teologie2014sibiu.files.wordpress.com · 2 Precizăm că, Legea nr. 489 /2006 reglementează şi...
Transcript of teologie2014sibiu.files.wordpress.com · 2 Precizăm că, Legea nr. 489 /2006 reglementează şi...
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
1
CULTELE DIN ROMANIA CONTEMPORANĂ
Cultele ortodoxe, catolice, protestanta
Conform Legii nr. 489 /2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, în
România funcţionează un număr de 18 culte religioase, după cum urmează (conform titulaturii
lor oficiale):
a). culte istorice (ortodoxe şi catolice): (i) Biserica Ortodoxă Română; (ii) Episcopia
Ortodoxă Sârbă de Timişoara; (iii) Biserica Romano-Catolică; (iv) Biserica Română Unită cu
Roma, Greco-Catolică; (v) Arhiepiscopia Bisericii Armene şi (vi) Biserica Creştină Rusă de Rit
Vechi din România;
b). culte protestante: (i) Biserica Reformată din România; (ii) Biserica Evanghelică C.A.
din România; (iii) Biserica Evanghelică Lutherană din România şi (iv) Biserica Unitariană din
Transilvania;
c). culte neoprotestante: (i) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România; (ii)
Biserica Creştină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie
din România; (iii) Biserica Evanghelică Română; (iv) Uniunea Penticostală – Biserica lui
Dumnezeu Apostolică din România, (v) Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din
România şi (vi) Organizaţia Religioasă Martorii lui Iehova;
d). culte necreştine: (i) Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi (ii) Cultul
Musulman.
Conform Secţiunii a 2-a din Legea nr. 489 /2006 – Recunoaşterea calităţii de cult,
dobândesc calitatea de culte acele asociaţii religioase care „prin activitatea şi numărul
lor de membri, oferă garanţii de durabilitate, stabilitate şi interes public”. Calitatea
de cult este recunoscută de stat urmare a unei Hotărâri de Guvern acelor asociaţii
religioase care o solicită anume şi care (i) funcţionează pe teritoriul ţării noastre de cel
puţin 12 ani şi (ii) au un număr de membri de cel puţin 0,1% din populaţie (raportat la
ultimul recensământ) – art. 28.
2
Precizăm că, Legea nr. 489 /2006 reglementează şi statutul juridic al asociaţiilor
religioase, care conform art. 40, sunt persoane juridice, cu cel puţin 300 de membri, înscrise în
Registrul asociaţiilor religioase constituit la nivelul Judecătoriilor în baza adeziunii membrilor
care „...se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase”.
1. Episcopia ortodoxă sârbă de Timişoara
Unitatea eparhială cu sediul la Timişoara reuneşte circa 20.000 de credincioşi ortodocşi
sârbi din judeţele Mehedinţi, Caraş-Severin, Timiş şi Arad, grupaţi în 3 protopopiate (Arad,
Socol, Timişoara) cu 56 de parohii şi dispunând de 5 mânăstiri, însă cu foarte puţini vieţuitori.
Episcopia funcţionează încă din sec. XVI, actualmente fiind condusă de un episcop numit de
Patriarhia Sârbă (cu acordul statului român), care, la rândul său, desemnează un vicar
administrativ – preot, care conduce efectiv eparhia.
Episcopia ortodoxă sârbă continuă să folosească calendarul iulian.
2. Biserica romano-catolică
Conform recensământului din anul 2011, Biserica romano-catolică număra circa 870.000
de membri (după ce, la 2012, erau peste 1 milion), din care peste 60% etnici maghiari, circa 35%
români, restul fiind germani – şvabi şi slovaci, grupați în 2 arhidieceze şi 4 dieceze, circa 650 de
parohii cu în jur de 1.000 de biserici şi capele, deservite de peste 800 de preoţi.
a). Arhiepiscopia Bucureşti (înfiinţată la 1883) este condusă de un arhiepscop şi
mitropolit (arhiepiscopia este şi mitropolia celorlalte dieceze autohtone), secondat de un episcop
auxiliar. Deserveşte credincioşii (în cea mai mare parte români) din provinciile istorice ale
Valahiei (Muntenia şi Oltenia) şi Dobrogei, grupaţi în 6 decanate (protopopiate); pe teritoriul său
funcţionează 2 mânăstiri (clauzuri), respectiv la Bucureşti şi la Timişul de Jos, judeţul Braşov,
precum şi 47 de ordine şi congregaţii monahale;
b). Arhiepiscopia Alba Iulia (întemeiată la 1009, arhidieceză din 1932), deserveşte circa
450.000 de credincioşi maghiari din Transilvania (fără Crişana şi Maramureş), organizaţi în 15
decanate; în cadrul acesteia funcţionează 16 mânăstiri şi 9 congregaţii monahale, precum şi două
instituţii de învăţământ teologic superior, la Cluj-Napoca şi Alba Iulia.
