Post on 18-Nov-2021
LIVIU REBREANU
v
^PADUREASPANZURATILOR
I
Ediluro ASTRO
I
CUPRINS
263
cARTEA iNrAI
L
Sub cerul cenuqiu de toamnX ca un clopot uriag de sticliaburitl, spAnzuritoarea noui gi sfiditoare, infiptl la marginea
eatului, intindea bralul cu qtreangul spre cAmpia neagrd, inle-
pattr ici-colo cu arbori arbmii. Supravegheali de un caporal
ecund, negricios 9i ajutali de un liran cu fala p[roasi qi ro;ie,
doi soldati b[trAni sipau groapa, scuipAndu-gi des ln palme 9i
hacAind a osteneall dupi fiecare lovituri de tamdcop' Din rana
plmAntului groparii zvArleau lut galben, lipicios...
Caporalui lqi risucea mustitile $i se uita mereu lmprejur,
cercetitor $i cu disprel, Priveligtea 11 suptrra, degi cduta si nu'gi
ilea pe fali nemu$umirea. ln dreapta era cimitirul militar, in-
conjurat cu sArmd ghimpatd, cu mormintele aqezate ca la para'
rl[, cu crucile albe, proaspete, uniforrne. ln stAnga, la cdfiva
pagi, lncepea cimitirul satului, tngrXdit cu spini, cu cruci rupte,
putrezite, rare, filrd poart[, ca gi cum de multl vreme niciun
mort n-ar mai fi intrat acolo gi nici n-ar mai vrea s[ intre ni'meni... Satul Zirin, cartierutr diviziei de infanterie, se ascundea
sub o pAnzi de fum 9i de pAcll, din care de-abia scoteau capete-
le, sfioase $i r[sfirate vArfuri de pomi desfrunzifi, cdteva coperi'
ge tuguiate de paie qi turnul bisericii, spintecat de un obuz. Spre
miazxnoapte se vedeau ruinele gtrrii gi linia ferat[ ce lnchidea
zarea ca un dig firl lnceput 9i f{r[ sfdrgit. $oseaua, lnsemnatl
cu o dungl dreapt6 pe cAmpul mohordt, venea din apus, trecea
prin sat qi se ducea tocmai pe front.,.
- Urat[ tari aveli, musca]el zise deodatl caporalul, lntor-
cAndu-se spre gropari gi uitAndu-se cu necaz la ttrranul care se
oprise s[ rtrsufle. Auzi?'..fara... locurile'.. niet frumosl adlug[
apoi, ar{tend cu mana flnutul qi stalcindu-Ei graiul spre a se facemai inleles.
Jiranul holbi ochii, nedumerit, cu un zAmbet umil, bolbo-rosind ceva pe rusegte.
- Nu pricepe dsta, don' clprar, limba noastrd, zise atunciun soldat, indreptAndu-se din gale.
- Nici nu-i vina lor cX {ara-i picitoasi, adiugd indatl cellaltsoldat, proptindu-se in lopatd.
Toti trei militarii priveau acuma cu mare dispre! la tXranulcare, nelnlelegdnd vorbele strdine, plecX ruginat capul ln groapa
cu fundul galben, adAnci de I'reo jumdtate de metru.
- Ei, ce stati? Ce lenevili? strig[ deodatX caporalul, luandu-giseama. Asta-i groapX? Nu vi-e rugine?.., Uite-acu'pic[ convo-iul... 9i nici groapa nu-i gata!... Ori weli si dau eu de dracu' dinpricina voastr5?... Hai! Pune osul, nu te holba la mine!
- Aqa-i, bine zici, don' clprar, mormS.i un soldat, izbind cutArnicopul intr-un bolovan. Dar nici asta nu-i armati, don' cd-prar... S-ajungem noi gropari... de...
Oamenii se agternurd degrabd pe munctr, ln vreme ce capo-ralul, mullumit, rxspunse iarlqi mai prietenos:
- Soldatul trebuie si faci de toate in rdzboi, cX de-aceea-irlzboiul rizboi.,. Ori aici, ori pe front, ori ln spital, tot la rizboise socote$te... De ce nu zici mai bine ci am awt noroc cu intdr-zierea?... Ce ne fdceam dac[ soseau la patru, cum era ordinul?Ne lua naiba pe toji... Ce-i drept, sunt militar vechi, dar n-ammai pomenit str spanzure oameni aqa, aproape pe lntuneric...
