ADIO, LENIN! (2003) -...
Transcript of ADIO, LENIN! (2003) -...
ADIO, LENIN! (2003)
Adio, Lenin!
1. FIȘA TEHNICĂ
Titlul original și anul premierei: Goodbye, Lenin! (2003)
Țara de producție: Germania
Durata: 121 de minute
Genul filmului: Comedie, dramă
Regia: Wolfgang Becker; Scenariul: Bernd Lichtenberg
și Wolfgang Becker; Imaginea: Martin Kukula; Muzica:
Yann Tiersen
Distribuția: Daniel Brühl, Katrin Saß, Chulpan Khamato-
va
Premii și distincții: Nominalizat pentru Globul de Aur și
premiul Academiei Britanice de film și televiziune pen-
tru Cel mai bun film strain (2004), Premiul Blue Angel la
Festivalul Internațional de Film de la Berlin (2003); Pre-
miul Cesar pentru Cel mai bun film din Uniunea Euro-
peană (2004); Premiile Academiei Europene de film
pentru Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor în rol
principal și Cel mai bun scenariu (2003).
2. SINOPSIS
Alexander Kerner locuiește în Berlinul de
Est împreună cu Christiane (mama sa), Ariane
(sora sa) și fiica acesteia, după ce tatăl său i-a pă-
răsit pentru a fugi în Vest. În octombrie 1989, în
timp ce tânărul participă la un protest pentru li-
bertatea presei și libertatea de exprimare, mama
sa are un atac de cord și este imobilizată într-o
comă pentru opt luni. Când se trezește din aceas-
ta, Alex află că trebuie să evite să îi producă orice
șoc, pentru a nu risca un nou atac.
Numai că,
între timp, toată
lumea din jur s-a
schimbat: Zidul Ber-
linului—care separa
Republica Demo-
crată (RDG) de Republica Federală Germană
(RFG)—a căzut, iar Germania se pregătește de
unificare; societatea socialistă, de care mama lui
Alex era atât de atașată, e înlocuită încet de cea
capitalistă, importată din Vest; oamenii trăiesc o
cu totul altă viață decât cea cu care era obișnuită
femeia.
Pentru a o proteja, Alex, alături de sora
sa, de prieteni, cunoștințe și vecini, începe să pu-
nă în scenă o realitate paralelă, din care RDG nu a
dispărut niciodată, ci doar a devenit mai puterni-
că, mai atractivă: un model pentru societățile
vestice. Istoria recentă a Germaniei este rescrisă
în fiecare zi pentru Christiane, deși nici Ariane,
nici Lara (noua iubită a lui Alex) nu văd cu ochi
buni încercările lui băiatului.
3. INTRODUCERE ȘI INFORMAȚII PENTRU PRO-
FESORI
Temele filmului: adolescență, maturizare, trecut, nos-
talgie, familie
Regizorul filmului: Wolfgang Becker
Adio, Lenin! și Life is All You Get (1997) sunt vârfurile de
lance ale carierei regizorale a lui Wolfgang Becker. Regizorul german
și-a început cariera ca director de imagine liber profesionist la înce-
putul anilor 1980, iar filmul cu care și-a încheiat studiile la Academia
Germană de Film și Televiziune a fost apreciat și premiat la mai mul-
te festivaluri din lume.
„Acum filmul este vizionat la orele de isto-rie. Există un program care se numește școală și film. Deci, pe lângă a citi Shakespeare, Goethe și Schiller, văd filme, văd filme – atât filme de artă, cât și comerciale. Adio, Lenin! are legătură cu ore-le lor de istorie. (...)
Cred că unii din Vest au înțeles greșit spu-nând Acum vor să reînvie socialismul! E o prostie. Nu e despre politică, ci despre oameni care împart aceleași amintiri. Nici cei din Germania de Vest, nici cei din America nu au trăit așa ceva, ca atunci când cultura ta de zi cu zi se oprește brusc și e înlo-cuită de altceva. După o vreme, începi să-ți amin-tești lucruri și apare un fel de nostalgie. (...)
