APELUL - prezentare comparativă a prevederilor din vechiul şi noul ...
Analiza comparativă a climatului investiţional în diferite categorii de ţări
-
Upload
ilie-tilea -
Category
Documents
-
view
44 -
download
7
description
Transcript of Analiza comparativă a climatului investiţional în diferite categorii de ţări
3.1. Analiza comparativă a climatului investiţional în diferite categorii de
ţări
După cum subliniază, pe bună dreptate, economistul rus, S.V.Fomişin, „în
ştiinţa economică noţiunea de „climat investiţional” se află încă în proces de
constituire. De obicei, prin climatul investiţional se subînţelege totalitatea factorilor
politici, social-economici, financiari, socio-culturali, organizatorici, juridici şi
geografici, care sunt prezenţi, într-o ţară sau alta, şi care atrag „sau resping” capitalul
străin”. [29, p.365]
Toate ţările lumii au elaborate, în prezent, politici de atragere a investiţiilor
străine. Aceste politici au în vedere următoarele momente:
1) Dreptul de intrare şi stabilire. Aceasta vizează mai ales accesul la piaţă,
formele de investire, domeniile, condiţiile de retragere sau repatriere a profitului
etc.
2) Dreptul asupra terenului, vizând forma prin care se poate accede la terenul pe
care se realizează investiţiile sau la alte categorii de teren.
3) Stimulente investiţionale, vizând, mai ales, scutiri de impozite şi taxe, alte
facilităţi acordate investitorilor străini. [23, p.72]
Experienţa mondială arată că ameliorarea climatului investiţional reprezintă
condiţia principală de atragere a investitorilor străini. Crearea climatului investiţional
favorabil a fost şi va rămâne şi pe viitor una dintre principalele sarcini ale politicii
economice a ţărilor cu economie de piaţă şi a celor cu economie în tranziţie. Analiza
surselor literare mondiale, ce ţin de investiţiile străine, demonstrează că, iniţial,
climatul investiţional în diferite ţări se deosebea considerabil în funcţie de orânduirea
lor economică, de nivelul de dezvoltare şi de scopurile politicii economice. Ulterior, a
apărut tendinţa durabilă de atenuare a deosebirilor în regimurile investiţionale
naţionale, care s-a intensificat, în ultimul sfert al sec.XX şi la începutul secolului
XXI, sub influenţa proceselor de globalizare. Tendinţa respectivă a apărut după
stabilirea „regulilor de joc” unice1 în sfera activităţii investiţionale din cadrul
grupărilor economice deja existente.
O influenţă esenţială asupra climatului investiţional al ţării o are, de asemenea,
politica economică a statului în domeniul investiţiilor de capital străine; participarea
ţării la sistemul de convenţii internaţionale; gradul şi metodele intervenţiei statului în
economie; eficienţa activităţii aparatului de stat; consecvenţa în promovarea politicii
economice. Influenţa statului asupra climatului investiţional se efectuează prin
intermediul politicii industriale: stimularea cooperării dintre investitorii străini şi cei
autohtoni, stimularea activităţii de export a întreprinderilor cu participarea străină
etc.
În ultimul deceniu, marea majoritate a ţărilor lumii au perfecţionat întruna
climatul investiţional, făcându-l mai atractiv pentru investitorii străini. Astfel, numai
în anul 2004, un număr de 102 ţări şi-au modificat regimurile investiţionale, anume
pentru a atrage mai multe investiţii străine (tabelul 3.1.1). Au fost simplificate
procedurile de „intrare” în ţară a ISD, au fost reduse impozitele şi s-au deschis noi
sectoare pentru investitorii străini. Ţările lumii s-au pomenit atrase într-o concurenţă
acerbă în privinţa creării celor mai favorabile condiţii pentru investiţiile străine.
Liberalizarea regimurilor investiţionale a fost deosebit de cuprinzătoare şi profundă în
anii 2003-2005.
De notat că, în aceşti ani, a crescut, deşi în proporţii mult mai mici, şi numărul
modificărilor mai puţin favorabile pentru ISD, ceea ce vorbeşte despre accentuarea
unor tendinţe protecţioniste în privinţa investitorilor străini. Oricum, momentan,
îmbunătăţirea climatului investiţional rămâne o prioritate pentru marea majoritatea
ţărilor lumii (tabelul 3.1.1).
