Post on 30-Jan-2017
1
REZUMAT
PARTEA SPECIALĂ CONTRIBUȚ II PERSONALE
CAPITOLUL IV. ROLUL ARTERIOGRAFIEI ŞI A ECOCARDIOGRAFIEI
ÎN EVALUAREA FUNCŢIEI ARTERIALE LA PACIENŢII HIPERTENSIVI
VÂRSTNICI
Funcţia arterială este oglinda reală a degradării arteriale. Stiffness-ul
arterial este un parametru constant. Date de cercetare clinică au evidenţiat că
formele de hipertensiune arterială sistolică izolată, întâlnite mai frecvent la
pacientul vârstnic, sunt caracterizate de un proces de rigidizare a vaselor mari.
Din punct de vedere hemodinamic rigidizarea aortei duce la creşterea vitezei
undei de puls (PWV) şi la creşterea indicelui de augmentare (AIx) la nivel
central.
La baza alegerii studiului nostru clinic prospectiv a stat ideea evaluării
influenţei medicaţiei de durată cu combinaţia inhibitor de enzimă de conversie
a angiotensinei-diuretic (în particular Noliprel) versus combinaţia blocant de
receptor de angiotensină II-diuretic (în particular Lorista) asupra unor parametri
obţinuţi prin măsurători cu arteriograful şi cu ajutorul ecocardiografiei.
Am emis ipoteza că performanţa unor terapii antihipertensive ( în cazul
nostru combinaţiile fixe IECA +diuretic şi BRA+diuretic) poate fi evaluată prin
determinarea anumitor parametri ai funcţiei arteriale şi ai funcţiei diastolice ai
VS.
Obiectivul cercetării a fost:
- evaluarea prin măsurători arteriografice a efectelor tratamentului cu
IECA+D comparativ cu BRA+D asupra parametrilor determinaţi
(SBPAo , PWVAo, AixAo, PP, FC).
2
- studiul corelaţiilor statistice între gradul de alterare a parametrilor care
caracterizează funcţia arterială şi valorile tensiunii arteriale la pacienţii
vârstnici hipertensivi trataţi cu combinaţiile (IECA+D şi BRA+D).
- efectul tratamentului cu IECA+D şi BRA+D asupra valorilor tensiunii
arteriale.
- evaluarea prevalenţei remodelării structurale a ventriculului stâng la
hipertensivi.
- evaluarea prevalenţei alterării funcţiei diastolice la hipertensivi.
- evaluarea influenţelor tratamentului antihipertensiv asupra remodelării
structurale şi a funcţiei diastolice a ventriculului stâng.
IV.2. Material şi metodă
Studiul s-a desfăşurat în perioada martie 2012- martie 2013 şi a inclus
un număr de 257 de pacienţi, bărbaţi cu vârsta peste 55 de ani şi femei cu vârsta
peste 65 de ani.
IV.2.1. Criterii de includere
În cadrul studiului am evaluat un lot de 257 de pacienţi, dintre care un
număr de 232 au fost diagnosticaţi cu hipertensiune arterială esenţială, trataţi cu
combinaţiile fixe inhibitor de enzimă de conversie a angiotensinei şi diuretic
(IECA+D) şi blocant de receptor de angiotensină II şi diuretic (BRA+D), iar un
număr de 25 de pacienţi au fost cu valori tensionale normale.
IV.2.2. Criterii de excludere
Au fost excluşi din studiu pacienţii care prezentau comorbidităţi grave
asociate.
3
IV.2.3. Variabile cuantificate
S-a apreciat stadiul hipertensiunii arteriale conform Societăţii Europene
de Hipertensiune astfel :
Stadiul I – uşor –Tas/Tad: 140/90 mmHg – 159/99 mmHg ;
Stadiul II –moderat –Tas/Tad: 160/100 mmHg – 179/109 mmHg ;
Stadiul III –sever –TAs/Tad peste 180/110 mmHg ;
HTA sistolică izolată- TAs>140 mmHg şi Tad<90 mmHg (149).
