Post on 17-Nov-2021
2STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
3STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
4STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
a) Informaţii privind PP supus aprobării:
1. Informaţii privind proiectul propus (PP):
Denumirea:
Denumirea lucrării: Studiu de evaluare adecvată pentru reabilitarea
infrastructurii principale din amenajarea de irigații Itești,
județul Bacău
Beneficiar: Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala
Teritorială de Îmbunătățiri Funciare Bacău
Proiectant: SC NACO EXPRESS SRL București
Elaborator EA: SC Topmed Project SRL – Adresa: Bacău, str. Mioriței,
nr. 28, telefon 0747284333, 0729017558
Data întocmirii EA: 2020
Descrierea:
Amenajarea de irigaţii Iteşti a fost pusă în funcţiune în anul 1970 având o
suprafaţă amenajată de 1732 ha.
Vecinătăţile amenajării de irigaţii sunt:
la nord - intravilanul satelor Ciumaţi si Brad
la sud - terasa albiei majore a râului Bistriţa
la est - terasa albiei majore a râului Şiret
la vest - intravilan comuna Iteşti
Accesul în amenajare se face prin DN 2 - Bacău - Roman, drumurile judeţene
şi comunale şi drumurile de exploatare agricole.
Amenajarea de irigaţii Iteşti este deservită de: staţia de pompare de bază SPA
Iteşti, conducta de refulare SPA Iteşti - Canal de aducţiune cu lungimea L = 300
ml, canalul de aducţiune CAI, staţia de repompare SRPA Iteşti.
Infrastructura principală de irigaţii Iteşti este deservită de :
staţia de pompare de bază SPA Iteşti cu priza de apa din lacul Lilieci
de pe râul Bistriţa
5STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
conducta de refulare cu lungimea L = 300 m prin intermediul căreia apa
preluată de staţia de pompare de bază SPA Iteşti este pompată în canalul
de aducţiune CA 1.
canalul de aducţiune CA 1 - L = 5697 m
staţia de repompare SRPA Iteşti care aspiră apa din canalul de aducţiune
CAI la km 5 + 697 şi o refulează prin intermediul conductei de refulare cu
lungimea L = 2500 m, în bazinul de aspiraţie al staţiei SPP 3 şi prin
intermediul altei conducte de refulare în reţeaua de conducte îngropate.
constructii hidrotehnice - stăvilare - 3 buc.
În prezent agregatele de pompare din staţiile de pompare sunt devalizate
ceea ce face ca întreaga amenajare să nu fie funcţionala.
Canalul de aducţiune CAI în lungime de 5800 m (conform ridicare
topografică lungimea canalului de aducţiune este de 5697 m), este executat din
pământ, neimpermeabilizat ceea ce a condus la pierderi mari apă prin infiltraţii,
acesta funcţionând cu un randament de sub 20 %.
Construcţiile hidrotehnice de pe acest canal (3 stăvilare) nu mai sunt
funcţionale, distribuţia debitelor şi golirea se fac prin trasee ocolitoare, cu
pierderi foarte mari de apă.
Toate acestea fac ca amenajarea de irigaţii Iteşti să nu funcţioneze.
Se impune reabilitarea întregii infrastructuri astfel încât să fie eficientă.
Informaţii privind producţia care se va realiza:
Infrastructura principală, constând din stația de pompare SPA Itești, stația
de repompare SRPA Itești, cu două grupuri de pompare, canalul de alimentare
CA1 și colectoarele CR1, CR2 au rămas în administrarea ANIF – Filiala de
Îmbunătățiri Funciare Bacău.
Amenajarea de irigații Itești, pusă în funcțiune în anul 1975, este uzată
fizic și moral fiind necesară reabilitarea ei. Investiția este necesară deoarece
conduce la creșterea eficienței activităților agricole, micșorarea riscului și
incertitudinii în agricultură, prin reducerea incidenței fenomenelor naturale
(seceta), reducerea cheltuielilor de exploatare și creșterea veniturilor organizației
utilizatorilor de apă, ameliorarea calității mediului și diminuarea surselor de
poluare, realizarea investiției de reabilitare, va face viabilă amenajarea de irigații
din punct de vedere economic.
Alimentarea cu apă pentru irigarea culturilor:
Suprafața totală de irigat = 1732 ha
Hidromodulul net = 0,45 l/s ha
Norma netă de irigare = 2728 m3/ha an
Metoda de udare = aspersiune prin conducte și canale
6STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Sursa de alimentare cu apă a sistemului de irigații = captare de suprafață mal
stâng acumulare Lilieci Bistrița prin intermediul unei stații de pompare cu 4
agregate de pompare. De aici apa este trimisă într-un bazin de refulare1 și în
canalul de aducțiune 1 cu L = 6500 m. Pe malul canalului se vor moderniza cele
3 stații de pompare existente (SPP): stația de repompare (SRPA), SPP1 și SPP3.
Stațiile de pompare - presurizare SPP1 și SPP3 se află în proprietatea
Organizației utilizatorilor de apă pentru irigații (OUAI) Dumbrava și vor fi
modernizate de către aceștia după finalizarea proiectului propus de către ANIF.
Informaţii despre materiile prime, substanţele sau preparatele
chimice utilizate
Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de funcţionare şi obţinerea de randamente
superioare, siguranţă în exploatare precum şi o exploatare corespunzătoare sunt
necesare lucrări de reabilitare pe un amplasament existent, după cum urmează:
- Reabilitarea Staţiilor de pompare SPA Iteşti şi SRPA Iteşti
- Reabilitarea conductelor de refulare aferente celor două statii de pompare
- Reabilitarea canalului de aducţiune CA 1
Informații despre materiile prime substanțele sau preparatele chimice
utilizate în faza de construcție:
Organizarea incintei, depozitarea materialelor:
Având în vedere că lucrările de reabilitare se execută pe amplasamentele
construcţiilor existente sunt necesare lucrări provizorii pentru organizarea de
şantier.
Organizarea de şantier se face în spaţiile administrate şi puse la dispoziţie de
ANIF.
La organizarea de şantier se vor prevedea spaţii amenajate pentru depozitarea
materialelor, a barăcilor pentru personal. De asemenea se va avea în vedere
racordarea la utilităţile existente. Tot în cadrul organizării de şantier se va avea
în vedere şi refacerea, acolo unde este necesar, a drumurilor de acces.
- Asigurarea şi procurarea de materiale şi echipamente
Procurarea echipamentelor şi materialelor necesare reabilitării se va face de
executantul lucrărilor în concordanţă cu specificaţiile tehnice (fişele tehnice)
existente în documentaţia de execuţie. Condiţiile tehnice de calitate vor fi în
conformitate cu standardele în vigoare, normele și caietele de sarcini de
omologare a produsului sau cu standardele similare din țara de origine a
produsului.
7STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Materialele şi produsele introduse în procesul de reabilitare a amenajării de
irigații Itești vor fi însoţite de certificate de calitate, fiind interzisă utilizarea
unor materiale şi/sau produse fară certificate de calitate.
Informații despre materiile prime substanțele sau preparatele chimice
utilizate în faza de funcționare:
Asigurarea cu energie electrică se va realiza din postul de transformare
existent prin contract cu furnizorul de energie electrică din zonă.
Alimentarea cu apă de irigaţii se face din lacul Lilieci amplasat pe râul
Bistriţa. Având în vedere faptul ca reabilitarea infrastructurii de irigaţii se
realizează pe amplasamentele existente și în zona staţiilor de pompare unde
există dotări, executantul va beneficia de acces la energia electrică, căi de acces
și alte utilităţi. Prin implementarea proiectului se va obţine economie de apă și
energie electrică.
Se estimează ca prin soluţia tehnică adoptată nu se va realiza o depăşire a
consumurilor de materiale iniţiale, soluţia nefiind cu grad mare de complexitate.
Atât în procesul de execuţie a lucrărilor cât și în perioada de funcționare a
rețelei de irigații nu sunt produse, folosite sau comercializate substanţe toxice şi
periculoase.
Având în vedere că lucrările de reabilitare, în procesul de execuţie și
funcționare, nu prevăd utilizarea unor substanţe toxice şi/sau periculoase
considerăm că nu sunt necesare prevederi speciale în acest sens.
Bateriile de condensatori existente pentru îmbunătăţirea factorului de putere
care se înlocuiesc, se vor depozita în spaţiul existent din anexa electrică în
camera specială pentru aceştia până la colectarea lor de firmele specializate în
acest sens. Colectarea acestor baterii de condensatori se va face prin grija
beneficiarului.
2. Localizarea geografică şi administrativă cu precizarea
coordonatelor stereo 70:
Amenajarea de irigaţii Itești, este amplasată în partea de Est a României,
în nord judeţului Bacău. Amenajarea de irigaţii Iteşti, se află în vecinătatea
municipiul Bacău în partea de nord-est a sa. Din punct de vedere administrativ
este amplasată în UAT Itești, judeţul Bacău.
8STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Harta cu amplasamentul U.A.T. Itești în județul Bacău și raportarea sa geografică față de municipil
Bacău.
Amenajarea de irigaţii este situată în bazinul hidrografic al râului Bistrița,
pe malul stâng şi are o suprafaţă totală de 1732 ha.
Sursa de apă o constituie râul Bistrița.
- la nord - intravilanul satelor Ciumaţi și Brad
- la sud - terasa albiei majore a râului Bistriţa
- la est - terasa albiei majore a râului Siret
- la vest - intravilan comuna Iteşti
Accesul în amenajare se face prin DN 2 - Bacău Roman, drumurile
judeţene şi comunale şi drumurile de exploatare agricole.
Amplasamentul amenajarii de irigații Itești pe suprafața U.A.T. Itești
9STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Plan cadastral cu ortofotoplan al stației de pompare de bază SPA Iteşti cu priza de apa din lacul Lilieci de pe râul
Bistriţa
Imagini ce la stația de pompare de bază SPA Itești
10STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Staţia de repompare SRPA Iteşti
Imagini ce la staţia de repompare SRPA Iteşti
11STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Stația SPP3 și bazinul de aspirație
Aspecte din teren a stației SPP3 și a bazinului de aspirație
12STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Aspect de pe canalul de aducțiune CA1
Localizare pe planul topografic a unui stavilar din partea de Nord a canalului de aducțiune CA1
13STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Stăvilar
Localizare infrastructură irigații Itești.
14STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Localizare în plan cu locul de deversare a conductei CR1 (ce aduce apăde de la statia de pompare de baza-SPA
Itesti) în canalul de aducțiune CA1
Imagine locul de deversare a conductei CR1 (ce aduce apăde de la statia de pompare de baza-SPA Itesti) în
canalul de aducțiune CA1
Perimetrul care include infrastructura principală de irigații este localizat între
coordonatele STEREO’70, conform tabelului:
Puncte cardinale X(m) - latitudine Y(m) - longitudine
N 576968.147 643908,516
S 572729,343 647379,016
15STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
E 572839,297 645450,873
V 576089,193 641540,838
Localizarea amplasamentului în raport cu limitele ariei de protecție avifaunistice Lacurile de acumiulare
Buhuși-Bacău-Berești
Localizarea zonei din amplasament care se suprapune cu limitele ariei de protecție avifaunistice Lacurile de
acumulare Buhuși-Bacău-Berești
16STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
3. Modificările fizice ce decurg din PP (din excavare,
consolidare, dragare, etc), şi care vor avea loc pe durata
diferitelor etape de implementare a PP
Modificările fizice care decurg din proiect în perioada de construire:
Se propun următoarele lucrări de reabilitare:
Staţia de pompare de bază SPA ITEŞTI
- reabilitare clădire instalații electrice;
- reabilitare clădire electromecanic
- echiparea staţiei cu agregate de pompare cu ax vertical (similare cu cele
cu care a fost prevăzută staţia de pompare, respectiv tip VDF 400) cu parametrii
Qp = 303 l/sec, Hp= 45,40 m, P instal. = 200 kW, tens. de alimentare 400 V.
Pentru asigurarea unei funcţionări corespunzătoare o electropompă va fi
prevăzută cu convertizor de frecvenţă iar celelalte electropompe vor fi prevăzute
pentru pornire cu softstartere (electropompele vor funcţiona şi la comandă
manuală).
- prevederea echipamentelor pe liniile tehnologice de refulare (robinet de
reţinere cu clapă, compensator de montaj, robinet cu clapă fluture cu acţionare
electrică);
- prevederea unui grătar în avancamera staţiei pentru reţinerea plutitorilor;
- dotarea staţiei cu aparat de ridicare (cărucior + palan ) de 0,5 tf, inclusiv
sistemul de prindere pentru amplasarea dispozitivelor de manevră;
- prevederea tuturor echipamentelor electrice necesare funcţionării
agregatelor de pompare;
- prevederea unui post de transformare pentru servicii interne;
- prevedere unei instalaţii de epuisment (1 pompă submersibilă mobilă
P=4Kw):
- refacere împrejmuire pe 750 ml;
- lucrări de decolmatare la priza din lac în zona de aspiraţie, în cuva staţiei,
precum şi eventuale reabilitări de betoane la canalul de aspiraţie şi în cuva
staţiei.
Înlocuirea conductei de refulare metalice cu Dn 800 mm şi L = 300 ml astfel:
- pe zona versantului (cca. 60 m) se propune păstrarea conductei de refulare
existente şi introducerea prin aceasta a unei conducte metalice cu Dn 600 mm.
- cu conductă de tip Poliester Armat cu Fibră de Sticlă şi Inserţie de Nisip
(PAFSIN) cu Dn 800, pe restul de lungime, respectiv 240 m.
- prevederea unor guri de vizitare pe traseul conductei de refulare;
17STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
- pentru asigurarea stabilităţii conductei de refulare s-au prevăzut masive de
ancoraj (pentru amplasarea acestora se va consulta planşa cu profilul
longitudinal conductă de refulare);
- renunţarea la vana Dn 800 de pe colectorul de refulare şi prevederea în
căminul existent a unui debitmetru cu ultrasunete pentru contorizarea volumelor
pompate;
- prevederea unui container echipat cu grup sanitar, inclusiv fosă septică şi
puţ alimentare cu apă;
- amenajarea platformei din jurul staţiei de pompare;
- refacere alee de acces prin amenajarea unei rigole pe partea dreaptă în
sensul de intrare în staţie, defrişarea materialului lemnos existent de o parte şi de
alta a aleii de acces (1,5 m stânga şi 1,5 m dreapta), betonare alee de acces;
plantarea de pomi pentru stabilizarea versantului;
- prevederea unui sistem de supraveghere antiefracţie pe contur
împrejmuire (drum acces şi zona staţiei de pompare);
- prevederea unui ansamblu de dispozitive de protecţie astfel:
- dispozitiv de aerisire - dezaerisire tip DAD 6 şi robinet de izolare Dn 150
amplasat pe conductele de refulare ale agregatelor de pompare;
- supapă de eliminare a aerului cu flotor tip NEYRPIC amplasată după
căminul în care se montează debitmetrul cu ultrasunete;
- dispozitiv de aerisire - dezaerisire tip DAD 6 şi robinet de izolare Dn 150
amplasat pe conducta de refulare la cca. 75 m de staţia de pompare.
Staţia de repompare SRPA ITEŞTI
- reabilitare clădire instalaţii electrice;
- reabilitare clădire electromecanic;
- echiparea staţiei de repompare cu grupuri de agregate de pompare cu ax
vertical (similare cu cele prevăzute iniţial, respectiv tip MV 253 şi VDF 300),
astfel:
■ grup de pompe pentru alimentare bazin de aspiraţie SPP 3:
- Qp = 155 l/sec, Hp= 71,70 m, P instal. = 160 kW, tens. de alimentare 400
V - buc = 2;
- Qp = 80 l/sec, Hp = 71,70 m, P instal. = 90 kW, tens. de alimentare 400
V-buc = 2;
■ grup de pompe pentru alimentare reţea de conducte îngropate:
- Qp = 100 l/sec, Hp= 60,00 m, P instal. = 90 kW, tens. de alimentare 400
V - buc = 2
- Qp = 50 l/sec, Hp = 60,00 m, P instal. = 45(55) kW, tens.de alimentare400
V - buc = 2
18STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
- prevederea echipamentelor pe liniile tehnologice de refulare (robinet de
reţinere cu clapă, compensator de montaj, robinet cu clapă fluture cu acţionare
electrică);
- prevederea la fiecare grup de pompe, în avancameră, a ghidajelor pentru
amplasarea a câte unui grătar şi a câte unei site pentru reţinerea plutitorilor;
- dotarea fiecărui grup de pompe cu aparat de ridicare (cărucior + palan) de
1 tf, inclusiv sistemul de prindere pentru amplasarea dispozitivelor de manevră;
- prevederea tuturor echipamentelor electrice necesare funcţionării
grupurilor de pompe, reabilitare post de transformare; post servicii interne;
Automatizarea funcţionării agregatelor de pompare se va face astfel:
- pentru grupul de pompe care alimentează bazinul de aspiraţie al staţiei
SPP 3, funcţie de nivelurile minim şi maxim din bazinul de aspiraţie al acesteia.
- pentru grupul de pompe care deservesc reţeaua de conducte îngropate,
prin prevederea pe una din pompele cu putere de 90 (110) kW a unui convertizor
de frecvenţă, urmând ca celelalte agregate să fie prevăzute pentru pornire cu soft
startere. Pornirea electropompelor se va face funcţie presiunea din reţea prin
preluarea informaţiilor de la traductorul de presiune montat pe conducta de
refulare.
Funcţionarea grupului de pompe se va face prin prevederea unui automat
programabil care asigura toate funcţiile de acţionare, protecţii electrice,
hidromecanice si de automatizare.
- prevedere instalaţie de epuisment (1 pompă submersibilă mobilă P=4Kw):
- refacere împrejmuire pe 200 ml
- lucrări de decolmatare în cuvele de amplasare a grupurilor de pompe
- înlocuirea conductei de refulare metalice cu Dn 600 mm şi L = 2500 ml
cu conductă de tip Poliester Armat cu Fibră de Sticlă şi Inserţie de Nisip
(PAFSIN);
- guri de vizitare (în zona de amplasarea a gurilor de vizitare s-a prevăzut ştuţ
Dn 600 din metal);
- masive de ancoraj;
- prevederea unui container echipat cu grup sanitar, inclusiv fosă septică şi
puţ alimentare cu apă;
- amenajarea platformei existente;
- prevederea unui sistem de supraveghere antiefracţie pe contur
împrejmuire;
Prevederea unor ansambluri de dispozitive de protecţie astfel:
- dispozitiv de aerisire dezaerisire tip DAD 6 + robinet de izolare Dn 150 pe
fiecare din conductele de refulare ale grupurilor de pompare;
19STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
- dispozitiv de aerisire dezaerisire tip DAD 6 + robinet de izolare Dn 150 pe
traseul conductei de refulare (amplasarea acestora s-a făcut în zonele în care sunt
prevăzute gurile de vizitare);
- prevederea unui cămin din beton pentru amplasare vanelor DN 350 şi Dn
200 care deservesc reţeaua de conducte îngropate. Cele două vane Dn 350 şi
vana Dn 200 sunt prevăzute a fi acţionate electric.
- prevederea pe fiecare conductă de refulare a grupurilor de pompare a câte
unui debitmetru cu ultrasunete pentru contorizarea volumelor pompate.
Canal de aducţiune CA 1
- Impermeabilizarea canalului de aducţiune între km 0+000 şi km 4+733
Pe tronsonul de canal cu L = 4733 m se vor executa în principal următoarele
lucrări:
- curăţirea taluzelor și fundului canalului de vegetaţie ierboasă și lemnoasă
şi eliminarea rădăcinilor pentru realizarea în bune condiţii a impermeabilizării.
- refacerea secţiunii de curgere a canalului pentru aducerea secţiunii la
parametrii proiectaţi iniţial şi asigurarea tranzitării debitelor de apă necesare;
- finisarea manuală a taluzurilor și fundului canalelor;
- montare geotextil de 235 mg/mp şi apoi geomembrană conductivă de 0,6
mm grosime pe taluz reprofilat;
- turnare pereu din beton Bl2/15 de 8 cm grosime armat cu plasa STM de
2000 x 5000 mm, cu grosime de 4 mm, în câmpuri de 2 x 3 m
- turnare pinten din beton simplu hidrotehnic CI2/15 la limita superioară a
pereului pentru încastrarea geotextil şi geomembrană;
- executarea rostuirii pereului cu mortar de ciment.
Înlocuirea canalului de aducţiune între km 4+733 şi km 5+697 - L= 964 m cu
conducă DN 1000 mm de tip Poliester Armat cu Fibră de Sticlă şi Inserţie de
Nisip (PAFSIN). Pe zona respectivă conducta va fi pozată pe fundul canalului
existent şi va fi astupată cu pământ.
Pentru asigurarea condiţiilor de pozare a conductei Dn 1000 şi asigurarea
unei pante continue a fundului canalului se vor executa următoarele lucrări:
- curăţarea fundului canalului de depuneri între km 4+733 - km 4+765, km
5+439 - km 5+494 și km 5+641 - km 5+697;
- aducerea la cotă a fundului canalului prin realizarea unor umpluturi cu
pământ între km 4+765 - km 4+971;
- nivelarea fundului canalului între km 4+733 - km 5+697 pentru aşternerea
patului de nisip.
Pentru asigurarea exploatării şi stabilităţii conductei Dn 1000 s-au prevăzut
următoarele:
- un masiv de ancoraj la km 4+971 cu dimensiunile de 2,2x2,0x2,2 (masiv
tip A)
20STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
- două masive de ancoraj cu dimensiunile fiecare de 2,8x3,0x2,2 (masiv tip
B) la schimbările de direcţie, respectiv la km 5+236 şi la km 5+445
- pinten de încastrare amonte la km 4+733 cu dimensiunile de 2,5x2,5x3,5
- pinten de încastrare aval la km 5+697 cu dimensiunile de 2,1x2,1x4,5
- guri de vizitare Dn 800 amplasate la km 5+068 şi la km 5+386 Având în
vedere că stăvilarele sunt amplasate pe zona pe care canalul se înlocuieşte cu
conductă acestea nu mai sunt necesare şi în consecinţă nu mai necesită
reabilitare, urmând a fi demolate.
• Suprafeţe de teren ocupate la execuţia lucrărilor proiectate
Din punct de vedere juridic terenul pe care urmează sa se realizeze lucrări de
reabilitare este în administrarea ANIF prin Filiala Teritorială Bacău.
Din punct de vedere al folosinţei terenul pe care sunt amplasate lucrările
supuse reabilitării este scos din circuitul agricol si încadrat in regimul de curţi
construcţii Din punct de vedere al amplasării, terenul ocupat face parte din teren
situat in extravilan.
• Suprafeţe ocupate definitiv
În cadrul proiectului nu sunt prevăzute lucrări care să conducă la mărirea
suprafeţei de teren scoasă deja din circuitul agricol.
• Suprafeţe ocupate temporar
Pentru executarea lucrărilor de reabilitare este necesară scoaterea temporară
din circuitul agricol a unor suprafeţe de teren situate de-a lungul traseului
canalului şi conductelor care urmează a fi înlocuite, după cum urmează:
- Pentru înlocuirea conductei de refulare a staţiei de pompare SPA Iteşti o
suprafaţă de 12 m x 240 m = 2880 mp
- Pentru reabilitarea canalului CA 1 între km 0+000 - km 4+733 o suprafaţă
de 15 m x 4733 m = 23665 mp
- Pentru înlocuirea canalului CA 1 cu conductă Dn 1000 între km 4+733
- km 5+697 o suprafaţă de 12 m x 964 m = 11570 mp
- Pentru înlocuirea conductei Dn 600 de la stația SRPA Itești la bazin
aspiraţie SPP 3 o suprafaţă de 12 m x 2500 m = 30000 mp
Suprafaţa totală ce urmează a fi scoasă temporar din circuitul agricol este de
68.115 mp.
Modificările fizice care decurg din proiect în perioada de funcționare:
În faza de funcționare se vor realiza doar lucrări de întreținere și curățare a
întregii infrastructuri de irigații. Se vor decolmata canalele de aducțiune și zona
de alimentare cu apă a stației principale de pompare. Se vor realiza lucrări de
mentenanță pentru întreaga infrastructură.
21STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Modificări fizice la închidere, dezafectare, demolare:
În faza de închidere sau dezafectare a întregii rețele de irigații se recomandă,
realizarea unui plan de refacere a mediului și se va ține cont de tipul de habitate
existente înainte de implementarea PP.
4. Resursele naturale necesare implementării PP (preluare
de apă, resurse regenerabile, resurse neregenerabile, etc):
Reabilitarea infrastructurii principale din amenajarea de irigații Itești
presupune folosirea resurselor naturale de apă, din lacul de acumulare Itești, în
scopul irigării terenurilor agricole,
Alimentarea cu apă pentru irigarea culturilor:
Suprafața totală de irigat = 1732 ha
Hidromodulul net = 0,45 l/s ha
Norma netă de irigare = 2728 m3/ha an
Metoda de udare = aspersiune prin conducte și canale
Sursa de alimentare cu apă a sistemului de irigații = captare de suprafață mal
stâng acumulare Lilieci Bistrița prin intermediul unei stații de pompare cu 4
agregate de pompare. De aici apa este trimisă într-un bazin de refulare1 și în
canalul de aducțiune 1 cu L = 6500 m. Pe malul canalului se vor moderniza cele
3 stații de pompare existente (SPP): stația de repompare (SRPA), SPP1 și SPP3.
Stațiile de pompare - presurizare SPP1 și SPP3 se află în proprietatea
Organizației utilizatorilor de apă pentru irigații (OUAI) Dumbrava și vor fi
modernizate de către aceștia după finalizarea proiectului propus de către ANIF.
Alte resurse naturale regenerabile sau neregenerabile sunt reprezentate de
agregate minerale de râu și lemn dar care nu sunt preluate din situl Natura 2000
ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău - Berești.
5. Resursele naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariei
naturale de interes comunitar pentru a fi utilizate la
implementarea PP
Resursele naturale ce vor fi exploatate din cadrul sitului Natura 2000
ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău - Berești sunt reprezentate
de apă provenită din lacul de acumulare Lilieci.
22STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
6. Emisii şi deşeuri generate de PP (în apă, aer, unde
depozitează deşeurile) şi modalitatea de eliminare a
acestora:
6.a. CARACTERISTICILE FACTORULUI DE MEDIU AER
Poziţionat pe valea Bistriţei în zona lacului de acumulare Lilieci,
amplasamentul analizat de noi beneficiază de un climat temperat continental,
influenţat de poziţia şi evoluţia centrilor barici de la nivelul continentului.
Aceste condiţii barice împreună cu factorii radiativi şi suprafaţa adiacentă,
asigură condiţiile de manifestare locală pentru elementele climatice.
Circulaţia maselor de aer la nivelul ţării este influenţată de două arii
anticiclonale, poziţionate deasupra Arhipelagului Azore şi în zona Siberiei şi a
două arii ciclonale, situate deasupra insulei Islanda şi a Mării Mediterane. Aceşti
centri barici, prin valorile de presiune existente, impun direcţia de deplasare a
maselor de aer la nivelul continentului european. Interpunerea lanţului muntos al
Carpaţilor Orientali redirecţionează masele de aer de la o direcţie vest-est spre o
direcţie dominantă, în toată aria Moldovei, de la nord spre sud. Principalele văi,
dezvoltate în spaţiul Carpaţii Orientali, au o alternanţă a direcţiei văii
(longitudinală şi transversală) însă nici o vale nu reuşeşte să fie total transversală
şi deci nu reuşeşte să fie o cale ușoară pentru tranzitarea maselor de aer de la
vest la est. Adeseori, din direcţie vestică, se canalizează mase de aer, în lungul
văii Bistriţei și Siretului.
Circulaţia generală a atmosferei, specifică latitudinilor mijlocii din
emisfera nordică, este cea vestică cu o frecvenţă de 45%, cu pondere mare în
toate anotimpurile, urmată de cea nordică, 30% cu direcţia de penetraţie dinspre
nord-vest, cea tropicală fiind prezentă în 15% din cazuri, primăvara şi vara, iar
circulaţia de blocare este medie 10 % din an, mai ales iarna. Dinamica
atmosferei arealului studiat se încadrează sferei de acţiune a marilor centri barici
care influenţează clima Europei: anticiclonii azoric, islandez şi ciclonii
mediteranean şi islandez, toate cu caracter semipermanent. Intensitatea acţiunii,
a influenţei lor asupra climei, se modifică odată cu schimbarea poziţiei lor, ca
urmare a cantităţii diferite de energie solară receptată în timpul anului de
emisfera nordică. Iarna, poziţia acestor centri barici favorizează pătrunderea în
estul României a unor mase de aer arctic, continental rece şi uscat. În ianuarie,
grosimea maselor de aer atinge 400-600 m afectând în cea mai mare parte a
iernii tot podişul Moldovei ale cărui altitudini doar local depăşesc 600 m. Pe
deasupra masei de aer rece şi dens în sens invers se deplasează mase de aer de
23STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
provenienţă vestică mai calde şi umede. Cele două mase de aer, cu caracteristici
şi origini diferite favorizează dezvoltarea unui strat de nori în zona de
interferenţă, ce contribuie la diminuarea radiaţiei solare recepţionate de
suprafaţa subiacentă şi accentuarea deficitului energetic radiativ. Vara, se reduce
influenţa anticiclonului siberian şi a depresiunii meditraneene, şi este mai
puternică influenţa anticiclonului azoric, ce printr-o dorsală extinsă prin sud-
vestul Europei afectează şi ţara noastră, favorizând aducţia maselor de aer
atlantice umede, puse în evidenţă prin ploi şi averse în special în vestul
Carpaţilor Orientali.
Influenţa ciclonului islandez este mai redusă vara. Gradienţii barici
orizontali sunt mai mici decât iarna, deplasarea maselor de aer dinspre Atlantic
spre estul Europei se face lent, ajungând în estul Orientalilor destul de uscate şi
calde. Deşi sunt relativ omogene şi se dezvoltă pe grosimi considerabile,
suprafaţa adiacentă induce local modificări termodinamice importante, generând
adeseori înnorări, averse de ploaie însoţite de grindină şi chiar ploi cu efecte
devastatoare ca cele din ultimii ani. Schimbarea poziţiei şi interacţiunile
complexe ale sistemelor barice se regăsesc în dinamica maselor de aer şi
respectiv în schimbarea vremii. Rolul de barieră climatică pe care Carpaţii
Orientali îl au la limita dintre circulaţia vestică (oceanică) şi estică
(continentală), se exprimă în arealul pencarpatic prin prezenţa unui climat
continental moderat, cu nuanţe excesive spre est. În partea de nord a arealului de
care ne ocupăm, se simt şi influenţe scandinavo-baltice în lungul axului
Culoarului Siret cu direcţia generală N-S, modificând dezvoltarea proceselor
atmosferice prin devierea traiectoriei lor, iar formarea fronturilor aduce
schimbări în aspectul vremii, la care se adaugă şi unele particularităţi local.
Oricare ar fi poziţia centrilor barici care condiţionează stările de vreme în
plan continental (anticiclonul siberian sau azoric, ciclonul islandez, depresiunile
barice mediteraneene sau pontice) de fiecare dată imprimă numeroase
particularităţi precum: răciri accentuate (iarna), supraîncălziri, iar uneori
circulaţie retrogradă cu ploi bogate şi de durată (vara), fohnizări, brize locale
etc.
Fondul climatic general este influenţat de suparfaţa subiacentă activă
exprimată prin particularităţile morfologice locale, vegetaţie, suprafaţele
acvatice şi activitatea umană.
Între factorii locali care impun aceste modificări climatice, exceptând
bariera carpatică, menţionăm:
• prezenţa culmii Pietricica între depresiunea Tazlău şi culoarul Siretului
care favorizează fohnizarea maselor de aer vestice şi nord-vestice la coborârea
versantului şi formarea brizelor de deal-vale;
24STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
• existenţa culoarului Siret, în lungul căruia pe direcţia N-S, are loc o
canalizare pronunţată a maselor de aer din sectorul nordic şi, uneori, a celui
sudic;
• prezenţa îngustărilor în culoar: porţile Iteşti şi Răcăciuni, care conferă
sectorului de la Bacău aspect depresionar semiînchis cu condiţii de adăpost
topoclimatic;
• canalizarea maselor de aer rece, siberian, iarna în depresiunea
intracoliniară a Bacăului, stagnarea lor şi favorizarea inversiunilor termice;
• dezvoltarea unor microdepresiuni erozive la contactul glacisului
piemontan cu Culmea Pietricica unde nuanţele de adăpost devin evidente;
• prezenţa zonei industriale Bacău cu impact antropic asupra unor
fenomene meteorologice;
• existenţa spaţiului edilitar cu mari densităţi ale clădirilor, altitudini
diferite şi albedou ridicat, reţele stradale cu orientări diferite, care influenţează
regimul termic, pluviometric şi dinamica locală a maselor de aer.
Factorii radiativi reprezintă principala sursă de căldură pentru suprafaţa
pământului. Radiaţia globală directă este în zonă de 106-107 Kcal/cm²·an. Cele
mai scăzute valori au fost cuprinse între 2-3,5 Kcal/cm²·an în interevalul
noiembrie-ianuarie. Sumele medii lunare cele mai mari se înregistrează în
perioada mai-august (14-16 Kcal/cm²/an).
Condiţiile orografice influenţează gradul de înmagazinare a factorilor
radiativi şi formarea de noi substanţe chimice. Prezenţa doar a suprafeţelor
orizontale asigură înmagazinarea diferenţiată a radiaţiei în funcţie de starea
atmosferică şi de poziţia Soarelui pe bolta cerului.
Toate aceste elemente determină o manifestare diferenţiată a elementelor
climatice (temperatură, precipitaţii, umiditate, vânturi etc.) de la o zi la alta, de
la o lună la alta sau de la un anotimp la altul.
Temperatura aerului
Variaţia temperaturii aerului (diurnă, lunară, sezonieră, anuală şi
multianuală) se înscrie în contextul condiţiilor de continentalism moderat,
rezultate din poziţia geografică a municipiului Bacău şi împrejurimilor sale.
Analiza temperaturii aerului, se face la staţia meteorologică Bacău, cu unele
trimiteri şi la staţia meteorologică Roman. Şirurile de valori au peste 60 de ani
existând unele întreruperi, în timpul războaielor. Valorile au fost prelungite la
perioada comună standard 1895- 1996 prin metoda diferenţelor.
Din analiza datelor meteorologice rezultă că temperatura medie
multianuală a aerului (8,8 - 9,0 °C) este caracteristică etajului climatic de dealuri
şi podişuri joase, sub 500 m, la nivelul teraselor mijlocii şi superioare ale
Siretului. Diferenţe pot să existe atât pe culmile mai înalte din vest şi est, cât şi
25STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
pe terasele inferioare de luncă. Variaţiile termice diurne se înscriu în
coordonatele generale ale climatului temperat, dar suferă numeroase influenţe
locale. În mersul zilnic al temperaturii aerului, se constată creşteri până la orele
13-14 , apoi scăderi spre orele dimineţii (7-8 iarna şi 5-6 vara). Valorile maxime
sunt determinate de poziţia zenitală a soarelui la care se adaugă inerţia de
încălzire provenită din iradierea în atmosferă a reflexiilor de la suprafaţa scoarţei
terestre. Valorile minime provin din aceeaşi iradiere de la suprafaţa solului, în
condiţiile în care soarele se află dincolo de linia orizontului. Această iradiere se
continuă şi 1-2 ore după răsăritul soarelui fapt ce justifică momentele producerii
temperaturilor minime.
Regimul termic diurn este influenţat de circulaţia generală şi locală a
maselor de aer, de umiditatea de moment a atmosferei, de gradul de nebulozitate
şi configuraţia de amănunt a reliefului. Se mai adaugă prezenţa suprafeţelor
lacustre şi starea de poluare a atmosferei introdusă de obiectivele industriale din
municipiul Bacău, cu influenţe, în amonte şi aval. Se evidenţiază nuclee termice
locale impuse de oraşul Bacău şi platformele industriale din sud şi nord. În
privinţa influenţelor lacurilor de pe cursul inferior al Bistriţei şi Siret, în aval de
confluenţă, din lipsa datelor directe, nu se pot face decât aprecieri calitative. În
cadrul regimului termic zilnic, importanţă meteorologică şi practică are numărul
total de zile cu temperaturi medii superioare punctului de îngheţ. La Bacău este
în medie de 276 zile, cu uşoare variaţii în plus (pe sectoarele mai înalte) şi în
minus (în luncile joase). În mod frecvent numărul zilelor cu temperaturi
pozitive, începe din a doua decadă a lunii februarie şi durează peste 9 luni.
Pragul de 10 °C al valorilor termice medii zilnice este important pentru
dezvoltarea vegetaţiei şi dispersia poluanţilor. La Bacău, se înregistrează un
număr de 175 zile. Din analiza regimului temperaturilor medii lunare se
constată, în primul rând, existenţa a două perioade bine diferenţiate:
- sezonul rece cu temperaturi medii situate cu mult sub valoarea medie cuprinse
între - 4,0 °C şi 3,5 °C, respectiv lunile noiembrie-martie;
- sezonul cald cu temperaturi lunare care depăşesc valoarea medie multianuală
(9,0 °C la Bacău şi 8,6 °C la Roman ), lunile aprilie-octombrie.
Între aceste sezoane este o diferenţă de temperatură de circa 9 °C, fapt ce
influenţează foarte mult desfăşurarea proceselor geomorfologice şi modul de
difuzie a substanţelor poluante în bazinul aerian.
Sistemul de modelare din perioada rece aparţine tipurilor nordice, reci,
aproape periglaciare, pe când în sezonul cald se impun caracteristici tropicale
evidente. Această succesiune de sezoane se pune în evidenţă prin complexitatea
proceselor morfogenetice şi a formelor rezultate. Urmărind valorile
temperaturilor medii lunare se observă că, trecerile între cele două sezoane se
produc destul de rapid (circa 1 lună), iar diferenţele sunt mari: 6-7 °C. Între
26STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
valoarea temperaturii medii multianuale a lunii aprilie şi martie este o diferenţă
de 6,8 °C, iar între lunile octombrie şi noiembrie de 5,9 °C. Lunile cu
temperaturi medii extreme sunt ianuarie (-4,0 °C la Bacău şi - 3,9 °C la Roman)
pentru sezonul rece şi iulie pentru sezonul cald (20,4 °C la Bacău şi 19,8 °C la
Roman). Valorile lunare medii multianuale reflectă prea puţin caracterul
continental al climatului. Acesta se pune în evidenţă analizând abaterile de la
valorile medii. Dacă ne referim numai la lunile caracteristice celor două sezoane
(ianuarie şi februarie, respectiv iulie şi august) atunci se pot face următoarele
menţiuni:
a: pentru sezonul rece:
Valorile medii lunare ale lunii ianuarie sunt cuprinse între -12,0 °C
(1942,1954) şi 2,8 °C (1948), la Bacău şi între -12,7 °C (1963) şi 1,3 °C (1954)
la Roman, iar amplitudinile medii au valori de 14,8 °C, respectiv 14,0 °C;
Valorile extreme ale lunii ianuarie sunt cuprinse între -29,5 °C şi 18,6 °C
(Bacău) şi -32,7°C şi 15,6 °C (Roman), iar amplitudinile maxime sunt de
48,1°C, respectiv 48,3 °C.
Valorile medii din februarie oscilează între -11,9 °C (1954) şi 4,0 °C
(1990, 1995) la Bacău şi între -10,0 °C (1985) şi 3,3 °C (1990) la Roman, cu
amplitudini medii de 15,9 °C, respectiv 13,3 °C.
Valorile extreme din februarie sunt cuprinse între -32,5 °C şi 22,4°C, la
Bacău şi între -32,2 °C şi 19,3°C, la Roman, cu amplitudini de 54,9 °C şi 51,5
°C.
b: pentru sezonul cald:
Temperatura medie lunară a lunii iulie, variază între 17,9°C (1984) şi
22,7°C (1946) la Bacău, respectiv între 17,6°C (1984) şi 22,3 °C (1959) la
Roman. Amplitudinile medii lunare sunt de 4,8 °C şi de 4,7 °C la Roman;
Temperaturile şi amplitudinile extreme ale lunii iulie au, la Bacău, valori de 4,8
°C şi 39,6 °C (amplitudine maximă 34,8 °C), iar la Roman 7,4°C şi 37,6 °C
(amplitudine maximă de 30,2 °C).
Temperaturile medii din luna august oscilează între 17,6 °C (1940) şi 23,6
°C (1946), la Bacău şi între 16,1 °C (1976) şi 22,5 °C (1992), la Roman, cu
amplitudini de 6,0 °C respectiv 7,5 °C. Temperaturile şi amplitudinile extreme
au variat între 4,2 °C şi 35,9°C (amplitudine = 31,7 °C) la Bacău şi între 3,8 °C
şi 38,2 °C (amplitudine = 34,4°C) la Roman.
Pentru sezonul cald, prezintă importanţă temperaturile medii lunare situate
în jurul valorilor de 19-20 °C (lunile iulie şi august), precum şi valorile maxime
ale acestora 37,6 °C - 39,6 °C specifice unui climat continental cu nuanţe
termice moderate (posibil din cauza influenţelor scandinavo-baltice),
neatigându-se în 75 ani de observaţii valoarea de 40°C.
27STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Inversiunile termice. Fenomene destul de frecvente, sunt determinate de
diferenţele altitudinale, direcţiile principalelor linii orografice şi în special, de
existenţa luncilor largi ale Siretului şi Bistriţei cu altitudini de 130-170 m,
denivelate clar faţa de culmea înaltă a Pietricicăi (650-700 m cu maximul de 746
m) şi formei de bazinet a „Depresiunii intracolinare” a Bacăului ce favorizează
iarna canalizarea maselor de aer reci. Cele mai multe inversiuni termice se
produc în anotimpurile de tranziţie (primăvara şi toamna) când au loc numeroase
schimbări ale direcţiilor şi caracteristicilor maselor principale de aer. Circulaţia
generală predominantă este dinspre vest şi nord-vest, cu aport de aer mai cald la
care se asociază şi procese de fohnizare, la coborârea masivelor muntoase şi a
culmii Pietricica, la gurile afluenţilor vestici, care debuşează aer carpatic şi
subcarpatic.
În Culoarul Siretului se menţine un timp mai îndelungat aerul rece
(canalizat dinspre nord, nord-est) şi ceaţa de deasupra cursurilor de apă şi a
lacurilor de acumulare. Inversiunile termice reprezintă fenomene obişnuite care
durează uneori şi 2-3 zile. În anotimpurile cu mase de aer mai stabile
inversiunile termice se produc ca urmare a circulaţiei diurne strict locale (brize
de deal) şi a acumulării aerului rece, mai dens, la nivelul luncilor largi ale
Siretului şi Bistriţei. Ele prezintă importanţă pentru acumularea şi menţinerea
substanţelor poluante din aer. Fenomenul de persistenţă a poluanţilor în
atmosfera Bacăului este de fapt mai complex.
Ziua, odată cu încălzirea aerului la sol, se produc curenţi ascendenţi care
se ridică numai la o anumită înălţime (ne referim la condiţiile de calm,
caracteristice inversiunilor termice). Noaptea nu se mai produc aceşti curenţi
ascendenţi şi aerul se răceşte din nou până la nivelul solului, menţinându-se
substanţele poluante deasupra aceloraşi locuri. Se adaugă existenţa ceții
industriale (fum, praf, particule, amoniac) care sporeşte mai mult concentraţiile
poluanţilor. În astfel de condiţii, cele mai frecvente poluări se produc noaptea şi
iarna, iar cele mai rare ziua şi vara (când există o permanentă circulaţie locală
determinată de încălziri diferenţiate şi generale).
Inversiunile termice se pot forma şi în context strict local. La apusul
soarelui şi după acest moment, solul nu mai primeşte direct radiaţiile acestuia şi
se răceşte. Prin influenţă, stratele inferioare ale atmosferei se răcesc, în timp ce
păturile de deasupra rămân mai calde, realizându-se astfel o inversiune termică
strict locală prin care este împiedicată circulaţia aerului pe verticală. În timpul
nopţii, inversiunea termică se accentuează iar dimineaţa, pe măsură ce razele
soarelui încălzesc suprafaţa solului, iar radiaţia reflectată se transmite aerului din
stratele superioare. Dacă încălzirea este suficient de puternică are loc
„spargerea” stratului de inversie. Stările de inversiune termică produse de o
circulaţie generală a aerului sau de fenomene strict locale (încălzirea insuficientă
28STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
a solului, nori, ceaţă, praf şi fum industrial) permit o acumulare a substanţelor
poluante între stratul de inversie şi sol. Astfel se explică existenţa unor
concentraţii mai ridicate de poluanţi dimineaţa, în zilele cu nebulozitate
accentuată (mai ales în condiţiile norilor stratiformi).
Umezeala relativă a aerului. Este direct influenţată de umiditatea aerului
atmosferic şi de suprafaţa mare a terenurilor cu ape din zonă. Acest parametru
climatic are o variaţie diurnă, lunară şi anuală, corelată invers proporţional cu
valorile pe care le are temperatura.
Valorile umezelii relative a aerului au importanţă în reglarea proceselor de
evaporaţie, dezvoltarea vegetaţiei, formarea ceții şi a norilor, deci şi în
concentrarea impurităţilor. Valoarea medie multianuală este de 82%, dar
umezeala prezintă variaţii largi în cadrul perioadei analizate, din cauza unor
invazii de aer cald şi mai umed. Astfel de situaţii sau produs în februarie 1984
(93% faţă de 86%), în noiembrie 1987 (95% faţă de 88%, în ianuarie 1988, 93%
faţă de 88%) şi în multe alte cazuri. În evoluţia multianuală a umezelii relative
există şi ani care prezintă abateri în plus pe durata unor perioade mai
îndelungate. De exemplu în 1989 au prezentat valori mult diferite de medie
lunile: august (82% faţă de 78%) şi septembrie (90% faţă de 79%).
Raportându-ne la valori medii zilnice, diferenţele pot fi şi mai mari. De
exemplu, în ziua de 6.04.1987 s-a înregistrat o umezeală relativă de numai 48%.
Valorile de la Bacău sunt mai mari decât cele înregistrate în Colinele Tutovei
(77% la Plopana) şi în Subcarpaţi (80% la Tg.Ocna). Anual umezeala relativă a
aerului prezintă variaţii semnificative fiind mai mare iarna (88%) şi toamna
(85%) şi mai mică primăvara (80%) şi vara (78%).
Variaţia umezelii relative a aerului este strâns legată de circulaţia generală
a maselor de aer, în special a celor umede din vest şi nord-vest. În regimul diurn
al umezelii relative, aflat în raport invers cu cel al temperaturii aerului, se
constată un maxim dimineaţa şi un minim la primele ore ale după-amiezii, dar
sensibilitatea acestui element este deosebit de mare. În decurs de un an se
constată două perioade cu valori mai mari (noiembrie-decembrie-ianuarie şi
iunie) şi două cu umidităţi mai mici (mai şi iulie).
În raport cu impurităţile atmosferei, umezeala relativă contribuie la
reducerea difuziei şi micşorarea concentraţiilor prin umezirea şi diluarea
particulelor şi împiedicarea deplasării lor. În zonele de luncă, unde există multe
suprafeţe de apă (cele două râuri principale, lacurile Lilieci-Bacău I, Bacău II,
Galbeni şi Răcăciuni) şi suprafeţe mlăştinoase, umezeala relativă a aerului este
mai mare. În analiza umezelii relative a aerului se disting două perioade: 1896-
1961, până la punerea în funcţiune a hidrocentralelor de pe Bistriţa când media
umezelii relative era de 75%. A doua perioadă (1961-1997) până la punerea în
funcţiune a hidrocentralelor de pe Siret (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti- Sascut-
29STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
1984) care se caracterizează prin creşterea valorii anuale a umidităţii relative în
arealul Bacăului la 82%. Pe baza celor menţionate considerăm că lacurile de pe
Bistriţa au cauzat o creştere a umidităţii relative a aerului cu cel puţin 6%.