Tabelul 3.1.1
Modificările regimurilor investiţionale ale ţărilor lumii în anii 1992-2005
Indicatorii 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Numărul deţări care aumodificatregimulinvestiţional
43 57 49 64 65 76 60 63 69 71 70 82 102 93
Numărul demodificări
77 100 110 112 114 150 145 139 150 207 246 242 270 205
ModificăriMai favorabilepentru ISD
77 99 108 106 98 134 136 130 147 193 234 218 234 164
Modificărimai puţinfavorabilepentru ISD
-
1 2 6 16 16 9 9 3 14 12 24 36 41
Sursa: UNCTAD, World Investment Reports 2006, tabelul I.11
Experţii în domeniul investiţiilor au calculat că doar în anii 1992-1997, 94%
din toate inovaţiile din lume, referitoare la capitalul străin, au fost orientate asupra
ameliorării climatului investiţional.
Experienţa mondială demonstrează că elementele climatului investiţional în
ţările în curs de dezvoltare şi în cele cu economia în tranziţie, în mare măsură, sunt
incomparabile cu cele din ţările dezvoltate. În politica de atragere a capitalului străin,
guvernele lumii aplică o diversitate mare de măsuri speciale de atragere a ISD: fiscale,
vamale, financiare şi de altă natură.
Analiza politicilor de atragere a ISD promovate de unele ţări înalt dezvoltate
Mulţi investitori sunt atraşi de astfel de ţări industrial dezvoltate precum sunt
SUA, Germania, Franţa, Marea Britanie, Japonia, în special, din două motive
principale: aceste ţări dispun de cele mai mari pieţe şi de o situaţie politică şi
economică stabilă. Ţinând cont de piaţa lor voluminoasă, cererea solvabilă, nivelul
înalt de dezvoltare al economiei şi nivelul înalt al competitivităţii, în ultimele decenii,
lider în atragerea ISD sunt SUA. Majoritatea ţărilor industrial dezvoltate încearcă să
plaseze investiţiile lor în SUA, fiindcă aici piaţa internă este vastă, puterea de
cumpărare a populaţiei este în creştere, iar stabilitatea politică este certă.
Japonia atrage investitorii străini prin stabilitatea sa politică şi economică,
existenţa infrastructurii dezvoltate, sistemul monetar şi financiar stabil, posibilitatea
de investire în ramurile tehnologic avansate, dar, mai ales, prin forţă de muncă mai
calificată şi mai ieftină, în comparaţie cu SUA şi Franţa. Analiza politicii
investiţionale contemporane a Japoniei arată că aceasta a fost definitiv elaborată încă
în anul 1980 şi este orientată spre atragerea investiţiilor străine. Japonia este săracă în
resurse naturale, de aceea, a pus întotdeauna accentul pe dezvoltarea ramurilor
exportatoare. Pentru producerea mărfurilor competitive pe piaţa mondială, ea a utilizat
tehnologiile avansate, a atras specialişti calificaţi pentru instruirea cadrelor şi a creat o
infrastructură foarte dezvoltată. Un rol deosebit, în dezvoltarea cu succes a Japoniei,
revine capitalului american. Actualmente, toate companiile, create cu participarea
investiţiilor străine, sunt persoane juridice ale Japoniei, cărora li se acordă „regim
naţional”. Este necesar a menţiona că procedura accesului investiţiilor străine la
economia Japoniei este foarte simplă: prin intermediul Băncii Japoniei se
înregistrează informaţia cu privire la conţinutul tranzacţiei de investire, care,
ulterior, este aprobată automat de către Ministerul de Finanţe şi de către un
minister de ramură în decurs de 30 de zile.
Analiza atractivităţii investiţionale a unor ţări în curs de dezvoltare
China este o ţară ce se devzoltă cu ritmuri înalte şi care are cele mai favorabile
condiţii pentru ISD, îndeosebi după aderarea acesteia la OMC (în 2001). În prezent,
China este cea mai reuşită ţară, din punct de vedere al atragerii investiţiilor străine
directe.
