DREPT PROCESUAL CIVIL

PARTEA GENERALA

Notiunea si sistemul procesului civil si al dreptului procesual civil

1.Consideratii generale asupra justitiei, a sarcinilor ei si asupra procesului civil

Procesul civil este mijlocul de realizare a justitiei.

Justitia cunoaste 2 acceptiuni, conform carora ea desemneaza:

sistemul organelor judecatoresti

activitatea desfasurata de acestea in forma prevazuta de lege(procedura)

Justitia esta institutia care are sarcina de a da viata si de a aplica in concret normele de drept substantial,

norme care asigura derularea relatiilor sociale care le inspira.Justitia presupune si asigurarea executarii

hotararii judecatoresti.

Procesul civil este activitatea desfasurata de organele jurisdictionale competente, cu participarea partilor

interesate, in vederea rezolvarii conflictului de interese aparute in circuitul civil(organul jurisdictional este

cel care pronunta o hotarare prin intermediul careia rezolva un litigiu).Activitatea jurisdictionala se refera la

organe judecatoresti si organe arbitrale.Aceasta activitate se desfasoara dupa forma prevazuta de lege =

procedura.Procesul civil este reglementat de norme juridice cu aspect dinamic si progresiv.El reprezinta

functia santionatorie a dreptului civil si realizeaza sarcinile justitiei, si anume:

sarcina educativa

sarcina sanctionatorie

2.Actul jurisdictional = actul prin care se infaptuieste justitia si care poate consta intr-o hotarare

judecatoreasca sau arbitrala.Actul jurisdictional civil are o serie de caracteristici diferite si chiar opuse

acelora ale actului jurisdictional administrativ.Astfel:

- actul jurisdictional civil se realizeaza sub forma procesului, a dezbaterilor judiciare atat pe fond, cat si pe

forma, in timp ce actul administrativ se realizeaza in mod obligatoriu dupa o anumita forma(procedura)

- actul jurisdictional civil se pronunta intr-o speta determinata;el nu creeaza norme de drept, ci le aplica unui

caz anume, spre deosebire de actul administrativ, care, in principiu, are caracter generic.

1

- sesizarea organelor competente este si ea diferita: in procesul civil, acest drept apartine partilor interesate,

iar in dreptul administrativ ea se poate face si din oficiu (ceea ce se intampla in majoritatea cazurilor)

- garantia calitatii actului jurisdictional civil rezulta din independenta si inamovibilitatea judecatorilor, care

actioneaza numai in conformitate cu legea, si nu cu indicatii ale anumitor persoane ierarhic superioare din

sistem, spre deosebire de actul administrativ, care are caracter de subordonare ierarhica si este cenzurabil de

instanta judecatoreasca.

- o data emis,actul jurisdictional civil duce la desesizarea instantei, care nu mai poate reveni si reaprecia cele

deja constatate(puterea de lucru judecat), in timp ce actul jurisdictional administrativ o data pronuntat este

susceptibil de revocare.

3.Definitia procesului civil

Procesul civil este activitatea desfasurata de instantele jurisdictionale competente, de birourile executorilor

judecatoresti, de parti si alte persoane sau organe care participa la infaptuirea justitiei in pricini civile prin

judecarea litigiilor asupra drepturilor civile substantiale si care asigura executarea silita a hotararilor

judecatoresti conform legii.Din definitie rezulta ca fazele procesului civil sunt urmatoarele:

judecata

executarea hotararii

In faza judecatii, la fiecare instanta (fond, apel, recurs) se intalnesc 3 subetape, si anume:

- faza prealabila, pregatitoare, scrisa

- faza judecatii propriu-zise, publice si contradictorii

- faza pronuntarii si comunicarii hotararii judecatoresti

4.Locul dreptului procesual civil in sistemul dreptului romanesc

DREPTUL CONSTITUTIONAL influenteaza dreptul procesual civil in ceea ce priveste:

- principiile de organizare sociala si judiciara

- reglementarea organelor judecatoresti ca organe independente in stat

- competente

- asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale cetatenesti

Dreptul procesual civil fata de DREPTUL CIVIL reprezinta aspectul sanctionator, punand in practica

dreptul civil si avand ca sarcina realizarea concreta a acestuia.

2

DREPTUL ADMINISTRATIV se afla in raport de subordonare fata de dreptul procesual civil, care

permite controlul justitiei asupra actelor administrative.

ORGANIZAREA JUDECATOREASCA reglementeaza organizarea, structura si sarcinile instantelor, de

unde rezulta ca organizarea judecatoreasca este strans legata de dreptul procesual civil, care reglementeaza

formele in care organele judecatoresti isi desfasoara activitatea.Deci legatura dintre cele 2 este o legatura

functie-organ.

Instanta judecatoreasca este creata pentru a desfasura activitati procesuale, in timp ce instanta civila este

instanta in actiune.

DREPTUL PROCESUAL PENAL, asemenea dreptului procesual civil, este o materie tehnica, ce

reglementeaza formule de desfasurare a procesului, insa intr-o ramura de drept diferita.

Asemanari:

- majoritatea principiilor fundamentale

- drepturile si obligatiile partilor

- administrarea probelor

- ordinea dezbaterilor

- deliberarea si pronuntarea hotararilor judecatoresti

- caile de atac

Deosebiri:

- modul de sesizare a instantei: in civil opereaza princ. disponibilitatii, iar in penal princ. oficialitatii

- executarea hotararii

5.Izvoarele dreptului procesual civil roman

1.Constitutia Romaniei

2.Legile organice: Codul de procedura civila adoptat la 1 dec. 1865 de inspiratie franceza si italiana

Codul de procedura civila francez din 1806 si Codul de procedura civila al cantonului Geneva din 1819 si

Legea nr.92/ 92 de organizare judecatoreasca.

3.Legi ordinare: Legea nr.59/93 de modificare a C.p.c.

4.Legi speciale: Legea contenciosului administrativ Legea nr.29/90, Legea nr.18/91 modif. Prin Legea

167 si Legea nr.1/2000.

5.anumite norme din alte coduri: Codul civil(dispozitii privind sfera probatoriilor), Codul

muncii(jurisdictia muncii), Codul familiei(punerea sub interdictie, decaderea din drepturile parintesti).

6.Ordonantele de Guvern simple si de urgenta care reglementeaza de obicei taxele de timbru (O,U.G.

nr.58/2003- modifica C.p.c.)

7.Tratatele si conventiil internationale la care Romania este parte.

3

Jurisprudenta si literatura de specialitate nu reprezinta izvoare de drept(recursul in interesul legii)

6.Impartirea legilor de procedura civila

Aceasta impartire se realizeaza prin intermediul a 3 clasificari:

1. - legi de organizare judecatoreasca (Legea nr.92/92)

- legi de competenta(C.p.c. si Legea de organizare judecatoreasca)

- legi de procedura propriu-zisa(C.p.c. si C.c.)

2. - legi generale, care s eaplica in orice materie si in toate cazurile(C.p.c.)

- legi speciale, care reglementeaza anumite materii si deroga de la norma generala(norme

speciale se gasesc fie in legi speciale, fie in legea generala)

Corelatia intre legea generala si legea speciala e dubla.Astfel:

legea speciala se aplica cu precadere fata de legea generala

atunci cand legea speciala tace, se aplica dispozitiile legii generale.

3. - legi imperative, care impun partilor o anumita actiune sau le obliga la o anumita abstentiune;

incalcarea lor atrage sanctiuni civile severe, cum ar fi nulitatea sau decaderea, plata unei

amenzi judiciare(mai putin severa)

- legi dispozitive sau supletive, care suplinesc vointa neexprimata a partilor in actele lor

juridice,permitandu-le clauze dincolo de limitele normei dispozitive.Pe de alta parte, aceasta

norma(supletiva) protejeaza interesele uneia dintre parti, care are facultatea de a renunta la

acest privilegiu.

Regimul normei supletive este o aplicare a principiului disponibilitatii.Regimul normei imperative este

distinct, marcand diferenta dintre cele 2 categorii de norme:

norma imperativa nu poate fi inlaturata(ocolita) nici prin vointa partilor, nici prin dispozitia

instantei; o astfel de clauza este nula.Norma dispozitiva poate fi insa inlaturata de parti sau de

beneficiarul ei.

aplicarea normelor imperative se poate cere de oricare dintre parti sau de catre instanta din oficiu, in

timp ce aplicarea normei dispozitive poate fi ceruta numai de catre partea vatamata sau de parte

protejata prin acea norma.

4

incalcarea normei imperative poate fi invocata oricand pe parcursul procesului, in timp ce incalcarea

normei dispozitive poate fi invocata numai in anumite termene prevazute de lege.

sanctiunea difera; la incalcarea normei imperative, sanctiunea este nulitatea absoluta a actului

procedural astfel intocmit, in timp ce incalcarea normei supletive atrage nulitatea relativa a acestui

act.

Pentru a stabili cand avem nulitate relativa si cand nulitatea absoluta, se apeleaza la textul de lege.Cand

legea tace, caracterul sanctionator este dictat de interesul general sau special aparat prin norma

respectiva.Astfel, sunt de interes general si sanctionate cu nulitate absoluta aspecte precum:

- structura hotararii judecatoresti

- obligarea la citarea partilor

- competenta materiala si unele tipuri de competenta teritoriala

- ordinea dezbaterilor

Sunt norme dispozitive, a caror incalcare atrage nulitatea relativa, urmatoarele aspecte:

- dreptul de a recuza

- dreptul de a exercita o cale de atac

- dreptul de a cre exeutarea

- dreptul de a recunoaste

7.Aplicarea legilor de procedura civila in timp si spatiu

Aplicarea legilor de procedura civila in timp

Regula este aplicarea legii de p.c. de la intrarea ei in vigoare si pana la abrogarea acesteia.Se aplica deci

principiul neretroactivitatii legii.Astfel, legea ultraactiveaza numai in 2 cazuri de exceptie, si anume:

- in materia competentei, atunci cand noua lege restrange competentele si cu privire la procesele aflate

pe rol.cand legea noua extinde competentele, ea se aplica chiar pentru un proces deja pornit.

- in materie probatorie, daca legea noua este mai restrictiva decat legea veche, va continua sa se aplice

legea veche care astfel ultraactiveaza.Daca legea noua este mai permisiva, ea se va aplica de indata.