Amenajarea lacurilor din aval de Bacău nu au mai influenţat valoarea anuală a
umezelii relative. La creşterea valorii umidităţii contribuie şi mişcările
descendente ale aerului. În practica meteorologică, în analiza umidităţii aerului
prezintă importanţă încă doi indicatori: - numărul de zile cu U13 < 30%, care
caracterizează perioadele cu uscăciune excesivă (umezeala relativă măsurată la
ora 13); - numărul de zile U13 > 80%, care sunt reprezentative pentru perioadele
deosebit de umede. Pe anotimpuri numărul de zile U13 < 30% sau U13 > de
80% este redat în tabelul următor:
Anotimpul U13 < 30% U13 > de 80%
Primăvara 4 23
Vara 1 10
Toamna 2 24
Iarna 0,4 47
Din analiza tabelului de mai sus se poate observa că primăvara, deşi
considerat un anotimp umed, conţine în medie 4 zile cu umiditate relativă
extrem de scăzută. Este o confirmare a faptului că şi primăvara există adesea
perioade deosebit de secetoase care, în lipsa irigaţiilor, pot compromite
însămânţările şi dezvoltarea normală a culturilor în anii respectivi, fiind o
consecinţă a caracterului continental al climei.
Ceaţa se formează în condiţiile creşterii umidităţii aerului şi a condensării
uşoare a vaporilor de apă pe particulele solide aflate în atmosferă, care se răcesc
mai uşor decât aerul. Pulberile sedimentabile (praf, funingine, fum etc.) devin
nuclee de condensare, chiar dacă uneori temperatura nu atinge punctul de rouă.
Când depăşesc o anumită concentraţie, se produce ceaţă, chiar dacă concentraţia
vaporilor nu este de 100%. Valoarea ridicată a umidităţii şi frecvenţa mare a
ceții, mai ales în sezonul rece constituie un factor defavorabil pentru sănătatea
populaţiei, rezistenţa construcţiilor şi a căilor de comunicaţie.
La Bacău, numărul mediu anual de zile cu ceaţă este de 65,1, cu 15-25
zile mai mult decât în regiunuile vecine (Podişul Moldovenesc sau depresiunile
subcarpatice, unde se resimt puternic curenţii catabalici în cadrul proceselor de
fohnizare). Lunile cu cel mai mare număr de zile cu ceaţă sunt ianuarie (12,2) şi
decembrie (11,8), deci peste 1/3 din totalul lunar. Mai puţin frecvente sunt zilele
cu ceaţă în lunile iunie (0,7), iulie (0,6) şi august (1,3%), deci în perioada caldă a
anului. Pe anotimpuri situaţia se prezintă astfel : iarna (33,7 zile); primăvara (9,9
zile); vara (2,6 zile); toamna (18,9 zile). În această repartiţie se poate urmări
relaţia inversă care există între umezeala relativă a aerului (inclusiv ceaţa) şi
30STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
temperatura aerului. Numărul de zile cu ceaţă din perioada de iarnă (XII-II) este
de 13 ori mai mare decât în sezonul estival (VI-VIII).
Nebulozitatea atmosferică. Regimul nebulozităţii crează o serie de
particularităţi esenţiale în distribuţia şi variaţia celorlalte elemente
meteorologice, fiind în strânsă legătură cu circulaţia atmosferei şi relieful. La
Bacău, nebulozitatea totală are valoarea medie multianuală de 6,0 zecimi, cu
variaţii între 4,1 zecimi în luna august şi 7,1 zecimi în decembrie. Cele mai mari
valori se produc iarna (6,8 zecimi), datorită frecvenţei mari a aerului umed şi a
fronturilor reci din zona arctică şi subarctică peste centrul şi sud-estul Europei,
urmată de primăvară cu 6,5 zecimi şi de toamnă (5,9 zecimi). Vara, stările de
vreme anticiclonale determină valori mai reduse (4,9 zecimi). În profil
multianual, valorile lunare ale nebulozităţii cunosc însă un ecart mult mai mare
de variaţie, acesta fiind cuprins între 9,3 zecimi (februarie, 1994) şi 4,2 zecimi
(ianuarie, 1993) sau chiar 2,1 zecimi (august, 1992). Tot în acest context, se pot
menţiona şi ani cu nebulozitate redusă (5,6 zecimi, în 1970,1983, 1986 şi 1990).
În analiza nebulozităţii, prezintă importanţă şi numărul de zile cu cer
senin. Valorile medii multianuale sunt diferenţiate pe anotimpuri: iarna 6,8 zile,
primăvara 7,5 zile, vara 16,2 zile şi toamna 12,4 zile, cu o sumă medie anuală de
42,9 zile. În variaţia lunară şi anuală se întâlnesc însă unele luni cu valori mai
mari (iulie, august, septembrie- cu maxima de 15 zile în iulie 1989) şi altele în
care nu s-a înregistrat nici o zi senină. Lunile cu cele mai puţine zile senine sunt
iunie şi decembrie.
Pe ani, cele mai multe zile senine s-au înregistrat în 1986 (57 zile), 1985
(55 zile), 1990 (47 zile), 1992 şi 1993 (cu câte 46 zile senine). A treia categorie
de zile sunt cele considerate acoperite, când în decurs de 24 ore cerul nu este
nici complet înnourat, dar nici senin. Numărul acestor zile este în medie de
127,5 anual, cu mari variaţii (3,1 în august şi 14,1 în noiembrie). În legătură cu
regimul nebulozităţii, prezintă interes calcularea frecvenţei zilelor pe grade de
înnourare şi încadrarea lor pe sezoane. Se constată că numărul cel mai mare de
zile considerate senine (0-3,5 zecimi) se înregistrează vara (50-60% din numărul
total al zilelor) în timp ce iarna, predomină numărul de zile cu cer considerat
acoperit (7,6- 10 zecimi). Media anuală a zilelor cu cer senin este de 42,9, a
celor cu cer parţial acoperit de 127,5 (nebulozitate între 3,6-7,5 zecimi), iar
restul sunt cu cer acoperit (nebulozitate mai mare de 7,5 zecimi). Poziţia şi
deplasarea marilor centri barici determină frecvenţa şi succesiunea dezvoltării
sistemelor frontale. Mişcarea ascendentă a aerului în interiorul depresiunilor
barice şi larga dezvoltare a sistemelor frontale, influenţează direct nebulozitatea
atmosferică.
Valorile maxime de 7- 7,1 zecimi se înregistrează iarna. Vara, creşterea
temperaturii aerului reduce posibilitatea acestuia de saturare cu vapori de apă,
31STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
scade frecvenţa dezvoltării norilor de joasă altitudine diminuând gradul de
acoperire a cerului cu nori până la 4,1 - 5,6 zecimi. Ciclul diurn al nebulozităţii
prezintă un mers dependent de cel al umezelii aerului şi ambele condiţionează
regimul precipitaţiilor.
Precipitaţiile atmosferice. Precipitaţiile atmosferice au semnificaţiile
cele mai importante în procesele de modelare (pluviodenudaţie, întreţinerea
scurgerii apei direct sau prin intermediul resurselor subterane pe care le
alimentează etc.) dar şi în fenomenele de poluare, pe care le poate reduce sau
cataliza. Cantităţile şi repartiţia precipitaţiilor în timp şi spaţiu conferă zonei de
care ne ocupăm caracteristicile unui climat continental, moderat de umed
(valorile anuale sunt de 540,1 l/m2 la Bacău şi 503,5 1/ m
2, la Roman), cu
existenţa unor ploi torenţiale puternice (valoare maximă în 24 ore a fost de
186,21/mp, la Orbeni şi Orăşa-Livezi), dar şi a unor perioade lungi de secetă,
care uneori depăşesc durata unei luni (în septembrie 1961, octombrie 1896 şi
1912 nu au căzut deloc precipitaţii).
La nivelul valorilor lunare, medii multianuale se observă că luna cea mai
bogată în precipitaţii este iunie (81,8 l/mp), urmată de mai şi iulie, cu valori
apropiate (71,0, respectiv 70,8 l/m2). Este perioada când circulaţia vestică şi
nord-vestică este predominantă. Lunile cele mai secetoase sunt cele de iarnă
(februarie - 22,8; ianuarie-24,9 şi decembrie - 25,4 l/mp) când precipitaţiile cad
sub formă de ninsoare, se menţin pe sol în stratul de zăpadă şi participă mai
puţin la acţiunea de modelare. În ceea ce priveşte influenţa asupra gradului de
poluare, există situaţii când aerul rece se acumulează la nivelul luncilor (inclusiv
a unei mari părţi a municipiului Bacău) şi în lipsa dinamicii acestuia, se menţine
uneori 2-3 până la 4-5 zile. În aceste condiţii emanaţiile toxice de la obiectivele
industriale persistă în masa de aer sau se depun pe sol întreţinându-se astfel o
poluare destul de intensă. Fumul şi vaporii de apă emanaţi din turnurile de răcire
contribuie la formarea ceții industriale în care amoniacul se face cel mai bine
resimţit.
Fenomene asemănătoare de ceaţă se produc şi la pătrunderea unor mase
de aer mai umed sau mai cald (pe fondul rece) în cadrul circulaţiei generale a
maselor de aer. Când sunt cantităţi mai importante de precipitaţii lichide se
produce o purificare a aerului de particule solide şi o atenuare certă a
conţinutului de poluanţi din atmosferă. În legătură cu rolul precipitaţiilor în
contextul poluării mai trebuie menţionat şi un alt aspect: în perioada de iarnă
sau în timpul unor secete mai prelungite, pe suprafaţa solului se acumulează
diferite pulberi sedimentare şi depuneri poluante (deşeuri cu impact negativ
asupra calităţii mediului). Primele ploi de primăvară sau după perioadele
secetoase spală pe suprafaţa solului aceste substanţe şi deşeuri antrenându-le în
cursurile de apă, şi contribuind la agravarea poluării acestora.
32STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Analizând variaţia temperaturii medii anuale, a numărului de zile cu
precipitaţii mai mari de 0,1 mm rezultă că la Bacău perioada favorabilă poluării
aerului este sezonul de vară (iulie-august) şi tot sezonul de toamnă (octombrie).
Se constată că în intervalul în care au existat precipitaţii concentraţia noxelor s-a
diminuat, în timp ce „vârfurile” s-au plasat în intervalele de timp fără
precipitaţii.
Caracterul discontinuu, torenţial al precipitaţiilor şi a scurgerii apei se
accentuează în ultimii ani. În literatura de specialitate, în concluziile centrului
meteorologic european de la Offenberg (Germania) există indicii clare asupra
climatului din partea de sud-est a Europei (inclusiv sudul Moldovei, Bărăganul
şi Dobrogea) care se află într-un evident proces de deşertificare. La nivelul
arealului Bacău, în limita datelor meteorologice de care dispunem putem
formula câteva concluzii:
a - Creşterea caracterului torenţial al precipitaţiilor. Cu mici excepţii,
valorile maxime căzute în 24 h s-au înregistrat în ultimii ani şi reprezintă
cantităţi care depăşesc cu mult valoarea lunii celei mai ploioase: Costişa 135,3
l/m2 (29.07.1991); Orăşa-Livezi- 186,2 1/ m
2 (29.07.1991); Bucşeşti-Poduri-
134,4 1/ m2 (29.07.1991); Orbeni-186,2 1/ m
2 (29.07.1991); Onceşti-113,8 1/ m
2
(6.09.1983); Măgura-104,5 l/m2 (2.07.1980); Cleja-103,2 l/m
2 (4.07.1987) etc.
b - Creşterea neuniformităţii distribuţiei precipitaţiilor în teritoriu. La
28/29.07.1997 s-au produs inundaţii catastrofale (pe Tazlău şi în sectorul
Racăciuni – Orbeni - Parava), cantităţile de precipitaţii căzute (multe din ele cu
valori istorice) au fost foarte diferite pe suprafeţe mici. De exemplu, au căzut la
Răcăciuni - centru 24,3 l/m2, în timp ce la 10-15 km amonte de obârşia bazinului
hidrografic au fost evaluate (în lipsa datelor directe) valori mai mari de 250 l/m2
în 24 ore. Exemplificăm valorile înregistrate la Orăşa şi Orbeni (186,2 l/m2).
Viitura produsă de aceste precipitaţii a fost de excepţie şi s-a soldat cu pierderi
materiale imense şi victime omeneşti.
c - Creşterea frecvenţei ploilor torenţiale. Din seriile de date statistice
analizate rezultă că în ultimii 20-25 ani se constată că ploile torenţiale locale cu
efecte distrugătoare semnificative apar cu o frecvenţă tot mai mare şi această
situaţie are ca efect intensificarea reţelei de monitorizare.
Distrugerea unor albii care înainte păreau mai stabile ce nu au suferit
impactul exploatării balastului, precum şi alte aspecte vin să confirme această
afirmaţie. Astfel se pot menţiona viituri importante determinate de ploi
torenţiale abundente pe Negel (iulie, 1980), Polocin (mai, 1990), Soci (iunie,
1991), Răcăciuni (mai şi iulie, 1991, iunie 1993), Năneşti (iunie 1993), Trebiş
(iunie, 1990), etc.
d - Prezenţa poluanţilor în atmosferă cauzează modificarea pH-ului apei
din atmosferă, prin formarea acizilor aferenţi, producând uneori ploi acide.
33STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Acestea afectează negativ culturile agricole mai ales la sfârşitul primăverii.
Astfel în 1980 - 1985 hectare întregi de culturi de spanac şi castraveţi au fost
compromise.
Regimul eolian. Este determinat vara de anticiclonul Azorelor şi iarna de
anticiclonul Siberian. Frecvenţa medie anuală a vântului pe direcţii înregistrează
valorile maxime pe direcţia nord-vest, conform cu direcţia văii Bistriţei și a
Siretului. Pe lângă vânturile dominante, produse de mecanismele circulaţiei
generale ale atmosferei, în zona oraşului Bacău se produc şi vânturi locale
datorate unor perturbaţii termice sau mecanice produse asupra circulaţiei
generale a atmosferei de către particularităţile locale ale suprafeţei active. În
consecinţă, caracteristicile regimului eolian depind în principal de circulaţia
generală a atmosferei, fiind influenţată de particularităţile morfologice şi
morfometrice ale suprafeţei active, care aduc modificări vitezei şi direcţiei
vânturilor, cu repercusiuni asupra potenţialului energetic. Pe culmile vârfurilor
înalte (Pietricica) predomină vânturile de est, dominante în circulaţia generală de
deasupra României, cu o creştere a frecvenţei acestora în anotimpul de toamnă şi
valori foarte mici ale calmului atmosferic (sub 5%). Pe versanţi şi pe văi,
circulaţia generală este aproape în întregime substituită de cea locală, exprimată
prin circulaţia periodică locală (vânturile de munte-vale), vânturile de versant şi
canalizările de aer în lungul văilor.
. Roza vânturilor în municipiul Bacău.
Pentru stabilirea potenţialului eolian s-a pornit de la analiza vitezelor
medii ale vântului, care prezintă mari variaţii în funcţie de altitudine, gradul de
34STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
adăpost al reliefului, depărtarea de regiunea montană şi caracterul complex al
suprafeţei active. La contactul dintre unitatea carpatică şi cea extracarpatică, ca
efect al circulaţiei periodice locale, mai evidentă în semestrul cald al anului,
maximul anual se înregistrează vara, în lunile iunie-iulie, iar minimul în luna
decembrie
Fenomene şi procese meteorice deosebite
Aceste fenomene au o repartiţie neuniformă în spaţiu şi discontinuă în
timp. Din analiza datelor la staţii meteorologice limitrofe, s-a constatat prezenţa
în zona de activitate a amplasamentului Itești a următoarelor fenomene:
– grindina, specifică sezonului cald, când ariile ciclonale se accentuează
într-un timp foarte scurt iar invazia provocată de masa de aer rece
declanşează ciclogeneza specifică turbulenţei frontale; are o frecvenţă
de 1,2 ori pe an şi cu o manifestare doar în perioada aprilie-septembrie;
– roua, determinată de procesele radiative nocturne, are o frecvenţă
medie de 49,0 zile pe an, cele mai multe producându-se vara şi
toamna;
– bruma, specifică sezonului rece, este întâlnită în 23,4 zile pe an;
– poleiul, prezent iarna, are o frecvenţă de 3,8 zile pe an;
– chiciura este întâlnită în 6 zile pe an;
– ceaţa este prezentă în peste 36,7 zile pe an
Sursele de poluare atmosferică pot fi fixe sau mobile:
Sursele fixe sunt acelea care emit poluanţi atmosferici dintr-o poziţie
localizată în spaţiu, cum ar fi sursele de încălzire pentru spaţiile de lucru
prevăzute cu încălzire şi cele de locuit.
Sursele mobile sunt legate, în principal, de mijloacele de transport.
Poluarea aerului se defineşte ca o schimbare a compoziţiei lui fie prin
apariţia unor noi componenţi cu efecte dăunătoare asupra biocenozelor şi
biotopurilor, fie printr-un dezechilibru ce apare între componenţii existenţi.
Poluarea aerului poate proveni din surse naturale, dar cel mai des din
surse artificiale. Ca sursă de poluare naturală poate fi solul care în anumite
condiţii elimină gaze, vapori de apă etc., plantele şi animalele tot prin emanaţii,
cutremurele generatoare de praf, erupţiile vulcanice ş.a. Ca surse artificiale de
poluare, sunt cele legate de activitatea umană în industrie, transporturi,
agricultură şi alte activităţi.
35STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Sursele de poluare atmosferică estimate la realizarea investiţiei:
Sursele mobile materializate de autovehicule, echipate cu motoare cu
ardere internă ce funcţionează pe motorină și benzină;
Pulberi rezultate în etapa de construire / reabilitare / modernizare a
drumurilor de acces pot rezulta nori de praf. De asemenea, nori de praf
pot rezulta pe drumurile de acces pietruite atunci când drumul este uscat.
Pulberi rezultate în urma reabilitării sitemului de irigații datorate
decolmatării și curățării canalului de aducțiune a apei.
Din datele de mai sus se poate estima că la funcţionarea tuturor utilajelor
dotate cu motoare termice, concentraţiile de poluanţi emişi în spaţii deschise nu
vor depăşi concentraţiile maxim admise conform legislației din vigoare.
Cantităţile de pulberi sedimentabile ridicate în atmosferă, sunt funcţie de
gradul de uscare a drumurilor de acces, viteza de deplasare a vehiculelor şi
numărul acestora. Emisiile sunt intermitente, au arie redusă de dispersie
depunându-se în zonele imediat limitrofe drumurilor de acces.
Prognozarea poluării aerului:
Surse de poluare a aerului atmosferic se estimează că ar putea intervenii
atât în faza de construcţie a investiţiei prin mijloacele de transport şi utilajele de
construcţii care utilizează motoare cu ardere internă şi mai puțin în faza de
funcţionare a sistemului de irigații datorită autovehiculelor personale şi a
surselor de încălzire pentru spaţiile aferente proiectului propus.
Această poluare provine atât din sursele mobile cât şi fixe. Utilizarea
mijloacelor de transport şi a utilajelor de construcţie pe fiecare amplasament
unde se realizează investiţia este în funcţie de numărul de utilaje implicate
precum şi de perioada de timp în care se realizează investiţia. Se estimează că
organizarea de șantier în perioada de reabilitare a infrastructurii principale a
sistemului de irigații Itești durează aproximativ 2 ani de la semnarea contractului
de execuție a lucrării.
Poluarea dată de sursele mobile se simte cu atât mai puţin şi prin faptul că
desfăşurarea activităţii de construcţii se face la mare distanţă de ultima locuință,
iar zona este bine ventilată de curenţii de aer.
Gospodăria de combustibil nu este prevăzută în planul de realizare a
investiţiei, alimentarea cu carburanți realizându-se din stațiile de distribuție
abilitate.
36STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
ZGOMOTE ŞI VIBRAŢII
În faza de reabilitare a infrastructurii principale din amenajarea de irigații
Itești se vor genera zgomote şi vibraţii la nivelul solului.
Impactul dat de zgomote şi vibraţii trebuie tratat în două situaţii distincte:
unul în perioada de reabilitare a infrastructurii principale (perioada organizării
de șantier) şi unul în perioada de desfăşurare a activităţilor specifice prevăzute în
acest proiect.
Perioada de construcţie: Activităţile de construcţie prevăzute în proiectul
propus, sunt lucrări de reamenajare construcţii şi montaj şi sunt producătoare de
zgomote şi vibraţii.
Măsurătorile de zgomot se realizează de regulă, ţinând cont de trei nivele
de observare:
zgomot la sursă;
zgomot în câmp apropiat;
zgomot în câmp îndepărtat.
Zgomotul în câmp îndepărtat depinde de o serie de factori externi cum ar
fi: condiţiile meteorologice, efectul de sol, absorbția în aer, topografia terenului,
vegetaţia etc.
În general, utilajele folosite în mod frecvent într-un șantier au următoarele
puteri acustice asociate (tabelul următor):
Nr. crt. Utilajul Puterea acustică asociată
1 Buldozere 110
2 Încărcătoare frontale 112
3 Excavatoare 117
4 Compactoare 105
5 Finisoare 115
6 Basculante 107
Generarea de vibraţii este favorizată de calitatea căilor de acces din zonă.
Pe baza datelor privind puterile acustice asociate utilajelor se estimează că în
şantier vor exista nivele de zgomot de până la 100 dB (A) pentru intervalul de
timp prevăzut de constructor.
Având în vedere prevederile legislaţiei naţionale în domeniul zgomotului
şi vibrațiilor, ţinând seama de diminuările cu distanţa, efectul solului, intervale
de lucru prevăzute în proiect se apreciază că începând de la distanţa de 100 m
37STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
față de şantier se vor înregistra niveluri echivalente de zgomot inferioare valorii
de 50 dB (A).
În vederea reducerii nivelului de zgomot și vibraţii beneficiarul fiecărei
investiţii va trebui să impună constructorului să nu folosească utilaje cu grad
avansat de uzură care pot emite pe lângă zgomote la niveluri mai înalte și alte
noxe.
Conform unor informaţii preluate din Biroul Scoţian, Departamentul de
Mediu, Planificare aviz, PAN 45 este prezentat nivelul zgomotului înregistrat la
mai multe surse după cum urmează:
Sursa / Activitate Indicative nivel de zgomot dB (A)
Pragul de auz 0
Circulatia rurală în timpul nopţii de fundal 20-40
Linişte 35
Parc eolian la 350 m 35-45
Masina la 40 mph la 100 m 55
Ocupatii generale de birou 60
Camion la 30 mph la 100 m 65
Găurit pneumatic la 7 m 95
Avion cu reacţie la 250 m 105
Pragul de durere 140
După cum arată tabelul și ținând cont de distanța de circa 1200 m față de
zonele locuite, sunetul care se va genera la nivelul amplasamentului şi a
drumurilor de acces se va încadra în limitele admise de legislaţia în vigoare.
6.b. CARACTERISTICILE FACTORULUI DE MEDIU SOL
Geomorfologia şi geologia
Amplasamentul analizat şi împrejurimile sale este situat la contactul
dintre cele două mari provincii geologice: geosindinalul Carpaţilor Orientali şi
Platforma Moldovenească.
Această poziţie a implicat o evoluţie geologică şi tectonică îndelungată şi
complicată, care a influenţat în mod evident atât paleogeomorfologia cât şi
morfogeneza recentă. În fizionomia actuală a reliefului acest contrast geologo -
geomorfologic se pune mai puţin clar în evidenţă. Trecerile spre zona
subcarpatică din NV sau spre Podişul Bârladului din E se fac, sub aspect
geografic complex, destul de voalat. Contactul geologic se face pe o discordanţă,
numită de I. Dumitrescu (1962) Falia Pericarpatică, situată la vest de Valea
Siretului, pe aliniamentul localităţilor: Vicovu de Sus - Păltinoasa - Târgu
Neamţ - Buhuşi - Gura Văii Trotuş. În lungul acestei falii depozitele mai vechi
decât cele neogene cad în trepte spre V şi sunt acoperite de pânze de sariaj
carpatice şi subcarpatice.
38STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
În Podişul Bârladului, la SE de Bacău se pune în evidenţă şi falia Plopana
- Murgeni - Fălciu, care separă două geostructuri: Platforma Moldovenească
propriu-zisă la N şi Depresiunea Bârladului la S, diferenţiate mai ales în ceea ce
priveşte fundamentul, deoarece depozitele sedimentare de cuvertură sunt unice
(V. Mutihac şi L. Ionesi, 1974). Cercetări geofizice minuţioase (N. Grigoraş,
1961, I. Cornea, 1964, M. Socolescu şi col., 1975) au scos în evidenţă faptul că
Falia Pericarpatică şi Falia Plopana - Fălciu sunt de fapt mai complexe, respectiv
sisteme de falii şi microfalii care au determinat prăbuşirea fundamentului în
trepte atât spre V sub aria geosinclinalului Carpaţilor Orientali, cât şi spre S,
către axul Depresiunii Bârladului. Referindu-ne la fundamentul zonei
înconjurătoare se poate observa că, acesta aparţine la trei unităţi geostructurale:
Carpaţii şi Subcarpaţii Orientali, Platforma Moldovenească şi Depresiunea
Bârladului. Evoluţia în timp a acestor areale, gradul lor diferit de mobilitate şi
interrelaţiile dintre ele au condus la schiţarea şi evoluţia a trei principale forme
de relief: Carpaţii Orientali, Subcarpaţii Moldovei şi Podişul Bârladului.
Liniile majore de relief din aria geosinclinală s-au schiţat încă din
Sarmaţian. În acelaşi timp în avanfosa pericarpatică (arealul subcarpatic) s-au
acumulat depozite de molasă (ansamblu de depozite care au luat naştere în
ultimul şanţ al geosinclinalului), iar mai spre est (arealul vestic al Platformei
Moldoveneşti) s-au depus formaţiuni sarmaţiene deltaice şi de tip piemontan,
nisipo-conglomeratice (P. Coteţ 1973).
V. Mutihac (1990), arată că Platforma Moldovenească este compusă din
două părţi: soclul cristalin, consolidat încă din Proterozoic, cu o vechime de
1750 - 2500 milioane de ani şi cuvertura sedimentară, ce conţine depozite
paleozoice, mezozoice şi terţiare, cu unele discontinuităţi. Soclul platformei
prezintă unele caracteristici deosebite la vest de Siret, unde este mult mai
coborât după o linie de falie, numită Falia Siretului, faţă de partea de est care a
rămas rigidă. Fundamentul cristalin a fost cutat şi şanat, apoi peneplenizat.
Bordura de vest a acestui fundament, scufundat în trepte până la falia Solea, este
completată de o fâşie baikaliană, reprezentând o prelungire a caledonidelor şi
hercinidelor din Dobrogea de Nord. Soclul Platformei Moldoveneşti la Est de
Siret cuprinde şisturi cristaline mezometamorfice şi mici corpuri de graniţe
gnaisice, sau filoane de graniţe roz, totul fiind străbătut de filoane pegmatitice,
de vârsta mezoproterozoică. În vest de Siret (în forajele de la Bacău, Roman,
Secuieni, Bodeşti), sub mezozoic şi paleozoic, s-au întâlnit argile şi gresii verzui
-cenuşii, cutate şi slab metamorfozate, echivalente cu cele din Dobrogea
Centrală.
Depresiunea Bârladului conţine multe elemente moesice, aparţinând
Precambrianului, ce atestă o arie geosinclinală cu evoluţie îndelungată şi cu
mişcări orogenetice în Proterozoicul inferior şi mijlociu, după care zona devine
39STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
relativ rigidă. M. Socolescu şi colab. (1975), susţin că şi soclul Depresiunii
Bârladului ar avea caracter de bloc. Sistemul muntos baikalian a fost supus
peneplenizării în Cambrian (V. Băcăuanu, 1968, citat şi de Gr. Posea şi colab.
1974), devenind - peneplena soclului cristalin-prebaikalian. Căderea în trepte
către V a fundamentului baikalian a permis formarea unei depresiuni marginale
de platformă, care a avut ca urmare îngroşarea depozitelor sedimentare şi,
îndeosebi, a celor neogene.
Cuvertura sedimentară a Platformei Moldoveneşti se prezintă necutată,
înclinată uşor spre S - SE cu 5-6° (5-8 m/Km), şi include depozite de diferite
vârste (paleozoice, mezozoice şi terţiare), evoluţia paleotectonică conturându-se
în mai multe cicluri, (Gr. Cobălcescu, 1882; I. Simionescu, 1906; I. Atanasiu,
1945; N. Macarovici, 1971; P. Jeanrenaud, 1963; Bica Ionesi, 1968; Natalia
Trelea 1969; Violeta Iliescu, 1973). Primul ciclu de sedimentare începe în
Eusilurian şi se continuă, cu întreruperi, până în Carboniferul Superior. Coloana
stratigrafică, groasă de 400 - 600 m.
Al doilea mare ciclu de sedimentare a avut loc în Neocretacic. Acesta a
cuprins toată Moldova şi a continuat până la sfârşitul Cretacicului.
Al treilea mare ciclu de sedimentare are loc odată cu transgresiunea generală din
Mezomiocen, ce ţine din a doua jumătate a Badenianului până în Sarmaţianul
superior. Grosimea depozitelor creşte de la est (20 m) spre vest (până la 400 m),
având o grosime de aproximativ 100 m în regiunea Văii Siretului.
Harta geologică din zona amplasamentului
40STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Categoria geotehnică şi riscul geotehnic
Încadrarea în categoriile geotehnice se face în conformitate cu
NP074/2002: “Normativ privind principiile, exigenţele şi metodele cercetării
geotehnice a terenului de fundare”. Categoria geotehnică indică riscul
geotehnic la realizarea unei construcţii. Încadrarea preliminară a unei lucrări
într-una din categoriile geotehnice trebuie să se facă în mod uzual înainte
de cercetarea terenului de fundare. Această încadrare poate fi ulterior
schimbată în fiecare fază a procesului de proiectare şi de execuţie. Riscul
geotehnic depinde de două grupe de factori:
- pe de o parte factorii legaţi de teren, dintre care cei mai importanţi sunt
condiţiile de teren şi apa subterană,
- pe de altă parte factorii legaţi de structura şi de vecinătăţile acestora
precum şi clasificarea construcţiei după categoria de importanţă.
Riscul geotehnic rezultă în urma punctajului acordat funcţie de condiţiile
din teren. Astfel:
Nr
crt
Riscul geotehnic Categoria geotehnică
Tip Limite punctaj
1 Redus 6……9 1
2 Moderat 10……14 2
3 Major 15……21 3
Categoria geotehnică 1 include doar lucrările mici şi relativ simple,
pentru care riscurile pentru bunuri şi persoane sunt neglijabile.
Categoria geotehnică 2, include tipuri uzuale de lucrări şi fundaţii, fără
riscuri anormale sau condiţii de teren şi de solicitare neobişnuite sau excepţional
de dificile. Lucrările din această categorie impun obţinerea de date calitative şi
efectuarea de calcule geotehnice pentru a asigura satisfacerea cerinţelor
fundamentale.
Categoria geotehnică 3 cuprinde obiecte care nu se încadrează în
categoria geotehnică 1 şi 2, reprezentate prin lucrări foarte mari sau ieşite din
comun şi prin structuri implicând riscuri anormale sau încărcări excepţional de
severe, amplasate în condiţii de teren dificile. Încadrarea în una din cele trei
categorii geotehnice se face, de comun acord, de către proiectantul structurii şi
specialistul geo-tehnician.
41STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Date privind zona seismică
Zona de calcul conform Codului de proiectare seismica PI00/2013 are
următoarele caracteristici.
- zona de calcul „D”
- perioada de colt Tc= 0,7 sec
- coeficientul seismic Ks=T,16
- acceleraţia terenului (ag)=0,30
- clasa de importanta IV
Solurile din zona amplasamentului
Elemente de pedologie
Condiții pedogenetice. Condiţiile geologice locale sunt caracterizate prin
depozite molasice în partea de vest, sarmato - pliocene în est şi cuaternare pe
terase şi în axele văilor Siret şi Bistriţa. Cu excepţia unor petice mici de
conglomerate burdigaliene şi de gresii aflate pe culmile mai înalte ale Pietricicăi,
în rest, pe interfluvii, predomină roci argilo - nisipoase şi marnoase cu unele
intercalaţii gresoase basarabiene şi chersoniene, iar în extremitatea sudică
meoţiene. Pe terase şi în lunci o mare extindere o au depozitele aluvionare
(bolovănişuri, prundişuri, nisipuri, argile). Rocile de bază au suferit în timp
procese diagenetice importante şi ca urmare, pe suprafeţe extinse, în special pe
terase, apar roci loessoide. În acest context tectono-litologic relieful sculptural a
evoluat până la o mare diversitate de forme, fragmentare, altitudine, expoziţie a
versanţilor, pante, etc, care au influenţat diferenţiat evoluţia celorlalţi factori
pedogenetici.
Pe acest fond morfologic climatul a evoluat spre un continentalism
moderat cu precipitaţii de 500 - 600 1 / m2, distribuite neuniform în timp şi
spaţiu cu temperaturi medii multianuale de 8 - 9 °C şi cu predominarea
vânturilor din vest şi nord- vest. Resursele hidrografice, consecinţa regimului
pluviometric, prezintă de asemenea valori moderate, specifice zonei, cu o
evoluţie discontinuă în timp. Pentru râurile mijlocii şi mici caracterul de
torenţialitate este evident, iar pentru cele mari (Siret şi Bistriţa) pregnant. La
rândul lor resursele subterane, relativ bogate, prezintă variaţii ale nivelurilor pe
ecarturi şi la adâncimi diferite. Pe interfluvii, nivelul freatic se situeză la 10 - 25
m, pe versanţi la 3 - 10 m, iar în lunci la 2 - 3 m. În lunci, în special la contactul
42STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
acestora cu versanţii şi pe locurile unor albii vechi, există suprafeţe întinse cu
exces de umiditate.
Tipuri de soluri
Prin acţiunea combinată a factorilor pedogenetici prezentaţi succint mai
sus, în arealul studiat s-a format un înveliş de soluri diversificat, cu o
complexitate mare de manifestare la nivelul luncilor şi dealurilor înconjurătoare
şi moderată pe terase. Procesele pedogenetice prin care au evoluat solurile sunt
cele de levigare, argiloiluviere, gleizare, pseudogleizare, eroziune. Uneori
solurile formate sunt direct legate de natura materialului parental (rendzine,
pseudorendzine, vertisoluri) sau sunt influenţate de condiţiile de mediu
(inundabilitate veche şi actuală, pantă) rezultând soluri subţiri, puţin evoluate
genetic (regosoluri, erodisoluri, sol aluvial, protosol aluvial, coluvisol). Alteori
sunt puternic influenţate de activitatea umană, ajungându-se la soluri antropic
desfundate. Tipurile predominante de soluri s-au format însă sub impactul zonal
al condiţiilor de climă şi vegetaţie.
Harta pedologică din zona de studiu.
Principalele clase de soluri aparţin domeniului subcarpatic şi celui de
podiş, ca unităţi zonale dar suprafeţe mari ocupă şi solurile intrazonale 15 %.
43STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
A. Domeniul Subcarpatic.
În culmea Pietricica şi pe glacisul piemontan se întâlnesc unităţi de soluri
argiloiluviale (I) pe culmi şi versanţi şi cernoziomice (II) pe terasele mijlocii şi
inferioare ale Siretului şi Bistriţei. Principalele subunităţi de sol prezente în acest
domeniu sunt:
I.a. Subunitatea solurilor brune argiloiluviale tipice şi solurilor brun luvice
tipice şi pseudogleizate, care ocupă suprafeţe reduse la limita de NV a arealului
studiat, în dealurile Trebişului.
I.b. Subunitatea solurilor brune argiloiluviale în asociaţie cu solurile brune
eumezobazice prezentă în Culmea Pietricica la altitudini de peste 550 m, deci pe
versanţii abrupţi. În această subunitate se dezvoltă soluri brune luvice cu profil
profund afectat de eroziune pe porţiunile despădurite textura de suprafaţă
variază de la nisipolutoasă la lutoargiloasă. Drenajul intern este îngreunat de
procesul argiloiluvierii. Se întâlneşte sub formă tipică sau cu subtipurile vertic,
pseudogleizat şi pseudorendzinic datorită diferenţierii materialelor parentale.
Strict local, pe areale reduse se întâlneşte luvisohil albie, cu o profunzime
mică, textură diferenţiată (lutonisipoasă la suprafaţă şi lutoargiloasă şi argiloasă)
în variantele litic şi pseudogleizat.
Tot în Culmea Pietricica se dezvoltă soluri brune eu-mezobazice cu
profunzime şi textură variabile, lutoargiloasă la suprafaţă şi lutonisipoasă până
la argilolutoasă pe secţiune, cu permeabilitate bună şi moderată. Aceste soluri
sunt răspândite în mai multe subtipuri: tipic, molie, gleizat şi pseudogleizat pe
roci diferite: luturi, argile, marne şi gresii slabe. Se mai întâlnesc, intrazonal
rendzine şi pseudorendzine pe gipsuri şi marne.
I.c. Subunitatea solurilor brune luvice şi brune argiloiluviale tipice,
asociate cu regosoluri. Astfel de soluri sunt răspândite pe glacisul superior al
Pietricicăi şi pe terasele înalte, în bună parte erodate. Solurile aparţinând acestei
subunităţi sunt în cea mai mare parte de tipul brun argilo-iluvial, au o
profunzime mare şi o textură lutonisipoasă-lutoargiloasă, la suprafaţă, care trece
în profil în lutoasă şi lutoargiloasă. Pe alocuri drenajul este îngreunat prin
argiloiluviere.
Se întâlneşte sub forma mai multor subtipuri (tipic, molie,
pseudorendzinic, pseudogleizat şi vertic).
Subtipul molie se întâlneşte pe terasele mijlocii ale Siretului de la nord de
Iţeşti (la limita arealului studiat) şi pe interfluviul Siret-Bistriţa.
II. Unitatea solurilor cernoziomice, care aparţine molisolurilor tinere, de
tranziţie spre solurile zonale, este prezentă pe terasele mijlocii şi joase ale
Siretului şi Bistriţei. Aici se resimt şi influenţe stepice care pătrund pe valea
Siretului şi favorizează procesele pedogenetice de acumulare.
44STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
II.a. Subunitatea cernoziomurilor tipice şi cernoziomurilor cambice tipice
amplasate pe terasele joase ale Siretului (terasa înaltă de luncă) în sectorul
Săuceşti-Letea Veche. În cadrul acestei subunităţi se pot separa două categorii
de suprafeţe:
- a.1. Suprafeţe amplasate pe terasa joasă de confluenţă Siret-Bistriţa din
zona Săuceşti - Bacău, cu cernoziomuri tipice şi cernoziomuri cambice tipice.
Cernoziomul tipic are o litologie lutoasă, cu profil profund, textură mijlocie sau
mijlocie fină şi se întâlneşte sub formă tipică şi gleizată.
- a.2. Suprafeţe amplasate pe terasa înaltă de luncă de la Letea Veche cu
predominarea cernoziomurilor cambice tipice. Aceste soluri au o profunzime
variabilă (dar predomină cele profunde) şi textură mijlocie - mijlocie fină, uneori
fină.
Alături de subtipul tipic mai apar, strict local, subtipurile vertic, litic şi
gleizat. Cernoziomurile cambice se formează pe loessuri, luturi şi pietrişuri
rulate.
II.b. Subunitatea cernoziomurilor cambice, asociate cu soluri brune,
argiloiluviale, molice este prezentă pe terasele mijlocii ale Siretului, între
Mărgineni şi Cleja. Cernoziomul argiloiluvial este profund şi cu textură
variabilă: mijlocie la suprafaţă şi mijlocie fină pe secţiunea de control.
B. Domeniul Podiș
Sunt cuprinse unele suprafeţe din Colinele Tutovei (extremitatea lor de
nord-vest), care aparţin unităţii solurilor argiloiluviale (III) cu subunităţile:
III.a. Subunitatea solurilor brune luvice pseudogleizate şi solurilor brune
argiloiluviale tipice (local molice) moderat erodate, asociate cu regosoluri pe
abrupturile de cuestă, care ocupă aproape întregul areal de la est de lunca
Siretului.
III.b. Subunitatea solurilor brune argiloiluviale tipice, pe mici suprafeţe la
confluenţa Siretului cu Răcătăul.
Surse de poluare a solurilor
La nivelul amplasamentului Itești sursele de poluare ale solurilor sunt de
natură fizică reprezentate de lucrări de tasare, decopertare, nivelare, excavare şi
pietruire/ asfaltare.
Se mai pot produce poluări accidentale / punctuale de la utilajele de
transport fără a se produce o poluare semnificativă a solului.
Prognozarea poluării solului
Poluarea solului în cazul investiţiei prezente poate intervenii în două etape
distincte:
45STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Etapa de reabilitare a infrastructurii principale din amenajarea Itești;
Etapa de funcţionare a sistemului de irigații;
În etapa de realizare a investiţiei se poate menționa că pentru obiectivul
propus, planul prevede variante de construcţie modernă şi eficientă, la care
generarea de deşeuri de construcţie este minimă.
Aceasta presupune un număr redus de operaţii tehnologice, cantităţi mai
mici de materiale de construcție clasice și implicit cantităţi mult mai mici de
deşeuri care rezultă din aceste activități.
Întreaga execuție a lucrărilor pentru realizarea planului propus implică
activitatea unui parc divers de utilaje, organizarea de șantier, depozite temporare
de materiale, precum și o concentrare de efective umane.
Toate aceste activități constituie surse de poluare temporară, probabil
nesemnificative, pentru apă, aer și sol.
Vecinătatea organizării de şantier poate genera surse punctiforme de
poluare a apelor de suprafață, solului și aerului cu ape uzate, deșeuri menajere,
hidrocarburi sau diverse alte substanțe.
Ţinând cont de cele prezentate rezultă că în faza de construcţie, poluarea
solului intervine prin degradare fizică, respectiv prin compactare şi degradarea
structurii solurilor. În caz accidental poluarea solului se mai poate produce din
deşeuri lichide sau solide utilizate în activitatea de construire şi modernizare a
drumurilor de acces cât şi a construcţiilor prevăzute în proiect.
Sursele de poluanţi ai solului intervin în cea mare parte în faza de
construcţii şi mai puţin în faza de funcţionare.
În etapa de construcţii - montaj nu există emisii de poluanți care pot afecta
solul și subsolul zonei. Modificările intervenite în calitatea și în structura solului
și a subsolului datorită reabilitării infrastructurii principale din amenajarea de
irigații, a realizării clădirilor, a turnării fundațiilor (beton armat), a conectării la
reţelele edilitare vor fi nesemnificative.
Poluarea solului în etapa desfăşurării activităţii specifice proiectului
propus se poate produce cu deşeuri menajere şi deşeuri rezultate din activitatea
de mentenanţă cum ar fi ambalaje de la piese de schimb sau deşeuri de produşi
organici utilizate la întreţinerea instalaţiilor.
Atât în faza de construcție, cât și în faza de funcționare, periodic este
necesară decolmatarea zonei de aspirație a apei din lacul Itești în zona stației de
46STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
pompare. În aceste condiții s-au propus lucrări de excavații cu mijloace
mecanice (draglina cu braț lung) ce se execută de pe mal la circa 2 m adâncime.
Excavațiile din acumulare se vor realiza conform planșei anexate și sunt
evaluate la aproximativ 900 mc ((28+18/2)x15 m) x 2,5 m.
6.c. CARACTERISTICI ALE FACTORULUI DE MEDIU APA
47STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Din punct de vedere hidrografic, amplasamentul studiat aferent
infrastrcturii principale din amenajarea de irigații Itești face parte din bazinul
hidrografic al râului Siret, așa cum este redat și în harta de mai jos.
Zonarea hidrografică a României.
Bazinul hidrografic Siret are pe teritoriul României o suprafață de 42.890
km2 și care reprezintă 18 % din suprafaţa României (238.391 kmp).
Altitudinea medie a bazinului este de 515 m, iar panta medie a râului Siret
este de 0.5 ‰.
Spaţiul hidrografic Siret aflat sub administrarea Direcţiei Apelor Siret are
o suprafaţă de 28.116 kmp, reprezentând 11,8 % din suprafaţa ţării, iar panta
medie a râului principal este de 0,5 ‰.
Pe teritoriul României, în bazinul hidrografic Siret au fost codificate 1013
cursuri de apă, însumând o reţea hidrografică în lungime de 15.157 kilometri
care reprezintă 19.2 % din lungimea totală a reţelei codificate din ţară.
În administrarea Direcţiei Apelor Siret se află un număr de 734 cursuri de
apă codificate cu o lungime a reţelei hidrografice de 10.280 kilometri.
Principalele cursuri de apă din bazinul hidrografic Siret sunt afluenţi de
dreapta ai râului Siret care colectează toate apele de pe versantul de est al
Carpaţilor Orientali şi anume râurile Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna,
Râmnicu Sărat şi râul Buzău, al cărui bazin hidrografic se află în administrarea
Direcţiei Apelor Buzău – Ialomiţa.
Pe partea stângă are un singur afluent mai important, râul Bârlad, al cărui
bazin hidrografic se află în administrarea Direcţiei Apelor Prut.
Râul Siret are o lungime totală de 647 km de la izvorul de sub Obcina
Lungul şi până la vărsare în Dunăre şi de 559 km de la intrarea în ţară la NE de
oraşul Siret până la confluenţa cu Dunărea.
48STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Bazinul hidrografic al râului Siret.
Râul Siret (la Drăgesti aval confluentă cu Moldova) are un debit mediu
multianual de 57 mc/s, iar scurgerea medie specifică este de 4,82 l/s.km2.
În medie, în anotimpul de iarnă scurgerea apei reprezintă 11,33 %.
Primăvara, care reprezintă perioada de tranziţie spre perioada caldă, rezervele de
apă din zăpada acumulată iarna, se eliberează în perioade foarte scurte şi,
asociindu-se cu ploile căzute în această perioadă, produc cele mai mari volume
sezoniere care pot ajunge la 41,95 %.
Chimismul apelor de regulă este neutru, pH-ul fiind cuprins între 6,6-7,9;
un reziduul fix de la 304-624 mg/l, dintre anioni predomină ionul SO42-
având
valori cuprinse între 16-181 mg/l, urmat de ionul Cl având valori cuprinse între
23-149 mg/l, iar dintre cationi predomină calciul (29-85 mg/l) şi magneziul (8-
24).
49STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Din punct de vedere geologic şi morfologic, bazinul hidrografic Siret din
aval de confluenţa cu Moldova şi amonte de confluenţa cu râul Bistriţa se
caracterizează prin prezenţa unităţii cristalino-mezozoice (şisturi cu sericit şi
clorit, gnaise şi calcare) în partea de NV a Sub-bazinului Moldovei (Obcina
Mestecănişului, M-ţii Rarău, M-ţii Giumalău), a unităţii flişului (gresii,
conglomerate, marne, menilite, argile) în Obcina Feredeului, Obcina Mare,
Obcinele Humorului şi Voroneţului, Culmea Stănişoara, M-ţii Suhard, a
Subcarpaţiilor Moldovei (marne, gresii, argile, conglomerate) şi a Podişului
Moldovei reprezentat prin subunităţile sale: podişul piemontan (prundişuri,
nisipuri, argile), platourile structurale în Podişul Fălticenilor şi Podişul Central –
Moldovenesc (prafuri, argile, marne, gresii) şi Culoarul Siretului (pietrişuri de
terasă, prafuri, argile, aluviuni recente, neconsolidate etc.). Prezentarea detaliată
a acestor unităţi este importantă deoarece acestea reprezintă ariile sursă de
provenienţă a aluviunilor.
Regimul aluviunilor în suspensie în regim natural este următorul:
– debit solid în suspensie (R) = 114 kg/s;
– debit lichid, mediu multianual = 76,1 mc/s;
– turbiditatea medie multianuală = 1,50 g/l;
– debit solid total, mediu multianual = 114 x 1,15 = 131 kg/s;
– procentul de aluviuni târâte faţă de cel în suspensie = 2.262.620 mc;
– volumul anual de aluviuni transportate prin târâre = 539.635 t.
Apele freatice. Depozitele cuaternare şi terţiare depuse peste formaţiuni
mai vechi cretacice şi siluriene sunt favorabile acumulării unor rezerve
importante de ape subterane. Afundarea în trepte a fundamentului de platformă
face ca în lungul văii Siret să prezinte interes numai apele subterane cantonate în
depozitele neogene şi cuaternare. La vest de Siret, la contactul cu subcarpaţii,
într-o structură cutată apar iviri de apă sărată din depozite tortoniene (slatină
sărată) şi de ape cu un mare conţinut de sulfaţi.
În forajele de adâncime medie (200 - 300 m) au fost identificate ape
subterane în orizonturile basarabiene, chesoniene și meoţiene cu conţinuturi
chimice diferite (multe nepotabile) uneori cu caracter artezian sau ascensional.
În depozitele cuaternare există rezerve importante de ape freatice cantonate în
primul orizont permeabil şi de stratificaţie, prinse în orizonturi intercalate între
strate impermeabile. Cu totul local se întâlnesc lentile de ape suprafreatice.
