2015-2016_curs 9
-
Upload
teodora-georgescu -
Category
Documents
-
view
214 -
download
0
description
Transcript of 2015-2016_curs 9
DEONTOLOGIA MEDICALA SI ETICA NORMATIVA: datoriamedicului; normarea exercitiului datoriei in medicina simoralitatea comportamentului profesional . JuramantulHipocratic si continuitatea normelor morale in practicamedicinii: corpul profesional si constiinta profesionala. Coduri deontologice; coduri de etica. Codul de eticauniversitara. Asociatia medicala Mondiala (WMA): Declaratia de la Geneva, Codul international al eticii
medicale, Declaratii si reglementari ale WMA. Colegiulmedicilor din Romania. Codul deontologic al medicilor
din Romania comentat.
George Cristian CurcaMD, Ph.D.Prof. de medicina legala si eticamedicala
Discipl. Medicina legala si Bioetica, FacultateaMedicina UMFCD
• Indiferent ca ne gandim la viata de familie sausociala (in familie si/sau societate), la viata din perioada de educatie, academica (in scoala) sau cea profesionala (in profesie), NEVOIA de MORALITATE (de a face bine) este mereuprezenta
• De ce?
JuramantulHipocratic
• “Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra dupaabilitatilesi judecata mea urmatorul juramant si intelegere:
• Sa il consider pe profesorul care m-‐a invatataceasta arta egal cu parintiimei; sa impart cu el traiul meu, siatunci cand va fi in datorie de plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-‐l ajuta; sa ii consider pe copii saica pe fratii mei pe liniebarbateasca si sa-‐i invataceasta arta daca vor dori, fara taxe ori fara vreun acordscris, si invatandu-‐i , sa impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii profesorilor mei si catrediscipolii care au prestat un juramant dupa legilemedicale, dar nu si catre altii.
• Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupaabilitatilesi cunostiintelemele; dar si ca sa tin departeorice vatamare si injustitie.
• De asemenea nu voi da nici o substanta letala chiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui în această privință. Tot așa nu voi da unei femei remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata si artamea.
• Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceastamunca.
• Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-‐ma departe de orice injustitie din vina mea ori prin inselaciuneabtinandu-‐ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi sau sclavi.
• Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care nu trebuie vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune.
• Daca va fi sa tin acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de catretoti oamenii in toate timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intample."
Organizatie socio-‐profesionalaIndependenta profesionalaJustitie, egalitarismPro-‐viata, nu eutanasiei si nu avortuluiA nu face rau (non-‐vatamare)
BeneficentaCompetenta, profesionalismEgalitateNediscriminareFidelitate, loialitateOnoare, responsabilitate
• "Dumnezeul meu, pune in inima mea iubirea pentru arta si pentru toate creaturile. • Sa nu accepti ca setea de castig si de glorie sa imi influenteze arta, pentru ca
dusmanii adevarului si ai iubirii de oameni sa nu ma poata abuza ori sa ma indeparteze de la datoria mea nobila de a face bine copiilor tai.
• Sustine forta inimii mele pentru ca sa pot fi intotdeauna gata sa servesc atat pe celsarac cat si pe cel bogat, pe prieten dar si pe dusman, pe cel bun cat si pe cel rau.
• Fă, Doamne, ca in cel atins de boală să nu văd altceva decît omul suferind.• Fa astfel ca spiritul meu sa ramana liber si clar la patul bolnavului si sa nu se
rataceasca inainte de a inregistra tot ceea ce experienta si stiinta m-‐au invatat.• Fa astfel ca bolnavii sa aiba incredere in mine si in arta mea pentru a urma sfaturile
mele si prescriptiile mele. Indeparteaza de patul lor pe sarlatanii inarmati cu miile lorde sfaturi si pe cei care stiu tot pentru ca vanitatea poate esua cele mai bune intentiiale artei si conduce adesea spre moarte.
• Daca ignorantii ma blameaza fa astfel ca iubirea mea pentru arta sa imi fie aparatoare si sa ma faca invulnerabil pentru ca sa pot continua fara sa tin seama de prestigiul, renumele si varsta dusmanilor mei. Da-‐mi Doamne, indulgenta si rabdarepe langa bolnavii incapatanati si grosolani.
