Analiza Diagnostic Constantin
-
Upload
amanda-sullivan -
Category
Documents
-
view
734 -
download
20
Transcript of Analiza Diagnostic Constantin
Sanda CONSTANTIN
-
2008 – 2009
Anul III, sem. 2
REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
CUPRINS
Capitolul 1 Analiza diagnostic a intreprinderii
3
Capitolul 2 Diagnosticul juridic
7
Capitolul 3 Diagnosticul tehnic si de productie
14
Capitolul 4 Diagnosticul resurselor umane si al
managementului firmei
29
Capitolul 5 Diagnosticul comercial
41
Capitolul 6 Diagnosticul economico – financiar
50
Capitolul 7 Evaluarea intreprinderii
93
Anexe
Bibliografie
3
CAPITOLUL I
ANALIZA DIAGNOSTIC A ÎNTREPRINDERII
Obiectivele capitolului:
Înţelegerea necesităţii efectuării analizei diagnostic a întreprinderii
Cunoaşterea principalelor probleme ce trebuie să-şi găsească
răspuns în cadrul analizei diagnostic
1. Analiza diagnostic, element esenţial în fundamentarea strategiei firmei
1.1. Necesitatea şi oportunitatea diagnosticului strategic
Strategia firmei reprezintă ansamblul deciziilor şi acţiunilor care sunt
legate de orientările principale ale activităţii şi de structurile proprii firmei. Ea se
concretizează într-o logică economică ce constă în cunoaşterea nevoilor
consumatorilor şi a tendinţelor cererii, a sectorului de activitate în care
funcţionează firma, precum şi a concurenţei prezente şi viitoare a acesteia.
Un element esenţial în fundamentarea strategiei firmei îl constituie
efectuarea unei analize diagnostic, proces extrem de complex şi laborios şi care
reprezintă punctul de pornire în conceperea, fundamentarea şi implementarea
unor soluţii tehnico-tactice de îmbunătăţire a viabilităţii economico-financiare şi
manageriale a firmei.
Conceptul de diagnostic la nivelul firmei presupune determinarea stării
generale, reperarea disfuncţionalităţilor în activitatea ei şi, pe baza acestora
determinarea măsurilor şi mijloacelor de corectare a neajunsurilor prin aplicarea
celor mai adecvate metode manageriale care să conducă la reglarea situaţiei.
Analiza diagnostic presupune reperarea simptomelor, stabilirea stării
actuale şi a terapiei care să conducă la redresarea situaţiei.
Diagnosticul are deci scopul de a descrie funcţionalitatea şi tendinţele de
evoluţie a activităţii firmei, luând în considerare mediul dinamic în care aceasta
îşi desfăşoară activitatea şi factorii perturbatori, interni sau exte rni.
Analiza diagnostic la nivelul firmei prezintă o serie de caracteristici
specifice, cum sunt:
marea complexitate a analizei datorată multitudinii de aspecte ce trebuie
investigate;
4
necesitatea colaborării între conducători şi executanţi la toate nivelurile
organizatorice ale firmei pentru obţinerea de informaţii veridice şi
valorificarea acestora în puncte forte, puncte slabe şi recomandări;
caracterul predecizional reflectat în faptul că recomandările, ce constituie
punctul final al diagnosticării, reprezintă suportul intervenţiei decizionale şi
de acţiune ulterioară din partea managerilor.
1.2. Obiectivele diagnosticului strategic
Prin diagnosticarea unei firme se urmăreşte cunoaşterea tuturor laturilor
activităţii acesteia, precum şi a punctelor forte şi punctelor slabe
corespunzătoare fiecăreia.
Obiectivele diagnosticului strategic sunt definite pornind de la accepţiunea de
strategie care reprezintă ansamblul acţiunilor ce permit firmei să obţină şi să
conserve un avantaj concurenţial[5].
Aceste obiective sunt:
segmentarea, care porneşte de la poziţia firmei pe piaţă şi are în vedere oferta
de produse şi/sau servicii oferite. Se urmăreşte gradul de extindere, de
internaţionalizare şi de segmentare a pieţelor şi capacitatea firmei de a-şi
diversifica oferta sau de a asigura calificarea personalului;
relaţiile firmă-mediu, se referă la concurenţi, parteneri, instituţii şi urmăreşte
relaţiile firmei cu firmele situate pe acelaşi nivel cu ea (concurenţa) precum
şi cu cele din amonte şi aval de ea;
decizii structurale interne, legate de modul de gestionare al firmei, modul de
organizare al acesteia.
Raţiunea efectuării unui diagnostic al performanţelor firmei poate avea la
bază nu numai situaţia când aceasta are dificultăţi, respectiv disfuncţionalităţi ci
şi atunci când starea este normală dar se doreşte îmbunătăţirea acesteia.
În cadrul analizei diagnostic trebuie să-şi găsească răspuns probleme
precum:
care sunt rezultatele de ansamblu ale firmei;
dacă sunt satisfăcătoare sau nu şi de ce;
constatarea avantajelor şi oportunităţilor firmei care trebuie accentuate şi a
punctelor slabe şi a riscurilor ce trebuie minimizate;
care sunt performanţele şi obiectivele dorite;
care e nivelul performanţelor şi ce trebuie întreprins pentru atingerea lui;
măsurile ce urmează a fi luate atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.
5
1.3.Etapele de realizare a diagnosticului strategic
Realizarea unei analize diagnostic generale implică asigurarea din punct
de vedere organizatoric, a următoarelor aspecte:
-precizarea principalelor domenii şi rezultate ce urmează a fi
investigate;
-constituirea echipei de diagnosticare;
-stabilirea metodelor şi tehnicilor de înregistrare şi prelucrare a
datelor şi informaţiilor;
-definitivarea situaţiilor informaţionale ce vor fi utilizate în
realizarea studiului de diagnosticare şi a mărimilor standard cu care
se vor face comparaţiile în vederea interpretării datelor obţinute.
Etapele ce trebuie parcurse pentru realizarea diagnosticului strategic sunt:
1.Analiza strategică ce presupune o dublă abordare, externă şi internă.
Analiza internă se referă la stabilirea punctelor forte şi ale celor slabe ale
firmei.
Analiza externă se referă la mediul în care firma îşi desfăşoară activitatea
cu precizarea riscurilor şi oportunităţilor acesteia.
Pornind de la atuurile firmei şi corectându-i slăbiciunile se pot valorifica
ocaziile favorabile oferite de mediu şi piaţă, protejând-o în acelaşi timp de
ameninţările acestora.
2.Luarea deciziilor strategice, are la bază constatările făcute în etapa
anterioară şi presupune identificarea proiectelor strategice, confruntarea lor,
selecţionarea proiectelor favorabile a căror realizare e prioritară, ţinând cont de
mijloacele disponibile şi de planificarea lor viitoare;
3.Realizarea proiectelor şi controlul urmăreşte compararea realizărilor
efective cu proiectele programate, realizarea eventualelor corecţii pentru
adaptarea la noile condiţii sau chiar abandonarea unora dintre aceste proiecte.
2.Necesitatea şi rolul analizei-diagnostic în activitatea de evaluare a
firmei
Diagnosticul de evaluare urmăreşte identificarea tuturor factorilor de risc
interni şi externi ai firmei. Astfel, diagnosticul de evaluare oferă ipoteze pentru
evaluarea propriu-zisă care anticipează viitorul firmei, îi dă acesteia valori
prelucrând datele existente din care, prin analiză, se extrag tendinţe pentru viitor,
atuuri şi slăbiciuni.
Pentru activitatea de evaluare se impune:
6
-diagnosticul general ce urmăreşte analiza principalelor funcţii ale
firmei: comercial, operaţional (de exploatare), resurse umane,
organizare şi conducere (management).
-diagnostic special, care urmăreşte analiza de detaliu a situaţiei
juridice a firmei şi a situaţiei financiar-contabile.
Încadrată în activitatea practică de evaluare, analiza diagnostic furnizează
informaţiile necesare aprecierii situaţiei trecute şi prezente care constituie o bază
pentru estimarea elementelor necesare aplicării diferitelor metode de evaluare.
Fiecare firmă e o identitate. Evaluarea nu înseamnă aplicarea mecanică a
unor tehnici; ea este o judecată profundă ce implică o analiză corectă a
performanţelor firmei ceea ce presupune ca evaluatorul să cunoască modul de
funcţionare a mecanismelor interne ale firmei respective şi modul de încadrare a
acestora în parametri normali.
Se consideră că diagnosticul unei firme nu poate fi încadrat în tipare fixe,
ci trebuie să conţină o structură mobilă în funcţie şi de scopul urmărit.
Pentru evaluarea economică, diagnosticul poate fi structurat în:
-diagnostic juridic;
-diagnostic tehnic;
-diagnostic economico-financiar.
Teme de discuţie:
1.Analizaţi importanţa efectuării analizei diagnostic asupra strategiei
firmei
2.Prin prisma caracteristicilor specifice ale analizei diagnostic, analizaţi
raţiunea efectuării unui diagnostic al performanţelor firmei
3.Analizaţi principalele probleme urmărite prin analiza diagnostic şi
scopul abordării acestora
7
CAPITOLUL II
DIAGNOSTICUL JURIDIC
Obiectivele capitolului:
Cunoaşterea principalelor aspecte legislative ce trebuie urmărite în
cadrul analizei diagnostic ş în cadrul evaluării întreprinderii
Diagnosticul juridic implică investigarea unor aspecte juridice legale
privind activitatea firmei ce urmează a fi evaluate. Se urmăresc relaţiile firmei
cu proprietarii, salariaţii şi terţii sub aspectul conformităţii cu actele legislative.
Diagnosticul juridic are menirea de a răspunde la întrebarea: ce documente sunt
necesare şi ce probleme trebuie rezolvate cu prilejul evaluării. Verificarea se
face pornind de la textele juridice şi se au în vedere:
1.Documente juridice generale privind constituirea, funcţionarea şi
asocierea. Se verifică:
o -contractul de societate şi statutul societăţii;
o -registrele Adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor şi modul
cum s-au îndeplinit hotărârile acestora de către Consiliul de
administraţie;
o -registrul acţionarilor;
o -registrele şedinţelor Consiliilor de administraţie verificându-se
dacă s-au pus în practică hotărârile managerului;
o -alte contracte de firmă, verificându-se validitatea acestora.
2.Dreptul civil. Se verifică:
-actele de proprietate prin care se atestă dreptul de posesiune, folosinţă şi
dispoziţie asupra bunurilor firmei, dacă există şi dacă prezintă validitate.
3,Dreptul comercial.Presupune analiza drepturilor şi obligaţiilor izvorâte
din raporturile cu partenerii comerciali, furnizori, clienţi, bănci, urmărindu -se:
-contractele de închiriere, locaţie de gestiune, concesionare, leasing,
dacă există şi prezintă validitate;
-contractele cu partenerii de afaceri sub aspectul concurenţei, dacă
sunt necesare, oportune sau s-au încheiat în condiţii avantajoase
pentru firmă;
8
-contractele de credit pe termen scurt, mediu sau lung, dacă se
justifică, dacă există garanţii, dacă nu afectează rentabilitatea
firmei;
-acţiunile juridice în curs cu persoane fizice sau juridice pentru
litigii cu caracter comercial, dacă există, vechimea lor, modul de
soluţionare.
4.Dreptul muncii, urmăreşte:
-contractele de muncă colective şi individuale, dacă există, dacă includ
sau nu participarea la beneficii, dacă includ clauze care pot fi afectate de
transferul dreptului de proprietate al firmei;
-actele privind protecţia muncii, cum se respectă;
-evidenţele privind personalul, dacă sunt ţinute la zi;
-eventualele litigii cu salariaţii;
-acţiunile sindicale, dacă au existat conflicte cu firma.
5.Dreptul fiscal, presupune:
-reglementările fiscale specifice sectorului din care face parte
întreprinderea;
-datele ultimului control, data la care a avut loc, constatările,
respectarea recomandărilor;
-litigiile fiscale, dacă sunt vechi sau în curs, dacă au avut loc
repetări ale unor litigii, modul cum au fost soluţionate.
Concluziile diagnosticului juridic pot fi:
concluzii privind factorii externi întreprinderii:
-oportunităţi: facilităţi privind forma de organizare, facilităţi
privind tranzacţiile interne şi externe;
-riscuri: restricţii privind forma de organizare sau
funcţionare, relaţiile cu partenerii, presiuni din partea
sindicatelor;
concluzii privind factorii interni întreprinderii:
-puncte forte: statut corespunzător, relaţii contractuale
corecte, absenţa litigiilor, a datoriilor fiscale sau faţă de terţi,
contracte de credit încheiate corect şi asigurarea reînnoirii
celor pe termen scurt;
-puncte slabe: statutul necorespunzător situaţiei reale, lipsa
de contracte pe termen lung cu partenerii, litigii cu partenerii
sau cu salariaţii.
9
În raportul de evaluare trebuie să se facă referire concretă la actele
normative ale căror prevedere nu au fost respectate sau a fost o altă interpretare
decât cea normală.
Aplicatie practica practic
Date de identificare şi existenţă legală:
Denumirea: S.C. “X ”S.A.
Sediul: Str. Fabricii nr.1 Braşov
Cod fiscal: R. 11 ……
Număr de înmatriculare la
Registrul comerţului, Braşov J/08/NNN/ZZ.LL.1991
Forma juridică a societăţii şi modul de constituire
S.C. “X” S.A. este persoană juridică română, având forma juridică de
societate pe acţiuni cu capital majoritar privat .
Societatea s-a constituit în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.
1254/04.012.1990.
Capitalul social:
La înfiinţare: 323.900 mii lei
Reevaluat conform H.G. 26/1992 : 3.252.079 mii lei
Reevaluat conform H.G. 500/1994: 19.005.875 mii lei
Modificat prin reevaluarea terenului, 1996-1997: 23.828.150 mii lei
Structura acţionariatului:
Acţiunile societăţii în număr de 953.126 cu o valoare nominală de 25.000
lei sunt deţinute astfel:
--asociaţia salariaţilor: 54,17%
--S.I.F. Moldova: 34,50%
--manager: 6,52%
--Programul de privatizare în masă: .... 4,81%
10
Patrimoniul societăţii comerciale la 31.12.xxxx avea următoarea structură:
Denumirea postului
de activ
Valoarea
--mil.lei--
Denumirea postului
de pasiv
Valoarea
--mil.lei--
Active imobilizate 19.472 Capitalul social 23.828
Stocuri 24.539 Fonduri proprii şi
rezerve
1.616
Creanţe şi decontări 15.509 Pierderi --
Disponibilităţi
băneşti
10 Împrumuturi şi
datorii asimilate
3.462
Obligaţii 29.352 Conturi de
regularizare
1.188
Conturi de
regularizare
2.460
TOTAL ACTIV 60.718 TOTAL PASIV 60.718
Drepturi de proprietate:
a.Terenul
Societatea deţine în exclusivitate următoarele suprafeţe de teren:
--suprafaţa de 111.417,91 mp în unitatea I, certificat de atestare a
dreptului de proprietate – MO 3-3..6/ZZ.LL.1996;
--suprafaţa de 21.399,75 mp – reprezentând 50% cota parte indiviză cu
Primăria localitatii (baza sportivă) – certificat de atestare a dreptului de
proprietate – MO 3-3..9/ZZ.LL.1997;
--suprafaţa de 20.726,44 mp – în unitatea II – certificat de atestare a
dreptului de proprietate MO 3-3..5/ZZ.LL.1996.
b.Clădiri
Societatea comercială “X” S.A. are atestat dreptul de proprietate asupra
clădirilor şi construcţiilor speciale care sunt evidenţiate în inventarul
mijloacelor fixe.
c.Utilaje şi alte mijloace fixe
Societatea are deasemenea în proprietate utilajele şi alte mijloace fixe
cuprinse în evidenţele contabile.
d.Închirieri, asocieri, titluri de participare
Societatea nu dispune de titluri de participare sau alte drepturi de proprietate
la alte societăţi.
11
e.Mărci, brevete, invenţii
Societatea realizează produse sub licenţă WOOLMARK.
Dreptul comercial
Obiectul principal de activitate al societăţii înscris în statut este:
Producerea şi comercializarea de fire şi ţesături lână şi tip lână cardată,
sortare, spălare, carbonizare şi vopsire lână, destrămare şi sortare
materiale refolosibile, producerea de concentrat de lanolină, realizarea
confecţiilor din valorificări;
Prestări servicii pentru terţi.
Prin “cererea de înscriere de menţiuni” nr. 1…/29.08.1994, societatea îşi
extinde obiectul de activitate cu următoarele:
Pregătirea şi filarea în fire de tip bumbac;
Pregătirea şi filarea în fire lână pieptănată;
Pregătirea şi filarea în fire tip in, cânepă;
Pregătirea şi filarea altor tipuri de fire;
Producţia de ţesături tip bumbac.
Dreptul fiscal
S.C. “X” S.A. are codul de înregistrare fiscală R1…..4 şi înregistra la
31.12.xxxx restanţe la plata impozitelor şi taxelor în valoare de 21.185
milioane lei.
Dreptul societăţii
Societatea îşi desfăşoară activitatea în baza Statutului – Anexa nr.2 la H.G.
1254/1990, ce este întocmit în conformitate cu Legea nr.31/1990, cuprinzând
zece capitole cu 32 articole.
Societatea are registre, bilanţuri contabile, anexe la bilanţ, drepturi de
proprietate asupra terenurilor şi inventarul mijloacelor fixe.
Dreptul social
Societatea dispune de contract colectiv de muncă, negociat cu sindicatul şi
înregistrat la Camera de Muncă a Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială,
Braşov sub nr.1..1 din 08.07.1997.
Sunt de asemenea negociate contracte individuale cu personalul angajat,
remunerarea făcându-se în totalitate, dar nu cu regularitate.
Societatea are restanţe la plata contribuţiilor la fondurile de asigurări
sociale, pensii, şomaj în valoare de 11.882 milioane lei.
12
Împrumuturi
La 31.12.xxxx, societatea are contractate următoarele credite bancare:
Credite bancare pe termen scurt – 2906 milioane lei;
Alte împrumuturi şi datorii asimilate (dobânzi) – 555 milioane lei.
Asigurarea contra riscurilor
Societatea nu are încheiate contracte de asigurări contra riscurilor.
Protecţia mediului
Principalii poluanţi ce se evacuează şi care sunt sub formă de ape rezultate
din diverse secţii, sunt preluate în canalele colectoare şi epurare în staţia de
epurare proprie.
Gazele arse de la centrala termică, cu funcţionare pe păcură, evacuate prin
coşul de fum al acesteia are concentraţii de noxe ce se încadrează în limitele
admise de normele în vigoare.
Societatea nu are litigii privind protecţia mediului înconjurător.
Litigii, arbitraje, notificări
S.C. “X” S.A. are în prezent litigii atât în calitate de reclamant, cât şi în
calitate de pârât.
Litigiile în care societatea are calitatea de reclamantă sunt numeroase
“asociaţii familiale” sau “S.R.L.-uri” care nu au achitat contravaloarea
mărfurilor cumpărate.
La 31.12.xxxx societatea avea în curs de soluţionare un număr de 184
dosare în calitate de reclamantă, pentru recuperarea sumei de 1976 milioane
lei, astfel:
--85 dosare în curs de execuţie silită;
--43 dosare cu sentinţă civilă;
--22 dosare investite cu formulă executorie;
--25 dosare aflate pe rol;
--9 dosare cu notificarea debitorilor.
Litigiile în calitate de pârâtă provin atât din neplata la termen a
furnizorilor de materii prime (lână brută, fibre chimice), coloranţi, chimicale
şi combustibil (păcură) pentru centrala termică, cât şi din titlurile executorii
emise de Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale,
determinate de neachitarea la termen a obligaţiilor faţă de Bugetul Statului şi
Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat.
13
Implicaţii cu caracter juridic legate de transferul dreptului de
proprietate
Transferul dreptului de proprietate prin acţiunea de privatizare a societăţii
nu a avut implicaţii juridice.
.Concluziile diagnosticului juridic
Societatea comercială S.C. “X” S.A. prezintă soliditate în ceea ce priveşte:
Dreptul de proprietate
Dreptul comercial
Dreptul societăţii
Dreptul social
Protecţia mediului
Puncte slabe:
Lipsa asigurărilor contra riscurilor
Restanţe la plata impozitelor şi taxelor, a contribuţiilor la plata fondurilor de
asigurări sociale, pensii,şomaj
Litigii în calitate de reclamantă şi pârâtă
Teme de discuţie:
1.Analizaţi ce impact are existenţa unor mărci, brevete sau invenţii asupra
valorii întreprinderii
2.Contractarea de împrumuturi de către o întreprindere se încadrează în
categoria punctelor forte sau a celor slabe?
14
CAPITOLUL III
DIAGNOSTICUL TEHNIC ŞI DE PROPDUCŢIE
Obiectivele capitolului:
Cunoaşterea principalelor aspecte tehnice şi de producţie ce trebuie
analizate şi urmărite în cadrul activităţii de diagnosticare şi evaluare a
întreprinderii
Cunoaşterea şi înţelegerea principalilor indicatori de apreciere a
activităţii tehnice şi de producţie dintr-o întreprindere
Diagnosticul tehnic presupune o analiză detaliată a factorilor tehnici şi de
producţie, a tehnologiilor de fabricaţie, a produselor precum şi a organizării
producţiei şi a muncii.
Sunt supuse analizei:
-capacitatea de producţie a firmei şi la nivelul principalelor
subdiviziuni de producţie;
-determinarea gradului de înzestrare tehnică medie pe un muncitor
şi/sau salariat;
-prezentarea concisă a principalelor echipamente de producţie,
transport, depozitare, utilizate în cadrul firmei;
-situaţia utilajelor şi echipamentelor în funcţie de vechimea lor;
-indicatorii stării de uzură fizică şi morală a utilajelor şi a
echipamentelor de bază;
-prezentarea concisă a principalelor tehnologii de fabricaţie
folosite;
-încadrarea tehnologiilor de bază, în funcţie de performanţele
utilizate, în raport cu caracteristicile tehnologiilor de vârf din
domeniu, existente pe plan mondial;
-caracterizarea succintă sub aspectul conţinutului, organizării şi
performanţelor, a activităţilor de întreţinere şi reparaţii;
-gradul de dotare şi nivelul SDV-urilor şi AMC-urilor din unitate;
-prezentarea concisă a principalelor produse şi servicii ale firmei;
-evaluarea performanţelor constructive şi funcţionale ale produselor
şi serviciilor firmei în raport cu nivelul mondial;
-oportunitatea trecerii în conservare a unor mijloace fixe;
15
-existenţa parcului propriu de mijloace de transport, starea tehnică a
acestora şi dacă se justifică sau nu existenţa parcului;
-analiza calităţii producţiei şi impactul asupra mediului.
Concluziile diagnosticului tehnic pot fi:
concluzii privind factorii externi întreprinderii:
-oportunităţi: apariţia unor procedee de producţie şi echipamente
sau a unor căi de transport şi acces care ar putea fi exploatate de
firmă;
-riscuri: restricţii legale privind poluarea, restricţii fiscale privind
amortizarea mijloacelor fixe, norme de calitate mai aspre;
concluzii privind factorii interni întreprinderii:
-puncte forte: utilaje moderne, grad optim de folosire a mijloacelor
fixe şi a capacităţilor de producţiei, fluiditate a fluxului tehnologic,
randament ridicat de utilizare a mijloacelor fixe;
-puncte slabe: mod defectuos de organizare a producţiei sau a
transportului, grad avansat de uzură fizică şi morală a mijloacelor
fixe.