În funcţie de condiţiile morfolitologice apele freatice se pot grupa în mai
multe unităţi şi subunităţi:
a. Unitatea hidrogeologică a culmii Pietricica. Conţine ape freatice
cantonate la baza orizontului conglomerato-gresos din culmea principală şi în
depozitele scoarţei de alterare şi deluviale de pe celelalte culmi. Apele sunt
50STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
potabile, captate pentru alimentarea cu apă a localităţilor, cu un debit bogat (3-4
l/s).
b. Unitatea hidrogeologică a glacisului piemontan. Grosimea mare a
depozitelor, structura încrucişată şi granulometria mare permit acumularea unor
depozite importante de ape subterane potabile, nivelul freatic variind de la 2-3
m, în deluvii şi la ţâţânele teraselor până la 10 - 15 m (şi chiar mai mult) pe
podurile teraselor mijlocii. Local, parametrii de calitate sunt influenţaţi de
izvoarele sărate.
c. Unitatea hidrogeologică a luncilor. Aluviul luncilor este deosebit de
bogat în resurse freatice, de cele mai multe ori de bună calitate. Excepţie fac
zonele poluate. Au frecvente adâncimi de 5 -10 m, acumulându-se deasupra unui
substrat impermeabil antecuaternar.
d. Unitatea hidrogeologică a cuestelor de pe versantul estic. Resursele
mai sărace sunt acumulate în deluviile de la baza cuestelor iar nivelul freatic are
o variaţie caracteristică: 0 – 2 m în padine, peste 20 m pe interfluvii şi pe unele
corpuri de alunecare.
Al doilea strat acvifer, cantonat în intercalaţiile nisipoase kersoniene poate
fi încadrat apelor de stratificaţie. El se alimentează din primul strat acvifer
freatic şi a fost interceptat în luncă la adâncimea de 12 - 14 m şi la circa 20 m la
nivelul terasei de 8-12 m. Forajele executate de General Proiect Bacău în 1996
pentru alimentarea cu apa a comunei Faraoani au interceptat la Luizi-Călugăra,
în terasa de 90 m un strat acvifer la adâncimea de 95 m, cu o grosime de 3m, la
Răcăciuni, pe terasa de 75-90 m, forajul a localizat stratul acvifer de nisipurile
kersoniene la adâncimea de 85 m, pe o grosime de 8 m. Considerăm că este
vorba de un singur strat acvifer, continuu, cu ape de stratificaţie cantonate în
nisipuri cu grosime variabilă (3 - 10 m) situat între argile kersoniene. Acest strat
acvifer are înclinare generală de la nord la sud şi de la vest spre est,
alimentându-se prin intermediul stratului freatic în perimetrul văii şi lateral prin
infiltraţii pe suprafeţe de strat din regiunea subcarpatică.
Întregul areal studiat conţine la adâncimi mai mari de 40 m ape acvifere
arteziene, productive, până la 340 m. Uneori apar la zi, ca la Răcăciuni, unde
placa groasă ce le acoperă le-a obligat să se descarce sub forma unui izvor
artezian (lângă drumul naţional E85). Aceste ape arteziene sunt intersectate prin
forajele: Răcăciuni, Galbeni, Bogdan-Vodă, Bacău (în incinta câmpului
experimental al S.C.P.L. Bacău), Filipeşti etc.
Avem variaţia lunară corelată a nivelului freatic şi a precipitaţiilor la unele
foraje hidrologice de studiu, amplasate în diferite condiţii morfologice, în
funcţie de care se pot deosebi tipuri de regim hidrologic:
51STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
a. Tipul de regim specific teraselor mijlocii şi înalte, cu depozite loessiode
groase şi cu nivelul freatic situat la adâncimi mari (de exemplu. Filipeşti).
Ecartul de variaţie al nivelului piezometric este redus (sub 1 m), iar influenţa
variaţiilor precipitaţiilor se resimte puţin şi cu întârziere mare. Prezintă un singur
maxim (luna IX).
b. Tipul de regim specific teraselor joase (ex. Galbeni) cu nivelul freatic
situat la 8- 12 m, cu variaţii mai largi. În profil anual se remarcă două maxime:
unul din topirea zăpezilor (luna IV) şi altul după ploile de vară (luna IX).
c. Tipul de regim specific luncilor prezintă variaţii de asemenea mari (3-4
m) şi o dependenţă mai pronunţată faţă de curba precipitaţiilor determinată de
grosimea mică a materialelor mai fine granulometric din orizontul superior.
În cadrul acestui tip se pot separa subtipuri:
- c1 - subtipul caracteristic glacisurilor de contact (FI - Gherăieşti-Săuceşti);
- c2- subtipul luncilor mijlocii (F4 - Gherăieşti-Săuceşti);
- c3- subtipul din zona de schimb intens cu albiile râurilor (Gherăieşti-
Săuceşti - F 11);
Cele trei subtipuri reflectă particularităţile morfohidrografice ale luncilor
Siretului şi Bistriţei rezultate din proporţiile diferenţiate cu care contribuie la
formarea şi complicarea structurii acestora, scurgerea directă de pe versanţi
(coluviile şi proluviile) şi aportul râurilor principale (aluviunile, grindurile
laterale şi interalbiale etc).
Lacurile
Pe teritoriul bazinului mijlociu al Siretului luat în studiu, unităţile lacustre
sunt în majoritate de origine antropogenă şi au o vârstă de 45 – 55 de ani. Pe
cursul inferior al Bistriţei, până la confluenţa cu Siretul, există 5 lacuri de
acumulare şi canale de fugă, dând un aspect aparte peisajului geografic. Aceste
lacuri sunt: Racova, Gârleni, Lilieci, Bacău şi Lacul de Agrement. Acestea, fiind
aşezate în valea largă a Bistriţei, se deosebesc foarte mult de lacurile din amonte
de Buhuşi. Lacurile au inundat lunca Bistriţei, presărată cu plopi şi sălcii, creând
un peisaj cu totul diferit, apropiat de cel al lacurilor din zona de câmpie. Aceste
lacuri au o mare importanţă economică, fiind folosite în scopuri energetice,
pentru alimentare cu apă, pentru piscicultură, agricultură şi agrement.
În aval de Bacău, pe râul Siret, mai există 3 lacuri de acumulare, cu
aceleaşi destinaţii ca şi precedentele, dar fiind mai recente: lacul Galbeni, situat
imediat lângă Bacău, la locul de confluenţă a Bistriţei cu Siretul, iar în aval
lacurile Răcăciuni şi Bereşti, cele mai mari de pe valea mijlocie a Siretului.
Lacul Racova este primul din lacurile de pe valea inferioară a Bistriţei,
situat în dreptul oraşului Buhuşi. Suprafaţa iniţială a lacului a fost de 273 ha, dar
52STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
depozitele de sedimente acumulate de-a lungul anilor l-au colmatat în proporţie
de 90%. Volumul de apă a fost de 4,66 milioane m³.
Lacul Gârleni este următorul lac de acumulare de pe Bistriţa. Are o
suprafaţă de 233,5 ha, din care circa 10 ha la coada lacului sunt acoperite cu stuf
şi papură. Volumul total: 5,08 milioane m³.
Lacul Lilieci, cunoscut şi sub numele de Iteşti sau Bacău I, are 261,7 ha,
din care circa 40 ha sunt reprezentate de suprafeţe de apă puţin adâncă, întinderi
de stuf şi papură şi de insule de vegetaţie arborescentă. Volumul de apă este de
7,4 milioane m³. Malul stâng al lacului este reprezentat de o terasă a râului
Bistriţa, înaltă de circa 20 m, cu porţiuni mari verticale.
Lacul Galbeni situat în aval de locul de confluenţă al Bistriţei cu Siretul.
Are o suprafaţă de 1122,9 ha şi un volum de apă de 39,6 milioane m³. Lungimea
lacului este de 5560 m, iar lăţimea maximă este de 2150 m. Din întreaga
suprafaţă, o mare parte este acoperită astăzi de stuf, papură şi sălcii tinere în
special spre coada lacului. Acesta se datorează colmatării intense a lacului, fiind
primul din seria lacurilor de pe Siret, acumulând astfel cea mai mare cantitate de
sedimente solide. Pe toată suprafaţa lacului, cu excepţia unei fâşii înguste care
reprezintă albia de scurgere a celor două râuri care confluează la nivelul lacului,
apa este puţin adâncă (6,9 m la baraj), iar terenul exondat în condiţiile de
umplere normală a ajuns aproape de baraj.
Lacul Răcăciuni are o lungime de 11 km şi o lăţime de până la 1 km, cu o
suprafaţă de 2004 ha. Fenomenul de colmatare nu este aşa de accentuat ca în
cazul lacului Galbeni, doar o mică suprafaţă de la coada lacului, dinspre albia
veche a Siretului, fiind acoperită cu vegetaţie palustră. Aspectul general este al
unui lac mare, fără vegetaţie atrăgătoare pentru păsările acvatice, cu malul drept
betonat, iar cel stâng înalt de peste 20 m şi abrupt (terasa Siretului). Volumul de
apă este de 103,6 milioane m³.
Lacul Bereşti este ultimul din seria lacurilor de acumulare care intră în
grupul lacurilor care alcătuiesc aria de protecție avifainistică Natura 2000
ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău - Berești. Lungimea
măsoară 16 km, lăţimea maximă depăşeşte 1 km, suprafaţa fiind de 2800 ha.
Volumul de apă este de 120 milioane m³. La fel ca în cazul lacului Răcăciuni,
malul drept este betonat, iar cel stâng este reprezentat de terasa înaltă şi abruptă
a Siretului. Suprafaţa cu vegetaţie palustră instalată pe terenurile de colmatare
este relativ redusă.
Lacurile de pe pârâul Răcătău, afluent de pe partea stângă a Siretului: există
două iazuri, Răcătău (sau Bibireşti) în amonte şi Horgeşti în aval, formate prin
constituirea unor baraje simple în calea Răcătăului, în scopul exploatării lor
piscicole. Lacul Răcătău are o suprafaţă de 86 ha şi un volum de 1,44 milioane
m³. Este lipsit de vegetaţie palustră, dar dinspre coadă se continuă cu o zonă
53STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
mâloasă, apoi de pajişte inundabilă, care atrag limicolele. În aval, lacul Horgeşti
prezintă o vegetaţie tipică de baltă, cu stufărişul bine dezvoltat, propice pentru
reproducerea raţelor sălbatice. Suprafaţa sa este de 64 ha, iar volumul de 1,13
milioane m³.
Managementul apelor uzate
Din procesul de reabilitare a infrastructurii principale din amenajarea de
irigații Itești nu rezultă ape uzate. De asemenea, în perioada de funcționare a
sistemului de irigații nu rezultă ape tehnologice uzate.
Prognozarea impactului
Prezenta investiţiei nu are componente care să ducă la o contaminare a
cursurilor de ape sau a pânzei freatice.
Proiectarea lucrărilor, prin soluţiile tehnice adoptate, s-a realizat astfel
încât contaminarea potenţială a cursurilor de apă, lacurilor, pânzei freatice, să fie
evitată.
După darea în exploatare a lucrării nu există surse de poluare care să apară
datorită lucrărilor realizate.
În concluzie, impactul generat de reabilitarea infrastructurii principale din
amenajarea de irigații Itești este nesemnificativ.
6.d. GESTIUNEA DEŞEURILOR
În faza de construcţie:
Regimul gospodăririi deșeurilor produse în timpul execuției va face
obiectul organizării de șantier, în conformitate cu reglementările în vigoare,
aceste deșeuri vor fi colectate, transportate și depuse la o rampă de depozitare în
vederea neutralizării lor.
Deșeurile preconizate sunt de următoarele tipuri :
menajere sau asimilabile;
metalice rezultate din activitățile de execuție a structurilor metalice de
rezistență și din activitatea de întreținere a utilajelor;
deșeuri materiale de construcție, dacă nu se respectă graficele de lucru și
se rebutează încărcături de betoane;
deșeuri de lemn rezultate din activitatea curentă de pe şantier;
54STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
cartoanele, hârtia din ambalaje şi activitățile de birou din cadrul
organizării de șantier.
deşeuri tehnologice rezultate din procesul de pregătire a reprofilării
canalului;
deşeuri rezultate din activități conexe, cum sunt cele provenite de la
întreținerea echipamentelor și instalaţiilor (ex.: ulei uzat și alți lubrifianți).
A. Deşeuri menajere
Aceste deşeuri vor fi în cantități reduse și nu prezintă un pericol pentru
mediu sau pentru sănătatea oamenilor. Ele pot constitui o sursă de degradare a
peisajului sau de poluare a factorilor de mediu doar printr-o gospodărire
neadecvată.
B. Deşeuri tehnologice și deşeurile din construcţii
Cod 20 01 01 hârtie și carton
Cod 01 03 01 sol vegetal
Cod 16.02. deşeuri de la echipamentele electrice și electronice
(echipamente electrice de mici dimensiuni)
Cod 17 05 00 pământ și material excavat
Cod 17 01 01 beton
Cod 17.02.00 lemn, sticlă, materiale plastice și cauciuc
Cod 17 04 metale (inclusiv aliajele lor)
Cod 17 05 pământ (inclusiv excavat din amplasamente contaminate),
pietre și deşeuri de la dragare (materiale din excavaţii)
Cod 17.09 alte deşeuri de la construcţii
C. Deşeuri din activităţi conexe
Cod 13 deşeuri uleioase și deşeuri de combustibili lichizi
Cod 13 02 00 uleiul de motor uzat, de transmisie și de degresare
Cod 13.02.07 uleiuri de motor, de transmisie și de ungere uşor
biodegradabile
Cod 13.07.01 ulei de comustibil și combustibil Diesel
55STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Cod 16.06.00 baterii și acumulatori
Cod 16.01.03 anvelope uzate
Cod 16.01/07 metale feroase
Deşeurile rezultate din activitatea de execuţie vor fi colectate
corespunzător în pubele, iar acestea vor fi preluate de o societate autorizată, pe
bază de contract.
Întreținerea și micile reparaţii ale utilajelor care deservesc şantierul se vor
executa numai în incinta administrativă, iar reparaţiile capitale numai în unități
specializate.
În conformitate cu H.G. nr. 162/2002 privind depozitarea deșeurilor,
deșeurile menajere și cele asimilabile acestora se vor colectata în interiorul
organizării de șantier în puncte de colectare prevăzute cu containere tip pubele.
Aceste deșeuri, periodic, vor fi transportate în condiții de siguranță la
rampa de gunoi în condițiile stabilite de comun acord cu autoritățile competente.
Deşeurile metalice se vor colecta și depozita temporar în incinta
amplasamentului și vor fi valorificate prin unități specializate.
Deşeurile din materiale de construcţii nu ridică probleme deosebite din
punct de vedere al poluării mediului. În perioada de execuție aceste deșeuri
împreună cu deșeurile inerte provenite din excavații vor fi depozitate temporar
într-un spațiu special amenajat pe amplasament, urmând a fi folosite ulterior la
umpluturi, construirea căilor de acces permanente în zonă.
Cantitățile suplimentare vor fi evacuate de pe amplasament și transportate
pe locurile special amenajate.
Deșeurile de lemn vor fi selectate, o parte din ele revalorificate sau
valorificate ca lemn de foc pentru populație.
Acumulatorii uzați cu potențial ridicat de poluarea mediului vor fi stocați
și păstrați corespunzător în vederea valorificării lor prin unitățile specializate.
Anvelopele uzate, dacă va fi cazul vor fi depozitate în locuri special
amenajate ca spaţii de depozitare deşeuri, apoi predate la societăţi abilitate
pentru colectarea şi depozitarea deşeurilor.
56STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Trebuie menţionat că atât cantitativ cât şi din punctul de vedere al
gradului de periculozitate a deşeurilor nu creează probleme semnificative de
poluarea mediului.
În faza de funcţionare:
Ponderea ce mai mare a deșeurilor în această perioadă o vor avea
deșeurile menajere. Ar fi ideal încheierea unor contracte de preluare a deșeurilor
menajere din aceste zone.
Vor mai rezulta nămoluri din activitatea de decolmatare a gurii de
aspirație a apei de la stația de pompare. Nu se poate aprecia frecvența
decolmatării, aceasta realizându-se doar atunci când este necesar. Cantitățile
maxime de nămol estimate din activitatea de decolmatare a gurii de aspirație
sunt de aproximativ 900 mc nămol. Acesta va fi împrăștiat pe mal sau se astupă
unele gropi existente din zonă. O cantitate de nămol se va trasporta și depozita
temporar în incinta stației de pompare.
Deșeuri de pământ și material vegetal rezultate din activitatea de
decolmatare și întreținere a sistemului de irigații și din activitatea de mentenanță
a pompelor.
7. Cerinţele legate de utilizarea terenului necesare pentru
execuţia proiectului (suprafeţele de teren ce vor fi ocupate
temporar / permanent de către PP, ex. drumurile de acces,
tehnologice, ampriza drumului):
a. Categoria de folosinţă a terenului:
Din punct de vedere juridic, terenurile pe care urmează să se execute
lucrările de reabilitare fac parte din suprafaţa administrată de Agenţia Naţională
de îmbunătăţiri prin Filiala Teritorială de îmbunătăţiri Funciare Bacău.
Din punct de vedere al folosinţei suprafeţei ocupate de infrastructura de
irigaţii sunt înregistrate la regimul de „curţi construcții”.
Din punct de vedere al amplasării terenul ocupat de infrastructura de
irigaţii se află situat în extravilan.
În conformitate cu HGR 766/1997, cu modificările şi completările
ulterioare, categoria de importanţă a lucrărilor, este „C” (construcţii de
importanță normală).
57STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
În conformitate cu legislaţia în vigoare STAS 4273/1983 - Construcţii
hidrotehnice - încadrarea în clase de importantă, amenajarea de irigaţii se
încadrează în clasa 4 de importanţă, respectiv construcţii de importanţă
secundară (construcţii hidrotehnice a căror avariere are o influenţă redusă asupra
altor obiective social - economice) şi categoria 4 construcţii hidrotehnice
(suprafaţa amenajată pentru irigaţii sub 5.000 ha).
Gradul de asigurare a folosinţei de apă pentru irigaţii este de 80%.
b. Suprafeţele de teren ce vor fi ocupate temporar/permanent de către
planul propus:
Suprafeţe ocupate definitiv: În cadrul proiectului nu sunt prevăzute lucrări
care să conducă la mărirea suprafeţei de teren scoasă deja din circuitul agricol.
Suprafeţe ocupate temporar: Pentru executarea lucrărilor de reabilitare
este necesară scoaterea temporară din circuitul agricol a unor suprafeţe de teren
situate de-a lungul traseului canalului şi conductelor care urmează a fi înlocuite,
după cum urmează:
Pentru înlocuirea conductei de refulare a staţiei de pompare SPA Iteşti o
suprafaţă de 12 m x 240 m = 2880 mp;
Pentru reabilitarea canalului CA 1 între km 0+000 - km 4+733 o suprafaţă
de 15 m x 4733 m = 23665 mp;
Pentru înlocuirea canalului CA 1 cu conductă Dn 1000 între km 4+733
km 5+697 o suprafaţă de 12 m x 964 m = 11570 mp;
Pentru înlocuirea conductei Dn 600 de la stația SRPA Itești la bazin
aspiraţie SPP 3 o suprafaţă de 12 m x 2500 m = 30000 mp;
Suprafaţa totală ce urmează a fi scoasă temporar din circuitul agricol este
de 68.115 mp.
7.c. Drumurile de acces:
Întrucât reabilitarea infrastructurii de irigații se realizează pe același
amplasament nu sunt necesare deschiderea de noi drumuri. Accesul la
amplasament se face pe drumurile de exploatare existente în zonă. Acestea vor fi
modernizate și întreținute de către beneficiar.
Accesul în amenajare se face prin DN 2 - Bacău Roman, drumurile judeţene
şi comunale şi drumurile de exploatare agricole.
58STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
8. Serviciile suplimentare solicitate de implementarea PP
(dezafectarea / reamplasarea de conducte, linii de înaltă
tensiune etc., mijloacele de construcţie necesare), respectiv
modalitatea în care accesarea acestor servicii suplimentare
poate afecta integritatea ariei naturale de interes
comunitar
În cazul acestui proiect nu sunt solicitate alte servicii suplimentare față de
cele prevăzute care să afecteze integritatea sitului Natura 2000.
9. Durata construcţiei, funcţionării, dezafectării PP şi
eşalonarea perioadei de implementare a PP, etc.:
Durata de realizare a obiectivului de investiţii este de 24 luni
calendaristice de la semnarea contractului de execuţie a lucrărilor de reabilitare,
timp de 8 ore/zi și 5 zile/săptămână.
Graficul de realizare a investiţiei prevede perioadele de timp pentru
elaborarea documentaţiilor tehnice de proiectare, a execuţiei lucrărilor de bază,
efectuarea probelor tehnologice, recepţia și punerea în funcţiune a obiectivului.
Durata de realizare a obiectivului de investiţii este de 24 luni
calendaristice de la semnarea contractului de execuţie a lucrărilor de reabilitare.
La încetarea activității de execuţie a lucrărilor proiectate se vor lua de pe
şantier utilajele și echipamentele, se vor înlătura deşeurile, se vor curăța zonele
deservite de organizarea de şantier, se vor reface drumurile de acces, deşeurile
din construcții vor fi transportate la depozitele de deşeuri sau în locurile indicate
de autoritățile locale, vor fi ecologizate zonele de vegetație afectate.
După finalizarea lucrărilor de construcție, zone ocupate temporar de
proiect cu organizările de şantier vor fi curațate și nivelate, iar terenul adus la
starea iniţială, prin acoperirea cu sol și înierbare.
De asemenea, constructorul va întocmi un plan de realizare a lucrărilor și
de refacere a terenurilor afectate temporar de realizarea lucrărilor de montare
conducte și lucrările realizate, care va cuprinde următoarele lucrări:
nivelare terenuri afectate temporar de lucrări
transportul deşeurilor din construcții și a pământului excavat în exces,
reamenajarea spațiilor ocupate cu organizarea de şantier și aducerea
terenului la starea iniţială
reamenajarea zonelor în care s-au depozitat temporar materiale provenite
din excavaţii;
59STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
refacere spatii verzi.
Durata funcționării: Funcționarea este sezonieră, număr de zile de
funcționare pe an: 210 zile/an, 20 ore/zi.
Durata dezafectării PP: În cazul dezfacterării sistemului de irigații de la
Itești, se recomandă, realizarea lucrărilor de dezafectare după un plan de refacere
a mediului aprobat de APM Bacău și custodele ariei respective.
10. Activităţi care vor fi generate ca rezultat al
implementării PP:
În urma reabilitării infrastructurii principale din amenajarea de irigații
Itești se va produce:
- creşterea eficientei activităţii agricole
- diminuarea riscului și incertitudinii în agricultură prin reducerea
incidenţei fenomenelor de secetă
- creşterea veniturilor organizaţiei utilizatorilor de apă pentru irigaţii
- creşterea fiabilităţii în funcţionarea agregatelor de pompare și
reducerea costurilor cu energia electrică.
- reducerea cheltuielilor de întreţinere și exploatare
- ameliorarea calităţii mediului si diminuarea surselor de poluare
- realizarea investiţiei de reabilitare, va face viabilă amenajarea de
irigaţii din punct de vedere economic.
În acest scop, reabilitarea infrastructurii principale din amenajarea de
irigații Itești va avea un efect pozitiv prin creșterea productivității agricole și
crearea de noi locuri de muncă atât pentru personalul care asigură buna
funcționare a sistemului de irigații, cât și pentru agricultori.
11. Descrierea proceselor tehnice ale PP (în cazul în care
autoritatea competentă pentru protecţia mediului solicită
acest lucru): Se propun următoarele lucrări de reabilitare:
Staţia de pompare de bază SPA ITEŞTI
- reabilitare clădire instalații electrice;
- reabilitare clădire electromecanic
- echiparea staţiei cu agregate de pompare cu ax vertical (similare cu cele
cu care a fost prevăzută staţia de pompare, respectiv tip VDF 400) cu parametrii
Qp = 303 l/sec, Hp= 45,40 m, P instal. = 200 kW, tens. de alimentare 400 V.
60STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Pentru asigurarea unei funcţionări corespunzătoare o electropompă va fi
prevăzută cu convertizor de frecvenţă iar celelalte electropompe vor fi prevăzute
pentru pornire cu softstartere (electropompele vor funcţiona şi la comandă
manuală).
- prevederea echipamentelor pe liniile tehnologice de refulare (robinet de
reţinere cu clapă, compensator de montaj, robinet cu clapă fluture cu acţionare
electrică);
- prevederea unui grătar în avancamera staţiei pentru reţinerea plutitorilor;
- dotarea staţiei cu aparat de ridicare (cărucior + palan ) de 0,5 tf, inclusiv
sistemul de prindere pentru amplasarea dispozitivelor de manevră;
- prevederea tuturor echipamentelor electrice necesare funcţionării
agregatelor de pompare;
- prevederea unui post de transformare pentru servicii interne;
- prevedere unei instalaţii de epuisment (1 pompă submersibilă mobilă
P=4Kw):
- refacere împrejmuire pe 750 ml;
- lucrări de decolmatare la priza din lac în zona de aspiraţie, în cuva staţiei,
precum şi eventuale reabilitări de betoane la canalul de aspiraţie şi în cuva
staţiei.
Înlocuirea conductei de refulare metalice cu Dn 800 mm şi L = 300 ml astfel:
- pe zona versantului (cca. 60 m) se propune păstrarea conductei de refulare
existente şi introducerea prin aceasta a unei conducte metalice cu Dn 600 mm.
- cu conductă de tip Poliester Armat cu Fibră de Sticlă şi Inserţie de Nisip
(PAFSIN) cu Dn 800, pe restul de lungime, respectiv 240 m.
- prevederea unor guri de vizitare pe traseul conductei de refulare;
- pentru asigurarea stabilităţii conductei de refulare s-au prevăzut masive de
ancoraj (pentru amplasarea acestora se va consulta planşa cu profilul
longitudinal conductă de refulare);
- renunţarea la vana Dn 800 de pe colectorul de refulare şi prevederea în
căminul existent a unui debitmetru cu ultrasunete pentru contorizarea volumelor
pompate;
- prevederea unui container echipat cu grup sanitar, inclusiv fosă septică şi
puţ alimentare cu apă;
- amenajarea platformei din jurul staţiei de pompare;
- refacere alee de acces prin amenajarea unei rigole pe partea dreaptă în
sensul de intrare în staţie, defrişarea materialului lemnos existent de o parte şi de
alta a aleii de acces (1,5 m stânga şi 1,5 m dreapta), betonare alee de acces;
plantarea de pomi pentru stabilizarea versantului;
61STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
- prevederea unui sistem de supraveghere antiefracţie pe contur
împrejmuire (drum acces şi zona staţiei de pompare);
- prevederea unui ansamblu de dispozitive de protecţie astfel:
- dispozitiv de aerisire - dezaerisire tip DAD 6 şi robinet de izolare Dn 150
amplasat pe conductele de refulare ale agregatelor de pompare;
- supapă de eliminare a aerului cu flotor tip NEYRPIC amplasată după
căminul în care se montează debitmetrul cu ultrasunete;
- dispozitiv de aerisire - dezaerisire tip DAD 6 şi robinet de izolare Dn 150
amplasat pe conducta de refulare la cca. 75 m de staţia de pompare.
Staţia de repompare SRPA ITEŞTI
- reabilitare clădire instalaţii electrice;
- reabilitare clădire electromecanic;
- echiparea staţiei de repompare cu grupuri de agregate de pompare cu ax
vertical (similare cu cele prevăzute iniţial, respectiv tip MV 253 şi VDF 300),
astfel:
■ grup de pompe pentru alimentare bazin de aspiraţie SPP 3:
- Qp = 155 l/sec, Hp= 71,70 m, P instal. = 160 kW, tens. de alimentare 400
V - buc = 2;
- Qp = 80 l/sec, Hp = 71,70 m, P instal. = 90 kW, tens. de alimentare 400
V-buc = 2;
■ grup de pompe pentru alimentare reţea de conducte îngropate:
- Qp = 100 l/sec, Hp= 60,00 m, P instal. = 90 kW, tens. de alimentare 400
V - buc = 2
- Qp = 50 l/sec, Hp = 60,00 m, P instal. = 45(55) kW, tens.de alimentare400
V - buc = 2
- prevederea echipamentelor pe liniile tehnologice de refulare (robinet de
reţinere cu clapă, compensator de montaj, robinet cu clapă fluture cu acţionare
electrică);
- prevederea la fiecare grup de pompe, în avancameră, a ghidajelor pentru
amplasarea a câte unui grătar şi a câte unei site pentru reţinerea plutitorilor;
- dotarea fiecărui grup de pompe cu aparat de ridicare (cărucior + palan) de
1 tf, inclusiv sistemul de prindere pentru amplasarea dispozitivelor de manevră;
- prevederea tuturor echipamentelor electrice necesare funcţionării
grupurilor de pompe, reabilitare post de transformare; post servicii interne;
Automatizarea funcţionării agregatelor de pompare se va face astfel:
- pentru grupul de pompe care alimentează bazinul de aspiraţie al staţiei
SPP 3, funcţie de nivelurile minim şi maxim din bazinul de aspiraţie al acesteia.
- pentru grupul de pompe care deservesc reţeaua de conducte îngropate,
prin prevederea pe una din pompele cu putere de 90 (110) kW a unui convertizor
62STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
de frecvenţă, urmând ca celelalte agregate să fie prevăzute pentru pornire cu soft
startere. Pornirea electropompelor se va face funcţie presiunea din reţea prin
preluarea informaţiilor de la traductorul de presiune montat pe conducta de
refulare.
Funcţionarea grupului de pompe se va face prin prevederea unui automat
programabil care asigura toate funcţiile de acţionare, protecţii electrice,
hidromecanice si de automatizare.
- prevedere instalaţie de epuisment (1 pompă submersibilă mobilă P=4Kw):
- refacere împrejmuire pe 200 ml
- lucrări de decolmatare în cuvele de amplasare a grupurilor de pompe
- înlocuirea conductei de refulare metalice cu Dn 600 mm şi L = 2500 ml
cu conductă de tip Poliester Armat cu Fibră de Sticlă şi Inserţie de Nisip
(PAFSIN);
- guri de vizitare (în zona de amplasarea a gurilor de vizitare s-a prevăzut ştuţ
Dn 600 din metal);
- masive de ancoraj;
- prevederea unui container echipat cu grup sanitar, inclusiv fosă septică şi
puţ alimentare cu apă;
- amenajarea platformei existente;
- prevederea unui sistem de supraveghere antiefracţie pe contur
împrejmuire;
Prevederea unor ansambluri de dispozitive de protecţie astfel:
- dispozitiv de aerisire dezaerisire tip DAD 6 + robinet de izolare Dn 150 pe
fiecare din conductele de refulare ale grupurilor de pompare;
- dispozitiv de aerisire dezaerisire tip DAD 6 + robinet de izolare Dn 150 pe
traseul conductei de refulare (amplasarea acestora s-a făcut în zonele în care sunt
prevăzute gurile de vizitare);
- prevederea unui cămin din beton pentru amplasare vanelor DN 350 şi Dn
200 care deservesc reţeaua de conducte îngropate. Cele două vane Dn 350 şi
vana Dn 200 sunt prevăzute a fi acţionate electric.
- prevederea pe fiecare conductă de refulare a grupurilor de pompare a câte
unui debitmetru cu ultrasunete pentru contorizarea volumelor pompate.
Canal de aducţiune CA 1
- Impermeabilizarea canalului de aducţiune între km 0+000 şi km 4+733
Pe tronsonul de canal cu L = 4733 m se vor executa în principal următoarele
lucrări:
- curăţirea taluzelor și fundului canalului de vegetaţie ierboasă și lemnoasă
şi eliminarea rădăcinilor pentru realizarea în bune condiţii a impermeabilizării.
- refacerea secţiunii de curgere a canalului pentru aducerea secţiunii la
parametrii proiectaţi iniţial şi asigurarea tranzitării debitelor de apă necesare;
63STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
- finisarea manuală a taluzurilor și fundului canalelor;
- montare geotextil de 235 mg/mp şi apoi geomembrană conductivă de 0,6
mm grosime pe taluz reprofilat;
- turnare pereu din beton Bl2/15 de 8 cm grosime armat cu plasa STM de
2000 x 5000 mm, cu grosime de 4 mm, în câmpuri de 2 x 3 m
- turnare pinten din beton simplu hidrotehnic CI2/15 la limita superioară a
pereului pentru încastrarea geotextil şi geomembrană;
- executarea rostuirii pereului cu mortar de ciment.
Înlocuirea canalului de aducţiune între km 4+733 şi km 5+697 - L= 964 m cu
conducă DN 1000 mm de tip Poliester Armat cu Fibră de Sticlă şi Inserţie de
Nisip (PAFSIN). Pe zona respectivă conducta va fi pozată pe fundul canalului
existent şi va fi astupată cu pământ.
Pentru asigurarea condiţiilor de pozare a conductei Dn 1000 şi asigurarea
unei pante continue a fundului canalului se vor executa următoarele lucrări:
- curăţarea fundului canalului de depuneri între km 4+733 - km 4+765, km
5+439 - km 5+494 și km 5+641 - km 5+697;
- aducerea la cotă a fundului canalului prin realizarea unor umpluturi cu
pământ între km 4+765 - km 4+971;
- nivelarea fundului canalului între km 4+733 - km 5+697 pentru aşternerea
patului de nisip.
Pentru asigurarea exploatării şi stabilităţii conductei Dn 1000 s-au prevăzut
următoarele:
- un masiv de ancoraj la km 4+971 cu dimensiunile de 2,2x2,0x2,2 (masiv
tip A)
- două masive de ancoraj cu dimensiunile fiecare de 2,8x3,0x2,2 (masiv tip
B) la schimbările de direcţie, respectiv la km 5+236 şi la km 5+445
- pinten de încastrare amonte la km 4+733 cu dimensiunile de 2,5x2,5x3,5
- pinten de încastrare aval la km 5+697 cu dimensiunile de 2,1x2,1x4,5
- guri de vizitare Dn 800 amplasate la km 5+068 şi la km 5+386 Având în
vedere că stăvilarele sunt amplasate pe zona pe care canalul se înlocuieşte cu
conductă acestea nu mai sunt necesare şi în consecinţă nu mai necesită
reabilitare, urmând a fi demolate.
• Suprafeţe de teren ocupate la execuţia lucrărilor proiectate
Din punct de vedere juridic terenul pe care urmează sa se realizeze lucrări de
reabilitare este în administrarea ANIF prin Filiala Teritorială Bacău.
Din punct de vedere al folosinţei terenul pe care sunt amplasate lucrările
supuse reabilitării este scos din circuitul agricol si încadrat in regimul de curţi
construcţii Din punct de vedere al amplasării, terenul ocupat face parte din teren
situat in extravilan.
• Suprafeţe ocupate definitiv
64STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
În cadrul proiectului nu sunt prevăzute lucrări care să conducă la mărirea
suprafeţei de teren scoasă deja din circuitul agricol.
• Suprafeţe ocupate temporar
Pentru executarea lucrărilor de reabilitare este necesară scoaterea temporară
din circuitul agricol a unor suprafeţe de teren situate de-a lungul traseului
canalului şi conductelor care urmează a fi înlocuite, după cum urmează:
- Pentru înlocuirea conductei de refulare a staţiei de pompare SPA Iteşti o
suprafaţă de 12 m x 240 m = 2880 mp
- Pentru reabilitarea canalului CA 1 între km 0+000 - km 4+733 o suprafaţă
de 15 m x 4733 m = 23665 mp
- Pentru înlocuirea canalului CA 1 cu conductă Dn 1000 între km 4+733
- km 5+697 o suprafaţă de 12 m x 964 m = 11570 mp
- Pentru înlocuirea conductei Dn 600 de la stația SRPA Itești la bazin
aspiraţie SPP 3 o suprafaţă de 12 m x 2500 m = 30000 mp
Suprafaţa totală ce urmează a fi scoasă temporar din circuitul agricol este de
68.115 mp.
În perioada de funcționare, procesul tehnologic constă în preluarea unei
cantități de apă din lac, din zona gurii de aspirație, prin intermediul stației de
pompare de bază care va transporta apa prin intermediul canalului de aducțiune
la stația de repompare (SRPA) care aspiră apa din canalul de aducţiune CA1 la
km 5+697 şi o refulează prin intermediul conductei de refulare cu lungimea L =
2500 m, în bazinul de aspiraţie al staţiei SPP 3 şi prin intermediul altei conducte
de refulare în reţeaua de conducte îngropate. Din aceste stații apa prin
intermediul aspersoarelor va fi distribuită pe terenurile agricole.
12. Caracteristicile PP existente, propuse sau aprobate, ce
pot genera impact cumulativ cu PP care este în procedură
de evaluare şi care poate afecta aria naturală protejată de
interes comunitar:
În urma analizei efectuate atât din documentația scrisă, cât și în urma
investigațiilor din teren, am constatat că planul propus de ANIF – sucursala
Bacău, nu interacționează cu alte proiecte în imediata vecinătate, atât în amonte,
cât și în aval de amplasament, astfel încât să genereze impact cumulat.
Se pune problema dacă preluarea apei din lacul Lilieci cu scopul de a iriga
terenurile de pe amplasamentul ANIF vor avea un impact cumulat cu perioadele
de uzinare a apei în scopul producerii enerigiei electrice, având ca efect săderea
nivelului apei din lac astfel încât să producă impact asupra biodiversității.
65STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Sistemul de irigații de la Itești a funcționat din anul 1970 și împreună cu
Hidrocentrala de la Lilieci nu au înregistrat scăderi importante ale nivelului apei
din lac astfel încât să fie afectată semnificativ biodiversitatea.
Lacul Lilieci, cunoscut şi sub numele de Iteşti sau Bacău I, are 261,7 ha,
din care circa 40 ha sunt reprezentate de suprafeţe de apă puţin adâncă, întinderi
de stuf şi papură şi de insule de vegetaţie arborescentă. Volumul de apă din lac
este estimat la aproximativ 7,4 milioane m³, iar volumul de atenuare este de 2,6
milioane m3. Acumularea Lilieci (Bacău I) nu produce atenuarea debitelor de
viitură datorită faptului că nu deține volum de atenuare a viiturilor. Debitul
minim necesar a fi asigurat în albie în aval de baraj este de 2,8 m³/s care
constituie debitul de servitute și se asigură prin deschiderea a 4 vane ce se află în
stavilele 2 și 3.
În funcție de regimul de funcționare al întregii amenajări a râului Bistrița
și al acumulării Lilieci în particular, tranzitarea undelor de viitură prin uvrajele
barajului nu este condiționată de regimul de funcționare al centralei
hidroelectrice. De asemenea, variațiile cotelor în acumulare pe perioadele de
viitură este recomandat să se situeze între NNR și NME. Starea de atenție 1
reprezintă momentul în care se face manevrarea evacuatorilor la acumularea din
amonte (CHE Gârleni). Starea de atenție 2 este determinată de momentul în care
încep manevrele la evacuatorii proprii ai acumulării Lilieci (sosirea viiturii). În
acest moment cota în lacul Lilieci este de 177,75 mdMB/178,19 mdMN cu
tendința de creștere. În același timp acest moment reprezintă starea de atenție
pentru captarea din aval – CHE Bacău. Starea de alarmă 1 începe în momentul
în care debitul afluent în lac depășește 600 m³/s, iar cota este în continuă
creștere. Starea de alarmă 2 începe în momentul în care debitul afluent depășește
1500 m³/s, cota este în continuă creștere și toate stavilele sunt deschise. Starea
de alarmă excepțională apare în momentul în care toate stavilele barajului sunt
deschise complet, iar nivelul în lac depășește cu 70 cm nivelul normal de
exploatare (cota este 178,40 mdMB/178,84 mdMN) și este în creștere.
S-a considerat că debitul maxim în condițiile actuale de amenajare
reprezintă valoarea capacității maxime de deversare din barajul lacului de
acumulare Lilieci, acesta fiind de 1960 mc/s. În caz de viitură, conform Planului
pentru prevenirea, protecția și diminuarea efectelor inundațiilor în spațiul
hidrografic Siret debitul maxim de deversare a apei din baraj este de 2700 m3/s.
Din analiza datelor de mai sus și ținând cont de faptul că debitul maxim
uzinat pe tronsonul inferior al canalului este de 180 mc/an, iar norma netă de
irigare = 2728 m3/ha an în cazul amplasamentului aparținând ANIF de la Itești
apreciem un impact nesemnificativ asupra biodiversității sitului Natura 2000 și a
componentelor de mediu apă, aer și sol.
66STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
13. Alte informaţii solicitate de către autoritatea
competentă pentru protecţia mediului:
Nu au fost solicitate alte informații în afara celor prevăzute în Ghidul
metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau
proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.
b) Informaţii privind ariile naturale protejate de
interes comunitar afectate de implementarea PP:
Majoritatea ţărilor europene nu au ţinut cont, în dezvoltarea lor
economică, de mediul natural, astfel că resursele naturale au fost supraexploatate
în timp, determinând o scădere a speciilor sălbatice de plante şi animale.
România este una dintre ţările europene bogate în ceea ce priveşte mediul
natural, astfel că menţinerea ariilor naturale şi seminaturale cu un număr
însemnat de specii sălbatice de plante şi animale trebuie să reprezinte o prioritate
pentru noi.
Menţinerea acestor arii, care fac parte şi din patrimoniul natural al
Europei, vor permite şi generaţiilor viitoare să se bucure măcar de aceleaşi
condiţii de viaţă.
Diversitatea speciilor sălbatice de animale şi plante se poate menţine
numai printr-un efort comun al populaţiei, efort ce primeşte un cadru legal prin
Reţeaua Natura 2000. Această reţea de arii cu un regim special de protecţie
(menţionăm faptul că aceste arii nu sunt rezervaţii strict protejate) este
constituită la nivelul Uniunii Europene tocmai cu acest scop: păstrarea mediului
natural şi seminatural în condiţii optime pentru viaţa sălbatică.
Reţeaua Natura 2000 este formată, din punct de vedere legal, din două
directive europene: Directiva Habitate (92/43 EEC) şi Directiva Păsări (79/409
EEC), ambele transpuse integral în legislaţia naţională prin OUG 57/2007,
modificată şi completată prin OUG 154/2008.
Reţeaua Natura 2000 este instrumentul principal al Uniunii Europene
pentru conservarea naturii.
Ariile incluse în Reţeaua Natura 2000 sunt zone cu un regim de protecţie
special, ceea ce înseamnă că este permisă desfăşurarea de activităţi economice
care nu pun în pericol speciile de plante şi animale existente. Aceste arii sunt de
două tipuri: Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (APSA), declarate pentru
speciile de păsări, având la bază Directiva Păsări, şi Situri de Importanţă
Comunitară (SIC), declarate pentru habitate şi pentru speciile sălbatice de plante
şi de animale, având la bază Directiva Habitate. În desemnarea acestor arii se va
67STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
ţine seama de valoarea lor atât la nivel naţional, cât şi european, astfel că
menţinerea lor într-o stare de conservare bună este importantă nu doar pentru
ţara noastră, ci şi pentru întreaga Europă.
Monitorizarea acestor arii naturale sau seminaturale va scoate în evidenţă
starea mediului înconjurător la momentul respectiv, devenind astfel unitatea de
control a acestuia.
Desemnarea ariilor Natura 2000 nu reprezintă izolarea acestora.
În interiorul siturilor se va ţine seama de interesele economice, culturale şi
sociale specifice şi se vor putea desfăşura activităţi economice care nu afectează
starea vieţii sălbatice. În aceste arii vor fi încurajate activităţile tradiţionale
(turismul, agricultura extensivă, păşunatul, cositul etc.), dar în limita de suport a
acestora. De asemenea, este încurajată cultivarea produselor ecologice şi a
ecoturismului.
Proprietarii terenurilor ce au fost desemnate ca făcând parte din Reţeaua
Natura 2000 pot primi compensaţii, cuantumul acestora depinzând de modul de
administrare a proprietăţilor şi de respectarea normelor din Planul de
Management al ariei respective.
Planul Propus se suprapune parțial cu situl Natura 2000 ROSPA 0063
Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău – Berești.
1. Date privind aria naturală protejată de interes
comunitar: suprafaţa, tipuri de ecosisteme, tipuri de
habitate şi speciile care pot fi afectate prin implementarea
PP etc.:
Suprafaţa sitului Natura 2000 afectată de implementarea PP:
a) Informații generale
Situl Natura 2000 - ROSPA0063 a fost declarat arie de protecţie specială
avifaunistică, prin Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007, modificată şi
completată de Hotărârea Guvernului nr. 971/ 2011 privind declararea ariilor de
protecţie specială avifaunistică, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene
Natura 2000 în România.
68STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Limitele sitului Natura 2000 ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău – Berești
În temeiul Hotărârii nr. 2151/ 2004 privind instituirea regimului de arie
naturală protejată pentru noi zone, au fost desemnate cinci arii de protecţie
specială avifaunistică de importanţă naţională, care au fost incluse în situl
Natura 2000 ROSPA0063:
Arii de protecţie specială avifaunistică de importanţă naţională
incluse în situl Natura 2000 ROSPA0063 Nr. Arie naturală protejată Suprafaţă în ha Judeţ Nr. aviz CMN
VI.4. Lacul Lilieci 262 Bacău Cj 287/23.12.2002
VI. 5. Lacul Bacău II 202 Bacău Cj 286/23.12.2002
VI.6. Lacul Galbeni 1.132 Bacău Cj 285/23.12.2002
VI.7. Lacul Răcăciuni 2.004 Bacău Cj 288/23.12.2002
VI.8. Lacul Bereşti 1.800 Bacău Cj 289/23.12.2002
Aspecte privind proprietatea asupra terenurilor din perimetrul ariei
naturale protejate şi modul principal de utilizare:
Cea mai mare suprafaţă din situl Natura 2000 ROSPA0063, este ocupată
de acumulări hidroenergetice, cursuri de apă şi zone umede, în procent redus
fiind culturile agricole şi păşunile.
69STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Terenurile limitrofe lacurilor sunt predominant arabile. Pe unele porţiuni
predomină terenurile cu pajişti, întrerupte adesea de pâlcuri de păduri sau tarlale
cultivate.
În vecinătatea ariei naturale protejate sunt situate zonele de intravilan ale
localităţilor Iteşti, Bacău, Siretu, Bazga. Pe malul estic al lacurilor Răcăciuni şi
Bereşti precum şi în zona de nord a lacului Bacău regăsim parcele împădurite.
Referitor la proprietatea şi utilizarea luciului de apă, datorită faptului că
funcţia principală a lacurilor de acumulare este producerea de energie electrică,
fiind acumulări artificiale, ele sunt concesionate către Hidroelectrica S.A.
Alte terenuri sunt în proprietatea unităţilor administrativ teritoriale:
Gârleni, Hemeiuşi, Iteşti, Bacău, Tamaşi, Letea Veche, Nicolae Bălcescu,
Faraoani, Cleja, Răcăciuni, Pânceşti, Horgeşti, Gioseni, Orbeni, Valea Seacă,
Sascut, Tătărăşti, alţi concesionari persoane juridice şi mici proprietari privaţi.
a. Suprafața sitului și coordonate geografice:
Descrierea sitului Natura 2000 – Lacurile de Acumulare Buhuşi – Bacău –
Bereşti - ROSPA0063 - conform Formularului Standard Natura 2000, prezentat
în Hotărârea Guvernului nr. 1284/ 2007, modificată şi completată de Hotărârea
Guvernului nr. 971/ 2011.
Localizarea sitului Natura 2000 – Lacurile de Acumulare Buhuşi – Bacău –
Bereşti - ROSPA0063 LOCALIZAREA SITULUI
Coordonatele sitului
Latitudine
E 27º 7'12''
Longitudine
N 46º 14' 50''
Suprafaţa
sitului ha
5 605.2
Lungi-
mea
sitului
km
Altitudine m
Min. 99
Med. 128
Max. 202
Regiunea biogeografică
Alpină
Continentală X
Panonică
Stepică
Pontică
Regiunile administrative
NUTS Numele judeţului %
RO011 Bacău 100
Suprafaţa sitului Natura 2000 „Lacurile de acumulare Buhuşi – Bacău –
Bereşti” este de 5605.2 ha, cea mai mare parte fiind reprezentată de luciu de apă,
precum şi de importante zone mlăştinoase acoperite cu stuf şi vegetaţie specifică
de luncă.