Climatul investiţional din China se caracterizează prin următorii factori
pozitivi:
• Stabilitatea politică;
• Proporţiile vaste ale teritoriului şi ale pieţei interne;
• Forţa de muncă calificată (mai cu seamă, pentru necesităţile industriei
prelucrătoare), care acceptă salarii foarte mici;
• Imaginea pozitivă (în special, vizavi de producţia şi livrarea mărfurilor industriale pe
pieţele occidentale);
• Susţinerea şi interesul deosebit pentru activitatea investiţională din partea statului;
• Ritmurile foarte înalte ale modificărilor în toate sferele economiei.
În decursul a două decenii precedente, începând cu anul 1979, guvernul chinez
a acordat întreprinderilor cu capital străin, în comparaţie cu cele autohtone, un regim
preferenţial. Pentru investitorii străini a fost creat un sistem al înlesnirilor fiscale şi
vamale, în special în zonele economice libere (ZEL). În etapele timpurii de
funcţionare a ZEL, sistemul a fost deosebit de eficient. Dar, începând cu anul 1994,
când fluxul anual al investiţiilor străine a atins cifra de 2,5 mlrd.dolari, are loc o
apropiere treptată a condiţiilor de activitate pentru investitorii străini şi autohtoni.
Guvernul Chinei a întreprins, de asemenea, şi alte acţiuni, care au activizat
procesul investiţional: liberalizarea treptată a accesului capitalului străin la ramurile şi
raioanele închise, măsuri speciale de stimulare pentru investitorii străini mici şi
mijlocii. În prezent, ramurile prioritare pentru atragerea investiţiilor străine în China
sunt: energetica, industria uşoară, alimentară, textilă, farmaceutică; producerea
materialelor de construcţie, chimia şi metalurgia; construcţia de maşini şi utilaje;
producerea utilajului pentru extragerea petrolului de pe fundul mării; electronica,
producerea mijloacelor de telecomunicaţii şi a utilajului medical.
Pe lângă înlesnirile create investitorilor străini, guvernul chinez pune în faţa
acestora şi un şir de condiţii destul de dure. Astfel, activitatea economică eficientă a
întreprinderilor mixte trebuie, neapărat să fie bazată pe aplicarea celor mai avansate
tehnici şi tehnologii, pe metodele ştiinţifice de gestionare a afacerilor, pe
diversificarea asortimentului producţiei, creşterea calităţii, economia de energie,
materie primă, materiale, pe sporirea ponderii producţiei destinate exportului şi pe
sporirea veniturilor valutare, pe pregătirea personalului administrativ şi tehnic
autohton de înaltă calificare. În prezent, peste 50% din întreaga producţie fabricată în
China este confecţionată la întreprinderile cu participarea capitalului străin. În calitate
de direcţie prioritară pentru politica sa investiţională, guvernul chinez prevede
liberalizarea, în continuare, a legislaţiei investiţionale prin înlăturarea restricţiilor
asupra investiţiilor capitale în sfera bancară, asigurărilor, a comerţului cu amănuntul
şi cu ridicata, telecomunicaţiilor etc. Înlesnirile fiscal pentru investitorii străini vor fi
treptat anulate, climatul investiţional favorabil va fi asigurat pe calea perfecţionării
instituţiilor economiei de piaţă. Multe decizii sunt, deja, aprobate în convenţiile
bilaterale ale Chinei cu alte state, încheiate în procesul efectuării tratativelor cu
privire la aderarea acestora la OMC.
Singapore şi Hong-Kong, deşi au teritorii nu prea mari, au, în schimb, o poziţie
geografică avantajoasă, fapt ce le transformă în centre foarte atractive pentru
efectuarea activităţilor de tranzit, comerţ, tranzacţii financiare şi reexport. Are
importanţă şi stabilitatea politică şi socială, atitudinea favorabilă faţă de ISD.
India prezintă interes pentru investitori prin proporţiile sale, stabilitatea
relativă, existenţa clasei medii calificate, vorbitoare de limba engleză. Factorii de
atenuare a atragerii investiţiilor îi reprezintă atitudinea guvernului faţă de investitori şi
birocratismul. Mulţi străini consider această ţară imprevizibilă pentru investire.
Brazilia este o ţară atractivă pentru investitorii străini, în primul rând, datorită
resurselor sale naturale, prin forţa de muncă relativ ieftină, prin capacitatea de
absorbire a pieţei interne. Cea mai mare parte a investiţiilor străine parvine din SUA,
Germania, Japonia.
