6.+Pastorala+si+psihanaliza

8/16/2019 6.+Pastorala+si+psihanaliza

1/20

Imaginea omului în psihanaliză

I. Antropologie psihanalitică Nu există nici un aspect al psihanalizei care să nu fi fost violent

atacat şi cu tot atâta vehemenţă apărat.1 Freud este acuzat că asubstituit sufletul cu instinctul, că a încercat să explice sentimentelecele mai nobile catalogândule drept produse ale sexualităţii! că a pus

în comparaţie obsedantă viaţa psihică a celor sănătoşi cu a celor bolnavi! că a generalizat în teoriile sale! întro manieră neştiinţifică şiincorectă! cazuri singulare etc.

Punctele de vedere esenţiale ale antropologiei şi ale eticii psihanalitice pot să fie sintetizate în trei formule "#

$ubiect! iar nu obiect% &ura' tragic! iar nu resemnare% ()devăr*! iar nu religie%

a+ Subiect, iar nu obiect

,ea lungul întregii sale vieţi! Freud a fost fascinat de ştiinţă.&hiar din gimnaziu a fost impresionat de fizică, chimie şi medicină, precum şi de teoriile lui ,ar-in. imp de / ani 012/1"+ a activatîntrun laborator fiziologic al lui 3rnst von 4r5c6e! unde a secţionat miide coloane vertebrale ale unor peşti analizândule la microscop!confruntând! numerotând! ca un adevărat om de ştiinţă pasionat deexperiment şi de măsurare. (&redeul* acestui tip de cercetareştiinţifică a fost formulat de 4r5c6e întrun manifest din 172! în caresemnatarii afirmau militant că vor să se bată pentru (adevărul că înorganismul uman, nu acţionează alte forţe în afară de cele fizice şi

chimice*.8n ciuda faptului că a fost crescut în acest mediu al materialismului şi al pozitivismului ştiinţific şi că a fost un ferventsusţinător al acestora! Freud a admis ulterior că principiile care sunt 1 9oziţia 4isericii înseşi faţă de psihanaliză sa schimbat dea lungul timpului. :analiză a schimbărilor de poziţie găsim la ;obert)lbert 9l1=27 0?+! p. 1@=1/@." Amaginea (socială* a psihanalizei a fost în atenţia lui 9aul Beorges &osson! careîn studiul La psicanalisi e la sua immagine sociale nei credenti 0Concilium,=>1=27 0?+! p. 72@=+ realizează o radiografie a diferitelor atitudini faţă de

psihanaliză din spaţiul occidental.

valide într-un domeniu sau sector existenţial se demonstrează a fi întru totul insuficiente sau chiar incorecte într-altul 0precum cel al boilor psihice şi al cauzelor lor+. Freud s-a îndepărtat constant deştiinţa materialist-pozitivistă 0cu greutate sa despărţit de categoriiştiinţifice naturale! cărora lea găsit o corespondenţă în concepte precum# energie psihică! forţe de atracţie şi repulsie! aparat psihic etc.+!atât sub profil metodologic cât şi în ceea ce priveşte antropologia. C

3l opune ulterior măsurătorilor ştiinţifice contactul de la persoană la persoană! care scapă unei măsurători precise. )colo undealţii identifică simptome nevrotice! el observă în acţiune! dedesubtul superficialităţii, conflicte latente, inconştiente, şi identifică în acestea punctele focale ale bolii. $imptomele nu sunt altceva pentru el decâtsemnalele unor impulsuri reprimate, leziuni nerecunoscute ale persoanei, ascunse în trecutul ignorat al omului, experienţe uitateale perioadei copilăriei timpurii . 3l speră să se poată apropia derealitatea adevărată! inconştientă a omului! prin intermediulexperienţei filtrate simbolic.

8n antropologia sa sunt protagoniste relaţiile, unicele biografii personale care poartă stigmatele leziunilor şi ale suferinţei . )cestetraume! produse în cursul raporturilor interpersonale! suferite dealungul biografiei unice a fiecăruia! ale căror efecte sunt revelate cu prisosinţă în simptome! pot să fie reconstruite! potrivit lui Freud! atât în plan emotiv! cât şi verbal# omul suferind! care se simte străin de sineînsuşi! de propria lui viaţă şi de propriul destin! trebuie (predat* luiînsuşi.

8n faţa tendinţei vremii de a reduce omul la simplă materie el propune ideea pozitivă de om care creşte de-a lungul relaţiilor cu

semenii şi se (trezeşte* în procesul carel determină să devină subiectconştient al propriului destin.7

C 3ntuziasmul iniţial al lui Freud pentru ştiinţele naturale nu sa transferat în psihologie. ,impotrivă! el va fi un indirect şi involuntar critic al lor. 9sihanalizalui reprezintă o poziţie net contrastantă cu o imagine a omului care! în modunidimensional! consideră valid doar ceea ce este vizibil şi măsurabil,recunoscnd doar legile materiei. !l revendică ca adevărată în schimbrealitatea psihică ascunsă omului" omul nu poate fi redus complet lacorporeitate. &fr. Asidor 4aumgartner! Psicologia Pastorale. Introduzione alla prassi di una pastorale risanatrice, 3dit. 4orla! ;oma! 1==C! p. C11.7 3dificator în acest sens este studiul lui Dos< &astillo! Valore terapeutico dei

metodi tradizionali di spiritualità, în Concilium =>1=27 0?+! p. 1E711@.

1


2/20

b) Curaj tragic, iar nu resemnare&e descoperă omul când! cu a#utorul psihanalizei, coboară în

străfundurile sinelui propriu$ $alter consideră că nimic frumos! ci uno 'unglă a conflictelor! angoaselor! egoismelor! o instinctualitateanimalică şi duşmănii mortale. a aceasta se reduce întreaga realitate aomuluiG ,acă ar fi aşa! cum ar putea omul supravieţui acestei

descoperiri! fără a cădea în disperareG@ Nu conduce oare tocmai psihanaliza la o condiţie neconsolatăG Freud consideră că omul estecapabil să înfrunte propria realitate interioară obscură şi căconvieţuiască cu ea fără să a#ungă la disperare. &onflictul! angoasa şiimposibilitatea de a satisface propriile impulsuri fac parte din naturaumană! iar răul nu constă att în conştientizarea acestora, ct înînşelarea asupra lor ! în evaluarea lor greşită.

Azvorul unei viziuni att de puţin optimistă şi în acelaşi timpatt de eroică a omului, pentru Freud! este antichitatea clasică! înspecial filosofia grecoelenistă. 8n %ocrate, în Platon şi în stoicism el

descoperă acea imagine a omului care vorbeşte sufletului său! şifilosofia lor devine pentru evreul agnostic Freud aproape un surogat al religiei pe care el o va mărturisi.

3l se află pe un gând cu $ofocle când acesta! prezentând mitullui 3dip! pune în gura Biocastei aceste cuvinte# (,e'a! mulţi oamenisau căsătorit în somn cu mama lor% dar dacă unul dintre ei nu face cazde aceasta! mult mai uşor duce greutatea existenţei*. &onvingerea luiFreud era că (nu e uşor* să trăieşti cu gândul incestului 0şi cu totrestul+. Hotoul său existenţial a fost şi a rămas# ( &ai bine să cunoşti tragismul vieţii dect obtuzitatea unei existenţe crepusculare

prizonieră a ignoranţei' .Freud sa inspirat şi din filosofia lui Platon. 8n (;epublica*

9laton a vorbit de trei părţi ale sufletului# raţională! irascibilă şiconcupiscentă! iar acest triptic reapare în teoria freudiană a celor treiinstanţe. 9laton reprezintă întro manieră plastică dinamica sufletuluiuman! folosinduse de aceeaşi imagine folosită ulterior şi de Freud.

8n mitul cavernei! 9laton îşi imaginează omul înlănţuit şiimobilizat! el reuşind să vadă doar umbrele realităţii! proiectate pe un

@ 3ugen ,re-ermann! Psicanalisi e teologia morale, 3dit. Iueriniana 0&ollana

Biblioteca di Teologia Contemporanea 2E+! 4rescia! 1==/! p. =.

perete în faţa lui. ,atoria filosofului este aceea de al elibera pe om deaceastă lume a aparenţelor şi imaginilor şi săl conducă la adevăr.(averna este simbolul omului prizonier al propriului inconştient ) , iar călăuza spre adevăr se demonstrează a fi psihanaliza.

Foarte importantă pentru Freud este şi doctrina platonică a lui !ros! (fiul mizeriei pământeşti* şi al aspiraţiei spre împărăţia cerească.3ros ar fi o entitate conflictuală care ar vrea să meargă dincolo de

simplul intelect. Anflamânduse în prezenţa unei frumuseţi pământeşti!el ar fi căutat în toţi ceilalţi un (obiect* al iubirii. ocmai la aceastăcapacitate face referinţă Freud! când! plecând de la sublimarea3rosului! îl consideră! în această nouă înfăţişare! creator al oricărei arteşi culturi a omenirii întregi.

8nsă Freud şi-a găsit adevărata lui religie în stoicism. 8n el aîncercat întotdeauna refugiu în faţa tuturor suferinţelor. &urând eldescoperi că suferă tocmai de acele boli de care el spera că-i va puteavindeca pe pacienţii săi # simptome nevrotice şi obsesive! traume paterne! bacteriofobie! superstiţie de numere! presentimente de moarte!

dependenţă de nicotină. )vea conştiinţa clară că nu este cu nimicsuperior pacienţilor săi! nici din punct de vedere psihic! nici caracterial.$toicismul ia confirmat că toţi oamenii sunt în mod egal victime aleconflictelor interioare şi rănilor! dar avea convingerea că pacienţii săiaveau o capacitate de rezistenţă şi de auto-analiză cel puţinechivalentă cu a sa .*

)ceastă conştiinţă a faptului că suferă! în ciuda statutului săude terapeut! de aceleaşi boli ca şi pacienţii săi! au declanşat în el omare simpatie pentru toţi cei suferinzi . )ceastă afinitate întreterapeut şi pacient a fost luată de el atât de în serios! încât sa gândit

că trebuie să ia măsuri pentru a evita 0contratransfer+ infecţiile psihice reciproce. Filosofia stoică îl a'uta nu doar în faţa atacurilor survenite din exterior J el a rămas toată viaţa sa exclus de la ocarieră academică J ci şi din interior! a'utândul să suporte ani întregidurerile unui cancer la gură. 8n ciuda tuturor durerilor! Freud rămânea

/ Hărturiseşte DaKues acan# Incon!tientul este acel capitol al biografiei melecare este complet alb... este un capitol cenzurat. "ar ade#$rul poate fi reg$sit. %l este scris unde#a... &n corp, &n amintirile copil$riei, &n #acabularul fiec$ruia, &n stilul de #ia'$, &n caracter, &n (legendele) fiec$ruia etc.* &fr. 9aul Beorges&osson! La psicanalisi e la sua immagine nei credenti, p. @E.2 Asidor 4aumgartner! op. cit., p. C17.

"


3/20

adeptul principiului de (aşi face datoria*! concept decupat din doctrina platonică a $tatului şi regăsit în doctrina stoică a virtuţilor. ()şi facedatoria* semnifica pentru el şi a nu nega propria aprobare a tot ceea ceera inevitabil şi necesar! precum a afirmat %eneca+ Pe cei care-l acceptă, destinul îi călăuzeşte, iar pe cei care-l refuză, îi trăşte'.

Amaginea freudiană despre om apare deci ca un tardiv ecou alfilosofiei eleniste. )cesta constitui adevărata lui filozofie de viaţă.