Oamenii din Vest se așteaptă ca cei din Blo-cul Estic să se plângă continuu despre cât de groaz-nic a fost și cum a suferit toată lumea. Dar nu a fost așa. Nu a fost o societate în care în spatele oricărui ziar să fi existat un agent Stasi sau în care să trăiești ca într-o închisoare întunecată. (...) E nevoie de 10 ani să apară o distanță. Și această distanță te ajută să râzi de tine și de lucrurile de care nu îndrăzneai să râzi atunci când le trăiai. În plus, 2-3 ani după reunificare, toată lumea era să-tulă de acest subiect. (...) Dacă mergeai la cinema, voiai să vezi altceva în afară de asta.
("Goodbye, Lenin"; Hello, Wolfgang Becker, Indie-Wire, 9 august 2004)
„(Filmul) a fost dificil de făcut pentru că locurile originale din Berlin s-au schimbat foarte mult după căderea Zidului și, deși trebuia să recon-stituim o perioadă recentă, de cu numai 10 ani îna-inte, era o diferență majoră. Nu existau antene parabolice în Berlinul de Est; nu existau cabine te-lefonice și, bineînțeles, existau doar mașini cons-truite până în 1989. A trebuit să controlăm totul foarte bine. (…)
Scenaristul (Bernd Lichtenberg) și cu mine ne-am întâlnit cu tineri care erau de vârsta perso-najului nostrum atunci când a căzut Zidul și le-am pus mai multe întrebări. Ne-am dat seama că nu exista un prototip de biografie pentru Republica Democrată Germană. Unii s-au simțit ca într-o mare închisoare, alții au fost în regulă cu situația, unii au suferit mult din motive politice, altora nu le-a păsat deloc de politică. Asta ne-a dat libertate în construirea personajelor”.
Wolfgang Becker:
„Cei din Vest au înțeles greșit!”
Scurt parcurs istoric
1945-1949: După invadarea Germaniei de către Armata Roșie (URSS), la finalul celui de al Doilea Război
Mondial, este creată Zona de ocupație estică a Germaniei;
7 octombrie 1949: acesta devine stat independent, cu capitala la Berlin și purtând numele de Republi-
ca Democrată Germană. În aceeași zi, și Germania de Vest, controlată de forțele americane, engleze și
franceze, se declară stat, sub numele de Republica Federală Germană, cu capitala tot la Berlin. În timp
ce RFG își continuă dezvoltarea pe modelul vestic, RDG va folosi modelul sovietic.
13 august 1961: începe construcția barierelor care vor separa Germania de Est de Germania de Vest,
la inițiativa liderilor estici, cu scopul de a opri migrația oamenilor din est în vest. Multe familii care, din
diferite motive, trăiau în regiuni separate din Berlin sunt separate și nu se mai pot revedea, în anumite
cazuri, decât zeci de ani mai târziu. Zidul va deveni un simbol pentru separarea lumii în cele două blo-
curi—cel vestic și cel estic—dominate de SUA, Anglia, Franța, respectiv URSS.
1965-1975: Gardul de sârmă ghimpată este înlocuit de zidul de beton, care traversează Berlinul, sepa-
rându-l în două.
9 noiembrie 1989: mii de oameni din Berlinul de Est iau cu asalt Zidul, după ce află că vor primi permi-
siunea de a trece în Vest. Este ziua în care e sărbătorită căderea Zidului Berlinului.
Octombrie 1990: se încheie reunificarea Germaniei.
Căderea Zidului Berlinului
Cum poți face un film să pară mai real?
De-a lungul timpului, mulți realizatori de
film și-au pus problema creării unor filme care să
vorbească mai bine despre lumea din jurul lor, cu
problemele și succesele ei. Printre tehnicile pe care
le-au folosit cel mai des s-au numărat:
1. Scrierea unor povești și scenarii desprin-
se din problemele oamenilor din jurul
lor, de obicei după o documentare înde-
lungată în locurile de unde veneau per-
sonajele.
2. Filmările în locurile despre care se po-
vestea și nu în decoruri create în studio-
uri. Fiind de multe ori vorba despre fil-
mări în exterioare, lumina folosită este
una naturală.
3. Actori neprofesioniști, de multe ori chiar
apropiați ca vârstă, înfățișare sau bio-
grafie cu personajele pe care trebuiau să
le joace.
4. Tehnici de filmare mai apropiate de fil-
mul documentar, fără efecte speciale
sau alte trucuri care să facă filmele mai
spectaculoase.