In materie civila, casarile cu trimitere se vor face la instanta competenta dupa legea veche sub care a

inceput procesul.

In materie de drept al muncii si comercial, competenta legii noi se respecta neconditionat.

Aplicarea legilor de procedura civila in spatiu

5

Legile de procedura civila sunt legi teritoriale, care se aplica exclusiv pe teritoriul statului care emite

legea(legi forii). Exista totusi 2 exceptii:

- administrarea unor anumite probe si discutarea admisibilitatii lor, care poate avea loc si dupa legea

locului sau legea pamantului(caz in care legea da obiceiului valoarea de izvor de drept)

- posibilitatea executarii unor hotarari judecatoresti straine pe teritoriul tarii; executarea se poate

numai printr-o hotarare de incuviintare a executarii hotararii straine pronuntata in prima instanta de

tribunal= hotarare de exequatur. Pentru a admite o astfel de hotarare, instanta romana verifica 4

conditii:

1.hot. straina este definitiva si irevocabila

2.hot. straina sa fi fost pronuntata de instanta competenta dupa legea lor

3.hot. straina sa nu incalce ordinea de drept romana

4.sa existe un Tratat de Asistenta Juridica intre Romania si statul respectiv.

Exista posibilitatea de a se discuta incidenta legii procesual civile straine de asemenea in procesele cu

elemente extranee(conform Dreptului international privat).

Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil

Dreptul procesual civil e constituit pe baza unor principii(reguli)esentiale care determina structura

interna a dreptului procesual civil si in temeiul carora se stabilesc raporturi procesuale intre parti, pe de o

parte, si intre parti si instanta, pe de alta parte.

Principiile fundamentale definesc procesul civil si stabilesc trasaturi caracteristice raportului

procesual intre parti pentru intregul sistem procesual.Aceste principii explica diferite institutii

procedurale si le asigura aplicarea.

Principiile asigura realizarea celor 2 functii ale procesului civil.

Unele principii au importanta teoretica, avand o valoare generica si fiind reglementate de

Constitutie.

Alte principii au importanta practica, ajutand in opera de legiferare.

Anumite principii ajuta in activitatea instantelor, aplicabile acolo unde legea tace. (analogia dreptului

interpretarea dreptului prin analogie)

Principiile sunt reglementate in 3 acte normative:

1. Constitutie

2. Legea de organizare judecatoreasca nr.92/92

6

3. Codul de Procedura Penala

A. Principiile continute in Constitutie si Legea de organizare judecatoreasca

1. Realizarea justitiei se face numai prin organele jurisdictionale (in principal prin organele judecatoresti

si in secundar prin organele arbitrale)

2.Colegialitatea instantei este un principiu aplicabil numai in caile de atac(2 judecatori in apel si 3

judecatori in recurs).In aceste complete de judecata, hotararea se adopta cu majoritate de opinii.In

completul de apel apare posibilitatea divergentei de pareri, care va determina aparitia completului de

divergenta, format din cei 2 judecatori initiali si presedintele instantei sau un judecator delegat de acesta.

Judecatorul e obligat sa-si exprime opinia la speta (sa se derobeze).

3.Inamovibilitatea judecatorilor este garantia ca judecatorul nu poate fi destituit din functia lui de

magistrat pe motive politice sau altele de natura extra-profesionala.Aceasta garanteaza independenta

judecatorilor.Ea nu exclude avansari/retrogradari in ierarhia magistraturii.Ea garanteaza doar ocuparea

functiei de magistrat.Judecatorii pot fi sanctionati cu destituirea pentru motive profesionale sau etice si

numai de catre Consiliul Superior al Magistraturii, ca organ superior profesional.

4.Independenta judecatorilor- ei se supun doar legii, fiind la adapost de influente, imixtiuni,

tentatii.Independenta se coreleaza cu raspunderea lui profesionala si se realizeaza prin secretul

deliberarii hotararii, prin inamovibilitate si prin existenta controlului ierarhic al hotararilor judecatoresti.

5.Infaptuirea justitiei in mod egal pentru fiecare parte- justitia trebuie sa fie nepartinitoare si sa se

aplice in mod egal pentru toate subiectele de drept ce compar in instanta.

6. Procedura se desfasoara in limba romana- persoanele cetateni romani sau straini care declara

ca nu cunosc limba romana au dreptul sa foloseasca un interpret autorizat, pe care il platesc.Astfel se

asigura principiul contradictorialitatii, principiul dreptului la aparare si principiul publicitatii.

7

7.Principiul publicitatii dezbaterilor- orice proces se desfasoara intr-o sala de sedinte publica, la

sediul instantei.Acest principiu se realizeaza prin garantarea accesului liber si neingradit al oricarei

persoane in sala de sedinta.

Publicitatea trebuie realizata pe tot parcursul fazei contradictorii a procesului: propunerea dovezilor,

discutarea si administrarea lor, invocarea exceptiilor, punerea de concluzii si pronuntarea hotararii.

Publicitatea prin media nu e permisa decat cu acordul instantei.

Exceptia de la acest principiu o constituie sedinta de judecata secreta, care se realizeaza la cererea

partilor atunci cand ordinea sau moralitatea publica ori prestigiul partilor pot avea de suferit prin

dezvoltarea datelor dosarului. In acest caz, sedinta se va desfasura numai in prezenta partilor si a

avocatilor fie in Sala de Consiliu, fie in sala de sedinte in care accesul publicului va fi interzis pe durata

procesului.

Partea ce tulbura sedinta de judecata poate fi indepartata din sala, dar la terminarea dezbaterilor la

termenul respectiv partea este invitata din nou in sala si i se citesc lucrarile desfasurate in absenta ei.

Daca insa partea turbulenta are avocat care participa la dezbateri, partii nu i se mai citesc lucrarile.

8.Dreptul la aparare acesta are 2 acceptiuni:

in sens material, el desemneaza un complex de drepturi materiale si procesuale stabilite de lege

pentru a da posibilitate partii sa-si expuna sustinerile , adica partea are dreptul sa faca cereri, sa

aiba cunostinta de continutul dosarului, sa recuze judecatorul, sa participe la dezbateri, sa

exercite caile de atac, sa propuna dovezi, ca puna concluzii.

in sens formal, dreptul la aparare semnifica dreptul de a avea un avocat care, fiind un profesionist

practician, trebuie sa indeplineasca 2 conditii:

1.sa aiba licenta in Drept

2.sa fie inscris pe tabloul avocatilor dintr-un barou.

Persoanele juridice pot fi aparate si de consilieri juridici, angajati pe durata nedeterminata cu carte

de munca.

La prima zi de infatisare, partile au dreptul sa ceara amanarea pentru a-si angaja avocat. Instanta nu

va acorda un al doilea termen in acelasi scop. Daca instanta refuza termenul, la cererea partilor poate

amana pronuntarea pentru depunerea de concluzii scrise (5 zile).

In procesul civil, este posibila asistenta gratuita, care poate fi aprobata doar de Decanul Baroului pe

motive sociale.

B.Principiile continute in Codul de Procedura Civila

8

1.Legalitatea acest principiu consta in faptul ca procesul se judeca in conformitate cu dispozitiile legii,

si anume:

- respectandu-se normele de drept material si procesual

- exercitandu-se caile de atac legale

- asigurandu-se legalitatea instantei, si anume:1.sa fie creata prin lege

2.sa aiba o organizare permanenta

3.sa fie competenta sa judece pricina

4.completul sa fie compus conform legii

2.Principiul aflarii adevarului are in vedere ca toate faptele unei spete sa fie stabilite in realitatea lor.

Ca metoda, se folosesc logica, un sistem de probe care permite aflarea adevarului, atitudinea si rolul

judecatorului.

Legea reglementeaza urmatoarele mijloace concrete pentru aflarea adevarului:

1) controlul judiciar

2) analiza litigiului pe fond si forma

3) regula neierarhizarii probelor, liber apreciate de judecator

4) rolul activ al instantei

3.Oralitatea dezbaterilor dezbaterile orale complinesc principiul publicitatii si presupun ca fiecarei

parti i se da cuvantul pentru a-si exprima cererile. Exceptie fac procesele in care una din parti a cerut

judecarea ei in lipsa.

Avantajul acestui principiu rezida in schimbul rapid de idei, care poate fi urmarit de toata

lumea.Dezavantajul il constituie riscul instantei de a scapa anumite argumente ale partilor peste care se

trece repede.

Sistemul procesual roman este unul mixt, si anune:

oral: se cer si se administreaza probele, se pun concluziile si se pronunta hotararea.

scris: se fac cererile procedurale, se redacteaza concluziile scrise si se redacteaza hotararea.

4.Principiul contradictorialitatii specific oricarui proces este ca partile sa aiba pozitii contradictorii,

care provoaca aparitia litigiului.Contradictorialitatea se manifesta in activitatea procedurala a partilor in

cererea de probatorii si in concluzii. De aceea, instanta e obligata sa asculte ambele parti inainte de a

pronunta o hotarare.

Pentru asigurarea contradictorialitatii, legea prevede:

9

1) citarea obligatorie a partilor

2) obligatia instantei de a verifica toate piesele dosarului, chiar si cele favorabile partii absente

3) posibilitatea partilor de a-si prezenta si sustine cererile si argumentele

4) obligatia instantei de a solutiona toate capetele de cerere.

5.Principiul rolului activ al judecatorului acest principiu se plaseaza in limitele investirii instantei,

avand ca scop asigurarea echilibrului intre parti.Acest principiu poate atenua principiul realizarii justitiei

in mod egal?.

Rolul activ se manifesta prin faptul ca:

- judecatorul conduce personal procesul, supraveghind respectarea legii.

- judecatorul poate da indrumari partilor in legatura cu drepturile lor procesuale daca aceste parti nu sunt

asistate de avocat.

- judecatorul poate cere explicatii scrise sau orale de la parti, le poate pune in discutie probleme de fapt

sau de drept, altele decat cele ridicate de parti.

- judecatorul ia masuri pentru aflarea adevarului, respectiv ordona probe si din oficiu.

- judecatorul hotaraste numai asupra obiectului cererii.

