007
(ICR=245,71%), dar şi creşterii stocurilor (IS= 416,68%), respectiv creşterea „Casa şi
conturi la bănci” cu 55,37% faţă de anul trecut.
În 2009 faţă de 200:
Se înregistrează a scădere (IAC=216,35%) a totalul activelor circulante în anul
2009, din cauza scăderii semnificative a creanţelor (ICR=68,02%), respectiv scăderea
accentuată a stocului (IS= 257,82%). Scăderea înregistrată a activelor circulante nu este
aşa de mare ca şi scăderea creanţelor şi a stocului, deoarece poziţia bilanţieră „Casa şi
conturi la bănci” a firmei creşte mai mult ca dublu (ICB=926,55%).
În 2010 faţă de 2009:
În 2010 au loc numai scăderi la nivelul activelor circulante. Aceste este datorată
faptului că firma mamă are deja probleme. Din păcate numai putea să plătească marfa
nouă, astfel şi firma Quelle România numai 50% din comenzi putea să livreze. Toate
indicele al activului circulant înregistrează a scădere: IS= 58,28%; ICR=52,63% respectiv
ICB=65,83%.
Totalul activelor circulante în anul 2010 sunt IAC=61,49% faţă de valoarea 216,35% ce
a fost înregistrat în anul 2009.
26
1. Analiza evoluţiei stocurilor
Stocurile în cazul firmei analizate, sunt active circulante, care sunt deţinute
pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, sau sub forma de
materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de
producţie sau pentru prestarea de servicii. Stocurile de materii prime şi materiale în
cazul nostru sunt formate din materii prime şi materialele consumabile, care participă
sau ajută în activitatea firmei, şi produse finite şi mărfuri.
Evoluţia stocurilor entităţii prezintă când o creştere, când o scădere de la un an la altul
(de o măsură diferită) în primii cinci ani analizaţi (2006-2010), cel mai semnificativ
scade în 2009 şi în 2010 faţă de anii precedenţi (I06/05S= 34,37%, I07/06
S= 416,68%, I08/07S=
257,82%, I09/08S= 58,28 %).
Analiza stocului de materii prime şi materiale consumabile
Deoarece firma S.C. Quelle S.R.L., care reprezintă subiectul analizei noastre nu
are profilul în producţie, stocul de materii prime şi materii consumabile este format
doar din matriale consumabile.
Materialele consumabile, reprezintă acele materii care participă sau ajută la procesul de
exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit. Acestea în cazul nostru cuprind:
combustibili – utilizaţi pentru funcţionarea utilajelor, instalaţiilor, mijloacelor
de transport precum şi pentru încălzirea locurilor de muncă respectiv pentru obţinerea
energiei electrice şi/sau termice;
materiale pentru ambalat – utilizate, de regulă, în comerţul cu amănuntul
pentru ambalarea mărfurilor comercializate;
piese de schimb – utilizate pentru înlocuirea unor componente uzate ale
imobilizărilor corporale;
Stocul de materii prime şi materii consumabile, mai conţin în cazul nostru materialele
de natura obiectelor de inventar, care cuprind bunuri care participă la mai multe cicluri
de producţie dar au valori mai mici decât cele prevăzute de lege pentru a putea fi
incluse în categoria imobilizărilor corporale.
Cea mai mare creştere a valorii materiilor prime şi a materiilor consumabile, a fost
27
înregistrată în anul 2008, respectiv anul 2009. În 2009 valoarea materiilor consumabile
(în cazul firmei noastre) a crescut cu 330% faţă de anul 2008, iar în 2008 faţă de 2007
tot se remarcă o creştere mai mare decât 200%. În comparaţie cu aceste creşteri, în
2010 are loc o scădere drastică, ce se observă şi din evoluţia totalului al activelor
circulante.
Analiza stocului produse finite şi mărfuri
Stocurile de produse finite şi mărfuri, reprezintă acumulări de produse pentru
asigurarea desfâşurării în condiţii optime a activităţii de desfacere şi satisfacerea
cerinţelor clienţilor.
Cum am mai menţionat în descrierea firmei, întreprinderea S.C. Quelle S.R.L
are ca obiect de activitate „Comerţul cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi
sau prin internet”. Din acest motiv marea parte al stocului este format din mărfuri, a
cărei evoluţie pe perioada analizată prezintă o creştere continuă, respectiv ambalaje.
Ambalajele sunt reprezentate de bunuri care sunt utilizate pentru protecția altor bunuri
pe timpul transportului, depozitării, respectiv comercializării.
Consumul de ambalaje în cazul firmei S.C. Quelle S.R.L. crește împreună cu creșterea
comenzilor și a mărfurilor împachetate.
Prin definiție mărfurile sunt bunuri achiziționate de societate în vederea
revânzării lor. (M. Achim ”Analiză economică-financiară”) În cazul nostru aceste
mărfuri sunt achiziționate pe baza comezilor efectuate de către clienții firmei. Politica
firmei până în anul 2009 a fost că nu investește în stoc de mărfuri. Acest stoc este
reprezentat numai de produsele care au fost returnate, respectiv nepreluate de către
clienți. Această politică s-a schimbat împreună cu închiderea firmei mamă.
Din analiza Bilanţul firmei putem observa, că în anul 2009 stocul mărfurile
creşte cu 51% faţă de anul 2008, iar această creştere continuă şi în anul 2010, când
stocul mărfurilor creşte tot aproximativ cu 50% faţă de anul anterior. Această creștere
este explicat prin dezvoltarea activității comerciale al înterprinderii, de acea această
situaţie se corelează cu creşterea volumului vânzărilor reflectate prin cifra de afaceri
netă într-un ritm mai pronunţat în 2006 (ICAN = 912,33 %) comparativ cu 2008 (ICAN =
28
181,25%) rezultând o gestionare favorabilă a stocurilor de produse finite pe toată
perioada analizată. Metoda de evaluare a stocurilor la ieşirea din patrimoniu este
metoda FIFO (First In First Out).
2. Analiza evoluţiei creanţelor
Creanţele firmei sunt reprezentate de „Creanţe comerciale” şi de „Alte creanţe”.
Din Nota 5 „Situaţia creanţelor şi datoriilor”, care este dedicată detalierii elementelor
de creanţe şi datorii ale entităţii.
În ce priveşte creanţele aferente activităţii de exploatare, pentru cei cinci ani analizaţi,
regăsim o detaliere a acestora după natura lor, pe categoriile de creanţe comerciale,
creanţe faţă de buget şi salariaţ respectiv alte creanţe. Categoria ”Alte creanțe”
cuprinde „TVA neexigibilă”, „TVA de recuperat” şi „Alte creanţe”.
Fig. 9. Evoluția creanțelor
Analizând ritmul modificării creanţelor constatăm că volumul acestora creşte
într-un ritm mai accentuat în 2007 (ICR = 307 %) comparativ cu 2006, respectiv în
2008 în comparaţie cu 2007 (ICR = 246 % ). Creşterea creanţelor este datorată faptului
creşterii volumului creanţelor comerciale, în condiţiile în care volumul altor creanţe
scade de la un an la altul. Creșterea creanțelor comerciale este rezultatul faptului că a
Evolutia creantelor
2006 2007 2008 2009 2010
6,348,982
9,334,042
1,238,659
3,798,7613,341,387
0
1000000
2000000
3000000
4000000
5000000
6000000
7000000
8000000
9000000
10000000
29
crescut numărul, respectiv valoarea comenzilor în perioada decembrie anul trecut, sume
care se decontează la începutul anului viitor.
După anul 2008, evoluția creanțelor prezintă scădere în anii următori. Astfel în anul
2009 scade cu 32%, iar în anul 2010 cu încă 47% față de anul precedent.
Analiza evoluţiei creanţelor comerciale
Din definiția creanţelor comerciale ştim că acestea sunt de mai multe feluri, şi
anume:
Creanţele faţă de furnizori reprezentate de avansurile acordate furnizorilor.
Creanţele faţă de clienţi reprezentate de contravaloarea neîncasată a
bunurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate către aceştia, bunuri, lucrări
şi servicii care reprezintă obiectul de activitate al întreprinderii.
Creanţele reprezentate de efectele comerciale (cambii, bilete la ordin) de
primit.
Ca urmare a specificului activităţii firmei (adică comerţ prin poştă), în cazul
firmei S.C. Quelle S.R.L nu putem vorbi despre clienţi restanţi. Contarvaloarea
facturilor emise, clienţii plătesc în momentul ridicării coletului. Astfel creanţele sunt
alcătuite din valoarea rambursurilor aflate în conturile Poştei Române şi firma de
curierat, sume nevirate mai departe în contul entităţii S.C. Quelle S.R.L.
Deoarece creanțele comerciale sunt în directă legătură cu generarea cifrei de
afaceri nete (CAN), trebuie acordat o atenție specială la analiza acesteia. În cadrul
analizei trebuie să ținem cont de o abordare sub dublu aspect.
din punct de vedere extensiv, aspect care pune în evidenţă extinderea sau
diminuarea activităţii comerciale, reflectată prin ritmul modificării creanţelor
comerciale (analiza ICC);
din punct de vedere intensiv, aspect care surprinde eficienţa modului de
gestionare a creanţelor comerciale (analiza corelativă între ICAN şi ICC)
a) Analiza extensivă a evoluţiei volumului creanţelor comerciale (analiza ICC):
30
Creanţele comerciale ale entităţii evoluează diferit de la un an la altul. Prezintă
o creştere semnificativă în 2007 şi 2008, dar o diminuare destul de semnificativă a
volumului în 2009 şi 2010 faţă de anii precedenţi.
Aspectul este apreciat favorabil în 2007 şi 2009, acesta se datorează creşterii volumului
vânzărilor din activitatea comercială. Se constată cel mai ridicat grad de creştere în
2007 faţă de 2006 (ICC=207 %) comparativ cu un ritm de creştere mai puţin accentuat în
2008 faţă de 2007 (ICC=146%).
Se înregistrează o scădere bruscă şi substanţială a creanţelor comerciale în 2009 faţă de
2008 (ICC= 31 %) şi una mai puțin semnificativă în 2010 faţă de 2009 (ICC= 24%).
b) Analiza intensivă a evoluţiei volumului creanţelor comerciale (analiza corelativă
între ICAN şi ICC):
În 2007 faţă de 2006:
Se constată următoarea situaţie: ICC= 303 % < ICAN= 912,33 %
Situaţia reflectă o dezvoltare a activităţii comerciale pe fondul creșterii în paralel a
vitezei de rotație a creanțelor comerciale. O astfel de situație este favorabilă entității.
În 2008 faţă de 2007:
Se constată următoarea situaţie: ICC=210 % > ICAN= 181,25 %
Situația reflectă o acumulare a volumului creanțelor pe fondul unei activități comerciale
în creștere. Viteza de rotație a creanțelor comerciale va scădea față de anul anterior,
datorită unui ritm de încasare sub nivelul ritmului de facturare.
În 2009 faţă de 2008:
Se constată următoarea situaţie: ICC=69 % < ICAN= 155,08 %
Diminuarea creanţelor comerciale faţă de perioada precedentă se poate datora creşterii
vitezei de rotaţie a acestora. Situaţia reflectă o dezvoltare a activităţii comerciale cu o
încasare a creanţelor într-un ritm superior timpilor de facturare. Situația care apare în
anul 2009 se poate a considera o situație favorabilă pantru entitate.
În 2010 faţă de 2009:
31
Se constată următoarea situaţie: ICC=75,98 % < ICAN= 83,63 %
Situația reflectă o diminuare a creanțelor comerciale față de anul anterior, în paralel cu
diminuarea cifrei de afaceri nete, datorită faptului că firma mamă, Quelle GmbH, deja
avea probleme cu aprovizionarea și plata mărfurilor, astfel nici Quelle Romania nu a
putut să onoreze comeziile clienților ca și în anii precedenți.
Totuși, o analiză a ritmului de încasare a creanțelor comerciale, ne arată că toate
creanțele comerciale se încadrează în graficele de recuperare, și sunt încasate la
termen.
Pentru a compara eficienţa modului de gestionare a creanţelor comerciale de la un an la
altul vom calcula şi compara ritmul de creștere al vitezei de rotaţie al creanţelor
comerciale:
Deoarece viteza de recuperare a creanțelor comerciale este în creștere, situația este
deziderabilă și astfel generează și o creștere de numerar.
