Injecţia intradermică

Indicaţiio Diagnostice

o Testarea reactivităţii organismului la diverse substanţe: intradermoreacţia la tuberculină, testarea la diverşi alergeni (ex.: testarea la Penicilină)

o Terapeutice o Tratamente de desensibilizare (injectarea i.d. a unor diluţii progresiv crescute de alergen)o Anestezia locală (injectare de anestezice locale în vederea suturii unei plăgi, de exemplu)o Tratamentul anumitor afecţiuni locale (ex.: injectare intradermică de triamcinolon

acetonid în cheilita plasmocitară)

Contraindicaţiio Infecţii localeo Alergodermia (testarea pacienţilor la diverşi alergeni se face în perioadele intercritice,

când pacientul nu prezintă semne acute de alergie)o Contraindicaţii care ţin de substanţă: de exemplu, nu se va recurge la anestezia locală cu

Xilină în cazul pacienţilor alergici la Xilină

Materiale şi metodăMateriale

o Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâiniloro Mănuşio Ac (preferabil 27 Gauge; Gauge = unitate de măsură care se referă la lumen) + încă un ac

pentru încărcarea substanţei de injectat în seringăo Seringă cu capacitate totală de 0,5 - 1 ml (de 2 sau 5 ml în cazul anesteziei locale)o Substanţa de injectato Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului

Metodăo Spălarea antiseptică a mâiniloro Îmbrăcarea mănuşiloro Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii)o Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia cu acul pentru injectarea

substanţei în derm (27 G)o Alegerea locului de injectare

o Pentru testări şi desensibilizări: zonele de tegument fără foliculi piloşi: faţa anterioară a braţului şi antebraţului, zona de elecţie fiind 1/3 medie a feţei anterioare a antebraţului

o Pentru anestezie locală: orice zonă, acolo unde este necesară anesteziereao Antiseptizarea locală a tegumentului pacientuluio Fixarea tegumentului pacientului cu mâna stângă, care cuprinde şi susţine antebraţul

pacientuluio Seringa se ţine în mâna dreaptă între police şi medius, cu bizoul acului îndreptat în sus; se

introduce bizoul acului paralel cu tegumentul, în derm, până a pătruns în derm bizoul în întregime; apoi se schimbă policele cu indexul pentru a susţine seringa şi cu policele se apasă pe piston, injectând substanţa; marca injectării corecte în derm este formarea locală a unei papule

o Se retrage acul şi se tamponează local, fără frecţionare, cu soluţie nealcoolică

o Pentru testele la alergeni şi tuberculină trebuie apoi avertizat bolnavul ca până la citirea reacţiei să protejeze locul respectiv de iritaţii mecanice şi fizice

Accidente şi incidenteo Accidente care ţin de tehnica de injectare:

o Introducerea incompletă a bizoului acului în derm se soldează cu refluarea la exterior a unei părţi din substanţa de injectat

o Introducerea prea profundă a bizoului acului duce la injectarea hipodermică a substanţei (în acest caz nu se va forma local papula care atestă injectarea substanţei în derm)

o Reacţie alergică exacerbată, generalizată, până la şoc anafilactic, la substanţa injectatăo Infecţii locale , în cazul nerespectării regulilor de lucru aseptic

Injecţia subcutanată (hipodermică)

Pe această cale se administrează de obicei soluţii cristaline, izotone, care formează local un depozit din care difuzează lent spre sistemul capilar.

Indicaţiio Terapeutice: administrarea diverselor medicamente , precum:

o Heparinele fracţionate (ex.: Calciparine®, Fraxiparine®) (Heparina = anticoagulant) în profilaxia şi tratamentul accidentelor tromboembolice

o Insulinăo Alte substanţe: de ex.: Atropină (prevenirea şocului vagal), Adrenalină

(tratamentul reacţiilor alergice)o Profilaxia unor afecţiuni infecto-contagioase: de ex.: vaccinul antigripal

(Vaxigrip®) se poate administra subcutanat profund sau intramuscular

Contraindicaţiio Relative: ţin de locul de injectare, în sensul că în cazul prezenţei locale de hematoame, a

lipodistrofiei (lipodistrofie = reacţie locală la injectarea prelungită a insulinei în acelaşi loc, manifestată fie prin lipoatrofie = atrofia ţesutului celular subcutanat manifestată prin depresiuni la nivelul tegumentului, fie prin lipohipertrofie = pierderea elasticităţii şi îngroşarea ţesuturilor), a unei infecţii locale, se alege altă regiune de abord