6.Principiul disponibilitatii eate specific procesului civil si se completeaza cu principiul

contradictorialitatii.Conform principiului disponibilitatii, se considera ca partile sunt stapanele

procesului si traseaza limitele acestuia.Acest principiu cuprinde mai multe prerogative ale partilor:

1) dreptul partii de a introduce sau nu o actiune civila, cu exceptia incredintarii copiilor minori in

cadrul divortului, masura care se va lua obligatoriu de catre instanta, chiar daca partile nu o cer.

2) partile au dreptul sa determine limitele actiunii sau apararii.Reclamantul fixeaza limitele sesizarii

instantei prin actiunea lui, instanta fiind obligata sa respecte aceste limite.Daca temeiul de drept

folosit de reclamant este gresit dupa opinia judecatorului, acesta nu poate decat sa puna in discutia

partilor schimbarea incadrarii juridice.Daca partile sunt de acord, se face aceasta schimbare, altfel

procesul continuand in limitele trasate de parti de la inceput.

3) partile pot dispune in proces ce drepturile lor materiale sau procesuale astfel:

reclamantul poate renunta la dreptul pretins sau numai la judecata pricinii, cu exceptia

drepturilor copilului minor, la care nu se poate renunta.

paratul poate recunoaste total sau partial, expres sau tacit pretentiile reclamantului

partile au dreptul sa stinga procesul printr-o tranzactie

partile au dreptul de a ataca sau nu o hotarare judecatoreasca

4) partile au dreptul de a cere executarea hotararii judecatoresti.

10

Principiul disponibilitatii se realizeaza prin exercitarea drepturilor procesuale cu buna-credinta si

nu abuziv.

7.Principiul nemijlocirii instanta cerceteaza direct elementele cauzei, fara a folosi verigi

intermediare.Cererile se fac in fata instantei, probele se cer si se administreaza in fata instantei,

concluziile se depun in fata instantei.

Daca intr-o speta se folosesc probe extra-judiciare, adica probe confectionate in afara cadrului

procesului, instanta le poate admite sau poate incerca confirmarea lor prin administrarea probelor in fata

instantei.

Derogari de la principiu:

1. Comisia Rogatorie, prin care anumite probe se administreaza de alta instanta decat cea care judeca

cauza

2. asigurarea dovezilor, ce consta in conservarea in avans a unor probe pentru un proces viitor

3. probele administrate - de instanta necompetenta

- in procesele perimate

- in instanta de la care s-a stramutat dosarul

8.Principiul continuitatii este strans legat de principiul nemijlocirii si cere ca intreg procesul sa fie

judecat de acelasi complet, daca se poate in aceeasi sedinta de judecata. Daca totusi pe parcursul

procesului completul se schimba, pentru respectarea continuitatii judecatii este necesar cel putin ca

judecatorii care au pronuntat hotararea sa fie aceiasi cu judecatorii fata de care s-au pus concluzii de

catre parti.

COMPETENTA IN DREPTUL PROCESUAL CIVIL

Din multitudinea de organe jurisdictionale trebuie alese acelea care dupa lege au dreptul sa

solutioneze litigiile judecatoresti si sa se stabileasca ce fel de litigii intra in competenta fiecarei categorii

de organe jurisdictionale.

In dreptul procesual civil, competenta este aptitudinea recunoscuta de lege unei instante

judecatoresti de a judeca si solutiona o anumita pricina. Sediul materiei se afla in mai multe acte

normative:

- Constitutia Romaniei (principiile generale ale competentei)

- Codul de Procedura Civila (normele privind competenta teritoriala)

11

- Legea de organizare judecatoreasca nr.92/92 (normele privind competenta materiala)

Normele de competenta se clasifica in mai multe categorii:

A. 1.norme de competenta generala a instantelor judecatoresti

2.norme de competenta jurisdictionala, care se subimpart in

- norme de comp. materiala

- norme de comp.teritoriala

B. 1.norme de competenta absoluta

2. norme de competenta relativa

A. 1.Competenta generala a instantelor judecatoresti

De principiu, orice litigiu judiciar este de competenta instantelor judecat. in orice ramura de drept,

reglementat de Constitutie si legea de organizare judecatoresca 92/92. Instantele mai au competenta de

a se pronunta asupra unor raporturi juridice fiscale (impozite, taxe), precum si asupra unor raporturi care

au ca obiect protectia persoanelor fara capacitate de exercitiu (Autoritatea Tutelara) si alte materii expres

prevazute in lege.

2.Competenta jurisdictionala

Aceasta stabileste care instanta judecatoresca poate solutiona un anumit

litigiu determinat, fie pe linie orizontala (instante de acelasi grad), fie pe linie verticala (instante de grade

diferite).

a.Competenta materiala este acea competenta care delimiteaza sfera activitatii instantelor judecatoresti

de grad diferit pe linia lor ierarhica SAU competenta materiala stabileste felul atributiilor jurisdictionale

pentru fiecare categ. de instante (comp. materiala functionala) precum si litigiile dupa obiect, natura sau

valoarea priciniilor (comp. materiala procesuala).

Competenta materiala functionala

Judecatoria are competenta generala, adica poate judeca orice litigiu in prima instanta, cu exceptia

acelora prevazute expres de lege ca fiind de competenta altor instante. Judecatoria mai poate solutiona

anumite plangeri impotriva unor acte jurisdictionale speciale.

Tribunalul judeca in prima instanta anumite categorii de litigii expres prevazute in lege.Competenta

materiala a fost modificata prin O.U.G. nr.58/2003, iar inaintea acestei modificari tribunalul judeca

apelurile promovate de parti impotriva hotararilor pronuntate de judecatorie in prima instanta.

Curtea de Apel (15 in tara) judeca in prima instanta litigiile atribuite ei expres de lege si mai judeca ca

instanta de apel procesele solutionate in prima instanta fie de judecatorie, fie de tribunal.Inainte de

12

modificarile mai sus mentionate, Curtea de Apel avea competenta in privinta litigiilor atribuite de catre

lege expres ei spre solutionare in prima instanta, judeca apelul declarat impotriva hotararilor pronuntate

in prima instanta de tribunal si recursul declarat impotriva hotararilor pronuntate de tribunal ca instanata

de apel(pronuntate de judecatorie in prima instanta).

Curtea de Apel judeca si alte cereri atribuite ei expres prin lege.

Curtea Suprema de Justitie Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in calitate de instanta de recurs

comun procesele care au fost solutionate de Curtea de Apel ca instanta de apel sau procesele solutionate

in prima instanta de tribunal sau curte de apel, procese ale caror hotarari nu se pot ataca cu apel, ci direct

cu recurs.

Curtea Suprema judeca in exclusivitate recursul in interesul legii si alte cereri expres prevazute de lege

(majoritatea cererilor de stramutare).

Recursul in anulare a fost abrogat prin O.U.G. nr.58/2003.

Competenta materiala procesuala

Judecatoria judeca totul, mai putin ceea ce legea atribuie expres altor instante ca judecata in fond. Ea

mai solutioneaza plangerile impotriva anumitor hotarari ale organelor administrative cu activitate

jurisdictionala, precum si impotriva anumitor cazuri si materii prevazute de lege (contraventia).

Completul este format dintr-un judecator.Tot ce inseamna judecata in prima instanta implica

participarea unui complet format dintr-un singur judecator, asa cum pentru judecata in apel este specific

completul format din 2 judecatori, iar pentru instantele de recurs comun 3 judecatori.

Tribunalul judeca numai anumite litigii in prima instanta, si anume:

1) litigii comune neevaluabile in bani si litigii comerciale al caror obiect depaseste valoarea de 1 mld.

Lei

2) litigiile civile al caror obiect are valoarea de peste 1 mld. lei

3) litigiile de contencios administrativ in care sunt atacate (contestate) actele administrative emise de

organele comunale, orasenesti, municipale sau judetene ale administratiei de stat.

4) cererile privind dreptul de creatie intelectuala si de proprietate industriala

5) cererile in legatura cu exproprierea

6) cererile intemeiate pe L 10/2001 privind restituirea unor proprietati imobiliare

7) cererile privind incuviintarea desfacerii sau aprobarea adoptiei

8) cererile privind repararea prejudiciului cauzat de erori judiciare in materie penala

9) cererile privind recunoasterea si incuviintarea executarii unei hot. judecat. straine pe teritoriul

Romaniei

10)litigii de drept al muncii si conflicte de munca

13

Tribunalul mai judeca cereri care privesc anumite conflicte de competenta, stramutari de pricini,

recuzari, contestatii in anulare, cereri de revizuire, contestatii la executare. Restul cererilor de acest gen

revin spre judecare Curtii de Apel.

Curtea de Apel judeca:

1) in prima instanta procesele de contencios administrativ indreptate impotriva actelor administrative

emise de organele centrale ale administratiei de stat

2) ca instanta de apel procesele solutionate in prima instanta de judecatorie sau tribunal

3) recursul declarat in litigii de munca, precum si asupra hotararilor pronuntate in contencios

administrativ de tribunal in prima instanta

alte cereri in anumite materii (restul cererilor ce privesc categ. de litigii ce intra si in comp. tribunalului)

Curtea Suprema de Justitie judeca:

1) recursul declarat impotriva proceselor solutionate in apel de catre Curtea de Apel

2) recursul in interesul legii

3) alte materii expres prevazute de lege, cum ar fi majoritatea cererilor de stramutare, unele conflicte de

competenta, cererile privind delegarea instantei, precum si cererile de revizuire si contestatiile in

anulare si formulate impotriva propriilor hotarari (hotarari ale C.S.J.)

Evaluarea obiectului pricinii se face de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata.

Aceasta evaluare poate fi contestata de instanta sau de partea adversa, caz in care se va dispune

efectuarea unei expertize de specialitate care va stabili valoarea reala.

Daca sunt mai multe capete de cerere evaluabile in bani, competenta se stabileste prin adunarea

valorilor acestor capete de cerere.