• Fa astfel ca sa fiu ponderat in toate, dar fara limita in iubirea pentru stiinta. Nu ma fasa cred ca pot totul. Da-‐mi forta, vointa si ocazia de a cunoaste mereu mai mult.
• As putea astazi afla lucruri nestiute ieri intrucat arta este mare dar spiritul omuluieste patrunzator si mereu mai in fata.
• Fă-‐mă să ţin seama, în faţa celor din breasla mea, de sfaturile celor cu adevăratştiutori şi ale celor dornici să mă înveţe să înţeleg, intrucat mare şi necuprinsa esteîntinderea ştiinţei!”
(traducere literara dupa Soulier, Du Serment d'Hippocrate à l'éthique médicale, Thèsemédecine, Marseille, 1985 [http://wij.free.fr/maimonid.htm])
JURAM MAIMONIDE (CCA. 1170 DH)
1. Sustine umanismul sicompetenta profesionala
2. Sustine valorile individuale, calitatile, caracterulmedicului, nevoia continua de autodezvoltare morala
3. Actul medical castiga in moralitate prin calitatilemorale (virtutile) medicului,
4. Sustine valorile prudentialesi toleranta fata de diversitate
5. Sustine nevoia de colegialitate.
6. Initiaza modelul de tratament bio-‐psihologic
JURAM HIPOCRATE (CCA. 400 IH)
1. Sustine nevoia de solidaritate a corpuluiprofesional
2. Sustine umanismul sicompetentaprofesionala
3. A face bine si a nu face rau
4. Justitia actului medical, non-‐vatamare, injustitia, non-‐discriminarea
5. A sustine viata, a nu ucide
6. Loialitatea, onoarea, responsabilitatea
• Hipocrat-‐eticamedicala: valori precum a face bine, a nu face rau, justitie, responsabilitate, profesionalism, loialitate, onoare, non-‐discriminare, etc.
• Corpul profesional-‐breasla: valori precumindependenta profesionala, probitatestiintifica, profesionalism, responsabilitate, solidaritatea, intr-‐ajutorarea, respect, loialitate, onoare, etc.
• Medicii sunt pregatiti inca de pe bancile scolilor sa respecte normeleimpuse de stiinta, societate, profesie dar in egala masura sa fie liberisi sa se manifeste liberi in respectul normelor sociale, academice, profesionale (independentaprofesionala)
• Medicii vor repeta pentru restul vietii acelasi dualism: cum poti sa fi si sa ramai liber in interiorul unor norme (ale moralitatii)?
• Medicii vor trai practica independentei profesionaledin interiorulnormarii bunelor practici si a profesionalismului si a moralitatii actuluiprofesional strajuita de codul deontologic.
• Raspunsul la acest dualism a fost dat de catre Imm. Kant prinexercitiul datoriei (datoria fata de datorie) si nasterea deontologiei(deon = obligatie, logos = stiinta).
• Deontologiaeste fundamentata de etica moralitatii principiului unical moralei (Imm. Kant) care este implinireadatoriei. Astfel o actiuneeste buna, morala, atunci cand este purtata de vointacea buna a agentului (calitatea vointei) si isi afla materializarea in exercitiuldatoriei acestuia.
• Exercitandu-‐si datoria, agentul implineste binele in actiuneape care o efectueaza (datoria este obligatie morala pentrumedic atat prin autoasumare cat si prin impunere: dualism).
• Prezumand ca agentul are intentie buna si o calitate a vointei de a produce bine (ce devine astfel un “bun faracalificare” adica aflat deasupra oricarui alt bine intrucatizvoraste din insasi vointa si intentia agentului) si isiimplineste datoria pe care o are (asa cum este cunoscut ca o are) dovedind competenta pe care datoria i-‐o cere, atuncirezultatele nu pot fi altele decat bune, ori mai exact, cat de bune pot fi. Iar aceasta inseamna a face bine. Cat de bine se poate face. (fundamentul filozofic Kantian al deontologiei -‐oricare ar fi aceasta aplicatia ei, deontologia medicului, avocatului, politistului, expertului, etc.-‐ centrat pe valorileindividuale ale medicului si indreptate spre pastrareavalorilor individuale ale pacientului).