Freud fu nevoit în /0 să părăsească 1iena, unde a trăit timp de ** de ani, pentru a evita deportarea întrun lagăr de concentrare nazist. )mers la 2ondra, unde a murit an mai trziu . 8n ultima zi! Freud îiaminti medicului pactul pe care lau făcut între ei# săşi spunăîntotdeauna adevărul şi să-l scutească pe Freud de torturi inutile.Lltimele cuvinte spuse lui $chur au fost# (Hiaţi promis să nu măabandonaţi atunci când va fi momentul. )cum! viaţa mea a a'uns doar o tortură fără sens* şi îl rugă so informeze pe fiica )na# (oateacesteaM în deplină cunoştinţă*. ) primit o primă in'ecţie cu morfinăcare! după un lung somn! a trebuit să fie repetată. Huri la "C

septembrie 1=C=! la orele C.EE noaptea.(eva tragic şi eroic, aproape socratic, adie deasupra acestei

sobre acceptări a necesităţii morţii. ,ar tot aici se respiră şi aceaatmosferă de latentă lipsă de consolare care traversează precum un fir roşu întreaga operă şi viziune antropologică freudiană.

c) Adevăr, iar nu religie8n ciuda faptului că Freud provenea dintro familie ebraică care

avea contacte cu chasidimul şi a avut o guvernantă catolică în copilărie!el a crescut, practic, a-religios. ,upă cum a admis! concepţiile

religioase şi teologice i-au rămas permanent străine. ;eligia J potrivit lui Freud J nu putea fi gândită întro manieră diferită de cum o percepea omul simplu şi burghez. Faptul că în lumea comună el aîntâlnit imagini deformate ale adevăratei religiozităţi iudaice şi

Ln întreg capitol rezervă 3ugen ,re-ermann problemei tragicităţii vieţii ! înlucrarea sa Psicanalisi e teologia morale 0ed. cit .+. 3numerăm câteva subcapitolesugestive# &um se prezintă tragicitatea şi în ce constăG ragicitatea ca procesnevrotic% tragicitatea ca responsabilitate în faţa iresponsabilului% fracturamoralităţii% refuzul inconştientului în creştinism% tragedia negării dogmatice aexistenţei tragicităţii% exigenţele morale exagerate% falsa 'ustificare a ororii etc. 0p.

12/=+

creştine! nu îl împiedică să #udece tocmai din această perspectivăreducţionistă toate celelalte religii ! tocmai după cum el era convins că poate interpreta prin prisma psihicului uman bolnav şi aspecte alecelui sănătos. 9entru el! unica religie era aceea care era (izvor de boli*. 3a lar înşela pe om privitor la adevărata realitate a vieţii şi ar trebui! drept urmare! să fie depăşită în urma unei acţiuni clarificatoareşi prin intermediul ştiinţei ! înainte de toate prin psihanaliză% raţiunea ar

trebui să ia locul religiei.8n lucrarea (9sihopatologia vieţii cotidiene* Freud afirma cu

fermitate# ($unt convins că cea mai mare parte a concepţiei mitologice! penetrată profund în religiile moderne! nu e nimic altceva decât psihologia proiectată în exterior*. 3eligia ar demonstra multeasemănări cu nevroza şi paranoia. 8n (&omportamente obsesive şi practici religioase*! Freud identifica mai precis elementul nevrotic alreligiei în simptomatologia obsesivă. 3l ar tinde! astfel să exprime! (săconsidere nevroza obsesivă ca echivalent patologic al formăriireligioase* şi să definească nevroza ca o religiozitate individuală iar

religia ca pe o nevroză obsesivă universală.= Aată deci fundamenteleteoriei sale# de la definirea religiei ca nevroză obsesivă se a'unge lateza că naşterea religiei ar fi datorată J pe plan individual şi colectiv!(complexului tatălui*.

8n lucrarea (otem şi ab* Freud elaborează un aventurosroman al timpurilor preistorice! cu care el speră să poată oferi o validăexplicare a originilor att a religiei, ct şi a societăţii . :menirea primitivă ar fi trăit în hoarde, adunate sub dominarea dictatorialăa unui tată patriarhal ! unicul posesor al femeilor hoardei. Fiii! înschimb! aveau o soartă barbară! trebuind săşi caute femei în afara

hoardei! fiind adeseori alungaţi de către patriarhul de acolo şi uneorichiar castraţi şi ucişi. 8ntro bună zi! fiii alungaţi sau reunit întrogrupare coagulată în 'urul unui scop comun! lau ucis pe bătrânultată patriarh şi lau mâncat. ,ar de abia împlinit acest fapt! au fostasaltaţi de sentimente de vinovăţie! care au scos la iveală şi

= : analiză pertinentă! din punct de vedere teologic! a celor patru forme denevroză generate de o greşită elaborare a angoasei existenţiale 0nevroza obsesivă!isteria! depresia şi schizoidia+ regăsim în capitolul P$cat !i ne#roz$. +ncercare de sintez$ &ntre dogmatic$ !i psihanaliz$. P$catul ca maladie moral$, ca disperare&naintea lui "umnezeu, în lucrarea menţionată a lui 3ugen ,re-ermann 0p. 1E7

1CE+.

C


4/20

sentimentele de dragoste pe care le nutreau! pe lângă cele de ură!faţă de tată. &onsecinţe ale acestei iubiri faţă de tatăl mort a foststipularea unui acord care interzicea incestul şi care impuneaobligaţia de a căuta femei în afara propriului clan. Lcidereatatălui era sărbătorită în fiecare an printrun mare banchet funebru!în timpul căruia! în memoria tatălui iubit 0şi urât+ se consuma unanimal totemic! venerat! în restul anului! ca divinitate.

&u această (eziologie*! Freud a crezut că poate să explicefaptul că ulteriorul zeu monoteist nu era nimic altceva dect tatăl primordial proiectat, înălţat în ceruri *! faţă de care prevalausentimente de angoasă şi de vinovăţie. ,elictul primordial ar reapărea! voalat întro oarecare măsură! în doctrina păcatuluioriginar şi de aici ar deriva ideea religioasă a morţii sacrificiale a luiOristos ca act de expiere. ,e aceea în creştinism! sub impulsul$fântului )postol 9avel! ( 3eligia 4atălui' s-a transformat în 3eligia Fiului'.

8n (&ina cea de aină* a 4isericii primare ar fi amintită! în

formă totemică! uciderea atălui şi expierea prin intermediul Fiului.8n schimb! evreii care nu au participat la această formă de expiere!apar în ochii creştinilor de două ori asasini ai lui ,umnezeu! şiasupra lor! societăţile creştine, timp de 5666 de ani, au descărcat toate propriile vinovăţii şi propria manie a distrugerii .

eza originală a originii religiei îşi găseşte deznodământul!în final! întro ipoteză a complexului edipic universal ! în timp ceFreud concluzionează# ()'uns la finalul acestei cercetări conduse cuo extremă concizie! sămi fie permis să comunic rezultatul#începuturile religiei, a moralităţii, a societăţii şi a artei converg în

complexul edipic! în deplină concordanţă cu ceea ce psihanaliza astabilit! adică faptul că acest complex constituie nucleul tuturor nevrozelor pe care le-am descoperit şi analizat până acum. ) fost omare surpriză pentru mine că şi aceste probleme ale vieţii psihice a popoarelor sau demonstrat rezolvabile plecând de la un punctconcret# raportul cu tatăl . 8n complexul edipic sar găsi origineaatât a nevrozei! cât şi a religiei.

Ln izvor ulterior al religiei nevrotice şi al nevrozeireligioase! pe lângă citatul complex al lui 3dip! este identificat deFreud în (complexul părinţilor *# copilul care! nea'utorat! fragil!

doreşte să fie consolat de tată şi de mamă. (8n complexul părinţilor

recunoaştem! rădăcinile necesităţii religiei ! un ,umnezeuomnipotent şi drept şi o natură iubitoare care par sublimareagrandioasă a tatălui şi a mamei! chiar mai mult# o reînnoire şi oreluare a reprezentărilor care existau în copilărie. 3eligia se bazează pe această situaţie biologică, de nevoie de apărare şi asistenţă acopilului, care durează destul de mult % când adultul îşi recunoaşteapoi condiţia de (abandonat* şi de slăbiciune în faţa marilor furtuni

ale vieţii! compară această situaţie cu aceea trăită în copilărie şiîncearcă să nege caracterul disperat al situaţiei printro infantilăreîntoarcere la puterile protectoare ale copilăriei.

(Lmilirea naturalului* manifestată în boli! suferinţe!nenorociri! moarte! este rezolvată prin intermediul religiei întromanieră (iluzorie*! adică prin refugiul într-o viziune vană a unei puteri protectoare supranaturale. (atăl* care este în ceruri ar permite să se ducă mai departe! întro manieră infantilă! atât în planindividual cât şi colectiv! visul unei vieţi sigure şi prote'ate. ,ar lasfârşit acest vis se va dovedi a fi o superstiţie! întrucât oamenii şi-

au construit o fericire drogată' . 8nglobând omul în sistemul săucolectiv! religia ar reuşi! desigur! săi scutească uneori de o nevrozăindividuală! dar (tehnica religioasă* ar avea drept consecinţă(deprimarea vieţii în ansamblul ei*. )r fi deci necesar ca etapareligioasă să fie depăşită! prin evoluţia atât individuală! cât şi aîntregii societăţi.

8n lucrarea sa de la maturitate şi foarte cunoscută (Piitorulunei iluzii* 01="2+! în care dezvoltă mai în profunzime această tezăa autoînşelării religioase! Freud invocă! precum medicina împotrivareligiei! iluminarea ca lucrare a ştiinţei ! pentru că (ştiinţa nu

înşeală*. ()r fi! în schimb! iluzoriu să credem că putem obţine dealtundeva ceea ce ştiinţa nu ne poate daQ*. 8n zilele noastre! cândexperimentăm pe pielea noastră fragilitatea acestei afirmaţii! suntemmai sceptici în acceptarea ei.1E

Moise. 8n ultimii ani ai vieţii! Freud sa ocupat! straniu! defigura biblică a lui Hoise. 8n anul 1=17! în (Hoise a lui

1E Hulte Rdogme* ale ştiinţei au fost infirmate tocmai de către ea însăşi! la puţinăvreme după ce au fost pompos proclamate şi (dogmatic* crezute. 3ra postmodernă este una extrem de suspicioasă în faţa pretenţiilor de adevăr absolutale ştiinţei. )mintim în acest context doar volumul lui )lexandru Hironescu!

Limitele cunoa!terii !tiin'ifice, apărut la 3ditura Orisma! 4ucureşti! 1==7.

7


5/20

Hichelangelo*! el la definit pe acesta ca pe o (figură eroică caree incapabilă să aştepte şi să aibă încredere! care exalta de îndatăceşi dobândea idolii*. Doseph ;attner explică aceastăinterpretare a lui &oise de către Freud într-o manierăautobiografică. 8nsuşi Freud sar simţi ca marele legislator care asculptat dea lungul itinerariului său de cercetare tablele 2egii pure'. )dler şi Dung! în schimb! tinerii apostaţi de la psihanaliză!

sau adaptat la gusturile publicului.8n (:mul Hoise şi religia monoteistă*! tema lui Hoise

este reluată. )ici se arată tot mai clar cum figura lui &oise evăzută ca un prototip patriarhal primordial care! iubit şi urât înacelaşi timp! ar fi fost ucis de israeliţi. ;ealizarea lui ar fi constatîn exportarea din 3gipt a doctrinei 3chnaton J a unicului,umnezeu. )'unge la această concluzie interpretând textele biblice ca pe un somn colectiv.

,ar mai mult decât o construcţie istoricoreligioasă! Freudurmărea altceva. 8n acest (roman al lui Hoise* cum la numit! el

şi-a creat un mit personal cu care spera, în perspectiva genocidului iminent, să-şi poată caracteriza identitatea sa deevreu. Hoise şi $igmund Freud se fundamentează întro unicăunitate. ;attner comentează astfel situaţia# (;omanul său familialasumă dimensiuni grandioase# el nu se mai mulţumea doar cucorectarea propriei constelaţii familiale! nuQ 9entru aşi satisfaceîntrun oarecare fel enorma tensiune din sufletul său! genealogiasa trebuia să urce până la Hoise.*11

)stfel! paradoxal! în operele sale de la bătrâneţe întâlnimun agnostic care! pe de o parte continuă să susţină că religia

trebuie să fie depăşită de ştiinţă! iar pe de alta! pentru a-şi explica propria existenţă, caută această religie tocmai întrofigură religioasă grandioasă! în care el se recunoaşte cel mai bine.