3. Analiza evoluției trezoreriei
Această categorie al activelor circulante este format din acele active care se
regăsesc în formă de „bani” sau sunt uşor transformabile în bani. Acesta cuprinde
următoarele elemente:
valorile de încasat
disponibilităţile din contul current
numerarul şi alte valori
acreditivele
avansurile de trezorerie
%76,2241002008
/2008
2009/
20091002008/2009
2008
2009 xCCCAN
CCCANx
CCk
CCK
CCKI
%08,1101002009
/2009
2010/
20101002009/2010
2009
2010 xCCCAN
CCCANx
CCk
CCK
CCKI
32
Investiţiile financiare pe termen scurt împreună cu casa şi conturile la bănci
reprezintă activele, care se regăsesc în formă de numerar sau echivalente de numerar şi
formează trezoreria întreprinderii. În cazul analizei noastre, societatea S.C. Quelle
S.R.L nu are investiții financiare pe termen scurt, astfel trezoreria întreprinderii este
format în totalitate de postul bilanțier ”Casa și conturile la bănci”.
În ritmul de evoluție al trezoreriei se constată modificări diferite, deoarece
evoluția trezoreriei nu este uniformă. Creșterea cea mai pronunțată are loc în anul 2009
față de anul 2008.
Fig. 10. Evoluția trezoreriei
În 2007 faţă de 2006:
Are loc o scădere a volumului trezoreriei cu 43% față de valoarea aferentă
anului precedent (ITR =57 %). Această degradare a stării de lichiditate este datorat
diminuării vitezei de rotaţie a creanţelor comerciale și a gestionării mai puţin eficientă
a stocului la sfârșitul anului financiar.
În 2008 faţă de 2007:
În anul 2008 are loc a creștere în volumul trezoreriei cu 13% față de anul
precedent (ITR =113 %), care rezultă din gestionarea mai eficientă a creanțelor
comerciale și a unei ritm ridicat al livrăriilor. O asemenea creștere valorică a
Evolutia trezoreriei
16,942,991
2006 2007 2008 2009 2010
2,837,572
1,623,927
1,828,620
11,153,187
0
2000000
4000000
6000000
8000000
10000000
12000000
14000000
16000000
18000000
33
numeralului determină consolidarea stării de lichiditate și solvabilitate financiară,
respectiv menținerea unui echilibru monetar.
În 2009 faţă de 2008:
Creșterea volumului trezoreriei continuă într-un ritm mult mai accentuat,
deoarece în anul analizat numerarul din casă și bancă înregistrează o creștere de 827%
față de valoarea numerarului din anul 2008 (ITR =927 %). Această creștere este datorată
creșterii numărului și valoarea comenziilor, care duce la accelerarea vitezei de rotație a
stocului și a creanțelor.
În 2010 față de 2009:
Anul în care firma mamă are probleme de lichiditate și solvabilitate, aduce și
pentru firma S.C. Quelle S.R.L. scăderi în rezultatele finale. În 2010 indicele ITR
înregistrează iarăși o scădere destul de semnificativă, mai ales că anul 2009 a fost un an
foarte pozitiv din toate punctele de vedere al întreprinderii. În 2010 indicele ITR ajunge
la valoarea de 66% față de anul anterior, care înseamnă o degradare de 34% .
C. Analiza evoluţiei cheltuielilor în avans
Cheltuielile înregistrate în avans sunt reprezentate de chirii, abonamente, prime
de asigurare şi alte asemenea achitate în exerciţiul financiar curent, dar care se referă la
perioade viitoare. În general o creştere a cheltuielilor în avans reprezintă o direcţionare
a surplusului monetar spre obţinerea unor beneficii viitoare.
Activele circulante împreună cu cheltuielile înregistrate în avans formează activele
curente ale entităţii şi reprezintă capacitatea entităţii de a face faţă datoriilor curente,
capacitate exprimată prin lichiditatea generală a întreprinderii, denumită şi capital de
lucru.
Evoluția cheltuielilor în avans este prezentat în graficul următor:
34
Fig. 11. Evoluția cheltuielilor în avans
În postul de bilanț ”Cheltuielile în avans”, în cazul firmei S.C. Quelle S.R.L.
sunt înregistrate cheltuieli de cataloage, care au fost trecut proporțional lunar ca și
cheltuieli de reclamă în funcție de durata de valabilitate a cataloagelor. Aceste
cheltuieli de reclamă în anii 2006, 2007 și 2010 au fost înregistrate în Bilanțul societății
ca și cheltuieli în avans, iar în anii 2008 și 2009 au fost trecute ca și creanțe.
Catalogul este mijlocul de promovare clasic al comerţului prin corespondenţă.
Principalele tipuri de cataloage editate de către întreprinderea analizată sunt:
Catalogul principal. Acest catalog este realizat pe două sezoane: primavară-
vară şi toamnă-iarnă, în cadrul căruia se prezintă un vast sortiment de produse şi este
destinat întregii familii.
Cataloage speciale. Aceste cataloage sunt destinate unor grupuri ţintă bine
definite şi se caracterizeză printr-o profunzime ridicată a sortimentului şi o diversitate
scăzută a sortimentului.
Cataloagele de activare sau cataloagele intermediare. Acest cataloage au un
număr mai mic de pagini, şi conţin fie articole din sortimentul principal destinate unor
grupuri speciale de clienţi fie articole de sezon. Aceste cataloage generează comenzi,
activează catalogul principal şi contribuie la creşterea renumelui companiei.
Cum se vede și din graficul de mai sus, în 2007 aceste cheltuieli cresc brusc cu 253%
față de anul 2006, deoarece în 2007 au apărut mai multe cataloage. În 2006 firma a
Evolutia cheltuielilor în avans
1,195,862
0 0
378,385
20102009200820072006
338,462
0
200000
400000
600000
800000
1000000
1200000
1400000
35
început cu un catalog principal cu aproximativ 250 de pagini și încă două cataloage
speciale, tip ”Ofertă promoțională”. În comparație cu acest an, în anul 2007 deja au
apărut două cataloage principale, una de primăvară-vară respectiv toamnă-iarnă, și în
fiecare sezon încă 7 cataloage speciale, respectiv cataloage intermediare. Astfel cu
creșterea numărului de cataloge, au crescut și cheltuielile de reclamă.
În 2010 aceste cheltuieli generate de cataloage este înregistrat din nou la poziția
cheltuieli în avans, dar valoarea este una mai mică, aproape de nivelul din anul 2006.
Acesta este datorată faptului că din cauza problemelor financiare a firmei mamă au fost
anulate mai multe cataloge. Numai cataloagele principale au apărut cu cele mai
importante cataloage speciale.
36
2.1.1.2 Analiza evoluţiei datoriilor şi a capitalurilor proprii
În bilanț datoriile unei întreprinderi sunt grupate în modul următor:
1. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de 1 an
2. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an
3. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
4. Venituri în avans
Categoria cea mai mare a obligaţiilor întreprinderii este reprezentată de datoriile
întreprinderii iar din punctul de vedere al informării utilizatorilor este foarte importantă
separarea acestora în:
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de 1 an (datorii pe
termen scurt);
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an (datorii pe
termen lung). (M. Achim ”Analiză economico-financiară”)
Din analiza evoluţiei datoriilor şi a capitalurilor proprii se poate constata că datoriile
entităţii cresc într-o măsură mai mare decât capitalurile proprii (= capitaluri totale).
Fig. 12. Evoluția datoriilor și a capitalurilor totale
Evolutia datoriilor si a capitalurilor totale
0
5,000,000
10,000,000
15,000,000
20,000,000
25,000,000
30,000,000
35,000,000
2006 2007 2008 2009 2010
TOTAL CAPITALPROPRIU
DATORII TOTALE
37
A. Analiza evoluţiei datoriilor
Exploatând informaţiile analitice privind datoriile entităţii furnizate de situaţiile
financiare constatăm următoarele în legătură cu întreprinderea analizată:
nu are contractate datorii mai mari de un an, ca atare toate datoriile sunt curente
(mai mici de un an).
nu dispune de credite bancare, sursele de finanţare fiind în întregime pe termen
scurt provenind din: datorii comerciale (datorii faţă de furnizori), datorii faţă de
salariaţi, datorii fiscale şi alte datorii.
nu există plăţi restante, toate datoriile entităţii fiind în termen.
Din analiza datoriilor (propriu-zise) ale entităţii detaliate după natură constatăm
că la nivelul entităţii acestea sunt reprezentate de:
- „datorii comerciale” sub forma datoriilor faţă de furnizorii de materii prime şi
materiale şi furnizorii de imobilizări;
- „datorii sociale” sub forma datoriilor faţă de salariaţi;
- „datorii fiscale” sunt reprezentate doar de partea corespunzătoare din
asigurările sociale şi şomaj, impozitele şi taxele aferente salariilor;
- „alte datorii” reprezentate de alte datorii ale entităţii mai puţin datoriile bancare.
Totalul datoriilor evoluează în creștere aproape pe toată perioada analizată, cel
mai accentuat în anul 2009 față de anul 2008. Numai în anul 2010 prezintă a scădere cu
54,49% față de anul precedent.
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de 1 an
Datoriile pe termen scurt sunt reprezentate de „Datorii comerciale – furnizori şi
„Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale”.
În cazul firmei S.C. Quelle S.R.L., datoriile pe termen sunt sunt reprezentate de
datoriile față de firma mamă, adică valoarea mărfurilor neplătite.
Valoarea totala a datoriilor pe termen scurt prezintă în anul 2007 și 2010 o descreștere
de 4,59%, respectiv 56,23%, iar în anii 2008 și 2009 aceste datorii cresc cu 45,92%,
respectiv 120,57% față de anii anteriori.
38
Cea mai mare parte a datoriilor pe termen scurt a societății analizate sunt
datoriile comerciale – furnizori, astfel dacă totalul acestor datorii scad, înseamnă că în
anul respectiv au scăzut datoriile comerciale a firmei. O creştere a datoriilor comerciale
trebuie apreciată ca fiind favorabilă atâta timp cât ele se încadrează în termenul
contractual deoarece ele sunt surse gratuite de finanţare a necesarului de fond de
rulment.
Analizând categoria „Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind
asigurările sociale” putem constata o creştere aproape pe toată perioada analizată. Cea
mai mare creștere putem observa în anul 2009, an în care are loc o creștere a numărului
de angajați ca urmare a extinderii volumului de activitate al entității. În acest an
creșterea despre care vorbim este de 65,90% față de anul 2008.
Analiza evoluției veniturilor în avans și a provizioanelor
Referitor la evoluția acestor elemente constatăm că întreprinderea a avut numai
în anul 2007 înregistrat venit în avans, iar provizioane apar din anul 2007.
Din literatura de specialitate știm că provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli reprezintă
pasive cu exigibilitate incertă şi se constituie pentru elemente cum sunt:
- litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte;
- cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte
cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
- alte provizioane.
Provizioanele sunt datorii care sunt recunoscute ca atare dacă sunt îndeplinite
cumulativ anumite condiții, ca de exemplu: există o obligaţie curentă generată de un
eveniment anterior;
este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiei respective şi suma poate
fi estimată credibil.
În cea ce priveşte provizioanele deţinute de entitate, acesta reprezintă acea sumă care ar
trebui să plătească firma Quelle România proprietarului clădirii, în cazul în care ar
renunța la contractul de închiriere a spațiului. Pentru această eventualitate, societatea
are provizioane pentru astfel de riscuri şi cheltuieli. Evoluția provizioanelor sunt
prezentate grafic în figura de mai jos:
39
Fig. 13. Evoluția provizioanelor
Observăm a descreșteri ușoare a provizioanelor pe parcursul celor 5 ani care cuprinde
analiza noastră. Astfel constatăm că în 2008 scad provizioanele față de 2007 cu 12%, în
2009 față de 2008 cu 6%, iar în anul 2010 scade cel mai accentuat, adică cu 25% față
de anul anterior.
B. Analiza evoluţiei capitalurilor proprii
Toate capitalurile entităţii sunt reprezentate de capitalurile proprii neexistând
angajări de către stat în capitalul entităţii. Capitalurile proprii reprezintă dreptul
acţionarilor în activele întreprinderii, după deducerea datoriilor acestora.
Dacă avem în vedere recunoaşterea capitalurilor proprii mai puţin cea a
rezultatelor aceasta se face în momentul în care sunt generate beneficii economice
pentru întreprindere dar care nu vor fi recunoscute ca venituri pentru a nu putea fi
distribuite acţionarilor sub formă de dividende. (M. Achim – Analiză economico-
financiară)
În categoria capitalurilor proprii sunt cuprinse:
1. Capitalul social
2. Primele legate de capital
3. Rezervele din reevaluare
4. Rezervele
Evolutia provizioanelor
0
20102008 200920072006
903,442
1,211,837
1,285,9161,454,131
0
200000
400000
600000
800000
1000000
1200000
1400000
1600000
40
5. Rezultatul reportat
6. Rezultatul exerciţiului
Se poate constata o creştere a capitalurilor proprii de-a lungul perioadei analizate într-
un ritm mai accentuat în 2008 (ICPR = 2.342,26 %) comparativ cu creşterea înregistrată
pentru anul 2009 (ICPR = 182,19%), dar și față de anul 2010 (ICPR = 104,96%).