Sesizarea instantei dupa valoarea obiectului pricinii pastreaza instanta initial competenta, chiar

daca ulterior, pe timpul procesului, valoarea obiectului pricinii se modifica.

b.Competenta teritoriala este acea competenta care delimiteaza sfera de activitate a instantelor de grad

egal cu activitate pe raze teritoriale diferite. Conform art.5,6 C.p.c., cererea se judeca de instanta in raza

careia se afla domiciliul paratului. Justificare: - pana la pronuntarea hotararii se prezuma nevinovatia

paratului, a.i.

acesta nu e obligat sa se deplaseze la instanta de la domiciliul

reclamantului

- pana la o hotarare contrara, detentorul/ posesorul unui bun litigios e

prezumat proprietar

- prin aceasta regula se evita tracasarea paratului de catre un reclamant

de rea-credinta

14

Daca paratul are domiciliul sau resedinta in strainatate, procesul se va judeca de instanta de

domiciliu a reclamantului. In aceste cazuri, paratul este invitat de instanta sa-si aleaga un domiciliu

judiciar in Romania, unde i se vor comunica actele de procedura.

Paratul persoana juridica atrage comp. teritoriala a instantei in a carei raza se afla sediul principal.

Statul ca parat atrage comp. teritoriala a instantelor in raza carora isi are sediul fie Ministerul de

Finante, care reprezinta statul (Judecatoria Sect.1 Bucuresti), fie organele fiscale judetene (Directia

Generala de Finante Publice).

Pentru organizatiile parate fara personalitate juridica, competenta este instanta de la domiciliul

conducatorului acelei organizatii.

Pentru competenta teritoriala de drept comun, partile pot conveni asupra competentei altei instante

decat cea prevazuta in lege.Aceasta e posibila pentru ca normele au caracter dispozitiv, partile putand

deroga de la ele.

Paratul poate contesta competenta teritoriala pana la prima zi de infatisare, dupa care nu mai poate

pune in discutie competenta instantei.

In cazul in care exista mai multi parati cu domicilii diferite, competenta instantei e aceea de la

domiciliul paratului principal. Daca toti paratii sunt principali, instanta competenta e aceea de la

domiciliul oricaruia dintre ei. De la regimul prevazut in articolul 5 din C.p.c exista 2 mari exceptii, si

anume:

competenta teritoriala alternativa

competenta teritoriala exclusiva

Competenta alternativa sau facultativa este reglementata de articolul 10 si 11 din C.p.c. si lasa

reclamantului posibilitatea / facultatea ca in anumite pricini prevazute de lege el sa aleaga intre

competenta de drept comun (=instanta de domiciliu a paratului) si varianta de competenta prevazuta in

lege pentru acea pricina. Dreptul de optiune al reclamantului nu poate fi contestat de parat:

- in cererile privind executarea, anularea, rezilierea, rezolutiunea unui contract; varianta alternativa

este instanta locului de executare a contractului(executare totala sau partiala)

- in raportul de inscriptiune imobiliara sau prestatie tabulara, varianta este instanta locului situarii

imobilului

- in cererile privind cambia, c.e.c.-ul, biletul la ordin, varianta se refera la instanta locului unde se face

plata

- in cazul obligatiilor comerciale, varianta este instanta locului unde s-a nascut obligatia sau locul

platii

- in cererile privind contractul de transport, alternativa este instanta locului de plecare sau sosire

15

- in cererile privind obligatia de intretinere pentru ascendenti sau descendenti, varianta este instanta de

la locul domiciliului reclamantului

- pentru cererile izvorate dintr-un fapt ilicit, varianta este instanta locului unde s-a produs faptul ilicit

Justificari : - probele sunt mai usoare si mai rapide la instanta prevazuta ca

varianta

- situatia personala precara a reclamantului

- pentru imobile, expertizele necesare si celelalte probe sunt mai usor de administrat la

instanta competenta varianta.

In afara de czurile mentionate mai sus, art. 10 prevede si un alt caz de instanta

alternativa, si anume cazul cererilor de despagubire rezultate din asigurari, caz in care varianta de

competenta teritoriala o reprezinta instanta de domiciliu a asiguratului sau instanta unde se afla situate

bunurile asigurate (imobile) sau instanta locului producerii accidentului. In acest caz, competenta

alternativa nu poate fi aleasa inainte de aparitia dreptului la despagubiri. Orice conventie contrara e nula.

Exceptie fac asigurarile maritime sau fluviale, in care competenta poate fi aleasa si inainte de aparitia

cazului asigurat.

Competenta exclusiva sau exceptionala este compusa din 4 situatii ce constituie obligatoriu exceptii

de la regula generala de competenta teritoriala. Art. 13-16 C.p.c. reglementeaza urmatoarele cazuri:

- art. 13: actiunile reale imobiliare se judeca de instanta in raza careia se afla imobilul (probe mai usoare

si consultarea mai usoara a registrelor de Carte Funciara); alte actiuni se supun regimului de drept

comun.

- art.14: cererile in materie de mostenire se judeca de instanta de la ultimul domiciliu al defunctului. In

cazul in care in succesiune se disputa un drept real asupra unui imobil, competenta va apartine tot

instantei ultimului domiciliu al defunctului.

Aceste cereri sunt urmatoarele:

cereri privind validitatea si executarea dispozitiilor testamentare

cereri privind pretentiile reciproce intre mostenitori

cererile legatarilor sau creditorilor impotriva mostenitorilor legali sau executorilor testamentari.

Justificari ale acestei prevederi sunt probele mai usoare, faptul ca bunurile se afla in aceeasi raza,

procedura notariala se desfasoara tot in teritoriul respectiv si aceeasi competenta e atrasa si de celelalte

cereri privind succesiunea, partajul, reductiunea, anularea certificatului de mostenitor.

- art.15: cererile in materie de societate se judeca de instanta de la locul sediului, pana la lichidarea in

fapt. Exceptie fac actiunile reale imobiliare , conform art.13.

16

B. Competenta absoluta si competenta relativa

Deosebiri

Normele de competenta absoluta au urmatorul regim de reglementare juridica:

1) obligatorii pentru parti si instanta; partile nu pot deroga prin conventie de la aceste norme

2) incalcarea competentei absolute poate fi invocata oricand pe timpul procesului

3) incalcarea competentei absolute nu poate fi acoperita de parti

Sanctiunea incalcarii normelor de competenta absoluta este nulitatea absoluta a hotararilor judecatoresti

pronuntate de instanta necompetenta.

Normele de competenta relativa :

1) ingaduie partilor sa deroge prin conventie de la competenta prevazuta in lege, alegand o alta

instanta pentru solutionarea pricinii, care este obligata la aceasta (normele acestea au caracter

dispozitiv sau supletiv)

2) necompetenta relativa nu poate fi invocata decat de paratul lezat in drepturile lui sau de partea

beneficiara a acestei norme; necompetenta relativa nu poate fi invocata de reclamant sau instanta

3) invocarea necompetentei relative se poate face numai la instanta de fond pana cel tarziu la prima

zi de infatisare si in nici un caz dupa intrarea in cercetarea fondului (administrarea de probe)

Neridicarea exceptiei de necompetenta relativa in acest termen legal conduce la decaderea paratului din

dreptul de a mai invoca necompetenta relativa.

Determinarea caracterului relativ sau absolut al competentei se face de lege astfel:

- art. 159 C.p.c. necompetenta este de ordine publica atunci cand:

- pricina nu e de competenta instantelor judecatoresti in

ansamblul lor

- pricina este de competenta unei instante de alt grad decat

cea care judeca

- pricina este de competenta altei instante si partile nu o pot

inlatura

- art.19 C.p.c. partile pot conveni asupra instantei competente teritorial, mai putin in cazurile

prevazute la art. 13-16 C.p.c.

Competenta generala a instantelor judecatoresti are caracter absolut.

Competenta materiala a instantelor judecatoresti are caracter absolut.

Competenta teritoriala de drept comun si competenta teritoriala alternativa au caracter relativ.

Competenta teritoriala exclusiva are caracter absolut.

17

Intinderea. Prorogarea. Conflictele de competenta

Intinderea competentei

Atunci cand instanta e sesizata cu o cauza, se pune problema de a stabili care e intinderea acestei

competente. In anumite situatii rezolvarea nu se afla in Cod. Proc. Civ. si in 2 principii :

- Instanta sesizata cu cererea regulamentului are competenta de a judeca si solutiona si apararile

paratului in totalitatea lor, rezulta ca instanta sesizata devine competenta sa solutioneze intregul raport

juridic printr-o hotarare unica.

- Instanta sesizata cu o anumita cauza printr-o cerere principala devine prin extindere competenta sa se

pronunte si asupra cererilor accesorii si incidente formulate de parti sau terti.

Prorogarea de competenta

Este posibilitatea unei instante de a judeca si solutiona pricini peste competenta ei normala, prin

extindere.

Competenta instantei in materia apararilor-reguli :

1. Judecatorul actiunii reclamantului este si judecatorul exceptiunii paratului.Exceptiile paratului au o

acceptiune larga, de aparari totale care includ atat exceptiile propriu-zise cat si apararile de fond.In

consecinta, hotararea judecatoreasca astfel pronuntata va avea autoritate de lucru judecat, adica efecte,

atat asupra cererii reclamantului cat si asupra apararilor paratului.

Exista o exceptie care se refera la chestiunile prejudiciale : in cazuri exceptionale, anumite probleme

ale pricinii,ridicate de reclamant/parat presupun o solutionare prealabila si definitiva separat si anterior

solutionarii litigiului in intregul lui.Aceasta solutionare separata va determina hot. Intrgului cu putere de

lucru judecat.De aceea, instanta confruntata cu chestiunile prejudiciale va putea suspenda procesul pana

la solutionarea acestor chestiuni prealabile.Exemplu : interferenta intre procesul penal si procesul civil

dupa regula ca penalul tine in loc civilul.

2. Competenta instantei in privinta incidentelor de procedura : orice contestatie grefata pe cererea

principala si de natura sa suspende sau sa modifice solutia este de competenta instantei sesizate cu act.

reclamantului.Incidentele procedurale :

18

a) incidente care modifica dezbaterile extinzand sfera procesului (ex. cererea reconventionata,

de interventie a tertilor)

b) incidentele propriu-zise care nu modifica fondul procesului (ex. propunerea unor dovezi noi,

cereri de recuzare, suspendare,perimare).Instanta sesizata este competenta sa se pronunte si

asupra acestor incidente conform principiului ca accesoriul urmeaza principalul.