Africa şi Orientul Apropiat prezintă interes din punct de vedere al climatului
investiţional doar în privinţa resurselor naturale. Excepţie face Republica Sud-
Africană, care a atins succese considerabile în atragerea ISD.
Analiza climatului investiţional în ţările în tranziţie din Europa Centrală şi
de Est
Experienţa acestor ţări prezintă o importanţă deosebită pentru Republica
Moldova, care şi-a fixat drept obiectiv strategic prioritar integrarea europeană. Ţările
din această categorie sunt atractive prin faptul că au o piaţă internă în creştere şi prin
cheltuieli de producţie mai mici, decât în ţările occidentale, din contul valorii mai
scăzute a resurselor (îndeosebi, a forţei de muncă).
Ele posedă o infrastructură de transport dezvoltată, geografic sunt situate favorabil şi
cheltuielile tranzacţionale sunt mici. Într-o serie de ţări, sunt create zone vamale
libere, fapt care contribuie la fluxul considerabil al capitalului în producţiile noi.
Polonia, Ungaria, Republica Cehă sunt calificate de către investitori străini
drept ţări ale Europei Centrale, cu o cultură înaltă, care au fost întotdeauna lideri în
efectuarea reformelor de piaţă, mai devreme decât altele au atins stabilitatea
financiară şi au depăşit recesiunea provocată de tranziţie. Ungaria, Republica Cehă şi
Polonia sunt apropiate şi teritorial de ţările occidentale – exportatoare de ISD. Ele
sunt utilizate de către investitorii străini în calitate de intermediari ai relaţiilor
economice cu Rusia, deoarece aici este mult mai uşor şi mai puţin riscant să obţii tot
necesarul, decât în Rusia. În perioada interbelică, dar şi anterior, aceste trei ţări s-au
manifestat deja ca state industriale dezvoltate, cu tradiţii bogate în producerea
mărfurilor de înaltă calitate, de exemplu, producerea berii în Republica Cehă ori a
vinului în Ungaria). Pe piaţa externă, aceste state sunt reprezentate, în special, de
mărfurile construcţiei de maşini, ale industriei chimice, farmaceutice, cosmetice,
poligrafice.
Ţările mai sus-menţionate sunt atractive pentru investitorii străini datorită
următoarelor avantaje:
a) amplasarea strategică, ce asigură accesul atât la pieţele occidentale, cât şi la cele
orientale;
b) existenţa forţei de muncă calificate şi ieftine pentru dezvoltarea tehnologiilor
avansate;
c) atitudinea pozitivă faţă de investiţiile occidentale;
d) experienţa pozitivă a multor proiecte investiţionale (în ramura automobilelor,
alimentară).
Unele din cele mai complicate probleme teoretice şi practice ale ISD sunt: în ce
măsură trebuie admise aceste investiţii în economia ţării? Este, oare, raţional ca ISD
să fie admise în toate ramurile sau statul trebuie să limiteze şi poate chiar să interzică
accesul acestora în anumite ramuri?
În urmă cu circa două decenii, cunoscutul economist american, Peter H.Lindert,
analizând această problemă, constată că, în acel moment, guvernele unor ţări nu
numai că limitează, dar chiar interzic cu desăvârşire investiţiile străine directe în unele
ramuri, cum ar fi extragerea zăcămintelor naturale, domeniul bancar, editarea ziarelor,
producerea băuturilor răcoritoare. [28, p.461]
Aceeaşi abordare o găsim şi în cele mai recente publicaţii din mai multe ţări, în
special din Rusia. Astfel, într-un articol publicat la începutul anului 2007,
economistul rus, A.Amosov, îşi pune întrebarea dacă este raţional ca comerţul cu
amănuntul să fie dat pe mâinile mai dibace ale firmelor străine? Şi răspunde:
„Reieşind din nişte considerente generale, o anumită parte a comerţului cu amănuntul
poate fi cedată pentru a-i familiariza pe consumatorii şi întreprinzătorii ruşi cu un
nivel mai înalt al tehnologiilor de deservire. În acelaşi timp, nu trebuie uitat faptul că