II. Contribuia psihanalizeila o pastorală diaconico!terapeutică

". #epulsia teologiei $aă de psihanaliză

11 &fr. D. ;attner! Tiefenpschologie und -eligion! apud Asidor 4aumgartner! op.

cit., p. C11.

&ritica făţişă făcută de către $igmund Freud religieireprezintă! fără dubiu! cel mai mare obstacol de receptare a tezelor sale în teologia şi practica bisericească. Lnul dintre primii carenu sa lăsat influenţat în convingerile sale religioase de agresivitateacelor care se simţeau ofensaţi de psihanaliză a fost pastorul austriac:s6ar 9fister. 3l a sesizat cum în reprezentarea religiei realizată decătre Freud exista o descriere foarte exactă a formelor deformate şi

ale mutilărilor credinţei epocii sale! care trebuiau oricumincriminate.

9sihanaliza i se părea lui foarte potrivită pentru a conduceoamenii spre o religiozitate mai pură şi spre o credinţă mai deplină. $chimbul epistolar dintre 9fister şi Freud! caredemonstrează o prietenie de mai mult de trei decenii! demonstreazăcât de mult Freud a înţeles metoda sa ca pe un instrument neutral,legat strict de ştiinţă, de care să se poată folosi şi preotul şi laicul,cu condiţia să fie pus în slu#ba omului aflat în suferinţă+ ($untrealmente răscolit J declara Freud J de faptul că nu mam gândit

mai dinainte ce a'utor extraordinar poate oferi metoda psihanalitică preotului! păstorului de suflete. ,ar poate că aceasta se datoreazăfaptului că eu, eretic răufăcător, sunt prea îndepărtat de acest univers conceptual' .

8n ciuda unor fragmente neclare şi ambigue existente învolumul (9astorală analitică* a lui :s6ar 9fister! el încadreazăcorect oportunităţile pentru teologie şi pastorală conţinute în psihanaliză. &onstatarea freudiană ceea ce noi facem acum este pastorală de cea mai înaltă speţă' pare, la prima vedere, o insultă pentru mulţi păstori ai 7isericii. ,oar în ultimii ani sa instaurat un

raport mai puţin tensionat! chiar dacă marcat de tulburări constante!între psihanaliza J pastorală şi teologie! deşi încă nu se poate vorbide un dialog în adevăratul sens al cuvântului.

&ert este că în activitatea pastorală preotul este obligatînaintea lui ,umnezeu să se folosească nu doar de principiileteologiei! ci şi de marile descoperiri ale ştiinţelor profane! în primulrând de cele ale psihologiei şi sociologiei ! pentru a a'uta credincioşiiîn efortul lor de creştere şi maturizare a credinţei. 1"

1" 9otrivit afirmaţiei psihanalistului evanghelic Doachim $charfenberg! teoria lui

Freud aparţine, fără dubiu, marilor profeţii străine' făcute creştinilor şi

@


6/20

%. &iagnosticarea religiozităii patogeneAsidor 4aumgartner consideră că (ofensa narcisistă pe care

Freud o aduce conştiinţei religioase constă în primul rând în faptulcă el sfâşie vălul înşelării de pe practicile! atitudinea! obiceiurilecare se prezintă drept (religioase*! dar nu sunt altceva decâtritualisme nevrotice*1C. )stfel! în multe spovedanii sunt prezentemai mult reprimări şi #ustificări ale păcatelor dect disponibilitate

spre schimbare.&eea ce Freud critică este o religie cu consecinţe

catastrofice! în care numele lui 8umnezeu este folosit pentru aviolenta pe cel care gndeşte diferit" de asemenea! el critică religiacare este folosită de către cei puternici ca instrument dedisciplină, în care 8umnezeu nu este altceva dect un alt nume pentru rigidul şi sub#ugătorul %upra-!u.

&ritica lui Freud făcută religiei nu poate fi respinsă decreştini afirmând simplist că din ea transpare o viziune greşitădespre credinţă. (eea ce-l interesa pe Freud nu era att edificiul

conceptual teologic, ct religia realmente existentă, a guvernanteisale! a vecinilor de casă! a credincioşilor lumii lui. &eea ce avea înobiectiv psihanalistul era religia celor mulţi! pentru a diagnostica câtde mult şi cât de des ea constituia un obstacol în realizarea unei vieţi fericite 9sau cauză de tulburări:. 3l nul acuză pe cel (bolnavdin cauza religiei*! ci critică un anumit sistem al religiei care poateconduce la boală. &ritica sa religioasă are în vizor şi ( gri#a' 9pseudo-:pastorală care agresează sufletul .

'. Critica unei educaii religioase represive

&ritica psihanalitică a religiei dedică o atenţie specialăeducaţiei religioase. Heritul său este acela de a fi identificat caracterul inuman al anumitor forme de educaţie religioasă. 3aaminteşte creştinilor faptul că simbolurile şi mesa'ul credinţei poatefi astfel folosit spre sub'ugarea sufletelor copiilor! pentru a exercitadespotic puterea părinţilor sau a păstorilor de suflete 0care pot fi protagonişti victime ai unei (nevroze religioase*17+. 9sihanaliza ne mai

păstorilor de suflete zilelor noastre.1C Asidor 4aumgartner , op. cit .! p. C1C.17 ) se viziona în acest sens filmul R Limitele credin'ei* 0($ister HarS 3xplains At

)ll*+! dramă! $L)! "EE1! în regia lui Harshall 4ric6man.

aminteşte ceea ce părinţii şi preoţii responsabili au ştiut dintotdeauna!faptul că maturizarea religioasă este în strnsă legătură cu aceea a persoanei. 8n acelaşi timp! ea îi îndeamnă pe creştini săşi (amintească!să repete şi săşi reelaboreze* propriul trecut religios! adeseori profundafectat negativ şi plin de leziuni.

)utoanaliza religioasă a psihanalistului ilman Hoser dinvolumul ( Intoicarea cu "umnezeu* este de mare interes. )utorul

făcea o analiză critică! întro manieră explicit acuzatoare! a educaţiei primite de la părinţii săi. 3l îşi exprima vulcanic înaintea lui ,umnezeumânia care îl cuprinsese în anii copilăriei. (Antoxicarea sa cu,umnezeu* era atât de profundă încât nuşi mai dorea să mai audă denumele ui! întrucât )cesta a fost folosit de cei din 'ur pentru amanifesta cruzime! sadism! ostilitate faţă de viaţă! rigiditate familială0dânduAse chiar rolul de surogat al raporturilor afective inexistente+#( %ste oribil c/nd p$rin'ii, pentru a educa, pacteaz$ cu tine, se folosescde tine intimid/ndu0te. % la fel de oribil c/nd cei puternici te folosesc pentru a aser#i popoarele1 o s$ descoperi ulterior c$ biografia ta nu

este altce#a dec/t istoria abuzurilor f$cute &n numele Lui. %!ti ocreatur$ a abuzurilor. 2tiu bine c$ de3a 'i0au spus0o mul'i. Pentru mul'idintre cei din genera'ia mea Tu e!ti la originea unei supuneriumilitoare4 5! #rea s$ tr$iesc pe mai departe f$r$ acest 6aspetenedorit, pentru c$ am ne#oie de spa'iul meu interior, s$0l folosesc &na#anta3ul oamenilor care au sete de o pic$tur$ de libertate*.

T T Ta părintele vine o pereche de tineri căsătoriţi#0 P$rinte, ne0am hot$r/t s$ #enim la dumnea#oastr$ pentru c$

suntem credincio!i !i tare am dori s$ se rezol#e o problem$ din #ia'a noastr$ pe care nu am spus0o nim$nui. 7per$m &n confiden'ialitatea dumnea#oastr$ !i de aceea am &ndr$znit s$ apel$m la a3utorul dumnea#oastr$. %ste #orbadespre faptul c$ nu a#em copii4

9reotul# :! trebuie să fiţi pe pace! căci ,umnezeu este sfânt şi bun şio să vedeţi că problema se va rezolva. ,ar a trecut mult timp de când sunteţicăsătoriţiG 9entru că! vedeţi! din punct de vedere medical! dacă doi tinericăsătoriţi nu au cel puţin "C ani de căsnicie în spate! nu trebuie nicidecumsăşi facă probleme sau să intre în panicăM doar dacă este depăşită această

perioadă se poate pune problema existenţei unor disfuncţionalităţiM,umneavoastră de când sunteţi căsătoriţiG

3a# 0 "e mai mult de un an !i 3um$tate4 problema este &ns$, p$rinte,cum s$ spunem4 mult mai profund$4 Vede'i4 noi nici nu tr$im &mpreun$.

/


7/20

5 trecut at/ta timp de la c$s$torie !i nu am reu!it s$ a#em &nc$ nici oeperien'$ seual$. "oar am &ncercat4, dar ne0am oprit. 7o'ul meu seblocheaz$, iar eu cad &ntr0o stare de perpleitate4 n0am fost la medic c$ ne0a fost ru!ine4 Cum s$0i spunem c$ ne pl/ngem c$ nu a#em copii c/nd noi nule facem pe cele ale femeii !i ale b$rbatului8 2i nu !tim ce s$ facem4 este o

for'$, mai presus de noi, care ne blocheaz$4 nici unul dintre noi nu am a#ut rela'ii seuale &nainte de c$s$torie4 nu a#em nici o eperien'$ &n acest domeniu4 %u m$ g/ndesc c$ ce#a &l inhib$ pe so'ul meu4 c$4 la urmaurmelor, pentru mine nu conteaz$ at/t ce0o s$ fie, numai s$ fie4 2i ne iubim

foarte mult4 9u !tiu dac$ ne &n'elege'i49reotul# )cesta este cel mai important lucru. ,acă există iubire! veţi

vedea că lucrurile se pot corecta foarte bine în viitor. Aubirea e la fundamentulunei relaţii! aceasta are o importanţă decisivă pentru traseul unei căsnicii.

