02 AP Course 2 DM 2010 2011

1

© 2010 Prof.univ.dr. Dumitru Matiş Riscurile de audit / Pragul de semnifica ie 1 of 73

A UDITUL FINANCIAR AL PROIECTELOR

Riscurile de audit.

Pragul de semnifica

ie.

2 of 73© 2010 Prof.univ.dr. Dumitru Matiş Riscurile de audit / Pragul de semnifica ie

ASPECTE INTRODUCTIVE

• Problematici analizate:

– Riscul de audit şi pragul de semnifica ie;– Pragul de semnifica ie;– Evaluarea preliminară a pragului de semnifica ie;

– Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnifica ie, pe segmente;

– Estimarea erorilor;

2


ASPECTE INTRODUCTIVE

• Problematici analizate:

– Riscul;– Tipuri de risc;– Factori de influen ai riscului acceptabil;– Factori care afectează riscul inerent.


RISCUL DE AUDIT i PRAGUL DE SEMNIFICA IE

• Entită ile urmăresc strategii prin care să îşi realizeze obiectivele şi, în func ie de natura opera iunilor şi a sectorului de activitate, de mediul de reglementare în care func ionează şi de dimensiunea şi complexitatea lor, se confruntă cu o varietate de riscuri ale activită ii.

3



• Managementul entită ii este responsabil cu identificarea unor astfel de riscuri şi cu tratarea lor.

• Cu toate acestea, nu toate riscurile sunt asociatecu întocmirea situa iilor financiare.

• Auditorul este preocupat, în cele din urmă, doar de acele riscuri care pot avea un efect asupra situa iilor financiare.



• Auditorul ob ine şi evaluează probele de auditpentru a ob ine o certificare rezonabilă cu privire la situa iile financiare, mai exact dacă acestea oferă o imagine fidelă (sau prezintă în mod fidel, sub toate aspectele semnificative) în conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiară.

• Conceptul de certificare rezonabilă admite că există un risc, astfel încât opinia de audit să fie necorespunzătoare.

4



• Riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit necorespunzătoare atunci când situa iile financiare sunt denaturate în mod semnificativ este cunoscut ca „risc de audit”

• Auditorul trebuie să planifice şi să desfăşoare angajamentul de audit astfel încât să reducă riscul de audit până la un nivel acceptabil de scăzut care să fie consecvent cu obiectivul unui audit.



• Auditorul reduce riscul de audit prin crearea şi efectuarea unor proceduri de audit prin care să ob ină probe de audit suficiente şi adecvate,pentru a fi capabil să contureze concluzii rezonabile pe care să fundamenteze o opinie de audit.

• Certificarea rezonabilă este ob inută atunci când auditorul a redus riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut.

5



• În aceste condi ii, procesul de audit presupune exercitarea ra ionamentului profesional în pregătirea abordării de audit, prin concentrarea aten iei asupra a ceea ce nu ar putea ieşi bine(mai exact, care sunt posibilele denaturări care pot apărea) la nivelul aser iunilor şi în desfăşurarea procedurilor de audit ca răspuns la riscurile evaluate, în scopul ob inerii de probe de audit suficiente şi adecvate.



• Auditorul este preocupat de denaturările semnificative şi nu este responsabil cu detectarea denaturărilor care nu sunt semnificative pentru situa iile financiare considerate ca întreg.

• Auditorul este cel care consideră dacă efectul denaturărilor necorectate identificate, atât individual cât şi cumulat, este semnificativ pentru situa iile financiare luate ca întreg.

6



• Pragul de semnifica ie şi riscul de audit sunt corelate;

• Rela ia dintre pragul de semnifica ie i riscul de audit va fi analizată în partea următoare a cursului.


PRAGUL DE SEMNIFICA IE

• Auditorul trebuie să ia în considerare pragul de semnifica ie şi rela ia acestuia cu riscul de auditatunci când desfăşoară un angajament de audit.

• “Pragul de semnifica ie” este definit în “Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situa iilor financiare”, emis de Comitetului pentru Standarde Interna ionale de Contabilitate (IASB), în următorii termeni:

7



• Informa iile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influen a deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situa iilor financiare.

• Pragul de semnifica ie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite.



• Astfel, pragul de semnifica ie oferă mai degrabă o limită, decât să reprezinte o însuşire calitativă primară pe care informa ia trebuie să o aibă pentru a fi utilă.

