131206563 56245375 Turismul Speologic in Muntii Apuseni
-
Upload
adriana-williams -
Category
Documents
-
view
43 -
download
2
Transcript of 131206563 56245375 Turismul Speologic in Muntii Apuseni
CUPRINS
CAPITOLUL I
Turismul speologic……………………………………………………………….
1.1. Introducere in Turismul speologic…………………………………………….
1.1.1 Forme de turism Speologic……………………………………
1.2. Turismul Speologic in Romania…………………………………………
1.3. Pestera monument al naturii……………………………………………
` 1.3.1 Modul de formare…………………………………………………….
1.3.2 Clasificare………………………………………………………………..
1.3.3 Relief endocarstic……………………………………………………….
1.3.4 Cristale si minerale………………………………………………………
1.3.5 Biodiversitate…………………………………………………………..
1.4. Rolul Speologiei si descoperirilor in turism……………………………………
1.3.1 Descoperiri paleontologice……………………………………..
1.3.2 Descoperiri antropologice…………………………………..
1.3.3 Descoperiri arheologice…………………………………………….
CAPITOLUL II
Resurse Speologice Muntii Apuseni…………………………………………
1.1. Resurse Speologice………………………………………………
1.1.1 Pesteri Amenajate turistic……………………………….
1.1.2 Pesteri neamenajate………………………………………..
1.2. Baza tehnico-materiala……………………………………….
1.2.1 Structuri de primire………………………………………
1.2.2 Structuri de alimentatie………………………………….
1.2.3 infrastructura ………………………………………………….
CAPITOLUL III
Dezvoltarea durabila
1.1 Valorificarea potenţialului turistic speologic
1.1.1 Amenajarea potecilor sau a unor căi de acces către peşterile din regiune
1.1.2 Acţiuni de conservare a peşterilor
1.1.3 Amenajarea si introducerea de noi pesteri in circuitul turistic
1
1.2 Strategii de marketing
CAPITOLUL V
Studiu de caz Pestera Ursilor………………………………………………
2
CAPITOLUL I
TURISMUL SPEOLOGIC
1.1. Introducere în turismul Speologic
Pornind de la rolul tot mai important al turismului în viata economică si socială,
internî şi internaţională, a creşterii exigenţelor turiştilor şi a preocuparilor specialiştilor în
domeniu de a se apropia cât mai mult de cerinţele acestora, are loc o intensificare a eforturilor
de creare de noi produse, între acestea situându-se si turismul speologic. În acelasi timp acesta
raspunde unui deziderat fundamental al evoluţiei contemporane, reprezentat de dezvoltarea
durabila.
Turismul speologic poate fi definit ca o formă de turism, practicat în scopul vizitării unor
monumente ale naturii – şi anume peşterile – într-o formă organizată, în scopuri ştiinţifice
şi/sau agrementale. Peştera reprezintă orice lipsă de materie din scoarţa pământului, ea este o
cavitate, o scorbură naturală subterană, adâncă şi mare formată prin dizolvarea unor roci
solubile de către apele de infiltraţie. De-a lungul anilor, foarte multe peşteri au fost numite
rezervaţii speologice, geologice (naturale). Rezervaţiile naturale sunt acele teritorii ocrotite
prin lege pe care nu se pot face transformări, deoarece în cuprinsul lor se găsesc plante,
animale, minereuri sau formaţiuni geologice rare, care prezintă importanţă din punct de
vedere ştiinţific.
Este uşor de înteles, atracţia pe care a exercitat-o întotdeauna peisajul carstic, şi o exercită
mai ales acum asupra unei umanităţi prea tehnicizate, prea raţionale, în căutare de frumuseţi
primordiale şi senzaţii neîntinate de mâna omului. Aşa se explică de ce peisajele carstice se
bucură de favoarea marelui public fiind printre cele mai căutate obiective turistice.
Componenta economică cea mai importantă a carstului este, astfel, valorificarea sa
turistică. Exploatarea turistică are grade foarte variate, mergând de la simple amenajări menite
să înlesnească doar o plimbare până la adevaratele întreprinderi ce pun la dispoziţia
vizitatorilor cele mai sofisticate mijloace de delectare.
Ca exemplu, la noi în ţară, Peştera Urşilor de la Chişcău (Munţii Bihor), prima peşteră
amenajată la un nivel tehnic, a stârnit un atât de mare flux turistic, încât doar într-un an de la
deschidere a acoperit un sfert din investiţia prevăzută a se amortiza în 10 ani.
În astfel de locuri în care există regiuni carstice şi peşteri, omul de ştiinţă are încă un vast
câmp de investigare, speologii găsesc un vast domeniu unde să-şi exerseze dorinţa de
3
necunoscut şi priceperea de exploratori, turiştii loc de reculegere şi desfătări peisagistice, iar
econiomiştii „o mare mină de aur”. Şi ţara noastră se bucură din plin de astfel de regiuni. Nu
trebuie decât priceperea pentru a le valorifica din toate punctele de vedere.
În cazul turismului speologic există , la fel ca şi în cazul turismului în general, o
tipologie largă a turiştilor. Într-un studiu efectuat în anul 2002 la Peştera Postojna10 s-a
constatat că printre principalele motive s-au aflat curiozitatea, dorinţa de a afla ceva nou,
recreerea. Se poate generaliza că , în cazul peşterilor amenajate, motivaţia principal a
turiştilor este necesitatea de îmbogăţirea nivelului de cunoaştere şi dorinţa de a experimenta
ceva nou, de aici derivând multe dintre tendinţele mai noi în domeniul turismului speologic şi
anume: " Creşterea importanţei aspectelor educaţionale care în plan practic se traduce prin
necesitatea îmbunătăţirii pregătirii profesionale a ghizilor astfel încât aceştia să ofere o
prezentare mai interesantă care să sporească implicarea vizitatorilor, stimulând comunicarea,
dialogul. Din acest punct de vedere o problem important este multilingvismul vizitatorilor,
multe tari dând o importantă deosebit capacităţii lingvistice a ghizilor (ex. în Mammuthohle,
Austria, ghidul prezint informaţiile necesare în 5 limbi: germană, engleză, franceză, spaniolă
şi italiană, iar în Cueva de Arta, Spania, în patru limbi). De asemenea, aceştia trebuie să aibă
cunoştinţe profunde şi complete despre istoricul peşterii, geologia, biologia, felul în care
peştera relaţionează cu mediul înconjurător, să aibă informaţii despre peşterile din zon şi
din ţară . O soluţie pentru îmbunătăţirea pregătirii ghizilor este angajarea / lucrul ca asistenţi
de teren în programe de cercetare ale peşterii sau parcului în care se află aceasta, oportunitate
oferită în multe cazuri, crescând astfel responsabilitatea şi implicarea lor în realizarea
dialogului cu vizitatorii; în unele ţări exist chiar şi posibilitatea ca unele vizite să fie conduse
de cercetători sau de speologi amatori interesaţi de cercetarea ştiinţifică, în calitate de ghizi
musafiri.
• Realizarea de ture de aventură pentru turiştii care doresc să experimenteze
ceva
nou, să trăiască senzaţii tari, caracterizate prin faptul că sunt pe distanţe mai mari decât
traseele turistice obişnuite şi în zone mai puţin amenajate (Mammoth Cave, SUA – Wild
Tour, dureaz 6 ore !i ½, utilizeaz Tehnicile Speologiei Alpine, Carlsbad Caverns, SUA –
exist dou ture de aventură , Spider Cave & Hall of White Giant, Naracoorte Cave, Australia
– Cathedral Cave, Capricorn Caves, Australia – Wild Caving Adventure Tour, Mammoth
Cave, Austria – Long Spelunking Tour, durează o zi, Grotta Grande del Vento, Italia – Red
Tour, La Cueva de Nerja, Spania – Spelunking Tour, durează 7 ore, Caverne Leflèche Caves,
Canada – Wild Caving Tour, pentru maximum 4 persoane, Grotte de Labeil, Fran"a – Safari
familial, explorarea părţii neamenajate a râului subteran, etc).
4
• Necesitatea de asigurare a confortului şi siguranţei turiştilor pentru cei care au
ca
motivaţie principală relaxarea. Confortul în peşterile amenajate presupune nu numai ca
vizitarea peşterii să fie foarte accesibilă ci şi crearea de facilităţi cum ar fi: săli de aşteptare
încălzite iarna şi cu aer condiţionat vara, locuri special amenajate pentru copii, o bună
organizare astfel încât să se evite formarea de cozi la casa de bilete, existenţa unor cofetării,
café-internet etc.
Pe lângă aceste orientări, care urmăresc, în principal, satisfacerea unei cereri tot mai
diversificate, abordările contemporane pentru a îmbunătăţi experienţa vizitatorilor şi pentru a
contracara monotonia, mai au în vedere:
• Realizarea de ture de peşter fără ghid (turism pe cont propriu), vizitatorii
deplasându-se prin peşteră după cum vor ei. O tură eficientă de acest fel necesită însă prezenţa
unor elemente atât pentru siguranţa şi confortul vizitatorului cât şi a unor surse de informaţii
adecvate nevoilor vizitatorilor (ex. în Carlsbad Caverns, din SUA, există un traseu care se
face fără ghid, dar turiştii pot închiria, la centrul de vizitare, Ghidul Audio al Peşterii). În Wet
Cave din sistemul Naracoorte Caves (Australia), vizitarea se poate face tot fără ghid,
vizitatorii trebuind să urmarească doar poteca turistică care face legătura dintre prima sală cu
imense formaţiuni de calcar în cea de a doua, Sala Marelui Dom. În general, astfel de peşteri
au amenajări minime, cu poteci şi alte elemente de infrastructură, însă majoritatea nu sunt
electrificate, pentru ca vizitatorii să poată trăi atmosfera de mister. În asemenea cazuri, la
intrarea în peşteră, turiştii sunt dotaţi cu cele necesare: salopete, căşti, cizme de cauciuc, lămpi
frontale sau de mână etc.
