Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Rom6nieiKAIBLINGER, SONJA

Scary Harry: Otto, salvatorul fantomelor / Sonja Kaiblinger ;

trad.: Cornel Stoenescu; il. de Fr6deric Bertrand. - Bucuregti: Editura RAO,2016ISBN 978-606-77 6-209-9

l. Stoenescu, Cornel (trad.)IL Bertrand, Fr6deric (il.)821.112.2-31=135.r

EdituraMOStr. BArgiului, nr.9-11, sect.1, Bucure$ti, RomAnia

www.raobooks.com

SONJAKAIBLINGERScary Harry - Von allen guten Geistern yerlasseh

@ Loewe Verlag, GmbH, Bindlach 2013Ilustralii de Fr6deric Bertrand

Toate dreprurile rezervate.

Traducere din limba germani:CORNEL STOENESCU

@ Editura RAO, 2015pentru versiunea in limba romani

2017

ISBN 978-506-77 6-209-9

$onja Kaiblinger

SERIA

IGARY H&*f

0tto.salvatorulfarrtomelor

rtfr

editura rao

Ilustralii de Fr6deric Bertrand

Volurnul 1

Guprins

O livrare nocturni de castraveti ............... .................. 7

$edinfa de crizb, .....................20

Pendula bate de 13 ori ............................39

Ancheta ................58

O suspiciune eronati ............69

Bun venit la Scaryland! ............. .............80

Ficut de risul curcilor .........97

O surprizi neplicutl ..........106

Vd,nd.toare de spirite in Ecoali .............1L7

O Moarte in Scaryland............ .............127

Operaliunea,,Eliberarea spiritelor" ..................... 1 36

Aplicalia mortall ................153

Unde este Emily? ............... ...................164

Furt din proprietatea qcolii ...,..............187

Camera de control a lui Bleu ...............198

Trauma lui Stan ...................221

.Y'Ob," il

0 liware noctrrnade castraveti

otul a inceput cind a murit domnul Olsen.

Faptul c[ dornnul Olsen a r[posat nu a fost

o mare surprizi pentru niciunul dintre locuitoriistrlzii Ridichilor de luni - oricum, tocmai iqi

aniversase cea de-a o sutl doua zi de naEtere.

Dornnul Olsen era uituc, suferea de atonie vezicall,qi nu pierdea nicio ocazie pentru a-gi zugrlvisuferinfa cit mai amlnunfit, chiar daci nu era

intrebat despre ea.

in afarl de bolile lui, domnul Olsen mai avea unhobby: gridina sa cu ridichi de lun[. Ca pentru a

justifica numele strlzii pe care locuia, igi sipa toatiziua grddina, punea seminle ori recolta . A ,g-"r*ridichile ajunse la maturitate. Dup[ a$ffi*

'

ce soarele apunea, lua stropitoarea d*r'' !

.,i :

ti

{u{.

SoNIe KernrrNcnn

gi uda plantele. Abia dup[ aceea incuia uga, stingea

lumina Ei se culca.

Acesta era ritualul domnului Olsen. Otto ilvedea, zi de zi, de Ia fereastra sa din frontonul

acoperiqului. Seara, de cele mai multe ori,lgi aranja

comod acolo o pepi qi-gi petrecea timpul citinddintr-o carte groasi.

in timp ce alli copii de unsprezece ani stiteau la

televizor sau se jucau la computer, Otto prefera s[citeasci istorioare de groazb. $i dac[, dupl aceea,

nu putea si doarm6, lua binoclul gi privea grldinadomnului 01sen.

Cei mai mu$i locuitori de pe strada Ridichilor de

luni il considerau pe domnul Olsen un ciudat, dar

lui Otto li plicea. BitrAnul gi ridichile lui il ajutau

s[ mai oboseasc[.

TotuEi, in aceasti sear6, Otto observ[ ceva diferit.Ritualul domnului Olsen nu decursese ca de obicei.

