93754269 Negocierea Contractului Colectiv de Munca

8/12/2019 93754269 Negocierea Contractului Colectiv de Munca

1/8

I. NEGOCIEREA CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ

1. Noţiunea de negociere colecti!

Contractul colectiv de munca se încheie ca urmare a negocierii purtate între partenerii sociali - patroni şi salariaţi. Prin intermediul acestei negocieri, este stabilitconţinutul raportului juridic de muncă, sunt fundamentate drepturile şi obligaţiile celor doua

părţi în procesul muncii.În sens larg, prin negociere se înţelege o tranacţie ale cărei condiţii nu au fostfi!ate, ci urmeaă să fie fi!ate. "a presupune o suită de discuţii şi tratative, o comunicareverbala, între doi parteneri egali în drepturi şi obligaţii.

Prin această comunicare sunt realiate o serie de procese, cum ar fi# obţinerea deinformaţii, transmiterea de informaţii, elaborarea unor propuneri$ e!aminarea unor opinii$stabilirea deacordului, cu efectele sale de blocare a negocierilor sau de am%nare a acestoraetc. şi în final, încheierea tranacţiei

Contractul colectiv de muncă &convenţia colectivă de muncă' e!primă sintetic, prinefectele sale, însemnătatea esenţială a negocierii colective pentru raporturile juridice demuncă. În preent, în condiţiile economiei de piaţă, puterea publică este, legal, în afara

negocierii colective a condiţiilor de muncă. (egocierea colectivă şi reultatul ei normal, încheierea contractului colectiv demuncă, asigură#

- democratiarea relaţiilor profesionale prin plasarea deciiei normative în sfera deatribuţii ale partenerilor sociali$

- stabilirea, în cea mai mare măsură, a statutului juridic al salariaţilor &a drepturilor şiobligaţiilor lor' prin acordul partenerilor sociali$

- adaptarea relaţiilor profesionale, de muncă, la stadiile de devoltare a societăţii şi alfiecărei unităţi, specificitatea lor de la un angajator la altul$

- protejarea salariaţilor împotriva eventualelor abuuri patronale.Prin Declaraţia de la Philadelphia, încorporată Constituţiei ).*.+., se recunoaşte

efectiv dreptul de negociere colectivă, la cooperare între angajator şi salariaţi pentruameliorarea organiării, colaborarea între salariaţi şi angajator în elaborarea şi aplicarea

politicii sociale şi economice.i Carta Socială Europeană &corespondent, în plan social, al Convenţiei europene a

drepturilor omului', acordă o mare însemnătate acestor probleme ale relaţiei salariat-angajator, enunţ%nd modalităţile de colaborare, potrivit art. , astfel#

- consultări asupra chestiunilor de interes comun$- negocierea contractului colectiv de muncă$- concilieri şi arbitraje voluntare în vederea reglării conflictelor de muncă$- dreptul salariaţilor, în ca de conflict de interese, la acţiune colectivă, inclusiv la

grevă."ste prima recunoaştere e!presă într-un document internaţional a dreptului la grevă

&neconsacrat, ca atare, în convenţiile ).*.+.'.


2/8

/eglementarea normativă în vigoare privind negocierea colectivă - 0egea nr.12344, modificată 5 face ca, într-adevăr, contractele colective de muncă să devină,subsecvent legii, principalul ivor de drept al muncii pentru încheierea, e!ecutarea,modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.

/olul esenţial al contractului colectiv de muncă nu înlătură celelalte modalităţi de

reglementare a raporturilor de muncă &prin act normativ, regulament de organiare şifuncţionare, regulament de ordine interioară şi, fireşte, contract individual de muncă'.6e impune subliniat, în acest conte!t, că 0egea nr. 12344 5 astfel cum a fost

modificată - ţine seama de prevederile Convenţiei )rganiaţiei *nternaţionale a +uncii78349 privind promovarea negocierii colective, ratificată de /om%nia prin 0egea :3442şi de prevederile Cartei 6ociale "uropene.

". Iniţiatia negocierii #i $artici$anţii la negocierea colecti!

*niţiativa negocierii aparţine patronului, conform art. 1 alin. 8 din 0egea 12344,

lipsa acestei iniţiative put%nd fi suplinită de iniţiativa organiaţiei sindicale repreentativa dinunitate sau de către repreentanţii salariaţilor în caul în care în unitate nu este constituit unsindicat sau acesta nu este repreentativ.