În vedere efectuării evaluării, în special prin metode patrimoniale în
sinteza diagnosticului tehnic, specialiştii trebuie să se pronunţe asupra
modificărilor care vor fi efectuate pornind de la ultimul bilanţ încheiat şi care
urmează a fi folosit în evaluare.
Aplicatie practica
Structura, volumul şi organizarea producţiei
Societatea comercială “X” S.A. este specializată în realizarea
următoarelor produse:
Lână spălată;
Fire cardate din lână şi tip lână;
Ţesături cardate
Volumul producţiei fizice realizată în perioada 1994-1999 se prezintă
astfel:
16
ANII Nr.
crt
Denumire produs UM
N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N
1 Lână spălată Tone 1912 1554 1131 582 436 299
2 Fire lână Tone 694 565 580 591 353 296
3 Ţesături Mii
mp
1058 1012 792 701 525 410
Evolutia productiei fizice
0
500
1000
1500
2000
2500
1 2 3 4 5 6
anii
cant
itate lana
firetesaturi
Diminuarea realizărilor a fost determinată de:
--diminuarea cererii de lână spălată, societăţile comerciale din
industria lânii,beneficiare ale acestui produs reducându-şi
activitatea;
--diminuarea cererii de ţesături din partea societăţilor comerciale
specializate în confecţii textile care îşi realizează produsele în
sistem lohn;
--nivel scăzut de capital de lucru.
17
Productivitatea muncii în unităţi fizice pe salariat în aceeaşi perioadă, a
fost:
ANII Nr.
crt
Denumire
produs
UM
N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N
1 Lână spălată Tone/salariat 10,1 4,30 6,40 5,30 4,20 4,10
2 Fire lână Tone/salariat 0,90 0,83 1,14 1,10 0,97 1,11
3 Ţesături Mii
mp/salariat
1,68 1,49 1,26 1,37 1,39 1,25
Productivitatea muncii se situează sub nivelul productivităţii înregistrate
pe plan intern şi extern datorită:
--la lână spălată – restrângerii activităţii la necesităţile proprii,
personalul productiv neputând fi diminuat în aceeaşi proporţie din
cauza dotării tehnologice;
--la fire cardate – creşterii într-o anumită măsură a fineţii firelor,
dotarea fiind aceeaşi şi prelucrării în partizi mici de 150-400 kg care
au condus la creşterea timpilor intermediari afectaţi schimbării
partizilor;
--la ţesături – restrângerii zonelor de deservire ca urmare a prelucrării
unor fire mai fine şi a unor articole cu desime crescută pe o dotare
tehnică depăşită moral, puţin flexibilă la schimbări de sortiment .
Capacităţile de producţie instalate pentru funcţionare într-un regim de
255 zile lucrătoare pe an, în 3 schimburi a 8 ore pe zi, sunt:
Nr.
crt.
Denumire produs UM Cantitate
1 Lână spălată Tone/an 2400
2 Fire lână Tone/an 780
3 Ţesătură crudă Mii mp/an 2160
4 Ţesătură finită Mii mp/an 1800
18
Gradul de utilizare al capacităţilor de producţie instalate a fost:
ANII Nr.
crt.
Denumire
produs
UM
N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N
1 Spălat
lână
% 79,67 64,75 47,12 24,25 18,17 12,46
2 Filatură % 88,97 72,43 74,36 75,77 45,26 37,95
3 Ţesătorie % 58,78 56,22 44,00 38,94 29,17 22,78
Gradul de utilizare a capacitatii de productie -spalat lana-
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
1 2 3 4 5 6anii
tone
cap.de prod.instalatacap.de prod. realizata
Gradul de utilizare a capacitatii de productie - filatura-
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
1 2 3 4 5 6 anii
tone
cap.deprod.instalatacap.de prod.realizata
19
Gradul de utilizare a capacitatii de productie -tesatorie-
0
500
1000
1500
2000
1 2 3 4 5 6anii
mii
mp
cap.de prod.instalatacap.de prodrealizata
Utilizarea în proporţie redusă a capacităţilor instalate a fost determinată pe
de o parte de diminuarea cererii pe piaţă, îndeosebi cea internă, iar pe de altă
parte de strategia adoptată de societate privind onorarea comenzilor ferme, cu
desfacere asigurată. Posibilitatea de a lucra în afara contractelor şi comenzilor
ferme este dificilă datorită lipsei de capital.
În ceea ce priveşte politica de preţuri a societăţii, evoluţia preţului mediu
în perioada N-4 – N a fost următoarea:
Preţ mediu –mil. lei/UM - Nr.
crt.
Denumire
produs
UM
N-4 N-3 N-2 N-1 N
1 Lână spălată Tone 2,55 2,12 2,61 5,67 6,84
2 Fire lână Tone 2,06 3,10 9,55 12,99 18,06
3 Ţesături Mii
mp
7,50 11,11 24,93 36,00 55,40
20
Evolutia pretului mediu la principalele produse
0
10
20
30
40
50
60
1 2 3 4 5anii
lei/u
m
lanafiretesaturi
Se observă că la toate produsele firmei preţul mediu a crescut de la un an
la altul, în anul N înregistrând chiar creşteri substanţiale: cu 168,23% la lână
spălată faţă de N-4, de aproape 8 ori la fire şi de 6,4 ori la ţesături. Faţă de anul
N-1, în anul N creşterea peţului mediu a fost cu 20,63% la lână spălată, 39,03%
la fire lână şi 53,89 % la ţesături.
Evoluţia producţiei valorice pe perioada N-4 – N a fost următoarea:
Valoarea producţiei –mil. lei- Nr.
crt.
Denumire
produs N-4 N-3 N-2 N-1 N
1 Lână spălată 3968,0 2394,1 1521,7 2473,1 2044,6
2 Fire lână 1167,0 1800,7 5647,2 4585,7 5345,2
3 Ţesături 7594,5 8801,2 17479,0 18898,3 22713,6
TOTAL 12729,5 12996,0 22489,4 25957,1 30103,4
21
Evolutia productiei valorice la cele trei produse de baza
0
5000
10000
15000
20000
25000
1 2 3 4 5anii
mil.
lei
lanafiretesaturi
Se observă evoluţia diferită a veniturilor obţinute din cele trei tipuri de
produse, ceea ce impune analiza separată a evoluţiei producţiei valorice.
Analizând evoluţia producţiei valorice , pe ani consecutivi, pe total
societate şi pe principalele produse ale societăţii şi analiza influenţelor
factoriale, se obţine:
Modificarea valorii producţiei faţă de anul anterior
N-3 N-2 N-1 N
Ritm
%
Modif.
Absolut
ă
-mil
lei-
Ritm
%
Modif.
absolut
ă
-
mil.lei-
Ritm
%
Modif.
absolut
ă
-
mil.lei-
Ritm
%
Modif.
absolută
-mil.lei-
Total producţie 2,09 266,5 73,05 9493,4 15,42 3467,7 15,97 4146,3
-pe seama
modificării
preţurilor
29,71 2977,15 107,2 11635,3
5
47,5 8359,74 48,29 9803,03
-pe seama
modificării
producţiei fizice
-21,3 -
2710,65
-16,48 -
2141,95
-21,75 -
4892,04
-20,79 -5656,73
LANA -39,67 -1573,9 -36,44 -872,4 62,52 951,4 -17,3 -428,5
-pe seama
modificării
preţurilor
-16,99 -489,95 23,33 287,86 117,33 1335,14 20,6 349,27
-pe seama
modificării
-27,32 -
1083,95
-48,46 -
1160,26
-25,22 -383,74 -31,45 -7777,77
22
producţiei fizice
FIRE LANA 54,3 633,7 213,61 3846,5 -18,8 -1061,5 16,56 759,5
-pe seama
modificării
preţurilor
50,71 605,9 208,24 3815,1 36,03 1214,55 39,02 1500,16
-pe seama
modificării
producţiei fizice
2,38 27,8 1,69 31,4 -40,3 -
2276,05
-16,15 -740,66
ŢESATURI 15,89 1206,7 98,6 8677,8 8,12 1419,3 20,19 3815,3
-pe seama
modificării
preţurilor
48,17 2861,2 124,43 9690,89 44,39 5810,05 53,88 7953,6
-pe seama
modificării
producţiei fizice
-21,79 -1654,5 -11,51 -
1013,09
-25,12 -
4390,75
-21,9 -4138,3
Se observă că pe ansamblul societăţii valoarea producţiei a crescut de la
un an la altul, cu 2,09% (266,5 milioane lei) în anul N-3 faţă de anul N-3, cu
73,05% (9493,4 milioane lei) în anul N-2 faţă de N-3, cu 15,42% (3467,7
milioane lei) în anul N-1 faţă de N-2 şi cu 15,97% (4146,3 milioane lei) în anul
N faţă de N-1.
Întreaga evoluţie s-a datorat însă creşterii preţurilor de producţie, cu
29,71% (2977,15 milioane lei) în N-3 faţă de N-4, cu 107,2% (11635,35
milioane lei) în anul N-2 faţă de anul N-3, cu 47,5% (8359,74 milioane lei) în
anul N-1 faţă de N-2 şi cu 48,29% (9803,03 milioane lei) în anul N faţă de N-1.
În ceea ce priveşte influenţa producţiei fizice, aceasta a avut o evoluţie
negativă de la an la an, determinând o diminuare a valorii producţiei cu 21,3%
(2710,65 milioane lei) în anul N-3 faţă de N-4, cu 16,48% (2141,95 milioane
lei) în anul N-2 faţă de N-3, cu 21,75% (4892,04 milioane lei) în anul N-1 faţă
de anul N-2 şi cu 20,79% (5656,73 milioane lei) în anul N faţă de N-1.
Analizând evoluţia valorii producţiei şi influenţa preţului mediu şi a
producţiei fizice pe cele trei produse de bază ale societăţii, situaţia se prezintă
astfel:
--lână spălată: evoluţia valorii producţiei a fost în general descrescătoare.
Asfel, valoarea producţiei a scăzut cu 39,67% (1573,9 milioane lei) în anul N-3
faţă de N-4 şi cu 36,44% (872,4 milioane lei) în anul N-2 faţă de N-3. În anul N-
1 a avut loc o creştere a valorii producţiei cu 62,525 (951,4 milioane lei) pentru
ca în anul N să se înregistreze din nou o scădere cu 17,35 (428,5 milioane lei).
23
Întreaga evoluţie negativă s-a bazat pe scăderea constantă a producţiei
fizice. Cea mai mare reducere a avut loc în anul N-2 faţă de N-3, cu 48,46%
(1160,26 milioane lei), ajungând în anul N faţă de anul N-1 la o reducere cu
31,45% (777,77milioane lei).
În ceea ce priveşte influenţa preţului, cu excepţia anului N-3 faţă de anul
N-4, când s-a înregistrat o uşoară reducere cu 16,99%, în anii următori creşterea
a fost accentuată, cu un nivel maxim la nivelul anului N-1 faţă de anul N-2,
creştere cu 117,33%, respectiv cu 1335,14 milioane lei.
--fire din lână şi tip lână: valoarea producţiei a fost în general crescătoare,
înregistrând un nivel maxim de creştere în anul N-2 faţă de N-3, cu 213,61%
(3846 milioane lei). În anul N-1 faţă de anul N-2 s-a înregistrat o reducere a
valorii producţiei cu 18,8% (1061,5 milioane lei), pentru ca în anul N faţă de N-
1 să se înregistreze o uşoară creştere cu 16,56% (759,5 milioane lei).
Preţurile au crescut constant pe întreaga perioadă, influenţa asupra
producţiei având un punct maxim în anul N-2 faţă de anul N-3 când s-a
înregistrat un plus cu 213,6%, respectiv o creştere cu 3815,1 milioane lei.
În ceea ce priveşte influenţa producţiei fizice, aceasta a determinat o
uşoară creştere în primii doi ani, dar nesemnificativă, pentru ca,în continuare să
se încadreze în linia generală de evoluţie şi anume o scădere cu 40,3% (2276,05
milioane lei în anul N-1 faţă de N-2 şi cu 16,15% în anul N faţă de anul N-1
(740,66 milioane lei).
--ţesături: valoarea producţiei a crescut în fiecare an cu un nivel maxim în
anul N-2 faţă de anul N-3 şi anume o creştere cu 98,6% (8677,8 milioane lei)
până la 20,19% în anul N faţă de anul N-1, adică cu 3815 milioane lei.
Întreaga evoluţie s-a datorat creşterii preţurilor de producţie cu un nivel
maxim în anul N-2 faţă de anul N-3 şi anume cu 124,43% (9690,89 milioane
lei), ajungând ca în anul N faţă de anul N-1 creşterea să fie cu 53,88% (7953,6
milioane lei).
Producţia fizică a scăzut de la un an la altul, determinând o reducere a
valorii producţiei cu 21,9% (4138,3 milioane lei) în anul N faţă de anul N-1.
24
Indicatorii de caracterizare a potenţialului tehnic
Pentru carcterizarea potenţialului tehnic se recomandă următorii
indicatori:
--ponderea maşinilor şi utilajelor în totalul activelor fixe:
mfmu
T
MUP
unde: MU - maşini şi utilaje, contul 2123 şi 2124
mfT - total mijloace fixe
--gradul de uzură:
mfuz
T
UzG
unde: zU - suma uzurii
--gradul de reînnoire:
mf
nin
T
MFG
unde: nMF - valoarea contabilă a mijloacelor fixe noi
--gradul de înzestrare tehnică:
s
mfit
N
TG
unde: sN - numărul de salariaţi
--cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe:
10001000/ mfT
CAmfCA
unde: CA - cifra de afaceri
25
La nivelul societăţii comerciale situaţia se prezintă astfel:
Nr.
crt
Indicatori UM N-2 N-1 N
1 Total mijloace fixe Mil.lei 22394 21491 19472
2 Maşini şi utilaje Mil.lei 7446 6984 5497
3 Mijloace fixe noi Mil.lei 720 118 432
4 Uzura mijloacelor fixe Mil.lei 1379 1270 2453
5 Cifra de afaceri Mil.lei 22489 25957 30103
6 Numărul de salariaţi număr 1100 692 611
Ponderea maşinilor şi utilajelor în total active
fixe(2/1)
0,33 0,32 0,28
Gradul de uzură (4/1) 0,06 0,06 0,13
Gradul de reînnoire (3/1) 0,03 0,.01 0,02
Gradul de înzestrare tehnică (1/6) 20,4 31,1 31,9
Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe (5/1)*1000 1004,2 1207,8 1546,
0
Ponderea mijloacelor fixe ce asigură realizarea producţiei este în continuă
diminuare ceea ce se observă şi în dublarea gradului de uzură, de la 6% în anul
N-2 la 13% în anul N.
Deşi gradul de înzestrare tehnică a crescut de la 20,04 în anul N-2 la 31,9
în anul N, aceasta a reprezentat numai o creştere extensivă datorată reducerii
numărului de personal şi nu efectul unei politici de reutilare cu mijloace fixe
performante.
Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe deşi în creştere, nu evidenţiază
un potenţial economic cu randamenete superioare, carcteristic unui flux
tehnologic cu utilaje performante, ci, dimpotrivă, o solicitare intensivă a
mijloacelor fixe existente.
În concluzie, faţă de dotarea actuală uzată fizic dar şi moral, şansa
menţinerii şi dezvoltării sortimentelor de piaţă ale societăţii poate fi asigurată
prin înzestrarea cu utilaje moderne, performante ce permit: în filatură creşterea
fineţii firelor prelucrate; în finisaj îmbunătăţirea aspectului ţesăturilor.
26
Activitatea de cercetare-dezvoltare
Activitatea de cercetare-dezvoltare este organizată în cadrul unui
compartiment specializat – Atelierul proiectare produse – în care funcţionează 5
persoane ce au următoarele atribuţii:
Reproducerea sau crearea de structuri noi de fire şi ţesături din lână cardată
sau lână în amestec cu alte fibre;
Proiectarea pe calculator a unei game largi de poziţii coloristice şi structuri
de ţesături;
Urmărirea implementării produselor nou create în procesul de producţie;
Transpunerea ţesăturilo noi în confecţii – serii scurte - realizate pe maşini de
cusut ce sunt în dotarea atelierului;
Crearea de noi programe pentru piaţa externă.
Activitatea acestui atelier s-a concretizat, în condiţiile de dotare ale societăţii,
în realizarea unui număr de 32 articole noi pentru sacouri de damă şi bărbaţi,
costume de damă, pardesie, jachete, pături.
Ca o realizare deosebită se pot evidenţia “păturile ecologice” ce prezintă
interes atât pe piaţa internă, cât mai ales pe piaţa externă, principalul beneficiar
fiind până în prezent Suedia.
Sistemul de asigurare a calităţii
O preocupare importantă a societăţii o constituie calitatea produselor şi
serviciilor care trebuie:
--să satisfacă cererile şi aşteptările clienţilor
--să fie disponibile la preţuri competitive
--să fie furnizate la un cost care să aducă profit societăţii.
În acest scop, în cadrul societăţii şi-a implementat un sistem al calităţii
vizând structura sa organizatorică, responsabilităţile, procedurile, procesele şi
resursele.
Asfel s-a organizat sistemul de control asupra tuturor operaţiilor din fluxul
tehnologic, asigurându-se şi resursele umane competitive. Organizarea
compartimentului de asigurare a calităţii este prezentată în continuare:
27
1. Atelier sortat-spălat carbonizat lână:
-recepţie materii prime+laborant 1
-controlor sortat, spălat, carbonizat lână 2
2. Secţia filatură
-controlor cardat şi filat 4
3. Secţia ţesătorie
-controlor pregătirea ţesătoriei şi ţesut 2
-marcatori 10
4. Atelier finisaj
-controlor la operaţia de piuat, spălat, uscat,
scămoşat, nopat, denodat tuns decatat
3
5. Controlul activităţii produsului finit
-control ţesătură finită 2
-recepţie produse finite 1
6. Laborator fizico- chimic – laboranţi 4
7. Tehnician CTC 1
8. Şef asigurarea calităţii 1
Verificarea conformităţii produselor cu documentaţia tehnică, standarde,
norme şi condiţiile contractuale se execută în laboratorul fizico-chimic dotat
corespunzător scopului.
Echipamentele de încercări şi măsurători sunt verificate permanent,
reparate, metrologate pentru menţinerea exactităţii cerută în utilizare.
Societatea corespunde cerinţelor organismelor de inspecţie (pentru
verificarea şi certificarea calităţii) – GEP.
Ca o recunoaştere a realizării cerinţelor de calitate ale clienţilor societăţii
i-a fost acordată licenţa WOOLMARK.
Concluziile diagnosticului tehnic şi de producţie
Puncte forte:
Experienţa îndelungată în producerea lânii spălate, firelor cardate şi
ţesăturilor cardate din lână şi tip lână;
Existenţa unui colectiv de specialişti pentru realizarea de produse noi,
reproducerea mostrelor clienţilor, implementarea creaţiilor, prin realizarea de
serii scurte;
Existenţa spaţiilor de producţie şi a instalaţiilor aferente desfăşurării
proceselor de fabricaţie;
Grad total de integrare al fabricaţiei.
28
Puncte slabe:
Uzură fizică şi morală avansată a utilajelor tehnologice din dotare;
Utilizare redusă a capacităţilor de producţie;
Productivitate redusă, la toate tipurile de produse, comparativ cu cele
realizate pe plan naţional şi mondial;
Înnoirea şi diversificarea structurii sortimentale se realizează de către
salariaţi fără pregătire în domeniu.
Teme de discuţie:
1.Studiaţi impactul creşterii preţurilor de producţie asupra rezultatelor
întreprinderii
2.Analizaţi importanţa existenţei unui sistem de asigurare a calităţii şi
influenţa acestuia asupra valorii firmei
3.Analizaţi efectele pe care le are introducerea unor noi tehnologii asupra
profitului întreprinderii
29
CAPITOLUL IV
DIAGNOSTICUL RESURSELOR UMANE ŞI AL
MANAGEMENTULUI FIRMEI
Obiectivele capitolului:
Cunoaşterea principalelor aspecte legate de resursa umană şi de
managementul firmei ce trebuie luate în considerare la efectuarea analizei
diagnostic
Cunoaşterea modalităţilor de determinare a dimensiunii, structurii
şi comportamentului potenţialului uman
Cunoaşterea şi înţelegerea indicatorilor de apreciere a eficienţei
utilizării resursei umane
Cunoaşterea modalităţii de determinare a eficienţei echipei de
conducere
Diagnosticul resurselor umane
Diagnosticul resurselor umane are în centrul său resursa umană de care
dispune firma, urmărindu-se structura, modul de organizare şi gestionare a
acesteia.
Acest diagnostic vizează:
1.Dimensiunea, structura şi comportamentul potenţialului uman .
În ceea ce priveşte dimensiunea potenţialului uman se calculează diferiţi
indicatori ai efectivelor precum şi numărul mediu de salariaţi, numărul mediu de
personal, numărul maxim de personal, numărul efectiv de personal prezent la
lucru.
În privinţa structurii personalului se procedează la:
-analiza structurii personalului pe meserii, vârstă, natura
contractului de muncă, forme de pregătire;
-calculul unor indicatori cum este raportul dintre muncitorii direct
productivi şi cei auxiliari, pe întreprindere şi/sau pe schimburi;
-analiza concordanţei dintre nivelul calificării personalului şi gradul
de complexitate a lucrărilor de efectuat;
30
-analiza formării personalului sub unghiul: totalul cheltuielilor
pentru formarea continuă, a numărului celor care au efectuat stagii
de specializare, tipurilor de perfecţionări şi a frecvenţei acestora.
În ceea ce priveşte comportamentul personalului se analizează indicatori
precum:
o -indicatorii circulaţiei forţei de muncă;
o -rata generală a absenteismului;
o -indicatori de conflictualitate (numărul de greve, numărul de zile de
grevă, numărul de litigii cu personalul).
2.Diagnosticul eficienţei utilizării resurselor umane.
Acest diagnostic se realizează cu ajutorul sistemului de indicatori de
reflectare a productivităţii muncii folosind pentru efect cifra de afaceri,
producţia exerciţiului, veniturile de exploatare sau valoarea adăugată, iar pentru
efort numărul mediu de personal, timpul total de muncă exprimat în zile sau în
ore.
Concluziile diagnosticului resurselor umane pot fi:
concluzii privind factorii externi întreprinderii:
-oportunităţi: facilităţi fiscale care stimulează recrutarea unui
anumit gen de salariaţi sau privind formarea continuă a
personalului, posibilităţi de recrutare a personalului calificat,
existenţa de centre de reprofilare a personalului;
-riscuri: presiuni externe privind salariile, greve generalizate într-o
anumită ramură, reglementări legale privind contractele sau
convenţiile civile, personal slab calificat în domeniu, fluctuaţia
personalului, restrângerea activităţii datorită mediului economic,
relaţii cu sindicatele;
concluzii privind factorii interni întreprinderii:
-puncte forte: personal tânăr, cointeresare materiale, conducere
descentralizată, creşterea stabilităţii personalului, creşterea relativă
a personalului operativ, asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea
continuă a activităţii;
-puncte slabe: inexistenţa sau deficienţe ale regulamentului de
organizare şi funcţionare a personalului, folosirea incompletă a
potenţialului legat de personal, neasigurarea protecţiei şi securităţii
muncii, lipsa cointeresării materiale, dezinteresul fimei pentru
31
specializarea personalului, politică defectuoasă de recrutare şi
asigurare cu personal, productivitate scăzută a muncii.