Dup[ ce plantele fuseseri udate, acesta lisase

deoparte stropitoarea gi ridicase privirea direct spre

cerul inserat. O vreme rlmlsese aga, apoi domnulOlsen se lntinsese pe spate peste stratul cu ridichiatit de rapid, incdt Otto abia il putuse urmiri cu

privirea. Rimisese nemiscat, privind in continuare

cerul, cu un ugor zimbet pe buze, de parci exact

aga gi-ar fi imaginat,sfhrgitul vielii.: .:t-o:'b"8h*\{,".yt

Otto, salvatorul fantomelor

Otto nu mai vizuse niciodati un om murind. $i,dacdar fi fost dupi el, ar fi renunlat cu drag[ inimila asta.

Otto cugeti pentru o clipi. Dacd se inqela qi

domnul Olsen nu era mort cu adevlrat? $tia dincirfi cam cum aritau cadavrele. Nu vS.zuse weunulla televizor, pentru c[ mltuga Sharon nu-i dideavoie s[ urmlreascl seriale poliliste. Aqadar, avea

nevoie neapirat de o a doua p[rere.

Vincent! strigl Otto, indepirtindu-se de

fereastr[ qi ciocinind in uga dulapului din lemn de

stejar aflat in colpl camerei. Iegi de acolo! Hai sivezi ceva! Cred c[ este ceva in neregul[ cu domnulOIsen.

Din dulap se auziri zgomote. Uqa din stinga a

acestuia se deschise scirldind gi un liliac cenuqiu-

inchis se strecuri afar6.

Chiar qi in semiintuneric, Otto putu si vad[cum ochii acestuia scAnteiau, aurii. in afari de asta,

Vincent aritaca orice alt liliac. Bine, poate ci pireapulin cam zdruncinat. Blinila ii era pulin roas[ inciteva locuri gi pielifa aripilor jerpelite frlfiia ca

pitnzaunei vechi coribii de pirafi.

- Ceva nu este in reguli cu domnul Olsen!

fonfli Vincent, parcb imitdndu-l in batjocuri pe

Otto. Animalul se ridici in aer somnoros gi aterizi., ..!,.i

s v,l{tH-

SoNle Karnrrxcen

pe tlblia patului b[iatului, adiugind: De parcl ar

fi o noutate! Ce s-a mai intimplat de data asta?

A turnat prea multi api pe ridichi? Ori este vorba

despre vezicalui urinari? A fbcut pe el? Sau a fbcut

pe ridichi?Otto clitini din cap cu seriozitate.

- Nimic din toate astea.

- Hm... mormli dezamilgit Vincent. L[si capul

si ii atirne inert qi intrebl: $i de ce m-ai mai treztt?

Tocmai visam ceva.

- Ai dormit? Otto lgi lu[ privirea de la leaplnuldomn Olsen gi o indrept[ citre animalul lui de cas[.

Liliecii nu sunt treji doar noaptea?

Vincent ridici b[rbia.

- Poate cei din lumea ta, degteptule!

Otto oftl. Uneori se intreba de ce-l mai adlpostea

pe Vincent in dulapul lui. Acesta il cllca pe nervi Ei,

in plus, nici nu era un animal normal. Nu provenea

din Anglia, nici de pe acest continent qi nici de

pe planeta aceasta. Venea dintr-o lume de

a cirei existenll Otto Etia, dar in care nu

pusese lncl piciorul. Iar acolo liliecii aveau

alte reguli.

- Daci tot egti treaz acum, imi polispune ce s-a intAmplat cu domnul Olsen, ripostlOtto gi arattr cltre fereastrl. Eu cred ci $i-a...

I

I

lI

I

I

ri

Otto, salvatorul fantomelor

inainte ca biiatul si termine ce avea de spus,

Vincent igi desfbcu aripile gi iegi pe fereastri.

- ... Dat obgtescul sfirgit, igi termin[ Otto fraza.

- BitrAnul este mort. Mort de-a binelea. Se pare

ci in viitor igi va privi legumele de Ia rldicin[.Otto inghili ln sec. Agadar, prima lui b[nuial[

se adeverise. Mort. Mort de-a binelea - ii risunain cap lui Otto, in timp ce simlea cum pilea. innoaptea aceasta, garantat nu avea s[ inchid[ ochii.

Nedormit, chiar in seara dinaintea testului la

biologie. Domnul Walker il va face lindiri dac[ va

adormi in timpul testului. Ca s[ nu mai vorbim de

not[. Iar biologia era chiar materia lui preferati.