;acă patronul nu angajeaă negocierea, aceasta are loc la cererea organiaţieisindicale sau a repreentanţilor salariaţilor, după ca. În termen imperativ de 7 ile de la dataformulării cererii de către organiaţia sindicală sau de către repreentanţii salariaţilor,

patronul are obligaţia să convoace părţile în vederea negocierii contractului colectiv demuncă.

0a prima întrunire a părţilor se stabilesc#- informaţiile pe care patronul le va pune la dispoiţia delegaţilor sindicali sau ai

salariaţilor şi data la care urmeaă a se îndeplini această obligaţie$ în acest fel se asigură, prin prisma realităţilor economice, premisele pentru o analiă comparată &evoluţia în timp' asituaţiei locurilor de muncă, a clasificării profesiilor şi meseriilor, a nivelului de salarii, aduratei timpului de lucru şi a organiării programului de lucru$ se asigură, în fond, o creştere aeficacităţii negocierii colective$

- locul şi calendarul reuniunilor.0egea nu stabileşte numărul persoanelor 5 din partea patronului &asociaţiei patronale'

şi, respectiv, sindicatului &repreentanţilor salariaţilor', federaţiei, confederaţiei sindicale 5care participă la negocierea contractelor colective de muncă. În tăcerea legii, în virtutealibertăţii contractuale, acest număr se stabieşte de către părţi, de comun acord &în acelaşi felse poate proceda şi pentru stabilirea numărului de e!perţi'. "ste necesar, în acest conte!t, să

fie preciat şi faptul că fiinţeaă o autonomie a partenerilor sociali în cadrul negocieriicolective. ;eşi legea nu o spune în mod e!pres, suntem de părere că la negocieri nu pot participa persoane din afara unităţii în cauă, dec%t cu acordul partenerilor sociali. Chiarfederaţiile şi confederaţiile pot delega repreentanţi să tratee cu conducerile unităţilor&inclusiv la negocierea contractului colectiv' clar numai la cererea sindicatelor asociate &art.1 din 0egea nr. 783:221'.

În toate caurile &indiferent de nivel' durata negocierii colective nu poate depăşi 2de ile. Prin natura sa şi scopul urmărit, acest termen, de prescripţie, are caracter imperativ şise calculeaă în ile lucrătoare. "ste util ca, pe parcursul negocierii, angajatorul să nu adoptedeciii unilaterale în probleme care fac obiectul negocierii respective, spre a nu afecta

prestigiul sindicatului sau 3şi al repreentanţilor salariaţilor.

0egea precieaă că neîndeplinirea obligaţiei de a negocia de către patron constituiecontravenţie şi se sancţioneaă cu amendă.

:


3/8

;acă patronul negociaă dar refuă să încheie contractul colectiv de muncă sau, fărăa refua, s-a depăşit termenul de 2 de ile şi părţile nu au hotăr%t să prelungească efectelecontractului anterior, nu se va aplica amenda contravenţională$ în aceste cauri, se poatedeclanşa conflictul colectiv de muncă a cărui soluţionare se va face conform 0egii nr.93444.

;in analia definiţiei contractului colectiv de muncă, definiţie formulată în art. din0egea nr.12344, sunt părţi la încheierea contractului colectiv de munca patronii sauorganiaţia patronală, pe de o parte, şi salariaţii, repreentaţi prin sindicate ori în alt mod

prevăut de lege, de cealaltă parte.Potrivit principiului libertăţii contractuale, la negocierea clauelor şi la încheierea

contractelor colective de muncă, părţile sunt egale şi libere. Ca urmare, contractele colectivede muncă, încheiate cu respectarea dispoiţiilor legale, constituie legea părţilor. ;eci, dupăîncheierea lor, contractele colective de muncă produc efecte ca şi un act normativ$ ele sunt, lanivel de ramură, un fel de statut profesional iar, la nivel de unitate, un


4/8

- la nivelul grupurilor de unităţi şi al ramurilor, prin organiaţiile sindicale de tipfederativ, legal constituite şi repreentative$

- la nivel naţional, de organiaţiile sindicale de tip confederativ, legal constituite şirepreentative.