comerţul pe teritoriul Rusiei trebuie să asigure, în primul rând, realizarea produselor
create de
producătorii autohtoni şi doar ca un supliment la această funcţie este admisibil de a se
ocupa cu promovarea mărfurilor străine pe piaţa noastră. Pe lângă toate calităţile
pozitive ale firmelor comerciale străine, ele prezintă un neajuns principial: nu sunt
cointeresate de dezvoltarea producţiei de mărfuri în Rusia”. [27, p.30]
În aceeaşi ordine de idei, au acţionat şi ţările în tranziţie din Europa Centrală şi
de Est, care, în pofida faptului că se pregăteau, deja, să adere la Uniunea Europeană şi
nu admiteau un comportament discriminatoriu faţă de investitorii străini, totuşi, au
menţinut mult timp anumite restricţii în privinţa ISD şi anume:
a) asupra anumitor sfere de atragere a ISD (în Polonia, aceasta se referea la
industria de apărare şi sistemul de administrare a porturilor maritime şi aeriene);
b) referitoare la dreptul de proprietate a companiilor străine în unele ramuri şi
tipuri de activitate cu orientare strategică (în Ungaria – în industria de apărare şi
liniile aeriene naţionale, în Slovacia – în radiodifuziune, în Slovenia – în asigurări,
administrarea fondurilor de investiţii, audit, activitatea de editare şi
radiodifuziune);
c) referitoare la drepturile de proprietate a investitorilor străini asupra
pământului (în special cu destinaţie agricolă) şi imobilului (excepţie constituiau
companiile ţărilor UE şi OCDE).
Obţinerea obligatorie a licenţei asupra unui şir de activităţi pentru investitori s-a
menţinut doar în două ţări – Polonia şi Republica Cehă (servicii bancare, de brokeraj
şi de asigurare, teleşi radiodifuziunea, servicii de pază, iar în Polonia – inclusiv şi
serviciile de telecomunicaţii şi de poştă, producţia preparatelor farmaceutice şi a celor
medicale, utilarea obiectelor de transport, extragerea minereurilor).
În scopul compensării riscurilor şi cheltuielilor investitorilor străini, ce ţin de
caracterul de tranziţie al economiilor, în anii ’90 se utilizau pe larg, pentru atragerea
capitalului străin, stimulente speciale – indulgenţe vamale şi impozitare ori înlesniri
investiţionale directe. Astfel, pe lângă acordarea înlesnirilor fiscale şi a subvenţiilor
de stat, se creează zone vamale libere şi parcuri industriale (teritorii vamale libere de
tip industrial), se acordă înlesniri fiscal investitorilor, antrenaţi în activităţi în zonele
„nefavorabile”, precum şi „vacanţe” (facilităţi) impozitare de 10 ani investitorilor
mari.
Vom analiza, în continuare, stimulentele acordate de unele ţări din această
regiune investitorilor străini. În Cehia, setul de măsuri stimulative cuprindea:
¤ scutiri de taxe vamale pentru echipamente importate;
¤ crearea unor zone speciale la cerere, pentru investitorii importanţi;
¤ acordarea de terenuri cu preţuri reduse şi acces la facilităţi;
¤ acordarea de subvenţii (2470 USD/loc de muncă) pentru crearea de locuri de
muncă în zonele cu probleme economice.
În Polonia, statul acordă investitorilor străini următoarele facilităţi şi
stimulente:
¤ scutiri de impozite pentru 10 ani şi posibilitatea reducerii cu 50% a impozitului
pe profit în următorii 10 ani;
¤ reduceri de impozit pe profit cu până la 35% în cazul firmelor care realizează un
volum ridicat de export.
În Ungaria, instrumentele eficiente de atragere a ISD sunt:
¤ scutiri de impozitte pe profit între 5 şi 10 ani, în funcţie de mărimea investiţiei;
¤ scutirea cu 100% de impozit pe profit pe timp de 5 ani pentru investiţiile făcute
în activităţile de cercetare-dezvoltare, pentru investiţii în capacităţile de producţie
din zonele prioritare;
¤ acordarea de credite nerambursabile de până la 25% din valoarea investiţiei,
precum şi credite fără dobândă.