• Calitatea vointei de a duce la indeplinire cu sarguinta, staruinta, dedicatie datoria ce o are de implinit o persoanacare se afla in exercitarea datoriei sale o reprezintadiligenta. Astfel diligenta devine o datorie extinsa.
• Moralitatea Kantiana este bazata pe constructia imperativului categoric, o constructie rationala-‐logica a caii binelui ce se regaseste in implinirea datoriei, mai exact a datoriei de a-‐si exercita datoria.
• Prima premiza (Prima maxima – principiul universalitatii legislatiei morale): o actiune este morala daca intotdeauna si in orice conditii actiunea va fi consideratamorala de catre toti ceilalti oameni; actiunea devine astfel apta de a deveni o lege universala care se aplica pentru toti inclusiv pentru agentulinsusi
• A doua premiza (Maxima a doua-‐ principiul demnitatii umane): o actiune estemorala atata timp cat aceasta actiunenu trateaza oamenii (nici pe sine nici peceilalti) mai ales ca pe simple mijloacepentru atingerea unui scop ci chiar ca pescopul in sine; actiunea indreptata mai ales spre beneficiul celuilalt si intr-‐o maimica masura spre propriul beneficiu
• Concluzia (Maxima a treia-‐ principiul autonomiei). Actionand in conformitatecu primele doua premize agentul devine deopotriva legislator, subiect al propriilor legi dar si suveran administratoral legilor intr-‐o lume in care totioamenii sunt autonomi si liberi
“O buna vointa este buna nu pentru ca efectele sau rezultatele ei sunt bune cipentru ca e buna in sine. Chiar daca nu va avea nici un rezultat bun ea vastraluci ca un giuvaer, ca o valoare in sine (Imm.Kant)”.
Binele nu se regaseste in rezultatul actiunii ci in calitatea vointei si exercitiuldatoriei spre a atinge acel rezultat (in actiunea insasi).
Binele ca finalitate, consecintele/rezultatul (finalul) sunt irelevantepentru a defini moralitatea actiunii intrucat sunt necontrolabile la momentul actiunii sinu pot exprimabinele la momentul in care era definit doar de calitatea vointeisi diligenta actiunii (sarguinta efortului).
Valoareamorala a actiunii nu consta in consecintele sau rezultatul pe care actiunea o produce (care deseori nu poate fi cunoscut, anticipat ori garantat) ci in calitatea vointei agentului (fapta buna pentrumotivul bun) si diligentapentrumijloacele corecte (sarguinta pentru a alegemijloacele corecte) si care deopotriva conduc actiunea agentului. Astfel responsabilitateamedicului poate fi pastrata pentrumijloacele actuluimedical si calitatea vointei dar nu si pentru rezultateleori consecintele sale.
• Etica binelui in deontologie este o etica a datorieicare devine o prelungire a eticii virtutii intrucat ea fiinteaza si este adusa spre finalitate ca o obligatiemorala (o datorie) de catre individ (agent).
• Astfel comportamentul deontologic este acelcomportament fata de care se poate demonstraimplinirea binelui asa cum era cunoscut si acceptatde catre toti ce respecta aceleasi valori.
• Binele deontologic se cauta in persoana agentului siactiunea sa realizata cu implinirea datoriei spredeosebire de consecintialism in care binele se cautaprin forma sa de manifestare decurgand din calitatea consecintelor/rezultatelor (bineleteleologic) si a utilitatii lor comune (utilitarianism),
• Dar rezultatul actiunii provine ca rezultat nu numai din virtutile si efortulactiunii agentului dar si prin actiunea concidenta, sinergica oriantagonista si a altor cauze si conditii (ce nu depind decat in parte de agent)
• Astfel rezultatele pot sa exceada virtutii, calitatii vointei si impliniriidatoriei asa cum era cunoscuta, adica sa interactioneze cu cauze oriconditii independente de vointa si controlul agentului.
• Din perspectiva consecintialista agentul este atras in raspundere cu privire la binele produs din prisma rezultatului astfel incat poate fi facutresponsabil si pentru ceea ce nu se afla in controlul sau la momentulactiunii dar care a devenit rezultat al actiunilor sale.