0egea nu prevede numărul negociatorilor, ceea ce înseamnă că acesta se va stabili de

către fiecare parte de a ca la ca. În plus, nu este obligatoriu ca părţile să fie repreentate deun număr egal de persoane. +ai mult, legea nu stabileşte numărul persoanelor - din partea patronului &asociaţiei patronale' şi, respectiv, sindicatului &repreentanţilor salariaţilor',federaţiei, confederaţiei sindicale - care participă la negocierea contractelor colective demunca. În tăcerea legii, în virtutea libertăţii contractuale, acest număr se stabileşte de către

părţi, de comun acord &în acelaşi fel se poate proceda şi pentru stabilirea numărului dee!perţi'. "ste necesar, în acest conte!t, să fie preciat şi faptul că fiinţeaă o autonomie a

partenerilor sociali în cadrul negocierii colective.0egea nu interice şi, prin urmare, părţile pot conveni ca la negocieri, în afară de

repreentanţii lor, să participe anumiţi specialişti - jurişti, economişti, cadre didacticeuniversitare - care să sprijine desfăşurarea tratativelor pentru stabilirea clauelor contractului

colectiv de munca. >aţă de această realitate s-a e!primat opinia că, deşi legea nu o spune înmod e!pres, la negocieri nu pot participa persoane din afara unităţii în caua, dec%t cu acordul

partenerilor sociali. ?ceasta face să se înţeleagă una din căile prin care negocierea colectivarepreintă latura dinamica şi fle!ibila a relaţiilor de muncă, @barometrul= raportului de forţede pe piaţa muncii.

0egea nr.12344 a introdus, spre deosebire de trecut, criterii legale derepreentativitate a părţilor la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă.Atiliarea criteriului repreentativităţii ca principiu al negocierii colective, a fost consideratun spor de substanţa juridică pentru conţinutul contractelor colective de muncă, întruc%tnumai partenerii sociali validaţi de un număr important de salariaţi şi cu o pondere însemnată

pe piaţa muncii pot oferi un suport serios actului lor juridic.Criteriile de repreentativitate a părţilor la negocierea şi încheierea contractelor

colective de munca sunt prevăute e!pres de lege, în art. 7-9 din 0egea 12344, iarîndeplinirea condiţiilor de repreentativitate se constată de către instanţele judecătoreşti, lacererea celor doi parteneri sociali.

Criteriile de repreentativitate a părţilor la negocierea şi încheierea contractelorcolective de muncă sunt prevăute e!pres de lege, astfel#

0a negocierea contractului colectiv de muncă la nivel ramură sau de grup de unităţi participă asociaţiile patronale care întrunesc cumulativ, următoarele condiţii#

a' la nivel naţional:- au independenţă organiatorică şi patrimonială$

- repreintă patroni ale căror unităţi funcţioneaă în cel puţin numărul total al judeţelor, inclusiv municipiul Bucureşti$- repreintă patroni ale căror unităţi îşi desfăşoară activitatea în cel puţin :7 din

ramurile de activitate$- repreintă patroni ale căror unităţi cuprind minimum D din efectivul salariaţilor

din economia naţională. b' la nivel de ramură:- au independenţă organiatorică şi patrimonială$- repreintă patroni ale căror unităţi cuprind minimum 2 din numărul salariaţilor

din ramura respectivă.Îndeplinirea condiţiilor de repreentativitate se constată de către Eribunalul

municipiului Bucureşti, la cererea asociaţiei patronale. Fotăr%rea este supusă recursului. Însituaţia în care nu sunt organiate asociaţii patronale repreentative la niveluri inferioare

8


5/8

&ramură, grupuri de unităţi', asociaţia patronală de la nivel naţional poate desemnarepreentanţi la negocierea contractelor colective de la respectivele niveluri.