3a# Vede'i, eu nu pot s$ zic, ca femeie, c$ #ia'a con3ugal$ ar fi cel mai important lucru &ntr0o c$snicie, chiar dac$ nu !tiu eact ce &nseamn$aceasta, deocamdat$. +n schimb, simt c$ prezen'a copiilor este o condi'ie

pentru fericirea unei familii. "e aceea ne0am hot$r/t s$ #enim ladumnea#oastr$. 7untem de acord am/ndoi, !i eu !i so'ul meu, c$ e timpul s$a#em un bebelu!. 2i suntem dispu!i s$ risc$m pentru aceasta foarte mult4

9reotul# Pedeţi dumneavoastră! există ceva în trecutul dumneavoastrăcare vă produce un bloca'. Ui aş vrea acum să mă adresez în special soţului.erapia duhovnicească presupune să ne întoarcem în trecut! să vedem când!

pe traseul dumneavoastră existenţial! a apărut o anomalie. $au mai multeM efoarte posibil ca undeva în trecut! să se fi produs o deformare a viziunii despreviaţa con'ugală! care sa sedimentat în inconştient şi care are o mare putere decondiţionare a comportamentului dumneavoastră actual. )ţi avut vreoexperienţă traumatică în copilărie sau în prima adolescenţă legată direct sautangenţial de universul sexuluiG )ţi suferit din partea cuiva de vreo violenţăG

$oţul# 9u4 nu poate fi nici #orba4 5m auzit de mul'i copii care au fost #ictima pedofili lor, care au fost agresa'i &nc$ din gr$dini'$4 sau care !i0au &nceput #ia'a seual$ de timpuriu, sub presiunea unui mediu corupt4 "ar nu este cazul meu4

9reotul# ,ar alt tip de suferinţă timpurie a existatG$oţul# Cred c$ marea problem$ a copil$riei mele au fost tata, care a

fost un be'i# notoriu. Copil$ria mea a fost un ade#$rat infern, p/n$ lamoartea lui. Venea acas$ &n fiecare sear$ beat, o b$tea la s/nge pe mama4

sp$rgea tot ce a#eam prin cas$4 am a3uns s$ m/nc$m din farfurii de plastic,c$ci cele de por'elan nu a#eau #ia'$ lung$ !i erau scumpe4 "a4 5ceasta a

fost drama copil$riei mele, un tat$ be'i# !i blestemat. "ar culmea, nu era unafemeiat. 9u: 9u s0a l$udat niciodat$ c$ ar fi tr$dat0o pe mama4 sau4 bada: 4parc$ odat$ a spus unui prieten de pahar, la cr/!m$, c$ a a#ut o

a#entur$ cu o actri'$ de la un teatru din Bucure!ti. "ar cred c$ doar s0al$udat4 nu cred c$0i ade#$rat. 9u pot s$ spun c$ era un desfr/nat. Consuma&ns$ to'i banii ce0i c/!tiga pe b$utur$. +i d$deau la cr/!m$ b$utur$ pedatorie, a!a c$ atunci c/nd lua salariul &l d$dea tot pe datoria acumulat$, !i&ncepea noua acumulare de datorii. 5sta fost drama copil$riei mele. 5 murit

pe c/nd a#eam ;< ani, &necat &ntr0o #ale care a crescut din cauza ploii !i &ncare a c$zut &n urma dezechilibrului trupesc cauzat de multul alcool consumat4

9reotul# )ceste traume i leaţi povestit şi actualei soţiiG3l# 7igur c$ da: 2tie ea ce0am p$timit &n copil$rie4 Bine c$ l0a

luat "umnezeu. 9u doar mama era b$tut$ crunt c/nd se &ntorcea beat. 2i eua#eam por'ia mea de b$taie. 6bsesia lui era s$ m$ #ad$ &n pat, dormind,c/nd sosea seara acas$. 5!a c$ dac$ aceasta nu se &nt/mpla, &ncepeam$celul. "ar uneori nu m$ puteam culca a!a de repede, c$ci a#eam de&n#$'at. 2i apoi, el #enea tot timpul la ore nepre#$zute !i neregulate. Totul depindea de cr/!m$4

9reotul# 4ine! dar de unde obsesia aceasta a lui să te vadă culcatGrebuie să fi avut el o motivaţieQ Nai descoperitoG

3l# 54, ba da: Cum s$ nu4 nici nu mi0am dat seama c$ ar eista#reo leg$tur$ ca s$ #$ spun mai repede4 %l m$ #edea pe mine ca pe o

piedic$ &n declan!area unei partide de amor de care a#ea chef c/nd #eneamustind de alcool. "ac$ eu nu dormeam, copil fiind, puteam nimeri peste ei,cum s0a &nt/mplat odat$4 am primit atunci o b$taie sor$ cu moartea4

9reotul# ,eciM! totuşi există traume legate de viaţa sexuală întrecutul dumenvoastrăM

3l# "a, dar nu am fost atent la aceste aspecte4. 9u !tiu dac$ maiau #reo importan'$ acum4

9reotul# ,ar care vi se pare cea mai traumatică experienţă a acesteicopilării chinuiteG

3l# 0 Mi0aduc aminte4 %u m0am adaptat la realit$'i c/t am putut4a!a c$ de c/te ori ap$rea el la scara blocului = &l cuno!team dup$ plachiurilede la pantofi, a#ea obsesia plachiurilor, a pantofilor care s$ aib$ o c$lcare

sonor$, mai ales pe ciment sau marmur$ = m$ aruncam &n pat, sub plapum$,chiar &mbr$cat, s$ nu a3ung iar b$tut m$r4 5m a3uns cu mama la o&n'elegere non0#erbal$ s$ m$ lase s$ dorm uneori !i a!a = ne#oia m0aobligat4 +mi amintesc c$ pe la ;> ani, mama a a#ut o foarte dificil$opera'ie de cancer uterin. 5 stat &n spital #reo ? s$pt$m/ni, doctorul nu i0a mai dat foarte mult de tr$it4 +n acest timp n0a #izitat0o c$l$ul niciodat$la spital4 +n prima zi c/nd s0a &ntors acas$ dup$ opera'ie, a #enit beat el,demonul !i &mpieli'atul. %u m0am aruncat &n a!ternut &mbr$cat,cunosc/nd scandalul ce ar urma dac$ nu respect regulile. +n noaptea

2


8/20

aceea, tic$losul a #iolat0o pe mama, &n ciuda opera'iei pe care a suferit0o. 5m #rut s$0l str/ng de g/t. 5m #rut s$ &mpl/nt &n el cu'itul, dar m$temeam c$ m$ prinde !i m$ omoar$ el pe mine. 5tunci m0am 3urat &n

sinea mea c$ eu n0o s$ fac a!a ce#a c/t timp #oi tr$i4 nu4. nu4.9reotul# 8nfiorător! cu adevăratM Piaţa e uneori atât de crudă şi de

insuportabilă... Hai ales când toate aceste realităţi trebuie să le suporţideparte fiind de ,umnezeu! la care nu poţi a'unge fără să fi auzitvorbinduse despre 3l din gura unui om al $ăuM ,ar întoarcerea la,umnezeu este binevenită oricând. ,umnezeu în iubirea $a infinită ne

primeşte cu braţele deschise oricând dorim. Pedeţi! pentru vindecareaacestor răni ale trecutului! este necesar să ne întâlnim de mai multe ori!

pentru un tratament duhovnicesc. 8n plus! ar face foarte bine şi ospovedanie şi o împărtăşanie care să vă purifice trecutul şi (să vă umple dehar*. 4ineînţeles! totul este să fiţi de acord cu acesteaM

3a# "esigur, cum s$ nu... 9oi a#em &n fa'$ idealul nobil al unuicopila! care s$ ne schimbe #ia'a &n bine4 2i apoi, ascult/ndu0l pe so'ul meu, mi0am adus aminte de un am$nunt al trecutului meu. 2i pe mine m$mai b$tea tata. 9u des, dar totu!i mai des dec/t ar fi trebuit. "e eemplu,toat$ tremur c/nd seara, aud zgomotul produs de catarama de la cureaua

so'ului c/nd se atinge de #reun scaun sau de ce#a. 5sta pentru c$ &ncopil$rie tata &nsu!i a#ea o curea cu cataram$ #erde, groas$ c/t dou$degete4 90o uit p/n$ mor. C/nd #$d la cine#a un produs similar, m$cuprind frigurile. Cu aceasta m$ b$tea pe mine !i pe fratele meu.

"oamne, cum unele lucruri nu se uit$ !i se &ntip$resc at/t de profund &nmintea noastr$4

9reotul# )şa este... Pă ofer această broşurică călăuzitoare pecărările credinţei şi vă aştept săptămâna viitoare! la aceeaşi oră.

Pă mulţumimQ Penim negreşitQ

T T T

(. Clari$icarea imaginii lui &umnezeuilman Hoser J şi o dată cu el şi critica psihanalitică a

religiei J pun sub acuzare imaginea unui ,umnezeu care se reducela un tată autoritar proiectat întrun (dincolo*! care apoi! sub formademonicului $upra3u! controlează şi penalizează fără milă oriceeroare a omului.1@ 8n violentul refuz al unei astfel de imagini a lui,umnezeu! care produce înveninarea a însăşi ideii de ,umnezeu!

1@ &fr. Varl Frielingsdorf! ...Ma "io non @ cosi. -icerca di psicoterapie pastorale

sulle immagini demoniache di "io, 3dit. $an 9aolo! Hilano! 1==@.

şi credinţa poate constata mai clar cum ,umnezeu nu trebuieidentificat cu (taţii* reali.

9recum în raporturile cu semenii! la fel şi în raporturile cu,umnezeu trebuie să depăşim stadiul transferului. &ritica psihanalitică ne îndeamnă să descoperim în ,umnezeu nu doar caracteristici paterne! ci şi materne şi fraterne. 3l se întreabă dacărelaţia cu ,umnezeu nu trebuie să depăşească transferul familial!

deci şi imaginea lui ,umnezeu matern şi fratern! pentru că altfel,umnezeu riscă să fie înţeles întotdeauna regresiv, ca o figurăsubstitutivă a copilăriei.)

9sihanaliza urmăreşte să iniţieze o relaţie nouă cu,umnezeu! de o înaltă calitate! în care ,umnezeu J în contrast cuun (u* ambivalent al părinţilor J este văzut ca un (u* capabilde o iubire infinită! demn de încredere şi nobil în sentimente. 8naceastă optică psihanalitică! (căutarea noastră de ,umnezeu* estedeşartă atât timp cât îl cunoaşte doar ca tată sau mamă! şisfârşeşte inevitabil întro figură substitutivă a tatălui sau a mamei

din copilăria noastră edipică.3ste vorba! la urma urmelor! de a descoperi acel (u* la

care aspiră apetitul nostru de (relaţie*! exprimat în dorinţanoastră de a ne apropia de o fiinţă iubitoare. 8n această aspiraţiese ascunde setea noastră de a intra în contact cu o fiinţă absolutăîn iubire 0(H0ai f$cut pentru tine, "oamne, !i nelini!tit$ esteinima mea p/n$ c/nd nu se #a odihni &ntru Tine* J Fericitul)ugustin+.

. *astorală psihanalitică

8n ceea ce priveşte pastorala! valoare psihanalizei constă înspecial în stimulii practici pe care îi oferă consilierii, asistenţei şi structurii pastorale în ansamblul ei. 3ste extrem de util ca toţi

1/ ,in cuvintele Hântuitorului (Cel care iube!te pe tat$ !i pe mam$ mai mult dec/t pe mine, nu este #rednic de MineQ* putem înţelege faptul că în ,umnezeutrebuie şi putem să descoperim acel (u* care transcende orice structură! presupunând o perpetuă reînnoire a raporturilor cu semenii! şi în special pe cufamilia. &ritica psihanalitică îi întreabă retoric pe creştini dacă nu demonstreazăun foarte redus (respect* faţă de ,umnezeu când reuşesc să şi reprezinte pe,umnezeu doar prin prisma figurilor de la tată sau de la mamă! ambele subiecteale transferului. Ibidem, p. "".


9/20

preoţii şi consilierii psihologici să ştie ce are loc în fenomenul detransfer şi contratransfer! cum starea de inconfort psihic se relevăîn manifestări inconştiente! ce anume semnalează simptomelenevrotice! ce răspunsuri sau reacţii presupun 0în plan pedagogic şireligios+! care sunt fazele specifice ale dezvoltării copilului! careeste limba'ul simbolic în care se exprimă frica! vinovăţia! tragedia!şi cât din adevărul vieţii este respins inconştient de noi oamenii.

9sihanaliza ar putea elimina acea (lipsă de suflet* caretranspare din atâtea programe pastorale occidentale sau proiecteteologice! în care psihicul uman este redus la voinţă şi intelect. )tât preoţii cât şi creştinii ar putea învăţa de la ştiinţa simbolurilor profesată de psihanaliză să înţeleagă şi interpreteze semnalelecredinţei! pentru că psihanaliza învaţă J mai mult decât orice altăştiinţă J să se privească dincolo de lucruri şi fapte" aceastăcaracteristică o face aliată a pastoralei, chiar dacă fiecare dintreele recunoaşte dincolo de aparenţe lucruri diferite.