• Amenajarea mai multor tipuri de trasee, în funcţie de nivelul de pregătire fizic
al turistului, de timpul disponibil şi de posibilităţile financiare ale acestuia. În turismul
speologic internaţional majoritatea peşterilor amenajate din SUA şi Australia au dezvoltat mai
mult de 3 tipuri de trasee, luând în considerare condiţiile enumerate mai sus, însă în proporţie
mult mai mic (Mammoth Cave – 14 trasee, Carlsbad Caverns – 6 trasee, cu amenajări chiar şi
pentru persoanele cu handicap, Black Hills Caverns – 3 trasee, Wyandotte Caves – 6 trasee,
Blanchard Spring Caverns – 3 trasee, Cave of the Winds – 3 trasee, Glenwood Caverns – 3
trasee, Abercombie Caves, Australia – 6 trasee, Capricorn Cave, Australia – 3 trasee,
Yallingup Cave, Australia – 3 trasee, Jenolan Caves, Australia – 16 trasee, Wombayan Caves
– 7 trasee, Naracoorte Caves – 12 trasee, Ruakuri Cave, Noua Zeeland – 3 trasee etc),
tendinţa extinzânduse şi în Europa (Lurgrotte Pegau, Mammoth Cave, Austria – 3 trasee,
Grotte de Lombrives, Franţa -3 trasee, Cheddar Caves & Gorge, Anglia – 4 trasee, Baradla
5
Cave, Ungaria – 5 trasee, Grotta di Castellana, Grotta del Vento, Italia – 3 trasee) (sursa:
www.showcaves.com) .
• Realizarea unor forme de divertisment cum ar fi: prezentarea de înregistrări
video, de holograme, folosirea sunetului şi a luminii pentru a crea o atmosfer dramatică,
alternarea sistemului de iluminare în peşteră astfel încât să furnizeze o ambianţă de dram şi
mister, sau luminarea unor formaţiuni în timp ce altele rămân într-un întuneric virtual,
realizarea de spectacole şi chiar folosirea roboţilor.
1.1.1 Forme ale turismului speologic
Necesitatea clarificării notiunii de turism speologic, identificarea şi definirea unor
forme ale acestuia (turism speologic de masa, ecologic, specializat, de aventură, ştiintific şi
pentru practicarea speleoterapiei), cu stabilirea particularitaţilor şi interconexiunilor care
există între speoturism şi alte forme de turism (turismul în arii protejate, turismul rural etc.).
Toate acestea dovedesc consacrarea turismului speologic ca o forma distinctă a calatoriilor,
dar care, în acelasi timp, ca şi componentă a turismului durabil, trebuie sa respecte necesitatea
asigurarii unui echilibru între protecţie şi valorificare, permiţând satisfacerea cerintelor
turistilor actuali, doar în conditiile asigurarii protecţiei peşterii.
- Turismul ecologic natură
Aceşti termeni sunt utilizaţi pentru a denumi acel tip de turism care se desfăsoară în
zone naturale cu valoare ecologică ridicată. În mod normal este nevoie ca turistul să aibă un
interes deosebit pentru natură, estetic si peisaj.
Turismul ecologic este specific persoanelor având cunostinte de protectie a mediului
subteran, a căror motivaţie principală constă în dorinta de cunoaştere, de a descoperi noi
peşteri.
Caracteristica sa principală este grija fată de domeniul subteran, vizitarea peşterii
făcându-se în grupuri mici, cu surse autonome de lumină şi în compania unui ghid
profesionist.
6
- Turism de aventură, turism alternativ
Omul, curiozitate si adrenalina, numeroasele si variatele obstacole, genereaza in
sufletul multora sentimentul euforic al decoperitorului, a descifrarii unor taine incifrate in
matricea noptii subterane.
Turismul de aventură, foarte răspândit pe plan mondial în ultima perioadă, se
adresează persoanelor cu o condiţie fizică foarte bună, a căror motivaţie principală este
adrenalina, pericolul, pentru aceasta parcurgând peşteri cu un grad de dificultate ridicat, un
avantaj în plus fiind şi faptul că multe dintre peşterile dificile sunt şi foarte frumoase
Aceste denumiri sunt folosite pentru a ne referi la un gen de turism care utilizează
zone naturale cu caracteristici concrete pentru practicarea unor sporturi riscante sau de
aventură. În definirea particularităţilor formelor de turism menţionate mai sus pot fi luate în
considerare două criterii importante:
a) criteriul ponderii veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază
comunitatea rurală sau o parte a acesteia;
b) criteriul ponderii componentelor ofertei turistice. Conform acestei clasificări,
turismul rural cuprinde cultura, istoria si tradiţiile existente în spaţiul rural, agroturismul
deţine si componente specifice gospodăriei silvo-agro-zootehnice (producţie si furnizare de
produse specific agricole, vizitare de pivniţe, pescuit, vânătoare, echitaţie etc.)
“Activităţile turistice bazate pe mari hoteluri, complexe sportive nu pot fi încadrate
în conceptul larg de turism rural, chiar daca ele sunt desfăşurate în zonele rurale. Dimensiunea
culturală, socială si economică are şi un caracter pedagogic atât pentru adepţii agroturismului,
cât şi pentru populaţia rurală care, în timp, îşi modifică în sens favorabil comportamentul,
aspiraţiile, precum si modul de viaţă si de educaţie.”
.
- Turismul curativ.
Practicarea turismului curativ în spaţiul rural se realizează cu succes deoarece în
prezent medicina optează pentru terapia naturală sau usoară. După perioada de glorie a
produselor chimice astăzi asistăm la refacerea cu ajutorul mijloacelor naturale: plante
medicinale, acupunctură, hidroterapie, activităţi fizice, muzică.
În acest sens, spaţiul rural oferă un teritoriu privilegiat pentru practicarea acestui tip
de turism legat de sănătate. Pentru persoanele în vârstă, acest gen de turism prezintă şi
avantajul de a elimina singurătatea. Izolarea la care sunt supuşi s-ar putea evita prin
practicarea acestui gen de turism pe o perioadă mai lungă de timp în spaţiul rural. S-ar îmbina
astfel foarte bine cele trei aspecte: sănătate, acţiune socială şi turism. S-ar putea ca pe
7
parcursul timpului, turismul curativ în mediul rural să cunoască o ascensiune foarte mare (cu
implicarea caselor de ajutor social, caselor de pensii, instituţiilor mutuale, etc.)
Turismul curativ poate fi considerat ca fiind cel mai vechi tip de practicare a
activităţilor turistice. Necesităţile legate de refacere si tratament au condus oamenii
antichităţii să caute efectele benefice asupra sănătăţii ale apelor termale şi minerale, ale
nămolurilor şi curei heliomarine. Turismul curativ se adresează unei categorii aparte de
persoane, majoritatea aparţinând grupei de vârstă înaintată.
- Speleoterapia,
Utilizarea peşterilor în scop terapeutic, prinde din ce în ce mai mult teren şi atrage
din ce în ce mai multi vizitatori. Speleoterapia moderna început în Germania, dupa al doilea
război mondial, în urma experientelor realizate de Dr. Spannagel asupra pacientilor săi în
Klutert Cave în timpul bombardamentelor, raspândindu-se apoi rapid în majoritatea tarilor din
Europa, dar mai ales în Slovacia, Ungaria si Cehia. S-a dovedit prin studii şi cercetari
ştiintifice ca microclimatul specific cavitatilor subterane este indicat în tratamentul unor
afecţiuni ale cailor respiratorii şi pulmonare. Procedura de baza este aceea de a sta în peştera
şi de a inhala aerosolii, îmbunătaţit însă prin exercitii fizice şi de respiratie, supravegheate de
psihoterapeuţi profesionişti (exercitii de respiraţie şi relaxare specifice practicii yoga). În
ţarile din Europa Centrala şi de Vest, speleoterapia este promovată ca o forma de wellness sau
de disease symptom management. Prin urmare, au fost realizate amenajari în scop
speleoterapeutic în mai multe peşteri ale lumii.
Astfel, în Cehia, Proiectul Phare Ec/HEA/10, realizat în anul 1995 - ”Aspecte
natural-stiintifice ale efectelor speleoterapeutice din peşteri”, s-a axat pe masuratorile
efectuate de catre Departamentul de Chimie al Academiei Militare în centrele
speleoterapeutice din pesterile Javoricko, Zlate Hory, Ostrov u Macochy şi Mlade, unde au
fost amenajate trei centre de speleoterapie care functioneaza pe tot parcursul anului (Macocha
Ostrov, Zlate Hory şi Mladec) bazate pe tratarea bolilor respiratorii la copii şi tineri. Grotta
Giusti din Italia, utilizata şi în speleoterapie, a devenit celebră în secolul trecut prin faptul ca
aici se tratau personalitaţi ca: Giuseppe Verdi, Garibaldi şi Kossuth Lajos. Cele trei cavitaţi
ale grotei, cu temperaturi cuprinse între 24° C în camera „Paradiso” şi 34° C în camera
„Purgatorio”, au o atmosfera umedă, bogată în saruri minerale, care favorizează, prin baia de
aburi, purificarea şi detoxifierea organismului, determinând echilibrul psihic, fizic şi o stare
de relaxare.
8
Chiar daca pe teritoriul ţarii noastre nu s-au facut încă amenajări ample ale peşterilor
în scopuri medicinale, există o veche tradiţie în acest sens. Peştera Toria din Muntele Puciosul
era cunoscută încă din 1967 pentru exhalaţiile ei sulfuroase, ea fiind folosită ca o peşteră
terapeutică pentru reumatism şi alte afecţiuni. Tot aici un izvor de de apă încarcată cu acid
sulfuric, calciu,fier,etc, este folosit pentru ochi.
- Turismul complex.
Întruneste atributele rezultate din asocierea, de exemplu, a recreerii cu refacerea
fizică si psihică de ordin curativ sau ale recreerii cu culturalizarea. În practica turismului, nici
unul dintre tipurile de turism descrise nu este pur, în fiecare dintre ele strecurându-se valenţe
ale celorlalte tipuri. Atunci când acestea se află într-un relative echilibru apare caracterul mixt
al activităţii turistice.
1.2. Speoturismul in România
Potenţialul nostru speologic are o valoare ştiinţifică şi estetică. Acesta dispune de
peste 10.900 de peşteri, România situându-se pe locul al treilea în Europa. Între acestea sunt şi
peşteri de dimensiuni mari, cu râuri şi cascade (Topolniţa, Cetăţile Ponorului etc.) sau cu
sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat şi frumos concreţionate (peste 300) şi altele
cu mineralizaţii rare sau cu picturi murale (Peştera Cuciulat, Peştera lui Adam ş.a.) etc. O
mare parte dintre acestea se constituie ca unicate pe plan naţional şi internaţional, fiind
declarate monumente ale naturii sau rezervaţii speologice, aşa cum sunt peşterile: Topolniţa,
Cetăţile Ponorului, Şura Mare, Peştera de la Izvorul Tăuşoarelor, Gheţarul de la Scărişoara,
Cloşani, Urşilor de la Chişcău, multe intrate deja în circuitul turistic.