0a negocierea contractelor colective de muncă, potrivit art. D la nivel naţional, deramură şi de unitate, participă organiaţiile sindicale care îndeplinesc, cumulativ, următoarelecondiţii#

a' la nivel naţional:- au statut legal de confederaţie sindicală$- au independenţă organiatorică şi patrimonială$- au în componenţă structuri sindicale proprii în cel puţin jumătate din numărul total

al judeţelor, inclusiv municipiul Bucureşti$- au în componenţă federaţii sindicale repreentative din cel puţin :7 din ramurile

de activitate$- organiaţiile sindicale componente au, cumulat, un număr de membri, cel puţin egal

cu 7 din efectivul salariaţilor din economia naţională. b' la nivel de ramură:- au statut legal de federaţie sindicală$

- au independenţă organiatorică şi patrimonială$- organiaţiile sindicale componente au, cumulat, un număr de membri, cel puţin egal

cu D din efectivul salariaţior din ramura respectivă.c' la nivel de unitate:- au statut legal de organiaţie sindicală$- numărul de membri ai sindicatului repreintă cel puţin 31 din numărul salariaţilor

unităţii.6oluţia legală, stabilită prin art. D lit. c, se află în concordanţă cu principiul

pluralismului sindical care se manifestă nu numai la nivel de ramură sau la nivel naţional ci şila nivel de unitate.

Constatarea repreentativităţii confederaţiilor şi federaţiilor sindicale intră încompetenţa Eribunalului +unicipiului Bucureşti în timp ce, logic, repreentativitateasindicatelor &din unităţi' se stabileşte prin hotăr%rea judecătoriei. >iecare organiaţie sindicalăde tip confederaţie, precum şi fiecare asociaţie de unităţi, care sunt repreentative la nivelnaţional, desemneaă o singură organiaţie sindicală, respectiv asociaţie de unităţirepreentativă să participe la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă.

Părţile contractului colectiv de muncă încheiat, la nivel naţional, au obligaţia săstabilească ramurile de activitate ale economiei naţionale şi criteriile potrivit cărora unităţiefac parte din aceste ramuri. *n acest scop se cere aviul consultativ al Comisiei (aţionale de6tatistică.

0a nivel de unitate, legea nu introduce şi nici nu putea să introducă criterii de

repreentativitate pentru patron$ repreentativitatea sa este generală, inclusiv pentrunegocierea şi încheierea contractului colectiv de muncă.În acest punct este important de reţinut că legea prevede şi e!cepţii, în sensul că nu

sunt consideraţi patroni persoanele juridice care utilieaă munca salariată, dar suntsubventionate de la bugetul de stat, cum ar fi# instituţiile publice, administraţia publică înansamblul ei, organele de justiţie, procuratura, precum şi alte asemenea organe ale statului.Corobor%nd prevederile 0egii 12344 cu prevederile altor legi s-ar concluiona că în astfelde organe administrative drepturile şi obligaţiile personalului se stabilesc prin lege, înconsecinţă neîncheindu-se contracte colective . 0egiuitorul rom%n face o distincţie clară întreobiectul negocierii în caul salariaţilor instituţiilor bugetare faţă de cei din societăţilecomerciale şi regiile autonome. ?stfel, deşi 0egea contractelor colective menţioneaă

posibilitatea încheierii contractelor colective de munca în toate categoriile de unităţi, legislaţiaulterioară a îngustat considerabil marja de negociere în caul instituţiilor bugetare, deoarece o

7


6/8

serie din drepturile salariaţilor din aceste instituţii sunt reglementate prin norme legaleimperative.

Potrivit art. :2 din lege, în unităţile în care nu e!istă organiaţii sindicale sau acesteanu îndeplinesc condiţiile de repreentativitate prevăute de lege, alegerea repreentanţilorsalariaţilor pentru negocierea colectivă se face prin vot secret. 0a alegerea repreentanţilor vor

participa cel puţin jumătate plus unu din numărul total al salariaţilor &lu%ndu-se în calcul şisalariaţii minori'. /epreentanţii salariaţilor sunt desemnaţi în raport cu numărul voturilorobţinute, dob%ndind un mandat special, limitat ca durată.

/epreentativitatea asociaţiilor patronale şi organiaţiilor sindicale, stabilită încondiţiile legii, este valabilă pentru orice contracte colective de muncă încheiate în termen de8 ani de la data răm%nerii definitive a hotăr%rii judecătoreşti de constatare a repreentativităţiilor. 6-a e!primat totuşi părerea că cei doi parteneri sociali îşi pot păstra calitatea deorganiaţii repreentative la negociere, pe care au dob%ndit-o prin hotăr%re judecătorească,at%ta timp c%t o parte interesată solicită, la instanţă, încetarea acestei calităţi, în sensul că unulsau altul dintre partenerii sociali nu mai este repreentativ.