Ecocardiografia s-a efectuat cu un ecocardiograf Doppler color ESAOTE
Megas GPX, cu posibilitatea efectuării de ecocardiografii în mod-M,
bidimensionale, examen Doppler color, continuu şi pulsat .Ecocardiografia
transtoracică bidimensională asociată cu examenul Doppler color, pulsat şi
continuu , s-a efectuat la toţi pacienţii ș i a permis aprecierea următorilor
parametri :
A. Masa ventriculului stâng
În mod M, pentru determinarea masei VS am folosit formula modificată a
lui Devereux (150).
Masa VS=0,80x[1,04(SIV+PPVS+DTDVS)3-DTDVS3]+ 0,6g
Pentru definiţia hipertrofiei VS am adoptat criteriul indexului masei VS,
peste 115g/m2 la bărbaţi şi peste 95 g/m
2 la femei (151) .
Ca indice adiţional am utilizat grosimea relativă a pereţilor (GRP),
adjuvant în diferenţierea hipertrofiei concentrice de cea excentrică(152).
GRP = (PPVS+SIV)/DTDVS
În funcţie de indexul masei VS şi de grosimea relativă a pereţilor VS s-au
definit patru tipuri de geometrie a VS (151) :
- normală –index de masă VS normal şi grosimi relative ale
pereţilor 0,42 ;
4
- remodelare concentrică – index de masă VS normal şi grosimi relative
ale SIV şi/sau PPVS>0,42 ;
- hipertrofie concentrică –index de masă VS crescut şi grosimi relative
ale SIV şi/sau PPVS >0,42 ;
- hipertrofie excentrică – index de masă VS crescut şi grosimi relative
ale SIV si/sau PPVS 0,42 .
-
B. Funcţia diastolică a ventriculului stâng
Evaluarea paternului fluxului transmitral cu determinarea raportului E/A,
TRIV şi TdE, au permis evaluarea funcţiei diastolice a VS (144).
Parametrii fluxului transmitral (155).
Velocitatea maximă a umplerii diastolice precoce (E) 0,44 - 1m/s
Velocitatea maximă a umplerii diastolice tardive (A) 0,20 - 0,60 m/s
Raportul E/A 0,7 – 1,9
Timpul de decelerare al undei E (dTE) 150 – 200 ms
Timpul de relaxare izovolumetrică (TRIV) 50 – 100 ms
C. Tabel 1 Paternul fluxului diastolic transmitral al VS prin echocardiografia Doppler
standard
În funcţie de paternul fluxului transmitral s-au definit trei tipuri de disfuncţie
diastolică:
patern relaxare alterată –E/A<1,TRIV>100 ms , dTE >220ms ;
patern pseudonormal – E>A ,TRIV 70-100ms , dTE 150-200 ms;
patern restrictiv –E/A >2 ,TRIV <60ms , dTE<150ms .
Măsurătorile arteriografice au fost efectuate cu arteriograful TensioMed.
Metoda pe care o foloseşte arteriograful se bazează pe faptul că informaţiile
conţinute de semnalele apărute în timpul măsurării oscilometrice pe artera
brahială sunt valabile pe întregul sistem arterial. Calcularea parametrilor se
bazează pe fenomenul de reflexie a undei de puls aortice (declanşată de
5
contracţia ventriculului stâng) la nivelul bifurcaţiei aorto-iliace. Prin reflexie se
va produce o undă de puls secundară. Unda reflectată se suprapune undei
primare (augumentare), iar acest fenomen depinde de doi factori principali: de
timpul de reflexie, determinat de viteza de propagare a undei de puls din aortă,
direct dependentă de rigiditatea peretelui aortic, şi de amplitudinea reflectării
(Aix), determinată de tonusul vaselor periferice (rezistenţa periferică totală). Au
fost determinate SBPAo (presiunea sistolică centrală), PWVAo (viteza de
propagare a undei de puls în peretele aortic), AIxAo (indicele de augumentaţie
aortică ), PP (presiunea pulsului) , FC (frecvenţa cardiacă). Toţi aceşti parametri
au fost urmăriţi şi analizaţi statistic.