România nu este o tară carstică, aşa cum sunt Iugoslavia, Aaustria şi în mare masură
Franta. Pe teritoriul nostru sunt ocupaţi de roci carstificabile doar 4400 km2, ceea ce
reprezintă 1,4 % din suparafata ţării. Aceste roci adapostesc circa 2000 de peşteri cunoscute şi
chiar daca numarul lor va creşte prin noi descoperiri la 3000, totalul ramane modest fata de
cele ale Iugoslaviei sau Frantei. In ciuda acestor cifre, România şi-a castigat de mult faima în
ceea ce priveste carstul aceasta datorită urmatoarelor doua inprejurari:
1. câteva peşteri din Transilvania au facut obiectul unor cercetari speologice încă din secolul
al XVIII-lea, fiind apoi menţionate în numeroase tratate, lucrări de sinteză şi manuale
9
2. animalele cavernicole descoperite aici au atras aici mulţi zoologi începand din secolul al
XIX-lea
Deşi citate adesea în diferite lucrări, peşterile din România s-au bucurat totuşi de
puţina atenţie din partea geografilor şi a geologilor, până în 1950 ele nefiind aproape deloc
studiate din punctul de vedere al genezei, al formelor şi al funcţiei hidrogeologice. Pentru
mulţi oameni ele sunt şi astăzi un fel de domeniu straniu, învaluit în mister, asemenea
Castelului din Carpaţi sau celebrului personaj Dracula, adică elemnente de legendă fară
entitate topografică precisă. Această atmosferă se datoreşte şi vitregiei cu care au fost tratate
în trecut peşterile noastre din punct de vedere turistic.
Slaba cunoastere a pesterilor româneşti de către marele public şi lipsa de interes
pentru darea lor în circulaţie turistică din trecut vin în contradicţie cu marele avânt de
cunoaştere pe care l-a înregistrat speologia românească în utimul sfert de veac. Succesele
realizate sunt cel mai bine puse în evidenţă de urmatoarea statistică
Starea actuală a turismului speologic în România.
ANII Pesteri peste 2000 m lungime Pesteri peste 1000 m
denivelare1945 2 21965 11 111976 32 29
Din analizele făcute se poate spune că România dispune de un potenţial speologic
deosebit, însă foarte slab valorificat, până în prezent. Din punct de vedere al atractivitaţii
peşterilor, ţara noastră prezintă o ofertă variată ce o plasează pe un loc bun pe plan european
(există peşteri caracterizate prin speleoteme deosebite, râuri subterane şi lacuri, gheţari,
pesteri termale, peşteri cu portale impresionante şi săli uriaşe etc).
Poziţionarea peşterilor este destul de buna, o mare parte a acestora fiind situate în
apropeierea unor oraşe şi staţiuni turistice importante, în schimb drumul de acces la peşteri,
este în majoritatea cazurilor drum forestier. Peşteri situate la drum asfaltat sunt destul de
puţine (Ursilor, Muierii, Polovragi, Dâmbovicioara, Poarta lui Ionele, Ungurului, Cetatea
Bolii, Podul Natural de la Ponoare, Ponicova, Veterani etc).
În ceea ce priveşte repartiţia peşterilor pe unitaţi geografie, în tabelul 2 sunt indicate
raporturile dintre suprafeţele carstice şi numarul de peşteri pe aceste unitaţi. Din el rezulta că,
10
deşi Carpaţii Meridionali au cea mai mare suprafaţă de calcare şi cel mai mare procent de
calcare faţă de totalul pe ţară, Munţii Apuseni sunt cei mai carstici, cuprinzând cea mai mare
suprafaţă de calcare raportată la suprafaţa unitaţii respective, şi cei mai carstificaţi, aici
întalnindu-se cea mai mare densitate de peşteri.
Densitatea Peşterilor pe unitaţi naturale de relief
Sursa Pesteri din Romania
Repartitia suprafetelor de roci carstice si apesterilor pe marile unitati geografice
Nr crt Forme naturale de relief Nr peşteri
1. Muntii Bihor 3222. Muntii Padurea Craiului 2123. Muntii Banatului 1804. Muntii Vilcan 1455. Muntii Sebesului 1266. Culoarul Cernei 1137. Muntii Piatra craiului 1128. Muntii Mehedinti 1059. Muntii Metaliferi 9610. Muntii Persani 9011. Muntii Trascau 8512. Dobrogea 60
11
Unitati
geograficeSuprafete de
calcar (km2)
Procente din
totalul
suprafetei de
calcare
Procente de calcare
raportate la
suprafata unitatii
respective
Nr de
pesteri
Nr de
pesteri (pe
km2 de
calcar)
dobrogea953 21,7%
6,2%60 0,062
Carpatii
orientali776
17,7%2,1% 265 0,341
Carpatii
meridionali
1597 36,2% 5,8% 792 0,494
Muntii
apuseni
1047 24,4% 6,7% 827 0,788
Există un numar de 12 peşteri turistice dintre care doar una (Peştera Urşilor de la
Chişcau) amenajată la nivelul standardelor internaţionale, alte 3-4 peşteri având amenajari
destul de bune (Pestera Muierii de la Baia de Fier, Gheţarul de la Scarişoara, Peştera Vadu
Crişului, Peştera Dâmbovicioara), însa nu la nivel internaţional. Cea mai mare parte a
peşterilor turistice se află în prezent în Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali având însă reale
perspective de a deveni o zonă favorabilă dezvoltarii turismului speologic.
Amenajarile interioare ale peşterilor turistice din România sunt în general de gradul I
şi II, foarte simple, rudimentare, marea majoritate pe bază de lemn cu sisteme de electrificare
învechite, incompatibile cu protecţia domeniului subteran. Din cercetarea făcută se poate
concluziona că cel puţin 17 de peşteri din Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali şi Munţii
Banatului prezintă condiţii optime de amenajare.
PEŞTERI DIN ROMÂNIA AMENAJATE ÎN SCOP TURISTIC
12
SURSA : Institutul de Speologie ”Emil Racovita”
În afara Pesterii Ursilor, Pesterii Dâmbovicioara (unde începând cu 2007, traseul
turistic a fost construit din grunduit şi vopsit, prevazut cu balustrade metalice) şi Peşterii
Vadu Crişului (unde pe sinele de metal au fost amplasate dale de beton, iar vechile balustrade
din fier beton care nu mai prezentau sigurantă au fost înlocuite cu balustrade metalice din
inox), amenajările în celelalte peşteri sunt prioritar pe baza de lemn, ceea ce contravine
Standardelor Internaţionale de Amenajare a Peşterilor.
Evolutia numarului de vizitatori la câteva pesteri cu ghid din România
Nr
crt
Obiectiv carstic perioada
2005 2006 2007 2008 2009(10.01-01.10)
1 dambovicioara adulti 27000 15000 28400 39600 31400
NR,
CRT
DENUMIRE JUDET TIP AMENAJARE
1 PESTERA URSILOR BIHOR electrificat2 PESTERA VADUL CRISULUI BIHOR electrificat3 PESTERA MEZIAD BIHOR NEelectrificat4 PESTERA UNGURULUI BIHOR electrificat5 PESTERA GHETARULUI
SCARISOARA
ALBA electrificat
6 PESTERA POARTA LUI IONELE ALBA NEelectrificat7 COMARNIC CARAS SEVERIN electrificat8 PESTERA MUIERII GORJ electrificat9 PESTERA POLOVRAGI GORJ NEelectrificat10 PESTERA LILIECILOR DE LA
MANASTIREA BISTRITA
VALCEA NEelectrificat
11 PESTERA DAMBOVICIOARA ARGES electrificat12 LESTERA IALOMITEI DAMBOVITA electrificat
13
copii 25000 12000 32000 38200 31200
total 52000 27000 60400 77800 62600
2 polvragi 17000 20000 22000 20000 150003 comarnic 550 614 556 418 4554 muierilor 26000 35000 40000 50000 550005 Ghetarul scarisoara 12800 15000 23000 33500 336196 ursilor 88699 97477 116420 130353 1224677 ungurului 2340 4135 4729 5215 58208 meziad 2800 3100 3322 3328 3800 total 202188 202326 270427 320614 298122
Estimat/an: 357000
Sursa: Administratorii / Custozii pesterilor
Aceasta, în ciuda faptului ca, în ultimii ani, au fost derulate importante proiecte
internaţionale pentru amenajarea de peşteri, însă rezultatele acestora s-au concretizat doar în
materiale promoţionale, panouri şi centre de informare, site-uri pe internet etc.
Peşterile turistice din România nu au amenajate Centre de Vizitare şi spaţii de cazare
în apropierea cavităţii decât la peşterile Urşilor şi la Peştera Muierii, însă la un nivel inferior
faţă de cel existent pe plan internaţional. Infrastructura de cazare şi alimentaţie este mult mai
dezvoltată în zona Munţilor Apuseni, unde în ultimii ani au fost înfiinţate importante staţiuni
turistice, cu numeroase pensiuni rurale (ANTREC) în localităţile Gârda, Arieseni, Albac,
Vîrtop, Padis, Ic
Ponor etc. În schimb, în zona Carpaţilor Meridionali şi a Munţilor Banatului,
turismul rural este foarte slab dezvoltat cu excepţia Culoarului Rucar Bran şi a zonei Munţilor
Bucegi, care dispun însa de un numar redus de peşteri
În ceea ce priveste promovarea, peşterile din Munţii Apuseni sunt mult mai bine
cunoscute decât cele din partea de sud-vest, în mare parte şi datorita numeroaselor proiecte
internaţionale care s-au derulat în această zonă.
1.3. PESTERA MONUMENT AL NATURII
Peşterile, prin frumuseţea lor interioară, sunt cele mai interesante dintre fenomenele
carstice. Ele sunt plăsmuiri ale picăturilor de apă care au topit piatra prin stăruitoarea
strecurare pe crăpături. La antipodul noptii, atat de perfecta in puritatea ei, se afla lumina a
carei definitie adevarata numai in adanc se poate da. Cu atat mai mult ca cat orice descriere in
lumea “ tenebrei”, reclama aportul acelui fascicol luminos desprins parca candva din firul
Adrianei.
14
Confruntarea dintre intuneric si lumina, cu retragerea si avansarea uneia in fata
celeilalte, genereaza o atmosfera ireala, de basm si adanca reverie.
Un adevarat spectacol de lumini si umbre, de sunete si lumina intiparite pentru
totdeauna in memoria celor care au coborat in adancurile acestor adevarate temple naturale.