Suprafeţele şi limitele sitului Natura 2000 „Lacurile de acumulare Buhuşi
– Bacău – Bereşti” sunt cele precizate în Anexa nr. 2 din Hotărârea Guvernului
nr. 1284/ 2007, modificată şi completată de Hotărârea Guvernului nr. 971/ 2011
privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a
reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.
70STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Suprafeţele şi limitele ariilor naturale protejate de interes naţional incluse
în situl Natura 2000 „Lacurile de acumulare Buhuşi – Bacău – Bereşti”, cod
ROSPA0063: Lacul Lilieci - cod naţional VI.4., Lacul Bacău II - cod naţional
VI.5, Lacul Galbeni - cod naţional VI.6., Lacul Răcăciuni - cod naţional VI.7.,
Lacul Bereşti - cod naţional VI.8., sunt conforme cu Hotărârea Guvernului nr.
2151/ 2004.
Lacul Lilieci – 338,8 ha, este situat pe cursul râului Bistriţa, pe raza
comunelor Hemeiuşi, Iteşti şi Gârleni din judeţul Bacău.
Limita nordică corespunde cu digul şi drumul care protejează câmpul de
captare a apei de pe raza comunei Hemeiuşi – sat Andrieşeşti, traversează
canalul de fugă Unitatea Hidroenergetică Gârleni în aval cu 100 de metri de
podul peste canal, traversează sectorul de luncă cuprins între canalul de fugă şi
cursul vechi al Bistriţei, până în abruptul terasei de confluenţă Bistriţa – Siret, în
zona satului Iteşti, la aproximativ 1 km, nord de gura canalului de fugă Unitatea
Hidroenergetică Gârleni.
Limita estică este reprezentată de malul natural - abruptul terasei de
confluenţă Bistriţa – Siret, cu o lungime aproximativă de 4,5 km pe raza
comunei Iteşti.
Limita sudică este reprezentată de digul şi barajul lacului de acumulare,
având o lungime de aproximativ 1 km. Este situată pe raza comunelor Hemeiuşi
şi Iteşti, pe mijlocul limitei fiind barajul şi canalul de fugă al Unitatea
Hidroenergetică Bacău I.
Limita vestică corespunde atât digului lacului Lilieci, pornind din zona
localităţii Lilieci până la satul Andrieşeşti, pe o lungime de aproximativ 4,3 km.
Lacul funcţionează din anul 1966, are un baraj înalt de 20 m, o lăţime a
coronamentului de 12,55 m şi un debit maxim pe total deschidere 1500 mc/s.
Acumularea este de tip permanent şi un volum total de 6,6 milioane mc,
din care volumul util 1,4 milioane mc. Debitul instalat la priză este de 180 mc/s.
Funcţia principală a lacului de acumulare este pentru producerea de
energie electrică. Acest fapt creează importante variaţii diurne de nivel, care sunt
în defavoarea plantelor care trăiesc în zona litorală şi a peştilor (mai ales în
perioada depunerii icrelor). În acelaşi timp aceste variaţii favorizează
dezvoltarea avifaunei prin cantităţile suplimentare de hrană pe care le oferă.
Perimetrul nostru se suprapune parțial peste suprafața acestui lac, fiind
redată în imaginea de mai jos:
71STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Localizarea lacului Lilieci în raport cu zona de studiu.
72STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Așa cum reiese din imaginea de mai sus, observăm că o porțiune mică a
malului lacului Lilieci se suprapune cu situl Natura 2000 ROSPA0063.
Tipuri de ecosisteme și clase de habitate:
Clasele de habitate prezente la nivelul sitului sunt redate astfel:
Denumire Total
ha Lilieci Bacău Galbeni Răcăciuni Bereşti
Comunităţi vegetale cu
trestie, papură: R5309,
R5308, R5305, R5304,
R3709, R2213, R2212,
R2210, R2207, R2206,
R2205
786,4 73,9 32,6 303,5 117,5 258,9
Habitat antropic 0,1 0,0 0,0 0,0 0,1 0,0
Luciu de apă 4208,0 248,6 136,2 450,4 1579,8 1793,1
Păduri de salcie şi plop alb:
R4407,R4406, R4408 223,4 3,4 0,0 220,0 0,0 0,0
Păduri de stejar, frasin 10,9 0,0 0,0 0,0 3,8 7,1
Pajişti: R3416, R3414 483,7 54,3 49,6 93,0 69,3 217,5
Terenuri agricole 17,3 1,4 0,1 2,6 0,2 13,0
Tufăriş de cătină albă şi
răchită albă: R3133, R4417 19,0 0,0 0,0 0,0 0,1 18,9
Tufăriş de lemn câinesc:
R3132, R3122 10,4 8,8 0,0 0,0 1,6 0,0
Tufăriş de salcie: R4418,
R4416, R4419 57,0 1,1 2,3 25,4 28,2 0,0
Specii de animale prezentate în Formularul Standard Natura 2000
ROSPA 0063 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău - Berești
Specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC:
G Cod Denumire științifică
B A229 Alcedo atthis
B A054 Anas acuta
B A056 Anas clypeata
B A052 Anas crecca
B A050 Anas penelope
B A053 Anas platyrhynchos
B A055 Anas querquedula
73STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
B A051 Anas strepera
B A041 Anser albifrons
B A043 Anser anser
B A028 Ardea cinerea
B A059 Aythya ferina
B A061 Aythya fuligula
B A062 Aythya marila
B A060 Aythya nyroca
B A067 Bucephala clangula
B A196 Chlidonias hybridus
B A198 Chlidonias leucopterus
B A197 Chlidonias niger
B A081 Circus aeruginosus
B A082 Circus cyaneus
B A038 Cygnus cygnus
B A036 Cygnus olor
B A036 Cygnus olor
B A027 Egretta alba
B A026 Egretta garzetta
B A125 Fulica atra
B A127 Grus grus
B A075 Haliaeetus albicilla
B A131 Himantopus himantopus
B A022 Ixobrychus minutus
B A459 Larus cachinnans
B A182 Larus canus
B A177 Larus minutus
B A179 Larus ridibundus
B A068 Mergus albellus
B A070 Mergus merganser
B A262 Motacilla alba
B A023 Nycticorax nycticorax
B A017 Phalacrocorax carbo
B A393 Phalacrocorax pygmeus
B A151 Philomachus pugnax
B A140 Pluvialis apricaria
74STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
B A141 Pluvialis squatarola
B A005 Podiceps cristatus
B A132 Recurvirostra avosetta
B A193 Sterna hirundo
B A307 Sylvia nisoria
B A004 Tachybaptus ruficollis
B A161 Tringa erythropus
B A166 Tringa glareola
B A142 Vanellus vanellus
2. Date despre prezenţa, localizarea, populaţia şi ecologia
speciilor şi/sau habitatelor de interes comunitar prezente
pe suprafaţa şi în imediata vecinătate a PP, menţionate în
formularul standard al ariei naturale protejate de interes
comunitar și a Planului de Management:
Alcedo atthis – pescărel albastru
Descriere
Specie de pasăre de talie mică, viu colorată, cu aspect inconfundabil.
Sexele sunt foarte asemănătoare. Capul și spatele sunt albastre cu reflexe
metalice (în partea centrală a spatelui mai deschis) iar ventral este portocaliu;
gușa este albă. Masculul are ciocul negru complet, iar femela are partea de la
bază roșiatică. Lungimea corpului este de 17-19 cm, anvergura aripilor este de
24 – 28 de cm, iar greutatea de 34 – 46 de grame.
Etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvântul latin alcyon – pescăraş albastru.
Conform descrierii mitologice, Alcyon, fiica lui Eolus, a fost salvată din apă şi
transformată în pescăraş albastru de către zei după naufragiul în care a murit
soţul ei. Numele de specie „atthis” se consideră că provine de la o frumoasă
femeie din Lesbos, favorită a poetei Sappho. În altă variantă mitologică „atthis”
era numele unui tânăr indian, fiul lui Limniace, zeiţa ocrotitoare a Gangelui.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă în Paleartic, din vestul Europei, până în estul
Asiei, inclusiv în Japonia. În nord urcă până în Scandinavia și sudul Siberiei. În
75STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
sud este prezent până în nordul Africii, India și Indonezia. În România specia
cuibărește pe o arie largă, din Delta și Lunca Dunării, până în zonele de deal.
Fenologie
Este o specie în general sedentară sau parțial migratoare în România. În
iernile grele când bazinele acvatice îngheață complet, majoritatea exemplarelor
se deplasează uneori pe distanță mare pentru localizarea altor surse de hrană (în
general înspre zone mai sudice).
Habitate
Este o specie acvatică, fiind legată de ape stătătoare sau lent curgătoare,
bogate în pește de mici dimensiuni. Are nevoie de maluri abrupte, expuse, fără
vegetație (lutoase, argiloase sau de altă natură), în care poate să își sape galerii
pentru a cuibări.
Hrană
Specie preponderent ihtiofagă, consumând specii de pești de talie mică,
după care plonjează și se scufundă, din locul de pândă situat deasupra apei.
Suplimentar consumă și nevertebrate (libelule, viermi, melci, creveți etc.) sau
amfibieni. Foarte rar, iarna, consumă și fructe de mici dimensiuni (soc) sau
tulpini de stuf.
Populatie
Populația mondială a speciei este estimată preliminar la maxim 600.000
de indivizi. Cea europeană este estimată la 97.500 – 167.000 de perechi.
Tendința la nivel european este descrescătoare (aproape 50% în ultimii 15 ani).
În România, populația estimată este de 5.400 – 10.000 de perechi.
Tendința populațională este deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe devreme, uneori în martie. Depunerea
ouălor are loc începând cu luna aprilie, femela depunând 3-10 ouă, pe care le
clocesc ambele sexe ziua (noaptea doar femela), timp de 19-21 de zile. Puii
părăsesc cuibul după 23-27 zile. Uneori poate avea 2 ponte pe sezon. Perechile
cuibăresc izolat. Cuibul este amplasat la capătul tunelului săpat în pereții din
malul apei (galeria cuibului poate avea 50 – 90 de cm). Uneori cuibul poate fi
amplasat și la câteva sute de metri de apă, unde găsește pereți abrupți, potriviți
pentru săparea galeriilor.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare este reprezentată de regularizarea cursurilor de apă.
Distrugerea malurilor naturale și îndiguirea sau întărirea malurilor cu beton sau
agregate, duce la pierderea locațiilor pentru amplasarea cuiburilor. De asemenea,
reducerea surselor de hrană, datorită poluării bazinelor acvatice, este, posibil,
responsabilă de declinul speciei pe termen lung.
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
76STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Specia nu este afectată semnificativ de implementarea PP fiind dependentă
de cursurile apelor unde își face cuibul în malul abrupt al cursurilor de apă. În
zona stației de pompare există habitat favorabil de cuibărire în malurile abrupte.
Anas acuta– rața sulițar Descriere
Specie migratoare care cuibărește, în special, în partea de nord a Europei,
Asiei și Americii de Nord, în zonele arctice și sub-arctice. În Europa, cele mai
mari populații cuibăritoare se întâlnesc în Finlanda, Islanda, Norvegia, Rusia și
Suedia, dar există populații cuibăritoare de mici dimensiuni în multe din țările
Europei centrale și de sud. Pe teritoriul României această specie poate fi
întalnită în special în perioada de iarnă și de pasaj, perechile cuibăritoare fiind
puține.
Localizare și comportament
În perioada de cuibărit, această specie preferă habitatele continentale,
acvatice, cu apă dulce sau sarată de mică adâncime, deschise, situate de obicei în
zone de joasă altitudine, de pajiște, tundră sau stepă, ape de obicei cu
productivitate mare sau medie. În perioada de iarnă, staționează în zone de
coastă ferite, delte, estuare și terenuri inundate, lagune și lacuri ce au în
apropiere terenuri agricole.
Este o specie migratoare în toată partea nordică a arealului sau, dar există
și câteva populații sedentare în emisfera sudică. Ajung în cartierele de iernare în
cursul lunii noiembrie și le părăsesc în cursul lunii aprilie. Hrana raței sulițar
este compusă din materie vegetală acvatică (frunze, alge) și hrană de natură
animală. Uneori se hrănește pe sol cu semințe, rădăcini și rizomi.
Populație
La nivel mondial, specia este estimată la un număr de 5.300.000 –
5.400.000 de indivizi, cu tendință descrescătoare. În Europa populația
cuibăritoare este de 320.000 – 360.000 de perechi, cu un declin moderat, iar
populația care iernează în Europa la aproximativ 120.000 indivizi.
Împerechere
Cuibărește în perechi solitare relativ apropiate și uneori în grupuri
dispersate, din aprilie până în iunie în majoritatea zonelor. În partea nordică a
arealului, începutul perioadei de cuibărit este sincronizată cu dezghețul. Cuibul
este construit pe sol, ascuns în vegetație, relativ aproape de apă. Depune 7-9 ouă
ce sunt clocite timp de 22-24 de zile.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare la adresa acestei specii este pierderea habitatelor
acvatice folosite la cuibărit și iernat datorită influenței antropice. Alte amenințări
includ poluarea apelor, deranjul provocat de prezenta și activitățile umane,
77STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
arderea vegetației acvatice, vânătoarea. Măsurile de conservare vizează direct
amenințările la adresa speciei și cuprind un management eficient al zonelor
umede, limitarea deranjului și poluării.
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Specia nu este afectată de implementarea PP preferând zonele umede cu
mult stuf.
Anas clypeolata – rața lingurar
Descriere.
Este o specie de rață de talie medie. Ca și la toate speciile de rațe,
dimorfismul sexual este accentuat. Femela are un colorit general maroniu,
marmorat, perfect pentru camuflaj în timpul clocirii ouălor. Masculul este viu
colorat, capul este verde, pieptul și conturul lateral alb, partea centrală a
flancurilor castanie, spatele și fundul negru. Masculul are oglinda (grupul de
pene colorat din aripă) de culoare albastru deschis iar femela verde. Caracteristic
ambelor sexe este ciocul de dimensiuni mari, foarte lat la vârf. Lungimea
corpului este de 44-52 cm și are o greutate medie de 410-1100 g. Anvergura
aripilor este cuprinsă între 73-82 cm.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia cuibărește pe o arie foarte largă, în toată emisfera nordică, din
zonele cu climă temperată, până în zonele boreale. În România specia cuibărește
localizat, în zonele joase, din Câmpia Transilvaniei, Câmpia de Vest, de-a
lungul Oltului, zonele umede din Bărăgan sau de-a lungul litoralului. Nu
cuibărește în Delta Dunării.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului.
Prezența este constantă, însă în numere mult mai mici ca alte specii de rațe. În
perioada de cuibărit este mult dispersată, iar toamna se adună în numere mai
mari în zone de câmpie, pe habitate acvatice. Numărul de exemplare este cel mai
mare în perioada de toamnă, peste iarnă rămânând în țară efective mult mai
mici, specia iernând preponderent în zone mai sudice (din zona mediteraneană
până în Africa centrală.
Habitate
În România este relativ localizată în perioada de cuibărit, ocupând
habitate acvatice întinse din zonele joase, bogate în vegetație palustră și cu
maluri mâloase (fără Delta Dunării). În sezonul de toamnă se adună în numere
mari, pe suprafețele de apă deschise, la început mult mai dispersat, iar apoi,
78STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
concentrat. În perioada de iarnă rămân mai puține exemplare, majoritatea
iernând în zonele mediteraneene.
Hrană
Rața lingurar este omnivoră, însă preponderent carnivoră, mare parte din
dietă constă în specii de nevertebrate acvatice (moluște, crustacee, insecte,
viermi) pe care o consumă în zonele mâloase de țărm și apă mică. Consumă și
materie vegetală, în special părți ale plantelor plutitoare.
Alte informații
Sistemul special de lamele din interiorul ciocului o ajută să filtreze mâlul,
pentru a reține nevertebratele cu care se hrănește.
Cuib
Perioada de reproducere începe în aprilie, iar depunerea ouălor are loc
începând cu prima parte a acestei luni. Femela depune de obicei 9-11 ouă, pe
care le clocește singură. Masculul, de obicei, apără teritoriul perechii. Incubarea
durează 22-27 de zile. Puii devin zburători la 36-45 de zile. Păsările cuibăresc
izolat, uneori și în grupuri laxe, amplasând cuiburile la câțiva metri distanță.
Cuiburile sunt amplasate în apropierea apei, direct pe sol, ascunse în vegetație;
cuibărește izolat sau în grupuri răsfirate, nu neapărat în vegetație acvatică
(uneori pajiști umede).
Populație
Populaţia europeană a speciei este relativ mică și cuprinsă între 14.000 –
19.000 perechi. Deși populaţia s-a menținut constantă în perioada 1970 – 2000
în cea mai mare parte a teritoriului, a scăzut în Letonia în perioada 1990 – 2000,
determinînd o tendinţă negativă a populaţiei pe ansamblu.
Împerechere
Soseşte din cartierele de iernare la sfârşit de martie şi început de aprilie.
După folosirea repetată a cuibului, acesta poate atinge 0,6 – 1 m înălţime și un
diametru la vârf de circa 60 – 70 cm. Cuibul este alcătuit din crengi și resturi
vegetale. Este căptuşit cu ramuri cu frunze pe care le schimbă periodic, pentru o
mai bună camuflare a cuibului. Femela depune 1 – 2 ouă la sfârşit de aprilie şi
început de mai, cu o dimesiune medie de 63,5 x 51 mm. Incubaţia durează 36 –
41 de zile și este asigurată de femelă, care este hranită de mascul în tot acest
timp. Puii devin zburători după 50 – 55 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi
câteva săptămâni (21 zile) în plus.
Ameninţări și măsuri de conservare
Este amenințată de degradarea / dispariția zonelor umede, și poluarea
habitatelor. Suplimentar, în anumite zone din arealul de distribuție, este
amenințată de prădătorismul la cuib al speciilor invazive, poluare cu plumb (din
cauza vânătorii, deși această specie nu este de interes major).
79STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea amplasamentului în căutare de hrană, în special. Considerăm un
impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Anas crecca – rața mică
Descriere
Rata mica este o specie cu o raspandire foarte larga, arealul ei cuprinde
toata Europa, America de Nord si Asia. Cuibareste in partea nordica si temperata
a arealului. In Romania, poate fi intalnita in special in pasaj si perioada de iarna,
intr-o varietate de habitate acvatice: ape costiere de mica adancime, lacuri
naturale si artificiale, iazuri, estuare, delte, lagune si mlastini. In perioada de
cuibarit exista populatii de mici dimensiuni in Transilvania si nordul Moldovei,
in zonele acvatice montane, depresionare si de coasta.
Localizare și comportament
Habitatele preferate de aceasta specie pentru cuibarit sunt apele de mica
adancime, permanente, cu vegetatie densa, ierboasa in special cele aflate in
vecinatatea padurilor si lizierelor. Vegetatia adiacenta trebuie sa formeze un fel
de strat vegetal dens. Prefera apele de mici dimensiuni, singure sau parti ale unei
zone acvatice mai intinse, cum ar fi balti, lacuri si iazuri, rauri incet-curgatoare.
In perioada de iarna poate fi intalnita si pe ape deschise, lacuri, delte, campii
inundate.
Specie predominant migratoare, in special populatiile nordice. In partea de
sud a arealului exista cu mici populatii sedentare. Migratia de tomana incepe din
iulie pentru exemplarele care nu au reusit sa se reproduca dar culmineaza in
octombrie-noiembrie. Se intorc din cartierele de iernare in martie-aprilie.
Rata mica este o specie omnivora. In perioada de cuibarit hrana este
predominat formata din mici nevertebrate, moluste, crustacee, larve. In perioada
de iarna se hraneste si cu seminte de plante acvatice, resturi de plante, seminte
de pe terenurile agricole.
Populație
Populatia cuibaritoare de rata mica la nivelul Europei este estimata la 920
000 – 1 200 000 de perechi, tarile unde exista cele mai mari concentratii fiind
Rusia, Finlanda, Norvegia, Suedia
Populatia care ierneaza in Europa este de aproximativ 730 000 de indivizi.
Împerechere
Gregara cu exceptia perioadei de cuibarit, se aduna in stoluri de mici
dimensiuni. Perechile se formeaza in perioada de iarna, cuibaritul incepand in
luna aprilie. Cuibul este construit pe sol, in vegetatie densa, in aprpierea apei.
Depun 8-11 oua ce sunt incubate timp de 21-23 de zile.
80STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Amenințări și măsuri de conservare
Aceasta specie este amenintata de pierderea habitatului prin modificarea
zonelor umede, defrisarea padurilor adiacente acestor zone, deranjul provocat de
activitatile recreationale si industriale, poluare si vanatoare. Pentru conservarea
acestei specii se recomanda restrangerea activitatilor umane in zonele acvatice,
managementul eficient al acestora, un management forestier care sa ia in calcul
si conservarea habitatului specific ratei mici si reducerea poluarii.
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea amplasamentului stației de
pompare în căutare de hrană. Considerăm un impact nesemnificativ în corelație
cu activitățile prevăzute în PP.
Anas penelope – rață fluierătoare Descriere
Cuibareste in zone acvatice de mica adancime, deschise, bogate in
vegetatie submersa si natanta. Evita insa habitatele acvatice caracterizate de
vegetatie limitrofa inalta si densa. Pentru iernat si pasaj, aceasta specie prefera
habitatele marine adapostite, zonele umede din apropierea marii, lagunele,
lacurile interioare, raurile incet curgatoare, estuarele, pasunile inundate si zonele
mlastinoase.
Localizare și comportament
Specie migratoare care cuibareste in partea de nord a Europei si Asiei, in
special in zonele arctice si sub-arctice. In Europa, cele mai mari populatii
cuibaritoare se intalnesc in Finlanda, Islanda, Norvegia, Rusia si Suedia, dar
exista populatii cuibaritoare de mici dimensiuni si in Germania, Marea Britanie,
Estonia, Letonia. Rata fluiratoare poate fi intalnita pe tot teritoriul Romaniei, in
zonele acvatice de mica altitudine, in perioada de iarna sau de pasaj, cu
precadere in apropierea Marii Negre. Specie cu precadere migratoare desi exista
semnalari de mici populatii rezidente in nord-vestul Europei. Vara tarziu se
aduna in stoluri mari si in cursul lunii septembrie parasesc zonele de cuibarit si
ajung in zonele de iernat in octombrie – noiembrie. Primavara in cursul lunilor
martie – aprilie parasesc zonele de iernat si se indreapta catre cartierele de
cuibarit. Se hraneste in aproape in intregime cu vegetatie, respectiv frunze,
radacini, bulbi, rizomi si iarba din zonele acvatice si pajistile si terenurile
agricole adiacente acestor zone. Rar poate consuma seminte si hrana animala.
Populație
Desi exista o populatie cuibaritoare in Europa care este estimata la 300
000- 360 000 de perechi, in scadere, concentrata in special in peninsula
Scandinava, populatia care foloseste continentul nostru pentru iernat si pasaj
este mult mai consistenta, respectiv 1 700 000 indivizi.
81STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Împerechere
Gregara in afara perioadei de cuibarit se aduna in stoluri mari, de multe
ori impreuna cu alte specii de rate. In perioada de iarna, masculii pot incepe
ritualul de imperechere ce consta in sunete caracteristice produse in pozitie
specifica, cu capul ridicat, penele de pe ceafa si crestet erecte si manifestari
agresive fata de ceilalti masculi ce se apropie de femela curtata. Depunerea
pontei este influentata de perioada dezghetului, in Marea Britanie incepe de la
mijlocul lunii aprilie, iar in Islanda in ultima parte a lunii mai. Cuibaresc pe
pamant, bine ascunse de vegetatie. Depun 8-9 oua pe care le clocesc timp de 24
– 25 de zile.
Amenințări și măsuri de conservare
Aceasta specie este vulnerabila la activitatile recreative desfasurate pe
apele unde poate fi intalnita dar si la alte tipuri de deranj, poluare, arderea
stufului si alte modificari aduse structurii zonelor umede. Masurile de
conservare recomandate pentru a asigura conditiile necesare acestei specii sunt
diminuarea activitatilor umane in habitatele specifice si controlul poluarii.
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează PP în
căutare de hrană. Considerăm un impact nesemnificativ în corelație cu
activitățile prevăzute în PP.
Anas platyrhynchos-rața mare Descriere
Este o specie de rață de talie mare. Ca și la toate speciile de rațe,
dimorfismul sexual este accentuat. Femela are un colorit general maroniu,
marmorat, perfect pentru camuflaj în timpul clocirii ouălor. Masculul este viu
colorat, capul și gâtul verde metalic, inel subțire alb la baza gâtului, pieptul
castaniu. Corpul cu nuanțe de gri, mai închise dorsal, iar penele din jurul cozii,
negre. Ambele sexe au oglinda (grupul de pene colorat din aripă) de culoare
albastru închis încadrat de două dungi albe. Lungimea corpului este de 50-60 cm
și are o greutate medie de 735-1800 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 81-
95 cm.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia cuibărește pe o arie foarte largă, în toată emisfera nordică, din zonele
cu climă mediteraneană, până în zonele boreale. În România specia cuibărește
pe întreg teritoriul țării, din zona Deltei Dunării, până în zonele submontane.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului.
Prezența este constantă, însă diferă ca distribuție și ca efective. În perioada de
82STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
cuibărit este mult dispersată, iar toamna și iarna se adună în grupuri mari pe
suprafețele acvatice care nu îngheață. Numărul de exemplare este mai mare,
fiind suplimentat de rațele nordice care vin să ierneze în România.
Habitate
Este foarte răspândită și nepretențioasă, în perioada de cuibărit ocupă orice
fel de habitat acvatic disponibil, de la marile întinderi acvatice (Delta Dunării),
lacurile izolate sau malurile râurilor, până la canalele sau lacurile de agrement
din orașe. Uneori cuibărește și la distanțe mai mari de suprafețele acvatice. În
sezonul de iarnă se adună în numere mari, pe suprafețele de apă deschise, la
început mult mai dispersat, iar apoi, concentrat pe acele suprafețe care nu
îngheață (în general lacurile mari de baraj).
Hrană
Rața mare este omnivoră și oportunistă. Se hrănește atât pe suprafața apei,
căutând cu ciocul plante acvatice sau nevertebrate (insecte, moluște, crustacee și
ocazional pești mici) în zonele mâloase sau ape de adâncime mică, precum și pe
uscat cu materiale vegetale sau nevertebrate pe care le poate prinde.
Alte informații
Din această specie provin majoritatea raselor de rațe domestice. Primele
domesticiri au avut loc în Asia de Sud-Est în neolitic. Adeseori au loc
împerecheri între populațiile sălbatice și exemplarele domestice, astfel că există
un flux genetic continuu între cele două categorii.
Distribuţie: este o specie cu adevărat cosmopolită, cuibărind în toate
continentele cu excepția Antarcticii. În România, în prezent cuibăreşte izolat în
câteva masive muntoase.
Populație
Populația globală este estimată la peste 19 000 000 de indivizi. Cea
europeană este estimată la 2 850 000 - 4 610 000 de perechi. În România,
estimările arată o populație de aproximativ 61 000 - 75 000 de perechi
cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens,
specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este
considerată stabilă. În România, deocamdată, tendința populațională este
necunoscută.
Amenințări și măsuri de conservare
Este amenințată de degradarea și dispariția zonelor umede, poluarea
habitatelor. Arderea stufului sau recoltarea acestuia în perioade nepotrivite,
constituie de asemenea amenințări serioase. Fiind o specie abundentă, se
vânează intens, împușcarea și otrăvirea cu plumb fiind de asemenea cauze ale
mortalității.
83STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează PP. Considerăm un impact
nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Anas querquedula – rața cârâitoare
Descriere:
Arealul acestei specii cuprinde zona temperata a Europei, Asia si zona
centrala a Africii. In Romania, poate fi intalnita cuibarind in ape dulci, de mica
adancime, bine adapostite.
Localizare și comportament
Desi pot folosi ocazional si localizat habitatele marine, prefera habitatele
de apa dulce, de mica adancime, ascunse, bogate in vegetatie, adiacente zonelor
acvatice mai mari, pasunilor inundate sau mlastinilor. Evita, totusi, habitatele cu
vegetatie acvatica foarte inalta sau foarte densa.
Împerechere
Specie migratoare, care cuibareste in zona temperata a Europei si Asiei si
ierneaza in Asia de sud si Africa centrala. Paraseste zonele de cuibarit la
sfarsitul lunii iulie – inceputul lunii august si se intoarce in luna aprilie.
Gregara in afara perioadelor de cuibarit. Perechile cuibaritoare cu teritorii
bine delimitate. Perechile se formeaza in timpul perioadei de iarna. Ritualul de
curtare cu elemente similare celorlalte specii de rate dar si comportamente
unice: lasa capul pe spate pana ce crestetul capului atinge spatele, timp in care
scoate sunete specifice. Cuibareste pe sol in vegetatie deasa, de obicei in
apropierea apei. Depunde 8-9 oua incepand de la mijlocul lunii aprilie, pe care le
cloceste timp de 21 -23 de zile. Dupa cuibarit, adultii isi schimba penajul intr-o
perioada de 3-4 saptamani in care isi pierd capacitatea de zbor. Se hraneste cu
vegetatie si hrana de natura animala: moluste, insecte acvatice, larve, crustacee,
larve, mormoloci si pesti mici. In afara sezonului de cuibarit se hranesc
predominant cu hrana de natura vegetala: seminte, radacini., tuberculi, frunze,
muguri, iarba.
Distribuţie
Trăieşte în partea nordică a Eurasiei, Europa centrală şi de Est. Este
răspândită în pădurile taiga, iar în zona temperată este prezentă zone montane,
între altitudini de 600-1.800 m.
Populație
La nivel global, populatia de rata caraitoare este estimata la 2 600 000 – 2
800 000 de indivizi, cu trend usor descrescator. In Europa populatia cuibaritoare
este de aproximativ 390 000 – 590 000 de perechi, cele mai mari concentratii
fiind intalnite in Rusia, Belarus, Ucraina.
84STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează PP.
Considerăm un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Anas strepera (Mareca strepera) – rața pestriță
Descriere
Prefera apele dulci, statatoare sau usor curgatoare, productive, in zone
deschise de mica altitudine, cu precadere cele ferite, bogate in vegetatie
emergenta si insule acoperite de vegetatie ierboasa. Poate fi intalnita in canale,
iazuri, lacuri.
Localizare si comportament
Specie cu un areal intins ce acopera Europa si Asia in zona temperata si
de sud, partea de nord si zona Nilului in Africa si partea centrala si de sud a
Americii de Nord. In Romania, rata pestrita poate fi intalnita in zonele acvatice
de joasa altitudine, deschise, cu apa de mica adancime, statatoare sau usor
curgatoare. Specie migratoare in partea de nord a arealului, dar exista populatii
cuibaritoare in zonele temperate. Formeaza, de obicei, grupuri de mici
dimensiuni in afara perioadei de cuibarit. Masculii parasesc zonele de cuibarit la
inceputul lunii iulie, cu o luna inaintea femelelor si puilor, deplasandu-se catre
zonele unde are loc schimbarea penajului. Aceasta dupreaza aproximativ 4
saptamani, dupa care incepe migratia de toamna. Se intorc din cartierele de
iernare in lunile martie-aprilie. Cuibaresc in perechi separate sau in grupuri
dispersate.
Populatie
Populatia la nivel global este estimata la 3 200 000 – 3 800 000 de
indivizi, trendul populatiei fiind necunoscut. Populatia cuibaritoare din Europa
numara aproximativ 60 000 – 96 000 de perechi, cele mai mari concentratii fiind
intalnite in Rusia, Olanda si Romania.
Reproducere
Cuibul este construit pe sol, bine ascuns in vegetatie, aratand o preferinta
pentru zonele cu vegetatie ierboasa ialta, uscata. Poate cuibari destul de departe
de apa. Depun 8-12 oua incepand din a doua jumatate a lui aprilie, pe care le
incubeaza timp de 24-26 de zile. Ritualul de curtare tipic ratelor, cu deplasari
repetate in jurul perechii si pozitii de display. Rata pestrita se hraneste
predominant cu vegetatie acvatica, dar ocazional se hraneste si cu plante si
semnite de pe culturile agricole.
Amenintari si masuri de conservare
Aceasta specie este amenintata de poluare si activitati recreationale
desfasurate in zonele acvatice. Masurile de conservare recomandate vizeaza
85STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
reducerea poluarii apelor si a deranjului provocat de factorul uman in habitatele
speciei.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează PP. Considerăm un impact
nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Anser albifrons – gârliță mare
DESCRIERE
Gârlița mare este o specie de gâscă de talie mare. Penajul este în
majoritate gri cu maroniu și are o pată albă care înconjoară baza ciocului rozaliu.
Coada este închisă la culoare cu o dunga alba la vârf. Pieptul este mai deschis la
culoare iar pe abdomen are pete negre mari (la juvenili pieptul este nemarcat).
Picioarele sunt de culoare portocalie. Lungimea corpului este de 64-78 cm și are
o greutate medie de 1800-3600 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 130-160
cm.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen (Anser) este denumirea latină a gâștelor, iar numele de
specie provine din cuvintele latine albus - alb și frons - frunte și se referă la pata
albă din jurul ciocului, care este mai pronunțată pe frunte.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specia cuibărește în zona de tundră din nordul Asiei și al Americii de
nord. Exemplarele care cuibăresc în vestul Siberiei migrează pentru iernare în
zonele centrale din Europa, de pe țărmul Atlanticului până în zona Asiei Mici. În
România iernează de obicei în numere foarte mari, în zonele de câmpie, în
special în sud-est. În numere mai mici iernează și în Câmpia de Vest.
Fenologie
Specia nu cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar pentru iernat.
Sosește începând cu luna octombrie și pleacă înapoi în teritoriile de cuibărire în
martie.
Habitate
În zonele de cuibărit preferă tundra deschisă sau cu tufe de mică înălțime,
cu zone mlăștinoase, cu ochiuri de apă deschise. Cuibărește atât în zona costieră,
cât și în interior. În zonele de iernare, preferă de asemenea zonele joase, de
câmpie, bogate în culturi agricole.
Hrană
În teritoriile de cuibărire se hrănește cu specii vegetale din tundra
siberiană, iar în cartierele de iernare din sud-estul Europei în special cu
materiale vegetale de pe culturile agricole. La început se hrănesc cu boabe
86STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
(porumb, grâu sau alte graminee) rămase după recoltare (când sunt disponibile)
și mai apoi cu frunzele răsărite ale grâului, rapiței sau a altor culturi agricole de
toamnă.
POPULATIE
Populația globală este estimată la 3 100 000 - 3 200 000 de indivizi. Cea
europeană cuibăritoare este estimată la 259 000 - 310 000 de perechi. Având o
populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată
ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată stabilă.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii mai / începutul lunii
iunie. Femela depune de obicei 5-6 ouă, pe care le clocește singură, mascul
apărând teritoriul. Incubarea durează 22-28 de zile. Puii devin zburători la 38-45
de zile. Perechile cuibăresc izolat sau în grupuri laxe (la distanțe de aprox. 50 de
m). Cuiburile sunt amplasate direct pe sol, în vegetație.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Specia este amenințată de vânătoare, în special pe rutele de migrație și în
teritoriile de iernare, de otrăvirea cu pesticide de pe terenurile agricole.
Schimbările climatice o fac vulnerabilă prin restrângerea teritoriului de cuibărit
și exacerbarea competiției (dată de extinderea spre nord a altor specii). Alți
factori perturbatori sunt degradarea habitatului din zonele umede, care sunt
asanate, precum și poluarea cu produse petroliere.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează PP. Considerăm un impact
nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Anser anser – gâsca de vară
DESCRIERE
Gâsca de vară este o specie de gâscă de talie mare. Penajul este în
majoritate gri cu maroniu cu părțile superioare definite de marginile albe ale
penelor de zbor. Pieptul și abdomenul sunt mai deschise și relativ uniform
colorate. Picioarele sunt de culoare rozalie. Lungimea corpului este de 74-84 cm
și are o greutate medie de 2070-4560 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între
149 -168 cm.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Atât numele de gen cât și cel de specie vine de la Anser, care este
denumirea latină a gâștelor.
87STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Este distribuită în toată regiunea Palearctică, cuibărind din Islanda până în
Kamceatka, la latitudini temperate. Este singura specie de gâscă ce cuibărește și
în România. Iernează în Europa cam în aceleași teritorii, însa migrează mai la
sud în condiții de ierni dificile.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului.
Prezența este constantă, însă diferă ca distribuție. În sezonul de cuibărit este
mult dispersată, iar începând din vară se adună în grupuri mai mari, la început
pentru creșterea puilor și năpârlire, iar mai apoi pentru iernare.
Habitate
În perioada de cuibărit preferă zonele umede vaste, asociate marilor râuri
din zonele de câmpie. Densitatea ce mai mare o întâlnim în Delta Dunării și
sistemul lagunar. În perioada de iernare, preferă zonele joase, de câmpie, bogate
în culturi agricole de toamnă sau zone cu vegetație ierboasă naturală.
Hrană
Specia este erbivoră, consumă materie vegetală foarte diversă: ierburi,
muguri, rădăcini etc. În perioada de cuibărit se hrănesc în special cu materiale
vegetale de pe culturile agricole, precum frunzele răsărite ale grâului, rapiței sau
a altor culturi agricole de toamnă.
Alte informații
În perioada de pre-migrație, păsările se adună în grupuri numeroase pentru
năpârlire - de obicei în zone acvatice diverse.
POPULATIE
Populația globală este estimată la 1 000 000 - 1 100 000 de indivizi. Cea
europeană este estimată la 259 000 - 427 000 de perechi. În România, estimările
arată o populație de aproximativ 3 100 - 6 700 de perechi cuibăritoare.
Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia
este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este
considerată crescătoare. În România, deocamdată, tendința populațională este
necunoscută.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii martie / începutul lunii
aprilie. Femela depune de obicei 4-6 ouă, pe care le clocește singură, mascul
apărând teritoriul. Incubarea durează 27-28 de zile. Puii devin zburători la 50-60
de zile. Perechile cuibăresc izolat sau în colonii laxe. Cuiburile sunt amplasate
direct pe sol, în vegetație, adesea în zonele mlăștinoase din apropierea apei, dar
uneori pot fi amplasate și în arbori.
88STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Specia este amenințată de vânătoare, fiind susceptibilă și la otrăvirea cu
plumb (provenit din alice). Alți factori perturbatori sunt degradarea habitatului
din zonele umede, eliminat pentru a face loc agriculturii și dezvoltării
industriale. Fiind o specie ce se hrănește pe culturile agricole, există un conflict
continuu cu fermierii.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează PP. Considerăm un impact
nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Ardea cinerea – stârc cenușiu DESCRIERE
Este o specie de stârc de talie mare. Dimorfismul sexual este redus,
masculii fiind în medie mai mari decât femelele. Penajul general este gri, de
diferite nuanțe, cu penele de zbor mai închise la culoare, creștetul, fruntea și
lateralul capului sunt de culoare albicioasă, aflate în contrast cu sprânceana de
culoare neagră care se extinde până în spatele capului prin pene lungi, elegante.
Ventral, penajul este albicios, pe gât și piept având pete negricioase organizate
în șiruri. Lungimea corpului este de 90 - 98 cm, greutatea de 1020 - 2073 g și
anvergura de 175 - 195 cm.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen provine din cuvântul latin ardea, care înseamnă stârc, iar
numele de specie provine din cuvântul latin cinerea, care înseamnă cenușiu.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specia cuibărește în aproape toată Europa (cu excepția unor zone din sud),
jumătatea sudică a Asiei (inclusiv Arhipelagul Indo-malaiezian) și în Africa.
Populațiile din vestul Europei, sudul Asiei și din Africa sunt rezidente. Iernează
în sudul Europei și al Asiei. În România, stârcul cenușiu cuibărește fragmentat
în toate regiunile țării, cu excepția etajului montan.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind parțial migratoare. În sezonul rece,
numărul și distribuția indivizilor poate varia în funcție de gradul de acoperire cu
gheață al suprafețelor acvatice.
Habitate
Specia este prezentă în majoritatea tipurilor de habitate acvatice, dar și în
pajiști umede sau zone agricole. Pentru cuibărire preferă arborii înalți din
apropierea zonelor umede, dar și habitatele palustre cu arbuști.
Hrană. Este o specie în principal carnivoră, oportunistă, hrăindu-se
preponderent cu pești. Pe lângă pești, consumă și: amfibieni, reptile, moluște,
89STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
crustacee, insecte acvatice, micromamifere, mamifere de talie medie (iepuri,
veverițe etc.) dar și păsări și puii acestora, mai ales specii atașate prin ecologia
lor de habitatele acvatice. Consumă în cantități mai mici materie vegetală și
uneori leșuri.
Alte informații
Competiția dintre puii aflați în același cuib poate duce uneori la
eliminarea puilor mai tineri și mai puțin dezvoltați, recurgându-se uneori la
canibalism.
POPULATIE
Populația globală este estimată la 790 000 - 3 700 000 de indivizi.
Populația europeană este estimată la 223 000 - 391 000 de perechi, tendința
populațională la nivel european fiind considerată moderat-crescătoare în
perioada 1980 - 2013, dar ușor în declin în perioada 2000 - 2012.
Populația din România este estimată la 4500 - 6000 de perechi, tendința
populațională fiind considerată stabilă.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul ianuarie - iunie. Ponta
este formată din 1 - 10 ouă (de obicei 4 - 6 oua în Europa), care sunt clocite
pentru o perioadă de 23 - 32 de zile de către ambii părinți. Puii sunt capabili de
zbor după 42 - 55 de zile de la eclozare, dar folosesc cuibul pentru încă 10 - 20
de zile. Cuibărește colonial, de multe ori în colonii mixte cu alte specii de stârci.
Cuibul este amplasat în arbori și este construit din crengi și alte materiale
vegetale uscate, fiind de cele mai multe ori folosit mai mulți ani la rând, uneori
fiind folosit și de răpitoare.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de persecutarea acesteia
din cauza consumului de pește, fiind considerată antagonistă în piscicultură,
recurgându-se deseori la braconaj sau combatere prin împușcare, otrăvire, înec
sau prin combatere la cuib. Alte amenințări asupra speciei sunt: managementul
defectuos al habitatelor forestiere aflate în vecinătatea zonelor umede, deranjul
în cadrul coloniilor și iernile severe.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul. Specia nu cuibărește pe
amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile
prevăzute în PP.
Aythya ferina – rața cu cap castaniu DESCRIERE
Specie cu un areal mare, care cuprinde o mare parte din Europa si din
Asia. In ultimii 150 de ani a fost inregistrata o expansiune a arealului inspre vest
90STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
si nord. Specia are un areal mare care cuprinde in perioada de cuibarit centrul si
sudul Europei, vestul si centrul Asiei. Ierneaza in sudul Europei, Asia mica,
nordul Africii si sudul Asiei. In Romania este o specie cuibaritoare relativ
frecventa in zonele cu habitat optim, este intalnita in Dobrogea, Muntenia,
Oltenia, Banat, Moldova si Transilvania. Iarna, efective importante sunt
cantonate in delta si pe cursul Dunarii si pe cursurile si lacurile limitrofe raurilor
mari din tara (Olt, Siret, Prut etc).
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Specia poate fi intalnita intr-o varietate mare de zone umede. Prefera
lacurile dulci sau salmastre de cel putin cateva hectare, cu adancime de 1,5-2 m
cu vegetatie submergenta bogata si cu resurse de hrana si inconjurate de zone
dense de stuf. In timpul iernii si in migratie, poate fi intalnita si pe lacuri de
acumulare, ape marine.
Este o specie omnivora si consuma, in special, vegetatie submersa
(seminte si parti vegetative). De asemenea, poate consuma insecte acvatice si
microcrustacee. Hrana este obtinuta prin scufundari in ape de 1,5 – 2m.
POPULATIE
Populatia cuibaritoare din Europa este estimata la 210.000 - 440.000 de
perechi, trendul populational fiind necunoscut. Efectivul speciei este in crestere
sau stabil in majoritatea tarilor europene.
REPRODUCERE
Specie puternic gregara in afara sezonului de cuibarit. Masculii incep sa
se asocieze in stoluri mici, din a doua parte a lunii mai, cand inca femelele sunt
pe cuib. Rata cu cap castaniu isi instaleaza cuibul in apropierea apei, (max.5 m)
pe sol in vegetatie densa. De asemenea, poate cuibari pe intinderea zonei umede,
in zonele propice cu vegetatie palustra emergenta abundenta, cuibul fiind
amplasat deasupra nivelului apei, pe substratul solid format de tulpinile de
trestie culcate. Perioada de cuibarit dureaza din jumatatea lunii aprilie/inceputul
lunii mai si pana la mijlocul lunii iunie. Ponta este formata din 8-10 oua care
sunt clocite de femela timp de 25 de zile. Puii sunt nidifugi si sunt ingrijiti de
femela.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Amenintarile la adresa speciei sunt legate de distrugerea habitatelor
umede, vanatoare (mortalitate directa si intoxicatia cu plumb de alice) si
turismul nereglementat in zone umede. Masurile de conservare necesare
identificate fac referire la protectia zonelor umede ramase si care fac in
continuare obiectul indiguirilor si desecarilor, dar si dezvoltarea unor seturi de
reguli de folosinta a terenurilor limitrofe lacurilor. Referitor la vanatoare, este
necesara interzicerea reala a alicelor cu plumb un mecanism de control eficient
referitor la folosirea acestora.
91STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Aythya fuligula – rața moțată
DESCRIERE
Este o specie de rață de talie medie. Ca și la toate speciile de rațe,
dimorfismul sexual este accentuat. Femela are un colorit general maroniu, cu
spatele mai închis la culoare și flancurile mai deschise; capul și gâtul au o
nuanță castanie, iar moțul este foarte slab conturat. Masculul are spatele, capul și
gâtul negre, iar flancurile albe; moțul caracteristic speciei este bine dezvoltat și
foarte vizibil. Lungimea corpului este de 40-47 cm și are o greutate medie de
560-1020 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 65-72 cm.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen (Aythya) este numele grecesc al unei specii marine
neidentificate, iar numele de specie provine din cuvintele latine fuligo –
funingine lat și gula – gât, cu referire la picioarele coloritul închis la culoare al
gâtului.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție. Specia cuibărește pe o arie foarte largă, în toată regiunea
Palearctică, din Europa de Vest, până pe coastele Pacificului, la latitudini medii
și mari. În România specia cuibărește izolat și localizat, în foarte puține zone, în
câteva locații de-a lungul Oltului și în Câmpia de Vest.
Fenologie
Cuibărește în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului. Abundența
însă nu este constantă. În perioada de cuibărit este mult dispersată, și în numere
foarte mici, în general în locurile de cuibărit. Toamna și peste iarnă, se adună în
grupuri mari pe suprafețele acvatice care nu îngheață. Numărul de exemplare
este mult mai mare, fiind suplimentat de rațele nordice care vin să ierneze în
România.
Habitate
Foarte rară și localizată în România în perioada de cuibărit, ocupă habitate
acvatice cu vegetație de-a lungul lacurilor de baraj sau cele naturale de câmpie.
În restul teritoriului, preferă zone umede din zonele joase, cu lacuri eutrofice,
adesea cu insule pentru cuibărit. În sezonul de iarnă se adună în numere mari, pe
suprafețele de apă deschise, la început mult mai dispersat, iar apoi, concentrat pe
acele suprafețe care nu îngheață (în general lacurile mari de baraj).
92STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Hrană. Rața moțată este omnivoră, însă mare parte din dietă constă în
specii de moluște, crustacee și insecte acvatice, după care se scufundă la ... MAI
MULTE
POPULATIE
Populația globală este estimată la 2 600 000 - 2 900 000 de indivizi. Cea
europeană este estimată la 551 000 - 742 000 de perechi. În România, estimările
arată o populație de aproximativ 20 - 50 de perechi cuibăritoare. Având o
populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată
ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată stabilă. În
România tendința populațională este ușor crescătoare.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe în luna mai, iar depunerea ouălor are loc
începând cu a doua parte a lunii mai. Femela depune de obicei 8-11 ouă, pe care
le clocește singură. Incubarea durează 23-28 de zile. Puii devin zburători la 45-
50 de zile. Păsările cuibăresc izolat, uneori și în grupuri laxe, amplasând
cuiburile la câțiva metri distanță. Cuiburile sunt amplasate în apropierea apei,
direct pe sol, ascunse în vegetație; cuibărește izolat sau în grupuri răsfirate,
uneori în cadrul coloniilor altor specii (pescăruș râzător).