- N-o lua chiar asa, Otto. Ai luat culoarea ouluifiert de tanti Sharon pentru micul dejun. Vincentclitini din cap gi adlug6: Ar trebui s[ fii mai tare,

omule! Credeam c6, intre timp, te-ai obignuit cu

aceastl cas[ Ei cu locuitorii ei.

Otto nu rS.spunse. $tia c[ trebuia s[ fie la curent

cu lumea cealalti gi cu tot ce avea leg[turl cu ea.

La scurt timp dup[ ce se mutase in vila mitugiiSharon, fhcuse cunogtinli cu cele trei spirite ale

casei Ei, in tot acest timp, se impicase chiar bine cu

ele. Mdtuga Sharon habar n-avea de existenfa lor.

Nimeni nuEtia de ele, cu exceplia lui Emily, cea mai

bun[ prietenl a lui Otto. Aceasta nu vedea spiritele,a.r.l,L

11 ffi'

SoNla Kersr,rNcBn

dar fenomenele supranaturale se numerau printre

hobby-urile ei gi, de aceea, fata credea orice cuvant

spus de Otto.

Spirite incoace qi incolo. Aici este altfel.

Domnul Olsen este mort, murmurl Otto neliniqtit.

Sau va fi in curind, daci nu-l ajuti nimeni.

iqi frecl fruntea, incercAnd s[-gi aduc[ aminte

ce invilaserl ei la qcoali despre comportarea insitualii exceplionale.

- Unde vrei s[ te duci? cArAi Vincent dupl Otto,

care deja iegea gr[bit din inclpere.

B[iatul alerg[ de-a lungul coridorului lntunecat

gi cobori sc[rile pane la primul etaj, unde m[tuEa

Sharon avea un telefon demodat. Ca de atitea alte

ori, cablul era incurcat qi Otto trebui s[ piardl ceva

timp ca s[-l descurce gi s[ ducl la ureche receptorul.

Form[ in grab[ numirul de la ,,Urgen]e" gi aEteptl

cu respiralia intretliat[ si rispundl cineva la

celilalt caplt al firului.

- Avem o urgen!6, spuse Otto atAt de tare, incAt

aproape ci se zirpdci. Strada Ridichilor de lun[,nurnlrul 10. Vecinul nostru, domnul

N$"3r Olsen, este lntins pe stratul cu legume.

$i nu s-a mi$cat de - Otto trase cu ochiul

la ceasul de perete de la capltul coridorului -cam de cinci minute.

* -./ :1-.'Y 12i:-v th

ld-_!

Otto, salvatorul fantomelor

Agtepti rispunsul. Femeia de la telefon promise

c[ va trimite imediat o ,,salvare" Ia adresa indicatl.

Otto ag[]6 telefonul in furci, urc[ treptele in fugl qi

iqi relui locul de la fereastri.

Nu trecu niciun minut qi biziituri Ei pocnete

incepurl deja si se aud[ pind in camera lui Otto.

Se apropia un automobil, in mare vltezd.

- Salvarea, presupuse Otto, oarecum mAndru c[aclionase cu atAta prezenli de spirit.

Trosnetele gi pocnetele se tot apropiau, 9i de

dup[ col1 ap[ru un autovehicul alb, hodorogit.

Cind acesta opri, scrignind din cauciucuri, infala gardului gridinii domnului Olsen, din feava

de egapament liEni un nor puturos. Se p[rea ciacest vehicul nu avea s[ se mai urneasci din loc

nici mlcar un metru gi ci tAnjea Ia veEnica odihniintr-un depozit de fier vechi.

Vincent igi turti nasul de geam.

- Mi-am pierdut eu minlile ori indivizii iEtia nu

au venit cu automobilul normal cu lumini albastre?

$i cu patru roli?

Otto privi mai atent. Vincent avea dreptate.

Automobilul bun de dat la fier vechi din fala casei

domnului Olsen funcliona cu doar trei roli Ei, inafaride asta, cabina era atAt de mic[, incit un adult

abia dac[ avea loc in ea. Vehiculul avea gi o remorci

13 ''{ :fr'fin}*