Diagnosticul managementului
Diagnosticul managementului vizează în esenţă analiza calităţii deciziilor
manageriale concomitent cu analiza echipei de conducere.
Managerul este persoana care determină restul personalului să acţioneze,
organizează componentele firmei astfel încât să atingă obiectivele strategice
prevăzute.
În literatura de specialitate apare frecvent definiţia funcţiei principale a
managementului, respectiv aceea de a “crea valoare”, de a mări valoarea firmei
prin deciziile pe care le ia.
Referitor la conducerea firmei evaluate, diagnosticul prezintă următoarele
aspecte:
-echipa de conducere;
-poziţia echipei de conducere faţă de acţionarii firmei, bănci,
administraţia financiară;
-referiri asupra stilului de conducere (pe obiective, autoritar,
centralizat/descentralizat);
-obiectivele negociate şi prevăzute în contractul de management care
vizează strategia societăţii comerciale;
-măsurarea performanţelor managementului prin intermediul
indicatorilor sintetici (rata profitului, profitabilitatea acţiunilor,
perioada de recuperare a creanţelor, perioada de rambursare a
obligaţiilor pe termen scurt, rotaţia stocurilor, productivitatea muncii,
etc.).
Concluziile diagnosticului managementului pot fi:
*puncte forte: echipa de conducere tânără, dinamică, realizarea şi
depăşirea criteriilor de performanţă negociate cu acţionarii, îmbunătăţirea
poziţiei firmei pe piaţă, bună colaborare cu sindicatele;
*puncte slabe: nerealizarea anumitor criterii de performanţă, slăbirea
poziţiei firmei în cadrul mediului concurenţial, tensiuni în relaţiile cu
sindicatele marcate prin numărul mare de zile de grevă, lipsa de
preocupare pentru stimularea iniţiativei şi creativităţii personalului.
32
Aplicatie practica
Diagnostic managerial şi al forţei de muncă
Organizare, conducere
Structura organizatorică a S.C. “X” S.A. este de tip ierarhic funcţional,
aşa cum rezultă şi din organigrama generală, în care sunt evidenţiate structurile
de conducere de nivel superior, precum şi subordonarea ierarhică a celorlalte
funcţiuni organizatorice (Anexa 1).
Management
Conducerea societăţii este asigurată de:
1.Adunarea Generală a Acţionarilor, compusă din doi reprezentanţi ai
acţionarilor, persoane fizice şi un reprezentant S.I.F. II Moldova.
2.Manager general
3.Executivul, compus din director tehnic, director comercial şi director
economic
Principalele obiective strategice ale managerului şi executivului sunt:
asigurarea unei activităţi profitabile prin:
stabilirea unei strategii de produs care să conducă, în
condiţiile tehnologice existente, la diversificarea sortimentală
şi la nivelul de calitate impus de concurenţă pe piaţă;
seriozitate în tranzacţiile comerciale;
menţinerea clienţilor siguri, deveniţi tradiţionali şi penetrarea
pe noi pieţe.
îmbunătăţirea poziţiei pe piaţa internă şi externă printr-o politică mai
agresivă de promoţionare a produselor;
valorificarea superioară a ţesăturilor produse prin confecţionarea de
articole de îmbrăcăminte într-un atelier propriu;
rambursarea datoriilor şi recuperarea creanţelor.
33
Resurse umane
Societatea dispunea la 31.12.xxxx de un efectiv de 549 angajaţi, în
următoarea structură:
Nr.
crt.
Categoria de personal Nr. %
TOTAL PERSONAL, din care: 549 100,0
1 Personal de conducere 5 0,9
2 Personal administrativ şi de specialitate 40 7,3
Personal productiv, din care: 480 87,4
-tehnic productiv şi de maiştri 33 6,9
-muncitori, din care: 447 93,1
-direct productivi 281 62,9
3
-indirect productivi 166 37,1
4 Personal auxiliar (paza, pompieri, etc.) 24 4,4
Structura personalului pe categorii de personal
0,9 7,3
87,4
4,4
1234
Se observă o situaţie relativ bună în ceea ce priveşte structura salariaţilor
pe categorii de personal. Astfel, personalul de conducere şi administrativ
reprezintă 8,2%, în timp ce 87,4% este format din personal productiv, iar din
aceştia 93,1% reprezintă personal muncitor.
Din cei 447 muncitori, 281 (62,9%) sunt muncitori direct productivi, în
timp ce 166 sunt muncitori indirect productivi, respectiv 37,1%.
34
Personalul auxiliar este format din 24 de persoane, adică 4,4% din totalul
personalului societăţii.
În funcţie de vechimea în societate, structura personalului este
următoarea:
Vechime în cadrul societăţii Categoria de
personal Până la
3 ani
Între
3-5
ani
Între
6-10
ani
Între
11-15
ani
Între
16-20
ani
Peste
21 ani
A 1 2 3 4 5 6
Total personal, din
care
32 36 89 88 118 186
1.Personal de
conducere
- - - 1 1 3
2.Pers.
administrativ şi de
specialitate
1 2 8 6 5 18
3. Personal
productiv, din care:
29 33 77 78 108 155
3.1.Tehnic
productiv şi maiştri
- - 2 5 8 18
3.2.Muncitori, din
care:
28 32 75 73 100 139
--direct productivi 17 20 48 49 62 85
--indirect productivi 17 14 20 14 43 58
4.Personal auxiliar 1 1 2 3 3 14
Structura personalului in functie de vechimea in societate
3236
89
88
118
186
pana la 3 aniintre 3-5 aniintre 6-10 aniintre 11-15 aniintre 16-20 anipeste 21 ani
Vechimea în societate de peste 21 de ani a unui număr de 186 angajaţi,
precum şi între 16-20 ani a încă 118 angajaţi, confirmă pe de o parte fidelitatea
salariaţilor faţă de firmă, iar pe de altă parte buna pregătire profesională şi
bogata experienţă dobândită în domeniul textil.
35
Structura personalului pe sexe, a fost:
Din care: Nr.
crt.
Categoria de personal Nr. total
Bărbaţi Femei
TOTAL PERSONAL,
din care:
549 188 361
1 Personal de conducere 5 5 -
2 Personal administrativ şi
de specialitate
73 27 46
Personal în activitatea de
bază, din care:
447 140 307
3.1.direct productivi 281 66 215
3
3.2.indirect productivi 166 157 9
4 Personal auxiliar 24 18 6
Datorită specificului activităţii societăţii – domeniul textil – personalul de
sex feminin reprezintă 65,75% din total şi respectiv 68,69% din personalul din
activitatea de bază.
Structura personalului după gradul şi formele de pregătire profesională
se prezintă astfel:
Forme de pregătire profesională Categoria de
personal Studii
superi
-oare
Scoala
maiştr
i
Liceu Scoala
teh.
Scoala
prof.
Calific
. loc
muncă
În curs
de
calif.
Total personal, din
care
10 13 112 1 158 190 65
1.Personal de
conducere
5 - - - - - -
2.Pers.
administrativ şi de
specialitate
5 - 29 1 2 3 -
3.Personal
productiv, din care:
4 13 79 - 150 169 65
3.1.Tehnic
productiv şi maiştri
5 15 10 - 3 - -
3.2.Muncitori, din
care:
- 2 71 - 144 166 64
--direct productivi - 1 47 - 89 106 38
--indirect productivi - 3 12 - 63 55 33
4.Personal auxiliar - - 6 - 4 14 -
36
Analiza pregătirii profesionale atestă faptul că:
--88,16% din personal este cu pregătire de specialitate;
--11,84% din personal este în curs de specializare în activitatea
productivă.
Personalul corespunde din punct de vedere al profesiilor cu cerinţele
posturilor pe care este angajat.
Evoluţia personalului societăţii în perioada N-5-N+1 a fost următoarea:
ANUL
N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N N+1
TOTAL
PERSONAL
1694 1599 1282 1100 692 611 549
Evolutia numarului de personal
0
500
1000
1500
2000
1 2 3 4 5 6 7
anii
num
ar
Nr.personal
Personalul angajat a scăzut, din punct de vedere numeric, în perioada
analizată, de la 694 persoane în anul N-5 la numai 549 persoane în anul N+1,
adică o scădere cu 67,6%.
37
Analizând evoluţia personalului de la un an la altul, se observă că cea mai
mare scădere a avut loc în anul N-1 faţă de anul N-2, de la 1100 persoane la 692
persoane, adică o scădere cu 37,1%.
În ceea ce priveşte mişcarea forţei de muncă, balanţa forţei de muncă ne
relevă următoarele:
ANUL Indicatori de balanţă
N-2 N-1 N
Existent la începutul perioadei – 1N 1226 1076 690
Angajări în cursul perioadei – A 121 40 30
Plecări în cursul perioadei – P 271 426 110
Existent la sfârşitul perioadei – 2N 1076 690 610
Numărul mediu de personal - N 1100 692 611
Graficul balantei fortei de munca
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
1 2 3 anii
num
ar
Existent la sf.per.Plecari in cursul per.Angajari in cursul per.Existent la incep.per.
38
Analizând mişcarea personalului pe cauze, se obţine următoarea
situaţie:
ANUL Nr.
crt.
Indicatori
N-2 N-1 N
A Total intrări, din care: 121 40 30
1 -reangajat după pensie 1 - 1
2 -reangajat după armată 11 3 5
3 -angajat prin transfer 15 10 -
4 -alte intrări 94 27 24
B Total ieşiri, din care: 271 426 110
1 -reducere personal 165 342 53
2 -plecări la cerere 12 14 16
3 -transfer 33 31 18
4 -desfacerea disciplinară
a contractului de muncă
1 2 4
5 -pensionări 47 25 13
6 -stagiu militar 10 2 4
7 -alte ieşiri 3 10 2
C Număr mediu de
personal
1100 692 611
Indicatorii care se pot calcula cu privire la fluctuaţia personalului, sunt
prezentaţi în continuare:
--coeficientul intrărilor:
100N
Aki
--coeficientul ieşirilor:
100N
Pke
39
--coeficientul fluctuaţiei:
100
N
NNk dc
f
unde: cN -reduceri de personal
dN -plecări la cerere
Fluctuaţia personalului societăţii în perioada N-2 – N a fost următoarea:
ANUL Indicatorul
N-2 N-1 N
Coeficientul intrărilor - % - 11,0 5,8 4,9
Coeficientul ieşirilor - % - 24,6 61,6 18,0
Coeficientul fluctuaţiei - % - 16,1 51,4 11,3
Se apreciază că fluctuaţia personalului a fost mare în toţi cei trei ani
analizaţi, dar cu preponderenţă în anul N-1 când au fost făcute disponibilizări
masive de personal, ca urmare a politicii de restructurare, cu ocazia privatizării
societăţii.
În această perioadă au fost făcute şi angajări, în special în categoria
muncitorilor direct productivi.
Se remarcă, în anul N şi 4 desfaceri disciplinare ale contractului de
muncă.
Personalul are încheiat contract colectiv de muncă, înregistrat la Camera
de Muncă a Direcţiei Muncii şi Protecţiei Sociale – Braşov, sub nr.
1../XX.LL.1997.
Concluziile diagnosticului resurse umane:
Puncte tari:
Structura personalului pe profesii şi funcţii este corespunzătoare
profilului societăţii;
88,16% din totalul personalului este cu pregătire de specialitate;
86,62% din personalul productiv este calificat;
55,5% au vechime în cadrul societăţii de peste 16 ani, 61,37% din
aceştia depăşind 21 ani, ceea ce denotă experienţa acumulată în
40
domeniul de activitate al societăţii şi loialitatea salariaţilor faţă de
firmă;
Puncte slabe:
personal cu pregătire în domeniul informativ insuficient;
management autoritar;
personal specializat pentru realizarea de produse noi insuficient şi fără
specializare în domeniu;
personal calificat pentru activitatea de marketing şi promovarea
produselor insuficient şi fără specializare în domeniu.
Teme de discuţie:
1.Analizaţi influenţa mişcării interne şi externe a forţei de muncă asupra
activităţii firmei
2.Analizaţi influenţa împrăştierii angajaţilor pe categorii de personal
asupra rezultatelor firmei
3.Cât de important este tipul de management practicat într-o întreprindere
asupra performanţelor acesteia şi cât de mare este rolul managerului în obţinerea
performanţelor?
41
CAPITOLUL V
DIAGNOSTICUL COMERCIAL
Obiectivele capitolului:
Cunoaşterea principalelor asdpecte ce trebuie urmărite pentru a
putea estima piaţa firmei şi poziţia acesteia pe piaţă
Cunoaşterea modului de urmărire a produselor, lucrărilor şi
serviciilor oferite fe firmă
Cunoaşterea modului de analiza a cifrei de afaceri
Obiectivul diagnosticului comercial este de a estima piaţa firmei şi locul
acesteia pe piaţă, atât în prezent cât şi în perspectivă, ştiind că activitatea de
aprovizionare şi desfacere a produselor constituie un factor esenţial ce
influenţează activitatea unei firme.
În vederea stabilirii diagnosticului comercial interesează următoarele
aspecte:
1.Aprovizionările şi furnizorii, analizându-se:
-intrările de produse pe grupe, sortimente, furnizori;
-ritmicitatea aprovizionărilor;
-asigurarea continuităţii aprovizionărilor şi a stocului de siguranţă;
-caracteristicile aprovizionărilor: preţ, calitate, garanţii oferite;
-relaţiile cu furnizorii tradiţionali;
-relaţiile de dependenţă faţă de furnizori.
2.Produsele, lucrările şi serviciile oferite de firmă. Evaluatorul va analiza:
-tipurile de activităţi în cadrul cărora se obţin produsele sau
serviciile;
-tipurile, volumul şi ponderea diferitelor produse, grupe de produse
şi servicii oferite în totalul producţiei (ofertei);
-oferta firmei prin raportarea la standardele specifice sectorului său
de activitate;
-asigurarea ritmicităţii producţiei;
42
-caracteristicile produselor: calitate, sezonalitate, grad de înnoire,
perisabilitate, preţuri;
-produsele fabricate pe bază de licenţă.
3.Cifra de afaceri şi clienţii. Se vor analiza:
-principalele surse de venituri, evoluţia în timp şi tendinţa acestora;
-structura pieţei firmei şi posibilităţile de extindere;
-raportul dintre cifra de afaceri şi producţia fabricată şi compararea
indicatorului cu valoarea din perioada precedentă;
-reţeaua de distribuţie;
-relaţiile cu clienţii;
-ponderea şi evoluţia principalilor clienţi interni şi externi;
-riscuri legate de clienţi: clienţi incerţi, clienţi rău-platnici;
-preocupări pentru atragerea unor noi clienţi şi de dezvoltare a
pieţei actuale.
4.Promovarea produselor şi serviciilor firmei, în legătură cu care se
analizează:
-partciparea la târguri şi expoziţii;
-acţiuni publicitare şi cheltuielile cu publicitatea;
-imaginea firmei şi posibilităţile de îmbunătăţire a acesteia.
Concluziile diagnosticului comercial pot fi:
concluzii privind factorii externi întreprinderii:
-oportunităţi: posibilităţi de cucerire a unor noi pieţe, creşterea
pieţei pentru un anumit produs, existenţa subvenţiilor la export;
-riscuri: concurenţa puternică, restricţiile fiscale şi juridice,
creşterea exigenţelor de calitate şi a celor privind operativitatea,
distrugerea reţelelor de distribuţie tradiţionale, scăderea cererii
solvabile, apariţia produselor de substituţie.
concluzii privind factorii interni întreprinderii:
-puncte forte: produsele de calitate, livrarea rapidă, oferirea de
garanţii şi service, reţeaua de distribuţie bine organizată, activitatea
de marketing de bună calitate, clienţi stabili, creşterea exporturilor;
-puncte slabe: produse scumpe, activitatea de marketing de slabă
calitate, publicitate redusă, dezinteresul pentru promovarea de noi
produse, deficienţe de aprovizionare şi calitatea proastă a
aprovizionărilor, lipsa de contracte.
43
Aplicatie practica
Analiza generală a S.C. “X” S.A.
Societatea comercială S.C. “X” S.A. este dotată cu utilaje tehnologice
specifice realizării de:
o --lână spălată – destinată consumului propriu şi comercializării
către producătorii şi utilizatorii de fire din lână;
o --fire cardate din lână şi tip lână pentru consum propriu şi pentru
comercializare;
o --ţesături cardate din lână şi tip lână pentru comercializare.
Deasemenea societatea prestează activităţi de procesare pentru terţi.
Dinamica producţiei şi a livrărilor în perioada N-4 - N se prezintă
astfel:
Cantitate comercializată
Piaţa externă
Nr.
Crt.
Denumire
produs
U.M. Anul Producţia
fizică Piaţa
internă direct indirect
1. Lână spălată Tone N-5
N-4
N-3
N-2
N-1
N
1912
1554
1131
582
436
299
613.5
731.0
180.6
99.1
60.18
56.1
332.5
113.3
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
2. Fire lână Tone N-5
N-4
N-3
N-2
N-1
N
694
565
580
591
353
296
83.2
138.0
198.4
191.0
49.9
47.3
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
3. Ţesături Mii
mp.
N-5
N-4
N-3
N-2
N-1
N
1058
1012
792
701
525
410
685.6
923.1
614.6
652.9
432.1
330.0
138.0
51.5
170.1
101.0
90.0
91.3
71.5
84.7
20.2
18.1
8.4
8.1
44
Piaţa internă
Pe piaţa internă societatea livrează în prezent lână spălată, fire, ţesături
cardate din lână şi tip lână.
Pentru lână spălată societatea deţine o capacitate de 2400 tone/an, care
este utilizată în proporţie redusă datorită pe de o parte lipsei de mijloace
circulante suficiente pentru achiziţionarea lânii în perioada de tundere a oilor,
iar pe de altă parte datorită cererii reduse pe piaţa internă determinată de
diminuarea producţiei de ţesături din lână pe plan naţional.
În aceste condiţii societatea a încercat să găsească clienţi externi pentru
desfacere, care însă au fost absolut întâmplători.
Capacitatea de spălare este folosită şi în operaţii de procesare pentru
persoane particulare.
Pentru fire cardate societatea deţine o capacitate de 780 tone/an din care
540 tone/an la un Nm mediu 6,5 în cadrul Unităţii I şi 240 Tone/an la un Nm
mediu 2,5 în cadrul Unităţii II.
Produsele realizate sunt destinate consumului propriu şi comercializării.
Capacitatea ţesătoriei de 1800 mii mp/an este utilizată corelat cu
comenzile existente.
În general ţesăturile sunt livrate pe piaţa internă către diverse S.R.L.-uri şi
societăţi cu profil de confecţii.
Cererea de ţesături cardate în industria de confecţii este mică datorită
adoptării sistemului de lucru în lohn în cadrul societăţilor producătoare de
confecţii.
Principalii clienţi pe piaţa internă sunt:
--S.C.ORADINUM S.A. Oradea
--S.C. MODA S.A. Arad
--S.C. VIDRA S.A. Orăştie
--S.C.ROVEX S.A. Oradea
--S.C. BLANURI S.A. Bucureşti
--S.C.MERIDIAL GROUP S.R.L.Câmpulung, Argeş
--Numeroase asociaţii familiale şi S.R.L.-uri
45
Piaţa externă
Societatea comercială livrează pe piaţa externă lână spălată, fire cardate,
ţesături şi pături.
Volumul desfacerii pe piaţa externă în perioada N-5-N a fost:
ANII Nr.
crt.
Denumire
produs
U.M.
N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N
1 Lână
spălată
Tone 332.5 113.3 - - - -
2 Fire
cardate
Tone - - - - - -
3 Ţesături Mii
mp
209.5 136.2 190.3 119.1 98.4 99.4
Din care:
pături
Mii
buc
20.1 42.1 91.7 62.1 67.3 59.4
Se observă o reducere a volumului exportului faţă de anul N-5 la produsul
lână spălată, cu 219,2 tone (65,9%) în N-4, în anii următori firma nemaiavând
clienţi pentru acest produs pe piaţa externă.
Produsul care a continuat să fie cerut a constat în ţesături dar într-o
pondere din ce în ce mai mică, de la 209,5 mii mp în N-5 la 98,4 mii mp în
N-1 şi o uşoară creştere la 99,4 mii mp în N.
În cadrul acestui produs, articolul pături a avut o pondere ceva mai redusă
la începutul perioadei de 20,1 mii buc, a atins un maxim în N-3 de 91,7 mii
buc , după care cererea înregistrând o oarecare scădere, la 62,1mii buc în N-
2, 67,3 mii buc în N-1 şi 59,4 mii buc în N.
Exportul produselor s-a realizat fie direct, fie prin intermediari – firme
specializate în comerţ exterior.
46
Exportul de lână spălată a înregistrat un volum mic, realizat către clienţi
ocazionali, ca de exemplu:
Cantitate livrată (tone) Valoare (mii USD) Nr.
crt.
Firma -ţara
N-5 N-4 N-5 N-4
1 ALPHA,Gmb
TEXTILWERK
Germania
322.0 10.5 571.8 23.1
2 CORCOY Spania 10.5 59.8 18.8 113.9
3 MAT TRANSIER
Germania
- 43.0 - 98.0
TOTAL 332.5 113.3 590.6 235.0
Firmele externe ce au solicitat ţesături cardate în perioada N-5-N, cu care
societatea are în continuare încheiate contracte sunt:
Cantitate livrată (mii mp) Nr.
crt.
Firma-ţara
N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N
1 VERONA FABRICS
Inc USA
106.4 - 71.5 18.2 35.0 26.6
2 NISSHO IWAI
CORP Japonia
31.6 36.5 80.4 39.2 - -
3 THUNDER BAY
Canada
66.2 45.5 - - - -
4 LENNER CORDIER
Franţa
5.3 39.2 - - - -
5 TAICHI COMPANY
Japonia
- 15.0 20.2 38.9 37.4 38.3
6 ROSCAN
PRODUCTS Suedia
- - 18.2 - - -
7 H&M SUEDIA - - - 22.8 26 34.5
TOTAL 209.5 136.2 190.3 119.1 98.4 99.4
47
Valoare (mii USD) Nr.
crt.
Firma-ţara
N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N
1 VERONA FABRICS
Inc USA
283.8 - 207.5 64.0 122.5 93.0
2 NISSHO IWAI
CORP Japonia
106.6 144.9 336.2 145.7 - -
3 THUNDER BAY
Canada
143.1 130.0 - - - -
4 LENNER CORDIER
Franţa
17.3 130.6 - - - -
5 TAICHI COMPANY
Japonia
- 64.5 90.1 155.8 149.8 153.2
6 ROSCAN
PRODUCTS Suedia
- - 77.2 - - -
7 H&M SUEDIA - - - 80.2 91.5 120.7
TOTAL 550.8 470.0 711.0 445.7 363.8 366.9
După regresul înregistrat în anul N-4 când exportul a reprezentat 13,5%
din total producţie faţă de 19,8% în anul N-5, societatea şi-a stabilizat piaţa
externă şi a dezvoltat noi pieţe, astfel încât în anul N-3 exportul a crescut la
24%, în anul N-2 la 17,0%, N-1 18,7% iar în anul N la 24,2%, aceste rezultate
manifestându-se însă pe fondul reducerii producţiei fizice pe ansamblul
societăţii.