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Este amenințată de degradarea și dispariția zonelor umede, poluarea
habitatelor, în special de exploatările industriale (petrol și gaze în Siberia). De
asemenea, intensificarea agriculturii poate duce la degradarea sau pierderea
habitatelor.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Aythya marila – rața cu cap negru
DESCRIERE
Specie cu areal holartic foarte mare, cuibareste in nordul Europei, Asiei si
al Americii de Nord. Ierneaza mai la sud de arealul de cuibarit, atinge California
in America de Nord, Marea Mediterana si Marea Neagra in Europa, Marea
Caspica si coasta chineza a Pacificului in Asia. In Romania, rata cu cap negru
este oaspete de iarna, relativ rar, are o aparitie regulata in special pe Valea
Oltului Inferior, cursul Siretului si Prutului, cursul Dunarii si Delta Dunarii si pe
coasta Marii Negre.
93STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Pe timpul iernii, poate fi intalnita intr-o varietate mare de zone umede cu
conditia sa nu fie inghetate: lacuri naturale dulci sau salmastre, lagune, ape
marine, elestee piscicole, lacuri de acumulare, cursurile raurilor mari in zonele
unde apa nu are o viteza mare de curgere.
Regimul trofic este omnivor, insa are o preferinta pentru scoici, in special
in zonele de iernare. De asemenea, poate consuma crustacee, insecte, anelidae si
materiale vegetale. Se hraneste in special ziua. Hrana este procurata mai ales
prin scufundari.
POPULATIE
Populatia care cuibareste in Europa este de 180.000-190.000 de perechi.
Pe continent, ierneaza un numar de peste 120.000 de indivizi.
REPRODUCERE
Specie foarte gregara in afara sezonului de cuibarit. In Romania, poate fi
inregistrata in special intre lunile octombrie si martie.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Pe timpul iernii, specia poate avea de suferit din cauza contaminarilor cu
petrol sau datorita poluarii cu organocloruride. Mortalitate directa se poate
inregistra datorita inecarii in plasele monofilament.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Aythya nyroca – rața roșie
DESCRIERE
Este o specie de rață de talie medie. Ca și la toate speciile de rațe, există
dimorfism sexual, însă este mai puțin accentuat. Ambele sexe au colorit general
maroniu, cu spatele contrastant mai închis la culoare decât flancurile sau
abdomenul. Masculul are coloritul capului mai deschis și maroniul cu nuanțe
roșcate, iar irisul deschis la culoare. Lungimea corpului este de 38-42 cm şi are o
greutate medie de 460-730 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 60-67 cm.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen (Aythya) este numele grecesc al unei specii marine
neidentificate, iar numele de specie provine din cuvântul rus nâroc - denumirea
în limba rusă a unor specii de rațe din acest gen.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție. Specia cuibărește pe o arie foarte largă, în regiunea
Palearctică, din Europa centrală, până în Asia centrală, la latitudini temperate și
94STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
în zona mediteraneană. În România specia cuibărește în toate regiunile mai joase
ale țării, din Delta Dunării până în zonele de deal, în regiuni cu zone umede
întinse de lacuri cu vegetație acvatică bogată.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului.
Abundența însă nu este constantă. În perioada de cuibărit este mult dispersată, și
în numere mai mari, în general în locurile de cuibărit. Toamna, se adună în
grupuri suprafețele acvatice. Peste iarnă, numărul de exemplare este mult mai
redus, mare parte din indivizi iernând în zonele sudice ale Europei și Asiei sau
în Africa.
Habitate
În România este prezentă în toate zonele umede mari în perioada de
cuibărit, ocupând habitate acvatice întinse din zonele joase, bogate în vegetație
palustră și cu maluri mâloase, fiind mai abundentă în Delta Dunării și în zonele
umede din lunca râurilor mari. În sezonul de toamnă se adună în numere mai
mari, pe suprafețele de apă deschise, la început mult mai dispersat, iar apoi,
concentrat. În perioada de iarnă rămân mai puține exemplare, majoritatea
iernând în zonele mediteraneene.
Hrană
Rața roșie este omnivoră.
POPULATIE
Populația globală este estimată la 180 700 - 238 300 de indivizi. Cea
europeană este estimată la 17 400 - 30 100 de perechi. În România, estimările
arată o populație de aproximativ 11 700 - 18 000 de perechi cuibăritoare. Specia
este clasificată ca ”Aproape amenințată”. Tendința populațională la nivel
european este considerată descrescătoare. În România tendința populațională
este deocamdată necunoscută.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe în luna aprilie, iar depunerea ouălor are
loc începând cu luna mai. Femela depune de obicei 8-10 ouă, pe care le clocește
singură. Incubarea durează 25-28 de zile. Puii devin zburători la 55-60 de zile.
Păsările cuibăresc izolat, uneori și în grupuri laxe, amplasând cuiburile la câțiva
metri distanță. Cuiburile sunt amplasate în apropierea apei, direct pe sol, ascunse
în vegetație sau uneori în cavități sau sub rădăcini; cuibărește izolat sau în
grupuri răsfirate, uneori în cadrul coloniilor altor specii (pescăruși).
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Specia este în declin, în special din cauza reducerii sau dispariției zonelor
umede naturale, cu suprafețe întinse și vegetație abundentă. Alte amenințări la
adresa speciei sunt arderea târzie a stufului și managementul intensiv al iazurilor
piscicole (în special tăierea/reducerea vegetației de mal). În unele locații și
95STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
vânătoarea accidentală (fiind specie protejată, vânătoarea este interzisă)
constituie o amenințare. Fiind specie Natura 2000, majoritatea locațiilor în care
specia cuibărește (sau se adună în numere mari în migrație) au fost incluse în
rețeaua europeană de Arii de Protecție Specială.
De asemenea, în România a fost pregătit un Plan Național de Acțiune
pentru conservarea speciei (de către SOR/BirdLife Romania și WWF Programul
Dunăre- Carpați).
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Bucephala clangula – rața sunătoare
DESCRIERE
Specie cu areal holartic de cuibarit, este intalnita in nordul Europei, Asiei
si Americii de Nord. Populatia americana ierneaza in Statele Unite ale Americii,
populatia europeana in vestul, centrul si sudul-estul Europei si in Asia mica, iar
populatia asiatica ierneaza in jurul Marii Caspice si in Asia de sud-est. In
Romania, este o specie foarte rar cuibaritoare, semnalarile recente fiind din zona
Deltei Dunarii. In schimb, este o specie frecventa in timpul migratiei si pe
timpul iernii.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Prefera pentru cuibarit zonele umede marginite de paduri cu arbori batrani
si cu zone deschise de apa fara multa vegetatie acvatica (submersa sau emersa).
In afara sezonului de cuibarit, poate fi intalnita intr-o varietate foarte mare de
zone umede, specia nu are cerinte ecologice stricte in aceasta perioada.
POPULATIE
Populatia europeana este estimata la 490.000-590.000 de perechi si are o
tendinta moderat ascendenta.
REPRODUCERE
Specie migratoare in arealul principal de cuibarit. Manifesta
comportament gregar in afara sezonului de cuibarit. Cuibareste in scorburile
copacilor batrani, folosind preponderent cavitatile sapate de ciocanitoare neagra.
Poate cuibari si in cutii artificiale. Poate cuibari si la o distanta de 1,5-2km de
zona umeda. Perioada de cuibarit este cuprinsa intre a doua jumatate a lunii
aprilie sau inceputul lunii mai, (uneori si la inceputul lui aprilie) si sfarsitul lunii
iunie. Ponta are 8-11 oua care sunt clocite un numar de 29-30 de zile. Puii sunt
nidifugi si parasesc cuibul la o zi dupa ce au eclozat. Hrana este alcatuita in
96STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
special din moluste, crustacee si insecte acvatice. Se hraneste in timpul zilei, iar
hrana este procurata prin scufundari.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Chlidonias hybrida – chirighiţă cu obraz alb
DESCRIERE
Este o specie de chiră de talie mică - medie, cu aripile mai rotunjite și
coada scurtă și ușor bifurcată. Penajul general este de culoare alb-cenușiu cu
pieptul și abdomenul cenușiu închis, în contrast cu aripile și coada care sunt mai
deschise la culoare. La adulții în penaj de vară, partea dorsală a capului este
neagră, contrastând cu obrajii de culoare albă. Ciocul și picioarele sunt de
culoare roșie. Lungimea corpului este de 23 - 29 cm, anvergura aripilor de 57 -
63 cm, iar greutatea este de 60 - 101 grame.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele genului provine din cuvântul grecesc khelidonios - care se
asemănă cu o rândunică. Numele speciei provine din cuvântul latin hybridus -
hibrid, zoologul Peter Simon Pallas considerând-o în mod eronat un hibrid intre
între Chira de baltă (Sterna hirundo) și Chirighița cu aripi albe (Chlidonias
leucopterus).
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specia are distribuție largă, dar fragmentată, fiind prezentă în majoritatea
regiunilor mai calde ale Palercaticului și anume din centrul și sudul Europei,
nordul Africii, până în sud-estul Siberiei, sud-estul Chinei și nordul Indiei, dar și
în jumătatea sudică a Africii și în Australia. Iernează în Africa, sudul și sud-estul
Asiei și în Australia. În România, specia cuibărește fragmentat mai ales în
zonele umede din afara arcului carpatic, fiind mai abundentă în Delta Dunării și
complexul lagunar. În interiorul arcului Carpatic cuibărește izolat, doar în câteva
locații.
Fenologie
Este o specie migratoare care cuibărește în România. Sosește din luna
aprilie și pleacă spre cartierele de iernare în lunile septembrie - octombrie.
Habitate
Specia preferă pentru cuibărire zonele umede de la altitudini joase, mai
ales lacurile în proces de colmatare, lacurile cu vegetație plutitoare și submersă
97STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
abundentă, râuri și mlaștini. În perioada migrației se hrănește în majoritatea
habitatelor acvatice, inclusiv golfurile marine.
Hrană
Specia are o dietă diversificată, consumând insecte terestre sau acvatice,
crustacee, amfibieni și pești de dimensiuni mici. Hrana este procurată de obicei
de la suprafața apei, mai rar plonjând pentru capturarea acesteia.
Alte informații
Este cea mai comună și mai larg răspândită (inclusiv ca locații de
cuibărire) dintre toate speciile de chirighițe din România.
POPULATIE
Populația mondială a speciei este estimată la 300 000 - 1 500 000 de
indivizi. Populația europeană este estimată la 66 300 - 108 000 de perechi
cuibăritoare, tendința populațională la nivel european fiind considerată
crescătoare.
În România, populația estimată este de 16 000 – 20 000 de perechi.
Tendința în România este deocamdată necunoscută.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere, în Europa, se desfășoară în lunile mai - iunie.
Ponta este formată din 2 - 3 ouă, care sunt clocite pentru o perioadă 18 - 20 zile.
Puiul părăsește cuibul în prima zi de la eclozare și este capabil de zbor după
aproximativ 23 de zile. Acesta este hrănit de către părinți pentru câteva
săptămâni după această perioadă. Formează colonii de până la 10 - 100 de
perechi, divizate în sub-colonii, cuiburile fiind plasate la 1 - 2 m distanță unul
față de celălalt. Cuiburile sunt construite din papură și sunt poziționate pe
vegetația plutitoare sau submersă, în zonele cu apă de adâncime mică.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de modificarea zonelor
umede, prin regularizarea cursurilor apelor curgătoare și drenajul zonelor umede
pentru transformarea acestora în pășune sau arabil, eliminându-se astfel
habitatele propice cuibăririi. În anumite cazuri, în Europa, coloniile au fost
distruse de specia invazivă nutria (Myocastor coypus). Alte amenințări asupra
speciei sunt reprezentate de: pescuitul intensiv și pescuitul ilegal împreună cu
utilizarea plaselor, poluarea apelor de suprafață, turismul și sporturile (utilizarea
ambarcațiunilor) desfășurate în cadrul habitatelor umede, în preajma coloniilor.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în PP.
98STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Chlidonias leucopterus – chirighiţă cu aripi albe
DESCRIERE
Cuibareste in mlastini de apa dulce si pe lacuri. Iarna poate fi gasita pe
coaste stancoase, lacuri, rauri, lagune si mlastini. Penajul nuptial este distinctiv,
cap, gat, piept si abdomen negre in contrast cu tartita si coada albe si partea
superioara a aripii gri. Ciocul este rosu si negru, iar picioarele sunt rosii. Iarna,
mare parte din penajul negru este inlocuit de alb sau gri, cu crestet alb si negru,
si frunte alba. Masculul seamana foarte bine cu femela. Lungimea corpului este
de 21-23 cm, anvergura aripilor de 63-67 cm, media masei corporale de 63 de
grame. Se hraneste cu insecte, pesti mici si broaste. In salbaticie, durata medie
de viata este necunoscuta, dar unele specii pot trai pana la 20 de ani.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Vizitator de vara in toata Europa de est. Majoritatea migreaza in Africa
subsahariana pentru iarna, dar unele pasari ajung si pana in Asia si Australia.
Soseste pe terenurile de cuibarire in aprilie si pleaca in perioada iunie-august.
Specie diurna, se hraneste cu ajutorul ciocului, preia prada de la suprafata apei,
in loc sa se scufunde. La doi ani atinge maturitatea sexuala. Ca majoritatea
chirighitelor, ritualul nuptial are manifestari terestre si aeriene, iar masculul
hraneste femela. Perechile monogame formeaza legaturi de un sezon si
cuibaresc in colonii mici, de pana la 100 de perechi, in care cuiburile sunt
asezate la distanta mare unul de altul. Cuib in forma de cupa, pe o gramajoara de
vegetatie, cel mai adesea fiind construit pe vegetatie plutitoare.
POPULATIE
Populatia care cuibareste in Europa este relativ mare, 74.000 – 210.000 de
perechi. In urma cresterii din perioada 1970-1990, mai multe populatii au
descrescut in perioada 1990-2000.
REPRODUCERE
Doua – trei oua, cu marimea de 35x26 mm, sunt depuse incepand cu luna
aprilie. Cei doi parinti clocesc pe rand, timp de 18-22 de zile. Puii parasesc
cuibul la 24-25 de zile de la eclozare. Un singur rand de pui pe an.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
In anumite zone de cuibarit apropiate de habitatul uman, coloniile pot fi
deranjate de activitatea oamenilor. Se poate evita acest lucru printr-o informare
publica si restrangerea accesului uman.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în PP.
99STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Chlidonias niger– chirighița neagră
Descriere
Chirighiţa neagră este caracteristică în perioada cuibăritului zonelor
umede de apă dulce şi salmastre bogate în vegetaţie şi în perioada iernării
zonelor de coastă, golfurilor şi lagunelor cu apă sărată. Lungimea corpului este
de 23-28 cm şi are o greutate de 50-74 g. Anvergura aripilor este de circa 57-65
cm. Adulţii au înfăţişare similară. Are aripile largi şi coada scurtă. Capul şi
corpul sunt negre, iar aripile sunt gri-argintii. Se hrăneşte cu insecte, peşti mici
şi broaşte.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen provine din grecescul khelodonios – asemănător cu
rândunica. Numele de specie provine din cuvântul latin niger – negru, cu referire
la penajul păsării.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Este o specie prezentă în cea mai mare partea a continentului european.
Planează pe loc fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. Pentru a se hrăni prinde
pradă de la suprafaţa apei sau insecte în zbor şi foarte rar se scufundă. De obicei
se hrăneşte la o distanţă de până la 2-5 km de colonie. Zboară cu o viteză medie
de 34 km/h. Evită pentru cuibărit zonele umede cu o suprafaţă mai mică de 4 ha.
Longevitatea cunoscută este de până la 21 de ani. Cuibăreşte în colonii mici,
aşezate pe vegetaţie acvatică, în zone cu apă având adâncime mică (1-2 m).
Cuibul este alcătuit din resturi vegetale şi la construirea lui participă ambii
parteneri. Iernează în Africa.
POPULATIE
Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 83000-170000 de
perechi. Un declin moderat s-a manifestat în perioada anilor 1970-1990.
Efectivele au scăzut în cele mai multe ţări în perioada 1990-2000, fără a se
cunoaşte tendinţa în Rusia. Populaţia estimată în România este de 1200-2500 de
perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Ucraina şi Belarus.
REPRODUCERE
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela
depune în mod obişnuit 2-3 ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a
lunii iunie, cu o dimensiune medie de 35,9 x 25,3 mm. Ouăle acestei specii sunt
rezistente atunci când se udă. Incubaţia durează în jur de 19-23 de zile şi este
asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi
sunt îngrijiţi de adulţi. Devin zburători la 20-25 de zile.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Deranjul determinat de activităţile umane, ce duce la pierderea locurilor
de cuibărit, degradarea şi distrugerea habitatelor umede reprezintă pericolele
100STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
principale ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile
umane şi refacerea zonelor umede sunt prioritare.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Circus aeruginosus – eretele de stuf
Descriere
Eretele de stuf este o specie caracteristică zonelor umede în care abundă
stuful. Lungimea corpului este de 43 – 55 cm și greutate de 500 – 700 g,
femelele fiind mai mari. Anvergura aripilor este cuprinsă între 115 – 140 cm,
fiind cel mai mare dintre ereți. Masculul are vârful aripilor negre, aripile și
coada gri-argintiu, iar abdomenul ruginiu. Femela este maro - ciocolatiu închis,
cu capul și gâtul alb-gălbui. Se hrănește cu păsari și ouă, pui de iepuri, rozătoare
mici, broaște, insecte mai mari și uneori pești.
Regim fenologic – specia cuibăreşte în zonă, dar nu mai mult de două
perechi. Efectivele sporesc în timpul pasajului de toamnă când, pe lângă
tineretul local se adaugă alți indivizi, în migraţie. Nu au fost numărate mai mult
de 12-15 exemplare în timpul evaluărilor.
Este observat şi pe timpul iernii.
Regimul alimentar – este bazat pe capturarea diferitor specii de păsări,
dintre care unele sunt aproape cât talia lui (diverse specii de raţe).
Locurile de adăpost – sunt adesea în golurile de pe grindurile acoperite cu
papură sau stuf.
Populație
Populația europeană a speciei este relativ mică și cuprinsă între 93.000 –
140.000 perechi. A crescut în perioada 1970 – 1990. Deși în perioada 1990 –
2000 a înregistrat un declin în sud - estul Europei, în restul continentului s-a
menținut stabilă și a crescut în Ucraina și Rusia, înregistrând pe ansamblu o
creștere. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Ucraina, Polonia și Belarus.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în PP.
101STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Circus cyaneus – eretele vânăt
Descriere
Eretele vânăt, cunoscut și sub denumirea de Erete de câmp, este o specie
caracteristică zonelor deschise, cu pășuni, mlaștini și teritorii agricole. Lungimea
corpului este de 45 – 55 cm și greutate de 290 – 400 g pentru mascul și 370 –
708 g pentru femela. Anvergura aripilor este cuprinsă între 97 – 118 cm. Eretele
vânăt este zvelt, de mărime medie, coada este lungă și o pată albă caracteristică
la baza cozii apare la ambele sexe. Masculul este gri pe spate, iar vârfurile
aripilor negre. Femela este maro pe spate și maro cu alb sub aripi. Se hrănește cu
mamifere mici, păsări, reptile, broaște, insecte și uneori cu leșuri.
Localizare și comportament
Este o specie cuibăritoare în partea nordică și vestică a continentului
european. Maturitatea sexuală este atinsă la 2 - 3 ani și poate trăi până la 16 ani.
Ritualul nupțial este efectuat de mascul și este un adevărat dans pe cer,
spectaculos, cu înalțări rapide, spirale, rostogoliri însoțite de sunete multiple. O
pereche se poate menține mai multe sezoane. Femelele sunt cele care inițiază
copulația. În mod frecvent la această specie, masculul se împerechează cu mai
multe femele. În afara perioadei de cuibărit, se adună pentru înoptare uneori în
număr mare. Înoptează în copaci și chiar pe sol. Când vânează, alunecă în zbor
cu viteza redusă, la înălțime mică de pământ. Spre deosebire de alți ereți, se
bazează mult pe sunet în detectarea prăzii ascunse în vegetație, deși se folosește
și de văz. Iernează în partea centrală și estică a continentului și în Africa.
Populație
Populația europeană cuibăritoare a speciei este relativ mică și cuprinsă
între 32.000 – 59.000 perechi. Populația a descrescut semnificativ în perioada
1970 – 1990, însă acest declin s-a redus în perioada 1990 – 2000. Cu toate
acestea, pe ansamblu specia se află în declin. Efectivele cuibăritoare cele mai
mari sunt în Rusia, Franța și Finlanda. Efectivele populației ce iernează în
Europa sunt de peste 8.500 exemplare. Cele mai mari efective se înregistrază în
Slovacia, Ungaria și Polonia. În România apare în migrație și în timpul iernii,
mai ales în Dobrogea.
Împerechere
Cuibul este așezat pe sol, de multe ori în apropierea apei, în vegetația
deasă și înaltă. Construcția cuibului este începută de ambii părinți, însă femela
contribuie mai mult. Este alcătuit din crengi, iarbă și căptușit la interior cu pene.
Femela depune 3 – 6 ouă în a două parte a lunii aprilie. Incubația durează 29 –
31 de zile și este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în tot acest
timp. Timp de circa 2 săptămâni după ieșirea puilor din ouă, masculul continuă
102STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
să aducă hrana, atât pentru femelă, cât și pentru pui. Puii devin zburători la 29 –
42 de zile, dar rămân dependenți de părinți câteva săptămâni în plus.
Amenințări și măsuri de conservare
Degradarea habitatelor în zonele de cuibărit și iernare prin reducerea
zonelor umede, intensificarea agriculturii și transformarea pășunilor în culturi
agricole, prezența pesticidelor și vânătoarea ilegală, sunt principalele pericole
pentru specie. Conservarea speciei, necesită refacerea zonelor umede și
reducerea cantității pesticidelor folosite în activitățile agricole.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Cygnus cygnus– lebăda de iarnă
Descriere
Specie de talie mare, cu aspect general inconfundabil. Adulții au colorit
complet alb. Ciocul lung și subțire are culoare galbenă cu vârful și marginile
negre. Juvenilii au colorit alb-murdar (cu tentă maronie) și ciocul maro deschis
cu vârful negru. Lungimea corpului este de 140-160 cm şi are o greutate de
5600-13100 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 205-235 cm.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen și de specie (Cygnus) este denumirea latină a lebedelor,
care la rândul lui provine din cuvântul grec kyknos (însemnând tot lebădă).
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specia cuibărește în zonele boreale și de tundră a Europei și Asiei și
zonele centrale ale Asiei, din Islanda până în Kamceatka. În România este
prezentă doar iarna, fiind răspândită mai ales în zonele joase extracarpatice, în
special în regiunile din apropierea zonelor umede mari.
Fenologie
Specia nu cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar pentru iernat.
Sosește începând cu sfârșitul lunii octombrie și pleacă înapoi în teritoriile de
cuibărire în februarie sau la începutul lui martie.
Habitate
În zonele de cuibărit preferă pentru cuibărit insule sau maluri de lacuri
bogate în vegetație, mlaștini sau margini de râuri. În zonele de iernare, preferă
de asemenea zonele joase, de câmpie, cu suprafețe deschise de apă ce nu
îngheață (pentru odihnă) și zone agricole sau habitate naturale deschise (pentru
hrănire).
103STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Hrană
Lebăda de iarnă este aproape majoritar vegetariană, hrănindu-se cu
plantele acvatice (inclusiv submerse) și palustre. Suplimentar, consuma iarbă și
plante agricole (inclusiv semințe), în special iarna. Păsările tinere, aflate încă în
zonele de reproducere, consumă frecvent nevertebrate (insecte acvatice, scoici,
viermi, melci, mormoloci etc.).
Alte informații
Este una dintre speciile de lebădă aproape complet migratoare.
Exemplarele care iernează la noi provin în special din populațiile cuibăritoare în
zona boreală și de tundră a Rusiei.
POPULATIE
Populația globală este estimată la peste 180 000 de indivizi. Cea
europeană cuibăritoare este estimată la 25 300 - 32 800 de perechi. Având o
populație atât de mare și un teritoriu de răspândire întins, specia este clasificată
ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este nesigură.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii aprilie / începutul lunii
mai. Femela depune de obicei 4-5 ouă, pe care le clocește singură, mascul
apărând teritoriul. Incubarea durează 31-42 de zile. Puii devin zburători la aprox.
87 de zile. Perechile cuibăresc izolat, în teritorii bine definite și apărate (inclusiv
împotriva altor specii, precum gâște). Cuiburile sunt construite din vegetație
acvatică, sub forma unei grămezi masive, amplasate pe mal în imediata
vecinătate a apei.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Specia este amenințată în special de modificările / degradările habitatelor
în zonele de cuibărit. În perioada de iarnă este amenințată de modificarea
practicilor agricole (schimbarea în culturi care nu pot fi folosite ca hrană pe timp
de iarna) și supra-pășunat (în special în zonele de iernare unde pășunile sunt
principala resursă de hrană). Suplimentar, ciocnirea accidentală cu rețelele
electrice și turbinele eoliene, poate constitui o amenințare.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în PP.
Cygnus olor – lebăda de vară
Descriere
Specie de talie mare, cu aspect general inconfundabil. Adulții au colorit
complet alb. Ciocul are culoare portocalie iar picioarele sunt negre. Juvenilii au
104STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
colorit alb-murdar (cu tentă maronie) și ciocul maro deschis. Lungimea corpului
este de 140-160 cm și are o greutate de 6600-15000 g. Anvergura aripilor este
cuprinsă între 200-240 cm.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen (Cygnus) este denumirea latină a lebedelor, care la rândul
lui provine din cuvântul grec kyknos (însemnând tot lebădă), iar numele de
specie - olor - este probabil de origine celtică, însemnând același lucru (utilizat
prin împrumut și în limba latină).
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specia cuibărește nativ în zonele temperate ale Europei și Asiei, din
Irlanda până în China. A fost introdusă și în America de Nord. În România este
distribuită pe întreg teritoriul țării, cuibărind în numere mai mari în zonele joase
extracarpatice. În România iernează de obicei în numere mari, pe toate apele
interioare care nu îngheață.
Fenologie
Specia cuibărește în România și este sedentară. Pe perioada de iarnă
efectivele sunt mai numeroase, datorită exemplarelor nordice care iernează la
noi.
Habitate
Specia este legată de habitatele acvatice naturale, întinse, zone de mlaștini
și lacuri cu suprafețe de stuf, în care își amplasează cuiburile. În România
cuibărește pe întreg teritoriul țării, însă efectivele mai numeroase sunt în
regiunile extracarpatice. Cele mai abundente populații sunt în Delta Dunării și în
zonele lacurilor mari și a zonelor umede aflate de-a lungul râurilor, din zonele
joase ale Moldovei, Bărăgan și Câmpia de Vest.
Hrană
Lebăda de vară este aproape exclusiv vegetariană, hrănindu-se
preponderent cu plantele acvatice (inclusiv submerse, la care ajunge folosindu-și
gâtul lung, însă fără a se scufunda). Suplimentar, consumă iarbă și plante
agricole (inclusiv semințe). Ocazional poate consuma și hrană animală din
zonele acvatice (insecte acvatice, viermi, melci, mormoloci etc.).
POPULATIE
Populația globală este estimată la 598 000 - 615 000 de indivizi. Cea
europeană cuibăritoare este estimată la 83 400 - 116 000 de perechi. În
România, estimările arată o populație de aproximativ 3000 - 5000 de perechi
cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens,
specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este
considerată crescătoare. Și în România tendința este la fel, crescătoare.
105STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe devreme, uneori pe la sfârșitul lui martie
sau începutul lui aprilie. Femela depune de obicei 5-7 ouă, pe care le clocește
singură, masculul apărând teritoriul. Incubarea durează 35-41 de zile. Puii devin
zburători la 120-150 de zile. Perechile cuibăresc izolat. Cuiburile sunt construite
din vegetație acvatică, sub forma unei grămezi masive, amplasate pe mal în
imediata vecinătate a apei, în masivul de stuf sau pe insule plutitoare (plauri).
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Specia are puține amenințări, nefiind vânată în majoritatea arealului de
distribuție. O amenințare de intensitate redusă este reprezentată de otrăvire cu
plumb datorită ingerării greutăților folosite la pescuit. Suplimentar, hrănirea
lebedelor pe timp de iarnă de către oameni, cu pâine și alte produse de
panificație, poate duce la complicații gastrice grave (datorită dificultăților în a
digera astfel de produse procesate).
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Egretta (Ardea) alba– egreata mare
Descriere
Egretele sunt păsări ce aparțin de familia „Ardeidae”, ordinul
„Ciconiiformes”. Din această familie fac parte 62 de specii, caractere comune
din punct de vedere al aspectului morfologic fiind gâtul și picioarele lungi, și
ciocul lung și ascuțit.
Habitatul egretelor mari este reprezentat de zone umede întinse, mlaștini,
lagune costiere, estuare, margini de lacuri, iar după perioada de cuibărit apar și
pe lângă ape curgătoare. Este o pasăre mare dar suplă, care stând în picioare are
circa 1 metru înălțime, cu anvergura de 150-180 cm, greutatea este de 1.000-
1.700 grame; masculul este ceva mai mare decât femela. Penajul este alb-
imaculat, gâtul, ciocul și picioarele foarte lungi, așa că pasărea pare foarte suplă
și elegantă. Are un zbor lin, cu bătăi lente ale aripilor sale mari, iar gâtul este
retras în formă de S. Egreta mare este poziționată sistematic în genuri diferite de
către variați autori (numită Egretta alba sau Ardea alba) iar pentru a rezolva
indecizia a fost poziționată și în genul intermediar unde ea este singura specie
(Casmerodius albus). Trăiește 10-15 ani… în cazuri mai rare ajungând și la 22
de ani.
Se hrănește pe timp de zi, mai ales dimineața și după-amiaza, cu pești de
mici dimensiuni, broaște, triton, șerpi, insecte, raci, mai rar cu mamifere mici
106STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
sau pui de păsări. Vânează singuratică, mai ales în apa mică în care stă liniștită
la pândă sau se plimbă agale. Dacă observă mișcarea unei prăzi potențiale,
devine încremenită, se apleacă lent și privește atentă, pentru ca o mișcare
fulgerătoare să însemne capturarea prăzii… uneori. Rata de succes este relativ
redusă și la exemplarele adulte, iar la păsările tinere poate să fie de doar o
reușită din zece încercări. Prada prinsă este înghițită întreagă, cu capul ei înainte.
Poate vâna și prin teren mai uscat, când face plimbări prin iarbă. Au fost
observate și cazuri de egrete mari care au prins pești atât de mari încât nu le
puteau înghiți, și se cunoaște și caz când egreta prindea peștele din apă în timp
ce zbura razant deasupra luciului.
Împerechere
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de doi ani. Cuibărește în
stufărișurile întinse, departe de prezența umană, în general în colonii mixte,
împreună cu alte specii, precum egreta mică (Egretta garzetta), stârc galben
(Ardeola ralloides), stârc cenușiu (Ardea cinerea), stârc purpuriu (Ardea
purpurea), lopătar (Platalea leucorodia) etc. Cuibărește în colonii laxe, cuiburile,
fiind situate în general la 20-50 m distanță unele de altele când sunt în stuf, dar
au fost cazuri când erau la doar 1 metru, cazuri ale coloniilor instalate în arbori.
Cuibul celor din Europa este construit la peste 1 m de la nivelul apei, pe stuful
rânced al anului anterior, mai rar pe tufe din zonele mlăștinoase, dar există și
cuiburi construite în arbori până pe la 15 m înălțime; cuibăritul în arbori este mai
frecvent la cele din afara Europei. O colonie poate cuprinde de la zeci la sute și
chiar mii de perechi de egrete mari… dar coloniile realmente mari sunt doar în
peisajele tropicale; există zone unde cuibărește solitar sau în grupuri mici, mai
cu seamă prin Europa, unde coloniile de 50-100 de perechi sunt considerate
mari. Locul cuibului este ales de mascul, care începe și construirea acestuia.
Cuibul are 0,8-1,1 m diametru și o grosime de circa 0,2 m, format din vreascuri
subțiri, căptușit cu stuf uscat și alte materii vegetale mai fine. Cuibul este
protejat de mascul și mai apoi și de femelă, care atacă și alungă păsările care se
apropie.
În perioada de cuibărit, apare un penaj ornamental prin transformarea
penelor scapulare (de pe umeri) care devin alungite și mătăsoase, iar când
pasărea le ridică, apar ca un fin voal; în această perioadă, circa 35-50 de pene
pot ajunge chiar și la 50-57 cm lungime, depășind vârful cozii cu 10-15 cm; are
un dans nupțial spectaculos, derulat în vecinătatea cuibului. Ciocul este galben-
portocaliu, iar în perioada de cuibărit devine negricios. La formarea perechilor,
păsările se ciugulesc și își ating aripile, iar când se revăd, ele își ridică aripile ca
salutare ceremonială.
Are o singură cuibărire pe an, dar dacă aceasta este distrusă, poate depune
o a două pontă. Femela depune 3-5 ouă albăstrui-verzui-albicioase, mate, lipsite
107STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
de luciu, având o lungime de 56-68 mm. Clocirea durează 25-27 de zile și este
realizată de ambii parteneri, începând cu primul sau al doilea ou depus, așa încât
puii eclozează pe rând. Puii au un puf albicios, lung, cu vârfurile firelor
mătăsoase, și prezintă o creastă mai rigidă pe creștet. Sunt hrăniți de ambii
părinți, o perioadă de circa 42-45 de zile, la început cu hrană regurgitată, apoi
puii ciugulesc ciocul adultului și preiau hrana direct de la acesta; când sunt mai
mari și părăsesc cuibul, puii vin în întâmpinarea adulților, cerșind hrană.
Egretele mari adulte foarte rar emit câte un sunet strident, cârâit de genul kraak,
în rest egreta mare este o pasăre tăcută până și în perioada de cuibărit; doar puii
cer hrană prin piuit puternic.
Adulții aduc hrana de la distanțe de până la 15-20 km. Când există mai
mulți pui, aceștia au situații conflictuale, iar în general cel mai mic pui nu
reușește să supraviețuiască; mortalitatea puilor mai mici crește odată ce hrana
este mai sărăcăcioasă în locul și momentul respectiv, dar conflictele între pui se
derulează chiar și când hrana este îndestulătoare. Părăsesc cuibul la 23-35 de
zile, pe la 35 de zile sunt deja zburători, iar la vârsta de 45-60 de zile părăsesc
locul coloniei. Succesul reproductiv variază puternic de la an la altul sau în
peisajul geografic, depinzând de disponibilitatea hranei, condiții de cuibărit ce
pot fi afectate de furtuni puternice sau viituri șamd. În primul an de viață
mortalitatea juvenililor este mare, până când se specializează în viață de egretă
mare de succes, până devin apți de a prinde hrană în condiții mai puțin
favorabile și a se feri de pericolele care pot să le termine existența… După
perioada de cuibărit, din iulie se constată o perioadă de dispersie, când
exemplare ale acestei specii se mișcă prin peisaj putând să apară la distanțe mari
față de locul de cuibărire, inclusiv înaintând mult către nord… înainte de a
începe prin septembrie retragerea către sud, în migrația de toamnă, care se
derulează până prin noiembrie. Păsările tinere pleacă mai târziu decât cele
adulte.
Populație
Arealul egretei mari se întinde peste Europa, Asia, Africa, America de
Nord și de Sud, unde sunt diferențiate mai multe subspecii care diferă prin
detalii ale coloritului, dimensiuni și detalii comportamentale. Populațiile din
zonele nordice temperate, cu ierni mai dure, sunt migratoare, coborând către
sud. La noi este oaspete de vară, prezent mai ales în Delta Dunării și insular în
alte câteva locuri din zone umede mai întinse; vine în februarie sau martie și
toamna, prin septembrie (uneori doar noiembrie), migrează către zona
mediterană; unele exemplare rămân la noi în iernile mai puțin geroase, atât în
deltă cât și pe ape interioare, ceea ce arată că este o specie mult mai rezistentă la
condițiile de iarnă, decât egreta mică… În ultimele decenii, prin Europa se
constată creșterea proporției exemplarelor care rămân pe timpul iernii fără a
108STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
migra; exemplarele care iernează pe la noi se alătură frecvent grupurilor de stârc
cenușiu și vânează pe la margini de ape dar și în habitate terestre unde prind
rozătoare.
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Egretta garzetta – egreta mică
Descriere
Egreta mică este o specie caracteristică zonelor umede ce au pâlcuri
copaci. Este zveltă şi elegantă, cu o lungime a corpului de 55-65 cm şi o greutate
de 350-550 g, fiind asemănătoare ca dimensiuni cu stârcul de cireadă ( Bubulcus
ibis ). Anvergura aripilor este cuprinsă între 88-106 cm. Adulţii au înfăţişare
similară. Penajul este complet alb. Degetele galbene, ce contrastează cu
picioarele şi ciocul negre, sunt semnele distinctive care o deosebesc de egreta
mare. În partea posterioară a capului are 2-3 pene ornamentale lungi şi înguste
care în secolul XIX erau vândute caselor de modă pentru împodobirea pălăriilor.
Se hrăneşte cu peştişori, broaşte şi alte mici animale acvatice.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen provine din cuvântul francez aigrette cu referire la penele
ornamentale lungi din partea posterioară a capului. Numele de specie nu are o
origine precisă şi se consideră a fi de la garzetta – numele italian al egretei mici.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Este prezentă pe întreg continentul european, cu excepţia Peninsulei
Scandinave. Cuibăreşte în colonii mixte alături de alte specii de stârci şi
cormorani. Este specia cea mai tăcută dintre stârci. Vânează stând la pândă sau
deplasându-se cu atenţie în ape mici. Iernează pe continentul african.
Longevitatea maximă cunoscută este de 22 de ani şi patru luni.
POPULATIE
Populaţia europeană estimată a speciei este relativ mică, fiind cuprinsă
între 68000-94000 de perechi. În perioada 1970-1990 populaţia a înregistrat o
tendinţă crescătoare.
REPRODUCERE
Soseşte la începutul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este
amplasat pe sălcii şi uneori în stuf sau lăstărişuri dese din apropierea bălţilor. La
construirea cuibului, alcătuit din crengi şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela
depune 3-4 ouă în perioada cuprinsă între a doua jumătate a lunii mai şi prima
jumătate a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 46,54 x 33,67 mm. Încubaţia
109STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
este asigurată de ambii părinţi. După 21-25 de zile puii eclozează şi rămân în
cuib în jur de 30 de zile, dar continuă să fie hrăniţi de părinţi până la 40 de zile
când devin independenţi.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Degradarea habitatelor prin reducerea suprafeţelor zonelor umede, tăierea
sălciilor iarna ca material pentru foc de către localnici şi deranjul coloniilor
reprezintă principalele ameninţări ce afectează specia. Ca măsuri de conservare
se încurajează reducerea deranjului prin protejarea coloniilor de vizitatori şi
interzicerea vânătorii. Reconstrucţia ecologică a zonelor umede din Delta
Dunării şi de pe cursul inferior al Dunării rămâne o prioritate.
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Fulica atra– lișița
Descriere
Specie de pasăre de talie medie, ușor de recunoscut după penajul relativ
uniform negru-cenușiu. Sexele sunt asemănătoare. Capul este mic și rotund, de
culoare neagră, contrastând cu restul corpului de culoare cenușiu-închis. Irisul
este roșu, iar ciocul alb se continuă cu un scut facial alb. Picioarele sunt
puternice, de culoare galben-verzui, cu degetele lungi, lobate. Juvenilii au
penajul mai deschis la culoare, cenușiu, cu gâtul și obrajii de culoare alb-
cenușiu. Lungimea corpului este de 36 - 39 cm, anvergura aripilor este de 70 -
80 cm, iar greutatea este de 610 - 1200 g.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele genului Fulica provine din denumirea în latină a lișiței. Numele
speciei provine din cuvântul latin ater - negru, întunecat, cu referire la coloritul
general al păsării.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specia are o distribuție largă, ocupând aproape toată Europa, nordul
Africii, jumătatea sudică a Asiei, Australia și Noua Zeelandă. Populațiile din
zona sudică a distribuției sunt rezidente, teritoriile de iernare extinzându-se la
sud de aceste zone. În România, specia cuibărește în majoritatea habitatelor
acvatice cu excepția zonelor montane.
Fenologie
Specia cuibărește în România și este prezentă pe tot parcursul anului. În
perioada de pasaj și iernare apar aglomerări de indivizi în cadrul suprafețelor
110STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
acvatice, existând un influx de indivizi din populațiile nordice, efectivele
populaționale din perioadele reci depinzând mult de gradul de acoperire cu
gheață a habitatelor acvatice.
Habitate
Specia este prezentă în majoritatea habitatelor acvatice, preferându-le pe
cele cu apă stătătoare sau lin curgătoare, puțin adâncă, cu vegetație submersă
abundentă și vegetație palustră. În perioada de cuibărire poate folosi și zonele
inundate sau habitatele umede temporare.
Hrană
Este o specie omnivoră, preferând mai ales plante acvatice și semințele
acestora, precum și alte materiale vegetale aparținând plantelor din vecinătatea
habitatelor acvatice. Hrana de origine animală este constituită din nevertebrate
care trăiesc în mediul acvatic, dar și pești, amfibieni, micromamifere, păsări de
dimensiuni mici și ouăle acestora.
POPULATIE
Populația globală a speciei este estimată la 7 950 000 - 9 750 000 de
indivizi. Populația europeană este estimată la 945 000 - 1 550 000 de perechi,
tendința populațională la nivel european fiind în scădere. Populația din România
este estimată la 66 888 - 79 370 de perechi, tendința populațională fiind
deocamdată necunoscută.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere se desfășoară între lunile februarie și septembrie,
mai concentrat în perioada martie - iulie. Ponta este formată din 1 - 14 ouă,
clocite de ambii parteneri pentru o perioadă de 21 - 26 de zile. Puii sunt nidifugi
și sunt hrăniți la cuib pentru 3 - 4 zile, apoi sunt îngrijiți de ambii părinți pentru
mai mult timp, de multe ori aceștia divizând grupul de pui. Juvenilii din prima
pontă din an pot ajuta la creșterea puilor rezultați din ponta următoare (poate
depune două ponte într-un sezon). Cuibul este plasat de obicei pe vegetație
plutitoare sau submersă, direct pe fundul apei atunci când aceasta nu este
adâncă, uneori pe mici insule sau alte corpuri izolate în apă, astfel, scăderea
nivelului apei putând duce la izolarea cuibului față de corpurile de apă. Cuibul
este construit de ambii părinți, din tulpini, frunze, rădăcini, scoarță și alte
materiale vegetale, putând fi ridicat atunci când nivelul apei crește.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea și
degradarea habitatelor acvatice prin activități ca: drenarea zonelor umede,
schimbarea utilizării terenurilor, incendierea vegetației palustre etc. Alte
amenințări asupra speciei sunt: vânătoarea, ingerarea alicelor de plumb urmată
de intoxicare și înecul cauzat de plasele de pescuit.
111STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Grus grus– cocorul
Descriere
Cocorul este o specie caracteristică zonelor umede cu adâncime mică (20-
40 cm) ce include mlaştini, pajişti umede, păduri inundabile, râuri şi lacuri puţin
adânci. Lungimea corpului este de 96-119 cm şi are o greutate de 5100-6100 g
pentru mascul şi 4500-5900 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă
între 180-222 cm. Adulţii au înfăţişare similară şi ajung la penajul de adult în 4-
6 ani. Are picioarele şi gâtul lungi, iar penajul este gri. Se hrăneşte cu rădăcini,
rizomi, fructe, frunze, seminţe, insecte, viermi, mamifere mici, ouă şi pui de
pasăre, broaşte.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen şi de specie provine din cuvântul latin grus , cu referire la
sunetul particular pe care îl emite pasărea.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Este o specie prezentă în centrul şi nordul continentului european. În afara
perioadei de cuibărit, se adună şi migrează în stoluri numeroase, la mare
înălţime, în formaţie de „V„ sau în linie oblică. În timpul perioadei de cuibărit
specia este monogamă şi teritorială. Ritualul nupţial este spectaculos şi constă
dintr-un dans în care aplecările, urmăririle şi săriturile se împletesc cu sunete
asemănatoare celui de corn, emise în timp ce au gâtul ridicat, capul dat pe spate
şi ciocul îndreptat spre cer. Cuibul, care poate fi folosit succesiv mai mulţi ani,
este alcătuit dintr-o movilă de vegetaţie aşezată pe pământ în apropierea apei şi
poate atinge diametrul de 1-1,6 m. Iernează în sudul şi vestul Europei şi în
Africa.
POPULATIE
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 74000-
110000 de perechi. A scăzut semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în
perioada 1990-2000 tendinţa a fost crescătoare în cele mai multe teritorii este
probabil că încă nu a revenit la nivelul avut înainte de a intra în declin. În
România, populaţia estimată este de 1-2 perechi. Cele mai mari efective
cuibăritoare sunt prezente în Rusia, Suedia, Finlanda şi Polonia. Cele mai multe
exemplare iernează în Spania, Franţa şi Portugalia.
112STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
REPRODUCERE
Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie. În cuibul construit de
ambii parteneri, femela depune de obicei două ouă, în prima parte a lunii mai, cu
o dimensiune medie de 98,2 x 60,2 mm. Incubaţia durează în medie 28-31 de
zile şi este asigurată de ambii parteneri. La câteva zile după eclozare, puii îşi
urmează părinţii şi devin zburători după 65-70 de zile.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Degradarea şi distrugerea habitatelor prin construirea de diguri,
urbanizarea, coliziunea cu firele electrice, persecuţia din partea fermierilor
pentru pagubele provocate culturilor, vânătoarea ilegală sunt principalele
pericole ce afectează specia. Refacerea şi protecţia habitatelor umede permit
refacerea efectivelor speciei.
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Haliaeetus albicilla– codalb
Descriere
Este o specie de pasăre răpitoare de talie mare, ușor de recunoscut după
silueta impunătoare, cu aripi lungi și rotunjite interior, primare "digitale" bine
definite, coada ușor romboidală și ciocul masiv. Sexele sunt asemănătoare,
femela fiind relativ mai mare. Ajunge la penajul de adult începând cu al cincilea
an din viață. Adulții au penajul de corp și aripile de culoare maronie, gâtul și
capul de culoare galben-maronie, coada complet albă și ciocul galben. Juvenilii
au coada închisă la culoare cu centrul penelor albicios și ciocul închis la culoare.
Lungimea corpului este de 69 - 92 cm, anvergura de 200 - 245 cm și greutatea
de aproximativ 4100 g în cazul masculului și de 5500 g în cazul femelei.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele genului provine din formele vechi ale cuvintelor grecești hali - de
mare și aetos - acvilă. Numele speciei provine din alăturarea cuvintelor latine
albus - alb și cilla - coadă, făcând referire la coada albă a adulților.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specia are o distribuție largă, ocupând sud-vestul Groenlandei, Islanda,
Europa (cu excepția zonei de sud-vest a acesteia), sudul Kazahstanului, sudul
Mării Caspice și toată jumătatea nordică a Asiei, cu excepția nodului extrem.
Majoritatea populațiilor sunt rezidente, cu excepția celor din nord-estul Europei,
nordul și centrul Asiei. Iernează în zonele mai sudice ale Eurasiei. În România
113STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
cuibărește fragmentat în afara arcului Carpatic, în zonele umede întinse, mai ales
în cele prezente în Delta și pe cursul Dunării. Punctiform cuibărește și în
Câmpia de Vest și zonele joase din Moldova.
Fenologie
Cuibărește în România, fiind sedentară. Indivizii tineri sunt mult mai
mobili, deplasându-se pe suprafețe imense. În perioadele reci există și un influx
de indivizi din zonele nordice.
Habitate
Codalbul preferă zonele umede mari, incluzând zonele de luncă ale
râurilor, mlaștini extinse, lacuri și zonele de coastă. Pentru cuibărire preferă
habitatele forestiere cu arbori înalți din vecinătatea zonelor umede (păduri,
zăvoaie etc.), dar și stâncăriile (foarte rar cuibărește direct pe sol).
Hrană
Este o specie carnivoră cu dietă mixtă, incluzând specii de pești (mai ales
speciile care înoată la suprafață), specii de păsări acvatice precum și ouăle și puii
acestora, dar și mamifere de dimensiuni variate: rozătoare, iepuri, căprioare, oi
etc..
POPULATIE
Populația globală este estimată la 24 200 - 49 000 de indivizi. Populația
europeană este estimată la 9 000 - 12 300 de perechi cuibăritoare, tendința
populațională la nivel european fiind crescătoare.