Începând cu anul 2000, în politica investiţională a ţărilor-candidate la aderarea
la UE, au fost introduse modificări serioase, deoarece facilităţile, în vigoare în anii 90,
încălcau principiile condiţiilor egale pentru investitorii străini şi autohtoni, valabil
pentru ţările UE. Astfel, în Slovacia, au fost anulate mijloacele speciale pentru
stimularea investiţiilor străine. Ungaria a încetat acordarea vacanţelor (facilităţilor)
impozitare de 10 ani pentru investitorii mari. În acelaşi timp, unele sisteme de
stimulare a investitorilor nu numai că se menţin, ci şi se completează periodic cu
mijloace noi. Spre exemplu, Republica Cehă şi Slovacia continuă stimularea activă a
investitorilor atât la nivel de stat, cât şi la cel municipal. Polonia, în anul 2001, şi-a
adaptat sistemul de subvenţionare de stat la normele europene, incluzând subvenţiile
în categoria instrumentelor politicii de dezvoltare regională.
În prezent, accentul în politica de atragere a ISD s-a deplasat, de la acordarea
înlesnirilor investiţionale şi susţinerii investitorilor asupra reducerii poverii fiscale în
scopul stimulării activităţii economice şi sporirii competitivităţii, în ansamblu.
Prima ţară, care a micşorat brusc impozitul asupra venitului încă în anul 1995,
a fost Ungaria, urmată, după o perioadă de 5 ani, de Slovacia, Polonia şi alte ţări.
Partenerii occidental se pronunţă împotriva utilizării instrumentelor fiscale în calitate
de mijloace de luptă concurenţială pentru atragerea ISD. Dar, neţinând cont de
restricţiile UE, un şir de ţări din regiune continuă politica de reducere a presiunii
fiscale, reducând impozitul pe venit în Ungaria – până la 12%, iar Bulgaria din anul
2006 – până la 10%.
Din punct de vedere al atractivităţii pentru investitorii străini, ţările din CSI
sunt clasificate de către organizaţiile economice internaţionale în trei grupuri de ţări.
1. Primul grup îl reprezintă ţările exportatoare de resurse energetice:
Azerbaidjan, Kazahstan, Rusia şi Turkmenistan.
2. Grupul al doilea este format din ţările, care nu au rezerve mari de resurse
energetice, dar promovează activ reformele: Armenia, Georgia, Kârgâzstan,
Moldova, Tadjikistan şi Ucraina.
3. Grupul al treilea cuprinde ţările, care, foarte încet şi „fără entuziasm”,
efectuează reformele: Belarus şi Uzbekistan.
În primul grup de ţări, ISD se deosebesc de investiţiile capitale în alte state ale
CSI, deoarece sunt direcţionate, în primul rând, în exploatarea complexului energetic
şi de combustibil. Motivarea unor astfel de investiţii se deosebeşte de motivarea
investiţiilor capital în alte sectoare ale economiei. Aici, rolul principal îl deţin astfel
de factori specifici pentru ramura respectivă, precum: cantitatea, calitatea şi
amplasarea georgafică a resurselor. Şi, totuşi, experienţa Rusiei şi a Kazahstanului
arată că, chiar într-o astfel de sferă specifică, precum este complexul energetic şi de
combustibil, climatul investiţional (asigurarea legislativă, transparenţa şi calitatea
administrării corporative) influenţează esenţial asupra adoptării deciziilor
investiţionale.
Din punct de vedere al atractivităţii pentru investitorii străini, Rusia nu poate fi
comparată cu niciuna din ţările Europei şi Asiei. Totodată, ea este ţară care investeşte
în străinătate aproximativ cât investesc investitorii străini în Rusia. Până în anul 2001,
climatul investiţional în Rusia era nefavorabil: mediul fiscal şi reglementarea
instabilă; protecţia legislativă slabă; criminalitatea; incertitudinea furnizorilor;
corupţia. La ameliorarea climatului investiţional au contribuit reformele sistemului
fiscal, reorganizarea sectorului bancar şi a sectorului judiciar, precum şi intenţiile de
aderare a FR la OMC. Totuşi, modificări radicale în volumele investiţiilor directe
atrase aşa şi nu s-au produs. Actualmente, creşterea PIB-ului în Rusia depinde integral
de conjunctura petrolieră (accentul principal fiind pus pe extragerea şi comercializarea
petrolului).Nivelul redus al fluxului de ISD în Rusia se explică, în primul rând, prin
ritmurile lente de realizare a reformelor. Din cauza extinderii intervenţiei statului într-
un şir de sfere-cheie ale economiei, procesul de privatizare în Rusia, în ultimii ani, s-a
încetinit esenţial. Statul şi-a restabilit cota principală de proprietate şi controlul asupra
unor companii mari şi importante din ramura petrolieră. Din această cauză, poziţiile
sectorului privat au slăbit. Intensificarea influenţei statului, în condiţiile atenuării
efectuării reformelor întreprinderilor de stat, s-a reflectat negativ asupra calităţii
administrării corporative, deoarece întreprinderile de stat ruseşti sunt mai puţin
transparente şi mai puţin devotate principiilor comerciale, decât cele private. S-au
început reţineri în reformarea şi restructurarea de mai departe a sectorului energetic şi
altor ramuri importante. Totodată, însă, e necesar a menţiona că, oficial, nu există
restricţii asupra investiţiilor străine directe.