Prorogarea de competenta este de 3 feluri :

1) legala

2) conventionala (voluntara)

3) judecatoreasca

Prorogarea legala este reglementata in anumite cazuri prevazute in lege.

A) Cererile acesorii si incidente sunt de competenta instantei sesizate cu actiunea principala a

reclamantului.In aceste cereri intra :

-toate capetele de cerere accesorii ale actiunii reclamantului.

-cereri incidente,accesorii ale paratului (cererea pentru aplicarea unor masuri asiguratorii-

sechestrul).

-cererea reconventiei.

-cererea de interventie a tertilor.

B) Coparticiparea procesuala pasiva este in cazul procesului cu mai multi parati, competenta apartinand

instantei sesizate cu actiunea reclamantului.

C) Conexitate si indivizibilitate.

Conexitatea presupune reunirea in acelasi proces a 2 cereri facute de aceleasi parti cu obiect si cauza

legate intre ele.Aceste 2 cereri sunt introduse initial separat la instante diferite, dar datorita conexiunii

lor se vor reuni pentru a fi judecate impreuna la principala instanta sesizata de parti. Scopul este evitarea

pronuntarii unor hotararii contradictorii.

Indivizibilitatea presupune 2 cauze cu o legatura mai stransa care face necesara solutionarea lor

impreuna.

Conexitatea si indivizibilitatea se aplica numai in acelasi sistem de jurisdictie, adica numai in cadrul

org. judecatoresti sau org. jurisdicitonale de aceeasi natura.

Prorogarea conventionala (voluntara) partile sunt de acord sa sesizeze cu solutionarea litigiului lor o

instanta care in mod normalnu ar fi competenta sa solutioneze cererea.Aceasta prorogare se aplica numai

19

in cazul normelor de competenta supletive.In cazul competentei absolute (imperative) NU e posibila o

conventie.Conventia de prorogare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

- sa cuprinda comsimtamantul valabil al partilor cu capacitae procesuala de exercitare

- instanta aleasa sa nu fie necompetenta absolut

- conventia sa aiba un caracter special, adica sa se raporteze numai la cazul respectiv

- conventia poate fi scrisa sau verbala, dar trebuie sa cuprinda manifestarea de vionta

valabil.

Ex : alegerea unui domiciliu pentru nevoile procesului.De regula, conventia se incheie inainte de aparitia

litigiului.Prin exceptie, se incheie dupa pornirea procesului numai in cazul litigiilor ce au ca obiect

asigurarile terestre (vezi competenta alternativa).

Efectele conventiei de prorogare :

- conventia este obligatorie pentru parti (art.969 Cod Civ.)

- conventia este irevocabila unilateral cu exceptia cazului in care acest tip de prorogare serveste

interesului unei singure parti care poate opta sarenunte la acest beneficiu.

Prorogarea judecatoresca se stabileste printr-o hotarare judecatoresca,fiind posibila in

urmatoarele situatii :

-casarea cu trimiter a procesului pentru o noua judecata la o alta instanta decat cea care a

judecat prima data, cele 2 instante fiind egale in grad.

-cand se admite cererea de rcuzare a tuturor judecatorilor instantei competente, pricina va fi

solutionata de o alta instanta egala in grad si care nu ar fi fost competenta initial.

- cand procesul se stramuta.

- cand procesul se deleaga.

- in cazul comisiei rogatorii (probele sunt administrate de alta instanta decat cea competenta)

Necompetenta instantei.Conflictele de competenta

Atunci cand competenta este contestata exista 2 probleme:

- cine poate invoca necompetenta

- care instanta are dreptul sa solutioneze aceasta contestatie.

Solutia difera dupa cum se foloseste declinatorul de competenta sau regulatorul de

competenta.Primul solutioneaza cererea unei parti ca instanta sesizatasa-si decline competenta in

20

favoarea alteia.Prin regulatorul de competenta se solutioneaza conflictul de competenta ce apare intre 2

instante.

Declinatorul de competenta----Este cererea unei parti de a se declina competenta catre alta instanta

considerand ca instanta sesizata initial nu ar fi competenta.Aceasta cerere se face prin invocarea

exceptiei de necompetenta la fond sau in apel/recurs cat si prin contestatii in anulare.

Exceptia de necompetenta se solutioneaza diferit dupa cum normelede competenta incalcate sunt

relative/absolute.Daca necompetenta este absoluta, exceptia de necompetenta se poate judeca in orice

faza a procesului pana la pronuntarea hotararii irevocabile.Exceptia de necompetenta poate fi invocata

de oricare parte sau instanta din oficiu ; nu este susceptibila de achiesare ; se poate valorifica cererea de

necompetenta si in contestatia in anulare (dupa pronuntarea unei hotarari irevocabile).Daca

necompetenta este relativa : exceptia de necompetenta se poate ridica numai de parat prin intampinare

cel tarziu la prima zi de infatisare.Depasirea acestui prag duce la decaderea paratului din dreptul de a

invoca aceasta exceptie .Practica extinde acest prag pana la momentul intrarii in cercetarea

judecatoreasca (administrarea probelor) si in nici un caz dincolo de momentul intrarii in dezbateri

(concluzii pe fond).Instanta sesizata cu oexceptie de necompetenta se pronunta asupra acestei exceptii,

fie admitand-o, caz in care isi declina competentasi trimite pricina spre solutionare instantei competente,

fir respinge exceptia si continua tot la judecarea procesului.Solutia pronuntata este o hotarare jud. Ce

poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.Aceasta hotarare are autoritate de lucru

judecat numai pentru instanta care se dezinvesteste prin declinarea competentei, dar nu este obligatorie

pentru instanta careia i se trimite cauza.Aeasta din urma se va putea declara si ea necompetena, caz in

care apare conflictul de competenta.

In ipoteza in care nici o instanta jud.rom. nu e competenta, ci competenta apartine unei instante

straine sau unui alt organ jurisdictional rom., instanta sesizata cu exceptia de necompetenta nu isi mai

declina competenta, ci respinge actiunea reclamantului ca fiind inadmisibila.

Daca excptia se ridica cu caile de atac ea poate duce la casarea hot. Inst.

necompetente si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente.Pe durata rejudecarii procesului

termenul de prescriptie se intrerupe.

Efectele admiterii exceptiei de necompetenta

- toate actele procedurale ale instantei necompetente sunt nule

- probele deja administrate sunt castigate cauzei si nu trebuiesc refacute decat pentru

motive temeinice, daca competenta este relativa

- probele se refac neconditionat daca au fost incalcate noemele de competenta

generale(imperative).

21

Regulatorul de competenta

Conflictele de competenta apar intre 2 instante judecatoresti sesizate cu aceeasi pricina.Conflictele

pot fi pozitive sau negative.Conflictul pozitiv apare cand ambele instante se considera competente

existand pericolul inor hotarari contradictorii .Mijloace de evitare a acestui pericol se directioneaza

catre:

- exceptia de necompetenta

- exceptia de litisprudenta (sunt sesizate 2 instante competente in mod egal;ultima

sesizata isi declina competenta in favoarea celei dintai, inaite de pronuntarea unei

hotarari).

In ambele cazuri dispare pericolul pronuntarii hot. contradictorii.

Conflictul negativ apare atunci cand nici una din instante nu se

consideracompetenta.Conflictul se solutioneaza de instanta superioara si comuna instantelor aflate in

conflict.Sesizarea se face de instanta in fata careia a aparut conflictul, adica ultima instanta.

Regulatorul de competenta:

Este hot. instantei. superioare prin care se rezolva conflictul de competenta.

Procedura se declanseaza din oficiu de instanta in fata careia apare conflictul.Hotararea acestei

instante superioare are un dublu caracter: de declinare a competentei instantei necompetente dupa lege;

de investire a instantei competente legal (regulator de competenta).Solutionarea conflictului se face fara

citarea partilor in camera de cons.

Efecte ale regulatorului de competenta:

-dezinvesteste o instanta

-investeste alta instanta.

Incidente procedurale cu privire la compunerea completului de judecata si la instanta sesizata

Judecatorul trebuie sa fie obiectiv,strain de cauza si de parti si sa nu se pronunte de 2 ori pe fondul

pricinii in acelasi proces.Aceste chestiuni trebuiesc reglate inainte de solutionarea cauzei prin incidente

procedurale:

- incompatibilitate

- recuzarea, abtinerea

- stramutarea

- delegarea

22

Incompatibilitatea presupune ca un judecator nu poate solutiona pe fond de 2 ori acelasi proces

pentru ca ar exista pericolul de promovare a primului punct de vedere.Un alt caz este atunci cand

judecatorul a fost martor,expert,arbitru in aceeasi cauza, situatie in care se presupune ca ar dovedi

partinire.Aceste norme sunt imperative, incalcarea lor determina nulitatea ales. a hotararilor.

Nu sunt cazuri de incompatibilitate :

- pronuntarea pentru prima data pe fond a unui judecator, atunci cand prima

pronuntare s-a facut pe exceptie

- cand judecatorul care s-a pronuntat prima data pe fond are a solutiona o cale de atac

de retractare (grefata pe motive noi fata de prima judecata, motive neimputabile

judecatorului, revizuirea ,contestatia in anulare).

Abtinerea si recuzarea

Recuzarea este dreptul partilor de a cere in cazurile prevazute de lege ca judecatorul sa se retraga din

completul de judecata.

Abtinerea este obligatia judecatorului de a iesi din dosar cand are cunostiinta ca exista o situatie de

recuzare a lui, nefructificata de parte. Cazurile de recuzare si abtinere sunt identice si se caracterizeaza

prin pericolul ca judecatorul sa fiepartinitor, fie din afectiune, fie din dusmanie fata de o parte, fie din

cauza unui interese personal.Cazuri :

- cand judecatorul, sotul lui, ascendentii (descendentii au interese in cauza sau sunt

ruda / afini pana la gradul patru una din parti) ;

- cand judecatorul este ruda /afin pana la gradul patru cu avocatul/ curatorul partilor ;

- cand sotul in viata si nedespartit al judecatorului este afin/ruda cu una din parti ;

- cand judecatorul, sotul, rudele lor pana la gradul patru au ei insusi o pricina la o

instanta unde una din parti este judecata ;

- cand aceleasi persoane si una din parti au avut un proces penal in ultimii cinci ani ;

- cand judecatorul este tutore/curator al uneia dintre parti ;

- cand juecatorul si-a exprimat opinia cu privire la pricina in concretul acestuia ;

- cand judecatorul a primit de la o parte daruri, promisiuni de daruri sau orice alt

avantaj ;

- cand intre judecator, sot , rude pana la gradul patru exista dusmanie cu una din parti

sau rudele ei pana la gradul patru.