Materiale şi metodăMateriale

o Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâiniloro Mănuşio Ac (preferabil 23 sau 26 Gauge) + încă un ac pentru încărcarea substanţei de injectat în

seringă (în afara utilizării seringilor preîncărcate sau pen-urilor)o Seringă cu capacitate totală de 1 ml sau seringă specială pentru injectarea insulinei (de 1

ml sau pen)sau a heparinelor fracţionateo Substanţa de injectato Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului !NU se utilizează alcoolul medicinal pentru

antiseptizare în cazul injectării Insulinei!Metodă

o Spălarea antiseptică a mâiniloro Îmbrăcarea mănuşilor

2

o Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii) în afara cazurilor de utilizare de seringi preumplute (preîncărcate) cu medicaţie, ca în cazul heparinelor fracţionate (ex.: Calciparine®, Fraxiparine®) sau ca în cazul pen-urilor cu Insulină

o Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia (în afara utilizării seringilor preumplute sau pen-urilor) cu acul pentru injectarea substanţei în hipoderm (23 sau26 G)

o Alegerea locului de injectare: se evită regiunile pe unde trec superficial trunchiuri vasculare şi nervoase, suprafeţele tegumentare în contact apropiat cu elemente osoase (hipoderm slab reprezentat), regiunile supuse la compresie prin poziţie sau îmbrăcăminte (împiedică absorbţia medicamentului) se ajunge astfel la delimitarea următoarelor regiuni pentru injectare hipodermică de elecţie: regiunea deltoidiană, periombilical, faţa antero-externă a coapselor

o Pentru injectarea Adrenalinei şi Atropinei se preferă regiunea deltoidiană (pacientul se poziţionează cu mâna în şold)

o Pentru injectarea heparinelor fracţionate: periombilical (pacientul se găseşte în decubit dorsal sau poziţie semi-Fowler)

o Pentru injectarea Insulinei se alternează continuu regiunile, pentru a preveni apariţia lipodistrofiei

o Antiseptizarea locală a tegumentului pacientului (nu cu alcool medicinal dacă este vorba despre injectarea Insulinei)

o Cu policele şi indexul mâinii stângi se formează un pliu cutanat ridicat de pe planurile profunde

o Seringa se ţine în mâna dreaptă ca un condei; se introduce acul în profunzimea stratului subcutanat (2 – 3 cm) pe direcţie paralelă cu tegumentul învecinat la baza pliului, sau la 45° în plin pliu; se aspiră prin retragerea pistonului seringii pentru a verifica dacă nu s-a abordat accidental un vas de sânge; dacă nu se aspiră sânge în seringă se injectează substanţa medicamentoasă; se retrage acul (în cazul injectării Insulinei se numără până la 10 apoi se retrage acul); se tamponează şi se masează uşor locul injectării (nu cu alcool în cazul Insulinei). Dacă se foloseşte seringă de Insulină cu ac 27 G şi lungimea acului 12 mm se pătrunde cu acul în vârful pliului, perpendicular

Accidente şi incidente

3

o Durere violentă locală apărută în momentul abordului = s-a înţepat un traiect nervos → repoziţionarea acului

o Durere violentă locală apărută în momentul injectării substanţei = injectare rapidă a unei cantităţi mari de substanţă, care duce la distensia bruscă a ţesuturilor şi durere

o Hematoame la perforarea unui vas de sânge pe traiectul acului, mai ales la injectarea de Heparină

o Injectarea intravasculară a substanţelor → accidente provocate de ajungerea în circulaţia generală a acelor substanţe (hipoglicemie, embolii, etc.)

o Ruperea acului (pacient agitat, tehnică incorectă)o Infecţii locale – în cazul nerespectării normelor de asepsie şi antisepsie

Injecţia intramusculară

Indicaţii: terapeutice:o Se pot injecta i.m. substanţe uleioase şi soluţii (izotone sau soluţii coloidale cu densitate

mare), cu acţiune rapidă (efect instalat după 20 – 45 minute de la injectare) sau cu efect prelungit (preparate retard)

o Prevenţia primară a unor afecţiuni infecto-contagioase: administrarea i.m. a unor vaccinuri

Contraindicaţiio Reacţii inflamatorii / infecţii locale: se alege altă regiune pentru injectareo Şoc: este inutilă administrarea i.m. a medicaţiei în şoc, deoarece suferinţa microcirculaţiei

care defineşte reacţia de şoc împiedică absorbţia medicaţiei injectate i.m.o Tulburările de coagulare (coagulopatii sau terapia anticoagulantă care induce tulburări de

coagulare) → hematom la locul de injectareo Suspiciunea de IMac (Infarct Miocardic acut) deoarece abordul muscular (leziunea

provocată de înţepătură la nivelul muşchiului) modifică în sensul creşterii enzimele musculare CPK şi CK (creatinfosfokinaza şi creatinkinaza), enzime crescute şi în IMac (falsifică astfel rezultatele diagnosticului de laborator al infarctului, care se pune şi pe baza valorilor acestor enzime); în plus, în cazul în care s-ar dori administrarea de fibrinolitice pentru tratamentul infarctului, la locul puncţiei musculare s-ar forma un hematom masiv prin tulburările de coagulare induse de medicaţia fibrinolitică

o Vaccinare antipoliomielitică cu virus atenuat (produsul cu administrare orală) în ultima lună (după vaccinare antipoliomielitică se contraindică injecţiile intramusculare timp de 30 zile – risc de leziuni neurologice)

