ACTIVELE IMOBILIZATE

Activele imobilizate reprezintă bunuri şi valori economice destinate a fi

utilizate o perioadă îndelungată, constituind baza şi mijloacele de acţiune ale

unităţii patrimoniale, funcţia lor fiind fixată în activitatea economică şi socială a

unităţii, iar prin destinaţia lor nu sunt destinate direct comercializării, nu se

consumă şi nu se înlocuiesc după prima utilizare.

Activele imobilizate destinate comercializării întră în categoria stocurilor

(produse finite dacă sunt realizate prin producţia proprie şi mărfuri dacă sunt

achiziţionate în vederea revânzării).

Activele imobilizate se caracterizează prin patru trăsături distinctive pentru a

fi recunoscute ca atare în situaţiile financiare (primele două sunt generale pentru că

se aplică tuturor elementelor de activ şi pasiv, ultimele două sunt specifice numai

imobilizărilor, generând fiecare câte o consecinţă):

1. caracter productiv;

2. evaluare justă, credibilă;

3. valoare mai mare; consecinţa: valoarea lor se transmite treptat asupra

costurilor producţiei prin mecanismul amortizării;

4. durată de viaţă şi de utilizare mai îndelungată, de regulă peste un an;

consecinţa: participă la mai multe cicluri de producţie.

Activele imobilizate se diferenţiază la rândul lor în patru grupe:

imobilizări necorporale

imobilizări corporale

imobilizări financiare