Procedura de solutionare a recuzarii

23

Cererea se formuleaza inainte de dezbateri imediat ce partea a luat la cunostiinta de existenta motivului

de recuzare. In cazul abtinerii, judecatorul este obligat sa se abtina imediat ce a luat cunostiinta de

existenta motivului si inainte ca partea sa-l refuze.

Competenta de solutionare a recuzarii apartine aceleasi instante, un alt complet de judecata. Daca

recuzarea se face impotriva tuturor judecatorilor unei instante , competenta de solutionare apartine

instantei superioare. Daca se recuza judecatorul unei sectii a Curtii Supreme de Justitie, cererea se

solutioneaza de catre judecatorul altei sectii a Curtii Supreme de Justitie.

Judecata se face fara prezenta partilor in camera de consiliu.Judecatorul recuzat poate fi ascultat

numai daca instanta considera necesar. In aceste cazuri nu este admis interogatoriu. Instanta se pronunta

prin incheiere in sedinta publica si nu se poate ataca decat odata cu fondul. Daca cererea de recuzare se

respinge procesul va fi judecat in continuare de acelasi judecator. Daca se admite, judecatorul recuzat va

fi inlocuit de altul. In aceasta situatie daca actele admise si probele admise se mentin sau trebuiesc

refacute. In aceasta situatie daca actele admise si probele admise se mentin sau trebuiesc refacute. Daca

petentul recuzarii este de rea credinta el poate fi amendat de instanta pentru abuz de drept.

Normele de recuzare sunt dispozitive ; cele de abtinere sunt imperative.

Stramutarea pricinii

Transferarea unui proces de la o instanta competenta la alta in cazurile prevazute de lege pe motivul

ca solutionarea la prima instanta este periclitata de lipsa de obiectivitate. Cazuri :

- cand una din parti are doua rude sau afini pana in gradul patru printre judecatori ( nu

printre membrii completului), instanta care judeca procesul ;

- pentru motive de siguranta publica ;

- pentru banuiala legitima (presupunerea posibla ca judecatorii sunt partinitori datorita

imprejurarii pricinii , calitatii partilor sau dusmaniei locale).

Primul caz este reglementat de norme dispozitive, iar competenta de solutionare apartine instantei

superioare. Cazurile doia si trei sunt reglementate de normele imperative, iar competenta de solutionare

apartine Curtii Supreme de Justitie.

Banuiala legitima se deduce din imprejurarile anormale de vadita impartialitate sau din pasiuni locale

puternice ( Exemplu : se judeca un prefect cu un taran sau un judecator cu un om obisnuit).

Judecarea se face in camera de consiliu cu citarea si ascultarea partilor, pronuntandu-se o hotarare

definitiva si nemotivata ( pentru ca nu poate fi atacata).

Pana la solutionarea cererii de stramutare , instanta impotriva careia s-a facut cererea de suspendare

poate suspenda/ amana cauza.

24

Daca cererea s-a respins , procesul va continua la aceeasi instanta din faza in care a intervenit cererea.

Daca se admite, se desemneaza instanta care va continua procesul, precizandu-se daca actele de

procedura si probele efectuate raman valabile sau trebuiesc refacute. In cazul admiterii cererii se anunta

instanta de la care se stramuta procesul. Dupa acest moment orice acte procedurale sau hotarare

pronuntata de aceasta instanta devin nule de drept.

Delegarea

Se face de la o instanta la alta de grad egal , atunci cand instanta initial sesizata este impiedicata sa

functioneze pe timp indelungat de imprejurari exceptionale (calamnitati, razboi). Se pronunta de Curtea

Suprema de Justitie.

Curs 5

Aciunea n procesul civil

Generaliti

Aciunea este mijlocul procedural pus de lege la dispoziia titularului dreptului subiectiv pentru

realizarea lui. Dreptul reclamantului pentru a introduce o aciune este dublat de dreptul prtului de a se

apra i a rspunde la aciunea reclamantului prin ntmpinare sau de a pretinde el nsui drepturi proprii

de la reclamant printr-o cerere reconvenional.

Definiie: Aciunea este mijlocul legal prin care o persoan cere instanei judectoreti fie recunoaterea

dreptului su, fie realizarea acestui drept prin ncetarea piedicilor puse n exercitarea sa de o alt

persoan sau printr-o despgubire corespunztoare. Noiunea de aciune civil are 2 accepiuni:

1) Aciunea este posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a sesiza instana

judectoreasc, solicitnd s hotrasc asupra cererii lui indiferent dac cererea este sau

nu justificat n drept. n aceast accepiune aciunea este o facultate procesual, iar

dreptul la aciune are caracter procesual.

2) Aciunea reprezint posibilitatea sesizrii instanei dar i dreptul de a obine ca instana s

acorde protecie dreptului dedus judecii. Aciunea este un mijloc judiciar de a obine

ctig de cauz iar dreptul la aciune are caracter material.

Natura juridic a aciunii civile

1) Aciunea este un mijloc juridic legal ce permite unei persoane s solicite instanei s

hotrasc asupra cererii ei.

2) Titularul dreptului recurge la un organ jurisdicional competent

25

3) Aciunea are ca scop aprarea dreptului unei persoane care se pretinde titular al dreptului.

Comparaie ntre dreptul la aciune i dreptul subiectiv material

Deosebiri:

Condiiile de existen ale dreptului subiectiv: dreptul subiectiv are la origine un fapt/act juridic, n

timp ce dreptul la aciune are la origine conflictul de interese dintre pri. Anumite drepturi

materiale sau subiective nu pot fi promovate prin aciuni civile (vezi obligaii naturale). Alte drepturi

care nu sunt actuale nu pot fi promovate prin aciune n realizare. Dreptul subiectiv prescris nu poate

fi promovat prin aciune, ci doar prin excepiune.

Condiiile de exerciiu: dreptul subiectiv exist i pentru persoane fr capacitate de exerciiu n

timp ce aciunea nu poate fi promovat dect de o persoan cu capacitate de exerciiu. De aici

rezult c aciunea civil are ca obiect protecia drepturilor subiective.

Asemnri:

Dreptul subiectiv determin felul aciunii.

Aciunea preia elementele din natura dreptului. De exemplu dreptul de crean (personal) va fi promovat

printr-o aciune personal, drepturile reale prin aciune real.

Nu trebuie fcut confuzie pe plan teoretic ntre aciunea real i cererea de chemare n judecat.

Cererea de chemare n judecat este actul procedural material prin care titularul dreptului subiectiv

folosete posibilitatea de a sesiza instana. Cererea este actul procedural concret prin care se realizeaz

vocaia abstract la promovarea unei aciuni. n practic cele dou noiuni se apropie pn la confuzie.

Elementele aciunii civile

Aciunea civil are 2 categorii de elemente: subiective i obiective.

Elementele subiective sunt prile. Prile trebuie s ntruneasc mai multe condiii: capacitate, calitate

procesual, s fie purttoarele unui drept, s aib interes legitim.

Elementele obiective sunt obiectul aciunii, cauza. Obiectul este pretenia concret ntr-o aciune

(exemplu: predarea unui bun, anularea unui contract). Obiectul trebuie s ndeplineasc urmtoarele

condiii: s fie licit, posibil, determinat (determinabil-pentru a putea fi pus n executare).

Cauza aciunii este temeiul juridic al cererii. De exemplu, n aciunea n revendicare, temeiul juridic l

reprezint dreptul de proprietate. n aciunea n pretenii, temeiul juridic l reprezint contractul, faptul

juridic ilicit delictual.

Cauza aciunii nu se suprapune cu motivul aciunii n justiie. Exemplu: aciunea n plata preului are

drept cauz vnzarea ca operaiune juridic, iar motiv-contractul.

Cauza trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s fie licit, moral.

26

Toate aceste elemente ale aciunii civile trebuie cuprinse n aciunea reclamantului de la nceput. Ele pot

fi modificate sau ntregite cel trziu la prima zi de nfiare. Dup acest prag, raportul procesual dintre

pri se cristalizeaz pe elementele aciunii, urmnd ca judecata s se desfoare pe aceste coordonate.

(prima zi de nfiare e termenul din proces cnd pentru prima dat prile sunt legal citate i pot pune

concluzii).

Clasificarea aciunilor civile

Se face dup diferite criterii care determin categorii diferite de aciuni civile.

Dup scopul material urmrit de reclamant:

aciuni n realizarea dreptului;

aciuni n constatarea dreptului;

aciuni n constituire de drepturi.

Dup natura dreptului subiectiv ce st la baza aciunii:

aciuni personale;

aciuni reale;

aciuni mixte.

Dup obiectul dreptului subiectiv promovat prin aciune:

aciuni mobiliare;

aciuni imobiliare aciuni petitorii

aciuni posesorii

Dup calea procedural aleas de reclamant:

aciuni principale;

aciuni accesorii (incidentale).

Dup Codul de Procedur Civil:

aciuni civile;

aciuni comerciale.

Aciuni n realizarea dreptului (aciunea n adjudecare)-reclamantul cere n justiie respectarea

dreptului su de ctre persoanele care l-au nclcat i realizarea n natur a acestui drept, iar dac nu mai

este posibil, reclamantul va cere despgubiri pentru prejudiciul suferit (realizare prin echivalent).

27

Exemple: aciunea n revendicare-presupune realizarea dreptului de proprietate; aciunea n

despgubire-realizarea unui drept de crean; aciunea n daune interese pentru acoperirea de prejudicii

produse prin fapte juridice ilicite.

Admiterea aciunii civile presupune ca hotrrea judectoreasc s constate existena unui drept al

reclamantului i s pronune o condamnare a prtului care va fi obligat s execute/realizeze dreptul

reclamantului, de principiu n natur.