Filmul regizorului german Wol-
fgang Becker încearcă să reconstituie într-
o manieră ludică întreaga transformare
prin care trece Republica Democrată Ger-
mană după căderea Zidului Berlinului. Deși
presărat cu date și nume istorice, filmul nu
se înscrie în genul mare al filmului istoric,
având ca miză nu reconstituirea unor eve-
nimente, ci ilustrarea ficțională a efectelor pe care aceste evenimente le-au avut asupra oamenilor simpli.
Astfel de povești au apărut, în ultimele decenii, în întreaga Europă de Est, atât în film, cât și în literatură
sau teatru, creatorii lor fiind interesați mai puțin de demonizarea regimurilor totalitare și de dezvăluirea
crimelor acestora, cât de reconstituirea vieții de zi cu zi a românilor, maghiarilor, cehilor, slovacilor, polo-
nezilor, bulgarilor etc.
Pentru o reconstituire credibilă a perioadei 1989-1990 și a transformărilor care au loc în viața coti-
diană, autorii filmului apelează la imagini de arhivă (discursuri, reportaje etc.), la nume și evenimente cu-
noscute din istoria Germaniei de Est și de Vest, la locuri și obiecte care aparțin momentului istoric des-
cris (ex: unul dintre doctorii mamei are pe masă o bucată din Zidul Berlinului; Alex caută anumite tipuri de
alimente, care se găseau doar în RDG; interioarele de bloc, alimentară; povestea Trabantului, mașina-
simbol a Germaniei de Est etc.).
Nostalgia—sau mai exact ostalgia (termen folosit pentru a descrie sentimentul de nostalgie față
de viața din Germania de Est; cuvânt compus din Nostalgie și Ost (Est)) - este justificată în aceste narațiuni
nu prin negarea aspectelor negative ale vieții sub regimurile totalitare, ci prin surprinderea personajelor la
o vârstă sau în conjuncturi (familiale, sociale etc.) care nu sunt atinse de greutățile vieții în comunism.
Mai multe filme românești se ocupă de acest sentiment al nostalgiei față de perioada comunismu-
lui: Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006), Amintiri din Epoca de Aur (2009), Sunt o babă comunistă
(2013) ș.a.
Adio, Lenin! - istoria în schimbare și ostalgia
Teme de discuție și activități post-vizionare
1. Explicați titlul filmului, făcând referire la secvența-cheie, cea în care elicopterul transportă o parte a unei statui a lui Vladi-
mir Ilici Lenin deasupra Berlinului de Est.
2. Organizați o dezbatere pornind de la interogația: Poți fi nostalgic atunci când te gândești la perioade istorice marcate de
suferință, nedreptate și/sau crime împotriva umanității? Folosiți argumente și din filmul vizionat.
3. Rugați-vă bunicii/părinții să descrie o zi sau o perioadă frumoasă din viața lor din comunism (ex: ziua în care s-au căsătorit;
perioada în care mergeau la grădiniță/școală; o vacanță etc.) și căutați, în arhiva familiei, fotografii sau obiecte legate de
comunism. Realizați o narațiune despre momentul ales și prezentați-o colegilor.
4. În echipe, identificați în filmul Adio, Lenin! cel puțin 5 obiecte care aparțin vieții în Germania de Est; cel puțin 5 secvențe
care descriu diferențele dintre Germania de Est și în Germania de Vest; 3 personaje istorice.
Ce spun criticii?
„Sentimentalismul nu re nimic de-a face cu politica și, mai mult, cu națiunea și marea familie a
Germaniei. Cei din Est sunt oile negre care s-au abătut de la drum și acum sunt iertate. (...) În povestea lui
Christiane apare un sentiment de înfrângere, o senzație de vieți pierdute, care nu poate fi compensată de
reuniunea de familie. Ostalgia devine o boală groaznică și o tristețe groaznică de asemenea”. (Peter
Bradshaw, The Guardian)
„Forța acestei comedii e mai degrabă psihologică decât politică: Câți dintre noi nu ne mințim pă-
rinții spunându-le că o lume există deși ea a dispărut demult? Și sunt acele minciuni bazate pe dragoste
sau pe lașitate?” (Roger Ebert, rogerebert.com)