Fig. 14. Evoluția capitalurilor proprii
După cum se vede și din valorile înregistrate la poziția bilanțieră ”Capitaluri propriu”,
aceste, în al doilea an de funcționare al întreprinderii, adică în anul 2007 , scade cu
50,96% față de anul 2006, ca în următorii ani să aibă loc o creștere fabuloasă.
Cea mai mare creștere a cpitalurilor proprii a fost înregistrat în anul 2008, când acesta
crește cu mai mult de 2.000% față de anul 2007, datorită extinderii masive a entității pe
piața română. După acest an de succes capitalul propriu al firmei crește în continuu. În
2009 cu 82,19% față de anul 2008, iar în anul 2010 creșterea este mult mai moderată,
adică numai de 4,96% față de anul precedent.
Toate creşterile de capitaluri proprii sunt datorate creşterii rezervelor efectuate de
entitate şi a rezultatului exerciţiului reprezentaţi în toţi anii de profit şi a rezultatului
reportat.
Entitatea analizată beneficiază pe toată perioada analizată de o majorare a surselor
proprii de finanţare cu efecte favorabile asupra întăririi capacităţii de autofinanţare şi
asupra ameliorării indicatorilor de îndatorare. Totuși, comparativ cu evoluţia datoriilor,
Evolutia capitaluroilor proprii
2007 2010200920082006
10,129,4669,650,577
5,297,041
461,161 226,151
0
2000000
4000000
6000000
8000000
10000000
12000000
41
constatăm că ritmul de creştere al capitalurilor este inferior ritmului de creştere al
datoriilor, care ar însemna efect nefavorabil asupra indicatorilor de îndatorare.
2.1.2 Analiza structurii poziţiei financiare
Analiza structurii poziţiei financiare presupune determinarea ratelor de structură
ale acestor elemente (ratele de structură generale şi ratele interne de structură) aşa cum
sunt prezentate în Anexa 2 „Analiza structurii poziţiei financiare”. Pe baza acestora
avem următoarele rezultate ale analizei:
2.1.2.1 Analiza structurii activelor
Din analiza ratelor generale de structură ale activelor se constată
următoarele:
Se observă o pondere mai accentuată a activelor circulante (în medie de aproximativ de
80%) comparativ cu ponderea activelor imobilizate (de aproximativ 15%) pe toţi anii
supuşi analizei.
Rata generală a activelor circulante nu se schimbă semnificativ de-a lungul celor cinci
ani analizaţi: RAC05 = 77,54%; RAC
06 = 73,61%; RAC07 = 83,60%; RAC
08 = 92,03%; RAC09 =
88,49%. Se înregistrează o uşoară descreştere numai în anul 2007 iar în anii 2008, 2009
respectiv 2010 o crestere de aproximativ 10% in fiecare an.
Ponderea activelor circulante creşte de-a lungul celor cinci ani analizaţi pe
fondul reducerii ponderii activelor imobilizate în cadrul activelor entităţii. Rata
activelor circulante pune în evidenţă dimensiunea propriu-zisă a afacerii derulate de
întreprindere în decursul exerciţiului financiar. Astfel concluzionăm o orientare a
politicilor manageriale spre accentuarea activității curente în defavoarea laturii
investiţionale pe perioada 2006-2010.
Rata generală a activelor imobilizate se schimbă destul de semnificativ de-a lungul
celor cinci ani analizaţi: RAI05 = 17,71%; RAI
06 = 11,51%; RAI07 = 16,40%; RAI
08 = 7,97%;
RAI09 = 9,61%. Se înregistrează o descreştere importantă în anul 2009 și 2010.
42
Scăderea ratei generale a activelor imobilizate pe perioada analizată care se
datorează pe de-o parte unei creşteri mai lente activelor imobilizate în comparaţie cu
creşterea mai accentuată a celorlalte elemente de activ.
Rata cheltuielilor în avans este mai mare decât cel obișnuit pentru entităţile din
România (sub 1%) în anul 2006 și 2007. În anul 2008 și 2009 acesta nu mai apare în
bilanț, numai în anul 2010, când are o rată de 1,90% din totalul activelor.
Din analiza ratelor generale de structură ale activelor deducem că, pe perioada
analizată, entitatea îşi orientează politicile mai mult spre activitatea curentă şi mai puţin
spre activităţi investiţionale. Acest fapt se poate constata că există o pondere mai
accentuată a activelor circulante comparativ cu ponderea activelor imobilizate pe toată
perioada analizată. Grafic, situația prezentată se poate reprezenta astfel:
Fig. 15. Structura ratelor al activelor totale
Analiza ratelor interne ale activelor imobilizate pune în evidenţă mutaţiile
structurale în cadrul politicii investiţionale a entităţii. Pe baza ratelor de structură putem
deduce următoarele cloncuzii:
Se constată o pondere covârşitoare a imobilizărilor corporale, aproape jumătate din
totalul activelor imobilizat şi o ușoară tendinţă de creştere a acesteia pe toată perioada
analizată.
Imobilizările necorporale înregistrează o pondere semnificativă în primele doi ani din
perioada analizată (51% din totalul activelor imobilizate în anul 2006, și 47% în anul
2007), după care aceste pondere scade până la 4% în anul 2009.
17.71%
77.54%
4.75%
11.51%
73.61%
14.87%
16.40%
83.60%
0.00%
7.97%
92.03%
0.00%
9.61%
88.49%
1.90%
0%
20%
40%
60%
80%
100%
2006 2007 2008 2009 2010
Structura activelor
CHELTUIELI IN AVANS
ACTIVE CIRCULANTE -TOTAL
ACTIVE IMOBILIZATE -TOTAL
43
În cadrul politicii investiționale a societății, imobilizările financiare reprezintă un
procent nesemnificativ în prima jumătate al perioadei analizate (3% în anul 2006,
respectiv 4% în anul 2007), după care această pondere ajunge până la 42% în anul
2010. Creşterea a acestei rate arată expansiunea financiară a relaţiilor cu terţe firme,
deoarece această rată ne arată politica de investiție pe piață al întreprinderii analizate.
Ratele interne ale activelor circulante evidenţiează mutaţiile structurale
produse în cadrul politicilor duse la nivelul activelor de exploatare. Din analiza ratelor
interne de structură a activelor circulante se pot desprinde următoarele concluzii:
Rata creanţelor creşte semnificativ în anul 2007 și 2008 comparativ cu ceilalți ani
(crește de la 22,39% la 64,17%) ca rezultat a extinderii masive a activităţii comerciale
în 2007 și 2008. În anul 2009 această rată a creanțelor revine la nivelul de 22,18%
(scade 48,36% față de anul 2008), rată care se menține și pe parcursul anului 2010. În
cadrul creanţelor ponderea cea mai mare o deţin creanţele comerciale, mutaţiile
structurale la acest nivel urmăresc în linii mari evoluţia acestui grup de creanţe.
Fig. 16. Structura ratelor al activelor circulante
În cea ce privește rata stocurilor, observăm o scădere în anul 2007 de la 26,18% (nivel
în 2006) la 8,39. Cea mai mare nivel al ratei stocurilor a fost în anul 2006. În 2008 rata
stocurilor revine la 15,64% și se menține în jurul acestei ponderi până la
sfârșitul anului 2010 (ajunge la ponderea de 17,67% în totalul activelor
circulante).
26.18%
22.43%
51.39%
8.39%
64.17%
27.43%
15.64%
70.54%
13.82%
18.64%
22.18%
59.18%
17.67%
18.98%
63.35%
0%
20%
40%
60%
80%
100%
2006 2007 2008 2009 2010
Structura activelor circulante
IV. CASA SI CONTURI LABANCI
II. CREANTE
I. STOCURI
44
În ceea ce priveşte rata trezoreriei se constată un nivel scăzut al lichidităţilor entităţii în
anii 2007 și 2008. Acesta datorită investițiilor făcute de entitate pe parcursul acestor
ani (2006: 27,43%, iar în 2007: 13,82%). În restul aniilor analizate ponderea acestora în
totalul activelor circulante este între 51,39% și 63,35%.
La nivelul gestiunii interne a elementelor trezoreriei, situaţia este una favorabilă
reflectând o preocupare a managementului pentru obţinerea unor câştiguri suplimentare
prin orientarea lichidităţilor din casă-bancă spre plasamente pe termen scurt, pe piaţa de
capital.
Din analiza ratelor interne ale activelor circulante deducem că gradul de lichiditate al
activelor circulante creşte pe perioada 2006-2010 pe fondul diminuării ponderii
elementelor de active circulante mai puţin lichide (stocurile) şi a creşterii ponderii
elementelor cu o lichiditate mai accentuată (creanţele şi trezoreria). Aspectul este unul
favorabil pe termen scurt, reflectând o extindere a activităţii comerciale.
2.1.2.2. Analiza structurii datoriilor / capitalurilor proprii
Din analiza ratelor generale de structură ale totalului datoriilor şi capitalurilor
se desprind concluzii privind orientarea surselor de finanţare ale entităţii spre surse
proprii respectiv atrase. În cazul entității analizate, S.C. Quelle S.R.L. se constată
următoarele:
În cadrul surselor de finanţare ponderea mai mare este reprezentată de sursele atrase. Se
înregistrează o tendinţă de descreştere a ratelor generale a datoriilor pe tot parcursul
perioadei analizate.
Scăderea ponderii datoriilor din total este pusă pe seama creșterii a capitalurilor proprii
pe perioada 2006-2010. Rata generală a capitalurilor proprii crește de la 6,48% (anul
2006) și ajunge la 50,91% (anul 2010).
Ratele interne ale datoriilor şi a capitalurilor pun în evidenţă mutaţiile structurale
interne înregistrate de fiecare categorie.
45
Fig. 17. Structura ratelor al datoriilor/capitalurilor proprii
Din analiza ratelor interne ale datoriilor (rata datoriilor pe termen scurt, rata
datoriilor pe termen mediu şi lung, rata provizioanelor şi rata veniturilor în avans) se
constată următoarele:
Datoriile pe termen scurt deţin ponderea covârşitoare în totalul datoriilor pe toată
perioada analizată. Pe tot parcursul perioadei analizate se înregistrează rate de structură
în jur de 80%, chiar și peste 90% (99% în 2006; 80,48% în 2007; 87,16% în 2008;
94,35% în 2009; 90,75% în anul 2010) a datoriilor pe termen scurt. Deşi în valoare
absolută valoarea datoriilor pe termen scurt creşte, ponderea lor în totalul datoriilor
scade semnificativ pe fondul creşterii datoriilor pe termen scurt şi constituirii de
provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
Din anul 2007 se înregistrează provizioane. Rata de structură al acestuia este de 18,60%
ăn acest an, iar pe parcursul aniilor următori acesta scade treptat. Așa că în 2008 ajunge
la nivelul de 12, 21% din totalul datoriilor, după care în 2009 scade brusc până la
ponderea de 5,65%.
Ponderea datoriilor pe termen lung sunt nesemnificative. Numai în anul 2006
atinge rata de structură al acesteia nivelul de 1%, după care scade treptat până ce
dispare în totalitate din bilanțul entității (în 2009 și 2010 deja nu mai există acest tip de
datorii).
93.52%
6.48%
69.94%
30.06%
53.05%
46.95%
67.74%
32.26%
49.09%
50.91%
0.00%
20.00%
40.00%
60.00%
80.00%
100.00%
2006 2007 2008 2009 2010
Structura datoriilor/capitalurilor proprii
TOTAL CAPITAL PROPRIU
TOTAL DATORII
46
Ponderea veniturilor în avans este nulă. Numai în anul 2007 apare o sumă înregistrată
ca și venit în avans. Suma este nesemnificativă, și reprezintă doar 0,02% din totalul
datoriilor în anul respectiv.
Analiza ratelor interne de structură, pune în evidenţă modalitatea de asigurare
a întreprinderii cu diferite categorii de resurse pe termen nelimitat, reprezentate pe de-o
parte de capitalul social al firmei iar pe de altă parte de dimensiunea celorlalte categorii
de surse proprii. Din această analiză al capitalurilor proprii putem deduce următoarele:
Ponderea capitalului social în capitalurile proprii scade pe parcursul perioadei
analizate. Aceasta se datorează menţinerii neschimbate a valorii capitalului social pe
toată perioada analizată în condiţiile unei creşteri substanţiale sistematice la celelalte
elemente ale capitalurilor proprii (ne referim la rezerve dar mai ales la rezultatul
raportat).
Observăm că pe parcursul perioadei analizate rata de structură al rezervelor ajunge de
la 0,60% (anul 2006) până la 4,91% (sfârșitul anului 2010). Astfel putem să remarcăm
politica prudenţială dusă la nivelul managementului financiar prin constituirea unui
nivel substanţial de rezerve, menite să vizeze acoperirea unor eventuale pierderi
viitoare.