8



• Obiectivul unui audit al situa iilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei opinii potrivit căreia situa iile financiare au fost întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru de raportare financiară aplicabil.

• Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce ine de utilizarea ra ionamentului profesional.



• În elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnifica ie astfel încât să poată detecta din punct de vedere cantitativ denaturările semnificative.

• Totuşi, atât valoarea (cantitatea), cât şi natura (calitatea) denaturărilor trebuie să fie luate în considerare

9



• Exemple de denaturări calitative ar putea fi:

• descrierea inadecvată sau improprie a unei politici contabile, când este probabil ca un utilizator al situa iilor financiare să fie indus în eroare de descriere,



• Exemple de denaturări calitative ar putea fi:

• eşuarea prezentării încălcării cerin elor reglementate, când este probabil ca impunerea ulterioară de restric ii prin reglementări să deterioreze în mod semnificativ capacitatea de operare.

10



• Auditorul trebuie să ia în considerare posibilitatea apari iei denaturărilor la nivelul valorilor relativ mici care, cumulate, ar putea avea un efect semnificativ asupra situa iilor financiare.

• De exemplu, o eroare apărută în procedura de închidere de lună ar putea fi un indiciu al unei poten iale denaturări semnificative dacă acea eroare se repetă în fiecare lună.



• Auditorul ia în considerare pragul de semnifica ieatât la nivelul global al situa iilor financiare, cât şi în rela ie cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzac ii şi prezentările de informa ii.

• Pragul de semnifica ie poate fi influen at de considerente cum ar fi cerin ele legale şi de reglementare, cât şi de considerente legate de clasele de tranzac ii, soldurile conturilor, prezentările de informa ii şi de rela iile existente între acestea.

11



• Acest proces poate avea ca rezultat diferite niveluri ale pragului de semnifica ie, în func ie de aspectul situa iilor financiare luate în considera ie.

• Pragul de semnifica ie trebuie luat în considerare de auditor atunci când:

• se determină natura şi întinderea procedurilor de audit; şi

• se evaluează efectele denaturărilor.



• Pentru aplicarea pragului de semnifica ie se urmăre te parcurgerea următoarelor etape:

12




EVALUARE PRELIMINARĂ A PRAGULUI DE SEMNIFICA IE

• Într-o situa ie ideală, auditorul fixează valoarea combinată a prezentărilor eronate din situa iilefinanciare, care va fi considerată semnificativă;

• Această sumă este definită ca fiind valoarea preliminară a pragului de semnifica ie.

• Această valoare prestabilită nu trebuie neaparat să fie cuantificată, dar de cele mai multe ori este.

13



• Este denumită valoare preliminară a pragului de semnifica ie deoarece este rezultatul unuira ionament profesional subiectiv i s-ar puteaschimba pe parcursul derulării angajamentului de audit, dacă cirsumstan ele acestuia evoluează într-oaltă direc ie decât s-a prevăzut.



• Valoarea preliminară a pragului de semnifica ieeste, prin urmare, suma maximă, în opinia auditorului, a prezentărilor eronate pe care le-ar putea con ine situa iile financiare, fără a afecta totu i deciziile utilizatorilor rezonabili.

• Acest ra ionament este una dintre cele mai importante decizii pe care le ia auditorul.

• Necesită o logică profesională solidă.

14


REPARTIZAREA VALORII PRELIMINARE A PRAGULUI DE SEMNIFICA IE

• Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnifica ie pe segmente este necesară deoarece probele sunt acumulate pe segmente, decât pentru situa iile financiare ca ansamblu.

• Dacă auditorii dispun de o valoare preliminară a pragului de semnifica ie pentru fiecare segment, acest lucru îi va ajuta să determine probele potrivite ce urmează a fi colectate.



• De exemplu:• un auditor va acumula probabil mai multe probe pentru un sold al crean elor-clien i de 1.000.000 lei atunci când o prezentare eronată de 50.000 lei din conturile de crean e-clien ieste considerată semnificativă, decât dacă acest prag al semnifica iei ar fi situat la 300.000 lei.

15



• Când auditorii repartizează valoarea preliminară a pragului de semnifica ie pe soldurile conturilor, semnifica ia atribuită oricărui sold este numită eroare tolerabilă.