Aprovizionarea cu materii prime
Pentru realizarea produselor societăţii sunt necesare următoarele
sortimente de materii prime şi materiale auxiliare ce sunt aprovizionate după
cum urmează:
--lână brută:
-filiale ale S.C. COMPPIL S.A.
-societăţi de achiziţionare din zone cu pondere în creşterea oilor,
persoane fizice
--fibre relon:
-S.C.FIBREX S.A. Săvineşti
--fibre PNA:
-S.C.MELANA S.A. Săvineşti
-S.C. POLIROM S.A. Roman
48
--coloranţi şi chimicale:
-societăţi comerciale de profil din ţară
Concurenţa
Societatea comercială este concurată de societăţi comerciale din ţară care
produc ţesături similare, unele utilizând tehnologii moderne, bazate pe utilaje de
mare performanţă, achiziţionate în ultimii ani, cum ar fi:
S.C. CARPATEX S.A. Braşov
S.C.POBAC S.A.Bacău
Alte societăţi concurente, cu o dotare tehnologică de acelaş nivel cu cel al
celei existente la S.C. “X” S.A., sunt:
S.C.STOFE BUHUŞI S.A. Buhuşi
S.C.TOMISTEX S.A. Constanţa
S.C. INDUSTRIA LANII S.A. Timişoara
S.C.SILTEX S.A. Sighişoara
S.C.ORLATEX S.A. Sibiu
Ca urmare, în atenţia societăţii a stat dezvoltarea unei strategii de produs,
astfel încât cu dotarea de care dispune să realizeze produse la nivelul de calitate
impus de concurenţa de pe piaţă şi să dezvolte noi segmente de piaţă.
Publicitate, marketing
Societatea a desfăşurat o slabă activitate de marketing pentru cunoaşterea
cerinţelor pieţei interne şi penetrarea unor noi pieţe de desfacere pentru export.
S-au creat cataloage de mostre pentru potenţiali beneficiari din ţară şi
exterior, dar nu a existat o campanie permanentă pentru promovarea acestora.
Societatea participă la acţiuni de contractare a produselor organizate prin
Camerele de Comerţ şi Industrie.
O susţinere în promovarea produselor o reprezintă obţinerea licenţei
WOOLMARK ce garantează compoziţia şi calitatea produselor.
49
Concluziile diagnosticului comercial
Puncte tari:
capabilitatea şi interesul satisfacerii exigenţelor sporite ale partenerilor
externi
seriozitate în tranzacţiile comerciale privind termenele şi condiţiile
stipulate în contracte
Puncte slabe:
publicitate redusă pentru promovarea produselor
lipsa personalului specializat în activitatea de marketing
neasigurarea cu specialişti pentru crearea de noi produse îmbunătăţirea
şi înnoirea structurii sortimentelor existente prin creaţii proprii
Teme de discuţie:
1.Analizaţi influenţa furnizorilor asupra activităţii firmei şi riscurile legate
de dependenţa faţă de anumiţi furnizori
2.Analizaţi impactul concurenţei asupra performanţelor unei întreprinderi
3.Studiaţi impactul activităţii de publicitate şi marketing asupra
rezultatelor aşteptate ale unei întreprinderi
50
CAPITOLUL VI
DIAGNOSTICUL ECONOMICO-FINANCIAR
Obiectivele capitolului:
Cunoaşterea principalilor indicatori de apreciere a activităţii
financiar-patrimoniale ale unei întreprinderi
Cunoaşterea modalităţii de apreciere a rezultatelor obţinute de
firmă şi a eficienţei activităţii acesteia
Diagnosticul economico-financiar are un rol cheie în procesul de evaluare
al firmei şi aceasta datorită faptului că are un rol de sintetizare a concluziilor
rezultate din celelalte piese de diagnostic şi rol de asigurare a coerenţei în cadrul
relaţiei diagnostic şi aplicarea metodelor de evaluare (îndeosebi metode de
randament).
Fiecare firmă de consultanţă îşi costruieşte propria metodologie de
realizare a evaluării afacerilor în general şi a diagnosticului economico-financiar
în special, problematica fiind foarte vastă şi proprie fiecărui cercetător în funcţie
de obiectivele urmărite.
1.Diagnosticul financiar patrimonial
Diagnosticul patrimoniului net
Patrimoniul net reflectă activele firmei negrevate de datorii la un moment
dat şi se determină ca diferenţă între activele totale şi datoriile totale,
reprezentând în ultimă instanţă averea firmei într-un anumit moment.
51
Este un diagnostic foarte important în alegerea metodei de evaluare şi
foloseşte date din bilanţul contabil structurate astfel[46]:
Nr.
Crt.
INDICATORI N-2 N-1 N
1. Active imobilizate-total, din
care:
1.1. -Imobilizări necorporale
1.2. -Imobilizări corporale,din care:
1.2.1
.
-Terenuri
1.2.2
.
-Mijloace fixe
1.3. -Imobilizări financiare
2. Active circulante-total, din care:
2.1. -Stocuri
2.2. -Creanţe
2.3. -Disponibilităţi şi plasamente
3. TOTAL ACTIVE (1+2)
4. DATORII TOTALE
5. PATRIMONIUL NET (3-4)
Din care finanţat pe seama:
6. -Capital social
7. -Rezerve
8. -Rezultatul reportat
9. Fonduri proprii
10. Subvenţii pentru investiţii
11. Provizioane reglementate
Pe baza acestor date, prin analiza elementelor ce modifică patrimoniul net,
se fac aprecieri asupra acestuia, astfel:
-scăderea valorii rămase a activelor imobilizate în general şi a mijloacelor
fixe în special, se poate datora amortizării;
-mărirea disponibilităţilor poate semnifica o accelerare a vitezei de rotaţie
a activelor circulante cu efecte pozitive asupra capacităţii de plată a
firmei;
-creşterea valorii creanţelor influenţează negativ valoarea firmei pentru că
acestea rămân la valoarea lor contabilă înregistrată.
52
Finanţarea patrimoniului net se face din următoarele surse: capital
social, rezerve, fonduri proprii, rezultatul nerepartizat, subvenţii pentru
investiţii, provizioane reglementate.
În condiţii normale de activitate, ponderea capitalului social scade şi
creşte ponderea rezervelor şi a fondurilor proprii ceea ce înseamnă că dinamica
cea mai accentuată în cadrul surselor de acoperire a patrimoniului net o
înregistrează profitul net care rămâne la dispoziţia firmei.
Diagnosticul corelaţiei fond de rulment-necesar de fond de rulment.
Trezoreria Netă
Fondul de rulment reprezintă diferenţa dintre resursele stabile (proprii şi
străine: capitaluri proprii şi datorii pe termen mediu şi lung) şi utilizările stabile
(activele imobilizate).
Fondul de rulment ocupă un loc central în bilanţ, măsurând echilibrul
financiar parţial al firmei, adică echilibrarea funcţiei de investiţii din finanţări
stabile sau prin recurgerea la credite pe termen scurt.
Activitatea unei firme reclamă nu numai finanţarea utilizărilor stabile
(imobilizărilor), ci şi acoperirea unor nevoi imediate.
Nevoia de fond de rulment reprezintă diferenţa dintre activele circulante
(exclusiv disponibilităţile) şi obligaţiile pe termen scurt (exceptând creditele pe
termen scurt). Când diferenţa e pozitivă, reprezintă activele circulante
concretizate în stocuri şi creanţe ce urmează a fi finanţate din fondul de rulment,
iar când diferenţa e negativă se înregistrează, nu o nevoie de fond de rulment ci
o degajare de resurse atrase.
Trezoreria netă cuprinde bunuri care nu sunt stabile şi care nu fac parte
din bunurile circulante şi finanţările care nu sunt stabile sau care nu rezultă în
mod natural din ciclul de exploatare.
În bilanţul funcţional ea apare ca un sold rezultat în urma comparării
utilizărilor lichide-trezoreria activă, cu resursele lichide-trezoreria pasivă,
rezultând trezoreria netă.
Se obţine relaţia:
Fond de rulment=Trezorerie+Nevoia de fond de rulment
53
Diagnosticul lichidităţii şi solvabilităţii firmei
Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a fi
transformate în bani, în timp ce solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a
face faţă obligaţiilor.
Pot fi folosiţi următorii indicatori
-Rata lichidităţii curente
-Rata lichidităţii imediate
-Rata solvabilităţii
-Grad de îndatorare generală
-Grad de îndatorare financiară
Diagnosticul pe baza ratelor de echilibru financiare
De modul cum sunt utilizate şi valorificate resursele depinde asigurarea
echilibrului aconomico-financiar sau dereglarea acestuia.
Pentru verificarea corelaţiilor dintre necesităţile de resurse şi posibilităţile
de finanţare se foloseşte următorul sistem de indicatori:
-Rata autonomiei financiare=Capital propriu/(Capital propriu+Capital
împrumutat);
-Rata de finanţare a stocurilor+Fondul de rulment/Stocuri;
-Rata de autofinanţare a activelor=Capital propriu/Active fixe+Active
circulante.
2.Diagnosticul rentabilităţii
Acesta oferă informaţii asupra situaţiei trecute şi prezente utile pentru
previzionarea viitorului afacerii. Cu cât o afacere e mai rentabilă cu atât valoarea
acesteia şi preţul de negociere vor fi mai mari.
Datele necesare se obţin în principal din “Contul de profit şi pierdere” ce
cuprinde fluxurile de venituri şi cheltuieli (din activitatea de exploatare,
financiară sau excepţională) se pot folosi următorii indicatori:
-Rezultatul exploatării, determinat ca diferenţă între veniturile şi
cheltuielile de exploatare şi alcătuit din următoarele elemente:
a.Valoarea adăugată
b.Subvenţii pentru exploatare
54
c.Impozite şi vărsăminte asimilate
d.Cheltuieli cu personalul
e.Excedentul brut al exploatării (=a+b-c-d)
f.Amortizări şi provizioane
g.Alte cheltuieli de exploatare
h.Rezultatul exploatării (=e-f-g)
-Rezultatul curent al exerciţiului = diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile curente;
-Rezultatul impozabil reprezintă profitul exerciţiului înaintea impozitării
+ depăşirile la unele categorii de cheltuieli – deducerile fiscale legale;
-Rezultatul exerciţiului sau profitul net e diferenţa dintre rezultatul
impozabil şi impozitul pe profit.
Se recomandă ca dignosticul rentabilităţii să cuprindă probleme privind
situaţia generală a rezultatelor, diagnosticul factorial, analiza pe baza ratelor de
rentabilitate, determinarea punctului critic şi a intervalului de siguranţă.
Analiza situaţiei generale priveşte modul de formare al profitului şi
evoluţia acestuia pentru a determina eficienţa activităţilor desfăşurate de firmă,
tendinţa rezultatelor şi pe această bază efectuarea de proiecţii pentru activitatea
viitoare.
Este deasemenea necesară determinarea influenţei factoriale asupra
rezultatului din exploatare pentru efectuarea de prognoze veridice. În acest sens,
pentru societăţile comerciale cu profil industrial diagnosticul rezultatului
(profitului) are la bază relaţia:
qcqpP
în care: q – cantitatea vândută
p – preţul de vânzare (fără TVA)
c – costul pe unitatea de produs
Un alt instrument în elaborarea diagnosticului firmei sunt ratele de
rentabilitate dintre care, putem aminti:
-Rata rentabilităţii veniturilor
-Rata rentabilităţii economice a activului
-Rata rentabilităţii resurselor consumate
-Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu
-Rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent
55
Concluziile diagnosticului financiar pot fi:
*concluzii privind factorii externi întreprinderii:
-oportunităţi: politici financiare de acordare a unor facilităţi pentru
reinvestirea capitalului propriu, dobânzi favorabile contractării de
credite, piaţă de valori dezvoltată ce favorizează investiţia în titluri;
-riscuri: risc ridicat de finanţare pe termen scurt, creşterea
dobânzilor la credite, dependenţe faţă de pieţele externe (risc politic
sau economic);
*concluzii privind factorii interni întreprinderii:
-puncte forte: cifra de afaceri în curs de stabilizare sau creştere,
nevoia de fond de rulment echilibrată, indicatori financiari ai căror
valori se încadrează în media sectorului de activitate a întreprinderii
sau sunt conform normelor;
-puncte slabe: neutilizare la capacitate a mijloacelor fixe, fond de
rulment insuficient, grad mare de îndatorare, rentabilitate financiară
nesatisfăcătoare, creanţe neîncasate mari.
Aplicatie practica
Pentru caracterizarea economico-financiară a societăţii, s-a analizat
evoluţia patrimoniului şi rezultatele financiare sub aspectul veniturilor,
cheltuielilor şi al profitului, pe o perioadă de 5 ani.
1.Veniturile şi cheltuielile
1.1.Veniturile, evoluţie şi structură
Datele privind evoluţia veniturilor totale şi pe categorii venituri, în
perioada N--4-N au fost următoarele:
56
-mil.lei-
ANII Indicatori
N-4 N-3 N-3 N-2 N
1.Venituri totale, din care: 21091 27065 27172 34060 37990
--venituri din exploatare, din
care:
20907 26909 26862 33856 37605
*venituri din producţia
vândută
12729 12996 21031 22177 27658
--venituri financiare 171 147 298 109 189
--venituri excepţionale 13 9 12 95 196
2.Structura veniturilor totale: 100,0% 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%
--venituri din exploatare 99,1% 99,4% 98,8% 99,4% 99,0%
--venituri financiare 0,8% 0,5% 0,1% 0,3% 0,5%
--venituri excepţionale 0,1% 0,1% 0,1% 0,3% 0,5%
Evoluţia veniturilor
–N-4=100%-
Evoluţia veniturilor –an
precedent=100%-
Indicatori
N-3
-%-
N-2
-%-
N-1
-%-
N
-%-
N-3
/N-4
-%-
N-2
/N-3
-%-
N-1
/N-2
-%-
N/
N-1
-%-
Venituri totale,
din care:
128,3 128,8 161,5 180,1 128,3 100,4 125,3 111,5
--venituri din
exploatare, din
care:
128,7 128,5 161,9 179,9 128,7 99,8 126,0 111,1
*venituri
din producţia
vândută
102,1 165,2 174,2 217,3 102,1 161,8 105,4 124,7
--venituri
financiare
86,0 174,3 63,7 110,5 86,0 2ori 36,6 173,4
--venituri
excepţionale
69,2 92,3 7,3ori 15,1or
i
69,2 133,3 7,9ori 2,1ori
57
Evolutia veniturilor societatii
0
10000
20000
30000
40000
1 2 3 4 5 anii
mil.lei
venituri totale
Din datele prezentate rezultă:
o --evoluţia pozitivă a veniturilor;
o --ponderea majoritară în total venituri a veniturilor din exploatare,
aproximativ 99% în perioada analizată;
o --veniturile financiare mici, neglijabile, indică faptul că societatea
nu are angajamente în activităţi financiare (participaţii,
împrumuturi, etc.), cât şi faptul că disponibilităţile băneşti circulă
rapid, fără a putea fi depozitate;
o --faţă de veniturile totale, veniturile din exploatare s-au menţinut
majoritare ca pondere, dar analiza evoluţiei de la un an la altul
evidenţiază o scădere a acestora cu 0,2% în anul N-2 faţă de anul
N-3, precum şi o creştere mai lentă a acestor venituri în anii
următori;
o --nu se întrevăd schimbări importante pe termen mediu în structura
veniturilor.
58
1.2.Cheltuielile, evoluţie şi structură
Datele privind evoluţia cheltuielilor totale şi pe categorii de cheltuieli în
perioada N-4-N au fost următoarele:
-mil.lei-
ANII Indicatori
N-4 N-3 N-2 N-1 N
1.Cheltuieli totale, din care: 20497 27335 26773 32011 36436
--Cheltuieli pt.exploatare, din
care:
19135 25187 22979 28457 32769
*cheltuieli materiale 12287 17945 12993 13135 12944
-- cheltuieli financiare 1310 1593 2806 1919 2751
-- cheltuieli excepţionale 52 555 988 1635 916
2.Structura cheltuielilor totale: 100% 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%
-- cheltuieli pt.exploatare 93,4% 92,1% 85,8% 88,9% 89,9%
-- cheltuieli financiare 6,4% 5,8% 10,5% 6,0% 7,6%
-- cheltuieli excepţionale 0,3% 2,0% 3,7% 5,1% 2,5%
-%-
Evoluţia cheltuielilor
–N-4=100%-
Evoluţia cheltuielilor –an
precedent=100%-
Indicatori
N-3 N-2 N-1 N N-3
/N-4
-%-
N-2
/N-3
-%-
N-1
/N-2
-%-
N/
N-1
-%-
Cheltuieli
totale, din care:
133,4 130,6 156,2 177,7 133,4 97,9 119,6 113,8
--cheltuieli
pt.exploatare,
din care:
131,6 120,1 148,7 171,3 131,6 91,2 123,8 115,2
*cheltuieli
materiale
146,0 105,7 106,9 105,3 146,0 72,4 101,1 98,5
--cheltuieli
financiare
121,6 214,2 146,5 210,0 121,6 176,1 68,4 143,4
--cheltuieli
excepţionale
10,7ori 19ori 31,4ori 17,6ori 10,7ori 178,0 165,5 56,0
59
Evolutia cheltuielilor totale
0
10000
20000
30000
40000
1 2 3 4 5 anii
mil.
lei cheltuieli totale
Pe ansamblul societăţii cheltuielile totale au crescut faţă de anul N-4, cu
33,4% în anul N-3, cu 30,6% în anul N-2, cu 56,2% în anul N-1 şi cu 77,7% în
anul N.
Analizând cheltuielile totaleîn evoluţia lor de la un an la altul, se observă
că cea mai mare creştere s-a înregistrat în anul N-3 faţă de anul N-4, şi anume cu
33,4%.
În anul N-2 s-a înregistrat o scădere a cheltuielilor faţă de anul anterior cu
2,1%, în timp ce în anii următori a avut loc o nouă creştere a acestora, cu19,6%
în anul N-1 faţă de anul N-2 şi cu 13,8% în anul N-1 faţă de anul N.
Pe tipuri de cheltuieli se observă că cea mai mare pondere o au
cheltuielile de exploatare, dar şi cheltuielile financiare au înregistrat în anul N o
tendinţă de creştere.
Cheltuieleile financiare au valori mici în anul N-4, înregistrând însă
creşteri mari în anii N-3, N-2 şi N-1, datorită mai ales dobânzilor şi
comisioanelor bancare plătite. În anul N se remarcă o scădere a acestora cu 44%
faţă de anul anterior N-1.
60
Structura cheltuielilor pentru exploatare
N-4 N-3 N-2 N-1 N Indicatori Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei %
Cheltuieli
pt.exploata
re:
19135 100 25187 100 22979 100 28457 100 32769 100
1.ch.
privind
mărfurile
1709 8,9 1295 5,2 982 4,3 3106 10,9 1897 5,8
2.ch.materi
ale
12287 64,2 17945 71,2 12993 56,5 13135 46,2 12944 39,5
-3.lucr.şi
serv. exec.
De terţi
394 2,1 656 2,6 1038 4,5 1150 4,0 3075 9,4
4.impozite
şi taxe
135 0,7 129 0,5 144 0,6 274 1,0 797 2,4
5.amortizar
ea
mijloacelor
fixe
845 4,4 665 2,7 1379 6,0 432 1,5 2453 7,5
6.salarii
brute
2809 14,7 3359 13,3 4762 20,7 7139 25,1 7965 24,3
7.CAS şi
şomaj
956 5,0 1137 4,5 1681 7,4 3221 11,3 3638 11,1
Structura cheltuielilor pentru exploatare in anul N
5,8
39,5
9,42,47,5
24,3
11,11234567
61
După cum se observă, structura acestor cheltuieli nu se modifică
semnificativ în timp. Putem însă remarca:
o --cheltuielile materiale reprezintă în costuri o pondere cuprinsă
între 39,5% în anul N şi 71,2% în anul N-3;
o --cheltuielile salariale sunt cuprinse între 13,3% în anul N-3 şi
25,1% în anul N-1. În anul N această pondere a scăzut la 24,3% din
cauza zilelor nelucrate ca urmare a lipsei de comenzi şi a îngheţării
salariilor, din aceeaşi cauză;
o --amortizările au o pondere mică, datorită gradului redus de
utilizare a capacităţilor de producţie. Ca urmare, cota parte de
amortizare aferentă neutilizării acestora, nu se regăseşte în
cheltuielile de exploatare.
Cheltuieli constante
Costurile de producţie se împart în cheltuieli constante şi cheltuieli
variabile, la nivelul societăţii comerciale S.C. “X” S.A. acestea fiind după cum
urmează:
ANII Evoluţie Indicatori
N-1
mil.lei
N
mil.lei
Mil.lei %
1.Cheltuieli totale 28457 32769 4312 115,2
2.Cheltuieli constante 5435 6390 954 117,6
3.Cheltuieli variabile 23022 26379 3357 114,6
4.Pondere cheltuieli constante 19,1% 19,5%
5.Pondere cheltuieli variabile 80,9% 80,5%
Limita normală a ponderii cheltuielilor constante în totalul cheltuielilor
este 20%, valoare ce caracterizează societatea sub toate aspectele: capital social,
număr personal, cifra de afaceri, etc.
Cheltuielile constante ale societăţii comerciale “X” S.A. se situează
aproape de limita normală (19,1% - 19,5%).
62
Cheltuieli la 1000 lei venituri
Este importantă urmărirea în timp a indicatorului “cheltuieli la 1000 lei
producţie”.
Nivelul şi tendinţa manifestată de acest indicator vor fi factori
determinanţi în dimensionarea evoluţiei viitoare a cheltuielilor.
Indicatori UM N-4 N-3 N-2 N-1 N
Venituri totale Mil.lei 21091 27065 27172 34060 37990
Cheltuieli totale Mil.lei 20497 27335 26773 32011 32769
Cheltuieli la 1000 lei
venituri
lei 971,8 1010,0 985,3 939,8 862,6
Evolutia veniturilor si cheltuielilor totale
05000
10000150002000025000300003500040000
1 2 3 4 5 anii
mil.
lei
venituri totalecheltuielile totale
63
Cheltuieli la 1000 lei venituri
750800850900950
10001050
1 2 3 4 5 anii
lei
cheltuieli la1000 leivenituri
Nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri a avut o evoluţie oscilantă,
înregistrând o creştere în anul N-3 faţă de anul N-4, de la 971,8 lei la 1010 lei.
În perioada următoare, N-2-N se remarcă o scădere continuă a nivelului
acestui indicator până la 862,2 lei, cel mai redus nivel al întregii perioade
analizate, determinat de reducerea cheltuielilor cu salariile, urmare a corelării
programului de producţie şi a numărului de personal cu volumul contractelor şi
comenzilor.