2.2. ANALIZA ECHILIBRULUI POZIŢIEI FINANCIARE
Echilibrul economico-financiar la nivelul firmei se realizează atunci când se
recuperează integral mijloacele consumate, respectiv când veniturile sunt egale cu
cheltuielile. Astfel în cadrul egalităţii generale dintre venituri şi cheltuieli, trebuie avut
în vedere că, în fapt, aceasta înseamnă recuperarea mijloacelor consumate, dar şi
realizarea unui profit care să permită constituirea surselor necesare finanţării unor
activităţi sau stingerii unor obligaţii.
Echilibrul financiar este o formă de manifestare a echilibrului microeconomic şi
presupune asigurarea unei permanente corelaţii între încasări şi plăţi. Instrumentul
principal de realizare a echilibrului financiar este bugetul de venituri şi cheltuieli.
Forma verticală a schemei bilanţiere asigură premisele unei analize a echilibrului
financiar patrimonial în dinamică. În noul context al globalizării contabile, echilibrul
47
financiar capătă noi valenţe şi îmbracă după părerea noastră, îmbracă următoarele
forme:
Echilibrul financiar realizat la nivelul asigurării capacităţii de plată a firmei pe
termen scurt în primul rând şi apoi pe termen lung, cuantificat cu ajutorul
indicatorilor de lichiditate şi solvabilitate.
Se pune în evidenţă în primul rând un echilibru financiar patrimonial la nivelul
activităţii de exploatare cu ajutorul indicatorului capital de lucru care apare de altfel şi
calculat în structurile bilanţiere.
Un rol deosebit este acordat trezoreriei, echilibrul financiar la nivel monetar
(între încasări şi plăţi) fiind explicit pus în evidenţă într-un document distinct în cadrul
situaţiilor financiare şi anume „Situaţia fluxurilor de trezorerie”.
(M. Achim – ”Analiză economico-financiară”)
2.2.1 Analiza lichidităţii şi solvabilităţii entităţii
O formă de realizare al echilibrului financiar al entităţii este prin asigurarea
permanentă a capacităţii de plată a firmei, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.
Lichiditatea vizează capacitatea de plată pe termen scurt în timp ce solvabilitatea
vizează capacitatea de plată pe termen lung.
A. Analiza lichidităţii entităţii
Lichiditatea financiară reprezintă capacitatea activelor curente de a se
transforma în lichidităţi pentru a face faţă datoriilor imediat scadente. Conform IFRS,
„lichiditatea se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat, după luarea în
calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade.” (IFRS 2007, Cadrul general
penrtu întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, par. 16). ). O întreprindere este
“lichidă” când resursele degajate de operaţiunile curente ale exerciţiului îi furnizează
suficiente disponibilităţi pentru a face faţă scadenţelor pe termen scurt.
48
Starea de lichiditate financiară este influenţată de următorii factori:
- creşterea rentabilităţii activităţii de exploatare;
- gradul de participare al activelor la circuitul economic;
- creştera ponderii elementelor de numerar şi echivalente de numerar în totalul activelor
curente ale entităţii;
- viteza de rotaţie a creanţelor în creştere;
- o viteză de rotaţie a creanţelor care depăşeşte viteza de rotaţie a datoriilor;
- viteza de rotaţie a stocurilor în creştere;
- fluxuri de numerar pozitive din activitatea de expoatare, investiţii şi financiare
(Achim: 2009, p. 290-291).
Principalele forme ale lichidităţii financiare sunt:
1. Lichiditatea curentă (LC);
2. Lichiditatea imediată (LI);
3. Lichiditatea efectivă (LE).
Am calculat aceste indicatori ai lichidităţii financiare atât în formă absolută cât
şi în formă relativă (pe baza datelor din Bilanţ) în Anexa 3. Analiza lichidităţii entităţii.
Pe baza acestor date putem face următoarele aprecieri privind starea de lichiditate a
entităţii în perioada analizată:
Există un excedent de lichiditate curentă începând cu anul 2007, excedent care
evoluează în trend crescător. Numai în primul an de funcționare (2006) apare deficit de
lichiditate curentă. Forma relativă a lichidității curente nu intră în intervalul de
siguranță financiară, adică nu este între valorile [150%, 250%]. Pe toți anii supuși
analizei rata lichidității curente are tendința de creștere, care se consideră favorabil,
totuși numai în anul 2010 intră în intervalul de siguranță financiară, și chiar depășește
pragul de 200%, care se consideră valoare cea mai favorabilă, conform reglemntărilor
contabile în vigoare (O.M.F.P. nr. 3055/2009, Nota 9 la situațiile financiare). Această
reglementare afirmă că valoarea ratei lichidității curente terbuie să evolueze în jurul
valorii de 200%.
În primul an de funcționare se constată un deficit al lichidității imediate, după
care are loc o creștere care se menține pe tot parcusul perioadei analizate, astfel
începând cu anul 2007 apare un excendent de lichiditate imediată. Rata lichidității
49
imediate se încadrează în intervalul de siguranță financiară [50%, 100%] pe parcursul
cei cinci ani analizați. Tendința de creștere a lichidității imediate, atît sub formă
absolută, cât și cea reșativă se apreciază favorabilă.
Se constată o acoperire deficitară a trezoreriei din anul 2006 până în anul 2009.
Numai în anul 2010 atinge o valoare excendentară. Rata lichidității efective nu se
încadrează în intervalul de siguranţă financiară în perioada 2006-2008. Din anul 2009
apare o acoperire excendentară, deoarece rata lichidității efective intră în intervalul de
siguranță financiară [50%, 100%].
Evoluţia celor trei rate de lichiditate (rata lichidităţii curente, rata lichidităţii imediate şi
rata lichidităţii efective) analizate mai sus sunt prezentate grafic în figura următoare:
Fig. 18. Evoluția ratelor de lichiditate
Concluzii
Per ansamblu putem aprecia că entitatea deţine un nivel excedentar al activelor
de exploatare care depăşeşte datoriile imediate de acoperit, situaţie ce poate avea în
viitor repercusiuni în vederea obţinerii de beneficii economice viitoare. Cauzele trebuie
căutate în nivelul mult prea crescut al creanţelor în speţă a creanţelor comerciale.
Evolutia ratelor de lichiditate
0.00%
100.00%
200.00%
300.00%
400.00%
500.00%
600.00%
2006 2007 2008 2009 2010
Cash Ratio (RLE)
Acid Test (RLI)
Current Liquidity (RLC)
50
B. Analiza solvabilităţii entităţii
Solvabilitatea reprezintă un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care doreşte
să-şi păstreze autonomia financiară şi flexibilitatea gestiunii şi ea rezultă din echilibrul
dintre fluxurile de încasări şi fluxurile de plăţi, dar şi dintr-un fond de rulment net
pozitiv, ceea ce rezultă dintr-o bună adecvare între necesarul de finanţare pe termen
lung (în active corporale şi financiare) şi resursele de finanţare cu caracter permanent
(capitalurile proprii şi îndatorarea la termen).
Solvabilitatea a fost abordată din mai multe puncte de vedere de către
specialiştii din ţară şi străinătate, deşi definiţiile au multe puncte comune. Prof. univ. dr
Ioan Bătrâncea apreciază că „starea de solvabilitate trebuie analizată din punct de
vedere al funcţiilor sale, pe de-o parte, şi a orizontului de timp la care se referă, pe de
altă parte. Solvabilitatea va exprima deci capacitatea unui egent economic de a
rambursa la scadenţă mai mare de 1 an ratele curente faţă de banci şi alte instituţii
financiare” (Bătrâncea: 2007, p. 212). Prof univ. dr. Monica Violeta Achim este de
părere că solvabilitatea financiară reprezintă capacitatea entităţii de a onora datoriile
entităţii indiferent de exigibilitate (Achim: 2009, p. 291).
Factorii care influenţează starea de solvabilitate sunt mai variaţi şi mai complecşi decât
în cazul lichidităţii. Pe lângă factorii menţionaţi la starea de lichiditate şi alţi factori cu
caracter mai general, care vizează orizontul de activitate pe termen lung al entităţii dar
şi mediul economic şi socio-politic al ţării respective.
Principalele modele ale solvabilităţii generale sunt:
1. Solvabilitatea financiară generală, care reprezintă capacitatea entităţii de a
rambursa datoriile pe termen lung contractate faţă de instituşii financiar-bancare din
activele entităţii rămase după achitarea datoriilor curente.
2. Solvabilitatea exprimată sub forma ratelor de dependenţă financiară.
Ratele de dependenţă financiară, care sunt considerate reprezentative pentru reflectarea
stării generale de solvabilitate a unei entităţi, pot fi exprimate sub diverse forme, aşa
cum sunt prezentate în Anexa 4. Analiza solvabilităţii financiare.
51
Privind starea de solvabilitate a entităţii putem constata următoarele:
Entitatea nu dispune de resurse atrase pe termen mediu şi lung şi de asemenea nu
dispune de credite bancare. În consecinţă toate nevoile de finanţare vor fi acoperite
integral pe seama datoriilor curente de altă natură decât cele bancare şi a capitalurilor
proprii. Ca rezultat a celor menţionate mai sus solvabilitatea generală în ambele sale
forme va fi maximă.
Există un excedent de solvabilitate generală în perioada analizată. În ceea ce priveşte
solvabilitatea financiară generală în forma relativă, se înregistrează o creştere, și se
poate constata că valorile solvabilităţii financiare generale relative se încadrează în
intervalele de siguranţă.
Din analiza ratelor de dependenţă financiară se poate constata ca entitatea are un grad
de dependenta financiară ridicată şi nu se încadrează în fiecare cazuri în intervalele de
siguranţă admise.
Se poate constata ca în perioada analizată gradul de dependenţă financiară al entităţii
înregistrează nivele mari, care nu se încadrează în intervalele de siguranță financiară.
Nivelul ridicat al dependenţei financiare se datorează atât creşterii datoriilor comerciale
dar mai ales cât și constituirii de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli într-un nivel de
semnificativ.
Rata de acoperire a dobânzilor indică un nivel de acoperire a dobânzilor foarte
confortabil datorită faptului că entitatea nu are contractate credite bancare deci nivelul
dobânzilor va fi astfel sensibil diminuat (acestea sunt reprezentate în principal din
dobânzi aferente creditelor comerciale sau din altfel de surse atrase decât creditele
bancare).
Concluzii:
Deoarece societatea analizată nu dispune de resurse atrase pe termen mediu şi
lung şi de asemenea nu dispune de credite bancare, nivelul general al datoriilor
necesare de a fi acoperite este destul de mic. Capacitatea generală a entităţii de a face
faţă achitării nivelului redus al acestor datorii şi deci gradul de solvabilitate al entităţii
este favorabil.
52
Concluzii generale privind starea de lichiditate şi solvabilitate
Per ansamblu se poate constata ca lipsa îndatorării generează un nivel al
lichidităţii şi solvabilităţii confortabil. Din punctual de vedere a utilizatorilor relativ la
aceste rezultate va fi diferenţiată în funcţie de natura utilizatorilor de informaţii
financiare.
Politica dusă la nivelul creanţelor şi datoriilor comerciale nu este foarte bine corelată,
existând un nivel ridicat al creanţelor comerciale (datorate termenelor de încasare mari
acordate clienţilor).
Băncile vor aprecia favorabil rezultatele analizei, deoarece scopul lor, şi anume acela
de a se asigura asupra unei capacităţi de rambursare a creditelor foarte bună, este astfel
atins.
2.2.2. Analiza echilibrului financiar patrimonial prin capitalul de lucru
O altă modalitate de analiză a echilibrului financiar a entităţii este analiza
capitalului de lucru şi a evoluţiei acesteia. Capitalul de lucru este calculat și raportat la
postul E din cadrul structurilor bilanţiere, sub denumirea de „Active circulante
respectiv datorii curente nete”. Indicatorul este identic cu lichiditatea curentă în formă
absolută calculată anterior.
Pe baza Anexei 4. Analiza capitalului de lucru putem constata că la nivelul entităţii se
realizează un echilibru financiar pe termen scurt, la nivelul activității de exploatare,
acesta deţinând un capital de lucru pozitiv începând cu anul 2007 pe toată perioada
analizată.
Din analiza evoluţiei capitalului de lucru constatăm că se înregistrează un ritm
de creştere de la un an la altul. Această creștere este destul pronunțată în anul 2008 și
2009, când creșterea este mai mare de 150%. Acesta îi va permite ca o parte
importantă din activele curente să şi le finanţeze pe seama capitalului angajat.
Ca și concluzie putem spune că la nivelul întreprinderii analizate există o
situație destul de bună a echilibrului pe termen scurt.