1. Presiunea sistolică centrală (SBPAo) la emergenţa aortei, care rezultă din
diferenţele histologice dintre aortă şi artera brahială.Valori normale: 110-
130 mmHg.
6
2. Viteza de propagare a undei de puls în peretele aortic (PWVAo),
acceptată ca fiind cea mai simplă şi non-invazivă metodă de derminare a
rigidităţii arteriale. PWVAo se calculează după formula:
PWVAo=2xdist j-s/ t
PWVAo=viteza undei de puls
P1=unda protosistolică
P2=unda protodiastolică
T=timpul dintre undele P1-P2
Valori normale : 7,2-9,6 m/s.
3. Indicele de augumentaţie aortică (AixAo), oglindă a disfuncţiei
endoteliale, arată valoarea actuală a rezistenţei vasculare periferice.
AixAo se calculează după formula:
AixAo (%)=(P2-P1/PP)x100
P1=unda protosistolică
P2=unda telesistolică
PP=presiune de puls
Valori normale : 3,5-35% .
4. Presiunea pulsului, diferenţa dintre tensiunea arterială sistolică şi cea
diastolică. Valoarea prognostică a PP a dus la o creştere a interesului
asupra acestui parametru, văzut ca o ţintă terapeutică. Valori normale:60.
5. Frecvenţa cardiacă, considerate ca valori normale cele între 65 şi 75 bătăi
pe minut în repaus.
IV.3. Analiza statistică
Prelucrările statistice au fost realizate cu programele SPSS v .21 şi Microsoft
Excel din pachetul Microsoft Office 2012.
7
IV.4. Rezultate Date generale
Am împărţit aleator pacienţii, în funcţie de tratamentul medicamentos, în
două loturi. Lotul I tratat cu combinaţia inhibitor de enzimă de conversie şi
diuretic: IECA+D (în particular preparatul Noliprel) şi lotul II tratat cu
combinaţia blocant de receptor de angiotensină II şi diuretic: BRA+D (în
particular preparatul Lorista). În primul lot s-au regăsit 137 de pacienţi, iar în
lotul II 95 de pacienţi. Un număr de 25 de pacienţi vârstnici au fost incluşi în
lotul martor, având valori tensionale normale.
Din analiza distribuţiei pacienţilor în funcţie de sex, se observă o
predominenţă a sexului feminin faţă de cel masculin .În lotul I au fost incluşi un
număr de 84 de femei (61,31%) şi un număr de 53 de bărbaţi (38,69%).Lotul II
a fost alcătuit dintr-un număr de 53 de femei (55,79%) şi un număr de 42 de
bărbaţi (44,21%).Lotul martor a fost alcătuit din 18 femei (72%) şi 7 bărbaţi
(28%).
Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 56 şi 97 de ani, cu o vârstă medie
de 77 de ani.
În urma analizării valorilor tensionale, am constatat că la debutul
studiului, în lotul I 28 de subiecţi se încadrau în gradul I de HTA (20,4%), 20 în
gradul II(14,6%), 3 în gradul III (2,2%) şi 86 de subiecţi având HTAS
(62,8%).În lotul II 21 de subiecţi se încadrau în gradul I HTA (22,1%), 8 în
gradul II (8,4%), 3 în gradul III (3,2%) şi 63 de subiecţi având HTAS (66,3%) .
Am luat în considerare numărul de pachete de ţigarete fumate într-un an,
pentru a împărţi fumătorii în trei categorii:
uşor fumători -1-13 pachete /an
moderat fumători – 14-50 pachete/an
sever fumători > 50 pachete/an.
În ambele loturi predomină bărbaţii din punct de vedere al statutului de
fumător.
8
Dintre cei 257 de pacienţi, un număr de 105 pacienţi (40,8%) sunt
instituţionalizaţi, restul de 152 (59,2%) fiind autonomi din punct de vedere
social.