• În repartizarea semnifica iei auspra conturilor bilan iere (segmentelor) apar trei dificultă i:

• 1. auditorii se a teaptă ca anumite conturi să con ină mai multe abateri decât altele;

• 2. trebuie să se ină cont deopotrivă de supraevaluare i de subevaluare;

• 3. costurile relative ale auditului afectează acest proces de repartizare.

16


ESTIMAREA ERORILOR

• Primii doi pa i ai aplicării pragului de semnifica iepresupun planificare, în timp ce ultimii trei rezultă din efectuarea testelor de audit;

• Când auditorul aplică procedurile de audit pentru fiecare segment al auditului, elaborează un document de lucru în care consemnează toate erorile sau inexactită ile constatate.


ESTIMAREA ERORILOR

• De exemplu, în cursul testării evaluării stocurilor auditorul găse te într-un e antion de 200 articole trei gre eli comise de client.

• Aceste erori sunt utilizate pentru a estima valoarea totală a erorilor de prezentare a stocurilor (pasul 3).

17


ESTIMAREA ERORILOR

• Totalul ob inut în acest fel este numit ESTIMARE sau, deseori, chiar i EXTRAPOLARE pentru că a fost auditat doar un e antion i nu întreaga popula ie.

• Sumele erorilor extrapolate pentru fiecare cont sunt combinate într-un tabel de lucru, definit de auditor (pasul 4).

• Valoarea combinată a erorilor este comparată cu pragul de semnifica ie (pasul 5).


ESTIMAREA ERORILOR

• Estimarea valorii de e antionare este folosită deoarece auditorul a constituit un e antion din doar o parte a popula iei analizate.

18


RISCUL

• Eroarea de e antionare cuprinde un risc ce rezultă din procedura de constituire a e antionului.

• Acesta nu este decât unul dintre cele câteva tipuri de riscuri de care trebuie să ină seama auditorii.


RISCUL

• Auditorii acceptă un anumit nivel de risc sau incertitudine în cursul îndeplinirii func iei de audit;

• De exemplu, auditorul recunoa te că există o anumită incertitudine în ceea ce prive te temeinicia probelor, o anumită incertitudine privind eficacitatea controlului intern al unui client sau privind prezentarea unei imagini fidele de către situa iilefinanciare, în momentul închieierii auditului.

19


RISCUL

• Un auditor competent recunoa te că riscurile există i abordează această problematică într-o manieră responsabilă i adecvată;

• Majoritatea riscurilor pe care le întâlnesc auditorii sunt foarte greu de cuantificat i impun o analiză riguroasă, pentru a fi luate în calcul în mod corespunzător.


RISCUL

• Riscul de audit este o func ie a riscului unor denaturări semnificative în situa iile auditate şi a riscului ca auditorul să nu detecteze o astfel de denaturare („risc de nedetectare”).

• Auditorul desfăşoară proceduri de audit pentru a evalua riscul unor denaturări semnificative şi caută să limiteze riscul de nedetectare prin desfăşurarea unor proceduri de audit suplimentare bazate pe respectiva evaluare.

20


RISCUL

• Riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit incorectă, atunci când situatiile financiare sunt denaturate material.


RISCUL

• Procesul de audit presupune exercitarea ra ionamentului profesional în pregătirea abordării de audit, prin concentrarea aten iei asupra a ceea ce nu ar putea ieşi bine (mai exact, care sunt posibilele denaturări care pot apărea) la nivelul aser iunilor şi în desfăşurarea procedurilor de audit ca răspuns la riscurile evaluate, în scopul ob inerii de probe de audit suficiente şi adecvate.

21


RISCUL

• Principala tehnică prin care auditorii abordează riscul în cadrul planificării probelor unui audit este aplicarea modelului de risc pentru audit.

• Acest model este utilizat în principal în planificare, în scopul luării deciziei privind cantitatea de probe de colectat în fiecare ciclu.


RISCUL

• De regulă modelul de risc pentru audit se prezintă sub forma următoare:

• Unde:• RDP – risc de detectare planificat• RAA – risc de audit acceptabil• RI – risc inerent• RC - risc de control

RC

RI

RAARDP×

=

22


TIPURI DE RISC

• Cele patru tipuri de risc din modelul de risc prezentat anterior sunt suficient de importante pentru a fi considerate în detalierea tipologiei riscurilor de audit.


TIPURI DE RISC

• Riscul de detectare planificat

• Riscul de detectare planificat reprezintă o măsură a riscului ca probele de audit aferente unui segment să nu permită detectarea unor erori sau abateri a căror valoare depă e te o limită tolerabilă, în cazul în care asemenea abateri sau erori există.