53
2.2.3. Analiza gestiunii resurselor controlate
(Analiza echilibrului financiar prin indicatori de activitate)
Analiza echilibrului financiar se mai poate aborda şi din punct de vedere
dinamic sub forma studierii relaţiei dintre eforturile entităţii, exprimate prin intermediul
resurselor controlate de entitate şi efectele acestor utilizări exprimate prin indicatori de
flux. Acest aspect al analizei echilibrului financiar presupune calculul şi analiza
indicatorilor de activitate. Indicatorii de activitate puşi în evidenţă cu ajutorul vitezelor
de rotaţie ai resurselor controlate de entitate reprezintă un instrument foarte util pentru
a depista punctele slabe al gestionării resurselor.
Din evoluţia vitezelor de rotaţie ale activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale
entităţii, aşa cum sunt prezentate în Anexa 4. Analiza echilibrului financiar pe baza
indicatorilor de activitate se constată următoarele:
Viteza de rotaţie a activelor imobilizate
Ca valoare este sub media ţărilor dezvoltate (sub media de 3 rotaţii) însă la
nivelul economiei româneşi ea este considerată destul de bună.
În dinamică, viteza de rotaţie a activelor imobilizate înregistrează o creștere
semnificativă în anul 2007 față de anul 2006 (I06/05KAI=1.242,51%), ca în anul următor să
aibă loc o scădere puternică față de acest an. În anul 2008 indicele vitezei de rotație
înregistrează o valoare de 64,64%, valoarea cea mai mică pe perioada analizei. În 2009
are loc a creștere mai normalizată cu 62,30% (I08/07KAI=162,30%), după care în anul
2010 această indice crește cu numai 8,50% care înseamnă că scade cu 53,80% față de
anul anterior.
Grafic această evoluție a vitezei de rotație a activelor imobilizate este prezentat în
figura de mai jos:
54
Fig. 19. Viteza de rotație a activelor imobilizate
Evoluţia vitezei de rotaţie a activelor imobilizate urmăreşte în linii generale fiecare
viteză de rotaţie al elementelor componente (imobilizări necorporale - IKIN; imobilizări
corporale - IKIC; imobilizări financiare - IKIF).
Viteza de rotaţie a stocurilor totale
Din punct de vedere static viteza de rotaţie a stocurilor totale este sub media de
9 rotaţii a ţărilor dezvoltate în primul an de activitate a firmei (2006), după care crește
la o valoare de 51,08 ritații în anul 2007. Din graficul de mai jos se observă că viteza de
rotație a stocului pe parcursul celor 5 ani de analiză este peste valoarea de 12 rotații
anuale, deoarece activitatea firmei este în domeniul comerțului, unde stocurile se
înlocuiesc foarte des.
Viteza de rotatie a activelor imobilizate
100%
1242.51%
64.64%108.50%162.30%
0%
200%
400%
600%
800%
1000%
1200%
1400%
2006 2007 2008 2009 2010
55
Fig. 20. Evoluția numărului de rotații a stocului
Indicele vitezei de rotație a stocului cea mai mare creștere a înregistrat în anul 2007
(I06/05KS=2.654,50%), după care în următorii ani această valoare scade în jur de 50%.
Numai în a nul 2010 se înregistrează din nou o creștere de 43,50% față de anul 2009
(I09/08KAI=143,50%).
Viteza de rotaţie a creanţelor
Ca valoare se situează sub media de 12 rotaţii în primele trei ani analizate, în
2009 ajungând la o valoare de 11,23 rotații, care este deja o valoare foarte apropiată de
valoarea medie pe an. Cea mai mare valoare se înregistrează în 2010 cu 17,85
rotaţii/an.
Pe toată perioada analizată viteza de rotație a creanțelor are o tendință de creștere,
excepția reprezintă anul 2008 când viteza de rotație scade la valoarea de 4,93 rotații, de
la valoarea de 6,68 rotații, care a fost înregistrată în anul 2007. După această mică
scădere valoarea rotațiilor crește iarăși la valoarea de 11,23 rotații/an în anul 2010.
Evoluția în dinamică a vitezei de rotație a creanțelor este prezentat în graficul de mai
jos, din care se vede clar că în anul 2007, 2009 și 2010 acestea cresc semnificativ,
generând o creștere de numerar.
Evolutia numarului de rotatii a stocului
19.18
1.92
51.08
13.3622.22
0.00
10.00
20.00
30.00
40.00
50.00
60.00
2006 2007 2008 2009 2010
Viteza de rota?ie a stocului
56
Fig. 21. Evoluția indicelor a vitezei de rotație a creanțelor
În anul 2008 se înregistrează o scădere accentuată de 26,24%.
Raportul viteza de rotaţie a creanţelor/viteza de rotaţie a datoriilor este unul favorabil
entităţii, reflectând o viteză de rotaţie a creanţelor superioară vitezei de rotaţie a
datoriilor.
Viteza de rotaţie a totalului activelor
În dinamică viteza de rotaţie a activelor bilanţiere creşte în 2007 când ajunge la
valoarea de 3,18 rotații/an, cea ce înseamnă o creștere semnificativă în dinamică față de
anul 2006 (I06/05KAB=807,93%).
În dinamică viteza de rotație scade în anul 2008 și 2009 cu 7,92%, respectiv 21,09%
față de anii precedenți, după care valoarea rotațiilor ajunge în 2010 din nou la valoarea
de 3 rotații/an, reprezentând o creștere de 30,77% față de anul anterior (2009).
Viteza de rotaţie a datoriilor
În dinamică se constată o creștere a vitezei de rotaţie a datoriilor pe toate
perioada analizată, cu excepţia anului 2009, când acesta scade cu 29,18% din valoarea
anului precedent (I08/07KDT=70,82%).
Evolutia indicelor a vitezei de rotatie a creantelor
158.91%
227.99%
73.76%100%
297.48%
0%
50%
100%
150%
200%
250%
300%
350%
2006 2007 2008 2009 2010
57
Raportul viteza de rotaţie a creanţelor/viteza de rotaţie a datoriilor este cu mult sub
pragul de echilibru.
Vitezei de rotaţie a capitalurilor proprii înregistrează creștere în anii 2007 și 2009,
iar în anul 2008, respectiv 2010 acesta scade (I07/06KCP=65,33%, respectiv
I09/08KCP=84,36%).
58
CAPITOLUL III
ANALIZA PERFORMANŢELOR FINANCIARE
În înţelesul accepţiunilor IAS/IFRS, prin performanţe financiare se înţeleg
veniturile, cheluielile şi rezultatele financiare (profit sau pierdere). Importanţa analizei
performanţelor financiare este dat de faptul că menţinerea în afaceri a societăţilor
comerciale este condiţionată de desfăşurarea de către acestea a unei activităţi
raţionale, eficiente, adică o activitate generatoare de profit (Bătrâncea: 2008, p. 188).
Sursa informaţională principală a analizei performanţelor financiare o reprezintă Contul
de Profit şi Pierdere însă o parte a notelor explicative vin să completeze informaţiile
privind performanţele entităţii. Este vorba în special de Nota 3 „Repartizarea
profilului”, Nota 4 „Analiza rezultatului de exploatare”, Nota 9 „Exemple de calcul şi
analiza principalilor indicatori economico-financiari”.
Analiza performanţelor financiare se poate grupa în două moduri diferite:
1. În funcţie de obiective urmărite, analiza performanţelor financiare se poate
referi la următoarele aspecte:
- analiza de ansamblu a performanţelor financiare;
- analiza ratelor de profitabilitate.
2. În funcţie de sursele de provenienţă ale informaţiilor privind performanţele
financiare avem:
- Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor din
Contul de Profit şi Pierdere;
- Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor altele
decât cele din Contul de Profit şi Pierdere. În acest caz este vorba despre informaţiile
ca: informaţii privind rezultatul exploatării, în cadrul cărora să se realizeze o clasificare
a cheltuielilor după funcţie, și informaţii privind reconcilierea între profitul contabil şi
cel fiscal impusă legal a se realiza de unităţile mari care aplică O.M.F.P. nr.3055/2009.
59
3.1. ANALIZA DE ANSAMBLU A PERFORMANŢELOR FINANCIARE
Analiza de ansamblu a performanţelor financiare vizează analiza performanţelor
generate pe nivele de activitate urmărind evoluţia şi mutaţiile structurale produse în
cadrul acestora. Contul de Profit şi Pierdere prezintă rezultatele activităţilor de
exploatare, financiare şi extraordinare pe o perioadă de timp determinată (durata
exerciţiului financiar). Această situaţie financiară furnizează informaţii utilizate atât
pentru evaluarea performanţelor anterioare, cât şi pentru estimarea viitoarelor rezultate
financiare ale întreprinderii.
3.1.1. Analiza pe nivele a performanţelor financiare
Conform Anexei 5 „Analiza pe nivele a performanţelor financiare” dar şi
utilizând informaţii din Anexa 6 „Analiza evoluţiei performanţelor financiare” avem
următoarele concluzii:
A. Nivelul de exploatare
În cadrul acestei analize a performanţelor financiare ale entităţii se pune în
evidenţă volumul activităţii principale ale acesteia, adică a activităţii de exploatare,
utilizând o serie de indicatori specifici.
Analizând evoluţia rezultatului exploatării în ceea ce priveşte activitatea de exploatare
se constată o extindere accentuată a volumului activităţii de la un an la altul. Pe total
rezultat al exerciţiului şi pe elemente componente factorii de influenţă se detaliază
astfel:
•Rezultatul brut al exploatării se concretizează în pierdere în primele doi ani al
perioadei de analiză, după care începând cu anul 2007 activitatea firmei se încheie în
fiecare an cu profit, care cea mai semnificativă valoare atinge în anul 2008 și 2009.
•Rezultatul exploatării ca și rezultatul brut ăn periaoada 2006-2007 înregistrează valori
negative, după care în anii 2008-2009 crește semnifivativ la valori pozitive destul de
60
mari. Din nefericire situației financiare apărute la firme mamă, în 2010 rezultatul
exploatării al firmei S.C. Quelle S.R.L. atinge din nou valoare negativă.
Cifra de afaceri netă prezintă o creştere de la un an la altul în toţi cei cinci ani analizaţi,
mai puțin în anul 2010, când fenomenul de creștere a cifrei de afaceri se întrerupe, și se
înregistrează o scădere de 16,37% față de anul precedent. Creșterea valorii cifrei de
afaceri în perioada 2006-2009 este datorită creşterii mai accentuate atât a producţiei
vândute cât şi a vânzărilor de mărfuri în această perioadă (I06/05CAN=912,33%,
I07/06CAN=181,25%, I08/07
CAN=155,08%). Descreșterea din anul 2010 este rezultatul
problemelor financiare apărute la firma mamă, Quelle GmbH.
Producţia exerciţiului înregistrează de asemenea o creştere pe aproape toată
perioada analizată. Se constată un ritm mai accentuat de creştere în 2007, 2008 și 2009
(I06/05QE=1.098,22%, I07/06
QE=213,19%, I08/07QE=260,74%). Factorul care influențează
favorabil această creștere este creșterea vânzăriilor pe perioada 2007-2009. Numai în
anul 2010 se înregistrează a scădere nu foarte mare de 6,17% față de anul 2009.
Analizând marja comercială a entităţii se constată o creştere semnificativă în
2007 și 2008, datorită extinderii masive a activităţii comerciale în anii respectivi
(I06/05MC=998,07%, respectiv I07/06
MC=207,61%). În anul 2009 se înregistrează din nou
creștere, nu așa de accentuată ca în anii anteriori, deoarece este numai de 37,83% față
de valoarea din anul 2008. Ca și în cazul producției în execuție, și în cazul marjei
comerciale în anul 2010 se înregistrează a descreștere de 10%.
Valoarea adăugată înregistrează o tendinţă crescătoare în primii trei ani supuşi
analizei şi una descrescătoare în ultimii doi ani. Valoarea maximă al acestei informații a
fost atinsă în anul 2008 (VA = 4.463.041 RON).
Evoluţia rezultatului brut din exploatare (EBITDA – Earning Before Interest, Taxes,
Depreciation, Amortization) şi a rezultatului din exploatare (REXP) la S.C. Quelle
S.R.L. se poate reprezenta grafic în felul următor:
61
Fig. 22. Evoluția rezultatelor din exploatare
Rezultatul din exploatare (şi evoluţia acestuia) diferă de rezultatul brut al
exploatării prin faptul că ţine cont de politica de amortizări şi provizioane promovată de
entitate, ca atare este un rezultat net de amortizări şi provizioane.
Se înregistrează o scădere a valorii rezultatului de exploatare în anii 2006, 2007 și
2010, deşi cifra de afaceri netă creşte de la an la an. Obeservăm o creştere a
cheltuielilor de exploatare de la un an la altul ca urmare a extinderii activităţii
comerciale, care atrage după el și creșterea cheltuielilor generale.
B. Nivelul financiar
Rezultatul financiar se concretizează în anul 2006 în pierdere, după care se
menține la valori pozitive, astfel înregistrând profit.