În cadrul studiului am urmărit şi aderenţa pacientului la tratamentul
medicamentos al hipertensiunii arteriale. Am constatat că un număr de 118
(50,8%) din totalul de 232 de pacienţi hipertensivi urmau un tratament
discontinuu, în sensul că luau medicaţia antihipertensivă doar când aveau valori
mari tensionale măsurate cu tensiometrul.
Evaluarea prin măsurători arteriografice a efectelor tratamentului cu IECA+D
comparativ cu BRA+D asupra parametrilor determinaţi ai funcţiei arteriale
(SBPAo, PWVAo, AixAo, PP, FC)
Determinarea parametrilor de stiffness arterial cu ajutorul arteriografului
rămâne o metodă utilă atât pentru examinările screening efectuate în scop
diagnostic, cât ș i pentru examinările de evaluare a eficienț ei terapeutice,
aducând mult mai multe informaț ii decât un simplu tensiometru.
Presiunea sistolică centrală (SBPAo) ridicată, chiar ș i la pacienț ii cu
presiune brahială normală, e asociată cu risc crescut de atac vascular cerebral,
infarct miocardic ș i boală renală cronică, căci aceasta este presiunea care se
transpune fără atenuare pe circulaț ia cerebrală, creș te postsarcina (afterload)
determinând hipertrofie ventriculară stângă.
Determinarea velocităț ii undei pulsatile (PWVAo) este acceptată ca
fiind cea mai simplă ș i non-invazivă metodă de determinare a rigidităț ii
arteriale.
9
Indicele de augumentaț ie (AixAo) este oglinda ș i măsura capacităț ii
reale de dilatare a arteriolelor. Cu cât valoarea acestuia este mai mare, cu atât
rezistenț a vasculară periferică (TPR) este mai mare.
Valorile SBPAo , PWVAo ,AixAo, PP şi FC pe cele două loturi plus lotul
martor măsurate înainte şi la sfârşitul cercetării,arată că între cele două loturi nu
au fost diferenţe statistice semnificative din punct de vedere al vârstei,
distribuţiei pe sexe, fumător/nefumător, instituţionalizat/neinstituţionalizat sau
al aderenț ei la tratament (continuu, discontinuu).
Pentru a vedea dacă cele două tratamente au avut efectele scontate am
utilizat tabelul de contingenţă în sensul că am urmărit pe cele două loturi
valorile iniţiale şi cele finale pe cei 5 parametri. Testarea s-a realizat cu ajutorul
testului T pentru eşantioane independente.
Diferenţele pe cei cinci parametri între loturile cercetării şi lotul martor s-
au evidenț iat folosind testele de semnificaţie pentru eşantioane independente
(T).
În final am dorit să vedem care sunt diferenţele pe cei cinci parametri
între loturile cercetării şi lotul martor. Am folosit în acest scop testele de
semnificaţie pentru eşantioane independente (T) şi programul statistic SPSS 21.
Utilizând tabelul de contingenț ă am constatat că cele două grupe
terapeutice au avut o influenț ă benefică asupra celor cinci parametri, dar cel
mai mult s-au îmbunătăţit valorile vitezei de circulaţie a undei de puls, presiunii
pulsului, indicelui de augumentaţie aortică, frecvenț ei cardiace şi apoi cele ale
presiunii sistolice centrale.
Medicaţia utilizată la primul lot îmbunătăţeşte mai mult valorile SBPAo
decât cea utilizată la lotul II(49,2% vs 41,7).Trebuie însă amintit că testul de
semnificaţie statistică T spune că aceste diferenţe între loturi sunt totuşi mici şi
nesemnificative statistic.