Peştera este, prin definiţie, un gol natural aflat în scoarţa Pământului destul de mare
pentru a permite accesul omului i cu o lungime mai mare de 5 metri, cu specificarea căș
dezvoltarea pe terii trebuie să fie mai mare decât dimensiunea portalului de intrare. Acestș
ultim aspect este important pentru a nu confunda pe tera cu un abri.ș
Etimologic cuvantul troglodit vin din limba graeca si inseamna” intrat in
pestera”(troglo = gaura, pestera , dunein = a patrunde)
Din cele mai vechi timpuri oamenii s-au adapostit în pesteri, acestea fiind cele mai
simple locuinte pe care le-a oferit natura. În ciuda întunericului si a frigului din ele, erau
primitoare si locuibile, comparativ cu natura dezlantuita de afara sau cu pericolele create de
animalele salbatice. Locuirea pesterilor de catre omul primitiv este atestata de nenumarate
urme.
Mediul ambiental al peşterilor din paleoliticul târziu (cu 30.000 de ani în urm ) a dus
la apariţia germenilor de inteligenţă, civilizaţie şi cultură, determinând în cele din urmă
apariţia primelor manifestări de artă. Se spune că arta primitivă s-a născut în peşteri.
Arheologia a dovedit ca, din cele mai vechi timpuri – cu circa un milion de ani în
urma si pâna prin anul 10.000 î.Hr., pesterile au fost folosite de oamenii paleolitici.
Documente în acest sens provin din Africa de Sud, Europa sau China. “De la maimuta la om,
drumul duce prin pesteri”, spune Marcian Bleahu, acestea fiind printre cele mai pretioase
depozitare de marturii privind începuturile omenirii.
În perioada contemporană, peştera a oferit omului şi alte modalităţi de utilizare şi
anume:
1. posibilitatea cercetării ştiinţifice şi a explorărilor, prin descoperiri noi în domeniul
geologiei, speologiei, paleontologiei, antroplogiei sau microbiologiei
2. utilizarea mediului subteran ca factor natural terapeutic în ameliorarea sau
vindecarea unor boli
3. utilizarea în scop turistic, realizându-se amenajări specifice de vizitare în peşterile
cu concreţiuni stalactitice şi stalagmitice
4. utilizarea în scop recreativ prin organizarea, în unele din cavităţile mai mari,
amenajate,a unor concerte de muzică clasică sau alte evenimente culturale
5. utilizarea în scop economic:
15
- pentru captarea de izvoare de ap subteran , pentru alimentarea cu apă a unor
localităţi
- ca depozite pentru diferite categorii de deşeuri.
Domeniul în care peşterile dobândesc o deplin valorificare este cel al turismului.
Peşterile au constituit dintotdeauna o curiozitate, au stârnit interes şi au atras vizitatori,
devenind prin aceasta un „obiectiv turistic” de prim rang.
Este greu de precizat cand au inceput pesterile sa aibă o functie turistica, dar daca
prin turist intelegem acea persoana care care intreprinde o calatorie sau efectueaza un drum
doar in scopul de a vizita un anumit loc, fara alt interes stiintific, comercial sau orice alta
natura , atunci trebuie sa plasam primii turisti ai pesterilor cu secole in urma.
1.3.1. Modul de formare a peşterilor
Peşterile au stârnit întotdeauna un interes deosebit şi nu puţini sunt cei ce au căutat să
explice geneza. Trecând peste ideile, de cele mai multe ori fantasctice emise în secolele
trecute, speologii s-au oprit la cel puţin trei grupe de teorii cu care s-a încercat explicarea
existenţei şi a morfologiei golurilor subterane, teorii guvernate de aceeaşi simplă şi
neverosimilă idee: lupta dintre apă şi piatră.
Teoria vădoasă (cea mai simplă teorie) formularea unei reţele de goluri subterane ce
se datorează pătrunderii în circulaţie a apei prin masivul de calcar până la nivelul exurgenţelor
aflate în văile mărginoase, adăncirea acestora determină părăsirea vechilor galerii, ce devin
fosile, şi săparea altora noi. Pe scurt peşterile sunt săpate de către râuri subterane ce se
adâncesc treptat pentru a ţine pasul cu adâncirea reţelei hidrografice de la exterior.
Teoria batifreatică – peşterile sunt săpate de către apele ce avansează pe canelele
complet înecate aflate sub suprafaţa freatică (în care a intrat apă de infiltraţie); prin ridicarea
regiunii, partea superioară a canalelor este eliberată de apă trecând la un regim vădos. Se
poate distinge astfel o fază de sărare în regim înecat, urmată de o faza de remodelare în regim
vados.
Teoria epifreatică – într-un acvier freatic, adâncimea până la care pătrunde apa este
determinată, de înălţimea de la care curge. Prin canalele mai scurte trece mai multă apă în
unitate de timp decât în cele mai lungi, fapt ce duce la mărirea lor. Preluând majoritatea
16
drenajului din galeriile scurte, se dezvoltă o galerie cu rol de dren perfect (conductă în pământ
pentru adunarea şi scoaterea plusului de apă) ce va deveni o peşteră mare orizontală.
1.3.2 Clasificarea pesterilor
Pe terile se formează ca urmare a acţiunii diferitelor procese în multe tipuri de rocăș
sau sedimente neconsolidate. Putem face o clasificare a pe terilor în funcţie de originea lor iș ș
litologia rocii în care s-au format sau tipul sedimentelor. Totu i, procesele speleogeneticeș
diferă foarte mult i multe dintre ele nu depind în totalitate de compoziţia rocii "gazdă". S-auș
făcut numeroase încercări de a realiza clasificări genetice pentru pe teri dar nici una dintre eleș
nu pare să fie în totalitate armonioasă în gruparea proceselor i tipurilor genetice de pe teri.ș ș
Marea majoritate a pe terilor sunt pe teri de dizolvare, adică pe teri ce au fost formate înș ș ș
pincipal prin dizolvarea rocii cu ajutorul acţiuni apei ce a circulat prin căile iniţiale cum sunt
fisurile i porii. ș
1.Pe teri primare - Pe tera primară se formează în momentul formării straturilor deș ș
rocă în care se află
a) în roci vulcanice
■Pe teri – geode. În rocile vulcanice, în timpul consolidării topiturilor ce iauș
na tere în scoartă, se formeazâ bule gigantice de gaze sub presiune.ș
■Pe teri de contracţie. Tot în roci vulcanice pot lua na tere goluri prinș ș
contractarea magmelor în curs de răcire ce lasă spa ii goaleț
■Pe teri între paturi de lave. O altă modalitate de formare a golurilor în rociș
vulcanice o oferă curgerea lavelor. Dacă aportul de lavă fluidă încetează, locul prin care
a curs ramâne liber, ca un gol.
b) în calcare
■Pe teri în recife iau nastere în calcare recifale, golurile fiind determinate deș
cre terea inegală a recifului.ș
■Pe teri în tufuri calcaroase iau na tere în depunerile masive de tufuriș ș
calcaroase sau travertinuri, prin faptul că acestea pot forma cascade de calcar în spatele
carora rămân spa ii libere.ț
2.Pe teri secundare - Pe tera secundară se formează după formarea straturilor de rocăș ș
în care se află prin acţiunea diferiţilor factori
a) prin deplasarea maselor de rocă, în principal ca urmare a mi cărilor tectonice careș
au loc în apropiere de pe teră ș
17
■Pe teri de prăbu ire de blocuri. ș ș Cea mai simplă deplasare a maselor de roci
este prăbu irea blocurilor de stânca. Prin îngramădirea lor unele peste altele ramânș
spa ii cu aspect de pe teri,ț ș
■Pe teri de tracţiune gravitaţională. ș iau na tere în masivele de roci dure,ș
compacte, terminate cu un perete vertical în lungul acestuia se formează, paralel cu el,
datorită atrac iei gravita ionale exercitate de gol, crăpături ce pot fi uneori foarte lungi.ț ț
■Pe teri de tracţiune tectonică ș sunt crăpături formate adânc în interiorul
Pamântului, în timpul marilor convulsii prin care a trecut scoar a.ț
b) prin eroziune, ca efect al cursurilor subterane ce străbat pe tera sau a apelor deș
suprafaţă ce acţionează la întrarea în pe teră ș
■Pe teri de evorsiune iau na tere în versan ii râurilor, acolo unde apa faceș ș ț
vîrtejuri puternice, bătând malul.
■Pe teri de abraziune se datoresc bătăii valurilor marine în tărm, procesș
denumit abraziune.
■Pe teri de coraziune sunt numite astfel după ac iunea de eroziune a vântului,ș ț
denumită i coraziune.ș
■Pe teri de lesivare se datoresc ac iunii de spălare a apei (lesivare = spălare).ș ț
c) prin coroziune, tot ca efect al cursurilor subterane
■Pe teri de infiltraţie născute prin coroziunea determinată de apa ce pătrundeș
discret în calcar, prin puncte infime. Este vorba de apa de ploaie sau de apele din topirea
zăpezii capabile sa formeze doar pe teri mici.ș
■Pe teri cutanate. Dacă această apa este supusă înghe ului i dezghe ului, ea vaș ț ș ț
mari golul, dând na tere la o pe tera criogena sau pe teră cutanată, adică superficială.ș ș ș
■Pe teri vadoase. Dacă însă apa patrunsa în subteran stabile te un circuitș ș
continuu de curgere, chiar i a unei ape de debit redus, rezultă o pe teră de tip vados.ș ș
■Pe teri freatice. Dacă apa va forma un strat acvifer ce umple toate fisurile,ș
diaclazele si fe ele de stratifica ie constituind un sistem complex, ia na tere o re eaț ț ș ț
subterană labirintică, adică o pe teră freaticăș
1.3.3 Relief endocarstic
O peşteră este construită dintr-o succesiune de goluri de forme şi mărimi variabile ce
pot fi reduse la câteva tipuri elementare, diferite, ţinându-se seama de înclinarea şi de volumul
lor. Astfel există două domenii: cel al golurilor orizontale sau slab înclinate (0-35 grade) -
galeriile, şi cel al golurilor puternic înclinate, până la verticală (70 – 90 grade) - puţurile.
18
Pesterile sunt alcatuite din galerii si Sali, la care se adauga goluri verticale numite
puturi sau hornuri
În ceea ce priveşte volumul golurilor, ajunge ca cineva să meargă o dată într-o
peşteră pentru a vedea că din galerii intră în spaţii mai mari, de unde ajunge din nou în galerii
mai strâmte. Spaţiile mai mari poartă numele de săli. Tunelul necesită o formă specială de
galerie (galerie circulară de presiune, care, la secţiune mică poate fi numită şi tub).