: pastorală diaconicoterapeutică ar putea restitui lucrării

sacramentale a preoţilor competenţa în interpretarea aporiilor vitale decisive ale oamenilor. Nu este vorba de a face concurenţă psihanalizei specialiste! ci de a gândi o pastorală orientată în sens psihanalitic! în situaţiile contactului cotidian! în grupurile de lucrucu tinerii! în consiliile parohiale! în aulele şcolare sau la festivităţileonomastice! cu alte cuvinte! oriunde este posibil să punem în actacea atenţie vigilentă' şi acea cunoaştere identificatoare' despre care vorbeşte psihanaliza.

,in pastorala psihanalitică face parte şi colocviul cotidian al preotului care trebuie să fie atent la transferuri şi la practica

regulă a abstinenţei', care stipulează renunţarea la tentativeleintempestive de convertire'. ;ainer Vunze defineşte o parohie carerespectă aceste reguli psihanalitice ca un loc unde se poate existadeplin' fără a trebui să te rogi obligatoriu'.*

+. imite -i modalităi de receptare a psihanalizei înteologie

Frontiera comună dintre psihanaliză şi pastorală este situată îndirecţia imaginii freudiane despre om. ,esigur! psihanaliza nu este

12

Asidor 4aumgartner! op. cit., p. C1/.

scutită de perspective reducţioniste! precum am văzut! şi în ciuda eticiisale în privinţa adevărului! ea militează pentru acceptarea tragico-eroică a unui fapt orb. &omplexul lui 3dip poate fi asumat ca simbolal acestei imagini despre om! deoarece! făcând apel la un mit antic!omul suferind al zilelor noastre este îndemnat să suporte pnă lamoarte orice tragedie! precum eroul mitului! pentru că acesta a fost şiacesta va fi până la sfârşit destinul omului. Nui rămâne altceva de

făcut decât săşi poarte propriul destin şi propria vinovăţie prin deşertulde gheaţă al existenţei pământeşti.

,ar credinţa creştină nu poate accepta această imagineantropologică. &omplexul lui 3dip! ca explicaţie ultimă a existenţeiumane! provoacă opoziţie. &reştinul va pune în locul mitului antic peOristos&rucificatul! prin conştientizarea faptului că în moartea şiînvierea lui orice tragism! abandon şi moarte au fost învinse.

Doachim $charfenberg a recuperat ideile lui 9fister şi leaarticulat mai bine. 8n proiectul său de psihologie pastorală expune oreceptare a psihanalizei care este acceptabilă de către preoţi.

$charfenberg identifică în psihanaliză un (cerc ermeneutic pentapolar*#)nalistul 01+! pacientul 0"+! închişi în cercul reciproc al transferului şicontratransferului% acest fapt îl obligă pe analist la o aprofundată autocunoaştere şi autopercepţie 0C+ prin care el devine capabil sădescopere conflictele şi problemele credinciosului chiar şi în el însuşi.9ercepţia credinciosului este structurată prin intermediul focalizării peo problemă contemporană 07+! pe care! pentru a o identifica! se recurgela complexul lui 3dip 0@+.

&onceptul de ( focalizare contemporan$* este foarte important.9rin acesta $charfenberg înţelege un conflict anume pronunţat şi

răspndit, o nevroză sau o formă de experienţă critică, prezente însocietatea momentului . &um e cunoscut! Freud a focalizat înreprimarea sexuală problema socială specifică epocii lui% în schimb! psihanaliza mai recentă! pe care o întâlnim! de exemplu! în logoterapialui Pi6tor Fran6l! vede problema principală a zilelor noastre reprimarea simţurilor'. )r trebui din nou citat 9fister! care întrocritică teologică a psihologiei! denunţă (materialismul din gndire,simţire şi acţiune* şi îndeamnă la o dragoste în care semenul să nu fievăzut ca un obiect de exploatat. Punctul focal patologic diagnosticat de el pentru timpurile sale este incapacitatea de a iubi, incapacitate

care generează frică şi agresiune.

=


10/20

:ricum! ermeneutica psihanalitică rămne reducţionistă atâttimp cât consideră mitul lui 3dip ca unicul instrument interpretativ al maladiei . &ercul conceptual pretinde tocmai în acest punct un nouconţinut şi o corectare. $charfenberg prezintă un nou cerc interpretatival psihanalizei! de această dată în viziune creştină! care păstreazăschema de bază a primului! punând însă în locul miturilor anticesimbolurile creştine! condensate în simbolul central al crucii.

9rin introducerea simbolului creştin central! întreg contextulinterpretativ şi relaţional al procesului psihanalitic dobândeşte! în toate părţile sale! o interpretare nouă# omul suferind ştie că este susţinut, înboala lui, de 8umnezeu , iar analistul sau preotul poate să se considereun instrument al lui ,umnezeu! prin care se realizează actul divin alînvierii.

a o psihanaliză astfel completată şi perfecţionată! se adaugăcuvintele lui :s6ar 9fister# 8atoria psihanalizei pastorale şi a psihanalizei în general nu este alta dect o pastorală în sens amplu.3a constă în reintegrarea iubirii! eliminarea inconştientelor minciuni

ale vieţii! în includerea unor anumite energii psihice în culoarulconştient şi raţional al fiinţei! în apărarea libertăţii etice faţă decurentele inconştiente contrare! în substituirea pasivităţii! provocată de blocuri impulsionale! cu maximul de activitate sub călăuzirea nobilă aunui idealM Hi'loacele psihanalizei sunt adevărul şi dragosteaM*.1

T T THama lui &ostelaş! un băieţel de 7 anişori! se destăinuie părintelui

paroh#0 P$rinte, am #enit la dumnea#oastr$ pentru c$ sunt foarte trist$. M0

a n$#$lit o triste'e de nedescris. 5 de#enit aproape permanent$. V$ dau doar cel mai recent cazA 5sear$, dup$ ce l0am culcat pe Costela!, b$ie'elul meu de ani!ori, am izbucnit &n pl/ns. M0a 'inut aproape o or$. 9u !tiu ce se&nt/mpl$ cu mine. % drept, dac$ m$ g/ndesc bine, ieri toat$ ziua Costela! a

fost mai neast/mp$rat. 9u a #rut s$ asculte aproape nimic din ceea ce i0amcerut. 9u a m/ncat totul din farfurie, s0a dus !i s0a 3ucat pe strad$, de!i i0aminterzis acest lucru1 i0am f$cut b$i'$ !i mi0a umplut baia de ap$ de amalunecat !i era s$0mi sparg capul. 5 fost o zi &n care a manifestat o continu$opozi'ie fa'$ de tot ceea ce i0am cerut. Vai, c/t de obositor a fost: 7eara, i0amcerut s$ mearg$ &n camera lui s$ se culce, !i a refuzat cu &nc$p$'/nare.

5tunci am fost ne#oit$ s$ 'ip la el, !i dup$ un r$cnet al meu de leoaic$ aascultat !i s0a dus la culcare. 5poi a fost supus !i s0a culcat. "ar eu am

1

Ibidem, p. C1.

izbucnit &n pl/ns4 !i m0a cuprins o 3alnic$ triste'e4 o triste'e sf/!ietoare,ontologic$, profund$4 nu !tiu ce0i cu mine: 9u &n'eleg ce mi0a pro#ocat oasemenea stare !i ce m0a f$cut s$ a3ung s$ strig &n halul acesta la el4

9reotul# 4ine! dar până acum nu aţi mai avut reacţii necontrolate înraport cu elG $au stări deprimate după vreun incident ma'orG

9u !tiu ce s$ zic4 5sear$ a refuzat s$ se culce p/n$ c/nd i0am f$cut o concesie, i0am &mplinit un hat/r, care m0a tulburat, !i nu !tiu deceA i0am permis s$ se culce &n patul t$ticului s$u4

9reotul# :! ,oamnă 3milia! cert este că la prima vedere se pare căincidentul este cauzat de relaţia defectuoasă de moment dintre dumneavoastrăşi băieţel# un copil neascultător o face pe mamă să plângă. 3u însă vă spun cărealitatea e mult mai complexă. &eva mai adânc din fiinţa dumneavoastră afost atins! o fibră profundăM ceva legat de propria dumneavoastră copilărieM

Nu vă vine nimic în minte! în aceste momente! din trecutul dumneavoastrăG0 +mi amintesc cu triste'e c$ &n copil$rie, mama mea obi!nuia s$ 'ipe

la mine c/nd nu eram cuminte. "ar acest lucru s0a &nt/mplat &ndeosebi dup$ce s0a n$scut fratele meu mai mic. +mi amintesc c$ eu am trecut atunci

printr0o criz$ stranie, nu am mai #rut s$ m$n/nc, iar mama m0a internat &ntr0un spital p/n$ am a3uns la greutatea corporal$ pe care medicul aindicat0o. 5m suferit la apari'ia fr$'iorului meu pentru c$, dintr0o dat$, m0am

sim'it abandonat$. % drept c$ eram mai mare, a#eam de3a ani, dar totu!i&nc$ eram &nsetat$ de afec'iunea p$rin'ilor, iar ei s0au concentrat, ;DDE, pe

fratele mai mic. %l era prote3atul. %l a ocupat &ntru totul aten'ia mamei mele. M0am sim'it o eclus$4 el putea inclusi# s$ doarm$ cu mama mea. 5confiscat0o &ntru totul. %u, &n schimb, eram o repudiat$, o ignorat$, cea carenu mai conta4 atunci eram o eclus$ din rela'ia mam$0fratele mai mic, !i

pl/ngeam pe ascuns str/ng/nd &n bra'e un ursule' de plu!. Cred c$ de aceeaam pl/ns asear$4 am retr$it emoti# profund st$rile de dram$ ale copil$rieimele. M0am sim'it din nou o eclus$A de ast$ dat$, din rela'ie de afec'iune,din rela'ia pri#ilegiat$ dintre Costela! al meu !i so'ul meu. Vai, asta estedrama #ie'ii meleA s$ fiu o perpetu$ eclus$, de!i &ncerc tot timpul s$ facdoar binele4 "oamne, ce trist4 de0aia am pl/ns p$rinte4 V$ mul'umescc$ m0a'i luminat. 5cum m$ &n'eleg pe mine &ns$mi4

erapeutul trebuie să se exerseze săşi controleze reacţiile decontratransfer asupra credinciosului. )ltfel! caz extrem de frecventîntâlnit! credinciosul devine victima reacţiilor contra-transferenţiale ale

psihoterapeuţilor. )ceasta se întâmplă deoarece preoţii au tendinţa de aavea aceeaşi atitudine faţă de cele trăite în timpul analizei pe care au avutoanterior! în cazuri aparent similare 0sentimentul (de3a #u*! în situaţia cândapar elemente comune între situaţia actuală şi alte situaţii cu care sa

1E


11/20

confruntat în trecut+. )ceasta îl face pe preot să răspundă unei situaţiirealmente noi cu un fals sentiment de recunoaştere.

III. *racticarea psihanalizei astăzi

*rocedurile preliminare)cestea cuprind acceptarea provizorie de către credincios a

tratamentului! evaluarea diagnostică a credinciosului ! discuţii legate

de expectaţiile credinciosului! avertizarea acestuia în legătură cu posibilele modificări în sfera personalităţii sale şi explicarea procedurii terapeutice. 8nainte ca un credincios să fie acceptat pentru psihanaliză trebuie rezervată o perioadă de "C săptămâni pentru adecide dacă problemele acestuia sunt abordabile prin intermediul acestei tehnici .

9sihanaliza tradiţională şi conservatoare consideră că pot fiabordate psihanalitic următoarele categorii de tulburări# stările deanxietate, isteria anxioasă, isteria de conversie, nevrozelecompulsive, fobiile, nevrozele caracteriale şi perversiunile, chiar în

forme severe şi cronice.8n perioada preliminară se fixează ora precisă 0@E de minute+ şi

zilele terapiei. $e lucrează în varianta clasică! @/ zile pe săptămână.Lnii psihanalişti mai puţin tradiţionalişti lucrează doar de C ori pesăptămână.1= ,urata totală a tratamentului psihanalitic variază de la unan la mai mulţi ani! durata medie fiind de " ani. 9acientului i serecomandă să nu facă schimbări radicale în existenţa sa 0familială! profesională+! cel puţin în fazele incipiente ale terapiei! până cândmotivaţiile inconştiente care generează aceste schimbări nu suntanalizate.