Pierderea din anul 2006 este datorată valorii ridicate a cheltuielilor financiare și
veniturile financiare foarte scăzute, astfel rezultatul financiar din acest an este o valoare
negativă.
Astfel în 2007 faţă de 2006 se constată o creștere a profitului de natură financiară în
comparație cu anul anterior când s-a înregistrat pierdere. Situaţia se datorează creșterii
a veniturilor financiare faţă de anul anterior dar şi de diminuarea cheltuielilor financiare
cu aproape faţă de anul 2006 (I 06/05
VF = 1.372,72%, I 06/05
CF =73,74 %).
Începând cu 2007 rezultatul financiar devine o valoare pozitivă, înregistrând profit,
rezulatat datorat faptului că împreună cu veniturile financiare cresc și cheltuielile
Evolutia rezultatelor din exploatera
-2,000,000
-1,000,000
0
1,000,000
2,000,000
3,000,000
4,000,000
5,000,000
6,000,000
7,000,000
2006 2007 2008 2009 2010
REXP
EBITDA
62
financiare, dar într-un ritm mai scăzut. Astfel rezultatul financiar tot în domeniul de
profit rămâne.
C. Nivelul extraordinar
Activitatea extraordinară nu este reprezentată la nivelul entităţii pe perioada
analizată.
D. Nivelul global
Rezultatul curent, care exprimă sintetic performanţele economice şi financiare a
entităţii, evoluează diferit de la un an la altul. Se concretizează în pierdere în primii doi
ani analizaţi, deşi cu o tendinţă de scădere în 2007 faţă de 2006. În ceea ce privește
restul perioadei analizate, rezultatul curent se concretizează în profit cu o tendință de
creștere în anul 2009 față de 2008 (I08/07RC = 103,08%), după care în 2010 valoarea
profitului scade semnificativ cu 79,76% față de anul anterior. Factorul cu influenţă cea
mai puternică este rezultatul exploatării, deoarece în ani în care rezultetul exploatării
înregistrează pierdere, și rezultatul curent este în pierdere, și invers. Când rezultatul
exploatării este în profit, rezultatul curent tot în profit este.
Rezultatul exerciţiului înainte de plata dobânzilor şi a impozitelor este concretizat în
profit de la încputul anului 2008, și în creştere până la anul 2010, când prezintă o
scădere a valorii sale ( I 08/07
EBIT = 103,80 % > I 09/08
EBIT = 20,24 % ).
Rezultatul brut al exercițiului îmbracă valori diferite pe parcursul perioadei analizate.
În 2006 și 2007 acesta se concretizează în pierdere, cu tendința de diminuare, după care
urmează în 2008 și 2009 valori pozitive, care semnifică pentru firma anlizată profit.
Valoarea maximă rezultatul brut al exercițiului atinge în anul 2008, după care în 2009
deja scade cu 10,89% față de anul 2008. În 2010 valoarea rezultatului brut al
exercițiului din nou se concretizează în pierdere.
Rezultatul net al exercițiului are o tendință de evoluție asemănătoare cu cea a
rezultatului brut al exercițiului. Începe în 2006 și 2007 cu pierdere, și continuă în
perioada 2008-2010 cu profit. Valoarea cea mai mare atinge în anul 2008, după care
valoarea rezultatului net al exercițiului scade nesemnificativ în anul 2009, și foarte
accentuat în anul 2010.
63
Evoluția rezultatului net al exercițiului este influențat de ritmul de creștere al
impozitului pe profit, care crește accentuat în 2008 și 2009 (I 07/06
RBE = 222,79 % < I 08/07
RBE = 238,47%).
Capacitatea de autofinanţare este de asemenea pozitivă şi în creştere în
perioada 2006-2009, după care în anul 2010 are loc o descreștere cu 15,51% față de
2009. Creșterea cea mai accentuată are loc în anul 2007 când valoarea capacității de
autofinanțare crește cu 909,07% față de anul 2006.
Evoluţia principalelor indicatori de performanţă a S.C. Quelle S.R.L. pe perioada
analizată, adică a indicatorului rezultatul din exploatare (nivelul de exploatare),
rezultatul financiar (nivelul financiar) şi rezultatul brut al exerciţiului (nivelul global)
analizate mai sus, se poate reprezenta grafic în modul următor:
Fig. 23. Evoluția rezultatului din exploatare, rezultatului financiar și a rezultatului brut al exercițiului
Evoluia RXP, RF, RBE
-2,000,000
-1,000,000
0
1,000,000
2,000,000
3,000,000
4,000,000
5,000,000
6,000,000
7,000,000
2006 2007 2008 2009 2010
Rezultatul exploat?rii (REXP)
Rezultatul financiar (RF)
Rezultatul brut al exerci?iului(RBE)
64
3.1.2. Analiza evoluţiei performanţelor financiare
În analiza Contului de Profit şi Pierdere pe orizontală se porneşte de la rezultatul
net al exerciţiului şi se explică variaţiile acestuia prin prisma categoriilor de venituri si
cheltuieli implicate în obţinerea sa, cu defalcarea acestora pe cele trei activităţi:
exploatare, financiară şi extraordinară şi în cadrul lor după natură, utilizând în acest
scop informaţiile cuprinse în Anexa 6 „Analiza evoluţiei performanţelor financiare”.
Rezultatul net al exerciţiului este reprezentat în toţi anii de profit cu un ritm de creştere
mai pronunţat în 2007. Modificarea profitului net trebuie explicată prin prisma
următorilor factori principali:
- rezultatul brut al exerciţiului
- impozit pe profit
Evoluţia rezultatului brut al exerciţiului
Rezultatul brut al exerciţiului se concretizează în pierdere în primii doi ani
analizaţi, dar cu o tendinţă de creştere, astfel în restul perioadei analizate evoluează
diferit de la un an la altul, la nivelul de profit. În 2008 şi 2009 atinge valorile cele mai
mari, după care în 2010 rezultatul brut scade semnificativ cu 79,76%.
Creşterea ce mai semnifivativă a rezultatului brut al exerciţiului se înregistrează
în anul 2008, când din pierdere valoarea acestui indicator se ridica la nivelul de profit
(RBE 2006 = -41.931 RON; RBE 2007 = 5.500.611 RON).
Evoluţia rezultatului brut al exerciţiului pe perioada analizată trebuie explicată prin
prisma evoluţiei veniturilor şi cheltuielilor entităţii, pe fiecare element de venituri şi
cheltuieli, clasificate după natură. Această evoluţie a rezultatului brut al exerciţiului se
poate prezenta garfic în felul următor:
65
Fig. 24. Evoluția rezultatului brut al exercițiului
În 2007 faţă de 2006
Pe total activitate creşterea rezultatului brut al exerciţiului este foarte
semnificativ, deoarece se vede şi din garficul de mai sus că pierderea firmei în anul
2007 scade brusc la o valoare mai mică (dar rămâne tot în pierdere). Acesta este
datorită creşterii semnificative a veniturilor totale (I06/05VT=919,21 %) faţă de cheltuielile
totale. Deşi şi cheltuielile totale cresc brusc în 2007 faţă de 2006, totuşi în 2007 venitul
total al entităţii este aproape egală cu totalul cheltuielilor, astfel cele două valori
aproape se egalează, fapt care totuşi influenţează pozitiv rezultatul brut al exerciţiului.
Pe cele duoă activităţi ale entităţii (deoarece firma nu are activităţi extraordinare),
factorii care au influenţat modificarea rezultatului brut al exerciţiului sunt:
scăderea importantă a pierderii ce s-a înregistrat la valoarea rezultatului din
exploatării (pierderea se diminuează cu 57,09% faţă de anul 2006), deoarece veniturile
din exploatare (VEXP) cresc într-un ritm mai accentuat faţă de cheltuielile din
exploatare (CEXP), astfel încât în 2007 VEXP rămâne numai cu puţin în urmă faţă de
CEXP;
creşterea rezultatului financiar, astfel încât în 2007 se înregistrează profit la
acest nivel. Creşterea rezultatului financiar este datorat creşterii mult mai accentuate a
veniturilor financiare faţă de cheltuielile financiare (I06/05VF = 1.372,72% > I06/05
CF =
73,74%).
Evolutia rezultatului brut al exercitiului
5.670.182
-1.566.989
-41.931 1.147.887
5.500.611
-2.000.000
-1.000.000
0
1.000.000
2.000.000
3.000.000
4.000.000
5.000.000
6.000.000
7.000.000
2006 2007 2008 2009 2010
66
În 2008 faţă de 2007
Se constată o creştere foarte accentuată a rezultatului brut al exerciţiului, de la o
valoare negativă în 2007 la o valoare pozitivă în 2008. Profitul semnificativ se
datorează creşterii mai accentuate a veniturilor totale faţă de cheltuielile totale (I 07/06VT =
178,71% > I07/06CT = 157,41%).
Pe cele duoă activităţi ale entităţii (deoarece firma nu are activităţi extraordinare),
factorii care au influenţat modificarea rezultatului brut al exerciţiului sunt:
creşterea rezultatului din exploatare constituie un factor cu influenţă pozitivă
foarte importantă asupra majorării rezultatului brut al exerciţiului. Atât cheltuielile cât
şi veniturile cresc în 2008 faţă de 2007, dar creşterea veniturilor este mai semnificativă,
aşa că se obţine profit (I07/06VEXP=181,54% > I07/06
CEXP=156,55%).
rezultatului financiar se concretizează în profit în 2008. Se înregistrează o
diminuare a veniturilor financiare cu 17,82% faţă de anul precedent, dar nu într-o
măsură atât de mare încât să influenţeze negativ rezultatul brut al exerciţiului (I07/06VF =
82,18%). La nivelul cheltuielilor financiare se constată a creştere semnificativă cu
160,49% faţă de anul 2006 (I07/06CF = 260,49%), totuşi la nivel de valori, valoarea
cheltuielilor financiare rămâne mai mică decât valoarea veniturilor financiare (VF>CF).
În 2009 faţă de 2008
În anul 2008 se concretizează din nou profit a rezultatului brut al exerciţiului, cu
3,08% mai mult faţă de anul 2008. Creşterea este datorată faptului că valoarea
veniturilor total este mai mare decât valoarea cheltuielilor totale, degeaba se
înregistrează o creştere mai accentuată a cheltuielilor totale faţă de veniturile totale
(I08/07VT=159,17% < I08/07
CT=166,65%).
Pe cele duoă activităţi ale entităţii (deoarece firma nu are activităţi extraordinare),
factorii care au influenţat modificarea rezultatului brut al exerciţiului sunt:
descreşterea rezultatului din exploatare cu 10,89% este rezultatul creşterii mai
lente a veniturilor din exploatare, decât a cheltuielilor de exploatare. După cum vedem
şi în Anexa 6 „Analiza evoluţiei perfomanţelor financiare”, aceste cheltuieli cresc într-
67
un ritm mai accentuat decât veniturile de exploatare (I08/07VEXP = 154,90% < I08/07
CT =
163,73%).
creşterea bruscă a rezultatului financiar faţă de anul 2008 are un efect pozitiv
asupra rezultatului brut al exerciţiului (I08/07RF = 1.713,45%). Acestă creştere a
rezultatului financiar este datorat creşterii mai accentuate a veniturilor financiare faţă
de cheltuielile financiare: I08/07VF = 480,69% > I08/07
CF = 377,32%.
În 2009 veniturile financiare au crescut cu 380,69% faţă de valoarea care a înregistrat
acest indicator în 2008 (I08/07VF = 480,69% >> I07/06
VF = 82,18%).
În 2010 faţă de 2009
Rezultatul brut a exerciţiului înregistrează tot profit şi în anul 2010, dar cu o
valoare mult mai scăzută faţă de anul de comparaţie. Diminuarea profitului este 79,76%
faţă de anul 2009. Acesta este rezultatul direct al diminuării veniturilor totale cu
13,15%, iar a cheltuielilor totale cu 7,65% faţă de anul precedent, şi al evoluţiei mai
accentuate a cheltuielilor totale faţă de evoluţia veniturilor totale pe parcursul anului
2010.
Pe cele duoă activităţi ale entităţii (deoarece firma nu are activităţi extraordinare),
factorii care au influenţat modificarea rezultatului brut al exerciţiului sunt:
rezultatul din exploatare se concretizează în pierdere, înregistrând a cădere
foarte importantă, datorită diminuării mai semnificative a veniturilor din exploatare faţă
de cheltuielile de exploatare (I09/08VEXP = 83,94% < I09/08
CEXP = 90,19%).