Galeriile constituie goluri alungite pe orizontala sau usor inclinate, care poarta
diferite denumiri, in functie de dimensiuni, forma si pozitia lor in cadrul unui sistem subteran:
- diacliza (sens speologic) o galerie rectilinie care rezulta prin largirea unei fracturi
- tunel, o galerie cu sectiune regulata deschisa la ambele capete
- pasaj, o galerie de legatura intre doua elemente importante ale unei pesteri
- culoar sau coridor, o galerie cu sectiune uniforma pe toata lungimea
- diverticul, o galerie de dimensiuni reduse, legata de galeria principala, care se
termina in fundul de sac sau care devine inaccesibila
Adesea in pesteri intalnim si goluri verticale , rezultate prin atacarea calcarului de
catre apele de infiltratie sau prin prabusiri. Un asemenea gol poarta denumiri diferite in
functie de locul in care il intalnim:
- put, deschidere de gol in planseul galeriei
- horn, deschidere in tavanul galeriei
- aven, golul se deschide la suprafata terenului
Pentru formele verticale, în afară de puţ există şi terenuri de forn, aven, prăpastie.
Avernurile sunt puţurile naturale ce se întălnesc la suprafaţa pământului şi care se adâncesc
vertical, sau în pantă mare, în masiv de calcar. Un canal vertical sau puternic înclinat din
interiorul unei peşteri poartă numele de puţ, dacă se lasă în jos, sau horn, dacă se ridică
deasupra galeriei de acces.
Într-un masiv de calcar elementele componente reţelei se pot asocia pentru a costitui
reţele complexe de galerii, săli şi canale verticale. Modul de îmbinare este semnificativ pentru
geneza şi evoluţia sistemului respectiv. Din acest punct de vedere pot şi separate mai multe
tipuri:
- reţele labirintice (aspect complicat ce generează un adevarat labirint);
- reţele dendritice (complet haotică);
- reţele verticale;
- reţele octogonale (labirint rombic);
- reţele liniare.
19
Asociatia dintre galerii, Sali si goluri verticale constituie specificul pesterilor. Pasajul
subteran insa este completat cu formele de detaliu care sunt create de apa fie prin indepartarea
rocii, deci forme de sculptura, fie prin depunere de material, deci forme de acumulare.
Forme de sculptare, care sunt create de catre apa prin coroziune si prin eroziune.
Formele de coroziune iau nastere in urma dizolvarii calcarului de catre apa. Se pot deosebi
forme negative, adica cele rezultate prin indepartarea rocii si largirea unor litoclaze sau fete de
stratificatie, si forme pozitive, adica portiunile de calcar ramase pe loc dupa ce o parte din
calcar a fost indepartata.
Forme negative:
- largirile de dizolvare
- labirintele, sisteme de canale ce determina o retea tridimensionala inextricabila
- anastomozele, labirinte situate pe o fata de strat
- cupole, numite si marmite inverse sau marmite de presiune, scobituri circulare
situate in tavanul galeriilor
- lapiezuri subterane, forme identice cu lapiezuri de suprafata si care pot aparea pe
tavan, pereti sau planseu
- hieroglife de coroziune, adancituri milimetrice sau centimetrice care rezulta prin
largirea unui sistem de fisuri ale calcarelor
- linguritele, adancituri de dizolvare cu repartitie sistematica pe canalele subterane
active
Forme pozitive :
- septele de tavan sau perete, lame de calcar ce proemineaza podeaua
- filonetele de calcit, vinele de calcit din masa calcarului ramase in relief dupa
indepartarea acestuia
- proeminete de xenolite,( de exemplu concretiunile de silice ce raman in relief
prin dizolvarea calcarului)
Apa exercita asupra calcarului si o actiune mecanica datorita materialului solid pe
care il transporta prin tirire sau suspensie, de cele mai multe ori nisip sau pietris, modeland
forme de eroziune. Deoarece pentru antrenarea acestor materiale este necesara o anumita
viteza, care nu poate fi realizata in curgerea sub presiune, formele de eroziune apar numai in
canalele cu o curgere cu nivel liber
Forme negative:
- marmitele, excavatii cilindrice decimetrice sau metrice in podeaua galeriilor
generate de turbioanele curentului de apa incarcat cu aluviuni(uneori pe fundul
20
marmitelor se pot gasi pietre perfect rulate sau chiar bolovani ai mari, sferoidali,
numiti bile de marmitaj)
- nisele laterale , reprezentand excavatii ca cele de mai sus dar situate in peretii
galeriilor
- santurile de diaclaze, rezultate in urma erodarii preferentiale a unor diaclaze
- striurile de frecare, santuri milimetrice produse prin frecarea violenta a
aluviunilor pe calcar
Forme pozitive:
- nivelele de eroziune, proeminente ale peretilor care marcheaza nivelele de
curgere a apei
- traseele de eroziune, suprafete suborizontale in lungul peretilor unei galerii care
atunci cand au dimensiuni reduse se numesc banchete
- carene, lame de calcar ramase in mijlocul curentului prin erodarea zonelor vecine
- pilierii, stalpi de roca intre tavan si podea care separa curentul raului subteran in
doua
1.3.4 Cristale si minerale
Interiorul unei peşteri prezintă o mare bogăţie de formaţiuni ce împodobesc golurile
subterane, de o varietate imensă. Aceste formaţiuni crstialologice şi minetralogice se numesc
speleoteme iar formarea lor este explicată tot de acţiunea apei cu piatra.
Formele de acumulare rezulta din procesele care au tendinta sa umple golurile
subterane. Dupa natura lor constituenta acestea pot fi :
- clasice
- chimice
- organice
- mixte
Formele de acumulare calasica sunt cele care rezulta din depunerea mecanica,
gravitationala, a materialelor provenite din degradarea rocilor vechi preexistente. Aceste
materiale pot fi :
- alohtone, atunci cand sunt aduse din afara pesterii( argile, nisipuri, pietrisuri,
sfaramituri de roca)
- endohtone, provenite din insusi pestera respectiva(blocuri si fragmente de calcar
[rabusite din peretii si tavanul galeriilor, precum si argila reziduala sau de
21
decalcifiere ramasa prin dizolvarea calcarului si acumularea materialului fin
insolubil)
-
Forme de precipitare chimica, numite si concretiuni sau speleoteme, care se formeaza
in urma proceselor de cristalizare din solutii ionice(cele mai numeroase concretiuni sunt
alcatuite din calcit(CaCO3 CRISTALIZAT IN SISTEM ROMBOEDRIC)mai rar se intalnesc
concretiuni de argonit(CaCO3 cristalizat insistemul rombic)si ghips(CaSO4 2H2O). Din
pesteri mai sunt citate 68 de minerale a caror frecventa este insa foarte redusa). Dupa modul
in care iau nastere se pot distinge formatiuni de picurare, de prelingere si de bazin:
1. formatiunile de picurare provin din picaturile ce cad din tavanul pesterii si genereaza
stalactite pe tavanul si stalagmite pe podea
In cadrul stalactitelor distingem mai mai multe tipuri:
- stalactite tubulare, numite si stalactite fistuloase sau macaroam=ne, care au
diametrul unei picaturi de apa pe toata lungimea lor
- stalactite conice
Stalagmitele sunt si ele de mai multe feluri:
- stalagmite lumanare
- stalagmite conice
- stalagmite perlate
- domuri stalagmitice
- stalagmite de egutatie
Prin unirea unei stalactite cu o stalagmite se formeaza o coloana sau o stalagmo-
stalactita
Daca in procesul de de crestere a stalactitelor in pestera exista un curent de aer,
acesta determina devierea cresterii de la axul gravitational si formarea unor stalactite
excentrice numite anemolite. Tot la aceata categorie trebuie adaugate si perlele de pestera,
formatiuni sferoidale pe planseul galeriilor, rezultate in urma depuneriiunor strate concentrice
de calcit sub actiunea picaturilor de apa care cad din tavan.
2. formele de prelingere sunt cele mai numeroase si variate.
Pe tavan iau nastere:
- discuri (forme discoidale fixate doar cu un peductul de tavan, in jurul punctului
de alimentare)
- clopote ( formatiuni circulare in clopot, cu stalactite pe margini)
- stalactite de prelingere
Pe pereti se formeaza:
22
- cruste (scurgeri) parietale a caror ingrosari sau proeminente pot imbraca forme
variate(orgi, baldachine, amvonuri)
- draperii sau valuri, forme lamelare verticale cu un punc de fixare pe tavan care
constituie si sursa de alimentare
- cascade impietrite
- odontolite
Pe planseul galeriilor si formeaza :
- gururi (baraje de calcit dispuse transversal pe directia prelingerii de apa, in
spatele carora aceasta se acumuleaza)
- microgururi(gururi milimetrice formate pe planseele inclinate, pe stalagmitesi
chiar pe formele parietale)
- plansee stalagmitice(depuneri de de calcit stratificat pe un pe un substrat de
calcar sau sedimente)
Tot in formatiunile de prelingere trebuie trecute si cristalictitele(monocristale de
calcit crescute excentric pe pereti sau tavan si care provin din depunerea calcitului dintr-o apa
peliculara care imbraca intreaga forma), ele mai sunt numite excentrite sau helictite.
O alta categorie de speleoteme cuprindeformele nascute prinprecipitare direct in apa
unui bazin. Dintre acestea mentionam :
- calcita flotanta(pelicule fragile de calcit care se formeaza la suprafata bazinelor de
apa suprasaturata, mentinute in echilibru datorita tensiunii superficiale a lichidului)
- cristale de bazin(formate pe peretii si fundul bazinelor de apa)
- pizolite(agregate concentrice de calcit)
- trotuare de calcit(cruste orizontole formate formate la suprafata unui lac subteran
sau gur si care adera la peretii care le limiteaza)
La toate acestea se adauga unele forme care nu intra in categoriile de mai sus, ca de
exemplu cristalele care se formeaza in unele depozite de argila, formatiunile de
mondmilch(CaCO3 coloidal sau criptocristalin) sau cele de argila reziduala(piele de leopard)
Forme de acumulare organica grupeaza resturile vegetale si animale aduse de la
exterior, depozite de shelete ale animalelor care au murit in pesteri si depozitele de
guano(dejectiile liliecilor)
1.3.5 Biodiversitate
23
Pestera este un sistem ecologic deschis in permanenta legatura cu suprafata
pamantului care ii furnizeaza apa si materii organice, ea reprezinta o dederivatie a marelui
circuit trecut sau actual al apei continentale
Viaţa este prezentă până şi acolo unde nu te asptepţi. Contrar credinţelor încetăţenite,
peşterile au viaţă. Condiţiile aspre din peşteră (întuneric, frig, umezeală) au facut ca unele
animale să se adapteze mediului de viaţă subteran. Studiul acestor animale ce trăiesc în peşteri
este unul dintre obiectivele de activitate ale speologiei. Înarmaţi cu instrumente ştiinţifice
adecvate, cercetătorii studiază viaţa acestor animale.