Rusia are un şir de avantaje incontestabile în atragerea investiţiilor străine
directe. Acestea sunt:
a) proporţiile ţării şi ale pieţei ei interne;
b) resursele naturale bogate (petrol, gaz, cărbune, semimetale, diamante, păduri);
c) ritmuri înalte de creştere economică în ultimii ani;
d) instruirea înaltă a populaţiei;
e) imaginea pozitivă a ţării, care dispune de oameni talentaţi în anumite domenii
ale ştiinţei şi ingineriei, artă, cultură.
Analiza atractivităţii investiţionale a Rusiei a arătat că factorii principali care
limitează fluxul de ISD sunt:
a) Imprevizibilitatea politică şi economică şi gradul înalt de confidenţialitate în
toate sferele de activitate;
b) Diferenţierea mare în dezvoltarea sectoarelor economiei (accentul principal
este pus pe exploatarea şi comercializarea petrolului);
c) Gradul înalt al birocratismului şi al corupţiei;
d) Cultura-business slab dezvoltată referitoare la forţa de muncă (lipsa disciplinei
şi a motivării);
e) Lipsa creativităţii în producerea mărfurilor de consum (desig-nul primitiv
rusesc al producţiei marfă).
În linii generale, climatul investiţional din Rusia este considerat de către
specialişti ca fiind „nu prea favorabil”. [30, p.759]
Astfel, constatăm că climatul investiţional în ţările CSI este influenţat negativ
de ponderea mare a statului în sectorul economiei şi de numărul considerabil de
întreprinderi nerentabile. Numărul mare de întreprinderi nerentabile se explică prin
ineficienţa procedurilor de falimentare şi calitatea inoportună a administrării. În ţările
CSI, există mari obstacole în calea pătrunderii ISD pe piaţă. Gradul insuficient de
înalt de protecţie a drepturilor de proprietate, de onorare a obligaţiunilor contractuale
şi ineficienţa procedurilor de falimentare creează obstacole esenţiale în sistemul
bancar. Experienţa existentă de stabilire a preţurilor la resursele energetice şi
serviciile de transport reprezintă un mijloc de subvenţionare directă, în special pentru
producţiile cu capacitate de absorbţie a energiei. Imperfecţiunea sistemului bancar şi a
pieţelor de capital limitează accesul antreprenoriatului mic şi mijlociu la resursele
investiţionale. Obstacolul principal în calea ISD în CSI rămâne a fi corupţia şi
birocratismul, criminalitatea şi instabilitatea politică, imperfecţiunea infrastructurii.
Dacă, mai devreme, Banca Mondială în calitate de obstacol principal în calea
investiţiilor denumea impozitele şi instabilitatea politică, în ultimul timp, obstacolele,
ce ţin de corupţie şi protecţia drepturilor de proprietate au ieşit în prim-plan şi au
devenit actuale pentru toate ţările lumii (excepţie constituie doar cele mai dezvoltate
state).
Analiza comparativă a climatului investiţional în ţările cu diferite tipuri de
economii este sintetizată de autor în tabelul 10.