Fotăr%rile judecătoreşti rămase definitive, prin care se constată repreentativitatea

unor parteneri sociali, se comunică +inisterului +uncii şi Protecţiei 6ociale, care ţineevidenţa acestora.

;upă 8 ani, în vederea negocierii şi încheierii altui contract colectiv de muncă,indiferent de nivel, se impune ca organiaţiile sindicale şi asociaţiile patronale să fierecunoscute, din nou, prin hotăr%ri judecătoreşti definitive, ca repreentative &in condiţiile art.7 alin. : şi art. D alin. :'. 0egea răspunde, în acest fel, realităţii că, pe parcurs, în intervalulde 8 ani, pot să survină modificări într-o organiaţie sindicala sau asociaţie patronala care să ofacă nerepreentativă ori, din contră, să fi devenit repreentativă o altă organiaţie sindicalăsau asociaţie patronală. În mod normal, pornind de la principiile care guverneaă întreagamaterie a negocierii colective, trebuie să se considere că după 8 ani negocierea se poatedesfăşura şi fără o nouă hotăr%re judecătorească, sub condiţia fundamentală ca înseşi părţile săfie de acord, deci să nu-şi conteste una alteia repreentativitatea recunoscută anterior pe cale

judiciară. În acest conte!t, opinia formulată în doctrină este în sensul admisibilităţiirecunoaşterii voluntare.

;acă între timp se schimbă situaţia repreentativităţii, partea interesată are laîndem%nă acţiunea rogatorie. În consecinţă, cel ce afirmă un drept trebuie să îl probee cuhotăr%re judecătorească definitivă, respectiv irevocabilă, în aplicarea art. 1DD alin. : pct. şi 8din Codul de procedura civilă.

Criteriile de repreentativitate stabilite de 0egea nr. 12344 se cer întrunite pentrunegocierea şi încheierea contractelor colective de muncă dar, e!cepţional, şi în alte situaţii încare legea cere în mod e!pres să e!iste repreentativitate legală. În rest, sindicatele, chiar dacă

nu întrunesc aceste criterii de repreentativitate, au capacitatea legală de a-şi e!ercita celelaltedrepturi şi îndatoriri prevăute de Constituţie, de 0egea nr. 78344 şi de propriile statute,respectiv de a promova interesele profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive alemembrilor lor.

În termeni similari trebuiesc înţelese problemele şi în ceea ce priveşterepreentativitatea asociaţiilor patronale. ?ltfel spus, criteriile de repreentativitate stabilite de0egea nr. 12344 se referă şi pentru asociaţiile patronale, în principal, la negocierea şiîncheierea contractelor colective de muncă.

Eotuşi, ca tendinţă, se poate remarca faptul că, după intrarea în vigoare a 0egii nr.12344, legiuitorul insereaă condiţia repreentativităţii în diverse acte normative, în primulr%nd în cele care reglementeaă dialogul dintre partenerii sociali &0egea nr. 24344D privind

organiarea şi funcţionarea Consiliului "conomic şi 6ocial' sau reolvarea prin dialog aanumitor probleme privind relaţiile de muncă &0egea nr. :2:3:22 privind ?genţia (aţională


7/8

pentru )cupare şi >ormare Profesională'. În concluie, aplicarea corectă a te!telor legale 5atunci c%nd se pune problema participării organiaţiilor sindicale sau a asociaţiilor patronale 5implică analia concretă, de la ca la ca, a prevederilor fiecărui act normativ &spre a seconstata dacă se cere sau nu în mod e!pres întrunirea criteriilor de repreentativitate legală'.

0a negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă în instituţii bugetare,

părţile sunt repreentate în felul următor#- de către conducătorul instituţiei sau de către locţiitorul de drept al acestuia$- de către sindicatul &sindicatele' legal repreentativ&e' sau de către repreentanţii

aleşi ai salariaţilor.

(. )rocedura #i o*ligatiitatea negocierii contractului colecti de +unc!