Caracterizarea veniturilor şi cheltuielilor
--veniturile şi cheltuielile totale au crescut pe perioada analizată;
--veniturile din exploatare înregistrează o evoluţie crescătoare
--veniturile financiare sunt total neimportante lipsind participaţiile
şi disponibilităţile băneşti pentru constituirea de depozite sau
acordarea de împrumuturi;
--cheltuielile financiare au o pondere în cheltuielile totale cuprinsă
între 6% şi 7,6% cu un maxim în anul N-2 de 10,5%;
--au avut loc schimbări importante în structura cheltuielilor de
producţie determinate de diminuarea cheltuielilor materiale de la
59,9% în anul N-4 la 35,5% în anul N;
--ponderea cea mai mare în structura cheltuielilor de producţie o
deţin cheltuielile pentru materii prime, materiale, combustibil,
energie şi apă, care împreună deţin o pondere de 39,5% în anul N;
64
--se evidenţiază creşterea ponderii costurilor salariale în totalul
costurilor de producţie, de la 14,7% în anul N-4 la 24,3% în anul N,
concomitent cu reducerea numărului de salariaţi;
--cheltuielile la 1000 lei venituri, după anul N-3 au o evoluţie
favorabilă (descrescătoare), societatea obţinând an de an profit din
activitate.
2.Indicatori de randament
În anii N-3 şi N-2, diminuarea activităţii societăţii a determinat realizarea
unor venituri mai mici, ceea ce a condus la reducerea profitabilităţii de ansamblu
a societăţii.
În acest context se evidenţiază pierderea brută din anul N-3 care a fost în
perioada următoare recuperată, urmare a creşterii producţiei valorice în valori
absolute.
Indicatori UM N-4 N-3 N-2 N-1 N
1.Venituri totale Mil.lei 21091 27065 27172 34060 37990
2.Active totale Mil.lei 27963 31372 39777 49974 60718
3.Capital propriu Mil.lei 19959 19689 24342 24445 25444
4.Profit brut/Pierdere(-) Mil.lei 594 -270 400 2049 1554
5.Profit net/Pierdere(-) Mil.lei 594 -270 -151 747 630
6.Profitabilitatea
economică a vânzărilor
% 2,8 -1,0 1,5 6,0 4,1
7.Profitabilitatea
economică a activelor
% 2,1 -0,9 1,0 4,1 2,6
8.Profitabilitatea
economică a avtivităţii
% 3,0 -1,4 1,6 8,4 6,1
9.Profitabilitatea
financiară
% 3,0 -1,4 0,6 3,1 2,5
a)Profitabilitatea economică a vânzărilor sau rata rentabilităţii veniturilor
--formula de calcul:
100t
bv
V
PR
unde: vR - rata rentabilităţii veniturilor
65
bP - profitul brut
tV - veniturile totale
--exprimă eficienţa întregii activităţi a firmei în cursul exerciţiului şi
stabileşte locul firmei pe piaţă în raport cu concurenţa;
--prezintă creşteri în ultimii trei ani, deşi aceste creşteri se menţin la
niveluri reduse.(minime);
--în condiţii normale, o profitabilitate a vânzărilor de peste 10% este
acceptabilă;
--Cea mai mare valoare a indicatorului se înregistrează în anul N-1,
(6,0%), scăzând la 4,1% în anul N.
b)Profitabilitatea economică a activelor sau rata rentabilităţii economice a
activului
--formula de calcul:
100t
ba
A
PR
unde: aR - rata rentabilităţii economice a activului
tA - active totale
--exprimă eficienţa elementelor materiale angajate în activitatea firmei
şi prezintă importanţă în gestionarea capitalului şi dimensionarea
eforturilor pentru obţinerea unui anumit profit în raport cu anumite
standarde sau cu concurenţa;
--pentru domeniul de activitate al societăţii comerciale, profitabilitatea
activelor este slabă;
--tendinţa relevă o evoluţie slabă şi fluctuantă, cu valori negative în
anul N-3 şi un maxim în anul N-1, dar mult sub nivelul normal.
c)Profitabilitatea economică a activităţii sau rata rentabilităţii economice
--formula de calcul:
100p
be
C
PR
unde: eR - rata rentabilităţii economice
66
pC - capital propriu
--tendinţa: scade de la 3,0% la – 1,4%, apoi înregistrează o oarecare
creştere, în special în anul N-1 (8,4%), dar nesemnificativă, ceea ce
indică o activitate mai puţin rentabilă.
d)Profitabilitatea financiară sau rata rentabilităţii financiare a capitalului
propriu
--formula de calcul:
100p
nf
C
PR
unde: fR - rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu
nP - profitul net
--apreciază eficienţa activităţii unei societăţi din perspectiva capitalului
investit, ţinând cont de sistemul de fiscalitate;
--în literatura de specialitate, o valoare în jur de 10% este considerată
bună;
--societatea comercială a înregistrat valori scăzute ale acestui indicator,
mult sub limita normală.
Caracterizarea indicatorilor de randament
--S.C. “X” S.A. a înregistrat pierderi în anul N-3, în valoare de 270
milioane lei;
--Profitabilitatea economică a vânzărilor a fost slabă pe întreaga
perioadă, situându-se sub limita minimă admisă;
--Profitabilitatea economică a activelor este slabă;
--Profitabilitatea economico-financiară a activităţii este slabă pe
ansamblu şi negativă în anul N-3.
67
Diagnosticul factorial al rezultatului exploatării
Are menirea de a stabili sistemul de factori ce determină modificarea
rezultatului exploatării în vederea alegerii criteriilor de estimare a evoluţiei
profitului.
Pentru întreprinderile industriale, care dispun de o bază materială proprie,
cu o pondere însemnată în patrimoniul acestora, se recomandă modelul:
V
P
Q
V
M
Q
N
MNP
f
f
unde: P - profitul aferent exploatării
N - numărul de personal
fM - valoarea mijloacelor fixe
Q - producţia exerciţiului
V - veniturile din exploatare
Potrivit acestui model, factorii de influenţă sunt:
--numărul de personal - N
--înzestrarea tehnică - N
M f
--randamentul mijloacelor fixe - fM
Q
--gradul de valorificare a producţiei exerciţiului - Q
V
--rentabilitatea veniturilor - V
P
Datele necesare sunt prezentate în tabelul următor:
Nr.
crt
Indicatori UM 1998 1999
1 Numărul de personal- N Nr. 692 611
2 Valoarea medie anuală a
mijloacelor fixe - fM
Mil.lei 21491 19472
3 Producţia exerciţiului -Q Mil.lei 29143 34669
4 Venituri din exploatare - V Mil.lei 33856 37605
68
5 Rezultat din exploatare - P Mil.lei 5399 4836
6 Înzestrarea tehnică (2/1) - 31,06 31,87
7 Randamentul mijloacelor fixe
(3/2)
- 1,36 1,78
8 Gradul de valorificare a
producţiei exerciţiului (4/3)
- 1,16 1,08
9 Rentabilitatea veniturilor (5/4) % 15,95 12,86
Influenţa factorilor menţionaţi este următoarea:
--influenţa numărului de personal:
00
0
0
00
01
0
0 PV
P
Q
V
M
Q
N
MN
f
f =611x31,06x1,36x1,16x0,1595-
5399=
=4775,3 -5399=-623,7mil.lei
Primul termen al diferenţei se notează cu IP , iar în continuare cu
.,, IVIIIII PPP
--influenţa gradului de înzestrare tehnică:
I
f
fP
V
P
Q
V
M
Q
N
MN
0
0
0
00
11
0
1 =611x31,87x1,36x1,16x0,1595-
4775,3=
=4899,83 -4775,3=124,53mil.lei
--influenţa randamentului mijloacelor fixe:
II
f
fP
V
P
Q
V
M
Q
N
MN
0
0
0
0
1
1
11
1 =611x31,87x1,78x1,16x0,1595 -
- 4899,83=6413,01-4899,83=
=1513,18mil lei
--influenţa gradului de valorificare a producţiei exerciţiului:
III
f
fP
V
P
Q
V
M
Q
N
MN
0
0
1
1
1
1
11
1 =611x31,87x1,78x1,08x0,159-
6413,01
=5970,73 -6413,01=-442,28mil.lei
--influenţa rentabilităţii veniturilor:
69
IVIIV
f
fPPP
V
P
Q
V
M
Q
N
MN
1
1
1
1
1
1
11
1 =4836-5970,73=
= -1134,73mil.lei
Totalul corespunde modificării profitului total:
9899 PP =4836 – 5399 = -623,7 + 124,53 + 1513,18 - 442,28 - 1134,73
=
= - 563 mil.lei
În modelul de analiză a profitului aferent activităţii de exploatare se
observă că principalii factori care au avut influenţă pozitivă în creşterea
profitului sunt: randamentul mijloacelor fixe şi gradul de înzestrare tehnică.
Această creştere s-a datorat însă nu creşterii volumului activităţii de
producţie ci reducerii numărului de personal în condiţiile în care societatea a pus
în funcţiune noi mijloace fixe productive.
Influenţa negativă au avut:
reducerea veniturilor din exploatare, urmare a menţinerii la un nivel
scăzut a producţiei realizate;
reducerea numărului de personal ca urmare a restructurării, reducere ce
nu a fost corelată cu evoluţia producţiei fizice;
realizarea unei producţii cu consumuri materiale ridicate, în condiţiile
în care societatea nu a luat măsuri de urmărire şi reducere a costurilor.
Pragul de rentabilitate şi intervalul de siguranţă
Cunoaşterea pragului de rentabilitate şi a intervalului de siguranţă este utilă
evaluatorului întrucât se pot face judecăţi corespunzătoare asupra
comportamentului firmei în cazul modificării unor variabile care influenţează
mecanismele de funcţionare ale acesteia.
Potrivit metodologiei oferite de literatura de specialitate, pragul de
rentabilitate se determină:
CA
cq
FQ
v
1
unde: Q - pragul de rentabilitate
F - suma cheltuielilor fixe
vcq - cheltuielile variabile
70
CA - cifra de afaceri
La nivelul societăţii comerciale situaţia este următoarea:
88,48066
25957
230221
543598
Q mil.lei
64,51653
30103
263791
639099
Q mil.lei
Intervalul de siguranţă se determină pe baza relaţiei:
1001
CA
QI s
La nivelul societăţii comerciale:
%18,8510025957
88,48066198
sI
%59,7110030103
64,51653199
sI
Concluziile ce se impun sunt acelea că nivelul de rentabilitate nu asigură
un interval de siguranţă suficient pentru a suporta anumite influenţe nefavorabile
externe ca de exemplu: majorări ale preţurilor la materii prime, materiale,
indexări de salarii în perioade inflaţioniste. În consecinţă este necesară
redresarea situaţiei pentru a putea aplica metodele de evaluare de randament.
3.Indicatori de stare
Aceşti indicatori exprimă capacitatea societăţii de a-şi onora la timp
obligaţiile pe termen scurt, mediu şi lung şi de a-şi asigura lichidităţile necesare
funcţionării în bune condiţii a activităţii curente
71
Nr.
crt
Indicatori N-4 N-3 N-2 N-1 N
1 TOTAL ACTIVE 27964 31372 39777 49974 60718
2 Active circulante 9754 13490 16846 27151 40059
3 Stocuri 4817 7873 10203 17340 24539
4 Clienţi incerţi 1367 2286 3064 3495 4275
5 Total datorii 7825 11287 14512 24050 32814
6 Datorii financiare totale 3570 5120 4677 3884 3462
7 Capitaluri proprii 19959 19689 24342 24445 25445
8 Lichiditatea curentă 107,2% 99,3% 94,9% 98,4% 109,1%
9 Lichiditatea imediată 45,65 29,5% 24,7% 26,3% 34,3%
10 Solvabilitatea 339,8% 257,7% 252,9% 193,3% 172,0%
11 Grad de îndatorare
generală(LEVERAGE)
39,2% 57,3% 59,6% 98,4% 128,9%
12 Grad de îndatorare
financiară(GEARING)
17,9% 26,0% 19,2% 15,9% 13,6%
a.Lichidiatea
a.1.Lichiditatea curentă
Exprimă capacitatea societăţii de a onora obligaţiile exigibile pe termen
scurt, din activele curente totale, exigibile.
--formula de calcul:
100
t
icc
D
CAL
unde: cL - lichiditatea curentă
cA - active circulante
iC - clienţi incerţi
tD - datorii totale
Limitele acestui indicator sunt:
-sub 100% – nesatisfăcător
-între 100%– 120% – satisfăcător
-între 120% – 150% – bun
-peste 150% – foarte bun
Se obsevă că între anii N-3 şi N-1 societatea a înregistrat un nivel
nesatisfăcător al acestui indicator, su nivelul considerat normal, ceea ce reflectă
72
slaba capacitate de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din activele curente. În
anul N se remarcă o uşoară îmbunătăţire a acestui indicator.
a.2.Lichiditatea imediată
Exprimă capacitatea firmei de a onora obligaţiile curente care pot fi
transformate rapid în lichidităţi, arătând posibilităţile societăţii de a -şi acoperi
obligaţiile pe termen scurt.
--formula de calcul:
100
t
ici
D
CSAL
unde: iL - lichiditatea imediată
S - stocuri
Ca regulă generală acest indicator poate lua valori între 50% şi
100%.
Pentru societate, indicatorul se menţine la niveluri reduse, sub
limita admisă, pe întreaga perioadă, ceea ce reflectă slaba capacitate de a sigurare
cu lichidităţi.
b.Solvabilitatea
--exprimă capacitatea generală a societăţii de a transforma toate activele
sale în cash pentru plata tuturor datoriilor.
--formula de calcul:
100
t
itb
D
CAS
unde: bS - solvabilitatea
tA - active totale
Limitele indicatorului sunt:
-sub 100% - slabă
-între 100% – 120% – acceptabilă
-între 120% – 160% – bună
-peste 160% – foarte bună
73
La nivelul societăţii se observă că indicatorul reflectă o situaţie foarte
bună pe întreaga perioadă analizată, dar cu o reducere constantă de la un an la
altul.
c.Gradul de îndatorare generală
-exprimă ponderea surselor atrase în total capitaluri proprii
-formula de calcul:
100p
tig
C
DG
unde: igG - grad de îndatorare generală
pC - capital propriu
Limitele indicatorului sunt:
-sub 60% – bun
-între 60%– 100% – satisfăcător
-peste100% – necorespunzător
La nivelul societăţii se observă un nivel bun al indicatorului la începutul
perioadei, dar cu înrăutăţirea situaţiei în ultimii doi ani şi în special în anul N.
d.Grad de îndatorare financiară
-exprimă ponderea îndatorării faţă de bănci în total capitaluri proprii
-formula de calcul:
100p
fif
C
DG
unde: ifG - grad de îndatorare financiară
fD - datorii financiare
Limitele indicatorului sunt:
-sub 30% – bun
-între 30% – 70% – satisfăcător
-peste 70% – necorespunzător
74
La nivelul societăţii se observă că nivelul indicatorului s-a menţinut la un
nivel considerat normal, pe întreaga perioadă
Caracterizarea indicatorilor de stare
--Pe toată perioada societatea a avut de depăşit, mai ales pe termen
scurt, greutăţi mari în asigurarea lichidităţilor. Situaţia s-a înrăutăţit
ca urmare a creşterii volumului de stocuri, ca efect al reducerii
posibilităţilor de desfacere a produselor şi a datoriilor faţă de
Bugetul Statului;
--Perioada N-4 – N poate fi caracterizată ca foarte dificilă în
asigurarea lichidităţilor;
4.Indicatori de structură
Analiza financiară pe baza indicatorilor de structură se bazează, în
principal, pe datele din bilanţul contabil.
Obiectul analizei îl constituie studierea modului de autofinanţare în
condiţiile în care societatea dispune de autonomie decizională, a asigurării
integrităţii patrimoniului şi raportul dintre mijloacele şi sursele economice
4.1.Mijloacele economice
Indicatori UM N-4 N-3 N-2 N-1 N
1.Active imobilizate (AI) Mil.lei 17686 17289 22394 21491 19472
--Mijloace mixe (MF) Mil.lei 17686 17289 22394 21491 19472
2.Active circulante (AC) Mil.lei 9754 13490 16846 27151 40059
3.Active totale (AT) Mil.lei 27964 31372 39777 49974 60718
4.Capital social Mil.lei 19006 19006 23828 23828 23828
--Raportul AC/AI - 0,55 0,78 0,75 1,26 2,06
--Raportul MF/AC - 1,81 1,28 1,33 0,79 0,49
--Rata de imobilizare
AI/AT
% 63,24 55,11 56,30 43,0 32,07
--Gradul de utilizare a
capitalului social
- 1,47 1,65 1,67 2,1 2,55
Activele totale au cunoscut o tendinţă de creştere pe întreaga perioadă
determinată în principal de creşterea activelor circulante şi mai puţin de creşterea
patrimoniului prin achiziţionarea de noi active fixe.
Creşterea din anul N-2 a valorii activelor fixe s-a datorat înregistrării în
patrimoniu a valorii terenului aflat în proprietate, în timp ce diminuarea acestora
75
în anul N-1 şi N are drept cauză scoaterea din funcţiune prin casare a activelor
fixe uzate.
Raportul active circulante/active imobilizate are o tendinţă de creştere pe
întreaga perioadă de la 0,55 în anul N-4 la 2,06 în anul N ( de 3,7 ori).
Raportul mijloace fixe/active circulante are o tendinţă de scădere, corelată
cu raportul anterior, ceea ce denotă lipsa programelor investiţionale la nivelul
firmei.
Rata de imobilizare este mare în prima perioadă. Pentru domeniul de
activitate specific societăţii, literatura de specialitate consideră ca fiind bună o
rată de imobilizare în jur de 50%. Societatea a înregistrat o rată de imobilizare
peste cea normală în primii trei ani, dar cu o tendinţă evidentă de scădere,
ajungând la 43% în anul N-1 şi la numai 32,07% în anul N (jumătate din
valoarea înregistrată în anul N-4), fapt ce demonstrează restrângerea bazei
productive a societăţii.
Gradul de utilizare a capitalului social, calculat ca raport între activele
totale şi capitalul social, are tendinţă de îmbunătăţire în sensul creşterii
patrimoniului societăţii şi a menţinerii aportului acţionarilor.
Calculând numărul de rotaţii ale activului, ca raport între cifra de afaceri
şi activul total, rezultă următoarea evoluţie:
Indicatori N-4 N-3 N-2 N-1 N
Activ total 27964 31372 39777 49974 60718
Cifra de afaceri 12729 12996 22489 25957 30103
Rotaţia activului 0,46 0,41 0,56 0,52 0,50
În literatura de specialitate se apreciază că un număr de rotaţii sub 1 reflectă o
situaţie necorespunzătoare. Valorile înregistrate de societatea comercială pentru
acest indicator sunt mult sub acest nivel, ceea ce reflectă neutilizarea tuturor
activelor sale fixe.
a)Activele imobilizate
N-4 N-3 N-2 N-1 N Indicatori Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei %
A.Imobilizări
corporale
17686 100 17289 100 22394 100 21491 100 19472 100
76
1.Terenuri - 0 - 0 4651 20,7
7
4651 21,6
4
4651 23,8
9
2.Mijloace fixe 17686 100 17289 100 17743 79,2
3
16840 78,3
6
14821 76,1
1
B.Imobilizări
necorporale
- 0 - 0 - 0 - 0 - 0
C.Imobilizări
financiare
- 0 - 0 - 0 - 0 - 0
D.Total imobilizări 17686 100 17289 100 22394 100 21491 100 19472 100
E.Total activ 27963 31372 39777 49974 60718
F.Cifra de afaceri 12729 12996 22489 25957 30103
--Ponderea
imobilizărilor în
total activ
63,
2
55,
1
56,3 43,0 32,1
--Imobilizări la 100
lei CA
1389,4 1330,3 995,8 827,9 646,8
Din datele prezentate constatăm:
--inexistenţa imobilizărilor necorporale şi financiare;
--întregul volum de active imobilizate este dat de imobilizările
corporale;
--lipsa disponibilităţilor financiare nu poate oferi posibilitatea
participaţiilor în afara firmei, deci administraţia nu a putut folosi
asemenea instrumente financiare în consolidarea societăţii;
--ponderea imobilizărilor a scăzut de la 63,2% în anul N-4 la 32,1%
în anul N pentru că nu a existat o politică de reînnoire a tehnologiei
existente, cu influenţe negative în asimilarea şi lansarea de noi
produse, cu posibilitate de valorificare superioară în special la
export.
b)Active circulante
N-4 N-3 N-2 N-1 N Indicatori UM Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei %
1.Stocuri Mil. 4817 49,
4
7873 58,
4
10203 60,
6
17340 63,
9
24539 61,
3
77
lei
2.Creanţe Mil.
lei
4661 47,
8
1729 35,
1
6435 38,
2
9741 35,
9
15509 38,
6
3.Disponibilităţi Mil.
lei
85 0,8 131 1,0 29 0,2 9 0,0
3
10 0,1
4.Active circulante Mil.
lei
9754 100 13490 100 16846 100 27151 100 40059 100
5.Total active Mil.
lei
27963 31372 39777 49974 60718
6.Cifra de afaceri Mil.
lei
12729 12996 22489 25957 30103
7.Ponderea
activelor circulante
în total active
% 34,
9
43,
0
42,
4
54,
3
65,
9
8.Rotaţia activelor
circulante
0,8 1,0 0,7 1,0 1,3
Diferenţa faţă de total active provine din conturile de regularizare provenite în
special din diferenţele de curs valutar.
Structura activelor circulante in anul N
39%
61%
0%
stocuricreantedisponibilitati
78
Ponderea activelor circulante in total active
34,9 43 42,454,3
65,9
020406080
1 2 3 4 5
anii
-%-
pondere
Din datele prezentate se observă:
--activele circulante au crescut, atât faţă de anul N-4 cât şi de la un
an la altul;
--cifra de afaceri are o evoluţie crescătoare;
--viteza de rotaţie a activelor circulante (calculată ca raport între
activele circulante şi cifra de afaceri) are o evoluţie oscilantă, cu
tendinţă de creştere în ultimii ani.
În structură constatăm:
--trend crescător al stocurilor şi al ponderii acestora în activele
circulante;
--creanţele au pondere mare în activele circulante şi prezintă o
creştere în valoare absolută ceea ce denotă o activitate slabă de
recuperare a valorii produselor vândute;
--menţinerea la un nivel scăzut a ponderii disponibilităţilor, în
totalul activelor circulante, ceea ce reflectă o situaţie grea a
trezoreriei societăţii respectiv o îndatorae financiară ridicată
(credite bancare).
79
c)Stocurile
N-4 N-3 N-2 N-1 N Indicatori UM Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei %
1.Materii prime şi
materiale
Mil.
lei
515 10,
7
647 8,2 743 7,3 760 4,4 1869 7,6
2.Stocuri la terţi Mil.
lei
467 9,7 56 0,7 4 0,0 75 0,4 50 0,2
3.Producţie în curs
de execuţie
Mil.
lei
914 19,
0
1411 17,
9
2351 23,
0
9286 53,
6
13079 53,
3
4.Produse finite Mil.
lei
2227 46,
2
4602 58,
5
6250 61,
3
5770 33,
3
7540 30,
7
5.Mărfuri şi
ambalaje
Mil.
lei
694 14,
4
1157 14,
7
855 8,4 1449 8,3 2002 8,2
6.Total stocuri Mil.
lei
4817 10
0
7873 10
0
10203 10
0
17340 10
0
24539 10
0
7.Cifra de afaceri Mil.
lei
12729 12996 22489 25957 30103
8.Număr de rotaţii 2,95 2,05 2,49 1,88 1,44
Numărul de rotaţii se calculează ca raport între cifra de afaceri şi stocul
mediu, iar stocul mediu este o medie aritmetică simplă între stocul iniţial (la
începutul anului) şi stocul final (la sfârşitul anului).