In pesteri pot fi deosebiti mai multi biotopi ocupati de tot atatea comunitati de viata
(biocenze)
Biotopii sunt spatiile ocupate de comunitatile de viata
Biotopi terestri:
- biocenza peretilor si tavanelor galeriilor, este una dintre cele mai bogate si
variate. In structura ei intra elemente troglobionte(izopode, araneide si
coleoptere), troglofile(cele mai multe dintre araneide)si subtroglofile(foarte multe
multe diptere, lepidoptere si himenoptere). Numarul cel mai mare de indivizi
apartine subtroglofilelor. Exusta pesteri mici , sapate in zone impadurite, in care
vara sau iarna peretii sunt acoperiti pe suprafete destul de mari cu diptere sau
lepidoptere, care cauta aici, intr-una din fazele ciclului lor biologic, ambianta
mediului subteran necesara procesului de diapaza estivala sau hibernala si
implicit reproducerii
- biocenza solurilor din zona vestibulara, cuprinde fauna care populeaza permanent
sau sezonier cumulari de sol si resturile organice de pe planseul zonei initiale a
pesterilor. Ea include in principiu un amestec de elemente trogloxene si troglofile
(dintre oligochete, opilionide, araneide, miriopode, diplure, coleoptere), care la
exteriorse intalnesc in muschi, humus sau detritus de diverse naturi si destul de
frecvent elemente troglobionte. Biocenza este bogata in pesterile sapate in zone
impadurite si strabature de un curs de apa, precum si in cele mari si umede
- biocenza depozitelor de umplutua din baza avenelor. Acumularile de sol si
resturi organice sunt mai mari in fundul avenelor decat in zona initiala a
pesterilor orizontale. Daca avenele sunt sapate in masive de calcar acoperite de
paduri de fag sau stejar(75% din pesterile noastre sunt sapate intre 300-1000 m
altitudine, deci in zona acestor paduri), atunci fauna care populeaza depozitul de
umplutura introdus de ape de la exterior este foarte bogata, incluzand pe langa
forme trogloxene si endogee multe troglofile si troglobionte(mai ales daca
24
deschiderea avenului este foarte mica, deoarece in acest caz amplitudinea
variatiilor factorilor de mediu este foarte redusa)
- biocenza planseelor stalagmitate, a fantelor si a panzelor de argila din
profunzimea pesterilor, este cea mai interesanta, pentru ca fauna care populeaza
biotopii respectivi se compun aproape numai din elemente troglobionte. Stadiile
larvare ale multora dintre acestea nefiind gasite in pesteri deoarece sunt mult mai
sensibile la variatiile factorilor de mediu, se presupune catraiesc in reteaua de
fante, in care constantaacestor factori este mult mai accentuata
- biocenza guanoului. In ppesterile noastre intalnim destul de frecvent cantitati mai
mari sau mai mici de guago(excremente de lilieci), dupa cum acestea adapostesc
colonii de lilieci sau numai lilieci izolati. Guanoul este un biotop specializat cu
conditii particulare de existenta cel mai bine delimitat in spatiu dintre biotopii
cavernicoli, iar comunitatea biotica care il populeaza este relativ saraca in specii
dar acestea sunt extrem de bogate in indivizi. Componentii acestei biocenoze
(apartin in primul rand acarienilor, colembolelor si dipterelor si intr-o masura mai
mica coleopterelor, lepidopterelor si miriopodelelor ) nu cauta in pesteri atat
valorile factorilor de mediu cat mai ales guanoul si de aceia ele nu pot fi socotite
cavernicole adevarate(care cauta in pesteri in primul rand valorile factorului de
mediu), ci ca o categorie ecologica aparte, la fel ca si speciile parazite(ca cele de
pe lilieci reprezentand specii de diptere si de acarieni). Consumatori sau nu de
guano, acesti componenti populeaza patura superficiala a acumularilor de
excremente, majoritatea gasindu-se in primii 5-10 cm. Speciile troglobionte evita,
in general, aceste acumulari, dar cele saprofage se intalnesc foarte adesea pe
petece de guano mai vechi si umed
prezentarea sumara a comunitatilor de viata si a biotopilor acvadici din pesteri va fi
facuta in functie de cele trei nivele principale in care sunt duspuse apele subterane
intr-un sistem carstic.
- biocenzele acvatice din nivelul superior, de percolatie temporara. In acest nivel
apa infiltrata de la suprafata pamantului circula mai mult sau mai putin vertical in
reteaua de fante din calcar, antrenand in pesteri substante organice si fauna.
Volumul apei care se infiltreaza in subteran depinde in special de cantitatea de
ploi. In cazul pesterilor acest nivel corespunde galeriilor fosile, mai mult sau mai
putin stalagmitate, in care apa de percolatie se acumuleaza in guri si bazine de
diferite forme si marimi sapate in planseul galeriilor, in excavatii de naturi si
forme diferite, care se formeaza la suprafata peretilor, in excavatiile capetelor de
25
stalagmite, ca ca rezultat al efectului mecanic si chimic al picaturilor ce cad din
stalactite. Fauna acestor biotopi este alcatuita din ditereite specii de protozoare,
copepode, ostracode, planari, amfipode si uneori din izopode si baltinelacee
- biocenze acvatice din nivelul mijlociu, de scurgere. In acest nivel apa circula mai
mult sau mai putin lateral. Pesterile se integreaza in aceasta zona amfibie prin
galeriile subfosile si activescaldate de cursuri de apa temporare sau permanente.
In afara acestor cursuri mai exista biotopi alcatuiti de resturile de apa pe care
paraile subterane le lasa pe planseul peretilor (si mai precis, in lacuri, marmite
sau alte excavatii in stanca, calcit sau argila), de apa din interstitiile dintre
aluviunile care insotesc cursurile subterane, de apa izvoarelor care apar in baza
peretilor galerilor si se pierd in depozitul de umplutura. Funa care populeaza
acesti biotopi este mult mai bogata. Se intalnesc aici pelangaforme cavernicole
troglofile sau troglobionte, specii interstitiale si foarte multe epigee(mai ales dupa
ploi abundente). Elementele troglobionte apartin practic practic acelorasi grupe
citate mai sus, in cazul biotopilor acvatici din nivelul de percolatie temporara; la
aceste s-ar putea adauga grupul gasteropodelor
- biocenzele acvatice de nivel inferior
1.4. Rolul descoperirior si cercetarii speologice in turism
Pe un pamant cutreierat de oaameni pana la cele mai izolate colturi au mai ramas
putine necunoscute geografice, aproape toate sunt intregistrate, fotografiate si acolo unde nu a
ajuns inca omul, senzorii ultra sensibilu ai satelitilor au iscodit totul, in variate lungimi de
unda, ca sa inregistreze nu numai ce se vede ci si ceea ce nu se vede sub frunzarul arborilor
,sub carapacea de gheata, chiar sub scoarta teresta
In timpurile moderne, o data cu progresul stiintiic si tehni, omul a cunoscut si
ineresul pt lumea subterana
Unul din domeniile ramase inca neexplorate este cel al lumii subterane, a pesterilor,
aici mai mult ca oriunde, omul a ramas masura lucrurilor. Stim doar care este cea mai mare
pestera din lume atinsa deom, cea mai mare explorata de el, dar oricand poate sa apara una si
mai mare
26
Pe la sfarsitul secolului trecut sa simtit nevoia inventarii unei stinte capabile sa scuze
in fata semenilor lor comportamentul aberant a celor care pe o planeta atat de insorita coboara
de bunavoaie in adancurile neprimitoare si reci, si aceasta a fost speologia
Studierea stiintifica a pesterilor in Romania i se datoreaza lui Emil Racovita (1868 -
1947), eminentul biolog care a pus bazele speologiei la noi in tara. Speologia este stiinta care
are ca obiect explorarea si studiul complex al pesterilor, Emil Racovita fiind autor al unor
apreciate carti de specialitate: “Incercare asupra problemelor biospeologice” (1907),
“Speologia” (1927) si “Evolutia si problemele speologiei” (1929). Mai trebuie amintit ca
renumitul om de stiinta roman a luat parte la expeditia la Polul Sud condusa de Amudnsen.
La ora actuala exista foarte multe asociatii ale speologilor, care, pe langa
practicarea speologiei, realizeaza proiecte importante ce au ca scop protectia pesterilor si a
mediului carstic, senzibilizarea oamenilor asupra protejarii lor.
Iata cum in preajma veacului nostru, pesterile incep sa devina un vast domeniu de
activitate stiintifica. Pe intunecate cai ale necunoscutului subteran se intalnesc
geologi,geografi, paleontologi, biologi,antropologi, arheologi si hidrologi. Sunt reprezentanti
ai unor discipline stiintifice foarte diferite dar care au un singur scop, acela de a cunoaste si
explica problemele legate de pesteri
Sucesele nu sunt insa numai de ordin numeric ci si calitativ. Numarul studiilor de
speologie fizica si de biospeologie a crescut am de an, in cercul preocuparilor au intrat noi
zone carstice, metodele de investigare s-au inmultit si fafinat. In tara la noi apare una dintre
cele mai prestigioase publicatii de speologie stiintifica din lume, iar cuvantul cercetatorilor
romani este tot mai des auzit la tribunele stiintei mondiale. Si, sa nu uitam, in tara noastra a
luat fiinta primul institut de speologie stiintifica din lume si care astazi este cel mai mare de
acest fel
Una din marile calitati ale speologiei este aceea ca ea imbina doua activitati aparent
divergente, stiinta si sportul.omul de stiinta care practica speologia trebuie, in mod
obligatoriu, sa intruneasca calitati de sportiv, dupa cum speologul amator care practica
speologia din pasiune sportiva este indiscutabil si un cercetator
Să ai şansa să descoperi şi să explorezi o peşteră reprezintă o mare realizare pentru
orice speolog
Cunoasterea stiintifica a pesterilor romanesti este astfel oarecum in dezacord cu
cunoasterea lor turistica.Aceasta din urma este redusa la informatii fragmentare, din ghiduri
turistice sau articole de revista, sau la stiri de presa, incomplete si adesea eronate. Pesterile
noastre merita insa mai mult. Ele merita sa fie prezentate publicului deoarece sunt salasuri de
27
mari frumuseti, o nestemata in plus la salba de minuni cu care este daruit pamantul acestei
tari.