• Din perspectiva utilitariana medicul poate fi atras in raspundere pentruorice nu este util si dorit pacientului sau binelui public. Sau invers oriceeste util si dorit pacientului poate deveni o obligatie morala pentrumedic (ceea ce ii limiteaza acestuia libertatea individuala).
• Din perspectiva deontologica medicul poate fi atras in raspundere numaiin raport cu datoria fata de pacientul sau, binele acestuia, calitateavointei de a face bine si exercitiu ldatoriei cat a fost cunoscut si cat s-‐a aflat in controlul medicului.
• Exista o diligenta de mijloace fata de care se situeaza raspundereaagentului, respectiv raspunderea fata de mijloacele actului medical (raspunderea in medicina).
• Nu fiinteaza in momentul actiunii medicale o datorie fata de rezultat (cu exceptia actului medical sub contract) intrucatmedicul nu poate fi facutraspunzator pentru ceea ce inca nu s-‐a intamplat (rezultatul) ori pentrucauze ce nu se aflau sub controlul sau.
• Respectarea dentologiei actului medical, a normelor deontologice, plaseazamedicul in respectul moralitatii dar si a legalitatii actului medical.
• Medicul are in activitatea sa o tripla normare: morala, profesionala si legala. – Moral este responsabil in relatie cu normelemoralitatii –
comportamentului-‐ in practica (Coduldeontologic/codul etic)– Profesional in relatie cu normelede buna practica (ghidurile
profesionale, cunoastereastiintifica unanimacceptata) iar– Legal in raportcu legile tarii in care practica si fata de care are nu doar
drepturi dar si obligatii pentru ca este un cetatean al acelei tari.• Posibilele conflicte is iafla rezolvarea in practica principiului deontologic
“Sanatatea pacientuluimeu este principalamea indatorire”.
Virtuti ale medicului
Onorabilitate Empatie, umanitate(profesionala, individuala)
Loialitate Datorie Competenta
Fidelitate Profesionalism
Confidentialitate Proprii valori
Catre sine
Catre pacient si societate
Exercitiul datoriei• Datoria este o obligatie morala. Poate fi:
– asumata sau neasumata– impusa sau autoimpusa
• Datoria implica loialitate si onoare (integritate): in orice situatie de conflict interesul pacientuluiprimeaza si auto-interesul medicului estesecundar
• “Sanatatea pacientului meu este principala mea indatorire”, Declaratia de la Geneva 1948
Profesionalism Competenta
Exprimare artistica a parabolei bunului samariteanVitraliu din Biserica Sf. Eutrope, Clermont-‐Ferrand)[https://en.wikipedia.org/wiki/Parable_of_the_Good_Samaritan]
• Mai intai oamenii au gandulsidorinta binelui pentru celalalt (benevolenta –exclusiv o virtute-‐)
si apoi dorinta de a face bine (beneficenta ca virtute in stadiulde intentie)
Obligatia morala
datoria de a face bine (beneficenta ca si calitate a vointei –stadiulde intentie)
Alegerea cailor de a face bine (alegerea comportamentuluimoral)
datoria de a face bine (beneficenta ca exercitiu al datoriei -‐stadiul de actiune)
• Benevolenta (bene= bun; volens = vointa, lat.) = dispozitia (dorinta) de a face binebine (intentia buna)• Beneficenta (beneficentia/beneficentiae= bunatate; benefactum, bene= bun; facere= a face; beneficus =
beneficiu, lat.) = a face bine (actiuneabuna) cu un inteles specific de bunatate, caritate. • Beneficenta constituieo virtute (calitate de caracter) dar si o datorie (obligatie morala). • Elementele beneficentei (conceptul larg al beneficentei, Wiliam Frankena, 1964):
1. a nu face rau (non-‐maleficenta)2. a preveniraul3. a opri raul4. a indeparta raul5. a face bine
Conceptul ingust al beneficentei, James Childress, 1970
Datorie(obligatiemorala)
Datorie(obligatiemorala)
Valori (personale, culturale)
Teorii ale virtutii(CUM TREBUIE SA FIM?)
Rezultate
Comportament,gandire, actiune
Principlismul(principiile bioeticii)
Teorii ale datoriei(CE TREBUIE SA FACEM?)