23


TIPURI DE RISC


• Acest tip de risc depinde ce ceilal i trei factori din model (tipuri de risc);

• RDP se va modifica numai dacă auditorul modifică unul dintre celelalte trei tipuri de risc considerate;


TIPURI DE RISC


• Acest indicator determină cantitatea de probe substan iale pe care auditorul planifică să o colecteze i care este invers propor ională cu dimensiunea riscului de detectare planificat.

24


TIPURI DE RISC

• Riscul inerent

• Riscul inerent” este posibilitatea ca o aser iune să comporte o denaturare ce poate fi semnificativă, fie individual, fie cumulată cu alte denaturări, presupunând că nu există controale aferente.

• Riscul unei astfel de denaturări este mai mare pentru unele aser iuni şi clase aferente de tranzac ii, solduri ale conturilor şi prezentări de informa ii, decât pentru altele.


TIPURI DE RISC

• Riscul inerent

• De exemplu:• este mai probabil să fie denaturate calculele complexe decât cele simple.

• Împrejurările externe care dau naştere la riscuri asociate activită ii pot influen a, de asemenea, riscul inerent.

25


TIPURI DE RISC

• Riscul inerent

• Pe lângă acele circumstan e care sunt neobişnuite pentru o aser iune specifică, riscul inerent asociat unei astfel de aser iuni poate fi influen at de factori existen i în entitate sau în mediul în care activează aceasta şi care au legătură cu o parte sau totalitatea claselor de tranzac ii, cu soldurile unor conturi sau cu prezentările de informa ii.


TIPURI DE RISC

• Riscul inerent

• Aceştia din urmă includ, de exemplu, lipsa unui capital circulant suficient pentru continuarea opera iunilor sau un sector de activitate în declin caracterizat prin existen a unui număr mare de falimente.

26


TIPURI DE RISC

• Riscul de control

• „Riscul de control” este riscul ca o denaturare care poate să apară într-o aser iune şi care poate fi semnificativă, fie în cazul în care este izolată, fie cumulată cu alte denaturări, să nu fie prevenită, detectată şi corectată la timp de sistemul de control intern al entită ii.


TIPURI DE RISC

• Riscul de control

• Acest risc este o func ie a eficien ei proiectării şi operării sistemului de control intern în atingerea acelor obiective ale entită ii care sunt relevante pentru întocmirea situa iilor financiare ale entită ii.

• Un anumit risc de control va exista întotdeauna datorită limitărilor inerente ale sistemului de control intern.

27


TIPURI DE RISC

• Riscul de audit acceptabil

• Riscul de audit acceptabil reprezintă o măsură a gradului în care auditorul este dispus să accepte faptul că situa iile financiare ar putea fi semnificativ eronate după încheierea auditului i emiterea unei opinii fără rezerve.


TIPURI DE RISC

• Riscul de audit acceptabil

• Atunci când auditorul determină un nivel scăzut al RAA, înseamnă că dore te să fie mai sigur că situa iile financiare nu sunt semnificativ eronate.

• Un risc zero ar însemna certitudine perfectă, iar un risc de 100% ar însemna incertitudine absolută.

28


TIPURI DE RISC

• Riscul de nedetectare

• Riscul de nedetectare este un risc ce nu a fost luat în calcul la determinarea modelului de risc pentru audit, însă prezintă o importan relevantă


TIPURI DE RISC


• „Riscul de nedetectare” este riscul ca auditorul să nu detecteze o denaturare care există într-o aser iune şi care poate fi semnificativă, fie în cazul în care este izolată, fie cumulată cu alte denaturări.

• Riscul de nedetectare este o func ie a eficien ei unei proceduri de audit şi a aplicării acesteia de către auditor.

29


TIPURI DE RISC


• Riscul de nedetectare nu poate fi redus până la zero datorită faptului că auditorul nu examinează, de regulă, totalitatea unei clase de tranzac ii, de solduri ale unor conturi şi de prezentări de informa ii şi datorită altor factori.


TIPURI DE RISC


• Astfel de al i factori includ posibilitatea ca un auditor să selecteze o procedură de audit necorespunzătoare, să aplice în mod eronat o procedură de audit adecvată sau să interpreteze denaturat rezultatele de audit.