Prin 0egea 12344 a fost introdusă negocierea colectivă obligatorie, prin art. 1,fără să impună obligativitatea încheierii unui contract colectiv de muncă la încheierea

negocierilor. ?ceasta indică faptul că în sistemul de drept rom%nesc obligaţia de a negociacontractul colectiv de muncă nu are caracter juridic, ci e!primă doar o necesitate socială, acărei materialiare ţine de @raportul de forţe= dintre partenerii sociali, iar uneori şi de poiţia

puterii publice.>aţă de aceste prevederi legale problema delimitării situaţiilor în care negocierea

este obligatorie trebuie privită din mai multe puncte de vedere.În primul r%nd negocierea este obligatorie numai la nivel de unitate. 0egea 12344

prevede obligativitatea doar a negocierii colective, şi chiar şi aceasta numai la unităţile care aumai mult de : de salariaţi, potrivit art. 1 alin. din 0egea 12344. Privitor la acest numărminim de salariaţi în funcţie de care subistă obligaţia de negociere s-a arătat că s-a avut învedere, cu titlu de principiu, faptul că procedura negocierii obligatorii se impune şi înîntreprinderile cu un număr relativ mic de salariaţi.

>ireşte că şi în unităţile cu mai puţin de : de salariaţi, se poate totuşi negociacontractul colectiv dacă angajatorul şi salariaţii sunt de acord. În ca contrar, contracteleindividuale de muncă se vor conforma sau vor fi la un nivel mai înalt, prin clauele lor faţă dedrepturile prevăute de contractele colective de la nivelele superioare.

Pornindu-se de la definiţia art. alin. 1 din 0egea 12344 care vorbeşte de persoana juridică, reultă că dispoiţiile privind obligativitatea negocierilor colective nu suntaplicabile în situaţia angajatorilor de persoane fiice.

În consecinţă, faţă de salariaţii angajatorilor persoane fiice, contractele colective demunca la nivel naţional şi 3sau de ramură nu sunt obligatorii &nu produc efecte'. (imic nu se

opune însă ca şi patronul &angajatorul' persoana fiică să încheie cu salariaţii săi un contractcolectiv de muncă &fără a-i reveni, însă, juridic, obligaţia de a negocia'. În acest cacontractele colective de la nivelele superioare, devin obligatorii.

În al doilea r%nd delimitarea situaţiilor în care negocierea este obligatorie se face şiîn raport cu natura revendicărilor ce pot fi formulate de salariaţi. ?stfel, negocierea colectivăva avea ca obiect, cel puţin# salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiilede munca.

(oţiunea de condiţii de munca este deosebit de cuprinătoare, aceasta referindu-se latotalitatea împrejurărilor de fapt şi a reglementărilor juridice care privesc raporturile demuncă.

În al treilea r%nd, stabilirea obligativităţii negocierii colective se face av%ndu-se în

vedere periodicitatea respectivei operaţiuni juridice, în sensul că, potrivit art. 1 alin. : din0egea 12344 , negocierea colectivă are loc în fiecare an.

D


8/8

Cu ocaia primei reuniuni a părţilor se va precia#- informaţiile pe care patronul le va pune la dispoiţia delegaţilor sindicali sau ai

salariaţilor şi data la care urmeaă a se îndeplini această obligaţie$- informaţiile trebuie să permită o analiă comparată a situaţiei locurilor de muncă, a

clasificării profesiilor şi meseriilor, a nivelului de salarii, a duratei timpului de munca şi a

organiării programului de lucru$- locul şi calendarul reuniunilor viitoare.În ceea ce priveşte informaţiile pe care patronul are obligaţia de a le furnia,

enumerarea cuprinsă în lege este orientativă, părţile put%nd conveni ca aria informaţiilor să fiemai amplă, de natură să garantee o negociere temeinică a drepturilor şi obligaţiilor părţilor.?şa fiind, informaţiile respective se pot referi şi la volumul v%nărilor, costul materiilor

prime, cheltuielile de producţie, nivelul şi structura forţei de muncă, permiţ%nd situareasindicatelor pe o poiţie egală cu cea a patronului în procesul negocierii.

"ste de reţinut că, potrivit unei opinii, sancţiunea amenii poate fi aplicată nu doar încaul refuului patronului de a negocia, dar şi în ipotea c%nd acesta blocheaă negociereaîntruc%t nu îndeplineşte anumite îndatoriri, de e!emplu prin refuul de a pune la dispoiţia

partenerilor informaţiile necesare purtării negocierii.

9

93754269 Negocierea Contractului Colectiv de Munca

Documents

Transcript of 93754269 Negocierea Contractului Colectiv de Munca