Structura stocurilor in anul N
7,6
0,2
53,3
30,7
8,2
materii primestocuri la tertiprod.in cursproduse finitemarfuri si amb.
80
Se remarcă:
--ponderea scăzută a materiilor prime şi materialelor;
--creşterea ponderii producţiei în curs de la 19% în anul N-4 la
peste 53% în anii N-1 şi N, în condiţiile în care structura
sortimentală a producţiei a rămas aceeaşi, respectiv durata ciclului
de fabricaţie este relativ constantă;
--produsele finite până în anul N-2 au cunoscut o tendinţă
crescătoare concretizată în imobilizări de resurse financiare cu
influenţe asupra profitabilităţii de ansamblu a societăţii. În ultimii
doi ani, ca urmare a accelerării procesului de desfacere a producţiei
realizate, se constată o stabilizare, în jurul ponderii de 30%;
--ca urmare a restrângerii activităţii comerciale a societăţii (prin
magazinele proprii) se remarcă reducerea ponderii mărfurilor şi
ambalajelor în total stocuri;
--referitor la viteza de rotaţie se constată încetinirea acesteia,
determinată în primul rând de restrângerea volumului vânzărilor.
d)Creanţele
N-4 N-3 N-2 N-1 N Indicatori UM Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei %
1.Clienţi şi conturi
asimilate
Mil.
lei
4604 95,
0
4665 85,
9
6351 96,
1
9714 99,
6
15026 98,
0
2.Furnizori debitori Mil.
lei
184 3,8 703 12,
9
172 2,6 10 0,1 155 1,0
3.Alte
creanţe;decontări
cu bugetul
Mil.
lei
57 1,2 64 1,2 84 1,3 27 0,3 151 1,0
4.Total creanţe Mil.
lei
4845 100 5432 100 6607 100 9751 100 15332 100
5.Total active
circulante
Mil.
lei
9754 13490 16846 27151 40059
6.Ponderea
creanţelor în
activele circulante
% 49,
7
40,
3
39,
2
35,
9
38,
3
81
Ponderea elementelor in total creante in anul N
98
1
1
clientifur.debitorialte creante
Ponderea creantelor in activele circulante
49,740,3 39,2 35,9 38,3
0102030405060
1 2 3 4 5
anii
-%-
pondere
Creanţele au o pondere mare în activele circulante, respectiv între 49,7%
în anul N-4 şi 38,3% în anul N, deci într-o oarecare scădere către sfârşitul
intervalului.
În totalul creanţelor, clienţii deţin ponderea majoră (peste 95% pe tot
intervalul şi aproape în totalitate în anul N-1) o parte din valoarea acestora
având vechime destul de ridicată. Deci foarte greu se mai pot recupera sumele
respective, soluţia fiind acţiuni judecătoreşti.
82
e)Disponibilităţi băneşti şi plasamente
Se calculează gradul brut de asigurare cu disponibilităţi băneşti, pentru
care nivelul de acoperire considerat normal este 30% din activele circulante şi
10% din activele totale.
Idicatori UM N-4 N-3 N-2 N-1 N
1.Disponibilităţi băneşti Mil.lei 85 131 29 9 10
2.Active circulante Mil.lei 9754 13490 16846 27151 40059
3.Active totale Mil.lei 27964 31372 39777 49974 60718
4.Grad brut de asigurare cu
active circulante(1/2)
% 0,9 1,0 0,2 0,03 0,02
5.Grad brut de asigurare
active totale(1/3)
% 0,3 0,4 0,07 0,02 0,01
Gradul de asigurare cu disponibilităţi băneşti este cu mult sub nivelul
considerat normal, fapt ce nu asigură funcţionarea normală a societăţii.
Nivelul scăzut al disponibilităţilor băneşti ne determină să apreciem că, pe
termen mediu, nu se vor putea face plasamente financiare.
Sursele financiare de acoperire a mijloacelor economice
N-4 N-3 N-2 N-1 N Indicatori Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei %
1.Capitaluri proprii 19959 71,
4
19689 62,
8
24342 61,
2
24445 48,
9
25444 41,
9
2.Provizioane
pentru riscuri şi
cheltuieli
- 0,0 - 0,0 - 0,0 - 0,0 - 0,0
3.Datorii 7825 28,
0
11287 35,
9
14512 36,
5
24050 48,
1
32814 54,
0
4.Conturi de
regularizare şi
asimilate
178 0,6 396 1,3 923 2,3 1479 3,0 2460 4,1
5.Total pasiv 27964 10
0
31372 10
0
39777 10
0
49974 10
0
60718 10
0
83
Structura pasivului in anul N
41,9
0
54
4,1cap.proprii
provizioane
datorii
ct.deregularizare
Nu sunt folosite, ca surse de finanţare a mijloacelor economice, rezervele
(provizioanele), iar conturile de regularizare sunt utilizate într-o măsură
nesemnificativă, chiar dacă într-o oarecare creştere ( de la 0,6% în anul N-4 la
4,1% în anul N).
Capitalurile proprii finanţează în cea mai mare parte mijloacele
economice (peste 40% în fiecare an), dar tendinţa de finanţare, începând cu anul
N-4 este de deplasare către datorii.
Analiza capitalurilor relevă:
N-4 N-3 N-2 N-1 N Indicatori Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei %
1.Capital social 19006 68,
4
19006 63,
6
23828 61,
3
23828 49,
1
23828 40,
9
2.Capital propriu 19959 71,
8
19689 63,
6
24342 62,
6
24445 50,
4
25444 43,
7
3.Împrumuturi pe
termen lung
- - - - - - - - - -
84
4.Capital străin
(surse atrase,
datorii)
7825 28,
2
11287 36,
4
14512 37,
4
24050 49,
6
32814 56,
3
--obligaţii 4255 15,
3
6167 19,
9
9835 25,
3
20166 41,
6
29352 50,
4
*furnizori 1566 5,7 1932 6,2 2550 6,5 5520 11,
4
5217 8,9
*clienţi creditori 205 0,7 118 0,4 56 0,2 199 0,4 14 0,1
*datorii la buget 2484 8,9 4117 13,
3
7229 18,
6
14447 29,
8
24121 41,
4
--împrumuturi pe
termen scurt
3570 12,
9
5120 16,
5
4677 12,
1
3884 8,0 2462 5,9
5.Provizioane - - - - - - - - - -
6.Total surse
financiare(2+3+4+
5)
27784 100 30976 100 38854 100 48495 100 58258 100
Diferenţa total pasiv faţă de total surse financiare sunt conturile de
regularizare şi asimilate (diferenţe conversie pasiv).
Structura capitalului strain (surse atrase)
0%
20%
40%
60%
80%
100%
1 2 3 4 5
anii
imprum.pe termen scurtdatorii bugetclienti creditorifurnizori
85
Ponderea in total surse financiare in anul N
43,7
0
56,3
0capital propriu
imprum.termenlungcapital strain
provizioane
Sursele financiare ale societăţii sunt date de capitalul propriu, în cea mai
mare parte, dar şi de sursele atrase.
Nu sunt costituite provizioane pentru diverse categorii de riscuri.
În întreaga perioadă, capitalul permanent se situează la nivelul capitalului
propriu dat fiind lipsa creditelor pe termen lung şi mediu.
Se remarcă o creştere de la 8,9% în anul N-4 la 41,4% în anul N a
finanţării pe baza datoriilor neachitate faţă de bugetul statului, concomitent cu
restrângerea accesului la credite pe termen scurt şi anume o diminuare de la
12,9% în anul N-4 la 5,9% în anul N.
a)Rata brută de îndatorare faţă de capitalul propriu
-mil.lei-
Indicatori N-4 N-3 N-2 N-1 N
Obligaţii 4255 6167 9835 20166 29352
Împrumuturi pe termen scurt 3570 5120 4677 3884 3462
Total datorii 7925 11287 14512 24050 32814
Capital propriu 19959 19689 24342 24445 25444
Rata - % - 39,2 57,3 59,6 98,4 128,9
Rata brută de îndatorare faţă de capitalul propriu se calculează cu formula,
împrumuturi plus obligaţii raportate la capitalul propriu, exprimată procentual.
86
Tendinţa de creştere a ratei poate deveni îngrijorătoare, mai ales în anul
N, deoarece în funcţie de nevoile curente sau de investiţii, societatea nu va mai
putea beneficia de credite la nivelul necesarului de finanţare.
b)Provizioane
Societatea nu are constituite rezerve de risc pe categorii de elemente
patrimoniale.
c)Fondul de rulment
Apare ca diferenţă între pasivele pe termen lung (capital propriu şi
împrumuturi pe termen mediu şi lung) şi activele imobilizate
Indicatori UM N-4 N-3 N-2 N-1 N
1.Pasive pe termen lung Mil.l
ei
19959 19689 24342 24445 25444
2.Active imobilizate Mil.l
ei
17686 17289 22394 21491 19472
3.Fond de rulment(1-2) Mil.l
ei
2273 2400 1948 2954 5972
Evolutia fondului de rulment
05000
1000015000200002500030000
1 2 3 4 5anii
mil.
lei pasive termen lung
active imobilizatefond de rulment
Fondul de rulment este pozitiv pe întreaga perioadă analizată, respectiv
societatea a realizat un surplus de surse permanente care finanţează activitatea
pe termen scurt.
87
Totuşi, folosirea exclusivă a acestor surse pentru finanţarea activităţii pe
termen scurt, a anulat orice efort investiţional.
d)Rata de finanţare a capitalului circulant
Mărimea normală a acestei rate trebuie să fie în jur de 50%.
Indicatori UM N-4 N-3 N-2 N-1 N
1.Fond de rulment Mil.lei 2273 2400 1948 2954 5972
2.Active circulante Mil.lei 9754 13490 16846 27151 40059
3.Rata(1/2) % 23,3 17,8 11,6 10,9 14,9
Această rată are valori pozitive în perioada analizată, dar reflectă
insuficienţa surselor proprii pentru constituirea capitalului circulant ( rata este
mult sub nivelul considerat normal pe întreaga perioadă).
e)Rata de acoperire a stocurilor
Se consideră o acoperire normală dacă fondul de rulment acoperă cca 2/3 din
totalul stocurilor.
Indicatori UM N-4 N-3 N-2 N-1 N
1.Fond de rulment Mil.lei 2273 2400 1948 2954 5972
2.Stocuri Mil.lei 4817 7873 10203 17340 24539
3.Rata(1/2) % 47,2 30,5 19,1 17,0 24,3
Se constată că societatea comercială dispune de fond de rulment pentru
finanţarea stocurilor, în primii ani, cu tendinţă de scădere însă către sfârşitul
perioadei.
f)Obligaţiile
Constituie surse de finanţare ale activelor circulante.
N-4 N-3 N-2 N-1 N Indicatori
Mil.l
ei
% Mil.l
ei
% Mil.l
ei
% Mil.l
ei
% Mil.l
ei
%
1.Împrumuturi şi
datorii asimilate
3570 45,
4
5120 45,
4
4677 32,
2
3884 16,
1
3462 10,
6
88
2.Furnizori 1566 20,
0
1932 17,
1
2550 17,
6
5520 23,
0
5217 15,
9
3.Clienţi creditori 205 2,6 118 1,0 56 0,4 199 0,8 14 0,0
4.Alte datorii-
buget
2484 31,
7
4117 36,
5
7229 49,
8
1444
7
60,
1
2412
1
73,
5
5.Total datorii 7825 10
0
1128
7
10
0
1451
2
10
0
2405
0
10
0
3281
4
10
0
Obligaţiile către furnizori deţin o pondere de 20,0% în anul N-4, până la
15,9% în anul N.
Împrumuturile şi datoriile asimilate înregistrează o tendinţă accentuată de
scădere, societăţile bancare finanţatoare ţinând cont de evoluţia activităţii
societăţii, au limitat accesul la finanţare pe seama creditelor bancare.
În acest context societatea nu şi-a mai achitat datoriile către Bugetul
Statului şi Bugetul asigurărilor sociale, ponderea acestora crescând spectaculos
de la 31,7% în anul N-4 la 73,5% în anul N.
g)Necesarul de fond de rulment
-mil.lei-
Indicatori N-4 N-3 N-2 N-1 N
1.Active curente de exploatare, din
care:
9662 13305 16810 27091 39871
--stocuri totale 4817 7873 10203 17340 24539
--creanţe-total 1845 5432 6607 9751 15332
2.Pasive curente de exploatare, din
care:
7825 11287 14512 24050 32814
--obligaţii totale 4255 6167 9835 20166 29352
--credite pe termen scurt 3570 5120 4677 3884 3462
3.Necesarul de fond de rulment (1-
2)
1837 2018 2298 3041 7057
89
Evolutia necesarului de fond de rulment
0
10000
20000
30000
40000
50000
1 2 3 4 5anii
mil.
lei
active curente de expl.
pasive curente deexpl.necesarul de fond derulment
Se constată creşterea necesarului de fond de rulment, respectiv necesităţile de
finanţare a producţiei nu mai sunt acoperite în mod corespunzător cu datoriile de
exploatare.
Acest lucru evidenţiază un decalaj cu efecte negative între lichiditatea
stocurilor şi a creanţelor (creşterea duratei de încasare a acestora) comparativ cu
politica de efectuare a plăţilor de exploatare (urgentarea plăţilor).
h)Trezoreria societăţii
Reflectă imaginea disponibilităţilor monetare rezultate din evoluţia
curentă a încasărilor şi plăţilor. Disponibilităţile trebuie să facă faţă în mod
continuu scadenţelor.
Se calculează ca diferenţă între fondul de rulment şi necesarul de fond de
rulment.
-mil.lei-
Indicatori N-4 N-3 N-2 N-1 N
1.Necesarul de fond de
rulment
1837 2018 2298 3041 7057
2.Fondul de rulment 2273 2400 1948 2954 5972
3.Trezoreria societăţii 436 382 -350 -87 -1085
90
Evolutia trezoreriei societatii
-2000-1000
010002000300040005000600070008000
1 2 3 4 5
anii
mil.
lei
necesarul de fondde rulmentfondul de rulment
trezoreria societatii
Se constată în primii doi ani asigurarea unui echilibru financiar la nivelul
societăţii (trezoreria pozitivă) urmată de o perioadă în care dezechilibrul
financiar la nivelul societăţii se manifestă prin înregistrarea unei trezorerii
negative şi în continuă depreciere cu influenţe semnificative în rentabilitatea
economică a societăţii.
Caracterizarea indicatorilor de structură
Mijloace economice
--rata imobilizărilorîn perioada N-4 – N s-a redus la jumătate, fiind
situată între 63,24% şi 32,07%;
--rotaţia activelor (0,5 în anul N) este apreciată ca
necorespunzătoare;
--activele imobilizate sunt constituite din imobilizări corporale;
activele imobilizate în mijloace fixe, prin caracterul redus de
lichiditate, reduc posibilităţile de manevră ale administraţiei
societăţii;
--ponderea cea mai mare în activele circulante o deţin stocurile cu
tendinţă de creştere de la 49,4% în anul N-4, la 61,3% în anul N, pe
seama creşterii producţiei în curs de execuţie;
91
--clienţii litigioşi sunt rezultaţi din lipsa lichidităţilor la nivelul
acestora şi nu din refuzuri de plată.
Sursele financiare de acoperire a mijloacelor economice
--există tendinţa de creştere a capitalului străin (obligaţii +
împrumuturi) în constituirea surselor financiare;
--societatea nu are constituite provizioane pentru nici o categorie de
risc;
--fondul de rulment real este pozitiv dar rata de acoperire a
stocurilor este situată sub limita normală;
--începând cu anul N-2 trezoreria este negativă, societatea fiind
nevoită să apeleze la credite bancare pentru acoperirea necesarului
de fond de rulment;
--obligaţiile către furnizori au o pondere de 15,9% în anul N în
totalul obligaţiilor; obligaţiile către Bugetul asigurărilor sociale,
Bugetul de stat şi către asociaţi nu au fost achitate la timp, iar
ponderea lor a crescut de la 31,7% în anul N-4 la 73,5% în anul N,
adică o creştere de 2,3 ori
Concluziile diagnosticului economico-financiar
În perioada analizată se remarcă scăderea producţiei fizice la toate cele
trei sortimente realizate de societatea comercială urmare a restrângerii
importante a pieţei interne în timp ce la export activitatea s-a menţinut la un
nivel relativ constant.
În aceste condiţii s-a produs un fenomen de acumulare a stocurilor de
produse finite dar mai ales de producţie în curs de execuţie, cu posibilităţi reduse
de valorificare şi cu implicaţii majore în asigurarea lichidităţilor firmei. Politica
economică dusă de firmă a fost una de “supravieţuire” fără urmărirea şi
realizarea unor obiective pe termen mediu, asigurarea lichidităţilor curente fiind
principala preocupare a managementului societăţii.
Reducerea permanentă a activităţii de producţie a avut loc concomitent cu
promovarea unei politici comerciale neadecvate, materializată pe de o parte în
înregistrarea de pierderi din vânzările realizate către firme fără capacitate de
rambursare a obligaţiilor, iar pe de altă parte prin slaba prezentare a produselor
prin magazinele proprii ale societăţii.
92
Reînnoirea sortimentelor de produse oferite clienţilor nu a constituit un
obiectiv strategic permanent al conducerii societăţii iar promovarea produselor
societăţii sub marca “X” şi lipsa campaniilor publicitare au condus în scurt timp
la pierderea unui segment important din piaţa internă.
În această perioadă s-a manifestat puternic un recul în procesul
investiţional, respectiv societatea nu a dispus de sursele financiare necesare
reînnoirii tehnologiei, utilajele existente fiind în marea lor majoritate depăşite
fizic dar mai ales moral.
Ca o consecinţă a restrângerii producţiei societatea a fost nevoită să
asigure o corelaţie optimă cu numărul de salariaţi prin aplicarea unei politici de
restructurare masivă a angajaţilor în special în domeniul direct productiv.
Prin toate acţiunile întreprinse, prin modul de realizare a obiectivelor
propuse se poate desprinde concluzia existenţei unui management autoritar,
inflexibil şi superficial, care se bazează în luarea deciziilor pe improvizaţie,
intuiţie şi nu pe analiza permanentă a indicatorilor economici realizaţi de
societate.
Teme de discuţie:
1.Analizati evolutia economico-financiara a firmei la care lucrati si trageti
concluziile ce se impun
93
CAPITOLUL VII
EVALUAREA ÎNTREPRINDERII
Obiectivele capitolului:
Intelegerea necesitatii şi rolului evaluării firmei
Cunoasterea principalelor metode de evaluare a intreprinderilor
Necesitatea şi rolul evaluării firmei
Tranziţia la economia de piaţă presupune ample modificări atât în ceea ce
priveşte mărimea capitalului, precum şi structura acestuia din punct de vedere al
formei de proprietate. Trecerea de la un acţionar unic – statul – la mai mulţi
proprietari nu influenţează mărimea capitalului ci doar natura proprietăţii. Dar,
pentru a cunoaşte nivelul real al capitalului unei firme, care reprezintă în esenţă
bogăţia acelei firme - în principal prin profitul pe care îl poate aduce, este
necesară o analiză atentă a activităţii firmei pentru determinarea unei valori
reale, de piaţă şi implicit a unui preţ acceptabil atât pentru vânzător cât şi pentru
cumpărător.
Vânzarea, cumpărarea, dizolvarea, fuziunea sau lichidarea unei firme care
deţine capital, sub forma valorilor corporale sau necorporale, a valorilor
mobiliare sau imobiliare, precum şi aprecierea şanselor de a obţine profituri în
viitor, se fac pe baza evaluării.
Evaluarea presupune utilizarea unor metode, procedee şi tehnici, prin care
se stabileşte valoarea unui bun, grupă de bunuri, activ, sau a firmei în ansamblu.
Evaluarea se face de regulă când există diferenţe de opinie între părţi –
vânzător, cumpărător – impunându-se , de regulă, în următoarele situaţii[39]:
când au loc modificări în mărimea şi structura capitalului sau în
numărul şi componenţa acţionarilor;
când elementele patrimoniale reflectate în bilanţ trebuie aduse la
valoarea de piaţă ca urmare a modificării preţurilor pe piaţă, a
raportului de schimb al monedei naţionale, sau a modalităţilor de ţinere
a evidenţei de către firmă;
în cazul dezvoltării firmei prin elemente exterioare ei, prin
achiziţionarea sau fuziunea cu alţi parteneri de afaceri, absorbţia sau
cesiunea;
94
în anumite tranzacţii comerciale când, atât vânzătorul cât şi
cumpărătorul, efectuează evaluarea firmei sau a activelor vândute,
respectiv cumpărate;
în cazul unor acţiuni juridice cu scop patrimonial ( succesiune,
faliment, divizare );
în cazul firmelor proprietate de stat cu ocazia privatizării acestora;
în cazul cotării la bursă, când are loc o primă evaluare în momentul
intrării firmei la bursa de valori, iar apoi evaluarea sa este continuă şi
se face prin metode bursiere;
când firma a ajuns la termenele prevăzute în contractele de asociere şi
ea se lichidează, sau în cazul lichidării prin voinţa acţionarilor.
Trebuie specificat că, în afara situaţiilor menţionate anterior, evaluarea
poate fi efectuată nu neapărat când firma are probleme sau se doreşte
schimbarea proprietarului, ci, prin folosirea analizei diagnostic ca etapă
preliminară a evaluării, când firma funcţionează normal, dorindu-se însă
îmbunătăţirea activităţii acesteia.
Valoare şi preţ
În ceea ce priveşte valoarea unei firme, s-au elaborat de-a lungul timpului
două teorii[20]:
-Prima consideră că valoarea firmei este dată de suma valorilor
elementelor sale componente: capital fix, terenuri, titluri de valoare,
stocuri, lichidităţi. Ele reprezintă individualităţi care pot fi
înstrăinate sau vândute separat.
Această teorie este aplicată în cadrul metodelor de evaluare patrimoniale,
care utilizează valori patrimoniale sau matematice.
-Cea de a doua teorie consideră că firma nu are valoare decât dacă
activele de care dispune produc un rezultat. Valoarea intrinsecă a
componentelor este neglijată, contând doar fluxurile de lichidităţi
viitoare obţinute, în anumite condiţii, în urma folosirii acestora.
Această teorie a determinat elaborarea unor metode de evaluare a firmei
numite metode bazate pe rentabilitate, care lucrează cu valori de rentabilitate
sau randament.
Valoarea reprezintă o calitate convenţională a unui bun, a unei proprietăţi
sau afaceri care îi este atribuită convenţional în urma unor calcule sau a unei
expertize. Valoarea nu este un fapt, ci numai o opinie.
Acest lucru derivă din faptul că valoarea este o noţiune teoretică, fiind
rezultatul aplicării mai multor metode de evaluare – în urma cărora rezultă
95
valori diferite – precum şi datorită aprecierilor subiective care fac ca valoarea
firmei să fie o mărime aproximativă.
Pe de altă parte, preţul, sau banii plătiţi efectiv în urma unei tranzacţii sunt
un fapt real, un element tangibil. Ei pot să reflecte sau nu valoarea apreciată a
firmei. Este posibil ca preţul plătit în urma unei tranzacţii să fie de zece ori mai
mare sau mai mic decât valoarea determinată în urma aplicării metodelor de
evaluare.