Apoi ticu brusc, Privirea lui se oprise asupra spdnzurdtorii,al cXrei bra! parctr ameninla pe oamenii din groaptr. $i in aceeaqiclipl gtreangul prinse a se leglna ugor... Caporalul sim{i un fiorrece qi intoarse repede capul. Atunci lnsi vizu crucile albe, ln li-nii drepte, din cimitirul militar qi, buimdcit, fdcu stAnga-impre-jur, ddnd iardqi cu ochii de morminte in cimitirul satului,.. Fucuprins de o frictr sugrumitoare, ca ln fala unor stafii. Se stipAnitotuqi in curAnd qi, scuipAnd cu scArb5, murmurd:
- Ce viati mai e qi asta. ' tncotro te uili' numai moarte 9i
morminte qi morti...
Un vant tomnatec, umed qi trist, lncepu si bati dinspre sa-
tul ametit tle ceali, atlucAnd pe aripi zvonuri de gemete in6bu-
gite. Din vizduhul cenuqiu picurd atata pustietate' ce' simtindu'qi
sufletul impovdrat, caporalul incremeni cu fala spre turnul bise-
ricii, cu privirea pierilutl, fXri s[ bage de seaml ce pe c5rarea
cimitirului se ap.opia un ofiter' iqi veni in fire de-abia cdnd auzi
fagii. Treslri qi, lntorcAndu-se la gropari, le iise cu glasul ince
rlgu$it de nelinigte:
- Dati zor, bdieli, cd vine un domn ofiter"' De-acuma tre'
buie si soseasc[ qi convoiul... Of, barem de-am scipa mai repe-
ile!,., Degeaba, asta nu-i treabi de militar!
Ofrterul se apropia qovXitor' Vintul li flutura puipanele
mantalei, lmpingdntlu-l parcd spre o linti nedoritl' Era mijlociu
ca staturd gi avea puiini barbd, care-i dldea o infhli$are de mili-
lian setlentar, degi altfel nu ptrrea mai mult de treizeci qi cinci de
ani. pe sub casca de fier litlreati, fata lui rotundd 9i bilaie ap6-
rea chinuitl, mai cu seami din pricina ochilor cafenii' mari 9i ie-
9i!i din orbite, care priveau lnfrigurafi stAlpul spAnzurtrtorii' frrX
a clipi, cu un nesaliu bolnivicios. Gura, cu buzele cXrnoase' era
strAns[ intr-un spasm dureros, tremurdtor' Miini]e li atArnau
tepene, aproape uitate'
Caporalul il primi cu un salut militlresc, bitindu-gi zgomo-
tos cilcaiele bocancilor. ofrterul se opri la cdliva paqi' r[spunse
dAnd din cap uqor qi, mereu cu privirea la qtreang' intrebd:
- La ce or[ e hotlrAttr execulia?
- La patru a fost, trliti, domnule clpitan, rdspunse capora-
lul atit de tare, cI ofiterul intoarse repede ochii spre ddnsul' Dat.
vld cX e cinci $i inci n-au sosit. '
- Da.,, ila, murmurl cdpitanul coborAnd privirea asupra
groparilor care sipau ticu$, cu capetele in plmant. Apoi intrebi
iar, mai sigur: $i cine va fi sPAnzurat?
7
- Noi nu putem $ti, domnule cdpitan, zise caporalul camincurcat. Se aude c-ar fi un domn ofiter, dar nu putem Sti bine...
- $i pentru ce fel de vini? stdrui ofilerul, privinduJ cerce-titor, aproape mdnios.
Caporalul se zXpdci de tot gi rispunse 6ovXind cu un zAmbetde mili amari:
- De, domnule cdpitan... noi de unde sX gtim? in rEzboi via-ta omului e ca floarea, se scuture te miri de ce... picatele-s mul_te de la Dumnezeu, qi oamenii nu iartd...
Cipitanul se uitX lung la dAnsul, mirat parcd cle vorbele lui,gi nu mai intrebl nimic. Ridicand insi ochii qi vizAnd iar spAn_zur5toarea, se retrase cAliva paqi ca in fala unui wdjmag ame-ninlXtor. in aceeaqi clipd, pe cdrarea dinspre sat, rXsun5 un glasaspru gi poruncitor:
- Caporal!... Gata, caporal?...
- Gata, domnule locotenent! strigi caporalul, intorcAndu-se,cu mAna la cozoroc.