3
c). Episcopia Iaşi, condusă de un episcop secondat de un episcop auxiliar, reuneşte peste
250.000 de credincioşi români (inclusiv aşa-numiţii ceangăi) grupaţi în 10 decanate; în cadrul
celei mai mari unităţi eparhiale catolice româneşti funcţionează circa 50 de ordine şi congregaţii
monahale, numeroase instituţii de învăţământ teologic (de nivel superior la Iaşi şi Roman) şi de
cercetare ştiinţifică, instituţii sanitare şi de ocrotire socială ş.a.;
d). Episcopia Timişoara (continuatoarea celei de la Cenad, înfiinţată la 1030), grupează
credincioşii catolici din Banat (maghiari, şvabi, români, bulcari, croaţi, slovaci, cehi ş.a.), grupaţi
în 8 decanate; dieceza dispune de 12 mânăstiri, iar pe teritoriul ei sunt reprezentate şi activează
circa 15 ordine şi congregaţii monahale;
e). Episcopia Satu Mare (înfiinţată la 1804) cuprinde credincioşii maghiari (alături de
puţini germani) din judeţele Satu Mare şi Maramureş; dieceza este structurată pe 7 decanate;
f). Episcopia Oradea deserveşte catolicii maghiari din judeţele Bihor şi Sălaj, împărţiţi în
2 decanate.
g). Ordinariatul armeano-catolic reprezintă organizaţia canonică a armenilor din jurul
oraşului Gherla care, în sec. XVII au trecut la catolicism prin „unirea cu Roma”, păstrâmdu-şi
ritul răsăritean. Iniţia, la Gherla a funcţionat o episcopie armeană unită, însă a involuat (inclusiv
prin maghiarizarea credincioşilor). La 1964, Arhiepiscopia romano-catolică de Alba Iulia a
preluat ordinariatul de la Gherla în subordinea sa, acesta dispunând astăzi de doar patru parohii.
3. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Biserica Greco-Catolică înregistra la 2011 circa 150.000 de membri (după ce, la 2002,
numărul acestora depăşea 190.000), inclusiv circa 15.000 „credincioşi de limbă maghiară” şi în
jur de 1.500 de ucraineni), pentru care sunt constituite 5 dieceze, 3 vicariate şi aproximativ 75 de
protopopiate (dintre care multe doar formale).
a). Arhiepiscopia de Alba Iulia şi Făgăraş, cu sediul la Blaj (condusă de un arhiepiscop şi
un episcop auxiliar), cu 2 vicariate (Bucureşti şi Făgăraş) şi 22 protopopiate, deserveşte judeţele
Alba (parţial), Braşov, Cluj (parţial), Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu, precum şi credincioşii
răspândiţi în Muntenia;
b). Episcopia Oradea cuprinde judeţele Arad (parţial), Bihor, Satu Mare (parţial) şi Sălaj
(parţial), incluzând 11 protopopiate şi 8 mânăstiri; la Oradea, funcţionează un departament al
Facultăţii de Teologie greco-catolică de la Cluj-Napoca;
4
c). Episcopia Cluj – Gherla, cu sediul la Cluj-Napoca, deserveşte judeţele Alba (parţial),
Bistriţa-Năsăud, Cluj (parţial), Maramureş (parţial) şi Sălaj (parţial); în cuprinsul diecezei
funcţionează 1 vicariat (la Gherla), 11 protopopiate, precum şi Facultatea de Teologie greco-
catolică de la Cluj-Napoca;
d). Episcopia Lugoj se întinde în judeţele Alba (parţial), Arad (parţial), Caraş-Severin,
Hunedoara şi Timiş, dispunând de 2 vicariate (Timişoara şi Haţeg), 10 protopopiate şi 6
mânăstiri (cu puţini vieţuitori);
e). Episcopia Maramureş cu sediul Baia Mare include judeţele Maramureş, Satu Mare
(parţial), Sălaj (parţial) şi Suceava; în cuprinsul său funcţionează 2 vicariate (Suceava – pentru
credincioşii ucraineni şi Rădăuţi) şi 14 protopopiate.
4. Arhiepiscopia Bisericii Armene
Cu doar circa 400 de credincioşi (faţă de 700 la recensământul din 2002) – armeni
autohtoni, Arhiepiscopia, acum cu sediul la Bucureşti, este legitimată doar de tradiţia sa istorică
fiind înfiinţată de Alexandru cel Bun la 1401, care i-a stabilit sediul la Suceava.