Materiale şi metodăMateriale

o Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâiniloro Mănuşio Ac (preferabil 20, 21 sau 22 Gauge) cu lungime de 6 – 8 cm (lumenul acului se alege în

funcţie de vâscozitatea substanţei de injectat iar lungimea acului în funcţie de grosimea stratului adipos local, care trebuie depăşit de ac pentru a pătrunde intramuscular) + încă un ac pentru încărcarea substanţei de injectat în seringă

o Seringă cu capacitate totală de 5 - 10 mlo Substanţa de injectato Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului

Metodăo Spălarea antiseptică a mâinilor

4

o Îmbrăcarea mănuşiloro Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii) cu un ac de diametru mai

mare ca cel folosit la injectareo Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia cu acul pentru injectarea

substanţei i.m. (20, 21 sau 22 G, cu bizou lung)

o Pregătirea pacientului – acordul acestuiao Alegerea locului de injectare:

o Muşchiul deltoid (mai frecvent indicat în cazul administrării vaccinurilor): pacientul se poziţionează cu mâna în şold

o Treimea medie a feţei antero-externe a coapsei: pacientul se poziţionează în decubit dorsal

o Cadranul supero-extern al fesei: pacientul se poziţionează în decubit ventral, decubit lateral sau poziţie şezând; posibilă dar nerecomandată (relaxare redusă musculară) este şi poziţionarea în ortostatism

CI = creasta iliacăMSMT = marginea superioară a marelui trohanterSIPS = spina iliacă postero-superioară

o Antiseptizarea regiuniio Se solicită pacientului relaxarea grupelor musculare de abordat

5

o Seringa cu acul ataşat se ţine între police şi degetele 2, 3 şi 4 ale mâinii drepte; se pătrunde cu o mişcare fermă cu acul până în grosimea muşchilor regiunii alese, acul fiind direcţionat perpendicular pe tangenta în punctul de injectare; se aspiră pentru a verifica dacă nu s-a abordat un traiect vascular; se injectează lent substanţa medicamentoasă; se retrage acul; se tamponează şi se masează uşor zona, pentru a închide traiectul format de ac şi a împiedica astfel refluarea la exterior a substanţei injectate, ca şi pentru a favoriza absorbţia substanţei medicamentoase

o Repaus fizic 5 minuteo În cazul injectării i.m. de preparate de Fe se utilizează tehnica injectării „în Z”

Accidente şi incidenteo Imediate

o Durerea în momentul injectării substanţei medicamentoase: cel mai frecvent durerea apare la injectarea rapidă, care duce la deformarea rapidă a fibrelor musculare din jurul bizoului acului

o Înţeparea unui trunchi nervos în cazul alegerii eronate a locului de puncţie → leziuni neurologice

o Hematom local în cazul lezării unui vas de sânge pe traiectul acului; favorizat de tulburările de coagulare

o Injectarea, mai ales în cazul substanţelor iritante, vâscoase, uleioase, a medicaţiei într-un ax arterial → spasm arterial sau chiar ischemie arterială acută (durere vie, paloare apoi cianoză tegumentară, tardiv necroză locală); injectarea acestora într-un ax venos → embolii pulmonare (tuse, dispnee, hemoptizie, cianoză, durere toracică)

o Alegerea necorespunzătoare a acului (ac prea scurt) cu injectarea în hipoderm (acul nu depăşeşte stratul adipos) a medicaţiei → necroză aseptică locală

o Alegerea necorespunzătoare a acului (ac prea lung) cu introducerea acului până în vecinătatea periostului (os iliac, femur sau humerus) determină periostite (reacţie inflamatorie periostică)

o Ruperea acului în cursul manevrelor efectuate brutal sau în cazul pacienţilor agitaţi → extragerea acului cu o pensă dacă este posibil, sau prin manevră chirurgicală

o Tardiveo Infiltraţia dureroasă a regiunii (ţine de tehnică, reactivitatea personală a pacientului

şi de natura substanţei de injectat; mai frecventă în cazul tratamentelor injectabile de lungă durată) se previne prin alternarea regiunilor unde se practică injectarea şi prin masajul local după injectare, care împiedică refluarea substanţelor injectate în hipoderm şi derm

o Infecţie locală (abcese, flegmoane) – apar în cazul nerespectării normelor de asepsie şi antisepsie

Reţineţi!

6

7