Locotenentul, in ulancl strAnsd pe corp gi cu guler de blantrsuri, venea foarte gribit, aproape alergAnd, 9i vorbind mereu:
- Gata tot, caporal? Convoiul a pornit adineaori gi ln cAtevaminute va fi aici.., Dar plutonierul unde-i? De ce n-a venit inain-te?... DacI eu, care n-am nicio lnsircinare directe, m-am pututosteni..,
T[cu brusc vizAnd pe cXpitanul strXin qi necunoscut, care_lprivea neliniqtit. Locotenentul salute $i lnainti pAnd la margi_nea gropii, izbucnind apoi foarte nervos $i cu vocea zgarietoare:
- Sclunelul, caporal! Unde-i?... Ce te uiti ca un nerod?... pece wei tu s[ se urce condamnatul?... Ce oameni! Atdta neplsaren-am mai vtrzut... Din p{mAnt str-mi scoti un sciunel, ai lnleles?$i ln dou[ minute sI fii lnapoil,.. Aide, migctr, ce mai cagti gura?!
Caporalul porni fuga spre sat, ln weme ce locotenentul,aruncind o privire cdpitanului, care stdtea deoparte, urmtr maipotolit:
* Cu astfel de oameni nu batem noi Europa.,. Unde nu-icongtiinta datoriei.,.
8
Vorbind, trecu lAngd stAlpul de brad, chiar sub Etreangul ne-
migcat. Examini groapa mormiind ceva, nemullumit, $i pe ur-mi, ridicAnd ochii, apuci cu amAndoui mAinile funia ce-i atirnadeasupra capului, parci ar fi vrut s-o incerce daci-i destul de
sotidi. lntAlnind inse privhea speriati a cXpitanului, didu drumulgtreangului, ruqinat $i umilit. Mai stitu acolo cAteva clipe, neho-
tdrAt, apoi deodatii merse drept in fata str[inului, prezentandu-se:
- Locotenent Apostol Bologa...
- Klapka, ll intrerupse cipitanul, cu mana intinsl. Otto
Klapka... Adineaori am sosit, 9i tocmai de pe frontul italian... lngar6 am aflat ci aveli o executie Si, nici nu-mi dau bine seama
cum, iatl c[ am nimerit aici...
in glasul c[pitanului tremura o sfiali atat de neascunse, cX
locotenentul, fdrl s[ vrea, se simti cuprins iar de ruginea de adi-
neaori gi, incurcat, zise cu o vioiciune siliti:
- Va si zici sunteti mutat ln divizia noastr5?
- Da.,. la al cincizecilea de artilerie de cimp...
- A, chiar in regimentul nostru! strigd Bologa deodatl, cu
bucurie neprefdcutl, Atunci bine-ali venit!Fata ctrpitanului se lnseninl, parci ln sinceritatea locote-
nentului s-ar fi dezvlluit un om nou. Privirile lor se incruciqard
lntr-o liclrire de simpatie. O clipd. Apoi Klapka aw o cutremu-
rare gi intrebd aproape lnfricoqat:
- Pe cine spAnzurati?
ln ochii lui Apostol Bologa, albagtri gi adincifi in cap, se a-
prinse o mAndrie stranie, Rdspunse cu o indignare abia stXpeniti:
- Un sublocotenent ceh, Svoboda.,. mai mare ruginea pen-
tru corpul oii1eresc.., A fost prins tocmai cdnd era se treac[ la
du$man, lnarmat cu hdrli qi planuri. Ruqinos $i revolt{tor!.,.Nu-i asa? adtrugl dupd cAteva clipe, fiindc[ Klapka ticea.
- Mda... da, poate, zise clpitanul, tres[rind nesigur.
Mspunsul lndoielnic lndd$i pe Bologa. lncepu s[ vorbeascd
atunci cu o volubilitate care se vedea ctr nu i-e fireasc[, vrAnd
parctr s[ convingtr cu orice prefl
- Am avut onoarea se fac parte din Curtea Martiale care l-ajudecat gi, prin urmare... De altfel nici el n-a t[geduit. Nicivorbi, fali de dovezile definitive, ar fi fost zadamicX oriceapirare... A fost de un cinism intr-adevir nemaipomenit, N-adeschis gura toati wemea gi n-a vrut sd rXspundi micar la in-trebXrile pregedintelui... Ne-a privit sfidXtor, pe rAnd, cu un felde dispret falnic.,. Chiar sentinla de moarte a primit-o zambitorgi cu nigte ochi... Firegte, asemenea oameni nu se spXimanttr nicide moartea infamanti.., CAnd l-au prins, intr-un unghi mort, opatrul[ comandat{ de ofiter, a vrut str se lmpuFte,., Ce dovadtr
mai palpabilX decit lncercarea de sinucidere? Curtea l-a con-damnat la moarte ln unanimitate, fdrX discutie, atit a fost de
vddittr crima,,, Eu lnsumi, deqi sunt o fire excesiv de $oveitoare,de data aceasta am con$tiinta pe deplin impicati, absolut pedeplin...