Eparhia este condusă de un episcop secondat de un vicar eparhial; sunt definite 10
parohii, cele mai semnificative comunităţi armene fiind cele de la Bucureşti şi Constanţa.
5. Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi din România
Cunoscută şi ca „Biserica lipovenească” grupează ruşi descendenţi ai celor care, în prima
parte a sec. XVIII, s-au refugiat în Ţările Române în urma persecuţiilor la care au fost supuşi ca
urmare a opoziţiei faţă de reformele aduse cultului de patriarhul Nikon.
Istoricul acesteia coboară până în anul 1846, când se înfiinţează Mitropolia de la Fântâna
Albă, în Bucovina de Nord, care îşi întindea jurisdicţia asupra diasporei ruse din Europa,
America de Nord şi Australia. Astăzi, consideră că păstrează autenticul ortodox, continuând să
folosească calendarul iulian.
Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi din România dispune de circa 34.000 de credincioşi,
ruşi, dar şi români; este condusă de o ierarhie care include 1 mitropolit, 3 episcopi şi episcopi-
vicari (aferent scaunului mitropolitan): (a) Mitropolia Brăilei; (b) Episcopia Tulcei; (c)
Episcopia Moldovei, cu sediul la Tg. Frumos, judeţul Iaşi şi (d) Episcopia Slavei, cu sediul la
Mânăstirea „Uspenia” din localitatea Slava Rusă, judeţul Tulcea.
5
Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi din România nu dispune de instituţii de învăţământ,
personalul de cult provenind din rândul laicilor care manifestă aptitudini şi dovedesc cunoştinţe
capabile să îi facă apţi pentru a sluji.
6. Biserica Reformată din România
Biserica Reformată din România grupează credincioşii maghiari calvini din Transilvania,
înregisrând, la 2011, circa 600.000 de membrii (comparativ cu 700.000 în 2002), grupaţi în 2
eparhii – episcopii cu sediile la Cluj-Napoca şi Oradea.
a). Eparhia Reformată din Ardeal, cu sediul la Cluj-Napoca (condusă, pe lângă episcop,
de o Adunare generală eparhială şi un Consiliu dirigent), grupează credincioşii din Transilvania
propriu-zisă, împărţiţi în 16 protopopiate şi peste 500 de parohii (în care funcţionează Adunări
parohiale, respectiv Consilii ale protopopiatelor şi Presbiterii – nivel de parohie);
b). Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, cu sediul la Oradea, cu 9 protopopiate
şi peste 250 de parohii.
Pentru pregătirea personalului sunt disponibile Institutul Teologic Protestant Unic de la
Cluj-Napoca, Facultatea de Pedagogie Religioasă Cluj-Napoca, Institutul Superior Reformat,
Oradea, ca şi mai multe seminarii.
7. Biserica Evanghelică C.A. din România
Înregisrrând în anul 2011 circa 5.000 credincioşi (o parte a acestora fiind români) aceasta
după ce, la 2002, număra ceva mai mult de 8.000, Biserica Evanghelică C.A. dispune de circa 55
de parohii (care deservesc peste 250 de comunităţi locale), grupate în 5 districte (protopopiate),
rsepectiv Braşov, Sibiu, Mediaş, Sighişoara şi Sebeş, aflate sub conducerea executivă a unui
decan (protopop), care prezidează Consistoriile districtuale.
La nivel central, Biserica Evanghelică C.A. este condusă de un episcop (cu reşedinţa la
Sibiu), secondat de Consistoriul superior; organul deliberativ cel mai larg este Congresul
bisericesc general, din care fac parte membrii Consistoriului superior, decanii şi curatorii – laici
care secondează personalul hirotonit districtelor şi delegaţi clerici şi laici.
Biserica Evanghelică C.A. îşi pregăteşte personalul de cult în cadrul secţiei de la Sibiu a
Institututului Teologic Protestant de la Cluj-Napoca.
6
8. Biserica Evanghelică Lutherană din România
Cunoscută anterior ca Biserica Evanghelică S.P. (sinodo-prezbiteriană), Biserica
Evanghelică Luherană din România grupează circa 20.000 de credincioşi luterani de etnie
maghiară (62% la nivelul anului 2011), germană (16%), slovacă (12%) şi română (10%),
condusă de un episcop cu reşedinţa la Cluj-Napoca, secondat de un episcop-adjunct, în timp ce
parohiile formează 3 protopopiate (Braşov, Cluj-Napoca şi Nădlac, judeţul Arad, aici existând
cea mai mare comunitate slovacă din ţara noastră).
