Analiza Formala a Concertului Pentru Flaut Şi Pian În Mi Minor de Severio Mercadante Părţile I...
-
Upload
alecz-bucur -
Category
Documents
-
view
46 -
download
4
description
Transcript of Analiza Formala a Concertului Pentru Flaut Şi Pian În Mi Minor de Severio Mercadante Părţile I...
Universitatea Transilvania – Braşov – Facultatea de Muzică
Concert în Mi Minor pentru flaut și orchestră partea I şi II
de Severio Mercadante
Coordonator : Conf. dr. Petruţa Coroiu
Homocea Iulian anul IV IM
2014
1
Severio Mercadante a trăit între anii 1795 – 1870 şi fost unul dintre compozitorii
care alături de G. Donizetti și G. Rossini, a compus opere în Italia. A studiat flautul,
vioara și compoziția la Napoli, după care a lucrat un timp la Viena, Madrid, Lisabona,
pentru ca în final să se întoarcă în italia.
Fiind un compozitor de opere în special, în lucrările instrumentale a utilizat
cantabilitatea vocală lejeră, clară, reuşind să creeze melodii deosibit de plăcute și uşor de
reținut.
Una dintre lucrările compuse de Severio Mercadante dedicate flautului, este
Concertul în mi minor, acesta fiind unul dintre cele mai apreciate şi cântate de către
flautiști. Acest concert este alcătuit din trei părti, scrise după tiparul clasic. Partea întâi
(Allegro maestoso), partea a doua (Largo) şi partea a treia (Rondo).
Partea întâi, Allegro maestoso, în tonalitatea mi minor, scrisă în măsură de patru
pătrimi, debutează cu Expoziția orchestrală, în care își face apariția tema principală, cu
două fraze antecedente și două fraze consecvente.
Ideea începe cu un motiv energic, în forte, care este continuat și dezvoltat. Tema
întâi are două fraze antecedente simetrice, a doua frază reprezentând secvențarea în si
major a celei dintâi, și două răspunsuri, două fraze consecvente, terminându-se pe tonică.
Perioadă este desfășurată din punct de vedere structural între măsurile 1 și 20 și închisă
din punct de vedere tonal.
În exemplul de mai jos este prezentat motivul întâi antecedent (măsurile 1 - 2) :
2
În exemplul de mai jos este prezentat motivul întâi consecvent (măsurile 9 - 10) :
În măsura 20, începe o punte bine ritmată, în valori de șaisprezecimi, care prin
repetare şi secvențare modulează la tema secundară, care va fi prezentată în relativa
majoră (sol major). Tema se desfășoară într-o dublă perioadă, cu fraze simetrice şi
cantabile (între măsurile 30 - 45).
În exemplul de mai jos este prezentată tema a doua (măsurile 30 - 31)
:
În măsura 55 apare o altă idee muzicală, înrudită ritmic cu precedenta, tot în
tonalitatea mi minor (între măsurile 55 - 62).
Expoziția orchestrei se încheie cu prima punte prezentată, ce este dinamizată prin
mersul în octave, cadențând pe tonică în măsura 71.
În exemplul de mai jos este prezentat motivul întâi tema a treia (măsurile 55 - 56)
3
Expoziția instrumentală începe cu tema întâi, acompaniată simplu pentru a
evidenția cantabilitatea liniei melodice. Aceasta este alcătuită din două fraze simetrice
diferite, urmată imediat de tema a doua (măsurile 80 - 91) în aceeași tonalitate. Tema este
alcătuită din două fraze asimetrice (din măsurile 4 - 7).
Exemplul al cincilea (măsurile 80 - 83) – fraza întâi – tema a doua în tonalitatea mi minor
Puntea realizată cu arpegii, intervalele compuse dinamizează discursul muzical,
aceasta având doar rolul de a pregăti revenirea temei întâi în aceeași tonalitate. Acum
această secțiune nu este modulantă.