)ceastă recomandare se face nu numai pentru a prote#a pacientul de dorinţele impulsive de a-şi rezolva conflictele într-unmod nevrotic! ci şi pentru al împiedica pe acesta de a se debarasa de problemele sale în afara şedinţelor de psihanaliză. $ubliniem încă odată că psihanaliza este un tip de psihoterapie în cadrul căreiaconflictele nevrotice trebuie aduse la nivel conştient. 8n timpulşedinţelor de psihanaliză! de regulă pacientul este întins pe o canapea!

1= 8n şedinţele de psihanaliză (laică* se precizează cu fermitate că pacientul esteresponsabil din punct de vedere financiar de desfăşurarea şedinţelor.

iar terapeutul stă aşezat în spatele lui. 9sihanaliştii mai puţintradiţionalişti admit ca credinciosul să stea aşezat.

". ehnicile psihanalizei

a) Metoda asociaiilor libere,upă opiniile lui Freud! subiectul pe marginea căruia pacientul

va asocia liber este lăsat integral la latitudinea sa! fără să i se cearăsau să se încura#eze coerenţa şi păstrarea unui fir director al asociaţiilor . ehnica asociaţiei libere constă în a lăsa mintea săvagabondeze astfel încât pacientul să spună absolut tot cei trece princap! indiferent de conveniente sau 'enă! şi fără a fi pusă în acţiunedorinţa de a face impresie bună."E

9rodusele asociaţiilor pot fi amintiri, imagini, reverii diurne, gnduri acuzatoare, sentimente, reproşuri etc. )desea fluxulasociaţiilor libere este blocat de punerea în funcţiune a rezistenţelor subiectului. Hotivul pentru care se utilizează asociaţiile libere este

acela că inconştientul va revela prin această metodă conţinuturile salereprimate! eliberând individul de efectele lor! în felul acesta scopul psihanalizei fiind atins. 9sihanalistul poate utiliza întrebări directe, castimuli pentru declanşarea unor noi asociaţii 0(a ce te duce gândulacestaG*% (&âţi ani aveai când sa întâmplat aceastaG*+.

b) Analiza viselor ! /Calea regală spre incon-tient0 12reud)ipsa de coerenţă! caracterul dezordonat şi aparent ilogic al

asociaţiilor libere este caracteristic şi viselor. 9recum asociaţiile libere!şi visele pot fi privite în mod determinist! ca reprezentând reacţiile

celui care visează la propriile experienţe de natură inconştientă. 8ngeneral! pacienţii se referă în mod spontan la visele pe care leau avut.&onţinutul manifest povestit de cel care a avut visul este un fel

de ecran de tip caleidoscopic! care nu face altceva decât să ascundăconţinutul latent! adică semnificaţia reală a visului. )cest conţinutlatent e constituit din sentimente şi dorinţe adnc reprimate! în care pacientul este atât de profund implicat! încât nu le poate aduce înconştiinţă prin efort personal. Fiecare vis reprezintă o luptă acredinciosului de aşi rezolva conflictele de natură inconştientă.

"E

Arina Ooldevici! %lemente de psihoterapie, 3dit. )ll! 4ucureşti! 1==/! p. C/.

11


12/20

Ancapabilă de a face faţă conflictelor inconştiente aşa cum apar ele în semnificaţia lor deplină! personalitatea umană se anga'ează la oluptă cu ele şi prin mecanisme de natură dinamică 0cum ar fi! deexemplu! (condensarea* şi (deplasarea* care substituie şi mascheazăconţinutul real al visului ce apare sub forma conţinutului manifest+.

Hetoda analizei viselor! aşa cum este ea utilizată în psihanaliză!cere credinciosului să asocieze nu asupra visului în întregime, ci

asupra detaliilor care îi apar semnificative credinciosului sau psihanalistului. )stfel! apar la iveală teme specifice! care conduc laaducerea în conştiinţă a conţinutului latent de natură inconştientă.)nalistul! atunci când îl a'ută pe credincios săşi interpreteze visele!trebuie să cunoască foarte bine personalitatea şi problematicacredinciosului şi în acelaşi timp! să fie conştient de faptul că nuexistă un simbolism universal al viselor, care să se poată aplicaabsolut în orice situaţie. Freud subliniază faptul că modul cel maieficient de a completa analiza unui vis este s-o amnăm pnă cematerialul respectiv va fi continuat şi amplificat în cursul unor

noi vise.5

c) Analiza aciunilor credinciosului: altă sursă pentru obţinerea materialului ce trebuie analizat

o reprezintă interpretarea acţiunilor credinciosului .&omportamentul nonverbal şi cel verbal 0neintenţional+ includ oserie de elemente importante pentru analiză! precum şi aspecteneesenţiale# gri3a ecesi#$ a interlocutorului de a nu0!i !ifona pantalonii, pri#irile anioase pe care acesta le arunc$ peste um$r,comportamentul de flirt, erorile de pronun'are a unor cu#inte etc. 8n

afara întâlnirilor terapeutice pot să apară modificări alecomportamentului acestuia în familie! la serviciu! apariţii saudispariţii de simptome! reacţia la o anumită situaţie cu mai multăsau mai puţină anxietate! modificări ale modului în care îşi tolerează prietenii sau rudele etc.

d) rans$erul -i rezistenele

"1

Ibidem, p. C2.

Freud consideră transferul şi rezistenţele ca fiind punctecentrale ale psihanalizei, mi'loace prin intermediul cărora psihanalizaeste deosebită de o altă abordare psihoteraputică nonpsihanalitică.

ransferul se referă la relaţia credinciosterapeut! relaţie careare o dimensiune iraţională, proiectivă şi ambivalentă. 8n psihanalizăaceastă relaţie este utilizată terapeutic. )tât timp cât psihoterapeutul îşi menţine neutralitatea! ma'oritatea reacţiilor emoţionale ale

pacientului nu sunt rezultatul situaţiei prezente! ci izvorăsc dintendinţele şi dorinţele ascunse. )naliza acestor reacţii conduce ladescoperirea unor experienţe timpurii din copilăria credinciosului !care au generat aceste tendinţe. ransferul îl conduce pe pacient săşi pună problema originii comportamentelor sale, care a rămas 0cel puţin parţial+ în afara conştiinţei sale. ""

T T TAată ilustrat acest fenomen întrun caz concret#Fn credincios &ncearc$ prin toate metodele s$ fac$ pe plac

preotului psihoterapeut, fa'$ de care manifest$ o mare apreciere !i o

admira'ie ie!it$ din comun. 9u se sup$r$ nici c/nd acesta &l pune fa'$&n fa'$ cu situa'ii nepl$cute pentru el. C/nd preotul &l a#ertizeaz$asupra acestui lucru, la &nceput credinciosul se arat$ surprins c$cine#a poate considera acest fenomen ca fiind neobi!nuit. Treptat,credinciosul &ncepe s$ identifice acela!i model comportamental !i &nrela'ia sa cu alte persoane Gdeci nu doar cu terapeutulH, de#enind con!tient de originile ascunse ale acestui gen de comportamentA teamade dezaprobare care îl copleşeşte. +ncep/nd s$ se &ntrebe de ce esteat/t de anios c$ #a fi dezaprobat, &i re#in &n minte amintiri dincopilărie care pun în evidenţă incidente care au declanşat această

teamă. 8ntro mare măsură! psihoterapia analitică constă dintro seriede astfel de descoperiri pe care le face credinciosul. &onsecutiv acestor (iluminări* se produc modificări favorabile în sfera personalităţii subiectului .

ransferul nu este deci altceva decât o repetiţie a unor experienţe trecute ale credinciosului ! experienţe pe care le transferă

"" :dată cu (insightul* 0descoperire intuitivă şi bruscă+ asupra acestor probleme!vălul iraţional care maschează adevăratele origini ale acţiunilor credinciosului se dă la o parte şi astfel pot să apară schimbări în sfera personalităţii acestuia. &fr.

Arina Ooldevici! %lemente de psihoterapie, 3dit. )ll! 4ucureşti! 1==/! p. C=.

1"


13/20

asupra terapeutului. &redinciosul trăieşte această experienţă nu atât prin reamintirea unor evenimente trecute! cât prin retrăirea unor stări afective! care au prezentat importanţă pentru el în trecut. )stfel! el nuspune cât de critic a fost la adresa părinţilor săi! ci devine critic faţă deanalistul său."C

:biectivul terapiei este să corecteze toate aceste atitudini pentru că credinciosul nu poate fi realist în cadrul relaţiei sale cu

restul lumii pnă nu este realist în cadrul relaţiei sale cu psihoterapeutul . 8n cadrul relaţiei transferenţiale! credinciosul areocazia să se confrunte 0la scară redusă+ cu aceleaşi dificultăţi pe care nua fost capabil să le stăpânească în trecut.>

9entru psihanalişti! relaţia transferenţială este importantă pentrudouă motive principale#

1. 3a face lumină atât asupra modelelor de identificare dincopilărie! cât şi asupra unor particularităţi ale relaţiei credinciosului cu cei din #ur . )stfel! analistul aflăelementele fundamentale în legătură cu personalitatea

credinciosului prin intermediul reeditării! în cadrul relaţiei

"C (8n stadiile iniţiale ale psihanalizei! datorită relaţiei transferenţiale pot sădispară simptomele şi să apară iluzia că s-a instalat de#a sănătatea psihică .)ceasta se întâmplă din cauza eliberării anxietăţii! eliberare ce se produce datorităîncrederii credinciosului în analist. ;ceastă etapă este tranzitorie! deoarece procesele inconştiente nu au fost încă prelucrate. ;epetarea modelelor nevroticede comportament în relaţie cu psihoterapeutul poartă numele de (nevroză detransfer*. )nalistul este privit de pacient ca o zeitate omnipotentă! acesta dorindsă fie iubit de psihoterapeut 0inclusiv în plan sexualQ+. sentimentele sale fiind

frustrate, în conştiinţa credinciosului decepţionat apare anxietatea şi furia.,acă predomină anxietatea! credinciosul va manifesta o atitudine supusă!încercând să obţină favoruri de la terapeut. ,acă predomină furia! credinciosuldevine agresiv! revendicativ! asertiv şi plin de resentimente. Ibidem, p. 7E"7 8n această categorie ar intra# amestecul de in#idie, cu admira'ie !i recuno!tin'$ fa'$ de tat$l s$u, fratele mai mare sau al'i ri#ali, sentimentele de anietateconsecuti#e tr$irii in#idiei !i ostilit$'ii, atitudinea de dependen'$ Gsolicit/nd a3utorulH pe care o are fa'$ de mama sa, &n acela!i timp cu toat$ frustrarea !iresentimentele ce apar atunci c/nd cerin'ele sale de a ob'ine dragoste nu sunt &ndeplinite, sau cu re#olta fa'$ de hiper0protec'ia matern$. 9ersoanele incapabilesă se identifice emoţional cu o altă persoană ! care nu pot deci trăi experienţatransferului! sunt contraindicate pentru psihanaliză.

psihoterapeutice! a relaţiilor din copilăria timpurie! iar acestelucruri J fapt foarte important J le află credinciosul însuşi.