Tabelul 3.1.2
Analiza comparativă a climatului investiţional în ţările cu diferite economii
Ţările Factorii, ce contribuie la atragerearesurselor investiţionale
Factorii ce împiedică atragerearesurselor investiţionale
Ţările înaltdezvoltateSUAGermaniaFranţaMarea
Britanie
• existenţa pieţei de proporţii mari, cu o cerere solvabilă înaltă• nivelul înalt de dezvoltare a economiei, stabilitatea politică şi economică• nivelul înalt de competitivitate• existenţa corupţiei relativ slabe şi a protecţionismului
Japonia • existenţa infrastructurii dezvoltate în toate sferele de activitate• stabilitatea economică şi politică• sistemul financiar şi monetar stabil • posibilitatea investirii în ramuriletehnologic avansate, care asigurăavantaje concurenţiale pe termen lung• forţa de muncă mai calificată şi mai ieftină în comparaţie cu SUA şi RFG
• pământul scump• politica internă evident protecţionistă, în tandem cu expansiunea în străinătate
Ţările în curs dedezvoltare
China
• stabilitatea politică• proporţiile vaste ale teritoriului• creşterea economică înaltă• forţa de muncă calificată (în special pentru necesităţile industriei prelucrătoare)• imaginea pozitivă a ţării, vizavi de producţia şi livrarea mărfurilorindustriale pe pieţele occidentale• susţinerea şi interesul sporit faţă de activitatea
• recuperarea slabă a producţiiloroccidentale, amplasate în China,în comparaţie cu veniturile de laexportul comercial net în China• imitarea necreativă a producţieioccidentale şi a tehnologiilor, aprincipiilor şi metodelor demanagement
investiţională din partea guvernului• deschiderea serviciilor financiare şi bancare pentru ISD• ritmul modificărilor (creşterea rapidă a producţiei, modificările în toate sferele economiei)
India • proporţia teritoriului• stabilitatea relativă• existenţa clasei medii calificatevorbitoare de limbă engleză
• atitudinea nesatisfăcătoare aguvernului faţă de investitori• birocratismul• imprevizibilitatea investirii
Mexic • forţa de muncă ieftină • forţa de muncă necalificată
Africa şi OrientulApropiat
• resursele naturale • situaţia politică instabilă,pericolul securităţii pentrupersonalul străin• politica ecologică instabilă,fărădelegea• forţa de muncă necalificată, lipsadeprinderilor de muncă
Ţările din EuropaCentrală
Polonia, Ungaria,Republica
Cehă
• amplasarea strategică, ce asigurăaccesul la pieţele occidentale şi de Est• existenţa forţei de muncă calificate şi ieftine pentru dezvoltarea tehnologiiloravansate • atitudinea pozitivă faţă de investiţiile occidentale• cultura înaltă de efectuare abusinessului• pieţele relativ stabile• economia suficient de dezvoltată şi capacitatea esenţială a pieţei
România,
Bulgaria
• forţa de muncă ieftină• situaţia geografică avantajoasă pentru efectuarea operaţiunilor de tranziţie
• efectuarea tărăgănată şi indolentăa reformelor• instabilitatea legislaţieieconomice• nivelul înalt al corupţiei şibirocratismului
Ţările Europei deSud-EstAlbania, Bosnia şiHerţegovina,Macedonia,Croaţia, Serbia şiMuntenegru
• forţa de muncă ieftină • instabilitatea politică• ritmuri scăzute de creştereeconomică• existenţa riscului conflicteloretnice şi religioase• existenţa minorităţilormusulmane
ComunitateaStatelorIndependente
• proporţiile ţării şi ale pieţei interne (populaţia, suprafaţa teritoriului)• resursele naturale bogate (petrol, gaz, cărbune, semimetale, diamante, păduri)• instruirea înaltă a populaţiei (cadre calificate,
• instabilitatea situaţiei politiceeconomice şi sociale în ţară,riscul înalt al grevelor, şiconflictelor locale• hipertrofia complexului militar
Rusia
capabile de a asimila rapid cele mai noi tehnologii de producţie şiadministrare)• imaginea pozitivă a ţării (şcoliştiinţifice, oameni talentaţi în anumite domenii ale ştiinţei şi ingineriei, artă)• ritmuri înalte de creştere economică în ultimii ani• accesul investitorilor străini laparticiparea procesului de privatizare.
• diferenţierea puternică îndezvoltarea sectoareloreconomiei (accentul peextragerea şi vânzarea petrolului)• dezvoltarea slabă a agriculturii• gradul înalt de birocratism şicorupţie (procedura complicatăde înregistrare a întreprinderilorcu capital străin)• cultura-business joasă în raportcu forţa de muncă (lipsadisciplinei şi a motivării)
Sursa: Tabel elaborat de autor.