Valoarea pozitivă pe care o ia rezultatul financiar în anul 2010, influenţează
pozitiv valoarea rezultatului brut al exerciţiului. Comparativ cu rezltatul din exploatare
care se concretizează în pierdere, rezultatul financiar creşte cu 51,38% faţă de anul
anterior (I09/08RF = 151,38%). Acesta creştere a valorii este datorată creşterii atât a
veniturilor financiare, cât şi a cheltuielilor financiare. Trebuie să remarcăm, că
veniturile financiare au înregistrat o creştere mai mică cu 2,33% faţă de cheltuielile
financiare (I09/08VF =157,49% < I09/08
CF = 159,82%), totuşi valoarea veniturilor financiare
a rămas mai mare decât valoarea cheltuielilor financiare (VF>CF).
68
Evoluţia impozitului pe profit
Impozitul pe profit creşte de la un an la altul, într-un ritm mai accentuat în anul
2008 şi 2009, când întreprinderea înregistrează cele mai mari valori a rezultatului brut
al exerciţiului
(I 07/06
Ip = 222,79 % < I 08/07
Ip = 238,47 %). Situaţia este explicată prin prisma existenţei
unui ritm mai accentuat de creștere al masei impozabile, datorită unui nivel în creștere
al elementelor de cheltuieli și venituri incluse în baza de impozitare. Evoluţia
impozitului pe profit va constitui astfel un factor cu influenţă negativă asupra evoluţiei
rezultatului net al exerciţiului atât în anul 2008, cât şi în 2009.
Diminuarea a impozitului pe profit numai în anul 2010 observăm, când
rezultatul brut al exerciţiului scade mai accentuat cu 79,76%, spre deosebire de
impozitul pe profit, care ăn astfel de situaţii a scăzut într-un mod mult mai moderat, cu
numai 34,78% (I 09/08
Ip = 65,22 %, I 09/08
RBE = 20,24 %).
Evoluția ratelor impozitului pe profit este prezentat în graficul următor:
Fig. 25. Evoluția ratelor impozitului pe profit
Evolutia ratelor impozitului pe profit
-460.46%
58.28%18.09%7.82%0.00%
-500.00%
-400.00%
-300.00%
-200.00%
-100.00%
0.00%
100.00%
2006 2007 2008 2009 2010
69
3.1.3. Analiza structurii performanţelor financiare
Pentru o interpretare pertinentă a mutaţiilor produse în cadrul performanţelor
financiare furnizate prin situaţiile financiare se impune o analiză în dinamică a
structurii performanţelor financiare. În cadrul analizei structurii performanţelor
financiare sunt studiate mutaţiile structurale şi sunt interpretate efectele acestora.
Prin analiza structurii valorii posturilor din Contul de Profit şi Pierdere se pun
în evidenţă mutaţiile structurale privind performanţele financiare pe de-o parte, luând
ca bază de comparaţie rezultatul brut al exerciţiului ca indicator sintetic global ce
reflectă performanţa întregii activităţi, iar pe de altă parte nivelul veniturilor totale, ca
indicator sintetic ce exprimă volumul întregii activităţi.
Conform rezultatului analizei din Anexa 7. „Analiza structurii performanţelor
financiare”, avem următoarele concluzii:
Analiza ratelor generale ale rezultatelor
Activitatea de exploatare generează ponderea semnificativă în rezultatul
exerciţiului pe toată perioada analizată cu excepţia ultimului an, când rezultatul
financiar are o pondere mai mare.
Activitatea de exploatare tinde să câştige mai mult teren în ce priveşte capacitatea de a
genera profit brut, în detrimentul celorlalte activităţi cărora anul anterior li s-a acordat o
importanţă superioară. Aceasta deoarece se constată o pondere a rezultatului activităţii
de exploatare în total rezultat în creştere accentuată de la un an la altul (în 2006
reprezintă 84,71%, în 2008 99,14%, iar în anul 2009 85,70%). Excepția reprezintă anul
2010 când ponderea lui scade în structura rezultatului brut al exercițiului, deoarece
rezultatul din exploatare înregistrează pierdere.
În cea ce privește ponderea rezultatului net al exercițiului în rezultatul brut al
exercițiului, constatăm o scădere continuă a acesteia de la 92,18% în anul 2008, la
81,91% în anul 2009, iar în anul 2010 ajunge la 41,72%. Situația se datorează creșterii
profitului impozabil de la un an la alta prin existența unui ritm accentuat de cerștere al
cheltuielilor nedeductibile care depășește ritmul mult mai lent de creștere al veniturile
neimpozabile.
70
În anul 2010 rezultatul brut al exerciţiului se concretizează în profit, deşi la nivelul
activităţii de exploatare se realizează pierdere, deoarece ponderea rezultatului financiar
pozitiv, în anul respectiv este superioară.
Analiza ratelor de structură pe baza veniturilor totale
În ceea ce priveşte raportul structural efort/efect respectiv cheltuială/venit pe
total activitate şi pe nivele, putem deduce următoarele concluzii:
Raportul între eforturile generale ale entităţii (concretizate în cheltuieli totale) de a
rezulta în efecte generale (sub formă de venituri totale) se situează în jurul ponderii de
90%-100% aproape pe toată perioada analizată.
Excepția reprezintă anul 2006 (anul în care s-a înființat întreprinderea), când
cheltuieliile totale reprezentau o pondere de 155,12% din veniturile totale, deoarece
cheltuielile de exploatare au un nivel semnificativ de ridicat față de veniturile din
exploatare. În 2007 se constată tot o pondere ridicată a cheltuielilor totale în veniturile
totale (100,16%), datorată în primul rând creşterii accentuate cheltuielilor de
exploatare.
În anul 2008 ponderea cheltuieliile totale în veiturile totale au doar 88,22%. Această
pondere a cheltuielilor totale în veniturile totale este valoarea cea mai mică pe tot
parcursul periaodei analizate.
În ceea ce priveşte raportul structural efect/efect respectiv venit/venit pe total activitate
şi pe nivele, observăm că raportul între efectele generate de activitatea de exploatare
(sub formă de venituri din exploatare) şi efectele totale generate de întreaga activitate
(sub forma de venituri totale) se situează la un nivel substanţial, în jur de 98% pe toată
perioada analizată. Majoritatea veniturilor se obţine deci din activitatea de exploatare.
Gradul de participare a efectelor generate de activitatea financiară la obţinerea de
venituri totale este mic, și oscilează între valorile de 1,31% până la valoarea de 7,17%.
Ponderea cea mai mare a veniturilor financiare în totalul veniturilor este obținută în
anul 2010, când această pondere ajunge la 7,17%, datorită diminuării veniturilor din
exploatare.
Ponderiile cea mai mici a veniturilor financiare în totalul venurilor este obținut în anul
2006 și 2008, când acesta ajunge la 1,91%, respectiv 1,31% în structura veniturilor
totale.
71
Concluzii:
Privind structura performanţelor generale ale activităţii, în perioada 2006-2010
sintetizăm punctele forte şi punctele slabe în tabelul de mai jos:
Sinteza analizei structurii performanţelor financiare a societăţii S.C. QUELLE
S.R.L. pe perioada 2006-2010
Puncte forte (+) Puncte slabe (-)
Activitatea de exploatare generează
ponderea semnificativă în rezultatul
exerciţiului pe toată perioada analizată cu
excepţia ultimului an, când rezultatul
financiar are o pondere mai mare.
Activitatea financiară este destul de
restrânsă în anul 2006 şi 2008.
În majoritatea cazurilor activitatea de
exploatare furnizează peste 97 % din
veniturile totale.
Ponderea veniturilor financiare în
veniturile totale este mai mică (între
1,31% - 2006 şi 7,17% - 2010).
Nu există activitate extraordinară.
72
3.2. ANALIZA PERFORMANŢELOR FINANCIARE PE BAZA
RATELOR DE PROFITABILITATE
Performanţele unei entităţi pot fi reflectate prin metoda ratelor de profitabilitate,
care arată în mărime relativă contribuţia indicatorilor de rezultate la exprimarea
performanţelor financiare ale entităţii. Modalitatea cea mai relevantă de exprimare a
acestor tipuri de performanţe constă în compararea efectelor de natura profitului
(rezultatelor) cu eforturile financiare ocazionate de obţinerea acestuia., măsurarea
sintetică a eficienţei activităţii.
Analiza ratelor de profitabilitate poate fi pusă în evidenţă prin următoarele categorii de
rate:
- rate ale profitabilităţii comerciale;
- rate de rentabilitate;
- rate bursiere.
În acest scop se calculează ratele de profitabilitate comerciale și ratele de rentabilitate
(economică și financiară), așa cum rezultă acestea din Anexa 8 „Analiza
performanțelor financiare pe baza ratelor de profitabilitate”. Calcularea ratelor
bursiere pentru firma din analiza noastră nu este necesară, deoarece firma S.C. Quelle
S.R.L. nu este cotat pe bursă.
A. Analiza ratelor profitabilității comerciale
Din analiza ratei marjei brute a profitului se poate constata că aceasta crește de
la anul 2006 până la anul 2008, cea ce reflectă o creștere a gradului de profitabilitate
comercială. Astfel această rată în anul 2006 pornește de la valoarea de -56,34% și
atinge valoarea s-a maximă în anul 2008 (RMRBE = 11,96%). După 2008 începe să scadă,
astfel în anul 2010 ajunge la valoarea de 1,92%.
73
În cea ce privește rata marjei nete a profitului, urmărește evoluția rate marjei brute a
profitului, numai cș în perioada în care scade, diminuarea este puțin mai accentuată,
astfel în anul 2010 această rată ajunge la valoarea aproape nulă (RMRNE = 0,80%).
Evoluția marjei brută din vânzări și a ratei marjei comerciale reflectă o creștere a
profitabilității comerciale. Rata marjei brută din vânzări valoarea cea mai mică
înregistrează în anul 2006 (RMBV = 28,40%), după care crește la valoarea de 44,45% și
se menține stabilă la acest nivel până la sfârșitul perioadei analizate.
Cea mai stabilă rată în analiza profitabilității comerciale reprezintă rata marjei
comerciale, care pornind de la valoarea de 42,55% în anul 2006 crește la o valoare de
54,11% în anul 2010 și 2008, și se menține în jurul acestei valori.
B. Analiza ratelor de rentabilitate
În calculul ratelor de rentabilitate trebuie să se pornească de la motivația pe care
investitorul a avut-o în momentul plasării capitalului și anume aceea de a recupera
după o anumită perioadă de timp acest capital împreună cu un surplus care să-i justifice
decizia de investire.
Ratele de rentabilitate pun în evidenţă eficienţa cu care sunt utilizate investiţiile
efectuate în cadrul activităţii entităţii, reflectată în mod diferenţiat astfel:
pe de-o parte, sub forma eficienţei investiţiei efectuate de acţionarii şi creditorii
pe termen lung, reprezentate de capitalurile proprii şi/sau capitalul angajat, caz
în care vorbim despre rentabilitate financiară.
pe de altă parte, sub forma eficienţei investiţiei reprezentate de resursele
controlate de entitate, caz în care vorbim despre rentabilitate economică.
(M. Achim – „Analiză economico-financiară”)
Analiza rentabilității financiare
Rentabilitatea financiară reflectă gradul de remunerare a capitalului investit într-
o entitate de către investitori. Ratele de rentabilitate financiară se reprezintă sub
următoarele forme (M. Achim – „Analiză economico-financiară”):
- rata rentabilităţii capitalului propriu;
74
- rata rentabilităţii capitalului angajat.
Evoluţia ratei rentabilităţii capitalului propriu (ROE) împreună cu evoluția ratei
rentabilităţii capitalului angajat (RCPM), se poate reprezentate cel mai explicativ în
gaficul următor:
Fig. 26. Evoluția ratelor ale rentabilității financiare
Privind evoluția ratei rentabilității financiare, de rată a capitalurilor proprii
(ROE), se observă tendința de creștere acestei rate, urmat de o diminuare treptată al
valorii începând cu anul 2009. Situaţia în care crește valoarea acestei rate, reflectă o
creștere a eficienţei utilizării capitalurilor, de la un an la altul.
Privită prin prisma modelului multiplicativ al ROE evoluţia favorabilă a ratei
rentabilităţii financiare sub forma ROE este cauzată de tendința favorabilă de creștere a
marjei profitului net pe perioada analizată, factor cu o influență favorabilă asupra ratei
rentabilității financiare, respectiv de tot de o evoluție favorabilă al vitezei de rotație a
activelor totale.Gradul de finanţare a activelor entităţii din surse proprii (levierul
financiar) crește accentuat de la un an al altul. Deoarece levierul financiar reflectă
gradul în care activele totale sunt finanțate din surse proprii, valoarea cât mai ridicată al
acestei indicator reprezintă independența financiară și puterea proprie de a autofinanța
al înterprinderii.