De această dată, tema întâi este dezvoltată, variată, dinamizată, fraza a doua
aducând elemente modulatorii, melodia terminându-se în tonalitatea la major.
O nouă secțiune tranzitorie (punte), pregătește din punct de vedere tonal relativa
majoră (sol major) în care va apărea tema secundară.
Exemplul al șaselea (măsurile 110 - 113)
4
În tema secundară este adusă fraza a doua în re major, iar la reluare, ambele fraze
sunt variate, cu elemente ritmice, grupete. Perioada este dublă și închisă.
Ideea muzicală este continuată cu elemente de virtuozitate tehnică. În măsura 137,
orchestra are o intervenție cu rol de a pregăti următoarea secțiune a concertului. Sunt
aduse elemente tematice trecătoare și modulante, cu scopul de a diversifica tonal
conținutul.
În dezvoltare (măsurile 164 - 199), sunt prezentate două episoade melodice noi,
pentru a varia discursul muzical. Primul episod conține o nouă temă în sol major
(măsurile 164 - 171), iar al doilea episod (măsurile 172 - 188), este modulant (la minor –
re minor) și conține elemente de virtuozitate instrumentală, cadențând în final în
tonalitatea şi major.
Exemplul al șaptelea (măsurile 164 - 167) – episodul întâi – fraza întâi
Exemplul al optulea (măsura 172) – episodul al doilea – motivul întâi
5
Fragmentul ce urmează este o ascensiune dinamică ce se realizează în valori de
șaisprezecimi, intervale compuse, legături, game, cvarte, terțe, arpegii, elemente
cromatice care cumulează cu octave ascendente.
Urmează o repriză obişnuită, în care orchestra prezintă tema întâi în tonalitatea mi
minor, doar frazele antecedente, iar solistul continuă tema cu frazele consecvente, variate
și dinamizate, alcătuind o perioadă muzicală desfășurată. Puntea, bazată pe elemente de
tehnică (arpegii, intervale compuse ascendente și descendente, secvențe, game realizate
în staccato sau legato), pregătește intrarea temei secundare în tonalitatea inițială.
Compozitorul ne crează o surpriză. În loc să aducă tema a doua în mi minor, o
aduce pe aceeași tonică, dar la omonimă (mi major), creând un contrast expresiv
(măsurile 228 - 243). Perioada este deschisă, cu cadență pe dominantă (si minor).
Revine puntea care pregătește concluzia finală a părții întâi a concertului, întărind
tonalitatea inițială, dar și un complement cadențial realizat între funcțiile de dominantă și
tonică, întărind tonalitatea inițială.
În acest concert, compozitorul realizează o îmbinare între forma clasică de sonată
(cu dublă expoziție) și elemente tehnice și expresive specifice romantismului.
De remarcat dimensiunile mari ale secțiunii Expoziției, ceea ce au determinat
realizarea unei Dezvoltări mai puțin ample, unde nu mai sunt prelucrate, temele din prima
secțiune, aducând două noi episoade pentru evitarea monodiei.
Repriza este una obișnuită în care se aduc ambele teme, de data aceasta pe aceeași
tonică (tema întâi în tonalitatea mi minor iar tema a doua în tonalitatea mi major).
6
Schema părții întâi a concertului:
Secţiunea Expoziția orchestrală
Conținut T1 Punte T2 Punte T3 Punte
Plan tonal mi mi - Sol Sol Si mi mi
Măsura 1 - 20 21 - 29 30 - 45 45- 54 55 - 60 60 - 71
Secţiunea Expoziția solist - orchestră
Conținut T1 T2 Punte T1 Punte T2 – dezv.
Ascensiun
e dinamică
Punte
orchestrală
Plan
tonal
mi mi mi mi - La Sol Sol Sol – Do -
Re - Sol
Măsură 72 - 79 80 - 91 91 - 95 96 - 104 104 - 109 110 - 137 137 - 163
7
Secțiun
e
Dezvoltare Repriză
Conținu
t
Ep 1 Ep 2 Pasaje
de
virtuozit
ate
T1
orches
tră
T1
Solis
t
Punte T2 Punte
pasaje
virt.