Teorii ale datoriei Deontologice :-‐datoria suprema catre datorie-‐datoria ipotetica -‐prima facie-‐
Teorii ale datoriei Teleologice :-‐consecintialism, utilitarianism
Documente care reglementeazamoralitatea actuluimedical si astfel indirect legalitatea actului medical
• Asociatia Medicala Mondiala (WMA) * este organizatiamondiala a medicilor care a luat fiinta dupa al doilea RazboiMondial si promoveaza cunoasterea eticii medicale si moralitatea practicii profesionale.
• In acest sens si-‐a asumat sarcina formularii si actualizarii codurilor, normelor morale si regulamentelor menite saindrume medicii spre a cauta si gasi binele pacientului lor, urmarind sanatatea pacientuliu ca principala indatorire.
• “Since it was founded in 1947, a central objective of the WMA has been to establish and promote the highest possible standards of ethical behaviour and care by physicians. In pursuit of this goal, the WMA has adopted global policy statements on a range of ethical issues related to medical professionalism, patient care, research on human subjects and public health. WMA Council and its standing committees regularly review and update existing policies and continually develop new policy on emerging ethical issues.
• The WMA serves as a clearinghouse of ethics information resources for its members and cooperates with academic institutions and global organizations concerned ethical matters, as well as individual experts in the field of medical ethics.
• The WMA has adopted numerous policies that are recognized internationally as the global ethical standard for the topics they address. The following selection represents some of the most important ethics policies of the WMA” **.
• Printre actele emise de WMA se numera:– Declaratia de la Geneva, 1948– Codul de la Nuremberg, 1949 – Codul International al Eticii Medicale, 1949– Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani– Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987– Declaratia cu privire la drepturilepacientuluiLisabona, 1981, etc.
*http://www.wma.net/en/30publications/10policies/index.html (accesat 10.03.2014): aveti listate dupa prima litera a documentului toatedocumentele care reglementeazamoralitatea practicii medicale pe teme.** http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici)
• Declaratia Drepturilor Pacientului, Asoc. MedicalaMondiala, Lisabona, 1981, amendata in 1995 si revizuita in 2005:
• “Preambul: “Ori de cate ori legislatia, actiunile guvernamentale sau oricare alteadministratii ori institutii neaga drepturile pacientului, medicii vor luamasurilepotrivite pentru a le asigura ori a le restaura ”.
• Principii. 1. In circumstante in care o alegere trebuie facuta intre pacientii care pot beneficia de un anume tratament care se afla intr-‐o limitare a disponibilitatii sale, toti pacientii sunt indreptatiti la o selectie justa pentru acel tratament. Alegereatrebuie sa se bazeze pe criterii medicale si sa fie facuta fara discriminare”.
• Codul International al EticiiMedicale, AMA, 1948, prevede ca: “Un medic datoreaza pacientului sau loialitate completa”.
• Declaratia de la Geneva: “Sanatatea pacientului meu este principala indatorire”• Declaratia privind promovarea sanatatii AMM (WMA), Bali 1995: “Art. 1.
“Medicii practicieni si asociatiile lor profesionale au o datorie etica siresponsabilitate profesionala de a actiona in cel mai bun interes al pacientilor in orice moment si sa integreze aceasta responsabilitate largind preocupareasiimplicarea lor in promovarea si asigurarea sanatatii publicului).”
• Codul deontologic la medicului din Romania, 2012: “Binele pacientuluiestedeasupra binelui societatii si stiintei”
Codul de Nuremberg (1947)(http://archive.hhs.gov/ohrp/irb/irb_appendices.htm#j6 )
http://www.lifeissues.net/writers/irv/irv_214needtoknow.html)
• Consimtamantul voluntar al subiectului uman este esential.• The experiment should be such as to yield fruitful results for the good of society, unprocurable by other
methods or means of study, and not random and unnecessary in nature.• The experiment should be so designed and based on the results of animal experimentation and a knowledge
of the natural history of the disease or other problem under study that the anticipated results will justify the performance of the experiment.
• The experiment should be so conducted as to avoid all unnecessary physical and mental suffering and injury.• No experiment should be conducted where there is an a priori reason to believe that death or disabling
injury will occur ; except, perhaps, in those experiments where the experimental physicians also serve as subjects .