Organizarea Bisericii Evanghelice Lutherane are la bază principiul sinodalităţii, cu
accentuarea rolului laicilor presbiteri, organul său suprem de conducere fiind Sinodul, compus
din clerici şi laici şi care se întruneşte o dată la 3 ani. Între sesiunile Sinodului, denominaţiunea
este condusă de un Presibiteriu episcopal, din care fac parte episcopul, episcopul-adjunct, prim-
curatorul general (laicul cu cea mai înaltă demnitate în Biserică), consilierul principal episcopal,
referenţii pentru cateheză, misiunea internă şi diaconie (slujire umanitară), protopopii,
preşedintele Comisiei Teologice şi responsabilul de presă.
9. Biserica Unitariană din Transilvania
Întemeiată în sec. XVI de episcopul David Francisc, cei peste 70.000 de credincioşi -
etnici maghiari (majoritatea în judeţele Cluj, Braşov, Mureş, Harghita şi Covasna) ai Bisericii
Unitariene din Transilvania sunt conduşi de un episcop cu reşedinţa la Cluj-Napoca, care are în
subordine 6 protopopiate şi circa 125 parohii.
Biserica Unitariană din Transilvania este organizată pe baze sinodale şi presbiteriene, cu
asigurarea autonomiei comunităţilor locale. Este condusă de Sinod (compus din episcop, doi
curatori generali, clerici şi laici delegaţi ai protopopiatelor şi parohiilor; inclusiv episcopul este
ales de Sinod) şi Consistoriul suprem (compus din clerici şi laici), care efectuează anual întruniri
plenare. Între sesiunile acestuia, conducerea este asigurată de un Consistoriu bisericesc (cu
întruniri trimestriale) şi de Preşedinţia Bisericii, compusă din episcop, vicar, cei doi curatori
generali şi directorul afacerilor publice.
10. Centralizator statistic
7
Evoluţia numerică a cultelor de mai sus poate reflecta într-o anumită mutaţiile – diverse
şi complexe – suferite de societatea românească în ultimul secol:
Nr.
crt. Cultul
Număr de membrii*
1930 1992 2002 2011 o 1 2 3 4 5
1. Biserica Ortodoxă Română 13,1 mil. 19,8 mil. 18,8 mil. 16,3 mil.
2. Episcopia ortodoxă sârbă
de Timişoara - - - 14.000
3. Biserica romano-catolică 1,23 mil. 1,16 mil. 1,02 mil. 870.000
4. Biserica Română Unită cu Roma,
Greco-Catolică 1,42 mil. 220.000 195.000 150.000
5. Arhiepiscopia Bisericii Armene 11.000 2.000 800 400
6. Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi
din România 57.000 28.000 39.000 33.000
7. Biserica Reformată din România 711.000 802.000 698.000 601.000
8. Biserica Evanghelică C.A.
din România 399.000 39.000 11.000 5.000
9. Biserica Evanghelică Lutherană din
România - 21.000 26.000 20.000
10 Biserica Unitariană
din Transilvania 69.000 77.000 67.000 64.000
* Conform datelor oficiale privind apartenenţa religioasă declarată rezultate în urma
recensămintelor populaţiei efectuate la 1930, 1992, 2002 şi 2011.
Bibliografie selectivă
Normative legislative cu aplicabilitatea în viaţa cultelor
1. Legea nr. 489 /2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor;
8
2. Legea nr. 422 /2001 privind protejarea monumentelor istorice;
3. Legea nr. 103 /1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea
obiectelor de cult;
4. HG nr. 1273 /2005 privind aprobarea Programului naţional „Lăcaşurile de cult – centre
spirituale ale comunităţii”;
5. HG nr. 1470 /2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 82 /2001 priivind stabilirea unor forme de sprijin
financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România;
6. HG nr. 44 /2013 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de Stat pentru
Culte;
7. HG nr. 984 /2014 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice pentru
aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 82 /2001 priivind stabilirea unor forme de
sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România;
8. OUG nr. 92 /2000 privind modificarea şi completarea Legii nr. 103/ 1992 privind
dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;
9. OUG nr. 19 /2005 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii
Neamului;
10. Ordinul nr. 68 /2010 pentru aprobarea Metodologiei alocării de fonduri cultelor
religioase prin bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte;
11. Ordinul nr. 15 /2012 privind procedura de acordare a avizului consultativ de către
Secretariatul de Stat pentru Culte pentru înfiinţarea asociaţiilor religioase sau, după caz, pentru
dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către asociaţiile existente.
Lucrări specifice
*** Viaţa religioasă din România, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Bizantină, 2005;
*** Statul şi cultele religioase, Bucureşti, Editura Litera, 2014.