Impactul diferit asupra celor cinci parametri pe ambele loturi este însă
semnificativ, presiunea pulsului, viteza de circulaţie a undei de puls şi indicele
10
de augumentaţie aortică fiind mai degrabă îmbunătăţite decât presiunea sistolică
centrală. Rigiditatea arterială poate fi îmbunătăț ită de tratamentul
antihipertensiv , independent de reducerea valorilor tensionale. Efecte pozitive
ale tratamentului cu cele două grupe terapeutice au fost observate pe toț i
parametrii funcț iei arteriale luaț i în studiu. Efectele de ameliorare a
rigidităț ii arteriale au fost mai evidente faț ă de cele care influenț ează valorile
presiunii sistolice centrale, fapt susț inut ș i de datele din literatură..
Comparând procentul de normalizare a valorilor parametrilor (SBPAo,
PWVAo, AixAo ,PP,FC) la cele două loturi ,putem susţine că influenţa celor
două grupe terapeutice este similară, neexistând diferenţe semnificative statistic.
După un an valorile SBPAo ale celor două loturi aflate în studiu diferă
semnificativ de cele ale lotului de pacienți clinic sănătoși din punct de vedere al
incidenței HTA.
Studiul corelaţiilor statistice între gradul de alterare a parametrilor care
caracterizează funcţia arterială şi valorile tensiunii arteriale la pacienţii vârstnici
hipertensivi trataţi cu combinaţiile (IECA+D si BRA+D)
Am urmărit corelaţiile dintre valorile tensiunii arteriale şi cele ale
parametrilor arteriali, atât pentru debutul studiului cât şi la finalul lui. Pentru a
vedea influenţa comparativă a parametrilor analizaţi am utilizat ecuaţia de
regresie multiliniară. Am verificat modelele explicative de regresie atât pe cele
două loturi ale cercetării cât şi pe lotul martor.
Am verificat influenţa parametrilor arteriali asupra evoluţiilor valorilor
tensiunii arteriale .
În primul model pe care l-am analizat am urmărit corelaţiile dintre
tensiunea arterială sistolică iniţială pe loturile cercetării (TAS-iniţial) şi
parametrii iniţiali ai funcţiei arteriale determinaţi cu arteriograful.
11
În al doilea model pe care l-am analizat am urmărit varianţa tensiunii
arteriale sistolice finale în funcţie de aceiaşi parametri arteriali pe loturile
cercetării . Am ţinut cont că suntem după un an şi tensiunea arterială este
substanţial coborâtă la majoritatea pacienţilor.
Am încercat să introduc noi factori în model:modelul 2 a fost îmbunătăţit
cu următorii factori: vârsta arterială (determinată cu arteriograful), sexul, vârsta,
autonomia socială (este sau nu instituţionalizat), fumător (este sau nu fumător)
şi modul de administrare al medicaţiei (continuu sau discontinuu). Toţi ceilalţi
parametri introduşi nu au avut o semnificaţie prognostică pentru valorile
tensiunii arteriale sistolice la finalul primului an de tratament.
Am constatat că efectele celor două tratamente asupra tensiunii arteriale
sistolice (TAS) sunt pregnante. După un an aproape toţi pacienţii au părăsit
clasele de risc mare II şi III şi au ajuns fie în categoria HTAS, fie în cea de risc
mic I.
Cel mai important factor prognostic este presiunea sistolică centrală
iniţială, care este de două ori mai importantă ca explicaţie decât următorul factor
important şi anume presiunea pulsului, şi de 6 ori mai importantă decât al treilea
factor şi anume frecvenţa cardiacă iniţială. Aceeaș i situaț ie prognostică
iniț ială se menț ine ș i pe lotul martor .
Presiunea sistolică centrală îşi păstrează predominanţa prognostică, fiind
de departe cel mai important factor, aceasta ș i la finalul studiului.
Presiunea pulsului creşte ca importanţă prognostică la finalul studiului. Ca
o noutate, modul de administrare al medicaţiei , care a avut o valoare
prognostică mai mare decât frecvenț a cardiacă la finalul studiului.
12
Efectul tratamentului cu IECA+D si BRA+D asupra valorilor tensiunii
arteriale.