Această diferenţă dintre valoare şi preţ este în principal determinată de
motivaţia vânzătorului şi cumpărătorului, de raportul de forţe pe piaţă, precum
şi de unele criterii subiective.
Din punct de vedere al vânzătorului, motivaţia se referă la:
-nevoia de lichidităţi;
-scăderea cotei de piaţă deţinute;
-schimbarea situaţiei firmei;
-modificarea tipului de proprietate prin politica promovată de guvern
(privatizare sau naţionalizare);
-consideraţii strategice: dimensiune insuficientă, asociere cu un partener;
Din punct de vedere al cumpărătorului, motivaţia se referă la:
-dorinţa de a avea propria afacere;
-dorinţa de a-şi consolida poziţia pe piaţă;
-criterii de rentabilitate a investiţiei (prezentă sau aşteptată);
-diminuarea riscului în afaceri prin diversificarea activităţii;
Raportul de forţe pe piaţă, poate avea una din următoarele exprimări:
-un vânzător - fără cumpărători la un preţ normal (de exemplu un acţionar
minoritar care nu găseşt - 95 -de cumpărător);
-un cumpărător - fără vânzător la un preţ normal (de exemplu un cumpărător
care doreşte un pachet de acţiuni de control);
-un vânzător – un cumpărător, care este o situaţie frecventă în negocierile
directe;
-un vânzător-mai mulţi cumpărători, când vânzătorul va căuta cea mai bună
ofertă, iar raportul de forţe este în favoarea vânzătorului;
-un cumpărător-mai multe oportunităţi, când apare dificultatea de a compara
oportunităţile care nu sunt niciodată identice;
-mai mulţi cumpărători-mai mulţi vânzători, cum este cazul bursei unde
preţul este stabilit în funcţie de cerere şi ofertă.
Factorul timp: poate avea o influenţă determinantă în cadrul diferenţei
dintre valoarea stabilită după una sau mai multe metode şi preţul plătit.
În cadrul tranzacţiilor comerciale valoarea este privită în mod diferit.
96
Vânzătorul doreşte să vândă la un preţ cât mai bun o afacere, indiferent
dacă aceasta este sau nu profitabilă, în timp ce cumpărătorul doreşte să cumpere
cât mai ieftin o afacere cât mai bună.
În aceste condiţii, vânzarea-cumpărarea se face prin negociere care are ca
punct de pornire valoarea determinată în urma procesului de evaluare.
În consecinţă, valoarea stabilită prin evaluare reprezintă numai punctul de
plecare pentru negocierea preţului unei tranzacţii, nivelul acestuia fiind
influenţat şi de alţi factori obiectivi sau subiectivi.
Este însă imperios necesară determinarea unei valori cât mai aproape de
realitate, o valoare rezonabilă, de piaţă, realistă, care să constituie un punct de
pornire acceptabil atât pentru vânzător, cât şi pentru cumpărător.
Valoarea de piaţă
În SUA standardul cel mai acceptat al valorii este valoarea de piaţă (fair
market value).
Societatea Americană a Evaluatorilor (ASA) a definit valoarea de piaţă ca
fiind “mărimea la care proprietatea s-ar schimba între un vânzător hotărât şi un
cumpărător hotărât, când nici unul nu acţionează forţat şi când ambii au
cunoştinţa rezonabilă a faptelor relevante”.
Fundaţia Evaluatorilor din SUA (o organizaţie cu caracter tehnic a
evaluatorilor americani) defineşte valoarea de piaţă astfel:
“Cel mai probabil preţ cu care o proprietate ar fi adusă într-o piaţă
competitivă şi deschisă, cu toate condiţiile necesare pentru o tranzacţie corectă,
vânzătorul şi cumpărătorul acţionând prudent şi în cunoştinţă de cauză şi
presupunând că preţul nu este afectat de stimuli anormali” În această definiţie
sunt considerate ca implicite efectuarea tranzacţiei la data specificată şi trecerea
proprietăţii de la vânzător la cumpărător, în condiţiile în care:
-cumpărătorul şi vânzătorul sunt motivaţi specific;
-ambii parteneri sunt bine informaţi sau sfătuiţi;
-oferta a fost expusă pieţei deschise o perioadă de timp rezonabilă;
-plata se face în dolari sau prin aranjamente financiare comparabile;
-preţul reprezintă o consideraţie că proprietatea vândută este neafectată de
o finanţare specială sau concesii în vânzare.
Comitetul Internaţional pentru Standarde de Evaluare (TIAVSC) a adoptat
în 1993 Standardul IVS 1, cu următoarea definiţie a valorii de piaţă:
“Valoarea de piaţă este mărimea estimată pentru care o proprietate ar fi
schimbată la data evaluării, între un vânzător hotărât şi un cumpărător hotărât,
într-o tranzacţie echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte a
acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângeri”.
97
Grupul European al Evaluatorilor (TEGOVOFA) a adoptat Standardul
GN-1 cu următoareale definiţii ale valorii de piaţă:
“Valoarea de piaţă trebuie să însemne preţul la care un interes într-o
proprietate ar putea fi vândut în mod rezonabil printr-o înţelegere privată la data
evaluării presupunând :
-un vânzător hotărât;
-o perioadă de timp rezonabilă pentru a negocia vânzarea, ţinând cont de
natura proprietăţii şi de situaţia pieţei;
-valoarea rămâne statică pe perioada menţionată mai sus;
-proprietatea este supusă liber pieţei cu o publicitate rezonabilă;
-nu se iau în considerare ofertele unor cumpărători cu interese speciale”.
Începând cu anul 1995 în toate ţările Uniunii Europene este în vigoare o
definiţie a valorii de piaţă pentru bunurile imobiliare, conţinută în Directiva
91/674 EEC referitoare la asigurări, şi anume:
“Valoarea de piaţă va însemna preţul la care terenul şi construcţiile ar
putea fi vândute prin contract privat între un vânzător hotărât şi un cumpărător
hotărât într-o tranzacţie echilibrată la data evaluării, presupunând că proprietatea
este expusă public pieţei, că piaţa permite o vânzare normală şi ca o perioadă
normală, în funcţie de natura proprietăţii, este disponibilă pentru negocierea
vânzării”.
Definiţiile prezentate mai sus au multe similarităţi deosebirile fiind numai
de nuanţă.
Elementele importante sunt:
-valoarea este estimată în sensul că duce la preţul cel mai probabil;
-trebuie să existe o piaţă liberă (vânzător şi cumpărător hotărât, marketing
adecvat, tranzacţie echilibrată);
-evaluarea nu are termen de valabilitate (tranzacţia ar avea loc la data
evaluării).
Valoarea de investiţie
Definiţia consacrată este “valoarea pe care este dispus să o dea un
investitor, respectiv valoarea bazată pe cerinţele investiţionale individuale şi
deosebită de valoarea de piaţă care este ceva impersonal şi detaşat”.
Ca atare, valoarea de investiţie este valoarea specifică unui anumit
investitor sau clasă de investitori, caracterizaţi prin motive investiţionale
individuale.
Diferenţele între valoarea de investiţie şi cea de piaţă, pentru un anumit
investitor sau potenţial proprietar, constau în:
-diferenţe în estimarea potenţialului de a produce profit;
-diferenţe în perceperea riscurilor;
98
-diferenţe între modul de impozitare;
-legăturile cu alte afaceri pe care le are în proprietate sau le controlează.
Premisele valorii
Premisele valorii se referă la ipotezele care se au în vedere pentru a
descrie circumstanţele în care ar avea loc tranzacţia[39]:
-Valoarea de exploatare continuă-este un concept care presupune că
afacerea evaluată este o unitate operaţională, adică are activele şi stocurile pe
poziţie de lucru, forţa de muncă angajată şi afacerea funcţionează fără să existe o
intenţie imediată de lichidare sau de încetare a activităţii.
-Valoarea de lichidare-este în esenţă opusul valorii de exploatare
continuă şi înseamnă ce poate fi obţinut dacă afacerea este lichidată, activele
vândute bucată cu bucată. Există două variante:
-lichidarea normală, în care vânzarea se face pe o perioadă de timp
suficientă pentru a obţine cel mai bun preţ pentru fiecare activ;
-lichidarea forţată, când activele sunt vândute cât mai repede
posibil, de obicei toate odată, la licitaţie.
-Valoarea reziduală-este o expresie a valorii de piaţă pentru o investiţie la
sfârşitul unei perioade de exploatare, timp în care a fost recuperată integral.
-Valoarea de casare-este o variantă extremă a valorii reziduale atunci
când activul este dezmembrat şi se recuperează materialele.
-Valoarea net realizabilă-este valoarea de piaţă din care se deduc
costurile şi taxele aferente tranzacţiei.
Etapele evaluării
Activitatea de evaluare, ca lucrare de analiză complexă, trebuie să
parcurgă o serie de etape sau faze de lucru, a căror respectare e obiectiv
necesară, atât pentru o programare riguroasă a activităţii, cât şi pentru a obţine
date realiste, veridice.
Astfel, în literatura de specialitate s-au conturat următoarele etape ale
activităţii de evaluare[46]:
99
FAZE SCOP LUCRARI
1.Definirea misiunii Obiectul evaluării Codul evaluării
Planificarea activităţii
2.Cunoaşterea firmei Înţelegere şi
documentare
Pregătirea documentaţiei
Culegerea datelor
Ordonarea informaţiilor
3.Diagnosticul general Diagnostic Identificarea punctelor tari şi
slabe
4.Diagnosticul contabil
şi financiar
Analiza
financiară
Confirmarea valorii şi a
plusvalorii
Evaluarea riscurilor şi
elementelor de diminuare a valorii
Transformarea contabilă şi
financiară
5.Previziuni Scenarii şi
metode
Controlul veridicităţii şi
transformarea în elemente
financiare
6.Alegerea metodelor
de evaluare
Modele de
evaluare
Justificarea metodologică
7.Determinarea
activului net corectat
Valoarea
patrimonială
Sinteza variabilelor şi
parametrilor evaluării
Aplicarea formulelor şi metodelor
8.Evaluarea globală Valoarea
financiară
(de flux)
Analiza diferenţelor
9.Testul de coerenţă Argumente şi
alegerea
variantelor
Coerenţa
10.Finalizarea evaluării Raport de
evaluare
Opinia evaluatorului, rezerve şi
incertitudini
În esenţă, elementele activităţii de evaluare se referă la:
-Definirea misiunii de evaluare
Se identifică în primul rând scopul pentru care se face evaluarea: vânzare,
fuziune, faliment, etc.; obiectul evaluării: bun, activ, firmă. De asemenea, în
funcţie de situaţia concretă se alege componenţa echipei de evaluare şi se
stabileşte programul de lucru.
-Cunoaşterea obiectivului supus evaluării
Începe cu vizitarea obiectivului, contactarea personalului ce deţine datele
referitoare la obiectivul supus evaluării, determinarea surselor de informare
pentru culegerea, prelucrarea, gruparea şi analiza datelor necesare.
100
-Diagnosticarea stării actuale
Este o etapă obligatorie şi se referă la analiza situaţiei firmei şi a
rezultatelor obţinute într-o anumită perioadă de timp trecută, până în momentul
evaluării. Analiza presupune reliefarea punctelor forte şi slabe ale firmei din
punct de vedere tehnic şi comercial, personal şi managerial, financiar şi juridic.
-Diagnosticarea situaţiilor viitoare
Porneşte de la rezultatele obţinute în urma analizei activităţii firmei şi, pe
baza acestora, efectuarea de prognoze în vederea previzionării rezultatelor
viitoare ale activităţii firmei. Este indicată folosirea mai multor metode de
previziune, luarea în considerare a mai multor factori obiectivi dar şi subiectivi
care influenţează sau ar putea influenţa evoluţia prezentă şi viitoare a firmei şi
chiar întocmirea unor scenarii posibile de funcţionare în perspectivă.
-Calculul valorilor
Este esenţa activităţii de evaluare şi constă în alegerea celor mai adecvate
metode de evaluare, efectuarea calculelor, determinarea diferenţelor. Este indicat
să se aplice mai multe metode de evaluare, această alegere fiind la latitudinea
evaluatorului. De multe ori se spune că activitatea de evaluare nu este numai o
ştiinţă, ci şi o artă, de capacitatea şi priceperea evaluatorului de a alege şi utiliza
cele mai adecvate metode depinzând, în final, determinarea unei valori reale, de
piaţă a firmei.
-Motivarea alegerii valorilor
Valorile alese după criteriile cele mai adecvate firmei sau activului supus
evaluării au la bază anumiţi parametrii specifici (patrimoniu, fluxuri, riscuri,
etc.) cât şi elemente intangibile, apreciate fără a fi contabilizate. De aceea,
expertul în evaluare este obligat să argumenteze alegerea unora dintre valori
şi/sau respingerea acestora, comparând valorile între ele, arătând avantajele şi
dezavantajele fiecăreia.
-Prezentarea raportului de evaluare
Este etapa finală şi presupune discuţii comune ale echipei de evaluare,
efectuarea ultimelor corecţii, redactarea finală şi recepţia raportului de către
beneficiar.
Raportul de evaluare
Evaluarea are caracter pluridisciplinar şi, de aceea, e indicat să se
realizeze de către o echipă de specialişti.
Concluziile acţiunii de evaluare sunt cuprinse în Raportul de evaluare.
Acesta prezintă valorile economice determinate prin evaluare, precum şi
argumentarea respectivelor soluţii la care a ajuns evaluatorul.
Valorile firmei, determinate prin mai multe metode de evaluare, se înscriu
101
într-un interval şi se indică o valoare reprezentativă a acesteia. În jurul acestei
valori se vor face negocierile de către participanţii la tranzacţia ce a impus
efectuarea evaluării.
Structura raportului de evaluare nu este standardizată, putând să difere în
funcţie de obiectivul evaluat şi de contractul încheiat între evaluator şi
beneficiarul lucrării de evaluare. În general el trebuie să cuprindă[40]:
-Titlul raportului: “Raport de evaluare al S.C....”;
-Prezentarea succintă a firmei evaluate, respectiv denumire, adresă,
act de înfiinţare, număr de înregistrare la Registrul Comerţului,
codul fiscal, obiectul de activitate, etc.;
-Scopul evaluării şi beneficiarul lucrării;
-Prezentarea evaluatorului sau echipei de evaluatori;
-Diagnosticul general şi precizarea concluziilor rezultate în urma
analizei diagnostic: -diagnostic juridic;
-diagnostic tehnic;
-diagnosticul resurselor umane;
-diagnosticul managementului;
-diagnostic comercial;
-diagnostic economico-financiar;
-concluziile finale ale diagnosticului.
-Evaluarea Societăţii Comerciale;
-procedura de evaluare şi motivaţia alegerii metodelor utilizate;
-aplicarea metodelor de evaluare;
-sinteza rezultatelor cu specificarea opiniei asupra valorii firmei sau a
limitelor între care se va încadra aceasta pentru negocieri;
-recomandări finale.
-Anexele în care se prezintă documentele şi calculele justificative
pentru valorile prezentate în cadrul raportului.
Modalitaţi de evaluare a elementelor patrimoniale
1.Evaluarea activelor patrimoniale
Evaluarea patrimonială are în vedere încetarea activităţii firmei care
urmează să fie dezmembrată sau lichidată. Pentru a cunoaşte componenţa
patrimoniului firmei şi valorile la care acesta a dobândit patrimoniul de care
dispune, se utilizează datele contabilităţii care reflectă activele şi pasivele unei
firme de la crearea sa şi până la încetarea activităţii. Aceste date sunt centralizate
în bilanţul contabil.
Metodele de evaluare a activelor se referă la:
-valoarea contabilă netă sau valoarea de bilanţ;
-valoarea contabilă ajustată;
-valoarea de înlocuire;
-valoarea de dezmembrare sau de lichidare.
102
1.1.Valoarea contabilă netă (de bilanţ)
Se determină pe baza datelor din bilanţul contabil, astfel[20]:
Bilanţ contabil la 31/.../...
Datorii
B
Active
A Capitaluri proprii
C
Valoarea contabilă netă C=A-B
Avantajele aplicării acestei metode constau în:
-rapiditate şi uşurinţă în cazul în care contabilitatea este ţinută corect;
-nu există controverse asupra datelor contabile.
Dezavantajele metodei se referă la:
-nu reflectă potenţialul de câştiguri nete ale activelor;
-se bazează pe costuri istorice care sunt irelevante în perioade cu inflaţie
ridicată (o societate comercială nouă şi neprofitabilă poate avea o valoare mai
mare decât o societate comercială veche dar profitabilă);
-deprecierea contabilă reduce, deseori, valoarea activelor sub valoarea
potenţială de piaţă;
-deseori, valoarea contabilă a stocurilor nu poate fi realizată;
-dacă societatea comercială nu utilizează aceleaşi reguli contabile, nu se
pot face comparaţii.
Valoarea contabilă netă la data bilanţului nu depinde de performanţele
(profituri sau pierderi) societăţii comerciale, deşi performanţele trecute afectează
valoarea contabilă (de exemplu, profiturile nedistribuite se adaugă la rezerve).
1.2.Valoarea contabilă netă ajustată
Foloseşte de asemenea datele contabile înregistrate în bilanţul contabil şi
se referă la[20]:
103
Bilanţ contabil la 31/.../...
Datorii
B
Active (la cost istoric)
A Capitaluri proprii
C
Diferenţe de reevaluare
D
Rezerve de reevaluare
E
Valoarea contabilă netă ajustată C+E=A+D-B
Avantajele aplicării acestei metode, constau în:
-corectează valorile istorice ale activelor în raport cu inflaţia şi alţi factori;
-nu există controverse privind datele contabile;
-poate fi singura metodă utilă în condiţiile unei pieţe extrem de incerte.
Dezavantajele metodei se referă la:
-nu reflectă potenţialul de câştiguri nete ale activelor;
-este foarte dificilă dacă datele contabile sunt incomplete;
-dacă societăţile comerciale nu utilizează aceleaşi reguli de contabilitate
nu se pot face comparaţii.
Ajustările sunt o problemă de apreciere şi abilitate contabilă (unele ţări
prevăd coeficienţi de evaluare), unele fiind impuse chiar de guvern pentru
stabilirea unui preţ minim în licitaţiile de privatizare.
Aceste ajustări se referă la scăderea valorii în unele situaţii ca:
-stocurile de materiale şi produse pot fi nevandabile;
-contractele pentru producţia în curs pot include profituri fictive;
-resursele naturale (petrol, gaze, lemn) pot fi epuizate în măsură mai mare
decât indică înregistrările din contabilitate;
-tehnologia poate fi învechită.
1.3.Valoarea netă de înlocuire
Etape:1.Se determină cât ar costa în prezent înlocuirea activelor (A);
2.Se fac deducerile pentru uzura fizică (lipsa reparaţiilor, a
întreţinerii) (B);
3.Se fac deducerile pentru uzura morală (C).
Valoarea netă de înlocuire = A – B – C
Avantajele metodei constau în:
-este mai realistă decât valoarea contabilă sau valoarea contabilă ajustată;
-este potrivită pentru evaluarea activelor individuale.
Dezavantajele metodei se referă la:
X
Total
active
ajustate
Valoare contabilă netă ajustată
104
-nu reflectă potenţialul de câştiguri nete ale activelor;
-subestimează valoarea activelor bine întreţinute dacă regulile de
depreciere sunt moderate;
-activele de înlocuire sunt, în prezent, mai avansate din punct de vedere
tehnologic, deci compararea directă cu activele vechi este dificilă;
-consumă mult timp.
1.4.Valoarea de dezmembrare sau de lichidare
Etape:
1.Se efectuează un inventar al tuturor activelor de evaluare din societatea
comercială;
2.Se estimează preţul probabil al fiecărui activ, în condiţiile vânzării către
cel mai avantajos ofertant;
3.Se consideră factorii speciali;
4.Se ajustează estimările iniţiale în funcţie de factorii speciali (plus sau
minus).
Factorii speciali care afectează evaluarea, pot fi:
-lipsa de piese de schimb (-);
-lipsa experienţei cu reparaţiile (-);
-restricţii de import (+);
-ineficienţă (-);
-surplus temporar de spaţii pentru birouri (-);
-amplasare bună (+).
Avantajele metodei, sunt:
-este relativ simplă în cazul societăţilor comerciale mici, cu active puţine;
-oferă un ghid util (preţ minim în cadrul licitaţiilor) chiar şi pentru evaluarea
activităţilor în curs.
Dezavantajele metodei se referă la:
-nu reflectă potenţialul de câştiguri nete ale activelor;
-valoarea este sensibilă în special la fluctuaţiile temporare ale pieţei;
-consumă mult timp.
Această metodă este utilizată de către cumpărători şi bănci şi pentru
estimarea valorii în scenariul cel mai puţin favorabil (valoare pesimistă).
105
2.Evaluarea terenurilor
Terenurile se înregistrează contabil la intrarea în patrimoniu la valoarea
stabilită conform legii, în funcţie de clasele de fertilitate, supra faţă, amplasament
şi alte criterii, la costul de achiziţie sau valoarea de aport, după caz.
Până în anul 1990, în ţara noastră, terenurile nu au fost înregistrate valoric
în patrimoniul firmelor.
Potrivit reglementărilor H.G. nr.746/24octombrie 1991 privind stabilirea
valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării Legii fondului
funciar nr. 18/1990, valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole aparţinând
societăţilor comerciale cu capital de stat nu se amortizează şi nu se poate folosi
în tranzacţiile privind vânzarea şi cumpărarea de terenuri.
H.G. nr. 834/decembrie 1991 şi Normele de aplicare nr. 2665/28 februarie
1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor
comerciale cu capital de stat, reglementează cadrul organizatoric şi metodologic
al operaţiunii de stabilire şi evaluare a terenului fiecărei societăţi comerciale cu
capital de stat.
H.G. nr. 331/15 iunie 1992 privind vânzarea unor terenuri ale societăţilor
comerciale cu capital de stat, prevede:
-terenurile aferente activelor vândute anterior datei eliberării certificatului de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul
societăţii comerciale vânzătoare vor fi incluse în certificat şi vor fi vândute
cumpărătorilor activelor respective, la cererea acestora;
-preţul de vânzare al acestor terenuri se determină prin negociere directă între
părţile contractului de vânzare-cumpărare, fără a putea fi sub valoarea de
circulaţie a terenului stabilită cu respectarea Criteriilor nr. 2665/1992.
Art.5 din H.G. nr. 500/1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale
şi modificarea capitalului social, prevede ca terenurile aflate în evidenţele
agenţilor, cu excepţia terenurilor agricole, vor fi evaluate pe baza coefic ienţilor
determinaţi în funcţie de indicii de preţ la 30 iunie 1994, stabilită în corelaţie cu
evoluţia cursului de schimb valutar al leului.
Evaluarea terenurilor nu se poate face prin aplicarea mecanică a unor
metode şi acte normative ci, în plus, trebuie să ţină seama şi de alţi factori,
precum: încadrarea în mediul ambiant, posibilitatea de folosire şi valorificare
superioară a terenurilor, implicaţiile pe care le are evoluţia generală a economiei
naţionale în corelaţie cu schimbările ce se produc pe plan naţional.
În practică se folosesc următoarele metode de evaluare a terenurilor[39]:
2.1.Metoda comparaţiilor pe piaţă
Înseamnă aducerea la zi a valorii contabile a terenului în funcţie de preţul
la care se efectuează tranzacţii comerciale pentru categorii similare de terenuri.