• The degree of risk to be taken should never exceed that determined by the humanitarian importance of the problem to be solved by the experiment.
• Proper preparations should be made and adequate facilities provided to protect the experimental subject against even remote possibilities of injury, disability, or death.
• The experiment should be conducted only by scientifically qualified persons. The highest degree of skill and care should be required through all stages of the experiment of those who conduct or engage in the experiment .
• During the course of the experiment the human subject should be at liberty to bring the experiment to an end if he has reached the physical or mental state where continuation of the experiment seemed to him to be impossible.
• During the course of the experiment the scientist in charge must be prepared to terminate the experiment at any stage , if he has probably [sic] cause to believe, in the exercise of the good faith, superior skill and careful judgment required of him that a continuation of the experiment is likely to result in injury, disability, or death to the experimental subject .
Declaratia de la Geneva, 1948,Adoptata dupa Codul de la Nuremberg, 1947
• “Pe timpul admiteriimele ca membru al profesiei medicale:• Jur sa-‐mi consacru viata in serviciul umanitatii. • Voi datora profesorilor mei respect si gratitudine. • Voi practica profesiunea cu constiinta si demnitate. • Sanatatea pacientilor mei va fi prima mea indatorire.• Voi respecta secretele care imi sunt incredintate chiar si dupa ce pacientul a
murit. • Voi mentine prin toate fortele mele onoarea si traditiile nobile ale profesiunii
medicale. • Colegii mei vor fi surorile si fratiimei. • Nu voi permite consideratiilor de varsta, boala, dizabilitati, credinta, origine
etnica, sex, nationalitate, afiliere politica, rasa, orientare sexuala, statut social sauoricarui alt factor sa intervina intre datoriamea si pacientul meu.
• Voi mentine cel mai inalt respect pentru viata umana. • Nu imi voi folosi cunostiintelemedicale pentru a viola drepturile omului si
libertatile sale civile, nici chiar sub amenintare. • Fac aceste promisiuni solemn, liber si pe cuvantul meu de onoare »
CODUL INTERNATIONAL AL ETICII MEDICALEDatoriile medicului in general
1. Un medic va practica un rationament profesional independent si va mentine la cel mai inalt nivelcomportamentul profesional fata de bolnavi.
2. Va respecta drepturile pacientului sau competent psihic de a accepta sau refuza tratamentulpropus.
3. Nu va permite ca judecata sa sa fie influentata de profitul personal sau discriminare. 4. Medicul va fi dedicat sa ofere servicii medicale competente in deplina independenta morala si
profesionala cu compasiune si respect fata de demnitatea umana. 5. Se va comporta onest cu pacientii si colegii si va raporta autoritatilor pe acei medici care practica
profesiunea neetic sau incompetent sau care exercita actiuni de frauda sau inselatorie. 6. Nu va primi nici un beneficiu financiar sau alte avantaje numai pentru a face recomandari
pacientului sau a prescrie produsemedicale specifice. 7. Va respecta drepturile pacientilor, colegilor si a altor profesionisti ce lucreaza in domeniul medical. 8. Va recunoaste rolul pe care il are in educatia publicului dar va manifesta retinere in divulgarea
descoperirilor sau a tehnicilor sau tratamentelor noi pe canale neprofesionale. 9. Va certifica numai ceea ce personal a verificat. 10. Va face tot ce poate pentru a folosi resurselemedicale in spre binele pacientilor si a comunitatii. 11. Va cauta ajutor de specialitate daca sufera de boli fizice sau mentale. 12. Va respecta codurile nationale si locale ale eticii.
Datoriile medicului fata de pacient
1. Medicul va avea permanent in minte obligatia de a apara viata umana. 2. Datoreaza pacientului sau completa loialitate si totalitatea cunostiintelor
sale medicale. 3. Ori de cite ori o examinare sau un tratament se afla deasupra
capacitatilor sale, se va consulta cu un coleg sau va indrepta pacientulcatre un alt medic care are abilitatea necesara.
4. Va respecta dreptul pacientului la confidentialitate. 5. Este etic sa divulge informatiaconfidentiala atunci cand pacientul
consimte la aceasta sau atunci cand exista un pericol sau o amenintareiminenta la adresa pacientului sau a celorlalti si aceasta amenintarepoate fi indepartata numaiprin incalcarea confidentialitatii.