Populația din România este estimată la 110 - 220 indivizi, tendința
populațională fiind crescătoare.
REPRODUCERE
Începutul perioadei de reproducere variază în funcție de latitudine, din
ianuarie în zonele sudice ale distribuției până în aprilie-mai în zonele arctice.
Ponta este formată din 1 - 3 ouă (de obicei 2), incubate pentru o perioadă de 34 -
46 zile. Ambii adulți participă la clocire și la creșterea puilor. Puii părăsesc
cuibul după 70 - 90 de zile de la eclozare și sunt dependenți de părinți pentru
încă cel puțin 30 de zile, Cuibul este o structură masivă din crengi, căptușită cu
mușchi, licheni, alge, iarbă sau lână și este amplasat în arbori înalți sau în
stâncării.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea și
degradarea zonelor umede și a habitatelor forestiere din vecinătatea acestora.
Alte amenințări sunt: impactul cu turbinele eoline, otrăvirea, utilizarea
pesticidelor organoclorurate și poluarea cu metale grele.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
114STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Himantopus himantopus– piciorong
Descriere
Piciorongul este o specie caracteristică zonelor cu ape puţin adânci, apelor
interioare şi coastelor marine. Lungimea corpului este de 33-36 cm şi are o
greutate medie de 180 g. Anvergura aripilor este de circa 75 cm. Proporţional cu
talia, este specia cu cele mai lungi picioare dintre păsările prezente la noi.
Adulţii au înfăţişare similară, masculul având mai mult negru pe cap. Este o
pasăre elegantă, cu picioarele lungi şi roşii, iar penanjul este alb cu negru. Se
hrăneşte cu insecte, moluşte, crustacei, păianjeni, peşti mici şi seminţe.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen şi cel de specie provine din cuvintele greceşti ymantos –
coardă şi pous – picior, cu referire la picioarele lungi ale păsării.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european cu
excepţia zonelor nordice. Este o specie monogamă, sociabilă, ce se deplasează
de obicei în stoluri şi cuibăreşte în colonii mici, în care cuiburile sunt aşezate pe
sol şi căptuşite superficial cu vegetaţie. Iernează în Africa. Longevitate
cunoscută de şase ani şi şapte luni.
POPULATIE
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 37000-
64000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990 şi deşi a
înregistrat un declin în unele ţări (Turcia) în perioada 1990-2000, în alte ţari a
crescut în aceeaşi perioadă (Spania), astfel că populaţia a rămas stabilă pe
ansamblu. În România, populaţia estimată este de 400-600 de perechi. Cele mai
mari efective sunt prezente în Spania, Turcia şi Rusia.
REPRODUCERE
Sosesc din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit
3-4 ouă în luna mai şi începutul lunii iunie, având dimensiunea de 43,3 x 29,4
mm. Incubaţia durează 25-26 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. La
scurt timp după eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de
părinţi. Devin zburători la 28-32 de zile.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul produs de activitatea
turistică, urbanizarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Păstrarea
habitatelor necesare speciei şi reducerea deranjului în zonele de cuibărit sunt
prioritare pentru conservare.
115STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Ixobrychus minutus – stârc pitic
Descriere
Stârcul pitic este o specie specifică zonelor umede cu maluri acoperite de
stuf și răchită. Adulții au o lungime a corpului de 33 – 58 cm, fiind ceva mai
mici decât găinușa de balta și au o greutate de 140 – 150 g. Anvergura aripilor
este cuprinsă între 49 – 58 cm. Adulții au înfățișare diferită. Femela are pe spate
o culoare maronie cu striații negre, comparativ cu masculul care este negru pe
spate. Se hrănește cu peștișori, broaște, insecte acvatice și larvele acestora,
uneori și puișori ale altor specii de păsări ce trăiesc în stuf.
Localizare și comportament
Specia apare pe tot continentul, cu excepția Peninsulei Scandinave și
Marii Britanii, unde este o apariție rară. Este o specie sfioasă, retrasă, cu o viață
ascunsă, fiind greu de observat. Atunci când este deranjată, preferă să se
depărteze prin alergare decât în zbor sau rămâne nemiscată în stuful dens unde
cu greu este detectată. Iernează în Africa.
Populație
Populația europeană estimată a speciei este relativ mică, cuprinsă între
60.000 – 120.000 perechi. În perioada 1970 – 1990 a înregistrat un declin
accentuat care încă nu a fost recuperat, deși în perioada 1990 – 2000 populația a
rămas relativ stabilă.
Împerechere
Sosește la începutul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este
amplasat pe trestie din anul precedent, cazută la pământ, sau pe ramuri de
rachită aflate la joasă înălțime (sub 50 cm). La construirea cuibului, ce are forma
unei farfurii puțin adânci și alcătuit din trestie, papură și alte resturi vegetale,
participă de obicei cei doi părinți. Femela depune în a două parte a lunii mai dar
în funcție de caracteristicile fiecarui an și în luna iunie un număr de 5 - 7 ouă cu
o dimensiune medie de 37,3 X 26,6 mm. Incubația este asigurată de ambii
părinți. După 16 – 19 zile puii eclozează și rămân în cuib o perioadă de 7 - 9 zile
fiind hrăniți cu larve de insecte, insecte, mormoloci și chiar lipitori. După circa o
lună de la eclozare devin zburători și își pot asigura singuri hrana.
Amenințări și măsuri de conservare
Degradarea habitatelor și arderea stufului reprezintă împreună cu poluarea
apelor și prădarea cuiburilor de către porcii mistreți, principalele pericole care
116STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
afectează specia. Ca măsuri de conservare a speciei, se încurajează tăierea
succesivă a stufului, astfel încât acesta să formeze o structură mozaicată și
reducerea deranjului prin interzicerea vânătorii.
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Larus cachinnans – pescăruș pontic
Descriere
Mai multe specii de pescăruși incluse în trecut în specia Larus argentatus,
sunt acum, considerate în mod normal separate, de exemplu: pescărușul cu
picioare galbene (Larus michahellis), pescărușul armean (Larus armenicus),
pescărușul pontic (Larus cachinnans), etc. Sunt recunoscute 6 specii de
pescăruși sub denumirea generică de pescăruș argintiu.
Pescărușul pontic este un pescăruș mare, 59-67 cm și 680-1330 g.
Picioarele, aripile și gâtul sunt mai lungi decat cele ale pescarusului argintiu.
Spatele si aripile sunt de un gri (argintiu) usor mai inchis decat ale pescarusului
argintiu, dar mai palide decat ale pescarusului cu picioare galbene, varfurile
aripilor sunt negre, iar restul corpului este alb. Ciocul este galben, cu o pata
rosie aproape de varf. Culoarea picioarelor variaza de la roz pal la o culoare
galben pal.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
In vestul Marii Negre pescarusul pontic traieste alaturi de pescarusul cu
picioare galbene, existand totusi intre ei o diferenta de habitat, pescarusul cu
picioare galbene preferand stancile si tarmul marii, pe cand pescarusul pontic
traieste si mai in interiorul tarii. In tara noastra este sedentar. Cuibareste pe
sfaramaturi vechi de stuf, pe plajele nisipoase, atat in Delta Dunarii cat si in
lungul litoralului. O populatie a acestei specii s-a adaptat la conditiile urbane,
obisnuind sa-si instaleze cuiburile pe acoperisurile marilor cladiri de pe litoral,
in special in orasul Constanta. In anul 1978 au fost descoperite cateva perechi,
clocind chiar in capitala, pe acoperisul unor cladiri. In anii 1979, 1980 si 1981,
au fost inelati puii proveniti din aceste noi locuri de reproducere. In anul 1981
au fost descoperiti cuibarind si in orasul Calarasi, tot pe acoperisuri, specia
dovedind o tendinta tot mai accentuata pentru mediul antropic.
Hrană
Se hraneste cu pesti, crustacee, scoici, dar si cu resturi menajere.
117STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
REPRODUCERE
Ponta este depusa inca din aprilie, si consta din 2-3 oua brune, cu pete mai
intunecate, clocite cu schimbul de ambii parteneri. Incubatia dureaza cca 26-27
de zile. La putine zile dupa ecloziune, puii parasesc cuibul, ascunzandu-se in
vegetatie, spre a fi feriti de arsita sau pradatori. Parintii ii cheama cand le aduc
hrana. Puii care au rezultat din reproducerea de pe acoperisurile caselor, a
populatiilor antropofile, manifesta in deplasarile lor o deosebita prudenta, spre a
evita caderea, fapt elaborat desigur in urma unui proces natural de selectie. Puii
incep sa zboare dupa 8-9 saptamani.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul produs de activitatea
turistică, urbanizarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Păstrarea
habitatelor necesare speciei şi reducerea deranjului în zonele de cuibărit sunt
prioritare pentru conservare.
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Larus cachinnans – pescăruș pontic
Descriere
Mai multe specii de pescăruși incluse în trecut în specia Larus argentatus,
sunt acum, considerate în mod normal separate, de exemplu: pescărușul cu
picioare galbene (Larus michahellis), pescărușul armean (Larus armenicus),
pescărușul pontic (Larus cachinnans), etc. Sunt recunoscute 6 specii de
pescăruși sub denumirea generică de pescăruș argintiu.
Pescărușul pontic este un pescăruș mare, 59-67 cm și 680-1330 g.
Picioarele, aripile și gâtul sunt mai lungi decat cele ale pescarusului argintiu.
Spatele si aripile sunt de un gri (argintiu) usor mai inchis decat ale pescarusului
argintiu, dar mai palide decat ale pescarusului cu picioare galbene, varfurile
aripilor sunt negre, iar restul corpului este alb. Ciocul este galben, cu o pata
rosie aproape de varf. Culoarea picioarelor variaza de la roz pal la o culoare
galben pal.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
In vestul Marii Negre pescarusul pontic traieste alaturi de pescarusul cu
picioare galbene, existand totusi intre ei o diferenta de habitat, pescarusul cu
picioare galbene preferand stancile si tarmul marii, pe cand pescarusul pontic
traieste si mai in interiorul tarii. In tara noastra este sedentar. Cuibareste pe
sfaramaturi vechi de stuf, pe plajele nisipoase, atat in Delta Dunarii cat si in
118STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
lungul litoralului. O populatie a acestei specii s-a adaptat la conditiile urbane,
obisnuind sa-si instaleze cuiburile pe acoperisurile marilor cladiri de pe litoral,
in special in orasul Constanta. In anul 1978 au fost descoperite cateva perechi,
clocind chiar in capitala, pe acoperisul unor cladiri. In anii 1979, 1980 si 1981,
au fost inelati puii proveniti din aceste noi locuri de reproducere. In anul 1981
au fost descoperiti cuibarind si in orasul Calarasi, tot pe acoperisuri, specia
dovedind o tendinta tot mai accentuata pentru mediul antropic.
Hrană
Se hraneste cu pesti, crustacee, scoici, dar si cu resturi menajere.
REPRODUCERE
Ponta este depusa inca din aprilie, si consta din 2-3 oua brune, cu pete mai
intunecate, clocite cu schimbul de ambii parteneri. Incubatia dureaza cca 26-27
de zile. La putine zile dupa ecloziune, puii parasesc cuibul, ascunzandu-se in
vegetatie, spre a fi feriti de arsita sau pradatori. Parintii ii cheama cand le aduc
hrana. Puii care au rezultat din reproducerea de pe acoperisurile caselor, a
populatiilor antropofile, manifesta in deplasarile lor o deosebita prudenta, spre a
evita caderea, fapt elaborat desigur in urma unui proces natural de selectie. Puii
incep sa zboare dupa 8-9 saptamani.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul produs de activitatea
turistică, urbanizarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Păstrarea
habitatelor necesare speciei şi reducerea deranjului în zonele de cuibărit sunt
prioritare pentru conservare.
Relevanța speciei pentru Planul Propus:
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Larus ridibundus– pescăruș râzător
Descriere
Este o specie de pescăruș de talie mică. Sexele sunt asemănătoare. La
adulți, gâtul, pieptul și burta și coada sunt albe, iar spatele gri. Vârful aripilor
este negru. Picioarele și ciocul sunt roșii. În penaj de vară, capul este maro
închis, iar iarna alb, cu o pată neagră în zona urechii. Juvenilii au colorit
marmorat, cu nuanțe de maro în primul an, apoi în următorii ani penaj de
tranziție către adulți. Lungimea corpului este de 35 - 39 cm, anvergura aripilor
este de 86 – 99 de cm, iar greutatea de 195 – 325 de grame.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE. Numele de gen provine din
cuvântul latin/grec larus/laros, care înseamnă pescăruș. Numele de specie
119STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
ridibundus provine din latină și înseamnă ”care râde” (cu referire la sunetul
speciei, asemănător cu râsul în hohote).
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specie palearctică cu distribuție foarte largă, din vestul Europei (inclusiv
Islanda), până în extremul Orient (Japonia, Kamceatka). În nord cuibărește în
Scandinavia și Siberia, iar în sud până în Asia Mică și Mongolia. În perioada de
iarnă distribuția este mai largă, folosind în special pentru hrănire zone mult mai
largi (Atlanticul, Mediterana, Oceanul Indian și Marea Chinei de Est). În
România cuibărește în zone cu lacuri mari și ape lent curgătoare, din zonele
joase, în special în Delta Dunării, luncile râurilor mari din Bărăgan și Moldova,
precum și pe câteva lacuri din Transilvania și Câmpia de Vest.
Fenologie
Este o specie sedentară în România. Însă, este o specie foarte mobilă în
afara sezonului de cuibărit, dispersia făcându-se pe arii foarte largi. Iarna,
mișcările sunt mai ample, sosind pescăruși din alte zone pentru iernare în
România, respectiv exemplarele cuibăritoare la noi pot ierna în alte zone.
Habitate
Este o specie acvatică, fiind legată atât în sezonul de cuibărit cât și în
afara acestuia de ape stătătoare sau lent curgătoare, bogate în nevertebrate
acvatice și pește de mici dimensiuni. În afara sezonului de cuibărit, exemplarele
au mișcări foarte ample, vizitând bazine acvatice aflate la sute de kilometri,
inclusiv suprafețe de apă deschise vaste (marine sau oceanice).
Hrană
Specie consumă preponderent insecte și alte nevertebrate, legate în special
de mediile acvatice (dar și terestre). Într-o măsură mai mică se hrănește și cu
pești de mici dimensiuni. Ca și alte specii de pescăruși, poate fi oportunistă (mai
ales iarna), hrănindu-se la rampele de depozitare a deșeurilor.
Alte informații
Iarna, multe exemplare intră în interiorul orașelor, unde apele curgătoare
nu îngheață de obicei, fiind atrase de sursa de hrană oferite de acestea (dar și de
deșeurile menajere).
POPULATIE
Populația mondială a speciei este estimată la 4 800 000 - 8 900 000 de
indivizi. Cea europeană este estimată la 1 340 000 – 1 990 000 de perechi.
Tendința la nivel european este neclară, deși unele populații au înregistrat
creșteri semnificative. În România, populația estimată este de 3 500 – 8 000 de
perechi. Tendința populațională este deocamdată necunoscută.
REPRODUCERE. Perioada de reproducere începe devreme, uneori în
martie. Depunerea ouălor are loc începând cu luna aprilie (sau mai), femela
120STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
depunând de obicei 1-3 ouă, pe care le clocește timp de 22-26 de zile. Puii
părăsesc cuibul după 35 de zile. Perechile cuibăresc de obicei colonial, cu
colonii dense, cuiburile fiind uneori și la 1 metru distanță. Cuibul este construit
din resturi vegetale și pene și este amplasat pe solul rudimentar excavat. Preferă
insulele, pentru protecția împotriva prădătorilor. Substratul este adesea nisip sau
pietriș pe malul apelor, dar poate fi amplasat și în vegetație sau pe insule
plutitoare (plauri).
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Principala amenințare este reprezentată de distrugerea habitatului de
cuibărit, mai ales unde se fac amenajări hidrotehnice. De asemenea este
sensibilă la gripa aviară și poluarea habitatelor acvatice. Niciuna dintre
amenințări, însă, nu este semnificativă.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Mergus (Mergellus) albellus – ferăstraș mic
Descriere
Ferestraşul mic este o specie caracteristică râurilor lente şi lacurilor
bogate în peşte din zonele pădurilor de conifere situate în Europa şi Asia.
Lungimea corpului este de 38-44 cm, cu o greutate de 540-940 g pentru mascul
şi 700-800 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 56-69 cm.
Penajul alb cu negru al masculului este caracteristic şi nu poate fi confundat.
Cea mai mare parte a corpului este albă, ochii acoperiţi de o mască neagră, iar
aripile sunt negre cu benzi albe. Penajul femelei este gri-maroniu. Ciocul zimţat
are un cârlig în vârf. Se hrăneşte cu peşte, crustacee, insecte de apă şi larve ale
acestora.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen provine din cuvântul latin mergus – pasăre de apă. Numele
de specie derivă din cuvântul latin albus – alb, cu referire la penajul masculului.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Este o specie ce cuibăreşte în nordul Rusiei şi Peninsula Scandinavă. În
migraţie zboară în grup, cu indivizii dispuşi în linie oblică sau în „V„. Este o
specie scufundătoare ce preferă mai mult apa dulce, însă în cartierele de iernare
este observată după ce lacurile îngheaţă şi de-a lungul coastelor marine. Se
hrăneşte în grupuri şi se scufundă rapid şi aproape vertical. Specie monogamă,
atinge maturitatea în al doilea an de viaţă. De obicei masculul este tăcut, însă
cântă serenade partenerei în perioada de împerechere. Cuibăreşte în scorburile
121STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
copacilor şi în cuiburi artificiale. Scorburile abandonate de ciocănitoarea neagră
sunt adesea folosite pentru cuibărit. Longevitatea cunoscută este de şase ani. În
captivitate trăieşte 8-10 ani. Iernează în centrul şi estul continentului european.
POPULATIE
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 5300-8400 de
perechi cuibăritoare. A înregistrat o reducere mare a teritoriului în perioada
1970-1990. În perioada 1990-2000, deşi efectivele s-au menţinut stabile în
majoritatea ţărilor, a continuat să scadă în Rusia. Cele mai mari efective sunt în
Rusia şi Finlanda. În timpul iernii, efectivele estimate în România sunt de 1400-
2600 de exemplare. Cele mai mari efective de iernare sunt în Germania şi
Polonia.
REPRODUCERE
Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii aprilie. Femela depune
un număr de 6-9 ouă, cu dimensiunea medie de 53 x 38 mm şi o greutate de 42
g. Incubaţia durează între 26-28 de zile, fiind asigurată de către femelă. Puii
rămân dependenţi de femelă, care îi hrăneşte încă 30 de zile.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Prădarea determinată de nurca americană ( Mustela vison ) reprezintă în
Rusia ameninţarea cea mai mare pentru specie. Degradarea zonelor umede,
poluarea industrială a râurilor, deranjul provocat de activităţile piscicole,
braconajul sunt pericole ce afectează specia.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Mergus merganser – ferăstraș mare
Descriere
Ferestrașul mare este o specie larg răspândită în emisfera nordică. Preferă
habitatele umede, cum sunt râurile, lacurile continentale, împrejmuite de pădure,
unde își amenajează cuibul în scorburi ale trunchiurilor copacilor de pe malurile
apelor. În România, specia cuibărește pe unele lacuri de acumulare și cursuri de
râuri montane. Specia poate fi observată și în sezonul de iarnă, în special pe
lacurile de acumulare mari, pe cursul Dunării, în Delta sau pe coastele Mării
Negre. Iarna, masculul are partea inferioară a corpului albă cu nuanțe roz, iar
capul și spatele sunt verde metalizat. Femela are spatele mai gri, un maro
roșiatic mai închis pe cap, creastă compactă ce cade pe ceafă, bărbie albă și o
separație netă între gâtul maro și corpul gri, pata albă de pe aripă nefiind
despărțită cu negru. Se hrănesc prin scufundare cu pești mici, iar în lipsa
122STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
acestora cu insecte, broaște sau melci. Lungimea corpului este de 53-69 cm, iar
anvergura aripilor este de 86-99 cm, cu o masă corporală de 1050-2054 g.
Longevitate maximă atinsă în sălbăticie este de 13-14 ani.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Specia este parțial migratoare, mai ales exemplarele din zonele nordice. În
România este probabil sedentară, însă pe perioada de iarnă numărul de
exemplare este mai mare, suplimentat fiind de exemplarele nordice care iernează
la noi. Ajunge în teritoriile de cuibărit în lunile martie-mai, începe imediat
cuibăritul. Cuibărește în perechi solitare sau grupuri restrânse de până la 8-10
perechi. Masculii nu rămân lângă cuib ulterior împerecherii, migrând spre ape
depărtate pentru a năpârli. Migrația de toamnă se desfășoară în lunile octombrie-
decembrie, începutul deplasării depinde de înghețul lacurilor din zonele
temperate. Specia cuibărește în scorburi săpate de ciocănitori de talie mare sau
în cavități naturale în copaci la mai mult de 25 de metri înălțime de la sol, situați
la distanțe de până la 1 km de apă. Perechile sunt monogame, numai pe perioada
unui sezon de împerechere încă din iarnă. Se scufundă până la 4 metri adâncime
în căutarea prăzii ce constă în principal din pește, dar în lipsa acestuia se
hrănește și cu insecte acvatice, melci sau broaște. Este o specie socială, fiind
observate adesea în grupuri de până la 75 de indivizi. De obicei cuibăritul se
desfășoară solitar într-un singur trunchi de copac, dar au fost observate și cazuri
de câte 10 cuiburi pe trunchi.
POPULATIE
Populația europeană este relativ mică, până la 74.000 de perechi
cuibăritoare și totodată peste 150.000 de indivizi în perioada de iernat, fapt care
demonstrează că unii indivizi nu migrează, populația fiind în creștere în perioada
1970-1990. Cu toate că populația europeană a crescut sau a rămas stabilă în
Europa în perioada 1990-2000, alte populații cheie au scăzut în unele țări, astfel
populația fiind în declin per total. În România populația de iarnă atinge
aproximativ 100-200 de indivizi.
REPRODUCERE
Femelele depun 6-17 ouă în lunile mai-iunie, cu dimensiunea de
aproximativ 64x43 mm, incubația fiind de 28-35 zile. Puii dezvoltă penajul de
juvenili la aproximativ 30-50 de zile de la eclozare, femela îngrijindu-i timp de
2-3 săptămâni de la eclozare, apoi îi părăsește, puii find capabili încă din
primele zile de a se hrăni singuri. Masculul părăsește cuibul imediat după
depunerea pontei de către femelă. Perechile au o singură pontă pe an.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
În zonele de cuibărit, amenințările principale sunt legate de degradarea
habitatelor specifice, precum și de contaminarea cu pesticide și mortalitatea prin
intoxicarea cu plumb. Ca măsură de conservare primordială se impune creșterea
123STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
gradului de conștientizare asupra factorilor de impact ai speciei, precum și
reducerea utilizării pesticidelor în teritoriile de iernat, precum și înlocuirea
utilizării cartușelor de plumb cu cele de aliaj în cazul vânătorii.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Motacilla alba – codobatură albă
Descriere
Codobatura albă este o specie cu răspândire largă în toată Europa, Asia și
Peninsula Balcanică, precum și parțial în Africa. Există două populații dintre
care una este sedentară, cu distribuție în regiunea sudică și vestică a Europei și
în Turcia, iar cealaltă migratoare cu răspândire pe tot cuprinsul Asiei și nordul,
centrul și estul Europei. Preferă habitatele situate în apropierea unor ape, fiind
întâlnită de asemenea și în parcuri, grădini și terenuri agricole, ajungând chiar și
în zonele urbane și rurale. Este singura specie de pasăre colorată în slb, gri și
negru, având coada lungă specifică tuturor codobaturilor. Coloritul este simplu,
cu spatele gri, creștetul, ceafa și târtița până la gușă negre, aripile și coada negre
și mărginite de alb. Prin năpârlirea de toamnă, culoarea neagră se reduce. Partea
inferioară este de culoare albă, până la piept care este de culoare neagră. Este
observată preponderent la nivelul solului, unde capturează insecte, mai rar
observată prinzând prada în aer. Lungimea corpului este de 17-19 cm, iar
anvergura aripilor este de 25-30 cm, cu o masă corporală de 17-25 g.
Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 13-14 ani.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Populația migratoare asiatică și europeană a codobaturii albe efectuează
migrații sezoniere, deplasându-se spre sudul Asiei, respectiv nordul Africii, în
lunile septembrie-octombrie, pentru perioada de iernat, revenind apoi pentru
cuibărit în lunile martie-aprilie a anului următor. Cuibăritul se desfășoară între
lunile mai-iulie, perechile monogame formându-se în lunile martie-aprilie.
Păsările au căpătat denumirea datorită comportamentului ei de a balansa coada
atunci când stă pe loc. Cuibul este format din crenguțe uscate, frunze și iarbă,
fiind adesea amplasat în crăpături din stânci, maluri de pământ, streșinile
caselor, dar în apropierea unor lacuri sau râuri. Ambii parteneri au grijă de pui,
hrănindu-i cu insecte și semințe, adesea capturate sau găsite la nivelul solului,
mai rar în aer. Păsările devin active pentru reproducere din al doilea an de viață.
POPULATIE. Populația europeană este relativ mare, însumând între
13.000.000 – 26.000.000 de perechi cuibăritoare, fiind stabilă în perioada 1970-
124STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
1990. Cu toate că populația europeană a suferit scăderi în perioada 1990-2000 în
unele țări, aceasta a rămas stabilă în restul Europei per total. În România
efectivele speciei numără aproximativ 1.500.000-1.900.000 de perechi
cuibăritoare.
REPRODUCERE
Femelele depun 5-6 ouă în lunile mai-iunie, incubația fiind de 11-16 zile.
Puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de 16-17 zile, părăsind cuibul și
devenind independenți după aproximativ 30-31 de zile de la eclozare. Perechile
au o singură pontă pe an.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Specia este amenințată de degradarea și pierderea habitatului propice, fapt
care a cauzat reducerea efectivelor din unele țări. Protecția zonelor umede și a
habitatelor adiacente specifice codobaturii albe este prioritară pentru păstrarea
parametrilor acestei specii în limitele favorabile.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Nycticorax nycticorax – stârc de noapte
Descriere
Este o specie de stârc de medie. Nu există dimorfism sexual, atât femela
cât şi masculul având colorit negru pe cap și spate și gri pe aripi. Abdomenul
este albicios. La ceafă au două pene mai lungi, albe (egrete), care în perioada de
reproducere sunt bine evidențiate, mai erecte. Păsările tinere au colorit maroniu
cu pete albe pe spate, iar pe piept și abdomen mai deschis și striat. Lungimea
corpului este de 58-65 cm şi are o greutate medie de 278-1100 g. Anvergura
aripilor este cuprinsă între 90-100 cm.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen și specie provin din cuvintele grecești nyx/nyctos - de
noapte, respectiv korax - corb (cu referire la activitatea nocturnă a speciei și
sunetele similare cu ale Corvidelor).
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție. Este una din speciile de stârci cu cea mai largă răspândire pe
glob, fiind întâlnit pe toate continentele, cu excepția Australiei și Antarcticii. În
Europa ajunge până în nordul Germaniei și al Poloniei. În România cuibărește în
special în zonele joase extracarpatice (în interiorul arcului Carpatic numărul
coloniilor este mai redus), Delta Dunării și sistemul lagunar fiind cele mai
importante zone.
125STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar în perioada de
cuibărit. Sosește începând cu luna martie și pleacă înapoi în cartierele de iernare
de obicei în a doua parte a lunii septembrie - începutul lunii octombrie.
Habitate
Specia este legată de habitatele acvatice naturale, întinse, cu vegetație
bogată în care își amplasează coloniile și cu zone mlăștinoase întinse, pentru
hrănire. În România cuibărește în zonele joase, de câmpie, în special în regiunile
extracarpatice. De departe cea mai abundentă populație cuibărește în Delta
Dunării și sistemul lagunar. În interiorul Transilvaniei coloniile sunt mai puțin
numeroase.
Hrană
Este o specie carnivoră oportunistă, hrănindu-se cu o gamă foarte largă de
organisme acvatice sau din zone mlăștinoase, în special pești de talie mică,
larve, amfibieni, moluște sau reptile. Ocazional vânează și în habitate periferice
zonelor umede, în special ortoptere.
POPULATIE
Populația globală este estimată la 570 000 - 3 730 000 de indivizi. Cea
europeană cuibăritoare este estimată la 60 000 - 86 100 de perechi. În România,
estimările arată o populație de aproximativ 4 000 - 8 000 de perechi cuibăritoare.
Deocamdată, datorită unui teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată
ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată
descrescătoare, deși la nivel mondial se consideră a fi stabilă. În România
tendința populațională este necunoscută.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe în luna aprilie. Femela depune de obicei
3-5 ouă. Incubarea durează 21-24 de zile. Puii devin zburători la 40-50 de zile.
Perechile cuibăresc colonial, adesea în colonii mixte cu alte specii de Ardeidae.
Cuiburile sunt construite din crengi sau stuf. Amplasarea cuiburilor are loc de
obicei în zone mai retrase, ascunse, în vegetație densă, în arbori sau pe stuf, în
apropierea sau deasupra apei.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Principala amenințare o constituie arderea stufului, chiar și în afara
perioadei de vegetație, datorită faptului că amplasarea coloniilor se face în
zonele cu vegetație abundentă. O altă amenințare este legată de pierderea
suprafețelor de habitat pentru cuibărit, prin managementul nefavorabil al zonelor
umede.
Relevanța speciei pentru Planul Propus: Specia poate fi întâlnită în
vecinătatea/zonele unde se implementează proiectul în căutare de hrană. Specia
126STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
nu cuibărește pe amplasament. Considerăm un impact nesemnificativ în
corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Phalacrocorax pygmeus – cormoran mic
Descriere
În Europa, este specia cea mai mică din familia cormoranilor. Are un
penaj negru lucios și este o specie acvatică. Adulții au o lungime a corpului
cuprinsă între 45 – 55 cm, fiind cu puțin mai mari decât o lișita. Anvergura
aripilor variază între 75 – 90 cm. Proporțional cu dimensiunile corpului, coada
este lungă, iar ciocul scurt. Adulții au o înfățișare similară. Năpârlesc complet în
toamnă, înainte de sfârșitul lunii noiembrie. Se hrănește în special cu pește și
nevertebrate acvatice, scufundându-se până la câțiva metri adâncime și o
perioadă de până la 1 minut.
Localizare și comportament
Apare în sud - estul Europei, unde cuibărește în colonii (singur sau cu alte
specii cum sunt cormoranul mare și stârcii) în lungul Dunării și pe lacurile și
râurile interioare. Iernează în sudul ariei de cuibărit din sudul Europei, cu
efective mari în Grecia, Azerbaijan și Bulgaria. Sunt excelenți scufundători,
deplasăndu-se ușor sub apă asemeni unei “torpile”. Trăiesc în “cârduri” și
pescuiesc adesea împreună cu pelicanii. Pentru că au un penaj ce se udă ușor,
pot fi observați frecvent pe arbori, stânci, grinduri, în poziâii caracteristice (cu
aripile desfăcute și “proptiți” în coadă), uscăndu-și penajul la soare. În caz de
pericol, cormoranii regurgitează hrana înghițită.
Populație
Populația europeană a cormoranului mic este relativ mică (până la 39.000
perechi) și a manifestat un declin moderat între 1970 – 1990. Deși în unele țări
declinul a continuat și în perioada 1990 – 2000, în România și Azerbaijan unde
apar cele mai mari populații cuibăritoare, efectivele au rămas stabile sau au
marcat o ușoară crestere. În România, cele mai mari colonii apar în Rezervația
Biosferei Delta Dunării și pe culoarul inferior al Dunării.
Împerechere
La sfârșit de martie și început de aprilie, perechile revin în coloniile vechi
unde repară cuiburile existente (alcătuite din crengi și căptușite cu vegetație) sau
construiesc cuiburi noi. Numărul cuiburilor variază pe un arbore, de la câteva
până la câteva zeci. Femela depune 4 - 6 ouă în a două jumatate a lunii mai, dar
uneori și în iunie. Dimensiunile medii ale ouălor sunt de 46,7 x 30,8 mm. La
incubarea ouălor care durează 27 – 30 de zile, participă ambii părinți. Puii ieșiți
din ou sunt orbi, golași și neputincioși, rămânând o perioadă îndelungată la cuib.
Într-o colonie mare este o forfotă permanentă generată de adulții ce aduc și
127STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
pleacă după hrană, amplificată de țipetele puilor și de ploaia de găinațuri care
atinge în rafale luciul apei. Atmosfera e coplesită de mirosul greu al peștilor și
puilor cazuți din cuiburi și aflați în diferite stadii de putrefacție. Puii au penajul
complet la 42 de zile, dar rămân în colonie până la 8 - 10 săptămâni, perioadă în
care sunt hrăniți de către părinți.
Amenințări și măsuri de conservare
Pierderea sau degradarea zonelor umede, asociată cu fragmentarea sau
pierderea habitatelor de cuibărit (arbori, arbuști, stuf) și hrănire, împreună cu
poluarea apelor interioare, braconajul și înecarea păsărilor în plasele de pescuit
constituie principalele amenințări. Implementarea Planului Național de Acțiune
este o prioritate pentru conservarea speciei în România.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Phalacrocorax carbo – cormoran mare
Descriere
Cormoranul mare este o specie cu răspândire largă pe toate continentele.
Preferă habitatele umede cu întindere mare de apă de unde își procură hrana ce
constă din pește de toate dimensiunile, specia fiind complet ihtiofagă. Cuibărește
în sălcete și plopi albi sau negri cu coronament bogat unde îți pot amplasa
cuiburile de dimensiuni mari. Penajul este complet negru, excepție face ciocul
ascuțit asemănător păsărilor de pradă de culoare galbenă și pata albă de la baza
ciocului, care se întinde pe obraz. Ochii sunt de culoare galbenă cu pupila
neagră evidentă. Forma corpului este alungită pentru a ajuta pasărea la înotul
subacvatic. Peștele îl capturează exclusiv prin scufundare. Lungimea corpului
este de 84-90 cm, iar anvergura aripilor este de 130-160 cm, cu o masă corporală
de 2,6-3,7 kg. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 22 ani.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Cormoranul mare este o specie sedentară, rămâne de obicei în apropierea
coloniei chiar și în afara sezonului de cuibărit. Este întâlnit pretutindeni în
habitatele umede din Europa, unde întinderile de apă sunt vaste. În America de
Nord preferă habitatele de coastă ale Atlanticului de Vest. Încep cuibăritul în
lunile aprilie-mai, adesea în colonii de sute sau chiar mii de perechi în funcție de
suprafața habitatului specific. Perechile părăsesc cuibul la 2-3 luni de la
începutul perioadei de cuibărit, respectiv în lunile iulie-august, deplasându-se
spre zone cu lacuri mari unde se pot scufunda în căutarea peștelui. Cuibul este
asamblat din crenguțe uscate, pene și excremente în coronamentul salciilor și
128STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
plopilor, arborii pot număra chiar și până la 20 de cuiburi pe trunchi. În mod
normal, coloniile sunt refolosite ani la rând, extinzându-se pe măsură ce puii
devin adulți și încep cuibăritul la rândul lor. Excrementele cormoranilor mari
sunt acide, astfel încât arborii din amplasamentul coloniei devin uscați într-un an
sau doi de la amplasarea coloniei. Juvenilii devin activi pentru reproducere din
al doilea an de viață.
POPULATIE
Populația europeană este relativ mare, până la 310.000 de perechi
cuibăritoare, populația crește în perioada 1970-1990. Populațiile au continuat să
crească și în perioada 1990-2000, fiind astfel în creștere pe tot cuprinsul
Europei. În România, specia are o populație de aproximativ 18.000-20.000 de
perechi cuibăritoare.
REPRODUCERE
Femelele depun 3-5 ouă în lunile aprilie-mai, incubația este de 28-31 zile.
Puii dezvoltă penajul de juvenili la aproximativ 45-55 de zile de la eclozare,
părinții îngrijindu-i în tot acest timp. Puii devin independenți la aproximativ
105-145 de zile de la eclozare, alăturându-se părinților în căutarea hranei.
Perechile au de obicei o singură pontă pe sezon, dar pot avea două ponte în cazul
în care prima este pierdută.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Pierderea sau degradarea zonelor umede, asociată cu fragmentarea sau
pierderea habitatelor de cuibărit (arbori, arbuști, stuf) și hrănire, împreună cu
poluarea apelor interioare, braconajul și înecarea păsărilor în plasele de pescuit
constituie principalele amenințări. Activități de reconstrucție ecologică sunt
necesare în toată lunca inferioară a Dunării.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Phalacrocorax (Microcarbo) pygmeus – cormoran mic
Descriere
În Europa este specia cea mai mică din familia cormoranilor. Are un penaj
negru lucios şi este o specie acvatică. Adulţii au o lungime a corpului cuprinsă
între 45-55 cm, fiind cu puţin mai mari decât o lişiţă. Anvergura aripilor variază
între 75-90 cm. Proporţional cu dimensiunile corpului, coada este lungă iar
ciocul scurt. Adulţii au o înfăţişare similară. Năpârlesc complet în toamnă,
înainte de sfârşitul lunii noiembrie. Se hrăneşte în special cu peşte şi
129STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
nevertebrate acvatice, scufundându-se până la câţiva metri adâncime şi pentru o
perioadă de până la un minut.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen phalacrocorax este versiunea latinizată a cuvintelor
greceşti phalakros – chel şi corax – corb. Referinţa de chel se consideră că
provine de la pata albă din zona capului cormoranului mare adult. Numele de
specie provine din latinescul pygmaeus – pitic, cu referire la dimensiunile
păsării comparativ cu rudele sale.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Apare în sud-estul Europei unde cuibăreşte în colonii (singur sau cu alte
specii cum sunt cormoranul mare şi stârcii) în lungul Dunării şi pe lacurile şi
râurile interioare. Iernează în sudul ariei de cuibărit în sudul Europei, cu efective
mari în Grecia, Azerbaijan şi Bulgaria. Sunt excelenţi scufundători, deplasându-
se uşor sub apă asemeni unei „torpile„. Trăiesc în „cârduri„ şi pescuiesc adesea
împreună cu pelicanii. Pentru că au un penaj ce se udă uşor, pot fi observaţi
frecvent pe arbori, stânci, grinduri, în poziţii caracteristice (cu aripile desfăcute
şi „proptiţi„ în coadă) uscându-şi penajul la soare. În caz de pericol, cormoranii
regurgitează hrana înghiţită.
POPULATIE
Populaţia europeană a cormoranului mic este relativ mică (până la 39000
perechi) şi a manifestat un declin moderat între 1970-1990. Deşi în unele ţări
declinul a continuat şi în perioada 1990-2000, în România şi Azerbaijan, unde
apar cele mai mari populaţii cuibăritoare, efectivele au rămas stabile sau au
marcat o uşoară creştere. În România, cele mai mari colonii apar în Rezervaţia
Biosferei Delta Dunării şi pe culoarul inferior al Dunării.
REPRODUCERE
La sfârşit de martie şi început de aprilie, perechile revin în coloniile vechi
unde repară cuiburile existente (alcătuite din crengi şi căptuşite cu vegetaţie) sau
construiesc cuiburi noi. Numărul cuiburilor variază pe un arbore de la câteva
până la câteva zeci. Femela depune 4-6 ouă în a doua jumătate a lunii mai, dar
uneori şi în iunie. Dimensiunile medii ale ouălor sunt de 46,7 x 30,8 mm. La
incubarea ouălor, care durează 27-30 de zile, participă ambii părinţi. Puii ieşiţi
din ou sunt orbi, golaşi şi neputincioşi, rămânând o perioadă îndelungată la cuib.
Într-o colonie mare este o forfotă permanentă generată de adulţii ce aduc şi
pleacă după hrană, amplificată de ţipetele puilor şi de ploaia de găinaţuri care
atinge în rafale luciul apei. Atmosfera e copleşită de mirosul greu al peştilor şi
puilor căzuţi din cuiburi şi aflaţi în diferite stadii de putrefacţie. Puii au penajul
complet la 42 de zile dar rămân în colonie până la 8-10 săptămâni, perioadă în
care sunt hrăniţi de către părinţi.
130STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Pierderea sau degradarea zonelor umede asociată cu fragmentarea sau
pierderea habitatelor de cuibărit (arbori, arbuşti, stuf) şi hrănire, împreună cu
poluarea apelor interioare, braconajul şi înecarea păsărilor în plasele de pescuit
constituie principalele ameninţări. Implementarea Planului Naţional de Acţiune
(elaborate de SOR/BirdLife România şi WWF Programul Dunăre Carpaţi) este o
prioritate pentru conservarea speciei în România.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Pluvialis apricaria – ploier auriu
Descriere
Ploierul auriu este o specie caracteristică zonelor de tundră cu tufișuri,
mușchi și licheni. În migrație și iarna preferă zonele agricole, cu resturi de
vegetație rămase după recoltare, sau terenuri abandonate și pășuni. Lungimea
corpului este de 25 – 28 cm și o greutate medie de 180 – 200 g. Anvergura
aripilor este de circa 53 -59 cm. Adulții au înfățișare similară. De la distanta apar
maro, însă de aproape se observa culoarea neagră a pieptului și abdomenului. Se
hrănește cu insecte, semințe și resturi vegetale, uneori și noaptea.
Localizare și comportament
Este o specie ce cuibărește în nordul continentului european și iernează în
multe din țările europene. Este o specie monogamă de-a lungul vieții. Perechile
sunt solitare și teritoriale, între cuiburi fiind distanțe de câteva sute de metri.
Atinge maturitatea sexuală la 2 ani. Își caută hrana până la o distanță de 7 km de
la cuib. Cuibărește pe sol, în zone acoperite de vegetație și mușchi. Cuibul este
simplu și căptușit la interior cu mușchi. Iernează în multe țări ale continentului
european, în nordul Africii și Peninsula Arabiei.
Populație
Populația europeană a speciei este mare și cuprinsă între 460.000 –
740.000 perechi. S-a menținut stabilă în perioada 1970 - 1990. În condițiile în
care nu se cunoaște tendința populației în Islanda în perioada 1990 – 2000 și
luând în considerare declinul efectivelor înregistrat în Suedia și Marea Britanie,
se consideră că specia se afla intr-un ușor declin. Cele mai mari efective
cuibăritoare sunt în Islanda, Norvegia și Suedia. Iernează în număr mare în
Franța, Portugalia și Irlanda.
Împerechere. Sosește din cartierele de iernare în a două parte a lunii
aprilie și începutul lunii mai. Femela depune în mod obișnuit 4 ouă, în a două
131STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
parte a lunii mai și în cursul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 53,48 x 35,8
mm și o greutate medie de 33,06 g. Incubația durează 28 - 31 de zile și este
asigurată de ambii parteneri. La câteva zile după eclozare puii părăsesc cuibul,
însă continuă să fie hrăniți de părinți. Puii devin zburători la 25 – 33 de zile.
Amenințări și măsuri de conservare
Degradarea habitatelor prin intensificarea agriculturii, suprapașunatul cu
oi și vânătoarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Specia
beneficiază de măsurile de conservare care se adresează habitatelor
caracteristice.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Pluvialis squatarola– ploier argintiu
Descriere
Ploierul argintiu este o specie larg răspândită în continentul asiatic și
european, cuibărind în nordul Rusiei și Europa, migrând spre sudestul Asiei și
pe coastele nordice ale Mării Mediterane, Marea Britanie și coastele Mării
Negre. Habitatul specific de cuibărit constă în malurile lacurilor nordice situate
între liziera pădurii și luciul de apă, iar în teritoriile de iernat constă în zone
mlăștinoase, maluri nisipoase și orezării. În penaj de iarnă are un aspect mult
mai pestriț decât cel al ploierului auriu, cu mai mult alb pe frunte și pe părțile
laterale ale pieptului, iar negrul de pe abdomen se întinde până sub aripi. Femela
este mai puțin constrastantă decât masculul. În zbor se disting târtița albă, o
dungă deschisă pe aripă, penele de la baza aripii negre, iar picioarele depășesc
vârful cozii. Se hrănește în special cu larve și adulți de insecte, precum și cu
viermi, moluște și crustacei. Lungimea corpului este de 26-29 cm, iar anvergura
aripilor este de 56-63 cm, cu o masă corporală de 135-227 g. Longevitatea
maximă atinsă în sălbăticie este de 25-26 de ani.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Specia migrează din zonele nordice ale continentului european și asiatic în
regiunile sud-estice ale Asiei, precum și sudul Europei, ajungând și pe coastele
Mării Negre, în regiunea Dobrogei sau habitatele umede de pe cursul fluviilor
europene. Ploierul argintiu părăsește teritoriile de cuibărit în lunile iulie-
septembrie și se întoarce în lunile mai-iunie, cuibărind în perioada mai-august.
Specie monogamă pe perioada sezonului de reproducere, cuibărește în perechi
solitare și se hrănește în stoluri mici de până la 30 de indivizi. În perioada de
iernat se grupează în stoluri mari de câteva mii de indivizi în vederea efectuării
132STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
migrației sezoniere. Cuibul constă într-o adâncitură pe sol amplasat în
apropierea apei, pe malurile lacurilor nordice. Puii părăsesc repede cuibul alături
de părinți care se îngrijesc de pui până când aceștia învață să zboare, de obicei
într-un timp foarte scurt. În teritoriile de pasaj și iernat, păsările se hrănesc cu
nevertebrate acvatice sau terestre pe care le găsesc în zonele de maluri ale
râurilor sau malurile nisipoase ale lacurilor. Ploierii argintii devin activi pentru
reproducere din al 3-lea an de viață.
POPULATIE
Populația cuibăritoare europeană este relativ mică, având până la 2.100 de
perechi, un număr mare înregistrându-se în perioada de iernat în Europa, de până
la 120.000 de indivizi, cu cele mai mari efective în Franța și Olanda. În România
specia este observată adesea în pasaj, rareori iernând în regiunea Dobrogei.
REPRODUCERE
Femelele depun 3-4 ouă în lunile mai-iunie, incubația fiind de 26-27 zile.
Puii părăsesc cuibul la o 1-2 zile de la eclozare, învățând foarte repede să-și
găsească hrana. Puii pot zbura după aproximativ 23-24 de zile de la părăsirea
cuibului. Perechile au o singură pontă pe sezon.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Degradarea și distrugerea habitatelor specifice, precum și extinderea
zonelor urbane și acumularea deșeurilor plastice și petroliere în zonele de coastă
sunt principalele amenințări care prejudiciază prezența speciei. De asemenea,
extinderea rețelei electrice prin turbine eoliene poate afecta specia în timpul
migrației, fapt pentru care sunt necesare studii amănunțite ale traseului de
migrației al acesteia și aprobarea amplasării parcurilor de eoliene conform
rezultatelor studiului. Igienizarea și colectarea selectivă a deșeurilor acumulate
în zonele de cuibărit ale speciei pot ajuta la păstrarea habitatelor acestei specii.
De asemenea interzicerea amenajării unor noi porturi sau șantiere navale în
vecinătatea sau în interiorul habitatelor de cuibărit ale acestei specii pot ajuta la
creșterea efectivelor populaționale.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Philomachus pugnax – bătăuș
Descriere
Cuibărește în mlaștini, lacuri artificiale și pajiști umede. Masculii au un
penaj de împerechere distinct cu cap și piept negru cu cărămiziu și partea de jos
a corpului albă cu un model negru pe piept. Culorile smocurilor de pe cap și
133STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
gulerului din jurul gâtului variază de la negru la cărămiziu și alb. În sezonul de
iarnă masculii pierd ornamentația capului și devin similari femelelor, cu capul
gri-maroniu și partea de jos a corpului pală și pestriță. Lungimea corpului este
de 29-32 cm, anvergura aripilor de 54-60 cm, greutatea medie a corpului de 180
g (mascul) și 110 g (femelă). Se hrănește cu nevertebrate, pești mici, amfibieni
și semințe. Longevitatea în libertate este de 4 ani.
Locație și comportament
Cuibărește pe tot cuprinsul nordului Europei. Marea majoritatea iernează
în Africa subsahariană, cu toate că o populație redusă iernează în sudul și vestul
Europei. Masculii părăsesc zonele de cuibărit în iunie, iar femelele în iulie,
începând migrația de primăvară în lunile februarie-aprilie. Hrănirea are loc atât
noaptea cât și ziua. Reproducerea începe la vârsta de 2 ani. În timpul sezonului
de reproducere “masculii teritoriali” apără teritorii mici în cadrul unor adunări
mari de masculi cunoscute sub denumirea de “lek”. Acești masculi își etalează
penajul în timp ce sar și se apleacă, umflând pieptul în fața rivalilor și curtând
femelele. “Masculii sateliți” nu apără teritoriile dar intră în lek și atentează la
împerecherea cu femelele. Mai mult de jumătate din femele se împerechează cu
mai mult de un mascul. Cuibul este reprezentat prîntr-o raclă puțin adâncă la
nivelul solului acoperită cu iarbă.