". erapeutul se foloseşte de această puternică relaţie afectivă pentru a încura#a credinciosul să depăşească rezistenţele.,eoarece dorinţa dominantă a credinciosului este săi placăterapeutului! şi deoarece el se simte prote'at şi încura'at decătre terapeut! relaţia transferenţială contribuie la evidenţierea

unor anumite aspecte psihologice care în alt context ar fi prea greu de tolerat pentru credincios! fiind prea anxiogene.

e) #ezistena)cesta este un alt concept utilizat în psihanaliză! prin el

înţelegânduse orice interferenţă negativă în desfăşurarea firească aterapiei precum# interpret$rile oferite de analist credinciosului care sunt respinse de acesta cu dezaprobare, &ncerc$rile sale de a lupta&mpotri#a respecti#elor interpret$ri, de a0i demonstra terapeutului c$nu are dreptate, c$ut/nd s$ se &mpotri#easc$ &n mod incon!tient

progresului analizei.8n sens restrâns! rezistenţele se manifestă prin încălcarearegulii fundamentale a analizei, neîmpărtăşirea către preot a tuturor gndurilor . 3xistă o altă mare varietate de forme în care se manifestărezistenţa! în afara dezacordului direct cu interpretările analistului#asocia'ii multiple !i superficiale, pauze prelungite &n fluul asocia'iilor,&nt/rzieri !i absen'e de la terapie, apari'ia de noi simptome.

Nu este greu a înţelege de ce se manifestă rezistenţele#credinciosul a reuşit să a'ungă un anumit gen de adaptare! de a facefaţă propriilor probleme în viaţă. 3l va lupta împotriva asociaţiilor libere pentru că simte că se intră întrun

teritoriu nesigur unde este

ameninţată lumea pe care şi-a făurit-o. Hai mult! unele din dorinţeleşi tendinţele inconştiente ale lui sunt de aşa natură încât o dată a'unseîn conştiinţă nu pot fi acceptate de el! cel puţin la început! pentru căsunt prea terifiante.

;ezistenţele sunt cele care îl împiedică pe credincios săşiînţeleagă dificultăţile. $arcina terapiei este să analizeze rezistenţele pentru a demonstra credinciosului în ce măsură acestea îl împiedică săafle cauza a ceea ce provoacă disconfortul din prezent ."@

"@ Lltimul tip de rezistenţă se manifestă atunci când credinciosul renunţă la

psihoterapie. 9entru a depăşi această situaţie! este nevoie de un transfer puternic

1C


14/20

$) Contratras$erul9sihanaliza constituie o experienţă emoţională atât pentru

credincios! cât şi pentru psihanalist. 8n cazul contratransferului! psihanalistul răspunde emoţional la solicitările efective alecredinciosului.

;naliza didactică pe care trebuie să o facă orice viitor

psihanalist trebuie să împiedice apariţia contratransferului . &u toateacestea! analiza nu este absolută şi mai există uneori zone neexploratela nivelul personalităţii terapeutului . &ontrolul sentimentelor faţă decredincios! fără însă a interveni nereceptiv şi lipsit de căldură umană!este problema fiecărui terapeut. )cesta trebuie să manifeste înţelegerefaţă de credincios! să răspundă la problemele acestuia! dar în acelaşitimp să-şi controleze propriile sentimente şi atitudini .

g) Analiza egoului)naliza funcţiilor egoului reprezintă! de asemenea! un proces

important în cadrul psihanalizei. ,upă cum afirmă French 01=72+!există în psihanaliză şi o practică standard de a nu trece la interpretărileAdului până când nu se realizează analiza forţei şi naturii specifice care pot influenţa punerea în acţiune a rezistenţelor în diverse interpretări.)ceasta este (analiza egoului*.

)ceasta înseamnă că analistul tinde să înţeleagă nu numai caresunt rădăcinile trecute ale problemelor actuale! ci şi ce aspectecurente ale vieţii credinciosului sunt active la un moment dat. ,eciterapeutul lucrează înti prezentul" el nu poate analiza trecutul, ci doar îl construieşte.

$ubliniind rolul întăririi funcţiilor integrative ale egoului!French 01=7@+ arată că analistul nu trebuie să se centreze doar peimpulsurile reprimate şi pe mecanismele de apărare ale egoului! ci şiasupra problemelor actuale pentru care egoul caută să găsească osoluţie.

asupra terapeutului. $pre sfârşitul terapiei relaţia transferenţială slăbeşte şicredinciosul învaţă treptat să facă faţă singur situaţiilor, să se bazeze pe sineînsuşi . ,in timp în timp se reactivează vechile tendinţe care se vor manifesta înreapariţia sentimentelor de frustrare! ce se soldează cu noi încercări alecredinciosului de a sta pe propriile picioare. 3goul lui devine tot mai puternic până în momentul în care este capabil să renunţe la dependenţa sa faţă de terapeut.

Ibidem, p. 7".

h) Interpretările9e măsură ce se avansează în psihoterapie! apar semnificaţii şi

conexiuni legate de problemele de bază ale credinciosului. )nalistuleste primul care începe să dezvăluie conţinuturi semnificative înaparenta dezordine a informaţiilor ce rezultă din materialul produs decredincios.

,ecizia când anume trebuie să se facă o interpretare "/ unuicredinciospacient este luată în funcţie de aprecierea terapeutului asupra măsurii în care pacientul poate face faţă respectivei interpretări . )ceastă apreciere este condiţionată de existenţatransferului şi de înţelegerea mecanismelor de apărare a egoului.

Anterpretarea nu este un sfat! o sugestie! o încercare deinfluenţare a credinciosului sau o proiectare a opiniilor şiatitudinilor terapeutului. 8n plus! interpretările date de analist nusunt irefutabile! validitatea lor depinde de verificarea şi confirmarealor de către credincios în şedinţele viitoare.

Anterpretarea analitică constă deci în faptul că terapeutulordonează materialul discontinuu produs de pacient în cursulasociaţiilor libere şi analizei viselor! conferindu-i o explicaţie cusens. )ceste interpretări realizate de psihoterapeut îl a'ută pecredincios să obţină iluminarea 0(insight*ul+ cu privire laconţinuturi inconştiente! surse ale unor comportamentedezadaptative.

)rta interpretărilor are drept scop principal! după Freud!identificarea rezistenţelor 0pe măsură ce ele apar+ şi determinareacredinciosului să devină conştient de ele. &ând rezistenţele sunt

eliminate! credinciosul poate demara procesul de abordare amaterialului reprimat, aducând la nivel conştient conţinutulinconştient.

i) *relucrările asupra materialului e3pus de credincios3ste un proces constând în continuarea demersului analitic

sub forma unor interpretări specifice ulterioare ! în ciuda eşeculuicredinciosului de a accepta sau asimila emoţional interpretările sau

"/ Anterpretările făcute prea timpuriu de către un analist amator pot arunca un pre

psihotic în criză sau un anxios întro stare de panică.

17


15/20

constructele iniţiale oferite de terapeut şi care se referă la anumiteaspecte ale personalităţii credinciosului.

)cest procedeu este foarte costisitor sub aspectul timpului ! elconsumând multe ore de psihanaliză. &redinciosul tinde mereu să seîntoarcă spre comportamentele sale infantile! iar terapeutul nu facealtceva decât să aibă răbdare şi să aştepte reluând materialul propusmereu! din diferite unghiuri de vedere! aşa cum sugera Freud.

8n concluzie! spunem că demersurile psihanalizei sunt#• (larificarea, care înseamnă a pune un anumit eveniment sub

lumina reflectorului atenţiei! separând aspectele esenţiale decele neesenţiale%

•


16/20

reamintirea prin care se dezvăluie conţinuturi inconştiente.)ceasta din urmă se caracterizează printro imagine mult maivie! mai plină de detalii! care parcă sunt retrăite în prezent. ,eregulă aceste conţinuturi nu se referă la experienţe agreabile!ci la evenimente psiho-traumatizante! producătoare deanxietate! despre care se poate spune! în termeni analitici! căreprezintă rezultatul căutărilor şi încercărilor inconştientului de

a controla anxietăţile până atunci incontrolabile.C. =imeni nu are acces la propriul inconştient fără a#utorul unei alte persoane. ,acă conţinuturile inconştiente pot fiinterpretate întrun mod tolerabil şi cu semnificaţie pentrusubiect! ceva ce înainte fusese refulat! va pătrunde în câmpulconştiinţei.

7. 4erapeutul este cel care încearcă să descifreze conţinuturileinconştiente ale subiectului. &eea ce adeseori se ignoră estefaptul că şi pacientul (citeşte*! cu sau fără voie! inconştientulterapeutului! ceea ce înseamnă că acesta nu mai apare ca un

ecran alb cum îl vroia Freud! şi trebuie avută în vedere aceastărealitate clinică.@. erapeutul se străduieşte să nu facă greşeli sau să nu cadă în

capcana propriilor comportamente defensive. &ând acestlucru se întâmplă! credinciosul profită de aceste greşeli! dând onouă turnură procesului terapeutic. 9rocesul poate fi îmbogăţitcând terapeutul este capabil să înveţe de la pacient.

/. erapeutul analist trebuie uneori să tolereze perioade lungi încare se simte ignorat şi nea'utorat! ceea ce îi poate produceanxietate. )nalistul cu experienţă trebuie să se comporte

adecvat atunci când se află în această ipostază! pentru a putearămâne deschis la informaţiile care pot să apară. Ltilizareateoriei analitice îl a'ută pe terapeut să se descurce în situaţiilede derută. &u toate acestea! teoria trebuie să slu#eascădemersului terapeutic, iar nu să-l sub#uge. ,acă terapeutul poate tolera anxietatea de a nu fi competent! de a nu şti! şi îşidezvoltă capacitatea de a aştepta până când apare ceva cuadevărat semnificativ! este asigurat succesul terapiei şi se evităriscul de a proiecta asupra credinciosului decepţia de a nu fi înţeles esenţa problemei sale.

2. Lneori! în timpul unei şedinţe de psihanaliză! este necesar caterapeutul să lase impresia să ştie! deşi nu ştie. )desea pacientul va produce materialul suplimentar pentru descifrareaconţinutului inconştient care până atunci rămăsese ascuns.

7tudiu de cazA: credincioasă de "@ de ani! care de mai mult de un an de zile are

întâlniri periodice cu preotul psihoterapeut! a venit la preot bucuroasă# Pai! părinte! ce bucurie în viaţa meaQ 8n sfârşit! am rămas

însărcinatăM ,umneavoastră ştiţi cât de mult miam dorit eu aceasta.,oamne! ce bucurieQ ,e mai mult de un an! de când sora mea a născut

băieţelul acela drăguţ! nu miam mai acceptat viaţa. Ui iată! după o lungăaşteptare! clipa cea fericită a sositQ ,ar să ştiţi! părinte! că nu am spus nimănuivestea aceasta deosebită! decât numai soţului meu şi dumneavoastră. Preau să

păstrez pentru o perioadă de timp mai îndelungată secretul. Nu de alta! dar nuvreau ca mama să aibă motiv să invadeze din nou viaţa mea şi să mă sufoce.)r zice că trebuie să mă prote'eze! să mă a'ute! sămi uşureze munca! dar intervenţia ei mar obosi de moarte. ,eabia am reuşit so îndepărtez! so punla locul ce i se cuvine! şi nam deloc chef so văd întunecândumi din nouviaţa. Utiţi! de când mam căsătorit şi mam mutat la $ibiu! tare mam liniştit.3a a rămas la ograda ei! cu viaţa ei! iar eu mam simţit dintro dată atât derelaxatăQ 3ra o povară pentru mine. oată viaţa ei a fost o povară pentru mine!ma controlat întrun mod revoltător şi comportamentul ei tiranic madezgustat din fragedă pruncie. )şa că! părinte! acum! cu sarcina! o să vin mairar! dacă sunteţi de acord! la întâlnirile terapeutice. ,ar o să mă spovedesc lafel de des! căci vreau să mă împărtăşesc des! pentru binele copilului.

TTT,upă nici două săptămâni! credincioasa revine la preot disperată# Pai! părinte! ce nenorocireQ Hama mea a aflat că sunt însărcinată.