6. Va acorda activitatemedicala de urgenta ca datorie umanitara, pana candse va convinge ca altii pot si vor sa o faca in locul sau.
7. Atunci cand serveste unei a treia parti sa se asigure ca pacientul sau are deplina cunostiinta de aceasta situatie.
8. Nu va intra in relatii sexuale sau in alte relatii abuzive sau de exploatarefata de pacientul sau actual.
Datoriile medicului fata de colegi
1. Un medic se va comporta fata de colegii sai tot asa cum si-‐ar dori ca acestia sa se comporte fata de el.
2. Nu va submina relatia pacient-‐medica colegilor in scopul de a atragepacientii.
3. Cand este medical necesar va comunica cu colegii care sunt implicati in ingrijirea aceluiasi pacient.
4. Aceasta comunicare va respecta confidentialitatea si va fi limitata la informatia necesara
Documente ale eticii normative profesionale
LECTURA OBLIGATORIE – CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ din 30 martie 2012 al
Colegiului Medicilor din România, EMITENT: COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA. PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 7 mai 2012 [http://www.cmb.ro/legislatie/codulDeontologic/cod.pdf]
– DECLARATIA DE LA GENEVA, 1948– CODUL DE LA NUREMBERG, 1949 – CODUL INTERNATIONAL AL ETICII MEDICALE, 1949http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici)
LECTURI RECOMANDATE – Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti
umani– Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987– Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici)
CAP. I Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic
• ART. 1• SCOPUL ŞI ROLUL PROFESIEI MEDICALE• Întreaga activitate profesională a medicului este
dedicată exclusiv apărării vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice şi psihice a fiinţei umane.
•• ART. 2• NEDISCRIMINAREA• Actul profesional şi întreaga activitate a
medicului se vaexercita, respectiv desfăşura, fără niciun fel dediscriminare inclusiv în ceea ce priveşte starea de sănătate sau şansele de vindecare alepacientului.
•• ART. 3• RESPECTUL DEMNITĂŢII FIINŢEI UMANE• În toate situaţiile actul profesional, în oricare
formă saumodalitate s-ar desfăşura, se va face cu respectarea strictă ademnităţii umane ca valoare fundamentală a corpului profesional.
•
• ART. 4• PRIMORDIALITATEA INTERESULUI ŞI A
BINELUI FIINŢEI UMANE• În toate deciziile cu caracter medical, medicul va
trebui să se asigure că interesul şi binele fiinţei umane prevalează interesului societăţii ori al ştiinţei.
• ART. 5• OBLIGATIVITATEA NORMELOR PROFESIONALE
ŞI A CELOR DE CONDUITĂ• Medicul trebuie să depună toate diligenţele şi să
se asigure că orice intervenţie cu caracter medical pe care o execută sau decizieprofesională pe care o ia respectă normele şi obligaţiile profesionale şi regulile de conduită specifice cazului respectiv.
ART. 6• INDEPENDENŢA PROFESIONALĂ• Medicul este dator să stăruie şi să îşi
apere independenţa profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de raţiuni de rentabilitate economică sau deordin administrativ.
ART. 7• CARACTERUL RELAŢIEI MEDIC-
PACIENT• Relaţia medicului cu pacientul va fi una
exclusiv profesională şi se va clădi pe respectul acestuia faţă de demnitatea umană, pe înţelegere şi compasiune faţă de suferinţă.
ART. 8• OBLIGAŢIA DILIGENŢEI DE MIJLOACE• Medicul îşi va dedica întreaga ştiinţă şi
pricepere interesului pacientului său şi va depune toată diligenţa pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum degaranţii în raport de condiţiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit.
•
ART. 9PRINCIPIUL SPECIALIZĂRII PROFESIONALE
• Cu excepţia unor cazuri de urgenţă vitală, medicul acţionează potrivit specialităţii, competenţelor şi practicii pe care le are.
ART. 10RESPECTUL FAŢĂ DE CONFRAŢI
• De-a lungul întregii sale activităţi, medicul îşi va respecta confraţii, ferindu-se şi abţinându-se să-i denigreze ori să aducă critici cu privire la activitatea profesională a acestora.