Populația
Populația cuibăritoare europeană este mare de 200.000-510.000 de
perechi. Multe din populațiile europene au suferit declinuri în perioada 1990-
2000. În România nu există perechi cuibăritoare, specia fiind doar în pasaj.
Cuibărit
2-4 ouă, de dimensiuni de aproximativ 44x31 mm, sunt depuse din a două
decadă a lunii martie până la începutul lunii iunie. Femela clocește ouăle singură
timp de 20-23 de zile. Puii sunt capabili să se hrănească singuri cu nevertebrate
mici la scurt timp după eclozare și dezvoltă penajul la 25-28 de zile mai târziu.
Masculul nu oferă grijă parentală. Perechile cresc o singură generație pe an.
Amenințări și conservare
Declinul populației europene a fost atribuit degradării habitatelor prin
drenarea terenurilor și intensificarea agriculturii cum ar fi creșterea gradului de
utilizare a fertilizanților. Scheme de agro-mediu sunt necesare pentru a proteja
specia prin conservarea habitatelor de cuibărit specifice.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
134STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Podiceps cristatus– corcodel mare Descriere
Este o specie de corcodel de talie mare. Nu există dimorfism sexual, atât
femela cât şi masculul având colorit în perioada de reproducere negru pe spate și
porțiunea dorsală a gâtului. Abdomenul albicios. Flancurile sunt maronii. Când
este alert, penajul de pe cap este ridicat sub formă de evantai, intens colorat cu
negru și maroniu-roșcat. În penaj de iarnă culorile sunt similare, însă mai șterse
(și fără penajul colorat de pe cap). Lungimea corpului este de 46-51 cm şi are o
greutate medie de 596-1490 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 59-73 cm.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen, Podiceps, provine din cuvintele latine podicis - partea
terminală a abdomenului și pes - picior, cu referire la poziția picioarelor înspre
capătul abdomenului. Numele de specie, cristatus, provine tot din latină și
înseamnă cu creastă, cu referire la penajul erect de pe cap din perioada de
reproducere.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specia are o distribuție largă în Europa și Asia în zonele temperate și în
Africa, în zona centrală și sudică. În Europa urcă până în țările scandinave. În
vestul Europei populațiile sunt sedentare, iar în estul continentului sunt
migratoare. Iernează în zona Mediteranei. În România cuibărește în zonele de
deal și câmpie, pe întreg teritoriul țării.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind în general sedentară. Însă,
exemplarele din jumătatea nordică a țării se deplasează pentru iernat în regiuni
sudice, când bazinele acvatice îngheață. Sosește înapoi în zonele de cuibărit
devreme, încă din luna martie.
Habitate
Specia este legată de habitatele acvatice naturale, cu vegetație bogată
(bălți, mlaștini, margini de lacuri) în care își ocupă teritoriile în primăvară când
începe sezonul de cuibărit. Iarna se adună în grupuri numeroase pe suprafața
bazinelor acvatice ramase dezghețate, în special în sudul țării și Dobrogea.
Hrană
Este o specie preponderent ihtiofagă, consumând pești de talie mică și
medie. Suplimentar, consumă și alte organisme acvatice, nevertebrate, precum
insecte (larve sau adulți), crustacee, moluște si uneori larve de amfibieni.
Alte informații
Este cea mai mare specie de corcodel din România și în același timp una
din cele mai răspândite și numeroase în perioada de cuibărit.
135STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
POPULATIE
Populația globală este estimată la 915 000 - 1 400 000 de indivizi. Cea
europeană cuibăritoare este estimată la 330 000 - 498 000 de perechi. În
România, estimările arată o populație de aproximativ 15 000 - 30 000 de perechi
cuibăritoare. Deocamdată, datorită unui teritoriu de răspândire imens, specia este
clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată
descrescătoare. În România tendința populațională este deocamdată
necunoscută.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe devreme, în luna martie sau aprilie.
Femela depune de obicei 3-5 ouă. Incubarea durează 25-31 de zile. Puii devin
zburători la 71-79 de zile. Perechile cuibăresc solitar sau în grupuri laxe.
Cuiburile sunt construite din plante acvatice, fiind fie platforme plutitoare, fie
ancorate de plantele acvatice. Amplasarea cuiburilor are loc de obicei în zone cu
vegetație sau pe luciul apei.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Principala amenințare o constituie arderea stufului, chiar și în afara
perioadei de vegetație, datorită faptului că vegetația arsă nu se reface suficient
până la începutul sezonului de reproducere pentru a oferi locuri de cuibărit. O
altă amenințare este legată de pierderea suprafețelor de habitat pentru cuibărit,
prin managementul nefavorabil al zonelor umede (desecări).
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Recurvirostra avosetta– ciocîntors
Descriere
Este o specie limicolă (păsări de țărm) de dimensiuni mari. Lungimea
corpului este de 42-46 cm şi are o greutate medie a corpului de 310-410 g.
Anvergura aripilor este cuprinsă între 67-77 cm. Adulţii au înfăţişare similară.
Ciocul masculului este mai lung şi mai puţin curbat în sus. Penajul este o
combinaţie de alb cu negru.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen provine din cuvintele latine recurvus – încovoiat şi
rostrum – cioc, cu referire la forma deosebită a ciocului. Numele de specie
avosetta provine din denumirea venețiană a speciei.
136STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Ciocîntorsul este o specie caracteristică zonelor de țărmuri şi coastelor
marine, cu apă salmastră sau sărată. Cuibărește insular în multe regiuni din
Europa și pe arii extinse în Asia Centrală și Africa Estică și Sudică. Populațiile
din zonele temperate sunt migratoare (în afară de cele din vestul și sudul
Europei). Iernează în zonele mediteraneene sau tropicale.
În România specia cuibărește insular în zone joase, în habitate umede
sărate sau salmastre (mai larg răspândită în afara arcului carpatic).
Este o specie sociabilă, ce umblă în stoluri şi cuibărește în colonii. Se
hrăneşte printr-o mişcare de ”cosire” realizată cu ciocul, prinzând insecte,
moluşte, crustacei, viermi, dar şi cu fragmente vegetale de la suprafaţa apei.
Sincronizarea exemplarelor dintr-un stol este impresionantă, executând manevre
rapide simultane.
POPULATIE
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 58 400 - 74
300 de perechi. Tendința populaţională este considerată fluctuantă (unele
populații se află în declin, iar altele în creștere).
În România, populaţia cuibăritoare estimată este de 1 000 - 7 000 de
perechi. Tendința populațională este deocamdată necunoscută.
REPRODUCERE
Sosesc din cartierele de iernare în aprilie. Ritualul nupţial se manifestă
printr-un dans între parteneri cu aplecări, atingeri şi urmăriri. Cuiburile sunt
sumare, formate într-o adâncitură a nisipului şi căptuşite cu resturi vegetale şi
scoici. Femela depune în mod obişnuit 3-4 ouă, până la mijlocul lunii mai, având
dimensiunea medie de 48,9 x 34,9. Incubaţia durează 21-25 de zile şi este
asigurată de ambii parteneri. La scurt timp după eclozare, puii părăsesc cuibul şi
rămân ascunşi în vegetație, în așteptarea părinţilor şi a hranei. Puii devin
zburători la 38-42 de zile.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul produs de activitatea
turistică, urbanizarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Păstrarea
habitatelor specifice necesare speciei şi reducerea deranjului în zonele de
cuibărit sunt prioritare pentru conservare.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
137STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Sterna hirundo – chira de bală
Descriere
Este o specie de chiră de talie medie. Sexele sunt asemănătoare. La adulți
în penaj de vară, partea dorsală a capului este neagră, pieptul și burta sunt albe,
iar spatele gri. În penaj de iarnă, negrul de pe cap este mai puțin intens și fruntea
devine albă. Picioarele sunt roșii. Ciocul este roșu cu vârful negru, iar în penaj
de iarnă este negru. Juvenilii au colorit dorsal marmorat, cu nuanțe de maro în
primul an; ventral sunt albi. Lungimea corpului este de 34 - 37 cm, anvergura
aripilor este de 70 – 80 de cm, iar greutatea de 97 – 146 de grame.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen provine din engleza veche - stearn, care înseamnă chiră
(cuvânt similar există și în frisiană). Numele de specie provine din cuvântul latin
hirundo - rândunică și face referire la coada bifurcată a păsării, similară cu cea a
rândunicii.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specie cu distribuție foarte largă, cuibărind în toată emisfera nordică. În
Europa este prezentă pe întreg continentul, din zona Mediteranei, până în nordul
peninsulei Scandinave. În România specie este distribuită pe întreg teritoriul, în
zonele de câmpie și dealuri joase; cuibărește localizat în puține locații în
Transilvania, mai abundentă în afara lanțului Carpatic; densitatea cea mai mare
o are în Delta Dunării. Iernează în Africa (exemplarele europene), sudul Asiei și
America de Sud, în special în zonele de coastă.
Fenologie
Este o specie migratoare care se reproduce în România. Sosește începând
luna aprilie și pleacă spre locurile de iernare în lunile septembrie - octombrie.
Habitate
Este o specie acvatică, fiind legată mai ales în sezonul de cuibărit ape
stătătoare sau lent curgătoare, bogate în pește (inclusiv zonele litorale marine).
Are nevoie de țărmuri joase, izolate, sărace în vegetație (cu zone nisipoase sau
stâncoase, zone de pământ cu vegetație acvatică săracă etc.), pentru a-și amplasa
cuibul. Preferă pentru cuibărit insulele, pentru a se feri de prădători. În perioada
de migrație poate fi văzută hrănindu-se pe orice corp acvatic bogat în hrană.
Hrană
Specie preponderent ihtiofagă, se hrănește în special pești de mici
dimensiuni; spectrul trofic însă este mai larg, consumând și alte animale
planctonice.
138STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
POPULATIE
Populația mondială a speciei este de aproximativ 1 600 000 - 3 600 000 de
indivizi. Cea europeană este estimată la 316 000 – 605 000 de perechi. Tendința
la nivel european este neclară deocamdată. În România, populația estimată este
de 6 600 – 6 900 de perechi. Tendința populațională este deocamdată stabilă.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe în aprilie. Depunerea ouălor are loc
începând cu luna aprilie (sau mai), femela depunând de obicei 2-3 ouă, pe care
le clocește timp de 22-28 de zile. Puii părăsesc cuibul după 24-28 de zile.
Perechile cuibăresc colonial, cu colonii dense, cuiburile fiind uneori și la 40 de
cm distanță. Cuibul este rudimentar, o scobitură în sol cu resturi vegetale sau
pietriș. Preferă insulele, pentru protecția împotriva prădătorilor. Substratul este
adesea nisip sau pietriș pe malul apelor, dar poate fi amplasat și în zone
vegetație redusă.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Principala amenințare este reprezentată de degradarea/modificarea
habitatului de cuibărit, mai ales datorită managementului zonelor umede.
Măsurile care au ca efect creșterea nivelului apei pot distruge complet coloniile.
Suplimentar, poate fi afectată de prezența antropică în perioada de cuibărit
(reprezentată mai ales de turism - bărci cu motor etc.).
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Sylvia nisoria – silvia porumbacă
Descriere
Silvia porumbacă este caracteristică zonelor deschise cu tufărişuri şi
copaci izolaţi, având preferinţe similare cu sfrânciocul roşiatic. Este cea mai
mare dintre speciile de silvie şi are lungimea corpului de 15,5-17 cm. Greutatea
variază între 22-36 g, masculul fiind cu puţin mai mic decât femela. Anvergura
aripilor este de 23-27 cm. Caracteristice sunt irisul galben, coada lungă, iar în
cazul masculului pieptul dungat ca la ulii. Penajul este asemănător, cu nuanţe
mai puternice de gri la mascul. Se hrăneşte cu insecte şi toamna cu fructe.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen provine din latinescul silva sau sylva – pasăre mică de
pădure. Numele de specie provine din latinescul nisus – uliu, cu referire la
culoarea penajului de pe piept.
139STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european, fiind
întâlnită până la altitudini de 1600 m. Culege insecte de pe sol, în zbor, de pe
frunzele arbuştilor şi din coroana copacilor. Masculii atrag femelele prin cântec
şi piruete aeriene. Masculul construieşte o platformă nefinisată pentru cuibărit.
După constituirea perechii, femela foloseşte materialul acestei platforme pentru
a construi un cuib mai elaborat, de obicei într-un arbust cu spini. După
depunerea ouălor este posibil ca masculul să abandoneze femela şi să caute un
nou teritoriu pentru atragerea altor femele. O parte dintre masculi aleg să rămână
cu femela şi în această situaţie formează o relaţie monogamă. Deşi ating
maturitatea sexuală după un an, în mod obişnuit cuibăresc numai în al treilea an.
Iernează în estul Africii. Longevitatea maximă cunoscută este de 11 ani şi nouă
luni.
POPULATIE
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 460000-1000000 de
perechi. Populaţia s-a menţinut stabilă între 1970-2000. În România este estimat
un număr de 25000-40000 de perechi. Cele mai mari efective sunt înregistrate în
Rusia, Ucraina şi Ungaria.
REPRODUCERE
Soseşte din cartierele de iernare în mai. Femela depune în mod obişnuit 3-
6 ouă, cu o dimensiune de circa 21 x 16 mm şi o greutate medie a oului de 2,6 g,
din care 6% o reprezintă coaja. Incubaţia durează în jur de 12-13 zile şi este
asigurată de ambii părinţi atunci când masculul rămâne la cuib sau de către
femelă singură atunci când masculul pleacă. Puii devin zburători după 10-12
zile. Rămân în preajma adulţilor circa trei săptămâni.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Degradarea habitatelor şi intensificarea agriculturii au un impact
semnificativ. Păstrarea habitatelor caracteristice şi un deranj redus contribuie la
conservarea speciei. În cartierele de iernare din Africa, condiţiile climatice pot
avea un rol determinant asupra populaţiei.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Tachybaptus ruficollis – corcodel mic
Descriere
Este o specie de corcodel de talie mică. Nu există dimorfism sexual, atât
femela cât şi masculul având colorit în perioada de reproducere negru pe cap,
140STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
spate și porțiunea dorsală a gâtului. Pieptul și abdomenul sunt negricioase.
Flancurile sunt maronii, iar partea laterală și ventrală a gâtului, precum și obrajii
sunt maronii-roșiatice. În penaj de iarnă, coloritul este mai șters, cu partea
dorsală (inclusiv capul) neagră și partea ventrală (inclusiv flancurile și obrajii)
maroniu deschis. La baza ciocului prezintă o pată viu colorată galben-albicioasă.
Lungimea corpului este de 28-34 cm şi are o greutate medie de 130-236 g.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen, Tachybaptus, provine din cuvintele grecești takhus -
repede și bapto - a se scufunda, cu referire la viteza cu care intră sub apă.
Numele de specie, ruficollis, provine din cuvintele latine rufus - roșu și collis -
cu gât (collum - gât), cu referire la coloritul din perioada de reproducere.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție. Specia are o distribuție largă în Europa, Asia și Africa, în
zonele temperate și calde. În Europa urcă până în țările baltice și Scoția.
Majoritatea populațiilor sunt sedentare, cu excepția celor din Europa estică și
Asia centrală și estică. În România cuibărește în zonele de deal și câmpie, pe
întreg teritoriul țării.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind în același timp și sedentară. Iarna se
adună în numere mari pe suprafața bazinelor acvatice care nu îngheață.
Habitate
Specia este legată de habitatele acvatice naturale, cu vegetație bogată
(bălți, mlaștini, margini de lacuri) în care își ocupă teritoriile în primăvară când
începe sezonul de cuibărit. Iarna se adună în grupuri numeroase pe suprafața
bazinelor acvatice ramase dezghețate.
Hrană
Este o specie carnivoră, hrănindu-se cu o gamă foarte largă de organisme
acvatice sau din zone mlăștinoase, în special insecte acvatice (larve sau adulți),
amfibieni, moluște sau pești de talie mică (în special iarna). Ocazional vânează
și în habitate periferice zonelor umede, insecte, lipitori etc.
Alte informații
Este cea mai mică specie de corcodel din România și în același timp una
din cele mai răspândite, atât în sezonul de cuibărit cât și în perioada de iernare.
POPULATIE
Populația globală este estimată la 610 000 - 3 500 000 de indivizi. Cea
europeană cuibăritoare este estimată la 129 000 - 208 000 de perechi.
Deocamdată, datorită unui teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată
ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată stabilă, deși
la nivel mondial se consideră a fi descrescătoare.
141STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
În România, estimările arată o populație de aproximativ 6 000 - 12 000 de
perechi cuibăritoare. În România tendința populațională este considerată stabilă.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe în luna aprilie. Femela depune de obicei
3-5 ouă. Incubarea durează 20-25 de zile. Puii devin zburători la 44-48 de zile.
Perechile cuibăresc solitar. Cuiburile sunt construite din plante acvatice.
Amplasarea cuiburilor are loc de obicei în zone mai retrase, ascunse, în vegetație
densă, cuibul fiind o platformă plutitoare fixată de plantele din jur.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Principala amenințare o constituie arderea stufului, chiar și în afara
perioadei de vegetație, datorită faptului că vegetația arsă nu se reface suficient
până la începutul sezonului de reproducere pentru a oferi locuri de cuibărit. O
altă amenințare este legată de pierderea suprafețelor de habitat pentru cuibărit,
prin managementul nefavorabil al zonelor umede (desecări).
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Tringa erythropus – fluierar negru
Descriere
Este o specie de limicolă (păsări de țărm) de talie medie. Nu există
dimorfism sexual. Coloritul în penaj nupțial este negru intens pe cap, gât și
abdomen și negru cu pete albe pe spate. Penajul de iarnă este complet diferit, gri
pe spate, cu pete mici albe pe părțile laterale și albicios pe piept și abdomen. La
păsările tinere coloritul general este maroniu, cu pete mici albicioase pe spate și
cu barații pe piept și abdomen. Ciocul este caracteristic, foarte lung, subțire și
ușor curbat în jos doar în secțiunea terminală. Picioarele sunt portocalii la
păsările tinere, roșii intens în penaj de iarnă și negre în penaj nupțial. Lungimea
corpului este de 29 - 33 cm, anvergura aripilor este de 61 – 67 cm, iar greutatea
de 97 – 230 de grame.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen provine din grecescul trungas – o specie de pasăre de țărm
cu târtiță albă ce își balansează coada, menționata de Aristotel (identificare
incertă). Numele de specie provine din cuvintele grecești erythros - roșu și pous
- picior, cu referire la coloritul picioarelor în penajul de iarnă al speciei.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție. Specie palearctică cu distribuție foarte largă, cuibărind din
nordul Europei (Scandinavia), până în estul extrem al Siberiei, în regiunile
142STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Arctică și Sub-arctică. Iernează în sudul Europei, în Africa în zona de coastă a
Mediteranei, la sud de Sahara, în zona Orientului Apropiat și sudul Asiei. În
România este prezentă pe tot teritoriul țării (cu excepția zonelor înalte) în
perioadele de migrație, mai frecventă și în numere mai mari în afara arcului
Carpatic.
Fenologie
Nu cuibărește în România. Este prezentă doar în perioadele de migrație
din primăvară și toamnă. Unele exemplare sunt prezente și în timpul verii,
probabil indivizi necuibăritori sau juvenili proaspăt sosiți din zonele de
cuibărire.
Habitate
Cuibărește în zonele umede subarctice și arctice, din regiunea de tundră.
Preferă habitate umede deschise, precum mlaștini, turbării cu tufișuri puține,
zonele de păduri rare de mesteacăn de la marginea tundrei. În migrație poate fi
întâlnită pe toată suprafața țării, pe marginea habitatelor acvatice (lacuri, margini
de râu), unde găsește suprafețe potrivite pentru hrănire: zone mâloase cu apă de
mică adâncime.
Hrană
Este o specie carnivoră, fiind legată de hrana disponibilă în zonele de mal:
nevertebrate acvatice (insecte, viermi, gastropode, crustacee), păianjeni, uneori
mormoloci sau pești de talie mică.
POPULATIE
Populația mondială a speciei este estimată la 110 000 - 270 000 de
indivizi. Cea europeană este estimată la 20 500 – 54 000 de perechi. Având o
populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată
ca ”Risc scăzut”. Tendința la nivel european este considerată stabilă.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe în mai sau iunie, în funcție de condițiile
climatice. Depunerea ouălor are loc începând cu luna mai până în mijlocul lunii
iunie (în funcție de condițiile meteo și zonă), femela depunând de obicei 3-5
ouă, pe care le clocește timp de 23-24 de zile. Puii părăsesc cuibul după 28 de
zile. Perechile cuibăresc solitar. Cuibul este construit rudimentar, ca o
depresiune în zonele cu smocuri de iarbă, zone cu mușchi sau desiș de sălcii
pitice.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Distrugerea zonelor umede în zonele de cuibărit şi mai ales a celor situate
pe traseul de migrație și în zona de iernare reprezintă cea mai importantă
amenințare la adresa speciei. Suplimentar, poluarea apelor prin folosirea
pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activitățile umane constituie
amenințări suplimentare ce afectează populațiile acestei specii.
143STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Tringa glareola – fluierar de mlaștină
Descriere
Este o specie de limicolă (păsări de țărm) de talie medie. Are colorit
general maroniu, mai închis la adulți, cu pete albe și negre dorsal. La păsările
tinere nuanța de maro este mai deschisă, iar petele au colorit maroniu deschis -
gălbui. Pieptul are colorit gri difuz, ce trece înspre alb pe abdomen. Are o
sprânceană proeminentă deschisă la culoare. Picioarele sunt galben - verzui.
Lungimea corpului este de 18 - 21 cm, anvergura aripilor este de 35 – 39 cm, iar
greutatea de 34 – 98 de grame.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen provine din grecescul trungas – o specie de pasăre de țărm
cu târtiță albă ce își balansează coada, menționată de Aristotel (identificare
incertă). Numele de specie provine din cuvântul latin glarea – prundiș, cu
referire la habitatul unde poate fi văzută pasărea.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specie palearctică cu distribuție foarte largă, cuibărind din nord-vestul
Europei (Scoția, Norvegia), până în extremul Orient (Kamceatka), în regiunea
de taiga și tundră. Iernează în jumătatea sudică a Africii și sudul Asiei. În
România este prezentă pe tot teritoriul țării în perioadele de migrație.
Fenologie
Nu cuibărește în România. Este prezentă doar în perioadele de migrație
din primăvară și toamnă. Unele exemplare sunt prezente și în timpul verii,
probabil indivizi necuibăritori sau juvenili proaspăt sosiți din zonele de
cuibărire.
Habitate
Cuibărește în zonele umede subarctice, din regiunea de taiga (pădure
boreală) și tundră (în zona de limită cu păduri de molid și mesteacăn). Preferă
habitate deschise din interiorul pădurilor mlăștinoase sau alte zone umede
semideschise, cu tufărișuri. În migrație poate fi întâlnită pe toată suprafața țării,
pe marginea habitatelor acvatice (lacuri, margini de râu), unde găsește suprafețe
potrivite pentru hrănire: zone mâloase cu apă de mică adâncime.
Hrană. Este o specie carnivoră, fiind legată de hrana disponibilă în zonele
de mal: nevertebrate acvatice (insecte, viermi, gasteropode, crustacee),
144STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
păianjeni, uneori mormoloci sau pești de talie mică. Ocazional consumă și
semințe ale speciilor de plante acvatice. În perioada de reproducere consumă
aproape exclusiv insecte.
POPULATIE
Populația mondială a speciei este estimată la 3 100 000 - 3 500 000 de
indivizi. Cea europeană este estimată la 763 100 – 1 520 300 de perechi. Având
o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este
clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința la nivel european este considerată stabilă.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere începe în mai. Depunerea ouălor are loc începând
cu luna mai până în mijlocul lunii iunie (în funcție de condițiile meteo și zonă),
femela depunând de obicei 3-4 ouă, pe care le clocește timp de 22-23 de zile.
Puii părăsesc cuibul după 28 - 30 de zile. Perechile cuibăresc solitar. Cuibul este
construit din materii vegetale, precum mușchi, frunze crenguțe, fiind amplasat
pe sol sau uneori în arbori. Preferă zonele cu vegetație densă.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Distrugerea zonelor umede în zonele de cuibărit şi mai ales a celor situate
pe traseul de migrație, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi
deranjul determinat de activitățile umane sunt principalele pericole ce afectează
specia.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
Vanellus vanellus– nagâț
Descriere
Este o specie limicolă (de țărm) de talie medie. Are o creastă evidentă
neagră și lungă pe cap și penaj negru și alb cu spatele cu irizații verzi. Aripile
rotunde sunt vizibile în zbor. Sexele sunt asemănătoare. Lungimea corpului este
de 67-72 cm, anvergura aripilor de 67-72 cm și greutatea medie a corpului de
140-320 g.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Este o specie larg răspândită pe tot cuprinsul Europei și zonele centrale
ale Asiei (până în extremul Orient). Majoritatea populațiilor sunt migratoare (cu
excepția celor din vestul și sudul Europei și Asia Mică), iernând în sudul
Europei, nordul Africii, Orientul Mijlociu, nordul Indiei, Pakistan și unele
regiuni din China.
145STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
În România specia cuibărește pe întreg teritoriul, pe arii extinse în zone
joase și umede. Specia cuibărește în habitate deschise cu vegetație mică inclusiv
pe terenuri agricole, lunci și zone umede. Iarna formează stoluri pe pășuni și
terenuri arabile. Atât diurn cât și nocturn în comportament, se hrănește cu
viermi, insecte și alte nevertebrate. Masculul efectuează un zbor de curtare peste
teritoriu începând din luna februarie. Cuibul este amplasat într-o adâncitură
puțin adâncă, fiind căptușit cu vegetație.
POPULATIE
Totalul populației cuibăritoare a Europei este mare de 1 590 000 - 2 580
000 de perechi, dar a suferit un declin major în toată Europa. Tendința
populațională este în continuare în scădere.
În România, populația cuibăritoare este de 75 080 - 115 034 perechi, iar
tendința populațională este de asemenea descrescătoare.
REPRODUCERE
3-4 ouă sunt depuse în perioada martie-iulie, având 47x33 mm în
dimensiune și clocite de ambii părinți pentru 26-28 de zile. Puii dezvoltă penajul
la 35-40 de zile de la eclozare.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Declinul masiv al populației cuibăritoare europene este cauzat de
pierderea habitatelor propice ca rezultat al schimbărilor din practicile agricole.
Intensificarea agriculturii cu pierderea mozaicurilor agricole tradiționale și
utilizarea pe scară largă a pesticidelor sunt cauzele majore ale declinului.
Relevanța speciei pentru Planul Propus :
Specia poate fi întâlnită în vecinătatea/zonele unde se implementează
proiectul în căutare de hrană. Specia nu cuibărește pe amplasament. Considerăm
un impact nesemnificativ în corelație cu activitățile prevăzute în proiect.
3. Descrierea funcţiilor ecologice ale speciilor şi habitatelor
de interes comunitar afectate (suprafaţa, locaţia, speciile
caracteristice) şi a relaţiei acestora cu ariile naturale
protejate de interes comunitar învecinate şi distribuţia
acestora
Prin noțiunea de factori ecologici înțelegem totalitatea factorilor abiotici
(temperatură, umiditate, presiune, lumină, precipitații etc.) și biotici (paraziții,
dăunătorii, competiția intraspecifică și interspecifică) cu care un organism vine
în contact și cu care se intercondiționează reciproc.
Factorii ecologici abiotici prezintă un ansamblu de elemente fizice care
influențează asupra organismelor vii. Primul factor abiotic se consideră clima,
146STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
care influențează prin temperatură, umiditate, presiune, prezența luminii. Clima
este un factor ce depinde de latitudinea geografică, relief, de zonele climatice
unde se dezvoltă organismele. Condițiile de viață se diferențiază în:
- condiții de macroclimat
- condiții de mezoclimat
- condiții de microclimat
Temperatura
Din elementele climatice principalul factor abiotic este temperatura și este
cunoscut că majoritatea organismelor au potențialul de viață situat din acest
p.d.v., între 0-50 °C (grade Celsius), plantele fiind mai rezistente la temperaturi
letargice (extrem de minime sau extrem de maxime). Animalele sunt mai putin
rezistente la temperaturi letargice, însă există și abateri în acest sens.
În ceea ce privește proiectul propus de către ANIF acesta nu influiențează
și nu modifică condițiile de microclimat.
Temperatura va acționa la nivelul speciilor și habitatelor în mod
similar/asemănător și după implementarea PP.
Apa
O altă grupă a factorilor abiotici sunt factorii hidrologici care determină
condițiile fizico-chimice pentru viața plantelor și a animalelor în apă.
Întrucât proiectul prevede preluarea unei cantități de apă din lacul Lilieci
în vederea irigării culturilor este oportun să analizăm acest aspect. În zona gurii
de aspirație a stației de pompare se vor realiza decolmatări pe o adâncime
maximă de 2,5 m. Acest aspect are un efect punctual, doar în zona gurii de
aspirație. Decolmatarea unei suprafețe de 178 mp nu va permite dezvoltarea
vegetației de stufărișuri care reprezintă un loc bun de adăpost și cuibărire pentru
unele specii de păsări. Pe de altă parte, apariția unei zone mai adânci în
apropierea malului va atrage peștii, iar o dată cu aceștia vor apărea păsările
ihtiofage. Din punct de vedere a cantității de apă folosită pentru sistemul de
irigații, raportat la volumul de apă din lac și care se regenerează permanent,
apreciem un impact punctual nesemnificativ. În urma preluării apei de către
stația de pompare nu se produc scăderi ale nivelului apei din lacul Itești.
147STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Suprafața amplasamentului care se suprapune peste aria de importanță avifaunistică
Altă grupă este umiditatea. Gradul de umiditate este exprimat după
formula : K=E/P , unde:
K - coeficientul de umiditate
P - precipitațiile
E - evaporația.
Tot în așa fel se exprimă ariditatea : A=E/P. Dacă K este mai mare decât
1 atunci este surplus de umiditate, dacă-i mai mic, atunci este mare evaporația,
iar dacă K=1, atunci este normal. Pentru aprecierea umidității pe un teritoriu mai
există expresia de indice de umiditate: I=P/t+10 unde:
I - indice de umiditate
P - precipitațiile
t - temperatura.
pH-ul este un factor abiotic important în menținerea stării de conservare a
habitatelor și speciilor. Este un factor limitativ
Lumina și căldura reprezintă alți factori abiotici limitativi care pot
determina instalarea sau dispariția unor specii. Speciile umbrofile nu suportă o
cantitate foarte mare de lumină ș.a.m.d.
Cert este că factorii abiotici sunt vitali în prima etapă pentru starea de
conservare a habitatelor. Habitatul atrage apoi o serie de animale care-l folosesc
pentru adăpost, reproduce și hrănire. O apă atrage datorită umidității excesive
specii de amfibieni precum Bombina variegata sau alte specii de broaște, broaște
148STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
care reprezintă sursa de hrană pentru o serie de animale (barza albă/ neagră etc.),
animale care la rândul lor sunt vânate de marile carnivore stabilindu-se astfel un
lanț trofic.
Habitatele de tufărișuri atrag și ele numeroase specii de animale care intră
în competiție între ele sau între specii diferite.
Proiectul nu modifică semnificativ factorii abiotici astfel încât statutul de
conservare a speciilor și habitatelor să devină nefavorabil.
Factori biotici
Factorii biotici reprezintă forme de acțiune ale ființelor vii, una asupra
alteia. Fiecare organism simte permanent asupra sa acțiunea directă sau indirectă
a altor ființe, intră în relații directe cu reprezentanți ai speciei (de
plante/animale), cu microorganisme, depinde de ele, și el însuși exercită acțiune
asupra lor. Lumea organică ce înconjoară orice ființă vie reprezintă o parte a
mediului ei de viață.
Funcțiile ecologice au ca obiect de studiu relaţiile dintre organisme şi
mediul lor de viaţă, alcătuit din ansamblul factorilor de mediu (abiotici şi
biotici), precum şi structura, funcţia şi productivitatea sistemelor biologice
supraindividuale (populații, biocenoze) şi a sistemelor mixte (ecosisteme).
Se studiază în principal:
• Relaţiile dintre vieţuitoare (plante și animale) cu mediul lor
• Raporturile dintre organisme şi mediul înconjurător
• Relaţiile ce se stabilesc între organisme şi diverse comunităţi
Conform legislației din vigoare privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice – coridor ecologic =
zonă naturală sau amenajată care asigură cerințele de deplasare, reproducere și
refugiu pentru speciile sălbatice, terestre și acvatice și în care se aplică unele
măsuri de protecție și conservare.
Prin migraţia sau călătoria păsărilor se înţeleg acele deplasări sezoniere
regulate pe care păsările le execută în fiecare an între teritoriul de cuibărit –
locul natal – şi cartierul de iernat. Migraţia păsărilor este un rezultat al
legăturilor complicate dintre condiţiile externe de existenţă a păsărilor, care s-au
schimbat de-a lungul timpurilor şi procesele fiziologice ale organismului lor care
au un determinism genetic strict.
Cauzele, originea şi evoluţia migraţiei păsărilor: Migraţia păsărilor este
declanşată, pe de o parte, de factori externi, iar pe de altă parte de factori interni,
care iau forma unor instincte puternice statornicite de-a lungul evoluţiei
filogenetice în patrimoniul ereditar al păsărilor. Instinctul de migraţie, ca şi
celelalte instincte, se declanşează la anumite semnale ale mediului înconjurător.
Abundenţa sau lipsa hranei, temperatura, prezenţa sau lipsa unor insecte
în mediu, scăderea lungimii zilei, îngălbenirea şi uscarea frunzelor arborilor,
149STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
coacerea fructelor plantelor, toate acestea, individual sau împreună, pot
„semnaliza”, pot „avertiza” păsările pentru începerea migraţiei şi pot declanşa
instinctul ereditar al migraţiei. S-ar putea pune şi s-a pus de multe ori întrebarea,
de ce părăsesc păsările cartierele lor de iernare, în condiţiile în care găsesc locuri
optime de cuibărit şi hrană abundentă şi de ce se angajează de două ori pe an în
deplasări istovitoare, în care multe dintre ele îşi pierd viaţa?
Ca răspuns la această întrebare se poate spune că, o dată cu apropierea
sezonului de reproducere, în organismul păsărilor aflate în cartierele de iernare
se petrec o serie de schimbări fiziologice profunde, care duc în special la
creşterea activităţii glandelor genitale şi la mărirea volumului acestora. Probabil,
intervin schimbări şi în compoziţia sângelui, care au o influenţă asupra
întregului lor comportament. Astfel, hormonii genitali, sub influenţa sistemului
nervos, acţionează asupra întregului organism şi declanşează instinctul de
migraţie, care obligă păsările să se reîntoarcă în patria lor, pe locurile natale.
În ceea ce priveşte originea şi evoluţia migraţiei, în decursul anilor s-au
elaborat foarte multe teorii, dintre care trei sunt mai importante. Conform uneia
dintre aceste teorii, regiunile de cuibărit ale păsărilor migratoare de astăzi sunt
patria lor veche, locurile originii lor. Din cauza glaciaţiunilor coaternare,
păsările au fost silite să se deplaseze în timpul iernilor lungi cât mai spre sud,
reîntorcându-se în timpul verii spre nord.
Şi cea de-a doua teorie consideră regiunile de cuibărit ale păsărilor
migratoare de astăzi ca fiind vechea lor patrie, locul lor de origine. Din cauza
glaciaţiunilor cuaternare, ele s-au retras spre sud, unde au devenit păsări
sedentare. După retragerea gheţurilor, ele au început să revină la vechile locuri,
mânate de instinct.
Conform celei de-a treia teorii, patria veche a păsărilor migratoare este
locul lor de iernare sau o altă regiune caldă, de unde, datorită unei înmulţiri
excesive, ele au fost silite să se răspândească spre nord imediat după retragerea
gheţurilor. Aceste ipoteze, valabile probabil până la noi descoperiri în acest sens,
au o teză comună şi anume recunoaşterea glaciaţiunilor cuaternare ca fiind baza
originii migraţiei. Acest lucru este logic şi real, deoarece clima predeluviană a
terţiarului, caldă şi uniformă, nu putea determina păsările să devină migratoare.
Calota glaciară care a acoperit o mare parte a Europei în Cuaternar şi a
cauzat ierni lungi şi grele, a putut sili păsările să întreprindă călătorii spre sud, în
regiunile tropicale. În timpul primăverii însă, pentru reproducere, păsările
călătoreau în locurile eliberate de gheaţă, în patria lor veche. Cu retragerea
treptată a gheţurilor, păsările au reocupat vechile lor teritorii natale. Din aceste
peregrinări şi deplasări repetate periodic, de-a lungul mileniilor, în urma acţiunii
selecţiei naturale, s-au format reflexele ereditare, necondiţionate, care astăzi
funcţionează independent de mersul vremii şi de lipsa de hrană.
150STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Din cele arătate anterior reiese că migraţia păsărilor, dar mai ales originea
şi evoluţia migraţiei, nu sunt pe deplin lămurite. Trebuie recunoscut însă că
glaciaţiunea a fost un factor hotărâtor în declanşarea acestui fenomen, tot aşa
cum şi astăzi, condiţiile climatice şi variaţiile lor provoacă fenomene de migraţie
şi sedentarism.
Căile și direcțiile migrațiilor:
Rutele de migrație ale păsărilor din zona învecinată amplasamentului analizat
Direcția căilor de migrație este diferită nu numai pentru păsările din
diferite regiuni, ci chiar diferitele specii de păsări din aceeași regiune nu
călătoresc toate pe același căi, și nu merg în același loc de iernat. Aceasta este o
dovadă că diferitele specii din aceeași regiune au ajuns acolo urmând căi de
răspândire diferite. Aceeași specie de păsări sau indivizi din aceeași specie, care
au văzut lumina zilei în aceeași regiune, zboară însă în călătoria lor de toamnă și
de primăvară, în aceeași direcție, fără să urmeze totuși un drum fix.
O bună parte din păsările călătoare care cuibăresc pe vastele întinderi ale
Eurasiei, călătoresc pentru iernare în Africa; unele rămân în Africa de Nord (ca
lopatarul, unii stârci, unele rațe-sălbatice), altele iernează în Africa apuseană (ca
graurii, mierlele, alți stârci), iar berzele nu se opresc decât în Africa de Sud. O
parte din păsările călătoare din Europa iernează în regiunile sudice ale Asiei (ca
dumbrăveanca, tiganușul, stârcul-cenușiu), sau pe insulele Oceanului Pacific (ca
unii corcodei, prundărași ș.a.).
Căile pe care le urmează diferite specii de păsări călătoare între patria lor
și între sălașul de iarnă sunt numeroase și unele din ele se încrucișează.
151STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Deasupra Europei se încrucișează mai multe căi de migrație, dintre care două
sunt mai mult cunoscute.
1. Grangurii, mierlele, sturzii, mugurarii, cele mai multe ardeide, nagâțul,
gainușa-de-apă, sitarii, pescărușul, lișița și porumbeii care cuibăresc în Europa
Centrală și Occidentală zboară în Africa apuseană.
2. Grangurul, cucul, pupăza și puține alte păsări care cuibăresc în Europa
de nord-vest zboară spre Africa răsăriteană. Tot în Africa răsăriteană pleacă și
codobaturile care cuibăresc în țările baltice, pe când cele ce cuibăresc în Europa
Centrală și de Vest zboară în Africa apuseană. Nici barza-albă nu călătorește pe
același drum. Indivizii care trăiesc în Europa de Est migrează peste Peninsula
Balcanică, peste strâmtorile Bosfor și Dardanele, Canalul Suez, Egipt și ajung în
Africa de Sud. În schimb, indivizii care trăiesc în Europa de Vest migrează în
lungul coastelor apusene ale Franței, Peninsulei Iberice, ale Africii de Nord și
ajung în cele din urmă tot în Africa de Sud.
În ceea ce priveşte funcţiile biologice, zonele umede reprezintă locuri de
reproducere, de adăpost şi de hrănire pentru un număr foarte mare de animale.
Importante sunt şi funcţiile ecologice ale acestor zone, acestea reprezentând
zone de pescuit; producerea de fitoplancton, stuf, lemn, dar şi de peşti, scoici,
păsări, capital pentru menţinerea activităţilor ca: pescuitul, vânătoarea,
fabricarea materialelor de construcţii, agricultura (nutreţ, păşunat etc).
Funcţiile ecologice ale zonelor umede sunt considerate fundamentale, ca
instrumente reglatoare ale regimului apelor şi habitatelor florei şi faunei
caracteristice şi mai ales, ale păsărilor acvatice (legate de apă).
Păsările acvatice constituie o grupă mare de specii, care aparţin la diverse
ordine: Procellariiformes, Gaviiformes, Podicipediformes, Pelecaniformes,
Sphenisciformes, Alciformes, Anseriformes, Ciconiiformes,
Phoenicopteriformes, Charadriiformes, Gruiformes etc. În general, păsările
acvatice au corpul ovoid, comprimat dorso-ventral. Picioarele au degetele prinse
în palmatură. Unele specii au membrane interdigitale proprii (lişiţe, corcodei).
Penajul este des, bogat, iar glanda uropigiană bine dezvoltată. În legătură cu
gradul de adaptare la viaţa acvatică, aceste păsări pot fi încadrate în mai multe
tipuri ecologice:
- grupa păsărilor acvatice-scufundătoare, strict legate de ape, reprezentate
prin numeroase familii: Podicipedidae, Gaviidae, Phalacrocoracidae,
Spheniscidae etc. Aceste specii îşi petrec cea mai mare parte a vieţii în apă fiind
excelente înotătoare şi scufundătoare. Din apă îşi procură hrana: peşti, crustacee,
moluşte.
- grupa păsărilor acvatice-aeriene. Aceste păsări populează oceanele,
mările, ţărmurile marine, râurile, lacurile şi lagunele litorale, fiind excelente
zburătoare, cu aripi lungi şi ascuţite. De exemplu: procelariiformele, fregatele,
152STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
faetonidele, laridele etc. Acestea se hrănesc cu peşti, prinşi la suprafaţa apei,
înoată bine şi se pot odihni pe apă zile întregi.
- grupa păsărilor terestre-acvatice. Sunt reprezentate de anseriforme.
Strâns legate de ape sunt lebedele (Cygnus cygnus, C. olor) şi raţele
scufundătoare, iar gâştele sunt cele mai puţin legate de ape. Aceste specii trăiesc
aproape de estuare, păduri umede, mlaştini, râuri, lacuri, heleştee, golfuri etc. Se
hrănesc cu diverse vertebrate acvatice şi peşti; cuibul este instalat pe malurile
apei, uneori la distanţă şi chiar în stuf.
- grupa păsărilor de ţărm. Aceste specii trăiesc pe marginea apelor, pe
plaja nisipoasă a mărilor, pe maluri noroioase, în zone mlăştinoase, câmpuri
mocirloase, lunci inundate, mlaştini cu stufării şi smârcuri etc. Sunt diferite ca
origine, dar legate de apă prin hrană. În această grupă se pot întâlni specii din
ordinele: Ciconiiformes, Phoenicopteriformes, Gruiformes, Charadriiformesetc.
Unele specii sunt de talie mare: stârci, egrete, berze, ţigănuşi, cocori, flamingi,
sitari de mal, culici etc. Alte specii sunt de talie mică: prundăraşi, ciovlici,
fugaci etc. Se hrănesc cu diverse animale mici, pe care le procură de pe sol sau
din apă. Unele paseriforme (greluşei, lăcari, presuri de stuf) trăiesc, se hrănesc şi
cuibăresc în stufărişul din zona bălţilor. Sunt specii de ralide, care stau ascunse
în stuf, pot înota, unele se scufundă.
- grupa păsărilor răpitoare. Aceste păsări nu sunt strict legate de un biotop,
spre deosebire de păsările din prima grupă, putând fi întâlnite şi în alte zone.
Răpitoarele prezintă numeroase adaptări în legătură cu hrana, modul de vânare,
cu comportamentul de reproducere. Specii ca: uliganul pescar (Pandion
haliaetus), eretele de stuf (Circus aeruginosus), eretele vânăt (Circus cyaneus),
eretele sur (Circus pygargus), eretele alb (Circus macrourus), şoimul
rândunelelor (Falco subbuteo), şoimul de iarnă (Falco columbarius) pot fi des
întâlnite în zonele umede. Această încadrare a speciilor de păsări acvatice este
relativă însă ceea ce dorim să menționăm este faptul că toate speciile citate în
Formularul Standard Natura 2000 ROSPA 0063 sunt iubitoare de apă și se pot
regăsi în una din aceste grupe amintite.
Păsările acvatice pot fi întâlnite în diferite habitate naturale, din ce în ce
mai puţine la număr, cum ar fi apele stagnante, vegetaţia plutitoare, stufăriş,
mlaştini, ape curgătoare, terenuri inundabile cu faciesuri grinduri nisipoase,
insule, ţărmuri, zăvoaie inundabile, băltiri de suprafaţă ocazionale etc. Fiecare
din aceste habitate deţin o mare importanţă în viaţa păsărilor. Astfel, apele
curgătoare şi ţărmurile lor reprezintă doar locuri de popas şi de hrănire, în
schimb inundaţiile au o mare importanţă în privinţa cuibăritului acestor păsări.
În lipsa zonelor umede naturale, păsările acvatice frecventează zonele
umede artificiale (pescării, heleştee, lacuri de acumulare, canale de irigaţii,
orezării, pământuri agricole inundate sezonier, cariere de piatră etc), acestea
153STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
oferind noi habitate păsărilor acvatice, compensând astfel pentru o parte a
speciilor, diminuarea sau pierderea unor arii umede naturale. Aşadar, barajele,
lacurile de acumulare (în general sub 8 ha) devin din ce în ce mai solicitate şi
folosite de avifauna acvatică pentru staţionare în timpul perioadei migraţiilor. În
cazul stării de eutrofizare avansată, aceste acumulări pot deveni o sursă
importantă de hrană pentru numeroase specii, iar în cazul colmatării, când apare
stuful şi vegetaţia palustră, pot oferi şi locuri de cuibărire ocazională sau
permanentă.
Posibilitățile de procurare a hranei, care constituie de fapt factorul esențial
de existență a unei specii într-o anumită zonă, sunt legate de repartiția acesteia în
diferite habitate. Stufărișurile câștigă tot mai mult teren datorită fenomenului de
colmatare tot mai accentuat. Un număr de 38 de specii identificate în limitele
acestui sit au obiceiul de a-și căuta hrana în stufării. Pe de altă parte, zonele
litorale atrag cel mai mare număr de specii ajungându-se la un total de 94 de
taxoni observați. Valorificarea zonelor de litoral de către păsări este mult
favorizată de faptul că nivelul apei variază adesea zilnic în funcție de uzinare,
făcând accesibile - atunci când scade nivelul apei - suprafețe mult mai întinse.
Când zonele acoperite cu mâl sau alte tipuri de aluviuni sunt descoperite de apă,
la nivelul lor apare accesibilitatea la surse de hrană importante constituite dintr-o
faună de nevertebrate de tip bentonic.
Mediul acvatic ca atare este valorificat de numeroase grupe de păsări
ajungându-se la un total de 51 de specii. Dacă în zona cu profunzime redusă -
până la 50 cm sunt frecvent observate specii din grupul rațelor care basculează
în căutarea hranei ajungând cu ciocul la fundul apei fără a se scufunda, alături de
ele se vor întâlni și diverse specii de lebede și gâște care au același mod de
hrănire, precum și specii din grupul stârcilor, care pentru a putea vâna au nevoie
de o apă limpede în care să poată vedea prada până la nivelul picioarelor lor. În
același mediu, dar cu adâncimi mai mari își caută hrana constituită cu precădere
din pești, dar și nevertebrate de talie mai mare, o serie de specii de rațe
scufundătoare, de corcodei și de cufundaci.
Zonele terestre sunt amplasate în toată suprafața de pe malul apelor sau
terasele râurilor unde s-au format lacuri. Numeroase specii, folosesc aceste zone
pentru hrănire uneori și pentru cuibărit și multe dintre acestea nu sunt legate
doar de mediul acvatic în existența lor. Sursele principale de hrană din zonele
terestre sunt constituite cu precădere din fructificațiile tufărișurilor, unele recolte
ale culturilor agricole, sau chiar din zonele înierbate.