Aciuni n constatarea dreptului (n recunoaterea dreptului, n confirmare)-reclamantul cere instanei

ca prin hotrre s se constate existena sau inexistena unui drept fr ca instana s mai pronune i o

condamnare civil la executarea prestaiilor. Obiectul acestor aciuni l constituie existena/inexistena

unui drept i nu a unui fapt juridic.

Hotrrile care soluioneaz aceste aciuni nu pot fi titluri executorii i deci nu pot fi puse n executare

silit. Aciunile n constatare pot fi pozitive sau negative.

Aciunile n constatare au caracter subsidiar fa de aciunile n realizare. Aceast aciune nu este

admisibil dac reclamantul are la ndemn i o aciune n realizare.

Aciunile n constatare se mpart n:

aciunea declaratorie;

aciunea interogatorie;

aciunea provocatorie.

Prin aciune declaratorie reclamantul cere instanei s se pronune asupra existenei unui raport juridic

valabil sau nevalabil sau s interpreteze o clauz contractual ndoielnic.

Prin aciune interogatorie, titularul dreptului cheam n judecat preventiv o persoan care ar putea

eventual s-i conteste dreptul reclamantului, urmrind ca n paralel s rspund n instan dac i

recunoate reclamantului dreptul. Aceast aciune presupune ca reclamantul s aib un interes legitim i

nu s-l cheme abuziv pe prt n judecat.acest interes legitim se contureaz printr-o tulburare produs

de prt exerciiului dreptului reclamantului.

Aciunea provocatorie presupune c prtul ridic n mod public i serios pretenii asupra dreptului

reclamantului, tulburndu-i grav exerciiul dreptului. Tulburarea dreptului este mai puternic dect n

cazul aciunii interogatorii. Reclamantul l cheam n judecat pe prt provocndu-l s-i valorifice

preteniile, urmnd ca hotrrea s valorifice preteniile unuia sau altuia.

Aciunea n constituire de drepturi-reclamantul cere instanei s creeze o situaie juridic concret nou

ntre prile litigante. Hotrrea judectoreasc prin care se admite o asemenea aciune nu are efect

declarativ retroactiv, cum au de obicei hotrrile judectoreti, ci are efect constitutiv, ex nunc.

Exemple: aciunea de divor, de stabilire a paternitii, de declarare a morii.

28

Aciunile personale sunt aciuni prin care se exercit un drept de crean. Aceste aciuni sunt nelimitate

numeric.

Aciunile reale sunt aciuni prin care se exercit un drept real. Aceste aciuni sunt n numr limitat ca i

drepturi reale. Exemplu: aciunea n revendicare; aciunea confesorie (pentru promovarea unui

dezmembrmnt al dreptului de proprietate); aciunea negatorie (se contest un dezmembrmnt al

dreptului de proprietate); aciunea pentru drepturi reale accesorii (aciunea ipotecar, aciunea

creditorului gajist).

Aciunile mixte-urmresc valorificarea unor drepturi mixte, att reale ct i de crean. Prin ele se cere

executarea unui act juridic care a creat i drepturile reale i de crean sau sunt acte prin care se

desfiineaz asemenea acte juridice.

Aciuni mobiliare i imobiliare au ca obiect un bun mobil sau imobil. Este posibil i o aciune unic

mobiliar i imobiliar (predarea unui imobil cu mobilul ncorporat). Aciunile personale mobiliare i

aciunile personale imobiliare, aciunile reale mobiliare (art. 1909 Cod Civil) i aciunile reale

imobiliare-sunt combinaii posibile.

Aciunea petitorie-se tinde la aprarea unui drept de proprietate sau alt drept real imobiliar. Aceste

aciuni privesc chiar fondul dreptului (aciunea n revendicare, aciunea confesorie, aciunea negatorie).

Aciunile posesorii apr posesia imobilului, pot fi exercitate de posesor sau proprietar asupra unui

imobil. Aceste aciuni prezint avantajul unor probe mai uoare. ntre aciunile petitorii i posesorii

exist autoritate de lucru judecat din petitoriu n posesoriu.

Mijloace procedurale asiguratorii

Aciunea civil n sens larg include toate mijloacele procedurale pentru realizarea drepturilor titularului,

inclusiv adoptarea unor msuri asiguratorii (acestea reprezint posibilitatea reclamantului de a cere

instanei s ordone indisponibilizarea unor bunuri litigioase pentru a-l mpiedica pe prt s nstrineze

bunul litigios sau s-i diminueze patrimoniul).

Msurile asiguratorii, sechestrul judiciar, ipoteca asiguratorie, poprirea asiguratorie, sechestrul

asigurator.

Sechestrul judiciar const n numirea unei persoane creia i se ncredineaz pe timpul procesului bunul

litigios pentru pstrare i administrare.

Condiii: sechestrul s se raporteze la bunul litigios sau alt bun oferit de debitor pentru liberarea lui; s

existe teama justificat c prtul ar sustrage/distruge aceste bunuri.

Procedura: cererea se rezolv urgent cu cedarea prilor de salvat instanei investit cu soluionarea

aciunii. Dac cererea se admite, se numete persoana creia i se ncredineaz bunul, care trebuie

remunerat i care trebuie s fac cheltuieli de administrare i care la sfritul procedurii va preda bunul

prii care ctig procesul.

29

Sechestrul asigurator se cere atunci cnd procesul are ca obiect plata unei sume de bani i ca scop

prevenirea unor cheltuieli fcute cu rea-credint de prt cu scopul diminurii patrimoniului.

Condiii: creditorul s aib un titlu, s aib o crean exigibil, s existe pericolul de sustragere,

micorare a patrimoniului. Acest sechestru presupune plata unei cauiuni.

Procedur: este o cerere accesorie de competena instanei care judec cererea principal; se

soluioneaz de preedintele instanei dac s-a cerut o dat cu aciunea principal, n Camera de

Consiliu, prin pronunarea unei ncheieri executorii ce poate fi atacat cu recurs n 5 zile de la

pronunare.

Executarea sechestrului se face dup regula executrii silite mobiliare sau imobiliare (presupune i

nscrierea n Cartea Funciar). Ridicarea sechestrului se face n dou modaliti:

1) Atunci cnd debitorul d garanii suficiente, de instan n Camera de Consiliu, cu citarea

prilor, pronunndu-se o ncheiere recurabil n 5 zile de la pronunarea ei.

2) Dac aciunea principal a reclamantului este respins, se ridic sechestrul.

Poprirea asiguratorie are ca obiectiv indisponibilizarea sumelor de bani pe care debitorul prt le are de

primit de la un ter datornic al su, urmnd ca aceste sume de bani s rmn la dispoziia instanei

pentru ca ulterior s poat ndestula creana reclamantului popritor.

Condiii: creditorul s aib un titlu executor; dup felul titlului, creditorul poate fi obligat sau nu la plata

unei cauiuni.

Competena aparine instanei de la domiciliul debitorului sau a terului poprit. Dac se cere odat cu

aciunea principal, ea se judec de instana competent pentru aciunea principal n dou etape. n

prima etap se nfiineaz poprirea, blocndu-se sumele n minile terului poprit. n a doua etap se

valideaz poprirea, transferndu-se sumele n minile reclamantului. mpotriva ordonanei de poprire se

poate declara recurs sau contestaie la executare.

Poprirea asiguratorie poate fi transformat n poprire definitiv dup terminarea aciunii principale.

Ipoteca asiguratorie presupune nscrierea i n cartea funciar a ipotecii.

Mijloace de aprare ale prtului n procesul civil

Prtul poate s se comporte defensiv, contestnd doar drepturile reclamantului prin

ntmpinare/excepie sau se poate comporta ofensiv, cernd el-nsui anumite drepturi proprii de la

reclamant prin cerere reconvenional.

Aprarea-act procesual prin care prtul se opune aciunii reclamantului, cernd respingerea acestei

aciuni, act ce cuprinde i mijloacele procesuale care, fr a nega dreptul reclamantului, tind s conduc

la respingerea aciunii acestuia.

Aprrile sunt: aprri de fond (propriu-zise) i excepiile.

30

Aprrile de fond sunt ndreptate mpotriva preteniilor reclamantului i au ca scop respingerea aciunii

ca nefondat prin folosirea ntmpinrii, probelor, concluziilor n fapt i n drept.

Excepiile-mijloace procedurale prin care prtul, fr a pune n discuie temeinicia dreptului

reclamantului i fr a-l recunoate, cere instanei s-i decline competena, s anuleze cererea de

chemare n judecat, s o resping, sau s amne cauza.

Anumite excepii se ridic n anumite condiii. Instana este obligat s soluioneze cu precdere

excepiile care fac de prisos cercetarea fondului dreptului reclamantului total/parial.

Hotrrea care soluioneaz cauza pe baza excepiei nu are caracter de lucru judecat, pentru c nu

soluioneaz fondul dreptului.

Clasificarea excepiilor:

Dup obiectul lor:

Excepii de procedur;

Excepii de fond.

Excepiile de procedur se refer la nclcarea normelor de procedur sau de competen (exemplu: lipsa

capacitii de exerciiu, neconstituionalitate, conexitate, litispendena).

Excepiile de fond privesc lipsa dreptului material la aciune (exemplu: prescripia, puterea de lucru

judecat).

Dup efectul excepiilor:

Excepii dilatorii;

Excepii peremptorii.

Excepiile dilatorii tind ctre amnarea cauzei. Exemplu: procedura de citare viciat, necompetena

instanei ce duce la declinarea competenei.

Excepiile peremptorii tind ctre respingerea/anularea aciunii (exemplu: prescripia, puterea de lucru

judecat, excepia de neconstituionalitate).

Dup caracterul imperativ/dispozitiv al normei nclcate:

Excepii absolute;

Excepii relative.

Prescripia, puterea de lucru judecat, necompetena material, general, teritorial exclusiv-excepii

absolute.

Procedura de soluionare a excepiei: instana se pronun asupra excepiei. Dac sunt necesare aceleai

probe pentru verificarea excepiei i pentru cercetarea fondului, instana va uni excepia cu fondul. Dac

instana admite excepia, o face fie prin ncheiere, fie prin hotrre. Soluia instanei asupra excepiei

poate fi atacat. Dac respinge excepia, o va face prin ncheiere interlocutorie, care leag instana,

31

aceasta nemaiputnd reveni asupra excepiei. Judecata va continua asupra fondului, iar soluia asupra

excepiei va putea fi atacat odat cu fondul.