Klapka, buimdcit mai ales de asprimea glasului, murmurtr:
- O, Doamne... dovezile... cAnd e vorba de o viali de om...Pe buzele subliri, cu colturi supte, ale locotenentului rtrstrri
un amestec de ironie gi de disprel:
- Uitafi, domnule cdpitan, c[ suntem ln rizboi gi pe front!...O viafl de om nu e lngtrduit si primejduiascX via]a patriei!...Daci ne-am ctrlXuzi dupd consideralii sentimentale, ar trebui sX
capitulim in fata tuturor... Se vede insl c[ sunteti ofi]er de re-zervi, altfel n-ati vorbi aqa despre o crimtr...
- Da, adevArat, se grSbi Klapka cu teame. Am fost avocat.,.
in weme de pace... Acum lnsi...
- $i eu sunt ofiler de rezervi, lntrerupse locotenentul cumAndrie. Rizboiul m-a smuls din mijlocul clrtilor, de la Univer-sitate, unde aproape pierdusem contachrl cu viala reaiX, Dar m-amdezmeticit repede $i mi-am dat seama c[ numai rtrzboiul e ade-vlratul generator de energii!
Cipitanul zAmbi, ca gi cAnd rtrspunsul i s-ar fi plrut ridicol,qi zise cu glas blajin, colorat de o ironie blAndi:
- $i eu care credeam ctr rlzboiul e un ucigtrtor de energii!
10
Apostol Bologa roqi ca o fecioari qi nu indrizni sd se uite inochii clpitanului. Se simlea jignit pan[ in miduva oaselor gi
ciuta in minte un rispuns aspru, care sd puni capit convorbirii.
Atunci ins5 sosi gAfdind caporalul, cu scdunelul firl speteazi.
- Un moment, domnule cxpitan, rosti Bologa triumfator,
intorcAndu-se spre caporalul asudat, parcl i-ar fi adus mdntui-
rea. E prea inalt, nu vezi? strigX apoi mdnios. Cum si se catlrecondamnatul pe asemenea... in sfdrqit, ce-mi fac eu sAnge riu,cand nici nu e ln atributiile mele executia?1,.. S[ vedeli voi ce va
zice domnul general, s[ tineli minte!... Acuma ce mai stai? Aide'
potrive$te cel putin locul $i trage mai sus funia!... Ce oameni!
Ridici mdinile, revoltat, gi-i intoarse spatele. Se potoli lnsX
brusc, zirind pe cirarea dinspre sat un grup de ofileri care se
apropiau cu o gravitate solemn[. ln frunte venea lnsuqi coman-
dantul diviziei, mic, gras, cu picioarele scurte 9i foarte roqu la
obraz, betendu-$i nervos carAmbul cizmei cu o cravaqi, ln lT e-
me ce pretorul militar, un cS.pitan burtos, cu mustlli sure, li ex-
plica ceva gesticulAnd larg cu mAna dreapti, ln care linea o foaie
de hArtie...
- Vine convoiul.,, Uite qi generalul! gopti Bologa, clipind re-
pede citre cepitanul care se dldea mai lnapoi, ca dinaintea unei
neluci nea$teptate.
Locotenentul alergd intru lntdmpinarea generalului qi, salu-
tand, raporti cu imPortan![:
- lntAmplitor am venit mai deweme, Excelent5, qi am con-
statat c[ lipsea scdunelul...
- Lipsea? repete generalul cu o privire nemullumitl spre
pretorul care se uita disperat la Bologa'
- Am luat lns[ imediat mdsuri de indreptare, se gr{bi sladauge locotenentul, ca si scape pe pretorul uluit din incurciturl.
Totuqi, pretorul simti cd generalul s-a supdrat qi, murmu-
rAnd o scuzi, l$i iuli pa$ii, ca sA qjungi cel dintAi la locul execu-
tiei Si sd se incredinleze cum i s-au implinit ordinele. Dintr-o
arunc[turl de ochi vlzu tot, firtr a se sinchisi de caporalul inle-
penit intr-o salutare infrico$ati. Vru si se intoarcd zAmbitor
spre generalul care sosea, dar deodat[ lqi aduse aminte gi in-trebd ingrijorat:
- Ciliul unde-i, caporal?
- Noi nu qtim, domnule ctrpitan, rXspunse caporalul. Noiam avut ordin sd facem groapa 9i...