Aplicarea metodei presupune un volum însemnat de informaţii cu privire la
nivelul şi evoluţia preţului terenului pe zone. În practică se utilizează şi metoda
106
evaluării terenului prin aplicarea unei cote procentuale ( între 20—30 %) asupra
valorii bunurilor imobiliare evaluate ale întreprinderii.
De asemenea, trebuie să se ţină seama de existenţa unor acte normative,
dispoziţii şi ordine emise de departamentele de profil sau organisme ale
administraţiei locale, care pot stabili anumite condiţii de utilizare a metodei:
--precizarea momentului în care se consideră ,,preţul zilei”, aşa cum în
recensăminte se stabileşte punctul critic;
--limitarea nivelului de preţ, în sensul că se admite evaluarea la preţul
zilei, dar acesta nu poate fi mai mic sau mai mare, faţă de......;
--precizarea categoriilor de terenuri la care se poate sau nu aplica această
metodă.
Nivelul şi evoluţia preţurilor terenurilor sunt influenţate de:
--categoria localităţii;
--amplasarea terenului în cadrul localităţii;
--funcţiile economice şi sociale ale localităţii şi perspectivele de
dezvoltare;
--poziţia faţă de reţelele de transport;
--gradul de echipare tehnico-utilitară a zonei;
--caracteristicile geotehnice ale terenului;
--nivelul poluării zonei şi evoluţia viitoare a acesteia.
2.2.Metoda administrativă
Se bazează pe norme stabilite de organismele abilitate. Astfel, potrivit
Criteriilor nr. 2665/28.02.1992, terenurile aflate în patrimoniul societăţilor
comerciale cu capital de stat, la data înfiinţării acestora necesare desfăşurării
activităţii conform obiectului lor de activitate se evaluează în lei pe baza
formulei
)1( NVbV
în care:
V valoarea terenului;
Vb valoarea de bază a terenului, determinată ca limită minimă la un
nivel de 495 lei / mp, reprezentând preţul de 5 lei / mp pentru 99 de ani,
perioada de concesionare;
N coeficientul de corecţie, reflectând suma notelor acordate pe bază de
criterii, care poate fi cel mai egal cu 9.
Criteriile în baza cărora se acordă notele sunt:
Categoria localităţii:
--sat 0,1;
--oraş reşedinţă de judeţ 1,0;
--oraş 0,4;
--municipiu 0,6;
107
--municipiu reşedinţă de judeţ 1,0;
--municipiul Bucureşti 1,5 (aici se încadrează şi staţiunile şi zonele cu
potenţial balnear, climateric şi turistic).
Amplasarea terenului:
--teren în afara localităţii 0,8;
--teren în zona periferică localităţii 0,5;
--teren în zona mediană a localităţii 0,8;
--teren în zona centrală a localităţii 1,0.
Funcţiile economice şi caracteristicile sociale ale localităţii:
--localităţi cu activitate preponderent agricolă 0,5;
--localităţi cu funcţie economică limitată şi prestări servicii 0,8;
--localităţi cu funcţii economice complexe (industriale, prestări servcii,
agricultură) 1,0.
Poziţia terenurilor faţă de accesul la reţele de transport :
--transport rutier 0,2;
--transport feroviar 0,3;
--transport fluvial 0,5;
--transport aerian 0,5.
Echiparea tehnico-edilitară a zonei în care se află terenul:
--reţele de apă canal 0,5;
--reţele de energie electrică 0,5;
--reţele de energie termică 0,5;
--reţele de gaze naturale 0,5;
--reţele de telefon 0,5;
--reţele de transport urban 0,5.
Caracteristicile geotehnice ale terenului:
--terenuri normale 1,0;
--terenuri care necesită îmbunătăţiri, cum ar fi compactări, coloane de
balast etc. (--0,2);
--terenuri care necesită desecări şi măsuri contra inundaţiilor (--0,4);
--terenuri situate în zone instabile-alunecări de versanţi, ruperi de maluri
(--0,7).
Restricţii de folosire a terenului conform planului urbanistic general şi
regulamentelor aferente:
--funcţiune incompatibilă cu planul urbanistic (--1,5);
--functie compatibilă cu planul urbanistic cu restricţii (--1,0);
--funcţiune compatibilă cu planul urbanistic 0,5.
108
Terenuri poluante cu reziduri:
--gazoase (--0,3);
--solide (--0,5);
--lichide (--0,7).
Valoarea astfel stabilită se recalculeză pe baza coeficienţilor determinaţi
în funcţie de indicii de preţ la 30 iunie 1994 stabiliţi în corelaţie cu evoluţia
cursului de schimb valutar al leului. Potrivit H.G. nr. 500 / 1994, pentru terenuri
coeficientul este 8,873 care se aplică valorii determinată potrivit H.G. nr. 834 /
1991.
Dacă în urma calculelor, preţul depăşeşte nivelul unor tranzacţii care s-au
realizat în zona respectivă, evaluatorul poate propune un preţ mai mic, care însă
trebuie motivat.
La unităţile care nu dispun de titluri de proprietate, obţinut în condiţiile
legii, terenurile nu se evaluează, ele rămânând în patrimoniul şi implicit în
capitalul social, cu valoarea anterioară. După obţinerea titlului de proprietate se
va proceda la reevaluare şi, dacă unitatea s-a privatizat, urmează operaţia de
negociere între vânzător şi cumpărător.
3.Evaluarea clădirilor şi construcţiilor
Clădirile şi construcţiile reprezintă o componentă importantă a capitalului
fix din patrimoniul societăţilor comerciale sau persoane fizice.
Dimensionarea valorii patrimoniale implică luarea în considerare a valorii
fiecărui element component al acesteia, prin prisma utilităţii reale de moment, ca
şi cerinţele dezvoltării viitoare. Ea reprezintă un criteriu important în stabilirea
strategiei activităţii, fiind un factor ce influenţează hotărâtor posibilităţile şi
direcţiile de dezvoltare.
Obligatorii pentru evaluarea acestui domeniu sunt:
-cunoaşterea duratei de viaţă şi exploatare a construcţiilor;
-cunoaşterea normelor tehnice de calcul a stabilităţii şi rezistenţei
construcţiilor;
-cunoaşterea modului de întocmire a documentaţiilor economice ale
activităţii de construcţii-montaj, a ponderii capitolelor specifice ale acesteia în
totalul valorii devizului general;
-cunoaşterea prevederilor legale în vigoare şi evoluţia pe piaţă a
preţurilor;
-cunoaşterea metodologiilor de evaluare şi alegerea celei mai indicate în
funcţie de gradul tehnico-economic cerut de beneficiar;
-respectarea termenelor contractate pentru efectuarea operaţiilor.
3.1.Valoarea construcţiilor
Referitor la valoarea construcţiilor, aceasta poate fi:
109
1.Valoare de piaţă
Este valoarea stabilită conform calculului tehnic, cu corecţiile aduse de
informaţiile privind nivelul tranzacţiilor pe piaţa liberă, influenţate direct de
acţiunea cererii şi ofertei.
Este o valoare variabilă în funcţie de momentul evaluării şi de tendinţele
de moment ale pieţei, exprimând de fapt nivelul real în acţiunea de vânzare-
cumpărare.
2.Valoarea de înlocuire
Este valoarea reală, tehnică, ce caracterizează construcţia analizată şi ia în
considerare dimensiunile, caracteristicile tehnico-constructive, dotările
obiectivului, precum şi preţurile unitare pe categoriile specifice de lucrări.
Aceasta poate fi:
-valoare de înlocuire iniţială, la punerea în funcţiune;
-valoare de înlocuire actualizată, la un moment dat.
3.Valoarea de investiţie
Reprezintă valoarea încorporată în obiectul analizat, la momentul punerii
în funcţiune. Pentru acel moment, este egală cu valoarea de înlocuire iniţială.
Se stabileşte prin:
-antecalculare=deviz lucrare;
-post-calculare=situaţii de lucrări real executate.
În condiţii de inflaţie ridicată, valoarea de investiţie este direct legată de
durata de execuţie, necesitând calcule în consecinţă.
4.Valoarea de lichidare
Este valoarea minimă la care obiectul analizat poate fi valorificat pe piaţa
liberă.
Se stabileşte prin scăderea din valoarea de înlocuire actualizată, a valorii
încorporate în urma exploatării în timp a obiectivului, corectată cu aplicarea
condiţiilor concrete de valorificare corespunzătoare a preţului de piaţă.
5.Valoarea de concesionare
Este valoarea calculată pentru concesionarea în folosinţă a obiectivului, pe
o anumită perioadă.
Are la bază valoarea de înlocuire actualizată, corectată cu criteriile valorii
de piaţă, din care se stabileşte perioada totală de amortizare (în general, durata
de amortizare luată în considerare este de 15-25 ani, în funcţie de importanţă,
condiţii de piaţă, caracteristici tehnico-constructive, partener de afacere, condiţii
speciale de colaborare, etc.).
110
3.2.Metode de evaluare a construcţiilor
Metodele de evaluare cunoscute şi aplicate în România, în prezent,
sunt[39]:
-metoda prin comparaţie;
-metoda estimării prin venituri;
-metoda indicilor;
-metoda valorii de înlocuire actualizate.
1.Metoda prin comparaţie
Este o metodă rapidă care se bazează pe compararea caracteristicilor
tehnico-constructive şi de dotare ale obiectivului analizat, cu alte obiective cu
valoarea cunoscută, care prezintă caracteristici identice sau foarte apropiate.
Se foloseşte ca o metodă rapidă de evaluare, precum şi pentru compararea
rezultatelor obţinute prin alte metode.
2.Metoda estimării prin venituri
Este o metodă relativ nouă, fiind aplicată în special în cazul acţiunilor de
asociere între parteneri pentru exploatarea imobilelor, urmărind luarea în
considerare pentru valoarea patrimoniului a indicelui de eficienţă a imobilului.
Se foloseşte, în special, în cazurile în care valoarea de patrimoniu a
activului este foarte mică în raport cu rezultatul economic al afacerii (sau situaţia
inversă).
3.Metoda indicilor
Constă în multiplicarea preţului de investiţie sau achiziţie a activului, cu
coeficienţi de corelare a preţului care reflectă condiţiile concrete din momentul
efectuării evaluării, precum şi uzura fizică reală a acestuia la acelaşi moment.
Indicii folosiţi:
-indicele de construcţie, calculat de Ministerul lucrărilor publice şi amenajării
teritoriului;
-indicele de relaţii constructor-beneficiar, rezultat în urma concilierii între
aceştia;
-indicele de plată, calculat de Organizaţia experţilor tehnici, pe baza experienţei
proprii şi a informaţiilor din actele normative şi mijloace mass-media.
Între aceşti indici există diferenţe destul de mari, datorate subiectivismului
celor care îi calculează. Metoda poate prezenta erori mari faţă de valorile reale
dacă este aplicată de neprofesionişti, prin alegerea incorectă a bazei de plecare
pentru calcul.
4.Metoda valorii de înlocuire actualizată
Este cea mai completă metodă şi cea mai bine fundamentată tehnic şi care
oferă cele mai apropiate valori faţă de valorile reale ale obiectivului.
111
Se bazează pe cunoaşterea detaliată a tehnologiei şi componentelor
activităţii de construcţii-montaj, care stă la baza efectuării clasificării imibilelor
în cadrul actelor normative în vigoare.
Porneşte de la preţul unitar al construcţiei, preţ stabilit prin preluarea
preţului de barem şi a corecţiilor necesare, corespunzător încadrării construcţiei
în baza de date oferită de normele tehnice aplicate. Această bază de date este
reprezentată de Cataloagele de clasificare şi evaluare a mijloacelor fixe
întocmite de Comisia Centrală de inventariere şi clasificare a mijloacelor
fixe/1994, şi Legea 62/1968, completată cu Legea 15/1994, privind durata de
viaţă şi de exploatare.
Metoda asigură calculul valorii tehnice corespunzătoare fiecărui tip de
construcţie, aceasta fiind apoi prelucrată prin aplicarea unor coeficienţi de uzură
fizică, de circulaţie valorică şi de încadrare în ambianţa de exploatare
Deşi metoda nu este indicată expres ca metodologie de lucru în cadrul
actelor normative de reevaluare, ea este recunoscută ca fiind cea mai eficientă şi
mai exactă în domeniu.
4.Evaluarea elementelor intangibile
Elementele intangibile sunt elemente nemateriale sau investiţii care nu pot
fi percepute prin atingere, care pot sau nu să fie înregistrate în contabilitatea
firmei, dar care contribuie la menţinerea şi dezvoltarea activităţii acesteia.
Evaluarea activelor intangibile are importanţă deosebită în cazul
achiziţiilor de firme, când se iau în calcul elemente care nu se pot citi din bilanţ
dar care le dau acestora un plus de valoare.
Elementele intangibile trebuie să facă obiectul unor demersuri specifice
din două motive:
În primul rând, metodele de evaluare clasice ( patrimoniale şi bazate pe
rentabilitate ) nu ţin cont de totalul sumelor investite în active intangibile.
Activul nematerial este adesea asimilat goodwill-ului, lucru care nu este pe
deplin adevărat. Suma valorilor intangibile ale unei firme este diferită de
goodwill.
Goodwill-ul se referă la renumele, piaţa sau clientela frmei, fiind un rezultat
global al unor cheltuieli trecute ce nu pot fi identificate în momentul prezent şi
care aduc profituri concrete doar în viitor, odată cu vânzarea firmei. De aceea, în
cele mai multe cazuri, acesta nu poate fi evaluat decât în momentul vânzării-
cumpărării şi nu al creării.
Elementele intangibile sunt investiţii individualizate, care vor aduce
profituri în viitorul apropiat. Ele pot fi evaluate distinct în momentul efectuării
investiţiei.
În al doilea rând, activele intangibile nu sunt înregistrate sau sunt înregistrate
parţial în contabilitate. Prin urmare, evaluatorul va trebui să ia în considerare
elementele intangibile înregistrate în contabilitate pe care eventual le corectează
şi în plus să le evalueze pe cele care nu sunt reflectate în contabi litate.
112
Metodele clasice de evaluare sunt[39]:
--comparaţii de piaţă
--metode bazate pe profit
--metode bazate pe costuri
Metoda comparaţiilor de piaţă
Se bazează pe analiza tranzacţiilor de elemente intangibile care sunt
comparabile. Factorii de comparaţie se referă la:
--capacitatea de a genera profit;
--piaţa căreia i se adresează;
--recuperarea investiţiei;
--durata de viaţă utilizată şi previziunile duratei de viaţă rămase;
--momentul tranzacţiei;
--gradul şi riscul previzibil de uzură;
--condiţii speciale ale tranzacţiei ( finanţare specială etc ).
Metoda este cea mai bună dar are nevoie de o bază de date bogată, actuală şi
verificabilă, lucru care este dificil de obţinut. Totodată, de multe ori, tranzacţiile
se referă la mai multe elemente intangibile legate de un element tangibil,
separarea preţului fiind extrem de dificilă.
Metode bazate pe profit
Se bazează pe capitalizarea profitului sau pe însumarea actualizată a
profiturilor previzionate din utilizarea elementului intangibil avut în vedere.
Este important modul cum se alege rata de capitalizare sau de actualizare
astfel încât să fie în concordanţă cu modul de estimare a profitului, care poate
proveni din influenţa elementelor intangibile asupra creşterii veniturilor sau
scăderii costurilor.
În ceea ce priveşte creşterea veniturilor, elementele intangibile pot conduce la:
--creşterea veniturilor
--obţinerea unui preţ mai bun
--câştigarea unei pieţe
--menţinerea unui număr mare de clienţi
--generarea de afaceri suplimentare
---dezvoltarea de noi produse şi noi pieţe
În ceea ce priveşte scăderea costurilor, elementele intangibile pot conduce la:
--reducerea costurilor salariale
--scăderea consumurilor materiale
--diminuarea pierderilor şi a rebuturilor
--micşorarea costurilor iniţiale pentru produse sau tehnologii
--reducerea costurilor de proiectare şi dezvoltare
La aplicarea metodei evaluatorul trebuie să ţină seama de durata de viaţă
rămasă a elementului intangibil.
113
Metode bazate pe costuri
Se bazează pe estimarea unui element intangibil pe principiul înlocuirii.
Costul înlocuirii stabileşte preţul maxim pe care un investitor prudent îl va plăti
pe un element intangibil.
Dacă elementul intangibil existent este mai puţin util decât un înlocuitor
ideal se fac corecţiile necesare legate de uzura fizică, uzura funcţională, uzura
economică (de natură externă). Această metodă se poate aplica pentru produse
software, baze de date, documentaţie tehnică, etc.
Teme de discuţie:
1.Prezentati principalele metode de evaluare si precizati care dintre ele
este cea mai potrivita pentru firma la care ati realizat analiza diagnostic
An
exa
1
OR
GA
NIG
RA
MA
S
.C.
EL
-TE
X S
.A.
PR
EJ
ME
R
DIR
EC
TO
R
GE
NE
RA
L
Dir
ecto
r
teh
nic
Dir
ecto
r
eco
no
mic
D
irec
tor
com
erci
al
Dir
ecto
r
adm
inis
trat
iv
Co
nsi
lier
juri
dic
Co
nsi
lier
per
son
al
Dir
ecto
r
gen
eral
Paz
a ,
po
mp
ieri
,
tran
spo
rt
C
on
tab
ilit
at
e
Pre
t co
st
F
inan
ciar
sala
rii
A
dm
inis
trat
iv
A
ctiv
itat
e
spo
rtiv
a
P
erso
nal
inv
atam
ant
Ap
rov
iz.
Mar
ket
in
g
des
face
re
Pro
gra
mar
e
pro
du
ctie
,
teh
nic
,
no
rmar
e,
CT
C
Sef
i
atel
iere
sect
ii
Fil
atu
ra
Pre
jmer
Fil
atu
ra
Co
vas
na
Tes
ato
rie
Fin
isaj
Vo
psi
tori
e
Cre
atie
Mec
ano
ener
get
BIBLIOGRAFIE
1. Andrei, T., Stancu, S., Statistică-teorie şi aplicaţii, Editura ALL, Bucuresti,
1995;
2. Bistriceanu, Gh., Adochiţei, M., Negrea, E., Finantele agenţilor economici,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995;
3. Constantinescu, D., Tumbăr, C., Economia întreprinderii, Editura
Universitaria, Craiova 1998;
4. Dan, V., (coordonator), Restructurarea organizării şi conducerii firmei ,
Editura Economică, Bucureşti, 1993;
5. Deaconu, A., Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Intelcredo,
Deva 1998;
6. Deaconu, Al., Economia întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1998;
7. Dobrotă, N., (coordonator), Economie Politică, Academia de Studii
Economice, Bucureşti 1994;
8. Duguleană, L., Statistică economică şi socială-teorie şi aplicaţii, Editura
Infomarket, Brasov, 1999;
9. Dumitrescu, D., Dragotă, V., Ciobanu, A., Evaluarea întreprinderii-lucrări
aplicative, studii de caz, Editura Economică, Bucureşti, 2000;
10. Guatri, L., The valuation of firms, Blackwell Publishers, Cambridge,
Massachusetts, 1994;
11. Hartley, A., Bazele statisticii, Editura Niculescu, Bucureşti, 1999;
12. Isaic-Maniu, Al., Mitruţ, C., Voineagu, V., Statistica pentru managementul
afacerilor, Editura Economică 1995;
13. Işfănescu, A., Tuţu, A., Practica evaluării economice a întreprinderii ,
Buletin economic legislativ al revistei “Tribuna Economică”, Bucureşti 1995;
14. Işfănescu, A., Robu, V., Anghel, I., Tuţu, A., Evaluarea întreprinderii,
Editor: Tribuna Economică, Bucureşti 1998;
15. Lloyd, R., Muth, H., Gerlach, F., Planul de afaceri, Casa de Editură Capital,
Editura Expert, Bucureşti, 1997;
16. Manolescu, Gh., Managementul financiar, Editura Economică, Bucureşti,
1995;
17. Mărgulescu, D., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Supliment la
revista “Tribuna Economică”, Bucureşti, 1994;
18. Mărgulescu, D., Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart,
Bucureşti, 1994;
19. Mereuţă, C., (coordonator), Analiza diagnostic a societăţilor comerciale în
economia de tranziţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994;
20. Muth, Lloyd, Evaluare şi preţ, Casa de editură Capital, Editura Expert,
Bucureşti, 1997;
21. Nastovici, L., Oprei, I., Diagnosticul firmei, Editura Lux Libris, Brasov,
1996;
22. Nicolescu, O., (coordonator), Strategii manageriale de firmă, Editura
Economică, Bucureşti 1996;
23. Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Editura Economică, Bucureşti
1996;
24. Niculescu, M., Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti,
1997;
25. Olsson, P., Studies in company valuation, Stockholm School of Economics,
The Economic Research Institute, Stockholm, 1998;
26. Radu, F., Buşe, L., Dincă, M., Siminică, M., Analiza diagnostic şi evaluarea
întreprinderilor, Editura Reprograph, Craiova, 1998;
27. Robinson, S., Management financiar, Editura Teora, Bucureşti, 1995;
28. Staines, C., How to valuate and negociate the sale of a business, BEHR
Publications Ltd., 1990;
29. Stan, S., Evaluarea întreprinderilor, metode şi uzanţe , Editura Teora,
Bucureşti 1998;
30. Stancu, I., Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996;
31. Toma, M., Chivulescu, M., Ghid pentru diagnostic şi evaluarea întrepinderii ,
CECCAR, 1994;
32. Toma, M., Brezeanu, P., Finanţe şi gestiune financiară, Editura Economică,
Bucureşti, 1996;
33. Vasilescu, N., Statistică generală, metodologie, lucrări practice, programe
aplicative, Editura Amon, Craiova 1996;
34. Vasilescu, N., Vancea, I., Radu, C., Statistica firmei industriale, metodologie,
Editura Amon, Craiova 1996;
35. Vasilescu, Gh., Niculescu, I., Wagner, Fl., Zaharia, O., Analiza statistico-
economică în industrie, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti 1998;
36. Văcărel, I., (coordonator), Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1999;
37. Vintilă, G., Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor , Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998;
38. Yule, G. U., Kendall, M. G., Introducere în teoria statisticii, Editura
Stiinţifică, Bucureşti, 1968;
39. ANEVAR, Evaluarea întreprinderilor, curs, ediţia a – III – a, 1995;
40. CECCAR, Recomandare privind structura standard a raportului de evaluare
economică şi financiară a întreprinderii , “Adevărul Economic” nr. 43/24-
30.10.1997;
41. ***Legea nr. 31/1990 republicată privind societăţile comerciale;
42. ***Revista “Finanţe, credit, contabilitate”, 1999, 2000;
43. ***Colecţia revistei “Capital”, 1999, 2000;
44. ***Colecţia “Revista Română de Statistică”, 1999, 2000;
45. ***Colecţia “Tribuna Economică”, 1998, 1999;
46. ***Tribuna Economică, Buletin economic-legislativ, nr. 2/1995;
47. ***Tribuna Economică, Colecţia “Metode, tehnici, instrumente”;
48. ***Tribuna Economică, Colecţia “Ghid profesional”;
49. ***Sistemul contabil al agenţilor economici, Ministerul Finanţelor, 1994.
RI-CIDIFR-11/12