Evolutia unor rate ale rentabilitatii financiare
229.31%
58.17% 23.64%
250.34%
-77.37%
-11.60% 20.22%
82.86%
2.85%
-286.30%-400.00%
-300.00%
-200.00%
-100.00%
0.00%
100.00%
200.00%
300.00%
2006 2007 2008 2009 2010
ROE RCPM
75
Rata rentabilităţii capitalului angajat (RCPM) reprezintă profitul pe care îl obţine
entitatea din capitalul investit în afacere. RCPM crește într-un ritm foarte accentuat până
la anul 2008. În primii trei ani din perioada analizei aceatsă rată a renatbbilității crește
de la valaorea de -286,30% (2006) până la valoarea de +82,86% (2008).
După acest an începe a diminuare lentă până ce în anul 2010 ajunge la o valoare de
20,22%.
Analiza rentabilității economice
Ratele rentabilităţii economice exprimă eficienţa utilizării resurselor controlate
de entitate în generarea de rezultate. Se pot determina în forme variate astfel:
rata rentabilităţii activelor;
rata rentabilităţii economice;
rata profitabilităţii activelor;
rata rentabilităţii cheltuielilor.
În cea ce privește rata rentabilitățiilor economice, cele trei rate prezintă în
general aceași traseu de evoluție. Fiecare îmbracă o valoare negativă în anul 2006,
după care în mod foarte rapid cresc la o valoare foarte mare (în jur de 34%, cu excepția
rate rentabilității cheltuielilor care crește până la 12,31% în 2008). Evoluția acestor rate
se termină cu o descreștere mai lentă până la anul 2010.
În cea ce privește evoluția ratelor rentabilității economice, acestea pot fi reprezentate
împreună în graficul următor:
76
Fig. 27. Evoluția ratelor rentabilității economice
După cum și din garficul de mai sus se vede, până în anul 2008 fiecare rată
întegistrează o creștere destul de semnificativă, iar dintr-o astfel de creștere a ratelor de
rentabilitate economică, putem deduce existența unor management eficient al resurselor
controlate de entitate cu efect asupra creșterii viitoare de valoare a entității.
Pe fondul creşterii profiturilor societăţii de la un an la altul, scăderea ratelor de
rentabilitate economică în a doua jumătate al perioadei analizate, este explicată prin
creşterea mult mai accentuată a eforturilor entităţii sub forma activelor comparativ cu
ritmul de creştere al beneficiilor pe care acestea le aduc.
În ceea ce priveşte modul de utilizare a resurselor entităţii, care este reflectat de
rata rentabilităţii cheltuielilor, se constată atât o creștere, cât și o scădere (în a doua
jumătate al perioadei analizate) mult mai moderată, față de celelalte rate al rentabilității
economice. Cauza o reprezintă evoluția generală al rezultatului net al exerciţiului (care
crește până la anul 2008, după care începe să scadă) şi creşterea generală a cheltuielilor
totale ale entităţii.
În concluzie putem deduce din analiza ratelor de rentabilitate de mai sus că
starea de rentabilitate economică şi financiară se înbunătățește până în anul 2008, ceea
ce reflectă o creștere a efectelor (sub diverse forme) concomitent cu o creştere a
eforturilor pe care le angajează societatea. Cea mai semnificativă îmbunătăţire a stării
de rentabilitate se observă în anul 2008, datorată creşterii semnificative al efectelor
(rezultatelor).
Evolutia ratelor rentabilitatii economice
-150.00%
-100.00%
-50.00%
0.00%
50.00%
100.00%
150.00%
2006 2007 2008 2009 2010
ROA RRE BEP RRC
77
CAPITOLUL IV
ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT
Există o convergenţă a părerilor celor care studiază economia şi, mai ales, a
celor care activează în acest domeniu, potrivit căreia riscul în afaceri este ceva normal.
Este o componentă firească şi de neînlăturat din lumea afacerilor. Dispariţia lui creează
derută, ineficienţă şi generează comportamente nefireşti ale întreprinderilor, cum s-a
constat în sistemele totalitare. Atunci, riscul s-a diminuat, adesea chiar a dispărut,
fiindcă economia a fost condusă prin pârghii de comandă de sorginte administrativă.
(Ștefăniță Șușu: „Riscul – componentă firească în lumea afacerilor”)
Riscul de faliment poate fi definit ca fiind posibilitatea de apariţie a incapacităţii de
onorare a obligaţiilor firmei existente conform contractelor deja încheiate, situaţie care
ar fi susceptibilă să afecteze în mare măsură continuitatea firmei.
Analiza riscului de faliment al entităţilor prezintă o importanţă deosebită pentru
o serie largă de parteneri de afaceri printre care amintim:
- băncile, care sunt preocupate de calitatea portofoliilor de credit ce le formează;
- acţionarii, care sunt interesaţi să-şi protejeze capitalul investit şi de obţinerea de
dividende;
- investitorii, care doresc să cunoască starea entităţii înainte de a-ş investi capitalul
deţinut;
- creditorii, interesaţi să-şi recupereze capitalul acordat sub formă de împrumut;
- partenerii de afaceri (clienţii, furnizorii), care doresc să încheie relaţii cu companii
sigure care să-şi poată îndeplini obligaţiile contractuale.
Există mai multe metode de evaluare a riscului de faliment, fiecare dintre
acestea relevând aspecte distincte. În lucrarea de faţă am analizat riscul de faliment al
S.C. Quelle S.R.L. cu ajutorul a două metode statistice: modelul Altman şi modelul
Canon-Holder. Acestea se bazează pe metoda scorurilor, adică pe un şir de indicatori
determinaţi statistic, care ponderaţi cu anumiţi coeficienţi în cadrul unui model
matematic, pot determina cu o anumită probabilitate starea de sănătate viitoare a
entităţii.
78
Modelul Altman
Cu ajutorul modelului „Z” de predicţie a falimentului entităţilor (apărut în
S.U.A.), Altman a reuşit să prevadă aproximativ 75 % din falimentele unor firme cu
aproximativ doi ani înainte de producerea acestora.
Se poate constata că potrivit modelului Altman firma este solvabilă pe toată perioada
analizată, scorul Z fiind mai mare de 3 (Z>3). Situația critică numai la sfârșitul anului
2006,când scorul Z avea o valoare negativă.
Oricum entitatea nu apare ca fiind total lipsită de dificultăţi financiare dată fiind
valoarea lui Z apropiată de limita de „3” care realizează diferenţierea între cele două
stări
Modelul Canon-Holder
Modelul aparţine analiştilor francezi J. Canon şi M. Holder şi a reuşit să prevadă
falimentul a peste 50 % din firme în anii 70’. Ratele financiare care stau la baza
modelului sunt de tipul „lichiditate-exigibilitate”.
Potrivit modelului Canon-Holder starea financiară a entităţii de-a lungul celor cinci ani
este solvabilă, și după scorul înregistrat de firma S.C. Quelle S.R.L. rezultă că
probabilitatea falimentului este mai mic de 10%, deoarece valorile lui Z sunt cu mult
peste limita de demarcație a intervalului de siguranță financiară.
Analiza riscului de faliment 2006 2007 2008 2009 2010Scorul Z-Canon Holder 38.22 11.41 52.26 56.30 48.34
Ca și concluzie putem afirma pe baza analizei efectuate din punctul de vedere a riscului
de faliment că situaţia financiară a entităţii apare ca fiind una favorabilă, fără dificultăţi
financiare.
79
CONCLUZII GENERALE SI RECOMANDĂRI
Pe baza unei analize financiare a întreprinderii S.C. QUELLE S.R.L. în care ne-
am concentrat asupra poziţiei financiare, performanţelor financiare precum şi asupra
riscului de faliment al entităţii (utilizând datele din situaţiile financiare puse la
dispoziţie de către conducerea întreprinderii), vom enumera în acest capitol câteva
concluzii şi propuneri pentru sporirea eficienţei întregii activităţi.
După analiza efectuată pe parcursul acestei lucrări, putem trage concluzia că
entitatea analizată în general înregistrează performanțe generale bune pe parcursul
întregii activități. Situația financiară al întreprinderii este una favorabilă, fără mari
dificultăți financiare. Indicatorii de solvabilitate și de lichiditate înregistrează valori
foarte bune, și cu tendința de creștere, care înseamnă o mai bună stabilitate a
întreprinderii. Acest fapt, băncile vor aprecia favorabil, societatea având capacitatea de
a rambursa eventualele credite la termen.
Ca și puncte slabe, putem constata că cheltuielile totale al firmei sunt destul de mari,
mai degrabă cu o tendință puternică de creștere. Degeaba au prezentat a mică
diminuare cheltuielilor totale în anul 2010, până în anul 2009 cheltuielile totale au
crescut cu mai mult de 50% de la un an la altul.
Un alt punct slab al întreprinderii analizate putem menționa scăderea ratelor de
rentabilitate, după o frumoasă creștere până în anul 2008, cea ce ar putea fi nefavorabil
din punctul de vedere al investitorilor externi.
Din analiza riscului de faliment potrivit modelului Altman, se constată că
situația financiară a entității nu prezintă probleme. Firma se prezintă stabil din punct de
vedere financiar. Din analiza riscului de faliment potrivit modelului Canon-Holder
rezultă că probabilitatea falimentului este mai mic de 10%, deoarece valorile lui Z sunt
cu mult peste limita de demarcație a intervalului de siguranță financiară.
În ambele cazuri valoarea scorurilor ne arată că întreprinderea este „sănătoasă”.
80
În ceea ce priveşte priorităţile al firmei S.C. QUELLE S.R.L. pe anii următori, trebuie
să aibă în vedere limitarea efectelor crizei şi menţinerea poziţiei de lider, care va fi un
proces destul de dificil.
Menţinerea poziţiei de lider şi îmbunătăţirea situaţiei financiare presupune fructificarea
punctelor tari, valorificarea oportunităţilor şi îmbunătăţirea situaţiei în ceea ce priveşte
punctele slabe.
În acest sens se recomandă în primul rând o gestionare mai bună a activelor circulante.
La nivel managerial trebuie monitorizat foarte atent acest aspect, intervenindu-se
oportun cu decizii privind diminuarea perioadei de credit comercial (reducerea timpilor
de încasare) atunci când se previzionează goluri de trezorerie, în scopul de a fluidiza
ritmul afacerii, a îmbunătăţii gradul de lichiditate financiară.
Se mai recomandă o politică de gestionare a resurselor controlate de entitate mai
eficientă pentru a ameliora starea de rentabilitate economică şi financiară, care se
înrăutăţeşte în ultimii ani al perioadei analizate.
Se recomandă deasemenea limitarea efectelor crizei prin restrângerea activităţii,
până se înregistrează din nou profit: reducerea stocurilor (coordonarea activităţii în aşa
fel ca să crească vânzările) şi formarea personalului pentru creşterea profesionalismului
şi a competivităţii.
Societatea trebuie să fie pregătită pentru o perioadă deosebit de dificilă în care
nu se întrevede încă o ameliorare a efectelor crizei, dar gata să reia activitatea în forţă
în momentul în care pieţele se vor redresa. Sunt esenţiale: o atitudine de permanentă
adaptabilitate şi reactivitate, dar în egală măsură creativitate şi inovaţie.
81
BIBLIOGRAFIE
1. Achim M. V. (2010), Analiză economico – financiară, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca
2. Borlea Sorin (2009), Rolul analizei economico-financiare in auditarea institutiilor
financiar bancare din Romania, Editura Risoprint, Cluj-Napoca
3. Bătrâncea I. (2007) Analiza financiară a entităţii economice, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca
4. Gaviletea Marius(2004), Societatile captive de asigurari,Editura Dacia,Cluj-Napoca
5. Gaviletea Marius(2004), Riscul sistematic financiar.
6. Matiş D. (2005), Bazele contabilităţii, Editura Alma Mater, Cluj – Napoca
7. Matiş D. & Pop A. (2007), Contabilitate financiară, Editura Alma Mater, Cluj –
Napoca
8. Lect. univ. dr. Merce Eugen, Analiza fluxurilor de trezorerie (Articol de pe
internet)
9. Petrescu, Silvia (2006), Analiza economico-financiară II, Iași
10. Rüdiger Dingemann & Renate Lüdde, Die Quelle-Story: Ein deutsches
Unternehmen im Spiegel der Zeit. Von 1927 bis heute
11. Asis. Univ. Drd. Ștefăniță Șușu, Riscul – componentă firească în lumea afacerilor
12. Codul fiscal adoptat Legea nr. 571/22.12.2003 privind Codul fiscal, publicată în
Monitorul Oficial nr. 927/2003, cu modificările şi completările ulterioare
13. Legea nr. 82/1991, Legea contabilităţii, republicată în 2008 în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 454/18.06.2008, Art 29, pct 1
14. O.M.F.P. nr. 3055/2009 publicat în Monitorul Oficial nr. 766/10.11.2009 modificat
prin Ordinul nr. 2869 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului
finanţelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conform cu
directivele europene
15. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară 2007, Cadrul general pentru
întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare elaborat de IASB
82