,oamne! din clipa aceea ma lovit o durere de cap insuportabilă. &a un 'unghiîn creierQ ,e aceea am venit la dumneavoastră. )stami lipsea acumQ &e

blestem pe mineQ ,urerea asta e sfâşietoare. $e învârte totul cu mine. $orămea! a sesizat repede că sunt mai grăsuţă. Nu am putut să neg sarcina. ,ar amimplorato să nu spună nimănui! nici măcar mamei. 3a nu a rezistat! şi cum aa'uns acasă ia telefonat. )poi mama ma şi sunatQ ,oamne! şi cât de bine măsimţeam. ) distrus totulQ otulQ &e chinQ

9reotul# 0 6are, de unde #ine aceast$ agita'ie a dumnea#oastr$8 V$teme'i c$ !i0a g$sit moti# s$ #$ rein#adeze #ia'a8 7$ se instaleze brutal &n#ia'a dumnea#oastr$ !i s$0!i reia comportamentul sufocant8

,a! cred că aşa va fiM cred că de aici îmi vin durerile de cap. Ui câtde greu miam dobândit libertateaQ &ât de greu am zburat din cuibul eiQ Ui cât

1/


17/20

de posesivă eraQ Pedeţi! şi la căsătoria mea a avut un cuvânt decisiv de spusea. ,ragostea mea nu conta! opinia mea era zero! ea a hotărât că soţul meu e

persoana potrivită pentru mine. &opilaşul acesta în schimb! am simţit eu! că edecizia mea şi numai a mea. )tât miam dorit să nu se bage din nou în viaţamea. Ui iată! iar a făcutoQ Pai! ce durere de cap amM $imt că nu mai potM

9reotul# "ar, ce zice'i, totu!i, &n familie, rela'ia cu so'ul merge bine87unte'i mul'umit$8 % pace !i armonie8

)h! da! slavă ,omnului! cu soţul deocamdată totul este bine. Ui a

fost şi până acum. ,ar de acum încolo nu ştiu ce va mai fi. Piitorul măîngrozeşteM

9reotul# V$ teme'i c$ se #a schimba ce#a !i &n rela'ia cu so'ul8 Hă tem că voi a'unge controlată din nou. ,oamne! cât de liniştită

am fost până acum. Nu mai vreau în viaţa mea pe nimeni să mă chinuie. Ui numai vreau motive să fiu chinuită. )m fost destul torturatăM dacă va începe şisoţul meu! simt că voi înnebuni. ,oamne! şi copilaşul acesta nui vinovat cunimic. Ui el de ce trebuie să sufereG

T T T)naliză#,acă până acum terapeutul a interpretat durerea de cap ca fiind

produsă de teama de a nu fi diri'ată de mamă! apare acum posibilitatea de ointerpreta ca o aluzie la copil . Nu cumva simptomul reprezintă teama

pacientei legată de faptul că copilul ar simboliza încercarea mamei de apunestăpnire pe ea din interiorul corpului$ 9acienta a acceptat interpretarea şi ascos la iveală gândul ascuns că şi-ar putea urî propriul copil ! adăugând cădurerea de cap ar putea fi expresia conflictului dintre iubirea protectoare

pentru copil şi impulsul ei de o viaţă de a scăpa de orice i-ar îngrădi libertatea. ,upă această constatare! femeia observă că pentru prima dată!după multe zile! durea de cap a încetat.

TTT4. /Iluminare0 1insight ) propusă sau impusă5Anterpretările nu sunt întotdeauna oferite de analist! ci pot fi şi

forţate! impuse. ,acă credinciosul refuză interpretarea! aceasta este odovadă că ea e adevărată şi că credinciosul a pus în acţiune rezistenţele.,ar! pentru că este posibil ca şi terapeutul omniscient să greşească! eltrebuie să se lase a'utat de credincios. 9entru ca terapeutul să nuşiimpună propriile idei! el trebuie eliberat de dorinţa prea puternică dea vindeca şi de a influenţa. &ând pacientul refuză o interpretare sau oacceptă formal! se spune că este vorba de rezistenţele acestuia. ,emulte ori nu este aşa! ci este posibil să nu fi observat ceva sau să

manifeste propriile sale rezistenţe 0nu vrea cu nici un preţ să renunţe lainterpretarea sa+.

%empluA6 preoteas$, licen'iat$ &n psihologie, terapeut cu o eperien'$

redus$, afirm$ &ntr0un grup de lucru format din colegi c$ are un pacient care 'ip$ la ea &n timpul !edin'elor de psihoterapie !i ea nu &n'elege de ce, suport/nd cu calm 'ipetele acestuia.

+n urma discu'iilor cu colegii a rezultat faptul c$ terapeuta era surdă' la ceea ce dorea să-i comunice credinciosul, !i c$ acesta strigadoar0doar se #a face cum#a &n'eles. Terapeuta a reflectat asupra acestei

sugestii !i a raportat faptul c$ a reu!it s$ &n'eleag$ ceea ce dorea s$ spun$credinciosul, iar acesta din urm$ s0a lini!tit.

)ceasta nu înseamnă! desigur! că credinciosul sau pacientul ar trebui să controleze procesul terapeutic. 9entru a ne apăra dedistorsionările produse de excesul de interpretări teoretice! terapeutultrebuie săşi pună următoarele întrebări#

•

3ste respectată individualitatea pacientuluiG )cesta esteignorat sau se încearcă manipularea lui forţatăG• &ine şi ce conţinut aduce la un moment dat în timpul

procesului analitic şi de ceG

%empluA +ntr0o faz$ timpurie a analizei, "oamna 7uzana care suferise arsuri

gra#e c/nd a#ea ;; luni, &i spune terapeutului c$ suferin'ele !i amintirileacelei traume &i albesc p$rul. Precaut, terapeutul a pri#it cu aten'ie !i nu a#$zut nici un fir de p$r alb. 5tunci el s0a g/ndit ca nu cum#a aceasta s$ fie o

subtil$ metod$ de a0l apropia fizic de ea, pentru ca apoi ea s$ aib$ #reo

eplozie de #iolen'$ sau s$ &ncerce #reo manipulare isteric$. 5scult/nd &ns$ cu aten'ie cele spuse de "oamna 7uzana pe maideparte, a obser#at c$ relat$rile ei puneau &n e#iden'$ o mare suferin'$interioar$. Terapeutul !i0a dat seama c$ se aflase pe o pist$ gre!it$, c$ut/nd

semne eterioare, iar nu interioare. (redincioasa se referea de fapt la lumeainterioară, ea spun/nd c$ eperien'ele traumatizante din copil$rie au&mb$tr/nit0o &n mod prematur. -$nile ei psihice nu fuseser$ #indecate.

TTT8n psihoterapia dinamică contemporană au apărut multe

diferenţe faţă de psihanaliza clasică întemeiată de Freud. &elelalte

12


18/20

terapii de orientare analitică aduc modificări. )stfel! încearcă sădepăşească accentul exagerat pus de Freud pa aspectele biologice ale personalităţii, subliniinduse şi rolul unor aspecte sociale! etice şiculturale în detrimentul psihismului uman.

,eşi evenimentele din copilărie sunt în continuare considerateca experienţe formative importante! psihanaliştii contemporani pun unaccent mai mare pe relaţiile interpersonale şi pe situaţiile actuale ale

credincioşilor. 3xistă diferenţe de opinii între psihanalişti şi în ceea ce priveşte cazuistica abordată. ,acă psihanaliştii ortodocşi lucrează doar cu cazuri considerate în mod clasic ca fiind potrivite pentru psihanaliză0fobii! acte compulsivobsesive! stări anxioase! isterii+! alţi psihanaliştiau cura'ul să abordeze cazuri mai dificile cum ar fi! de pildă! personalităţile schizoide! paranoide sau pacienţii cu depresii moderate.

8n ciuda acestor modificări! psihanaliza este criticată şi astăzide către mulţi autori pentru durata ei prea lungă! pentru faptul că se bazează pe o teorie discutabilă despre natura umană! pentru negli'area problemelor curente şi accentuarea conflictelor inconştiente timpurii.

,eoarece îşi propune o restructurare profundă a personalităţii!ea are un câmp de aplicare mai restrâns! fiind potrivită pentru persoanecu inteligenţă medie sau peste medie! care nu suferă de boli psihicema'ore. 3xistă mărturii ale multor persoane care au beneficiat de peurma psihanalizei! că aceasta ia a'utat să progreseze enorm încunoaşterea de sine! să se înţeleagă mai bine! să se elibereze deanxietate şi de conflicte interioare! îmbunătăţinduşi relaţiile inter personale.

Test auto0e#aluati#A

6u -i se3ualitatea

3u! ca persoană#• &um văd eu lucrurile# sexul meu are vreo

importanţă pentru realizarea unora dintre proiectele melede viaţăG $au a avut în trecutG &e fel de importanţăG

• 9un în valoare şi utilizez faptul de a fi bărbat>femeie în diferitele situaţii şi contexte socialeG

• 3xistă situaţii în care mă simt în dificultatesau stân'enit în contactul cu persoanele de celălalt sexG

• $unt satisfăcut de viaţa mea sexuală şi deopţiunile mele în acest domeniuG ,acă nu! de ceG

• &e valenţă confer raporturilor sexualeG &eînseamnă pentru mine raportul sexual cu persoanaiubităG

• &e înţeleg prin sexualitateG &u mă văd încalitatea mea de persoană sexuatăG

3u! ca terapeut#• ;euşesc să accept! în egală măsură!

credincioşii de acelaşi sex cu mine! ca şi pe cei de sexopusG

• Hă interesez de viaţa sexuală ainterlocutorului meu! chiar dacă el nu deschide discuţiaG

• Hă simt în dificultate şi 'enat când trebuie sătratez probleme sexuale! cu precădere când trebuie săintru în detaliiG ,acă da! cum miar place să măcomportG

• 8n faţa unei devianţe! anomalii sau patologii

sexuale a interlocutorului! cum reacţionez şi cum măcomportG• )m suficienta pregătire ştiinţifică pentru a

trata aceste problemeG ,acă nu! cum acţionezG

1


19/20


6u -i lumea

3u! ca persoană#• Amaginea pe care alţii o au despre mine

este identică cu aceea pe care o am eu!despre mine însumiG ,acă nu! prin ce sediferenţiazăG

• ;euşesc sămi dau seama şi să înţeleg cum mă văd ceilalţi$

• Lneori! ceilalţi mă pun în situaţii dificile%cum ies din eleG

• 3aporturile mele cu lumea

încon#urătoare mă împlinesc$ $unttoate satisfăcătoareG

• 8n mod cotidian! ce sentimente am faţăde lumeG

• ,ragostea! prietenia! fraternitatea!solidaritatea! resentimentele! invidia!competitivitatea! indiferenţa! dispreţul# prin care din aceste concepte şi realităţiaş putea defini raportul meu cu lumea$


6u -i lumea

3u! ca psihoterapeut#

• &onsider că este important cainterlocutorul meu să aibă o percepţie exactă a modului în careîl văd ceilalţi$

• ,acă a'ung la concluzia că amînţeles exact cum este el! îi comunicşi lui constatarea mea$

• ;euşesc să înţeleg dacă credinciosuldin faţa mea are raporturi pozitivecu lumea$ ,acă îmi dau seama că

nu sunt bune! cum intervin! cum îla'utG

• )tunci când constat că interlocutorulmeu percepe lumea într-o manieră pesimistă, neavând încredere înnimeni! cum îl a'utG

1=


20/20


a $ereastra casei mele

3u! ca persoană#• &e este în afara ferestrei casei' sufletului

meu$ 9ot să descriu lumea care este în afarameaG ) familiei meleG ) prietenilor meiG• 3ste o parte a lumii exterioare mie care nu

mă interesează deloc! deşi uneori intru încontact cu eaG

• 9rivesc deseori în adncul meu! dinexteriorG &e anume îmi place mai mult

6.+Pastorala+si+psihanaliza

Documents

Transcript of 6.+Pastorala+si+psihanaliza