În acest studiu am determinat vârsta arterială a pacienţilor înrolaţi cu
ajutorul măsurătorilor efectuate de arteriograf. În funcţie de valoarea PWVAo
aparatul determină vârsta arterială pe grupe: 30-40 de ani,41-50 de ani,51-60 de
ani şi peste 60 de ani.
În funcț ie de valorile TAs ș i TAd am încadrat pacienț ii în grupe de
HTA. Cel mai mare procent(62,8% vs 66,3%) l-a reprezentat grupa cu HTAS.
Acelaș i procent s-a menț inut ș i la finalul studiului (54% vs 53,7%) în grupa
HTAS.
Efectul celor două grupe terapeutice asupra vârstei arteriale este confirmă
datele din literatură conform cărora cel mai important factor de risc al rigidității
arteriale este vârsta. Am comparat datele de la începutul studiului cu cele de la
finalul acestuia şi am observat procente sensibil egale între cele două loturi de
hipertensivi şi lotul martor de vârstnici normotensivi în ceea ce priveşte vârsta
arterială( peste 60 de ani -vârstă arterială-84% vs 78,9% vs 72% la debutul
studiului, iar la final 76% vs 72,6 % vs 72%).
Cele două grupe terapeutice determină reducerea valorilor tensionale în
proporț ii sensibil egale:aproximativ 40% (44,5% vs 45,3%)din pacienț i s-au
încadrat la finalul studiului în grupa cu valori tensionale uș or crescute, plecând
de la aproximativ 20%(20,4% vs 22,1%); aproximativ 50%(54% vs 53,7%) au
rămas în grupa celor cu HTAS , plecând de la aproximativ 60%(62,8% vs
66,3%).
Aceste rezultate dovedesc influenţa similară a celor două grupe
terapeutice ( în particular, a celor două asocieri medicamentoase, NOLIPREL şi
LORISTA) asupra TA la cele două loturi de pacienţi înrolaţi în studiu.
13
Evaluarea prevalenţei remodelării structurale a ventriculului stâng la
hipertensivi
Testarea diferenţelor iniţiale (cu testul Mann-Whitney) între loturile
cercetării a arătat că nu s-au înregistrat diferenţe în ceea ce priveşte distribuţia
după toţi parametrii măsuraţi. Testarea diferenţelor finale a arătat că nu sunt
efecte diferite ale medicaţiei utilizate.
Am evaluat impactul modificării indexului de masă VS sub influenț a
HTA prin utilizarea modelului de regresie uniliniară. Am realizat corelaţiile la
momentul iniţial între TAS pe de o parte şi datele ventriculului stâng, pe de altă
parte.La un an, am reevaluat corelaţiile între TAS ș i parametrii VS.
În funcţie de grosimea relativă a pereţilor şi de indexul de masă VS ,au
fost identificate patru tipuri de geometrie VS(GN-geometrie normală, RC-
remodelare concentrică, HC-hipertrofie concentrică şi HE-hipertrofie
excentrică).
Testarea statistică între loturile cercetării şi lotul martor demonstrează că
sunt diferenţe importante (semnificative statistic) pe toţi parametrii analizaţi
(excepţie face diametrul telediastolic al ventriculului stâng).
Hipertensiunea arterială sistolică (TAS) explică 53,3% din varianţa
parametrului index de masă ventricul stâng (R2=0, 533).
La momentul iniţial al cercetării pentru valori ale TAS relativ ridicate (TAS
>149mmHg) indexul de masă VS prezintă valori mari la cei mai mulţi pacienţi.
După un an, indexul de masă s-a normalizat la un procent de aproximativ 15%
dintre pacienţii hipertensivi,TAS explicând 31,6% din varianţa acestuia. Practic
prin tratamentul aplicat este ţinut sub control în mai mare măsură indexul de
masă, chiar dacă valorile tensiunii arteriale pot fi încă mari.