Turismul speologic luat nastere inca din anul 1972, cand speologii romani se reunesc
pentru prima data intr-un forum, numit "Speosport" organizat de Comisia Centrala de
Speologie din cadrul Federatiei de Alpinism, iar din anul 1994 exista o Federatie Romana de
Speologie
În România exista peste 12.000 pesteri, reprezentând unul din cele mai bogate
patrimonii speologice din Europa. Aceste pesteri au fost studiate in cadrul unor expeditii
internationale datorita structurii lor minerale specifice , florei si faunei. Pestera Topolnita, din
judetul Mehedinti, având o lungime de 10.700 metri si galerii întinse pe patru etaje , este una
dintre cele mai faimoase pesteri din Oltenia. Pestera Izverna , localizata de asemenea în
judetul Mehedinti, este una dintre cele mai renumite pesteri din Europa pentru practicarea
speologiei subacvatice si a fost filmata de Jacques Yves Cousteau în sectiunea 'Explorari ale
secolului XX' din filmul Muzeului Smithsonian din Washington. Pestera Muierilor din Baia
de Fier – Gorj, datorita frumusetii sale a fost prima pestera electrificata din România si
împreuna cu pestera Polovragi, sunt singurele pesteri amenajate si introduse in marele circuit
turistic. Pestera Liliecilor este renumita pentru numarul mare de specii si exemplare de lilieci
si chiar daca unele dintre ele au disparut in ultimii ani , inca mai detine peste 30 de specii .
1.4.1 descoperiri paleontologice
Resturi de animale fosile se gasesc si mai ales s-au gasit in cantitati mari in diferite
pesteri ale tarii. Aproape toti exploratorii de pesteri di secolul trecut au aratat ca pe podeaua
galeriilor se gaseau oase de diferite animale. Asa sa intamplat in Pestera Ialomita, in Pestera
Igrita, In Pestera Zmeilor de la Onceasca si in multe alte pesteri orizontale. Astazi pesterile
orizontale cu intrari accesibile sunt aproape toate descoperite si de mult explorate, asa ca
sansa de a mai gasi oseminte la suprafata solului lor este foarte redusa
Cercetarile paleontologice nu se rezuma insa la colectarea de suprafata ci se bazeaza
pe sapaturi sistematice menite sa surprinda totalitatea faunei fosilesi dispunerea ei pe nivele
stratigrafice, in vederea unei datari precise. Astfel de sapaturi s-au facut in doua randuri in
pesterile din Romania: in perioada 1880-1910 si dupa 1960. Numarul speciilor de animale
descrise cu aceste ocazii este considerabil, pesterile din tara noasta au devenit celebre prin
materialul furnizat. Se remarca in acest sens in special pesterile Igrita si Zmeilor de la
28
Onceasca unde piesele scheletice de ursi se gaseau cu sutele de mii. Numarul pesterilor este si
el mare.
In 1980, G. Primics cita din Transilvania si Banat 13 pesteri in care sa gasit material
fosil, la care se adaoga 3 pesteri din Muntenia si Oltenia. In 1966 Elena Terzea citeaza 67 de
pesteri care contin diferite resturi fosile, fara ca lista sa fie completa.
Pe langa resturile scheletice de urs care sunt foarte complete, permitand chiar
reconstituirea mulajelor endocraniene, in pesterile noastre au fost descoperite si urme de pasi,
de alunecare, de zgaraieturi si de sapare a culcusului. O alta trecere in revista facuta de I.
Viehmann indica 7 pesteri din Muntii Apuseni
Alaturi de resturile fosile apartinand ursilor de pestera se gasesc si resturi de
carnivore de talie mare : ursul brun(Ursus arctos), leul de pestera(Panthera pardus), hiena de
pestera(Crocuta spelaea), lupul, vulpea la care se adauga frecvent diverse mustelide ca
jderul(Martes), viezurele(Males), dihorul(Putorius), glutonul(Gulo), nevastuica(Mustella),
vidra (Lutra).
Dintre ungulate au fost gasite mai frecvent in pesteri resturi de ren (Rangifer), cerb
(Cervus elaphus si C. megaceros), caprioara(Capreolus), bour(Bos), bizon(Bison), oaie si
muflon(Ovis), capra alpina(C. ibex), capra neagra(Rupicapra), antilopa
saiga(Saiga),rinocer(Dice rorhinus), porc(Sus) si diferite specii de cai si magari. Un grup
deosebit de important pentru datarea depozitelor de pestera este cel al rozatoarelor cu foare
multe genuri si specii, dintre care citam: veverita (Sciurus), castorul(Castor),
marmota(Marmota), popandaul(Citellus), pirsul(Glis), soarecele saritor(Alactaga),
hirciocul(Cricetus, Mesocricetus, Cricetulus, Allocricetulus), orbetele(Spalax), diferiti soareci
si sobolani(Microtus, Arvicola, Rattus, Mus, Apodemus, Mycrimis, Pitymys), apoi
iepuri(Ochotona si Lepus). Dintre insesctivore mai frecvent este Neomys
Un grup foarte bogat este cel al pasarilor, reprezentat de exemplu in Pestera Curata
de la Nandru prin 11 specii, iarin Avenul Betfia, prin 56 specii, din care doua genuri si 5
specii noi pentru stinta(Jurcsak, Kessler, 1973)
Majoritatea depozitelor din pesteri s-au dovedit a fi de vrasta wurmiana, pe baza lor
putand fi stabilita o stratigrafie de detaliu. De o covarsitoare importantaeste, in aceasta
privinta Pestera La Adam din Dobrogea, in care a fost gasita singura sectiune completa din
tara pentru intregul pleistocen superior(riss-wurm) si care prezinta alternante de fauna de
climat cald si fauna de climat rece, ceea ce indica existenta unor oscilatii climatice.
Remarcabilele rezultate obtinute de P. Samson si C. Radulescu in aceasta pestera permite
plasarea tuturor asociatiilor faunistice din pesteri in scara stratigrafica a pleistocenului.
29
Pentru pelistocenul mai vechi sunt de mare importanta si alte cateva puncte fosilifere
din pesteri, care si-au castigat o reputatie mondiala. Asa este fauna de la Betfia, aflata in
umplutura unei pesteri prabusite din Dealul Somleul, langa Baile „1 Mai”(Oradea) si care a
fost studiata in diverse randuri incepand din 1904. Fauna dateaza din cromerian (interglaciarul
gunz-mindel). Pe baza ei a fost creata chiar o diviziune stratigrafica, biharianul.
Un alt alt punct fosilifer se afla la Brasov, unde intr-o pestera de Dealul
Sprenghiu(Gesprengberg) a fost extrasa incepand din 1909 o foarte bogata fauna ce se
situeaza in mindel, deci ceva mai sus decat precedenta, si pentru care a fost de asemenea creat
un nume de diviziune stratigrafica, brasivianul. Din pacate prin exploatarea calcarului pestera
a fost distrusa. In sfarsit, recent P.Samson si C.Radulescu au descoperit in doua pesteri din
Dobrogea centrala (Pestera de la Casian si Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei) o fauna de
micromamifere care se situeaza mai sus decat cea de la brasov, adica la sfarsitul
mindelianului.
In afara studiului faunelor fosile, in ultimul timp sa dovedit deosebit de interesanta
cercetarea palinologica a depozitelor din pesteri, ele permitand o si mai mare nuantate a
evolutiei climatice si de de reconstituire veridica a peisajelor . Asa de exemplu studiind
depozitele din pesterile din Muntii Sebes si Muntii Circiumaru a putut identifica sapte
momente de incalzire a climei, corespunzand stadialelor stabilite in restul Europei
Cele cateva mentionate mai sus arata interesul deosebit pe care depozitele din
pesterile tarii il reprezinta pentru reconstituirea climatica, floristica si faunistica a
cuaternarului, perioada in care a aparut si sa dezvoltat omul
Cele mai frecvente resturi fosile descoperite in pesteri sunt cele de „Ursus
spelaenus”, unul dintre putinele mamifere care traia in pesteri si venea aici sa moara. Asa se
explica cantitatea considerabila de resturi scheletice gasite in unele pesteri cum ar fi
Drachenhohle de la Mixniz(Austria), unde numarul de ursii decedatii sa ridicat la circa 50000.
Fara a atinge aceasta cifra impresionanta
Studiile Pleontologie au progresat enorm datorita cercetarilor pesterilor si nu este nu
exista nume mare in paleontologie care sa nu fie legat intr-un fel de pestera
1.4.2 descoperiri antropologice
In pesterile din tara naoastra s-au gasit putine resturi scheletice umane , desi prezenta
in interiorul lor a omului este atestata de numeroase descoperirede unelte. Resturile sunt
foarte fragmentare si apartin aproape toate tipurile de oameni noi.
30
Prima descoperire a fost facuta in 1927 in Pestera din Bordul Mare(Muntii Sebes) si
ea consta dintr-un singur os, si anume prima falanga adegetului al doilea de la piciorul drept.
St. Gaal, care a descris acest os il atribuie unui schlet de om de Neanderthal, desi fragmentul
eara asociat cu un amestec de unelte musteriene si aurignaciene. La aceasta s-au adaugat apoi
inca patru falange de degetede la mana.
A doua descoperire dateaza de prin anii 1940-1941 si a fost facuta in Pestera
Cioclovina Uscata cu ocazia exploatarilor de fosfati. Este vorba de o calota craniana studiata
si descrisa de Fr. Rainer si I. Simionescu in 1942 si atribuita unei femei de 30-40 ani de
tipneantropin(Homo sapiens fossilis), rasa Predmost. In acelasi strat cu calota craniana au fost
gasite unelte si silex de tip aurignacian.
A treia descoperire si cea mai importanta, facuta in 1952 in Pestera Muierii de la
Baia de Fier, consta intr-un craniu, un fragment de mandibula, o scapula si o tibie, fragmente
asociate cu o foarte bogata fauna si cu numeroase unelte de tip musterian. Aceste fragmente
sunt tot de Homo sapiens fossilis, a caror asociatie cu cultura musteriana ridica interesanta
problema apersistentei musterianului pana la populatiile neantropini.
Tot in randul resturilor de oameni paleolitici trebuie trecuta si descoperirea in 1958 a
unui mic fragment osos in Pestera Mica sin Satul Pestera (jud Brasov) si a unui mugure dentar
in Pestera La Adam, tot in 1985, ambele de Homo sapiens provenind din strate musteriene.
La descoperirile de mai sus, care apartin paleoliticuluisi a caror autenticitate este
asigurata de pozitia lor stratigrafica, se adauga diferite resturi gasite la suprafatasolului in mai
multe pesteri si a caror varsta nu poate fi determinata. Asa sunt dintii de copil descoperiti in
Pestera Meziad de P.Firu si C. Riscutia,fragmentele scheletice citate din defileul Virghisului
sin pesterile numarul 4,6 si 21 de varsta istorica, resturile scheletice probabil neolitice
descoperite in Pestera Nadanova de I. Tabacaru si D.Dancau si numeroase piese scheletice si
craniene din Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei
O descoperire cu adevarat senzationala este aceea a urmelor de pasi de om din
Pestera Ciurului-Izbuc din Muntii Padurea Craiului, gasite in 1965 de I. Viehmann si Gh.