Excepiile relative pot fi acoperite prin confirmare.

Excepiile absolute pot fi ridicate de oricare parte sau de ctre instan din oficiu, oricnd pe timpul

procesului i nu pot fi acoperite prin confirmare.

Principalele excepii de procedur:

a) Excepia de necompeten;

b) Excepia de neconstituionalitate;

c) Excepia lipsei capacitii de exerciiu sau de reprezentant;

d) Excepia puterii de lucru judecat;

e) Litispendena;

f) Conexitatea.

Litispendena-excepie care se ridic atunci cnd ntre aceleai pri exist acelai litigiu pentru aceeai

cauz i acelai obiect, litigiu concretizat n 2 procese diferite cu care sunt sesizate 2 instane diferite i

n principiu egale n drepturi. Ea exist doar atta timp ct nici unul din procese n-a fost soluionat

definitiv. Scopul este acela de a evita pronunarea unor hotrri contradictorii. Este o excepie dilatorie

absolut. Competen de soluionare are instana mai nti sesizat dac sunt egale n grad sau instana

superioar atunci cnd un proces este la o instan de fond i altul la o instan de atac. n acest caz

instana inferioar suspend judecarea pricinii, ateptnd soluia instanei superioare.

Conexitatea-existena mai multor pricini la aceeai instan sau la instane diferite n grad ntre aceleai

pri i avnd obiect i cauz n strns conexitate. Scopul este ntrunirea celor 2 cereri la o singur

instan, o bun administrare a justiiei i evitarea hotrrilor contradictorii. Aceasta se poate cere de

pri sau dispune din oficiu de instan.

Cererile vor fi soluionate de instana mai nti sesizat. Cele 2 cereri vor fi rezolvate printr-o singur

hotrre. Dac pe parcursul judecii se observ c soluionarea uneia din cererile conexe aflate n stadiu

de nceput ntrzie soluionarea celeilalte cereri aflate n stadiu final, instana poate disjunge aceste

cereri pentru a fi judecate separat.

CURS 6

PARTICIPANTII LA PROCESUL PENAL

32

Notiune:

Procesul civil este o activitate desfasurata in timp de anumite persoane denumite participanti. Subiectele

procesului civil sunt persoane, care prin activitatea lor, influenteaza desfasurarea, soarta procesului si

carora legea le acorda drepturi procesuale si le impune obligatii procesuale.

In sens larg, participantii la procesul civil sunt:partile, tertii, organele de executare si instanta de

judecata.

In sens restrans, participantii sunt:instanta si partile.Acestea sunt indispensabile oricarui proces.

Intr-o acceptiune si mai larga, intre participanti, figureaza si martorii, expertii, mandatarii.

Instanta judecatoresca este organul jurisdictional competent, imputernicit de lege cu solutionarea

litigiului.

Reclamantul este persoana fizica/juridica ce a sesizat instanta cu o cerere de chemare in judecata pt. a i

se recunoaste, proteja sau constitui un drept.

Paratul este persoana despre care reclamantul sustine ca i-a incalcat dreptul si care urmeaza sa raspunda

in justitie pt. actele sau faptele lui.De regula, cele doua parti principale au pozitii antagonice, ofensiva si

defensiva.

Hotararea judecatoreasca pronuntata produce efecte asupra patrimoniului partilor sau asupra persoanei

partilor, dar niciodata si asupra reprezentantilor acestora. Pozitia procesuala a partilor in sens restrans

este diferita: instanta de judecata are dreptul dar si obligatia de a judeca si solutiona litigiul cu care este

sesizata. Actele procedurale ale instantei sunt obligatorii pt. parti. Partile au in principal drepturi si doar

in subsidiar obligatii, fiind calauzite de norme de protectie dublate de capacitatea, disponibilitatea

procesuala. Reclamantul poate sesiza sau nu instanta, sau poate renunta ulterior. Paratul poate

recunoaste sau nu pretentiile reclamantului, partile impreuna pot cere sau nu probe, pot pune concluzii.

In consecinta, partile au drepturi procedurale optionale (facultative).

Drepturile si obligatiile procesuale ale partilor

-partile trebuie incunostiintate despre data si locul desfasurarii procesului si a actelor de procedura

(citatia, comunicarea hotararii);

-partile pot face cereri, respectiv sa raspunda la cererile adversarului;

-partile se pot apara cerand administrarea unor probe, invocand exceptii, punand concluzii;

-partile pot conduce procesul personal sau prin reprezentant;

33

-partile pot folosi interpretul in cazurile prevazute de lege;

-partile pot face cereri de recuzare;

-partile au dreptul sa ia cunostinta de continutul dosarului, sa obtina copii de pe inscrisurile acestuia,

sa faca obiectiuni la continutul incheierii de sedinta;

-reclamantul are dreptul sa retraga actiunea, sa o completeze, sa o modifice si mai are dreptul

sa-si majoreze/micsoreze cuantumul obiectului cererii. Paratul poate recunoaste total sau partial

pretentiile reclamantului. Partile pot stinge litigiul dinte ele prin tranzactie.

-partile pot ataca hotararea pronuntata, incheierea de sedinta, pot cere punerea in executare silita a

hotararii.

Legea stabileste termene, conditii si alte cerinte pt. exercitarea acestor drepturi si obligatii. Daca

toate acestea sunt incalcate se aplica sanctiuni procesuale: nulitatea, decaderea. Instanta este obligata sa

asigure exercitarea drepturilor si obligatiilor partilor in spiritul si in litera legii.

Abuzul de drept procesual

Ca toate drepturile, si dreptul procesual trebuie exercitat de titular cu buna-credinta potrivit scopului

avut in vedere de legiuitor. Abuzul de drept apare atunci cand dreptul este deturnat de la finalitaea lui,

sau cand dreptul este exercitat cu rea-credinta, in scop sicanatoriu, fara justificarea unui interes legitim,

cu vointa premeditata sau cu constiinta ca scopul acestor maniere este acela de a presa adversarul sa

conceada sau sa abandoneze.

Abuzul de drept se sanctioneaza prin:

-respingerea cererii;

-obligarea la plata cheltuielilor de judecata;

-posibila obligare la despagubiri pt. acoperirea prejudiciilor provocate;

-posibila obligare la plata unei amenzi civile in situatii cum ar fi: cererile abuzive de recuzare, de

stramutare, neindicarea domiciliului paratului, desi reclamantul il cunoaste.

Conditii legale pt. a fi parte in proces

-capacitatea procesuala;

-calitatea procesuala;

-dreptul;

-interesul.

Aceste patru conditii trebuie respectate cumulativ.

34

1)Capacitatea procesuala este de doua feluri:de folosinta si de exercitiu.

Capacitatea procesuala de folosinta reprezinta aptitudinea generala a persoanelor de a dobandi

drepturi si obligatii pe plan procesual. Titulari ai capacitatii de folosinta pot fi atat persoanele fizice cat

si cele juridice.

Capacitatea procesuala de exercitiu reprezinta capacitatea unei persoane care are folosinta dreptului

ei de a angaja si de a conduce personal procesul, exercitandu-si direct drepturile si obligatiile procesuale

in scopul castigarii procesului. Capacitatea procesuala de exercitiu reprezinta capacitatea partii,

respectiv persoanei de a sta in judecata personal.

De la aceasta regula exista si cateva exceptii:

-reprezentarea pt o persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul mai mic de 14 ani, interzisul

judecatoresc);

-asistarea pt. o persoana cu capacitate de exercitiu restransa (minorul intre 14-16 ani);

-autorizarea organului competent pt. actele reprezentantului legal -acte de dispozitie.

Reprezentarea legala temporara se face prin curator special si numai pt. un anumit proces, daca partea

lipsita de capacitate de exercitiu nu are inca un reprezentant legal sau daca exista conflicte de interese

intre cel lipsit de capacitate de exercitiu si reprezentantul lui legal.

Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale este diferita dupa tipul de capacitate care trebuie sa existe

-daca lipseste capacitatea juridica, se respinge actiunea, exceptia putant fi ridicata in orice faza a

procesului, iar actele procedurale intocmite in dosar sunt lovite de nulitate absoluta.

-pt. lipsa capacitatii de exercitiu (sau cu capacitate restransa), se anuleaza actele procedurale ale

celui in cauza, acte facute fara reprezentant.

2)Calitatea procesuala reprezinta cerinta existentei unei identitati intre persoana reclamantului si

titularul dreptului subiectiv din raportul juridic dedus judecatii, pe de o parte, (calitate procesuala activa)

si identitatea intre parat si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii (calitate procesuala pasiva) pe de

alta parte. Cele doua identitati trebuie sa existe cumulativ.

Calitatea procesuala se determina in concret la fiecare speta, nu in general.

Sanctiunea lipsei calitatii procesuale este respingerea actiunii. Daca numai calitatea procesuala

pasiva a lipsit si s-a respins actiunea, reclamantul poate introduce o noua actiune cu respectarea

termenului de prescriptie impotriva adevaratului parat.

Exceptie: in cazul actiunii reale paratul, detentor precar al bunului litigios, poate cere cu

consimtamantul reclamantului inlocuirea lui cu tertul care este adevaratul titular al dreptului dedus

judecatii. Acest lucru se realizeaza printr-o cerere de interventie fortata denumita aratarea titularului

dreptului, fiind unica situatie din procedura civila in care o parte poate fi inlocuita cu o alta parte.

35

Transmisiunea calitatii procesuale presupune trecerea/transferarea drepturilor si obligatiilor unei

parti la o alta parte straina pana atunci de proces (de ex, o parte decedeaza, transferandu-se calitatea

procesuala catre mostenitor). Transmisiunea calitatii presupune trecerea calitatii procesuale de la o

persoana la o alta persoana care astfel capata legitimare procesuala activa sau pasiva si poate continua

procesul.

Transmisiunea calitatii procesuale este de doua feluri:

-legala: succesiunea, reorganizarea persoanei juridice;

-conventionala:are loc in urma unei conventii stabilita de o parte din proces cu un tert in cesiunea de

crea