Corelaţiile cele mai puternice au fost între TAS şi indexul de masă şi între
TAS şi parametrul hipetrofie/remodelare ventricul stâng (r=0,566 şi respectiv
r=0,544).
14
La un an cea mai puternică corelaţie rămâne între aceiaşi parametri
ventriculari(indexul de masă VS şi parametrul remodelare/hipertrofie) şi
tensiunea arterială sistolică (r = 0,337 şi respectiv r=0,358).
Medicaţia permite o deconectare importantă la anumiţi pacienţi între valorile
mari ale tensiunii arteriale şi indexul de masă şi parametrul
hipertrofie/remodelare ventricul stâng.
Pacienţii incluşi în lotul martor au prezentat în proporţie mult mai mare
decît cei hipertensivi geometrie VS normală(72% faţă de 38,69% în lotul I şi
42,11% în lotul II).Loturile de pacienţi cu HTA au prezentat în proporţie de
60% forme de remodelare/hipertrofie VS(RC 26,28% vs 24,21%; HC 28,47%
vs 24,21%; HE 6,57% vs 9,47%) comparativ cu lotul martor unde în proporţie
de 28% a fost prezentă remodelarea concentrică.
Evaluarea prevalenţei alterării funcţiei diastolice la hipertensivi
Pentru început am testat diferenţele între loturi în ceea ce priveşte
parametrii măsuraţi ai funcţiei diastolice: E/A-raportul care ne ajută la definirea
funcţiei diastolice, TRIV-timpul de relaxare izovolumetrică, dTE-timpul de
decelerare al undei E. Funcţia diastolică s-a clasificat standardizat în funcţie
diastolică normală (nu) şi funcţie diastolică alterată (disfuncţie diastolică).
Testarea diferenţelor iniţiale (cu testul Mann-Whitney) între loturile
cercetării a arătat că nu s-au înregistrat diferenţe în ceea ce priveşte distribuţia
după toţi parametrii măsuraţi. Testarea diferenţelor finale a arătat că nu sunt
efecte diferite ale medicaţiei utilizate.
Am testat diferenţele statistice între loturile cercetării şi lotul martor: am
găsit diferenţe importante (semnificative statistic) pe aproape toţi parametrii
analizaţi.
15
Am evaluat impactul HTA asupra funcț iei diastolice a VS prin utilizarea
modelului de regresie uniliniară la debut si final , ș tiut fiind că hipertensiunea
arterială alterează în primul rând funcţia diastolică a ventriculului stâng.
Am realizat corelaţiile la momentul iniţial între TAS pe de o parte şi
parametrii funcţiei diastolice pe de altă parte. Am realizat corelaț iile între TAS
ș i parametrii funcț iei diastolice la finalul studiului.
Testarea diferenţelor finale a arătat că nu sunt efecte diferite ale
medicaţiei utilizate.
Hipertensiunea arterială sistolică (TAS) explică 65,6% din varianţa
parametrului disfuncț ie diastolică (R2=0, 656).La momentul iniţial al
cercetării pentru valori ale TAS relativ ridicate (TAS >149mmHg) parametrul
disfuncţie diastolică a avut valori mari la toţi pacienţii (funcț ia diastolică a VS
fiind alterată).
După un an ,influenţa TAS asupra parametrului disfuncţie diastolică a
scăzut sensibil, hipertensiunea arterială sistolică nemaiexplicând decât 30% (R2
=0,300) din varianţa parametrului disfuncţie diastolică. Aceasta în condiţiile în
care după 1 an disfuncţia diastolică s-a ameliorat substanţial de la 47,8%
pacienţi la 76,3%.
La momentul iniţial corelaţiile TAS şi parametrii funcţiei diastolice au
fost foarte puternice (r=0,663).
Medicaţia permite o deconectare importantă la aproximativ o treime
dintre pacienţi între valorile mari ale tensiunii arteriale şi parametrii funcţiei
diastolice.