Concluzia
finală
Plan
tonal
Sol la - re Si mi mi mi - si Mi - si mi mi
Măsură 164 -
171
172 -
188
188 -
199
200 -
207
208 -
218
219 -
227
228 -
243
244 -
256
256 - 264
Partea a doua – Largo, scrisă în tonalitatea Sol major, începe cu o introducere
orchestrală de șase măsuri, bazată pe un motiv ce este secvențat, pornind din mi minor,
modulând în do major, dominanta tonalității în care se desfășoară această parte a
concertului.
Exemplul întâi (măsurile 1 - 2) – motivul întâi
În măsura 7 apare prima idee muzicală (A) în sol major, alcătuită din două fraze
simetrice, asemănătoare din punct de vedere tematic.
Exemplul al doilea (măsurile 7 - 10) – tema întâi – fraza întâi
8
Imediat începe a doua idee muzicală (B), alcătuită din trei fraze (a, b, b) în re
major (măsurile 15- 26).
Exemplul al treilea (măsurile 15 - 16) – motivul întâi
Linia melodică este cantabilă, fraza a doua are o inflexiune spre mi minor, iar din
punct de vedere tematic, fraza a treia folosește materialul tematic al celei precedente, cu
mici variațiuni ritmice și intonaționale.
Urmează a treia idee muzicală (C) între măsurile 27 – 35 într-o nouă tonalitate, la
major, cu două fraze asimetrice (4 - 5), cadențând pe dominantă (re major).
Exemplul al patrulea (măsurile 27 - 28) – fraza întâi
A doua frază este asemănătoare din punct de vedere tematic, dar dinamizează
ritmic, introducând o înfloritură, asemănătoare pasajelor de coloratură vocală.
9
Revine ideea muzicală din secțiunea A, în sol major, Între măsurile 36 – 43, după
care o nouă linie melodică în do major între măsurile 44 – 54, cu un traseu modulant în
tonalităţile mi major, la minor şi re major, pregătește concluzia finală în tonalitatea
inițială.
Exemplul al cincilea (măsura 44) – motivul întâi – fraza întâi
Această mișcare conține o suită de idei muzicale cantabile, apropiate de intonația
și lejeritatea vocală.
Ca structură, nu se încadrează într-o formă clasică, ci este într-o formă liberă,
pentru că această parte este în permanentă transformare datorită acestei succesiuni de
teme (A, B, C, A, D şi Concluzie).
Schema părții a doua a concertului:
Conținu
t
Introducere
orchestrală
A B C A D Concluzie
T1
Fr1
fr2
T2
A b b
f1f2 f3
T3
Fr1 fr2
T1
Fr1 fr2
T4
Fr1 fr2
Plan
tonal
m1 m2 mi
Do
Sol Re La- Re Sol Do- Mi-
la- Re
Sol
10
Măsură 1 - 6 7 - 14 15 - 26 27 - 35 36 - 43 44 - 54 55 - 63
Bibliografie
Mirela Driga, - „Istoria Muzicii”manual pentru licee vocaționale, specializarea
muzică, Ed. CD PRESS
Jack Bratin, - Calendarul muzicii universale, Ed. Didactica și pedagogică
București
Bughici, Dumitru: Dictionar de forme si genuri muzicale, Editura Muzicala,
Bucuresti, 1984
11
Pascu George, Boţocan Melania – Carte de Istorie a Muzicii, Ed. Vasiliana ’98, Iaşi, 2003
***Dicţionar de forme şi genuri muzicale, Bucureşti, Ed. Muzicală A Uniunii
Compozitorilor, 1974
***Dicţionar de mari muzicieni, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 2006
12