- Cum nu $tiii, dobitocule? se risti pretorul cuprins de
spaimd qi rXcnind aproape furios: Dar unde-i plutonierul? Ce-a
fdcut plutonierul?... Plutonier!... lnchipuili-vi, Excelen!5, n-a-
vem cehu! addugi, in culmea ztrp[celii, cdtre generalul care toc-
mai sosise aproape de groaptr. Eu degeaba iau toate misurilereglementare, clci oamenii nu-qi mai fac datoria!
Un plutonier, cu fata cenuqie gi uscat[, veni ln fuga mare qi
se opri tremurAnd ldngi stdlpul spAnzurltorii.
- Ce-ai ficut, ticllosule? Unde-i cillul? se repezi pretorul,
scrAgnind dintii. Am sX te... am s5...
- Treizeci de zile inchisoare! interveni generalul, smulgAn-
du-$i mustata stangX qi amenintAnd cu crava$a. Acuma lnsX tre-buie comandat un om numaidecdt...
- Caporal, tu vei fi c{liul! zise pretorul repede, mai ugurat.
- Domnule c[pitan, v[ rog cu supunere, ierta!i-mi.,. bolbo-
rosi caporalul, ingilbenind, Eu, domnule c[pitan, ve rog cu su-punere...
Pretorul nici nu-l auzi, ci se apropie de general ca s[ se maiplAngX, drept explicatie, de nedisciplina oamenilor. Generalul
lns[, cu o indignare st[panite, 1l lntrerupe scurt, mormiind:
- Vom vorbi mai tdrziu... Acuma, la datorie!Pe ctrrarea surtr, ln coborArea grlbittr a lnserlrii, grosul con-
voiului se leg[na lncet. Condamnatul, lnf{gurat lntr-o mantie
verzuie, cu gulerul ridicat, cu o pxlarie civill ln capul plecat, ptr-
gea maqinal la bratul unui preot militar bitran, lnconjurat de
patru soldati cu baioneta la arm[, Urmau grupuri de ofi1eri gi
soldati, de-a valma, aduqi de pe front lnadins ca s[ vaze execu-
1ia,.to{i cu clgti de rlzboi gi in uniforme rnurdare, cu miros greu
de tranqee, resfirali in voie, incAt coada ajungea pAni aproape
de marginea satului.Sub spAnzuritoare, caporalul aqtepta smirna, cu ochii tul-
buri, in vreme ce plutonierul ii qoptea qil invdla cum qi ce are
de fecut.Vintul umed se inteli, mlturAnd pimAntul, impiedicindu-se
in mormintele cimittelor, zg6llAind pe oamenii care se apropiau'..
Apoi preotul se opri la marginea gropii cu osinditul care,
vdzAnd lutul galben qi cleios, avu o zguduire scurt6.
- Dumnezeu e bun qi mare, ii bolborosi la ureche preotul,
speriat, intinzindu-i crucea la buze.
- Pe dincolo, pirinte... vi rogl risuni iariqi glasul pretoru-
lui, newos gi rigugit. Trebuie ordine... Plutonier, ia seama! Nu-!i
qtii datoria?Mersul convoiului se iuli ca la comandi 9i in cAteva clipe se
fecu o roate de oameni in jurul spAnzuritorii. To{i ticeau insi,parci le-ar fi fost frici s5. nu tulbure somnul unui bolnav istovit
de suferin{e. Doar zgomotul de pa;i neribddtori se amesteca ingemetele vAntului steruitor...
- Doctore, doctore, dureazl mult? Eopti Apostol Bologa,
agilintlu-se de bratul medicului, care se zbitea si-gi deschidi
trecere printre soldalii ingrimlditi.
- Ai si vezi... acuma nu-i weme de..', r5spunse doctorul
plictisit. Pulin loc, hei, ce Dumnezeu'.. Facefi-mi loc, blieli!Bologa izbuti se se strecoare, pe urmele medicului, pAni la
picioarele gropii, in fala spinzuritorii' GAtul ii era uscat qi
amar, iar inima i se frininta intr-o emolie aproape dureroasi'
Se simtea mullumit ci va vedea tot $i, ca si-gi potoleasci nerib-
darea, se uit6 imprejur, ciutAnd cunosculi 9i prieteni printre
zecile de fele tiblcite de rizboi gi schimonosite sub povara cdE-
tilor de o!el... Geneialul stetea in dreapta, numai la weo trei
paqi, ursuz, nemiqcat. Mai incolo insi locotenentul Gross trepi-
rla fir5 astAmpir, urmlrind cu atentie disperatl toate miEcirile