Evaluarea influenţelor tratamentului antihipertensiv asupra remodelării
structurale şi a funcţiei diastolice a ventriculului stâng
16
Am evaluat evoluț ia geometriei, a parametrilor de structură ș i a
funcț iei diastolice VS la finalul studiului, analizând repartiț ia în funcț ie de
acestea a pacienț ilor înrolaț i. Am încercat să vedem pe de o parte “mărimea”
influenţei reducerii indexului de masă asupra TRIV, dTE şi funcţiei diastolice şi
pe de altă parte să vedem influenţa comparativă a tensiunii arteriale sistolice
asupra parametrilor remodelare structurală şi funcţie diastolică.
Am evaluat prin modelul de regresie uniliniară şi prin analiza de asociere
influenţa reducerii indexului de masă asupra TRIV, dTE şi funcţiei diastolice a
VS. Întrucât valorile standardizate TRIV, dTE şi funcţiei diastolice au fost
identice, am avut de evaluat doar un singur model.
Am construit doi noi parametri plecând pe de o parte de la valorile iniţiale
şi finale ale indexului de masă şi pe de altă parte de la valorile iniţiale şi finale
ale funcţiei diastolice, aceasta pentru a vedea modul în care pacienţii suferă
concomitent o normalizare atât a indexului de masă, cât şi a funcţiei diastolice.
Am evaluat influenţa comparativă a tensiunii arteriale sistolice asupra
parametrilor index de masă redus şi disfuncţie diastolică redusă utilizând
modelul de regresie multiliniară. Pentru a exclude perturbarea dată de modul de
administrare a medicaţiei am introdus şi acest factor în modelare .
La finalul studiului se observă creşterea ponderii geometriei ventriculare
normale la cele două loturi (53,28% vs 58,95%) , dar totuşi inferioară ponderii
în lotul martor (84%). Remodelarea/hipertrofia VS a scăzut ca pondere de la
60% la aproximativ 50%(RC 22,63% vs 21,05%; HC18,25% vs 11,58%; HE
5,84% vs 8,42%).
Din analiza comparată a celor două loturi se observă o reducere a
dimensiunilor SIV la finalul studiului (8,2%vs 5,4%) şi ale PPVS (6,3% vs
5,3%). Comparând efectele tratamentului asupra masei VS remarcăm o reducere
a masei VS (4,5% vs 4,3%) şi ale indexului de masă VS (3,1% vs 1,6%).Din
analiza comparată a celor două loturi se observă o creştere a raportului E/A la
finalul studiului (10,6% vs 10,9%),o scădere a TRIV (3,1% vs 2,9%) şi a tDE
17
(2,5% vs 2%). În ceea ce priveşte funcţia diastolică a VS, ea s-a ameliorat cu un
procent de 29,19% vs 26,37% la finalul studiului.
În studiul nostru, o reducere de 4,5% vs 4,3% a masei VS a determinat
reducerea cu 3,1% vs 2,9% a TRIV,reducerea cu 2,5% vs 2% a dTE ș i cu 6%
vs 9% a raportului E/A.
Aceste rezultate dovedesc influenţa similară a celor două grupe
terapeutice ( în particular ,a celor două asocieri medicamentoase, NOLIPREL şi
LORISTA) asupra parametrilor ecocardiografici ai structurii şi funcţiei
diastolice VS , fapt susţinut şi de datele din literatură ( regresie egală a masei
VS sub enalapril vs candesartan şi efect similar asupra ecoreflectivităţii ).
Influenţa reducerii indexului de masă asupra funcţiei diastolice este
relativ redusă, dar semnificativă (R2=0, 195); am evaluat că practic
normalizarea indicelui de masă înseamnă şi normalizarea funcţiei diastolice.
Controlând modul de administrare al medicaţiei, efectele TAS asupra reducerii
indexului de masă sunt mai mari şi semnificative statistic comparativ cu cele
privind reducerea alterării funcţiei diastolice în condiţiile tratamentelor aplicate
(se urmăreşte coeficientul de regresie care este de 0,3 la indexul de masă şi de
0,25 la disfuncţia diastolică).