30


TIPURI DE RISC


• Problemele ridicate de aceşti al i factori pot fi rezolvate printr-o planificare corespunzătoare, orepartizare corectă a personalului în echipa implicată în angajamentul de audit, prin aplicarea scepticismului profesional şi prin supravegherea şi revizuirea muncii de audit depuse.


TIPURI DE RISC

• Riscul de nedetectare• Riscul de nedetectare este asociat naturii, durateişi întinderii procedurilor auditorului care sunt determinate de acesta în scopul reducerii riscului de audit până la un nivel acceptabil de scăzut.

• Pentru un nivel dat al riscului de audit, nivelul acceptabil al riscului de nedetectare presupune o rela ie inversă fa ă de evaluarea riscului unei denaturări semnificative la nivelul aser iunii.

31


TIPURI DE RISC


• Cu cât auditorul crede că există un risc mai mare al unei denaturări semnificative, cu atât mai mic este riscul de nedetectare care poate fi acceptat.

• Invers, cu cât auditorul crede că există un risc mai mic al unei denaturări semnificative, cu atât mai mare este riscul de nedetectare care poate fi acceptat.


TIPURI DE RISC

• Observa ii privind RI i RC

• Riscul inerent şi riscul de control sunt riscuri care apar in entită ii; ele există independent de procesul de audit al situa iilor financiare.

• Auditorului i se cere să evalueze riscul unor denaturări semnificative la nivelul aser iunii ca bază pentru proceduri de audit suplimentare, deşi acea evaluare este mai degrabă o chestiune de ra ionament decât o măsurare precisă a riscului.

32


TIPURI DE RISC

• Observa ii privind RI i RC

• Atunci când evaluarea auditorului cu privire la riscul unor denaturări semnificative include o anticipare a eficien ei opera ionale a controalelor, auditorul desfăşoară teste de control care să sus ină evaluarea riscului.


FACTORI CARE INFLUEN EAZĂ RISCUL DE AUDIT ACCEPTABIL

• Auditorii trebuie să determine nivelul riscului de audit acceptabil pentru fiecare lucrare de audit, de preferat în cursul fazei de planificare a acestuia.

• Mai întâi auditorii determină riscul economic i apoi utilizează acest risc pentru a modifica riscul de audit acceptabil.

33



• Riscul economic este riscul ca auditorul să fie păgubit din cauza rela iilor cu un client, în ciuda faptului că raportul de audit întocmit pentru clientul respectiv a fost corect.

• De exemplu, dacă un client dă faliment după ce un audit a fost realizat, probabilitatea intentării unui proces împotriva auditorului este destul de ridicată, chiar dacă lucrarea de audit a fost de bună calitate.



• Principalii factori identifica i sunt:

• Măsura în care auditorii externi depind de situa iile financiare;

• Probabilitatea ca un client să se confrunte cu probleme fiananciare după data emiterii raportului de audit

• Evaluarea integrită ii managementului de către auditor.

34



• În func ie de aceste trei categorii de factori, există o serie de metode utilizate de către practicienipentru a estima riscul de audit acceptabil.

• Aceste metode sunt prezentate în tabelul următor:



35


FACTORI CARE AFECTEAZĂRISCUL INERENT

• Includerea riscului inerent în modelul de risc al auditului este unui dintre cele mai importante concepte ale teoriei auditului.

• La ini ierea lucrărilor de audit nu se poate face mare lucru în ceea ce prive te riscul inerent, care oscilează.



• Însă, auditorii trebuie să evalueze factorii care compun riscul i să modifice cantitatea de probe astfel încât să ia în considerare ace ti factori.

• Auditorul ar trebui să analizeze o serie de factori importan i atunci când estimează riscul inerent, ianume:

36



• Natura activită ii clientului;• Factorii lega i de prezentările eronate, care rezultă din raportarea financiară frauduloasă;

• Rezultatele auditelor anterioare;• Faptul că este vorba de un angajament ini ialsau de unul repetat ;

• Păr ile afiliate;• Opera iunile cu caracter excep ional;



• Ra ionamentul necesar pentru înregistrarea corectă a soldurilor conturilor i a opera iunilor;

• Vulnerabilitatea activelor fa de riscul de deturnare;

• Componen a popula iei analizate.

37


CURSUL URMĂTOR

• Particularită i privind auditul proiectelor

02 AP Course 2 DM 2010 2011

Documents

Transcript of 02 AP Course 2 DM 2010 2011