Racovita. Intr-o galerie fosila au fost identificate pe solul pesterii crca 200 de urme de picior
gol, care au putut fi raportate la 3 indivizi: un barbat, o femeie si un copil. Aceste urme erau
amestecate, suprapuse sau acoperite deurme de pasi de Ursus spelaeus, ceea ce le confera
autenticitatea de urme preistorice, datand din paleoliticul superior. Urme de pasi de om au ma
fost descoperite recent in Ghetarul de la Virtop.
Desigur, documentele antropologice enumerate mai sus sunt putinein raport cu
bogatele descoperiri facute in pesterile din alte tari europene si cu numeroasele documente
31
arheologice gasite in pesterile romanesti. Ele lasa insa speranta unor descoperiri viitoare pe
care numai cercetarile atente si metodice le vor face posibile
1.4.3 descoperiri arheologice
Primele descoperiri antrheologice in pesterile de pe teritoriul romaniei dateaza din
secolul trecut(1891) cand geologul A. Koch recolteaza din Pestera Mare de la Meresti un
razator musterian din os, ar din Pestera de la Somesul Rece , lame de silex de factura
magdaleniana. Istoricul Al. Stefulescu executa in 1894 sapaturi in Pestera Muierii de la Baia
de Fier recoltand diverse fragmente ceramice si oase. Tot din acea vreme dateaza si cercetarile
si sapaturile efectuate de G.Teglas in numeroase pesteri din Muntii Metaliferi, din care
extrage mai ales ceramica neolitica si chiar mai noua .
In anii dintre cele doaua razboaie mondiale cercetarile arheologice din pesterile
Romaniei sunt mai sarace si de mai mica amploare. N. Morosan face sapaturi la Ripiceni, in
Moldova, M. Roska cerceteaza pesterile din Muntii Apuseni si din Hateg, facand sapaturi la
Cioclavina si la Bordu Mare, C. S. Nicolaescu-Plopsor cerceteaza Pestera Muierii, A.Prox,
zona Brasov, iar E. Balogh, Banatul
In cursul unei scurte vizite facute in Romania in 1924, abatele Breuil viziteaza o serie
de pesteri facand unele descoperiri interesante. Aceste cercetari, adaugate la cele dinainte, fac
ca repertoriul pesterilor cu resturi de cultura paleolitica sa atinga in 1938 cifra 24
Materialele recoltate din aceste pesteri sunt de valoare inegala, in unele dintre ele
gasindu-se doar 1-2 piese su chiar materiale nesemnificative. In altele au fost executate mici
sondaje care au pus in evidenta prezenta mai multor strate de cultura paleolitica, respectiv
musterianul si aurignacianul
Incepand din 1950 cand se infiinteaza Institutul de arheologie al Academiei,
cercetarea pesterilor ia un mare avant datorita organizarii a numeroase campanii de
recunoastere si sapaturi. Organizatorul acestei ample actiuni a fost arheologul C. S.
Nicolaescu-Plopsor care si-a castigat trainice merite in descoperirea si studierea paleoliticului
din tara noastra. El si-a inceput actiunea de cercetare printr-o campanie de recunoastere a 126
pesteri din Oltenia si Transilvania, care s-au dovedit a nu avea decat cu rare exceptii, indicii
de locuire umana la suprafata solului, ceea ce a demonstrat ca singura cale de rezolvare a
acestei probleme o constituie sapaturile sistematice. Astfel de sapaturi au fost executate in
circa 10 pesteri in anii 1952-1960. Mentionam cu acest prilej indeosebi valoroase rezultate
obtinute in Pestera Muierii de la Baia de Fier, Pestera Curata si Pestera Spurcata de la Nandru,
Pestera de la Bordu Mare(Ohaba Ponor),Pestera Hotilor de la Baile Herculane, Pestera de la
32
Cheia-Dobrogea, de la Gura Cheii-Rasnov, de la Brosteni si din satul Pestera-Bran. In ultimul
timp activitatea de cercetare a pesterilor sa restrans in zona Dunarii, unde au fost facute
descoperiri importante in Pesterile Veterani, Climente I si II, Ponicova, Gaura Livaditei,
Gaura Chindiei si adapostul de la Cuina Turcului.
In momentul de fata se cunosc in tara noastra circa 50 de pesteri in care au fost
descoperite urme de cultura umana paleolitica si neolitica, dar din care numai vreo 15 au
inventare mai mari si o pozitie stratigrafica sigura. Ele ne permit sa ne facem o idee asupra
populatiilor care au trait in trecut in aceste pesteri sau in jurul lor. Nu este cazul sa trecem aici
in revista rezultatele obtinute, mai ales ca ele au facut recent obiectul unei valoroase
sinteze(Al. Paunescu, 1970); vom mentiona numai numai principalele culturi descoperite in
pesterile cercetate.
Cele mai vechi documente umane din pesteri dateaza din paleoliticul mediu si anume
si musterian. Musterianul este prezentat in numeroase pesteri dintre care cele maiinteresante
sunt Pestera Muierii de la Baia de Fier, Pestera Bordu Mare, Pestera Curata si apaestera
Spurcata de la Nandru, Pestera Cheia, Pestera de la Gura Cheii de la Brosteni, Pestera Hotilor
si Pestera din Satul Pestera. Alaturi de unelte lucrate in majoritate din cuartit, la care se
adauga multe oase prelucrate s-au gasit numeroase resturi scheleticede animale de climat rece,
care atesta ca este vorba de un galciar si ca locuitorii pesterilor erau buni vanatori, nedandu-se
inapoi nici nichi chiar de la vanarea mamutului sau a rinocerului. Un interes deosebit il
prezinta cateva vetre de foc din aceasta vreme(de exemplu, aceea de la Bordu Mare), precum
si resturile scheletice de om prezentate in capitolul precedent si care fiind de tipul neantropin,
arata ca tehnica musterianaera exercitata aici nu de populatia neandertaloide, ci de omul tip
Cro-Magnon.
Stratul de cultura musteriana din pesteri este gros ceea ce denota o locuire
indelungata, determinata de climatul aspru al glaciarului Wurm. Dupa o intrerupe a locuirii
dovedita de un strat steril interglaciar, in diverse pesteri apare un sstrat de cultura
aurignaciana (Pestera Muierii de la Baia de Fier, Pestera de la Bordu Mare, Pestera Cheia,
Gura Cheii, Pestera de la Bran, Pestera Cioclovina). In acest strat uneltele sunt asociate cu
animale de climat rece, ceea ce dovedeste ca vanatorii aurignacienii foloseau pesterile ca
adapost impotriva frigului provocat de ultima oscilatie glaciara. Locuirea a fost insa de scurta
durata, asa cum o atesta stratelecare sunt in general subtiri.
Catre sfarsitul paleoliticului apare in cateva pesteri(Stinca Ripiceni, Gura Cheii-
Risnov, Pestera din Satul Pestera, Pestera lui Climente I si II de la Dubova, Pestera Veterani)
cultura gravetiana, cu nivele subtiri, deasupra nivelului aurignacian. Gravetianul din Europa
33
de est corespunde temporal culturilor perigordiana, solutreana si magdaleniana, care nu exista
aici. Astfel gravetianul din pesterile din Romania incheie paleoliticul superior.
Odata cu retragerea definitiva a ghetarilor si instalarea unui climat baland(acum
10000 ani), ce determina instalarea padurilor in locul tundrei si al stepei reci, triburile de
vanatori ies din pesteri, care de aici inainte nu vor mai fi locuite decat intamplator, pe durate
scurte si numai din motive strategice, nicidecum climatice. Noul tip de viata impus de
schimbarea florei si a faunei determina modificarea uneltelor, micsorarea dimensiunilor lor
ducand la asa-numitele microlite. Acestea se asociaza pentru a defini cateva culturi din care
nu ne intereseaza decat cea romanello-aziliana, caci este prezentata in cateva pesteri din zona
Dunarii: adapostul Cuina Turcului, Pestera lui Climente II, Pestera Veterani si Pestera Hotilor
de la Baile Herculane. Sunt asezari sezoniere ale unor triburi de vanatori-pescari ce si-au
construit aici vetre de foc si si-au mancat prada.
In ciuda faptului ca in neolitic populatiile devin sedentare isi construiesc colibe,
cultiva pamantul si cresc animale, pesterile continua sa fie cautatesi locuite ca adaposturi
sezoniere sa intamplatoare. Prezenta in pesteri a numeroase unelte de piatra si os si a resturilor
ceramice apartinad diferitelor culturi nu trebuie insa interpretata ca o preferinta a oamenilor
acestor culturipentru pesteri, ci ca in aria de raspandire a acelei culturi existau si pesteri care
au fost utilizate. Intre aceste culturi mentionam: Cris, Tisa, Salcuta, Petresti si Cotofeni.
Cele aratate mai sus sunt valabile si pentru perioadele ulterioare. Asa de exemplu din
epoca bronzului s-au gasit in pesteri urme dale culturilor Glina III, Verbicioara si Wietenberg,
iar din perioada fierului sunt prezente elemente Hallstattiene si Latene. Pana acum nu sa facut
un repertoriu al pesterilor in care s-au gasit elemente neolitice si mai noi, dar acesta ar fi
aproape inutil caci cercetarile de pana acum au dovedit ca nu exista pestera accesibilasi cu un
depozit sedimentar care sa nu contina urme de cultura umana dintr-una din pesterile
preistorice.
In incheiere merita a fi amintite inca trei descoperiri interesante:
- cea a unui tezaur halstattian in Pestera Cioclovina cu Apa, constand din peste 600
de obiecte de podoaba din metal si cateva mii de margele de chihlimbar, ceramica si sticla
colorata, pierdute probabil in cursul unei lupte
- cea a unor desene rupestre in Pestera Gaura Chindiei din defileul Dunarii,
reprezentant diverse semne simbolice(soare, braduti, scari,stilizari de oameni si pasari etc)
precum si amprentedepalma si de degete, toate pictate cu ocru. Desenele sunt atribuitede
descoperitorul lor V. Boronean, culturii Schela Cladovei, datand din mileniul VI i.e.n
34
- a treia descoperire provine dintr-o era mai recenta,cea romana (sec.II era noastra) si
consta dintr-un sanctuar dedicat zeului Mithras format din 5 piese cu basoreliefuri dispuse ca
un altar in Pestera La Adam din Dobrogea(Margareta Dumitrescu etal., 1964).
Aceste trei descoperiri, facute relativ recent, ne arata ca in materie de arheologie
pesterile din tara noastra ne pot rezerva multe surprize interesante.
35