În continuare, vom prezenta relațiile speciilor de păsări ținând cont de
regimul de hrană, locul de cuibărit și categoria fenologică în care se încadrează
fiecare specie descrisă în Formularul standard al sitului Natura 2000
ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău – Berești:
154STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Nr.
Crt. Specie
Regim
alimentar
Loc de hrănire Categoria
fenologică
1 Alcedo atthis N,Ps A,L S
2 Anas acuta O A,L P
3 Anas clypeata O A,L P
4 Anas crecca O A,L,T Ov,P,Oi
5 Anas penelope O A,L P
6 Anas platyrhynchos O A,L,T Ov,P,Oi
7 Anas querquedula O A,L,T Ov,P,Oi
8 Anas strepera O A,T P,Oi
9 Anser albifrons O A,T P,Oi
10 Anser anser O A,T P,Oi
11 Ardea cinerea Ps L P,Oi
12 Aythya ferina O A,L Ov,P,Oi
13 Aythya fuligula O A,L Ov,P,Oi
14 Aythya marila O A P,Oi
15 Aythya nyroca O A,L P,Oi
16 Bucephala clangula O A P,Oi
17 Chlidonias hybridus Ps A,L Ov,P
18 Chlidonias leucopterus Ps A,L Ov,P
19 Chlidonias niger Ps A,L Ov,P
20 Circus aeruginosus C St,L,T Ov,P,Oi
21 Circus cyaneus C St,L,T Ov,P,Oi
22 Cygnus cygnus O A,L Oi,P
23 Cygnus olor O A,L Oi,P
24 Egretta alba Ps A,L Oi,P
25 Egretta garzetta Ps A,L P
26 Fulica atra O A,L Ov,P,Oi
27 Grus grus O St,L,T P
28 Haliaeetus albicilla C U P
29 Himantopus himantopus N,Ps A,L Ov,P
30 Ixobrychus minutus Ps St,L Ov,P
31 Larus cachinnans Ps A,L Ov,P,Oi
32 Larus canus Ps A,L Oi
33 Larus minutus Ps A,L P
34 Larus ridibundus Ps A,L Ov,P, Oi
35 Mergus albellus Ps A P,Oi
36 Mergus merganser Ps A P,Oi
37 Motacilla alba N St,L,T Ov,P
38 Nycticorax nycticorax Ps A,L P
39 Phalacrocorax carbo Ps A S
40 Phalacrocorax pygmeus Ps A P
41 Philomachus pugnax N L P
42 Pluvialis apricaria N L P
43 Pluvialis squatarola N L P
44 Podiceps cristatus Ps A Ov,P,Oi
155STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
45 Recurvirostra avosetta N L Ov,P
46 Sterna hirundo Ps A,L Ov,P,Oi
47 Sylvia nisoria O St, T Ov,P
48 Tachybaptus ruficollis Ps A P,Oi
49 Tringa erythropus N L P
50 Tringa glareola N L P
51 Vanellus vanellus N L,T Ov,P,Oi
Regim alimentar
Loc de hrănire Categorie fenologică
C - carnivor St - stuf S - sedentar
Ps - piscivor L - litoral P - pasaj
N - nevertebrate A - acvatic Ov – oaspete de vară
F - fitofag T - terestru Oi – oaspete de iarnă
G - granivor U - ubicvist
O - omnivor
4. Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de
interes comunitar:
Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău - Berești
G Cod Denumire
științifică A|B|C
Stare de
consevare
conform PM
Con. Iso. Glo. SPEC
B A229 Alcedo atthis
3/D
B A054 Anas acuta
3/V
B A056 Anas clypeata
Non SPEC
B A052 Anas crecca A C B Non SPEC
B A050
Anas penelope
Non SPEC
B A053
Anas platyrhynchos
A C C Non SPEC
B A055
Anas querquedula
3/V
B A051 Anas strepera
3/V
B A041
Anser albifrons
B C C Non SPEC
B A043 Anser anser
Non SPEC
B A028 Ardea cinerea
Non SPEC
156STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
G Cod Denumire
științifică A|B|C
Stare de
consevare
conform PM
Con. Iso. Glo. SPEC
B A059 Aythya ferina
4/S
B A061
Aythya fuligula
NONSPEC
B A062 Aythya marila
3*/L*
B A060
Aythya nyroca
B C B 1/V
B A067
Bucephala clangula
B C B NONSPEC
B A196
Chlidonias hybridus
NONSPEC
B A198
Chlidonias leucopterus
NONSPEC
B A197
Chlidonias niger
3/D
B A081
Circus aeruginosus
B C B NONSPEC
B A082
Circus cyaneus
B C C 3/V
B A038
Cygnus
cygnus
B C B 4*/S
B A036 Cygnus olor
NONSPEC
B A027 Egretta alba B C B NONSPEC
B A026
Egretta garzetta
B C B NONSPEC
B A125 Fulica atra B C C NONSPEC
B A127 Grus grus
NONSPEC
B A075
Haliaeetus albicilla
B C B 3/R
B A131
Himantopus
himantopus
B C C NONSPEC
B A022
Ixobrychus minutus
B C B 3/(V)
B A459
Larus cachinnans
A C C NONSPEC
B A182 Larus canus A C C NONSPEC
B A177
Larus minutus
B C B 3/D
B A179
Larus ridibundus
A C B NONSPEC
B A179
Larus ridibundus
A C B NONSPEC
157STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
G Cod Denumire
științifică A|B|C
Stare de
consevare
conform PM
Con. Iso. Glo. SPEC
B A068
Mergus albellus
B C B 3/V
B A070
Mergus merganser
B C B NONSPEC
B A262 Motacilla alba
NONSPEC
B A023
Nycticorax nycticorax
B C B 3/D
B A017
Phalacrocorax carbo
B C C NONSPEC
B A393
Phalacrocorax pygmeus
B C B 2/V
B A151
Philomachus pugnax
B C B 4/(S)
B A140
Pluvialis apricaria
C C C 4/S
B A141
Pluvialis squatarola
NONSPEC
B A005
Podiceps cristatus
NONSPEC
B A132
Recurvirostra avosetta
B C B 4/3* /L*
B A193
Sterna hirundo
B C B NONSPEC
B A307 Sylvia nisoria
NONSPEC
B A004
Tachybaptus ruficollis
NONSPEC
B A161
Tringa erythropus
B C B NONSPEC
B A166
Tringa glareola
3/D
B A142
Vanellus vanellus
NONSPEC
Semnificația prescurtărilor din tabel este următoarea:
C - Mărimea şi densitatea populaţiei speciei prezente în sit este mai mică
de 2%, faţă de populaţia speciei de pe teritoriul naţional;
R – Specie care se reproduce pe teritoriul sitului;
W – Specie care iernează pe teritoriul sitului.
Categorie CIRIVIP:
P – Specie prezentă în sit;
C - Specie comună.
158STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Sit - Conservare:
B – stare de conservare bună sau parţial degradată şi uşor de refăcut;
D – stare de conservare medie şi mai greu de refăcut.
Izolare
C - specia are o răspândire extinsă la nivelul sitului cu populații răspândite
uniform, neizolat.
Global:
B - Situl are o valoare bună pentru conservarea populaţiilor speciei;
C - Situl are o valoare considerabilă pentru conservarea speciei.
BirdLife International a adoptat în anul 2000 următoarele categorii de
periclitare pentru speciile de păsări europene:
E – periclitată (Endangered);
V – vulnerabilă (Vulnerable);
R – rară (rare);
D – în declin (Declining);
L – localizată (Localized);
Ins – insuficient cunoscută (Insufficintly known);
S – sigură (Secure);
() – statut provizoriu (Status provisional).
În acest sens au fost întocmite 4 categorii SPEC (Species of European
Concearn) în care se încadrează speciile din avifauna României:
SPEC 1 cuprinde speciile de interes conservativ la nivel global, adică
ameninţate pe plan global şi sunt dependente de conservare.
SPEC 2 cuprinde speciile care sunt concentrate în Europa şi au un statut
conservativ nefavorabil.
SPEC 3 cuprinde speciile care nu sunt concentrate în Europa şi au un
statut conservativ nefavorabil.
SPEC 4 cuprinde speciile care sunt concentrate în Europa şi au un statut
conservativ favorabil.
Non – SPEC cuprinde speciile care nu se regăsesc pe lista speciilor SPEC, adică
specii care nu sunt concentrate în Europa şi ale căror populaţii europene se află
într-o situaţie favorabilă. Pentru aceste specii nu sunt necesare măsuri deosebite
şi imediate pentru protecţia lor.
Ținând cont de datele prezentate în Formularul Standard al sitului Natura
2000 ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhuși-Bacău-Berești, Planul de
Management al sitului Natura 2000 ROSPA0063 corelate cu datele din teren
putem afirma că o specie este încadrată în categoria SPEC 1 care cuprinde
speciile de interes conservativ la nivel global, adică ameninţate pe plan global şi
sunt dependente de conservare – vulnerabilă; o specie este încadrată în categoria
159STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
SPEC 2 care cuprinde speciile care sunt concentrate în Europa şi au un statut
conservativ nefavorabil – vulnerabilă; 8 specii sunt încadrate în categoria SPEC
3 care cuprinde speciile care nu sunt concentrate în Europa şi au un statut
conservativ nefavorabil; 4 specii sunt încadrate în categoria SPEC 4 care
cuprinde speciile care sunt concentrate în Europa şi au un statut conservativ
favorabil; restul speciilor sunt considerate Non – SPEC care cuprinde speciile
care nu se regăsesc pe lista speciilor SPEC, adică specii care nu sunt concentrate
în Europa şi ale căror populaţii europene se află într-o situaţie favorabilă. Pentru
aceste specii nu sunt necesare măsuri deosebite şi imediate pentru protecţia lor.
Starea de conservare la nivelul sitului este apreciată la categoria A - statut
de conservare favorabil pentru 6 specii; B – stare de conservare bună sau parţial
degradată şi uşor de refăcut pentru un număr de 21 de specii; C – stare de
conservare medie pentru o specie.
Starea de conservare a tuturor speciilor a fost evaluată sau nu în funcție de
informațiile căpătate prin literatura de specialitate. Aceasta înseamnă că multe
specii care în unele zone supuse cercetărilor sunt considerate vulnerabile, nu pun
astfel de probleme pe toată suprafața arealului lor. Având în vedere suprafața
foarte mică care se suprapune peste limitele acestui sit (0,012% din suprafața
totală) și ținând cont de faptul că nu se vor modifica habitatele existente
considerăm că proiecul propus de ANIF nu va schimba negativ statutul de
conservare al speciilor de păsări existente în zona sitului Natura 2000. Pe de altă
parte, cultivarea terenurilor din zonele propuse va atrage numeroase specii de
păsări pentru hrănire, adăpost și cuibărire.
5. Date privind structura şi dinamica populaţiilor de
specii afectate (evoluţia numerică a populaţiei în cadrul
ariei naturale protejate de interes comunitar, procentul
estimativ al populaţiei unei specii afectate de
implementarea PP, suprafaţa habitatului este suficient
de mare pentru a asigura menţinerea speciei pe termen
lung)
Conform Formularelor Standard Natura 2000 ROSPA0063 situația se
prezintă astfel:
Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău - Berești
160STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
G Cod Denumire
științifică T Size
Min Max
B A229 Alcedo atthis R 15 30
B A054 Anas acuta C 500 1000
B A056 Anas clypeata C 300 600
B A052 Anas crecca C 6000 12000
B A050
Anas penelope
C 600 1200
B A053
Anas platyrhynchos
C 15000 25000
B A055
Anas querquedula
C 500 800
B A051 Anas strepera C 100 350
B A041
Anser albifrons
C 2000 5000
B A043 Anser anser C 200 500
B A028 Ardea cinerea C 500 800
B A059 Aythya ferina C 1500 3500
B A061
Aythya fuligula
C 300 500
B A062 Aythya marila C 10 20
B A060
Aythya nyroca
C 50 200
B A060
Aythya nyroca
R 4 12
B A067
Bucephala clangula
W 250 350
B A196
Chlidonias hybridus
C 300 600
B A198
Chlidonias leucopterus
C 10 20
B A197
Chlidonias
niger
C 30 80
B A081
Circus aeruginosus
R 7 10
B A082
Circus cyaneus
C 10 30
B A038
Cygnus cygnus
W 220 300
B A036 Cygnus olor C 500 800
B A036 Cygnus olor W 50 120
B A027 Egretta alba C 120 500
161STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
G Cod Denumire
științifică T Size
Min Max
B A026
Egretta garzetta
C 100 250
B A026
Egretta garzetta
R 25 30
B A125 Fulica atra C 8000 12500
B A127 Grus grus C 10 40
B A075
Haliaeetus albicilla
W 2 4
B A131
Himantopus himantopus
C 250 600
B A022
Ixobrychus minutus
R 50 70
B A459
Larus cachinnans
C 1000 2000
B A182 Larus canus C 2000 4000
B A177
Larus minutus
C 150 250
B A179
Larus ridibundus
W 1500 3500
B A179
Larus ridibundus
C 15000 25000
B A068
Mergus albellus
C 100 200
B A068
Mergus albellus
W 20 150
B A070
Mergus merganser
W 210 380
B A262 Motacilla alba C 1000 1500
B A023
Nycticorax nycticorax
R 30 35
B A017
Phalacrocorax carbo
C 600 1000
B A017
Phalacrocorax carbo
W 3000 5000
B A393
Phalacrocorax pygmeus
C 200 400
B A151
Philomachus pugnax
C 1500 6000
B A140
Pluvialis apricaria
C 200 300
B A141
Pluvialis squatarola
C 80 120
B A005
Podiceps
cristatus
C 200 300
162STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
G Cod Denumire
științifică T Size
Min Max
B A132
Recurvirostra avosetta
C 70 250
B A132
Recurvirostra avosetta
R 5 30
B A193
Sterna hirundo
R 80 100
B A307 Sylvia nisoria R 5 10
B A004
Tachybaptus ruficollis
C 100 150
B A161
Tringa erythropus
C 1000 2000
B A166
Tringa glareola
C 1000 1500
B A142
Vanellus vanellus
C 1000 2500
Semnificația prescurtărilor din tabel este următoarea:
C - Mărimea şi densitatea populaţiei speciei prezente în sit este mai mică
de 2%, faţă de populaţia speciei de pe teritoriul naţional;
R – Specie care se reproduce pe teritoriul sitului;
W – Specie care iernează pe teritoriul sitului.
În ceea ce privește speciile de păsări observăm că 7 specii sunt cuibăritoare,
iernează la noi 8 specii și 41 de specii se află în pasaj.
Conform Planului de Management al sitului au fost semnalate la nivelul
întregului sit următoarele specii de păsări:
La mal au fost semnalate 92 specii, caracteristice fiind Alcedo atthis și Asio
flammeus.
În zona litoralului au fost identificate 62 specii dintre care semnalăm:
Ciconia ciconia, C. Nigra, Circus aeruginosus, Egretta garzetta, Gallinago
gallinago, Haematopus astralegus, Gavia arctica, Ixobrychus minutus, Larus
ridibundus, Limicola falcinellus, Panurus biarmicus, Philomachus pugnax,
Plegadis falcinellus, Rallus aquaticus, Tinga totanus și Vanellus vanellus.
Pe luciul lacurilor a fost semnalată prezența a 32 specii dintre care cele mai
reprezentative sunt: Anas platyrhyncos, Aythya fuligula, Cyngus cyngus, Cyngus
olor, Gavia arctica, Mergus merganser, Phalacrocorax carbo, Podiceps
cristatus, Sterna hirundo, Tachybaptus ruficollis.
163STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Efectivele principalelor păsări pe lacuri sunt: Anas platyrhyncos – 164.000,
Anas crecca – 8920, Anas querquedula – 4670, Fulica atra –8040, Larus
ridibundus – 2590, Larus cachinnans – 1100, Aythya ferina – 7150, Vanellus
vanellus – 1380, Ciconia ciconia – 1710, Philomachus pugnax – 780.
Specii de importanță comunitară, pentru care a au fost declarate ariile de
protecție specială avifaunistică lacurile Lilieci, Bacău II, Galbeni, Răcăciuni și
Berești, ca parte integrantă a rețelei europene Natura 2000, prin Hotărârea
Guvernului nr. 1284/ 2007, MO nr. 739 bis din 31.10.2007:
- Ixobrychus minutus – stârcul pitic
- Circus aeruginosus – eretele de stuf
- Cygnus cygnus – lebăda de iarna
- Sterna hirundo - chira de balta
- Tringa glareola - fluerar de balta
- Sylvia nisoria - silvia
- Pluvialis apricaria – ploier auriu
- Larus minutus – pescăruș mic
- Chlidonias hybridus – chirighița cu obraz alb
- Chlidonias niger – chirighița neagra
- Grus grus – cocorul
Calitate şi importanţă:
Prioritate nr. 10 din cele 68 de situri propuse de Grupul Milvus.
C2 – concentrări de specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene – 1
specie: lebădă de iarnă Cygnus cygnus;
C3 - aglomerări de specii migratoare, neameninţate la nivelul Uniunii
Europene – 2 specii: raţa sunătoare Bucephala clangula, ferăstraş mare -Mergus
merganser;
C4 – aglomerări mari de păsări acvatice;
C6 - populaţii importante din specii ameninţate la nivelul Uniunii
Europene – 2 specii: chiră de baltă Sterna hirundo, erete de stuf Circus
aeruginosus.
Menționăm faptul că reabilitarea infrastructurii principale din amenajarea
de irigații Itești, județul Bacău se realizează pe același spațiu existent, structura
și funcțiile habitatelor existente nefiind afectate. De asemenea, ținând cont de
suprafața foarte mică care se suprapune peste limitele acestui sit (0,012% din
suprafața totală) considerăm că proiecul propus de ANIF nu va provoca
modificări în structura şi dinamica populaţiilor de păsări prezente în sit. Nu va fi
afectată evoluţia numerică a populaţiilor de păsări în cadrul ariei naturale
protejate de interes comunitar, deoarece nu vor fi distruse zone de cuibărit.
Cultivarea terenurilor din zonele propuse va avea un impact pozitiv pentru că va
atrage numeroase specii de păsări pentru hrănire, adăpost și cuibărire.
164STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
6. Relaţiile structurale şi funcţionale care creează şi
menţin integritatea ariei naturale protejate de interes
comunitar
Relațiile structurale și funcționale care crează și mențin integritatea ariei
sunt legate de condițiile de adăpost, hrănire și reproducere pe de-o parte, iar pe
de altă parte de presiunea antropică și a tuturor factorilor externi abiotici și
biotici care pot afecta biodiversitatea zonei analizate.
Poziția geografică a amplasamentului. Amenajarea de irigaţii Itești, este
amplasată în partea de Est a României, în nord judeţului Bacău. Amenajarea
infrastructurii principale din amenajarea de irigaţii Iteşti, se află în vecinătatea
municipiul Bacău în partea de nord-est a sa. Din punct de vedere administrativ
este amplasată în UAT Itești, judeţul Bacău pe malul lacului de acumulare
Lilieci.
Din punct de vedere climatic, în zona studiată, clima este de tip temperat
continental, cu veri călduroase și secetoase, ierni moderate, primăveri timpurii și
toamne târzii.
Temperatura medie anuală este cuprinsă între 8-10°.
Regimul eolian se caracterizează prin predominarea vânturilor dinspre N-
E și E care bat cu viteze medii anuale de 2-2,5 m/s, cu maxim pe timpul iernii ce
pot depăşi 35 km.
Din punct de vedere hidrologic amplasamentul se află în bazinul
hidrografic al râului Siret, în lungul lacurilor de acumulare de pe râul Bistrița și
apoi de pe râul Siret care este benefic pentru menținerea relațiilor structurale și
funcționale a speciilor de păsări. Odată realizate aceste lacuri, în scop energetic
și pentru irigații, au atras foarte multe specii de păsări acvatice, care în migrația
lor, foloseau aceste habitate fie pentru hrană și odihnă, fie pentru cuibărit. Unele
au devenit sedentare, altele folosesc parțial aceste lacuri în drumul lor spre
cartierele de iernat.
Aceste acumulări de apă sunt de tip permanent, funcția principală a
lacurilor de acumulare este pentru producerea de energie electrică. Acest fapt
crează importante variații diurne de nivel, care sunt în defavoarea plantelor care
trăiesc în zona litorală și a peștilor mai ales în perioada depunerii icrelor. În
același timp aceste variații favorizează dezvoltarea avifaunei prin cantitățile
suplimentare de hrana pe care le oferă.
Habitatele de la nivelul sitului. Imediat după construirea lacurilor de
acumulare, habitatele favorabile speciilor de păsări erau mult mai puține decât în
prezent și au atras un număr mai mic de specii. Odată cu colmatarea unor zone
au apărut stufărișurile care oferă nișe noi de adăpost, hrănire și cuibărire.
165STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Clasele de habitate întâlnite la nivelul lacului Lilieci sunt redate în harta
de mai jos:
Aceste habitate, din punct de vedere fenologic, atrag 4 categorii principale
de păsări:
1. sedentarele considerate acele care cu certitudine nu migrează din zonă.
Trebuie făcută remarca că observația pe tot parcursul anului a unei
specii în zonă nu este în mod obligatoriu și o echivalență cu faptul că
specia ar fi sedentară. Datorită mobilității populațiilor de păsări
provocate de succesiunile sezoniere ale condițiilor de viață constituite
cu precădere din surse de hrană și adăposturi, adesea în aceeași zonă
pot să treacă specii în pasaj, ca oaspeți de iarnă sau ca populații
cuibăritoare în zonă, iar acest fapt nu le conferă statutul de sedentare.
2. oaspeții de vară reprezentând populații de specii care cuibăresc în
întreaga zonă. Aceste populații vin primăvara pentru cuibărit, părăsind
zona odată cu apariția condițiilor precare de supraviețuire. Multe dintre
acestea ajung în cartiere de iernare situate chiar în Africa de Sud.
3. speciile de pasaj, în trecere prin zona protejată.
4. oaspeții de iarnă, specii care petrec iarna în zonă. Problema care se
pune în condițiile speciilor care efectuează migrații este legată foarte
mult de condițiile meteorologice din timpul iernilor. Pe de o parte
straturile întinse de zăpadă împiedică accesul la surse de hrană care în
condiții normale ar fi găsite pe câmp, iar pe de altă parte situațiile
gerurilor puternice care îngheață suprafețe mari ale luciurilor de apă,
determină fluctuații mari în structura calitativă și mai ales cantitativă a
acestui grup.
166STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Ținând cont că proiectul propus de ANIF, se realizează pe același
amplasament existent, în scop de irigații a terenurilor agricole, nu necesită
modificări care să afecteze structura și funcțiile habitatelor, nu afectează evoluția
numerică a populațiilor de părări precizăm următoarele concluzii:
1. Amplasamentul propus de ANIF nu reduce semnificativ suprafaţa
habitatelor şi/sau numărul exemplarelor speciilor de interes comunitar fiind
afectat doar 0,012% din totalul ariei;
2. proiectul nu produce fragmentarea habitatelor de interes comunitar;
3. nu are impact semnificativ asupra factorilor care determină menţinerea
stării favorabile de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar;
4. nu produce modificări semnificative ale dinamicii relaţiilor care
definesc structura şi/sau funcţia ariei naturale protejate.
7. Obiectivele de conservare a ariei naturale protejate de
interes comunitar și avifaunistic, acolo unde au fost
stabilite prin planuri de management
DOMENIU A: CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII
OBIECTIV 1. Conservarea habitatelor speciilor de păsări de interes
comunitar cuibăritoare în vederea menţinerii / creşterii nivelului populaţiilor
acestor specii.
OBIECTIV 2. Conservarea habitatelor speciilor de păsări de interes
comunitar aflate în pasaj sau oaspeţi de iarnă în vederea menţinerii /creşterii
nivelului populaţiilor acestor specii.
DOMENIU B: Utilizarea durabilă a terenului şi a resurselor naturale
OBIECTIV: Menţinerea şi promovarea unor activităţi economice,
recreativ – sportive şi specifice comunităţii locale în concordanţă cu conservarea
biodiversităţii.
DOMENIU C: Managementul şi administrarea
OBIECTIV: Asigurarea unui sistem integrat ariei protejate în vederea
realizării obiectivelor, printr-un management eficient şi adaptabil.
8. Descrierea stării actuale de conservare a ariei naturale
protejate de interes comunitar, inclusiv evoluţii/schimbări
care se pot produce în viitor
În prezent, întreaga infrastructură principală din amenajarea de irigații
Itești din județul Bacău este nefuncțională și dezafectată. Se propune reabilitarea
167STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
acesteia exact pe locul în care sistemul de irigații era funcțional. Menționăm că
amplasamentul se suprapune peste situl Natura 2000 ROSPA0063 Lacurile de
acumulare Buhuși – Bacău – Berești pe o suprafață aproximativă de 6808 mp
însemnând 0,012% din suprafața totală a sitului. Această suprafață din sit
reprezintă un perimetru împrejmuit din proprietatea ANIF în care se va reabilita
stația de pompare principală împreună cu anexele acesteia.
Pentru reabilitarea infrastructurii principale din amenajarea de irigații nu
se vor distruge sau modifica clasele de habitate existente la nivelul sitului.
Lucrările de decolmatare a gurii de aspirație nu vor afecta habitatele existene.
Zona a mai fost decolmatată anterior, în perioada de funcționare a sistemului de
irigații, iar în acea zonă nu a apucat să se instaleze vegetația. Există vegetație de
stufăriș în vecinătatea acestei guri de aspirație de-o parte și de alta, însă pe
suprafețe relativ mici. În rest, există terenuri agricole. Canalul de aducțiune
CA1, stația de repompare SPRA și cele două stații de presurizare SPP1 și SPP3
se află în afara limitelor sitului Natura 2000 ROSPA 0063.
Poarta de la amplasamentul stației de pompare
principale
Plante invazive reprezentate de Ailanthus altissima în
zona aleei spre stația de pompare principală
Alee betonată spre stația de pompare principală Zonă de cuibărire favorabilă pentru Alcedo atthis,
Merops apiaster, Riparia riparia
168STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Incinta stației de pompare principale cu vedere spre
zona de aspirație a pompei din lac
Vegetație de papură și stuf din vecinătatea stației de
pompare principale
Clădire din incinta stației de pompare principale care
intră în procesul de reabilitare
Locul de deversare a conductei CR1 (ce aduce apă de
de la stația de pompare principală-SPA Itești) în
canalul de aducțiune CA1
În mare parte starea de conservare a speciilor și habitatelor din situl
Natura 2000 ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău – Berești care
se suprapun cu proiectul propus de ANIF din zona lacului Lilieci coincide cu
cea descrisă în Planul de Management al sitului conform observațiilor din teren.
În ceea ce privește speciile de păsări, atâta timp cât starea de conservare a
habitatelor nu va fi afectată semnificativ și speciile componente își vor menține
statutul de conservare favorabil, mai ales că animalele sunt mobile și pot să-și
modifice oricând locul atunci când condițiile devin nefavorabile.
169STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
9. Alte informaţii relevante privind conservarea ariei
naturale protejate de interes comunitar, inclusiv posibile
schimbări în evoluţia naturală a ariei naturale protejate de
interes comunitar
Alte informaţii relevante privind conservarea ariei naturale protejate de
interes avifaunistic, inclusiv posibile schimbări în evoluţia naturală a ariei
naturale protejate de interes avifaunistic nu au fost identificate.
Investiţia propusă de ANIF este oportună datorită neajunsurilor existente,
cu care se confruntă Organizaţia Utilizatorilor de Apa pentru Irigaţii Dumbrava:
- amenajarea de irigaţii este sub incidenţa crescută a secetei dacă pe suprafaţa
acesteia nu se aplică udării.
- zona în care se propune investiţia se bucură de terenuri bune, cernoziomuri,
terenuri ce ajută la obţinerea unor producţii mari dacă acestora li se aplică
tehnologia necesară care trebuie să includă şi irigaţiile.
- realizarea lucrărilor de reabilitare va elimina efectele negative ale pierderilor
de apă și va asigura o distribuţie mai corectă a volumelor de apă, având ca efect
creşterea eficienței în exploatare a amenajării.
Investitia este necesară deoarece conduce la:
- creşterea eficientei activităţii agricole;
- diminuarea riscului și incertitudinii în agricultură prin reducerea
incidenţei fenomenelor de secetă;
- creşterea veniturilor organizaţiei utilizatorilor de apă pentru irigaţii;
- creşterea fiabilităţii în funcţionarea agregatelor de pompare și reducerea
costurilor cu energia electrică.
- reducerea cheltuielilor de întreţinere și exploatare;
- ameliorarea calităţii mediului și diminuarea surselor de poluare;
- realizarea investiţiei de reabilitare, va face viabilă amenajarea de irigaţii
din punct de vedere economic.
10. Alte aspecte relevante pentru aria naturală protejată
de interes avifaunistic. Nu au fost identificate alte aspecte relevante pentru aria naturală de
interes avifaunistic în afara celor prezentate în capitolele acestui proiect.
170STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
III. Identificarea şi evaluarea impactului
Conform Ordinului 262 din 18 februarie 2020 ”Semnificația
impactului trebuie să fie evaluată la nivelul fiecărei arii naturale protejate
de interes comunitar, luându-se în considerare statutul de conservare a
speciilor și habitatelor la nivelul regiunii biogeografice”.
În România există 5 regiuni biogeografice: panonică, continentală, alpină,
stepică și pontică.
Proiectul de reabilitare a infrastructurii principale din amenajarea de
irigații Itești, județul Bacău se află în regiunea biogeografică continentală și se
suprapune pe o suprafață de aproximativ 6808 mp cu situl Natura 2000
ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău – Berești.
Regiunile biogeografice ale României
conform cu Anexa nr. 2 la O.M. nr. 2387/2011
În cadrul studiului vor fi identificate următoarele tipuri de impact:
1. direct şi indirect
2. pe termen scurt sau lung
3. din faza de construcţie, de operare și de dezafectare
4. rezidual
5. cumulativ
1. Impactul direct și indirect
Impactul direct și indirect se va produce în prima etapă, cea de construcție
pe toată suprafața reabilitării infrastructurii principale din amenajarea de irigații
Itești, județul Bacău pe o suprafață de 1732 ha, din care numai suprafața de
171STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
6808 mp reprezentând 0,012 % se suprapune peste situl Natura 2000 ROSPA
0063, restul suprafeței fiind în afara limitelor ariei. Precizăm faptul că acest
sistem de irigații a funcționat din anul 1970 și se impune o reabilitare a întregii
infrastructuri din amenajarea de irigații. Proiectul propune reabilitarea
infrastructurii principale din amenajarea de irigații exact peste cea existentă.
Vor fi afectate cu impact direct toate zonele unde se vor realiza lucrări
prevăzute de proiect și în zona de șantier pentru o perioadă de 2 ani. Aceste
lucrări de reabilitare se vor realiza eșalonat, tocmai pentru a nu produce un
impact semnificativ în perioada de construcție.
Habitatele existente la nivelul amplasamentului ANIF sunt reprezentate de
culturi agricole. În zona stației de pompare principale, adică în limitele sitului
Natura 2000, există în zona lacului Lilieci habitate de ape dulci și tufărișuri dar
care nu sunt încadrate în categoria habitatelor de interes comunitar. Cea mai
mare parte din suprafața proiectului care se suprapune peste limitele sitului
Natura 2000 este reprezentată de alee și spațiu împrejmuit cu clădiri. Efectele
negative rezultate în urma implementării proiectului analizat sunt determinate de
organizarea de șantier datorită funcţionării utilajelor și a sculelor electrice care
produc zgomote; prezenţa oamenilor în zonă; prezența autovehiculelor pentru
transportul materialelor necesare reabilitării sistemului de irigații vor produce
zgomote și vibrații; gestiunea deșeurilor. Semnificația impactului direct și indirect
Indicatori cheie
pentru evaluarea
semnificaţiei
impactului
Cuantificare Nivel
impact
Justificarea nivelului de impact
acordat
Procentul din suprafaţa
habitatului care va fi
pierdut
0 0 Nefiind habitate de interes comunitar
sau habitate favorabile de cuibărit
pentru speciile de păsări considerăm
impact 0. Suprafața de 6808 mp care
se suprapune peste limitele sitului
este reprezentată de spațiu
împrejmuit cu alei și clădiri aferente
stației de pompare principale.
Procentul ce va fi
pierdut din suprafeţele
habitatelor folosite
pentru necesităţile de
hrană, odihnă şi
reproducere ale
speciilor de interes
comunitar
0 0 Pe amplasamentul ANIF care a
funcționat din anul 1970 nu au fost
identificate habitate folosite pentru
necesitățile de hrană, odihnă sau
reproducere.
Fragmentarea
habitatelor de interes
comunitar (exprimată în
0 0 Proiectul prin reabilitarea lui nu duce
la fragmentarea habitatelor.
172STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
procente)
Durata sau persistența
fragmentării
- 0 Nu există o fragmentare de habitate
astfel încât să-i stabilim o durată
Durata sau persistenţa
perturbării speciilor de
interes comunitar,
distanţa faţă de aria
naturală protejată de
interes comunitar
În faza de
construcție,
iar apoi în
faza de
funcționare,
pe suprafața
de 0,012 %
din suprafața
totală a
sitului
-1 Impact nesemnificativ la nivelul
regiunii biogeografice și a sitului
ROSPA0063. În zona gurii de
aspirație a pompei principale unde
sunt necesare decolmatări ori de câte
ori este necesar, cât și de
funcționarea stației de pompare
principale va putea deranja speciile
de păsări care vor fi nevoite să
ocolească acestă zonă. Durata
perturbării este de 210 zile pe an,
oaspeții de iarnă nefiind afectați
întrucât pompele nu funcționează în
perioada rece a anului.
Schimbări în densitatea
populaţiilor (nr. de
indivizi/suprafaţă)
0 0 Proiectul nu va determina schimbări
în densitatea populațiilor de păsări
din sit.
Scara de timp pentru
înlocuirea speciilor /
habitatelor afectate de
implementarea PP
0 0 Nu vor fi înlocuite specii sau habitate
din situl Natura 2000 ROSPA 0063
Indicatorii chimici-
cheie care pot determina
modificări legate de
resursele de apă sau
de alte resurse naturale,
care pot determina
modificarea funcţiilor
ecologice ale unei arii
naturale protejate de
interes comunitar
Ori de câte
ori este
necesar după
viituri
-1 Proiectul nu prevede folosirea unor
indicatori chimici care să determine
modificări legate de resursele de apă
sau de alte resurse naturale, care pot
determina modificarea funcţiilor
ecologice ale unei arii naturale
protejate de interes comunitar. Prin
decolmatarea gurii de aspirație a
stației de pompare principale se va
produce creșterea turbidității apei
temporar și punctual.
Conform acestor indicatori considerăm că impactul direct și indirect
pentru proiectul de reabilitare a infrastructurii principale din amenajarea de
irigații Itești, județul Bacău va fi nesemnificativ la nivelul bioregiunii și sitului
Natura 2000 ROSPA 0063 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău - Berești.
2. Impactul pe termen scurt sau lung
Impactul pe termen scurt va fi reprezentat de organizarea de șantier
privind lucrările de reabilitare a infrastructurii principale din amenajarea de
173STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
irigații Itești, fiind afectată o suprafață de 0.012% din suprafața totală a sitului
Natura 2000 ROSPA0063. Vor fi afectate pe termen scurt (2 ani) suprafețele de
teren și construcțiile care deservesc infrastructura principală a sistemului de
irigații. Această reabilitare se realizează etapizat tocmai pentru a nu produce un
impact semnificativ la nivelul amplasamentului ANIF.
Impactul pe termen lung se referă la faza de funcționare a sistemului de
irigații și se resimte după faza de reabilitare. Are o intensitate scăzută deoarece
în acestă etapă se realizează doar monitorizarea și mentenanța infrastructurii
principale din amenajarea de irigații Itești. Semnificația impactului pe termen scurt sau lung
Indicatori cheie
pentru evaluarea
semnificaţiei
impactului
Cuantificare Nivel
impact
Justificarea nivelului de impact
acordat
Procentul din suprafaţa
habitatului care va fi
pierdut
0 0 Nefiind habitate de interes comunitar
sau habitate favorabile de cuibărit
pentru speciile de păsări considerăm
impact 0. Suprafața de 6808 mp care
se suprapune peste limitele sitului
este reprezentată de spațiu
împrejmuit cu alei și clădiri aferente
stației de pompare principale.
Procentul ce va fi
pierdut din suprafeţele
habitatelor folosite
pentru necesităţile de
hrană, odihnă şi
reproducere ale
speciilor de interes
comunitar
0 0 Pe amplasamentul ANIF care a
funcționat din anul 1970 nu au fost
identificate habitate folosite pentru
necesitățile de hrană, odihnă sau
reproducere.
Fragmentarea
habitatelor de interes
comunitar (exprimată în
procente)
0 0 Proiectul prin reabilitarea lui nu duce
la fragmentarea habitatelor.
Durata sau persistența
fragmentării
- 0 Nu există o fragmentare de habitate
astfel încât să-i stabilim o durată
Durata sau persistenţa
perturbării speciilor de
interes comunitar,
distanţa faţă de aria
naturală protejată de
interes comunitar
În faza de
funcționare,
pe suprafața
de 0,012 %
din suprafața
totală a
sitului
-1 Impact nesemnificativ la nivelul
regiunii biogeografice și a sitului
ROSPA0063. În zona gurii de
aspirație a pompei principale unde
sunt necesare decolmatări ori de câte
ori este necesar, cât și de
funcționarea stației de pompare
principale va putea deranja speciile
de păsări care vor fi nevoite să
174STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
ocolească această zonă. Se va
produce tulburarea apei temporar și
punctual.
Durata perturbării este de 210 zile pe
an, oaspeții de iarnă nefiind afectați
întrucât pompele nu funcționează în
perioada rece a anului.
Schimbări în densitatea
populaţiilor (nr. de
indivizi/suprafaţă)
0 0 Proiectul nu va determina schimbări
în densitatea populațiilor de păsări
din sit.
Scara de timp pentru
înlocuirea speciilor /
habitatelor afectate de
implementarea PP
0 0 Nu vor fi înlocuite specii sau habitate
din situl Natura 2000 ROSPA 0063
Indicatorii chimici-
cheie care pot determina
modificări legate de
resursele de apă sau
de alte resurse naturale,
care pot determina
modificarea funcţiilor
ecologice ale unei arii
naturale protejate de
interes comunitar
Ori de câte
ori este
necesar după
viituri
-1 Proiectul nu prevede folosirea unor
indicatori chimici care să determine
modificări legate de resursele de apă
sau de alte resurse naturale, care pot
determina modificarea funcţiilor
ecologice ale unei arii naturale
protejate de interes comunitar. Prin
decolmatarea gurii de aspirație a
stației de pompare principale se va
produce creșterea turbidității apei
temporar și punctual.
Conform acestor indicatori considerăm că impactul pe termen scurt sau
lung pentru proiectul de reabilitare a infrastructurii principale din amenajarea de
irigații Itești, județul Bacău va fi nesemnificativ la nivelul bioregiunii și sitului
Natura 2000 ROSPA 0063 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău - Berești.
3. Impactul din faza de construcţie, de funcționare și de
dezafectare
a) În faza de construcție (reabilitare) a proiectului propus de ANIF de
pe amplasamentul de la Itești se va produce cel mai mare impact însă va fi de
scurtă durată (2 ani) pe o suprafață de 0,012% din suprafața totală a sitului.
Realizat etapizat, impactul din faza de construcție se va reduce semnificativ.
Organizarea incintei, depozitarea materialelor
Având în vedere că lucrările de reabilitare se execută pe amplasamentele
construcţiilor existente sunt necesare lucrări provizorii pentru organizarea de
şantier. Organizarea de şantier se face în spaţiile administrate şi puse la
dispoziţie de ANIF.
175STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
La organizarea de şantier se vor prevedea spaţii amenajate pentru
depozitarea materialelor, a barăcilor pentru personal. De asemenea se va avea în
vedere racordarea la utilităţile existente. Tot în cadrul organizării de şantier se
va avea în vedere şi refacerea, acolo unde este necesar, a drumurilor de acces.
Asigurarea şi procurarea de materiale şi echipamente. Procurarea
echipamentelor şi materialelor necesare reabilitării se va face de executantul
lucrărilor în concordanţă cu specificaţiile tehnice (fişele tehnice) existente în
documentaţia de execuţie. Condiţiile tehnice de calitate vor fi în conformitate cu
standardele în vigoare, normele și caietele de sarcini de omologare a produsului
sau cu standardele similare din țara de origine a produsului.
Impactul produs la nivelul solului pentru implementarea proiectului, în
faza de construcţie, va fi unul fizic (mecanic) determinat de decopertările şi
excavările necesare efectuării lucrărilor necesare.
Accidental solul adiacent căilor de acces poate fi afectat de scurgeri de
produse petroliere (uleiuri, motorină) de la utilajele de exploatare şi de la
mijloacele de transport.
Cantităţile de hidrocarburi şi uleiuri minerale care pot ajunge în mod
accidental în sol provenind de la utilajele de pe amplasament sunt reduse astfel
încât nu vor provoca impurificări semnificative ale factorului de mediu sol.
Deșeuri rezultate în urma organizării de șantier
Cantitățile de deşeuri generate în perioada execuţiei lucrărilor sunt de
următoarele tipuri:
- deşeuri menajere produse de personalul care execută lucrările;
- deşeuri tehnologice rezultate din procesul de pregătire a reprofilării canalului;
- deşeuri rezultate din activități conexe, cum sunt cele provenite de la
întreținerea echipamentelor și instalaţiilor (ex.: ulei uzat și alți lubrifianți).
Deşeuri menajere
Aceste deşeuri vor fi în cantități reduse și nu prezintă un pericol pentru
mediu sau pentru sănătatea oamenilor. Ele pot constitui o sursă de degradare a
peisajului sau de poluare a factorilor de mediu doar printr-o gospodărire
neadecvată.
Deşeuri tehnologice si deşeurile din construcţii
Cod 20 01 01 hârtie și carton
Cod 01 03 01 sol vegetal
Cod 16.02. deşeuri de la echipamentele electrice și electronice (echipamente
electrice de mici dimensiuni)
Cod 17 05 00 pământ și material excavat
Cod 17 01 01 beton
Cod 17.02.00 lemn, sticlă, materiale plastice și cauciuc Cod 17 04 metale
(inclusiv aliajele lor)
176STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Cod 17 05 pământ (inclusiv excavat din amplasamente contaminate), pietre și
deşeuri de la dragare (materiale din excavaţii)
Cod 17.09. alte deşeuri de la construcţii
Deşeuri din activităţi conexe
Cod 13 deşeuri uleioase și deşeuri de combustibili lichizi
Cod 13 02 00 uleiul de motor uzat, de transmisie și de degresare
Cod 13.02.07 uleiuri de motor, de transmisie și de ungere uşor biodegradabile
Cod 13.07.01 ulei de comustibil și combustibil Diesel
Cod 16.06.00 baterii și acumulatori
Cod 16.01.03 anvelope uzate
Cod 16.01/07 metale feroase
Deşeurile rezultate din activitatea de execuţie vor fi colectate
corespunzător în pubele, iar acestea vor fi preluate de o societate autorizată, pe
baza de contract.
Întreținerea și micile reparaţii ale utilajelor care deservesc şantierul se vor
executa numai în incinta administrativă, iar reparaţiile capitale numai în unități
specializate.
Zgomote și vibrații generate în etapa de reabilitare
Din momentul începerii organizării de şantier pe amplasament se vor
produce zgomote determinate de funcţionarea motoarelor şi operarea utilajelor
folosite în faza de construcţie.
În perioada de construcție se estimează o creştere a zgomotului în zona
amplasamentului. Principalele surse de zgomot sunt reprezentate de
echipamentele utilizate la construirea facilităţilor propuse.
Nivelul de zgomot variază funcţie de tipul şi intensitatea operaţiilor, tipul
utilajelor în funcţiune, regim de lucru, suprapunerea numărului de surse şi
dispunerea pe suprafaţă orizontală şi/sau verticală, prezenţa obstacolelor
naturale sau artificiale cu rol de ecranare.
Din măsurători, efectuate la societăţi cu activităţi similare, nivelul de
zgomot definit, în zona utilajelor, la distanţe de 10 – 15 m prezintă valori de:
- 60 –115 dB(A) – zonă de acţiune a mijloacelor auto;
- 70 –75 dB(A) –zonă buldoexcavator.
Pentru activităţi de tip industrial sunt prevăzute limitări ale nivelului de
zgomot la limita funcţională din mediul urban, prin STAS 10009/2017.
Activităţile specifice organizării de şantier se încadrează în locuri de
muncă în spaţiu deschis, şi se raportează la limitele admise conform Normelor
de Protecţie a Muncii, care prevăd ca limită maximă admisă la locurile de muncă
cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială normală a atenţiei – 90 dB (A) –
nivel acustic echivalent continuu pe săptămâna de lucru.
177STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
La această valoare se poate adăuga corecţia de 10 dB(A) – în cazul
zgomotelor impulsive (impulsuri de amplitudini sensibil egale).
Surse de poluare pentru aer. În faza de edificare a proiectului propus
emisiile în aer vor fi următoarele:
- emisiile de pulberi de pe căile de transport a materialelor şi
echipamentelor, de la manipularea materialelor de construcţie, precum şi de la
săparea şanţurilor pentru pozarea conductelor și fundațiilor;
- emisiile de la motoarele mijloacelor auto care transportă materiile prime,
materiale şi echipamentele.
Poluantul specific operaţiilor de construcţie este reprezentat de particulele
în suspensie cu un spectru dimensional larg, incluzând şi particule cu diametre
aerodinamice echivalente mai mici de 10 μm (particule inhalabile, care pot
afecta sănătatea umană).
Alături de emisiile de particule vor apărea emisii de poluanţi specifici
gazelor de eşapament rezultate de la utilajele cu care se vor executa operaţiile de
construcție şi de la vehiculele pentru transportul materialelor. Poluanţii
caracteristici motoarelor cu ardere internă cu care sunt echipate utilajele şi
vehiculele pentru transport sunt: oxizi de azot, oxizi de carbon, oxizi de sulf,
particule cu conţinut de metale grele (Cd, Cu, Cr, Ni, Se, Zn), compuşi organici
(inclusiv hidrocarburi aromatice policiclice – HAP, substanţe cu potenţial
cancerigen).
Sursele asociate lucrărilor de construcţie sunt surse deschise, libere. Se
menţionează că activităţile pentru realizarea propriu-zisă a construcţiilor,
însemnând turnarea de betoane şi lucrări de construcţii-montaj nu conduc la
emisii de poluanţi, cu excepţia gazelor de eşapament rezultate de la vehiculele
pentru transportul materialelor şi a poluanţilor generaţi de operaţiile de sudură
(particule cu conţinut de metale, mici cantităţi de CO, NOx ).
Toate aceste categorii de surse sunt nedirijate, joase, cu impact strict local,
temporar si de nivel redus.
Sursele de poluare pentru apă
Activităţile desfăşurate pe suprafaţa amplasamentului în perioada de
edificare proiectului și de funcționare a construcțiilor nu vor avea nici un impact
asupra calităţii apelor de suprafaţă sau freatice din zonă în condițiile
implementării măsurilor de reducre a emisiilor enumerate în cele ce urmează.
Accidental pot să apară poluări determinate de scurgerea de carburanţi
şi/sau lubrefianţi din angrenajele utilajelor folosite pe amplasament, acestea
antrenate de apa pluvială pot pătrunde prin sol în freatic sau se pot scurge pe
suprafaţă către corpurile de apă supraterane.
Cantităţile de lubrefianţi şi carburanţi stocate în angrenajele utilajelor
folosite în perioada de construcţie nu sunt mari astfel încât eventualele scurgeri
178STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
accidentale în mediu nu produc modificări semnificative asupra factorului de
mediu apă.
În perioada amplasării prizei de apă se vor produce creşterii ale turbidităţii
apei. Turbiditatea cauzată de lucrările efectuate nu determină poluări ale apei
lacului Lilieci - Bistrița deoarece nu sunt introduse substanţe în masa apei iar
particulele de nisip, mâl și pietrișuri antrenate de utilajele care execută lucrările
se vor decanta la distanţă mică.
Din punct de vedere al biodiversității se apreciază că din cauza
activităților desfășurate pe amplasament, datorită zgomotelor și vibrațiilor unele
specii de păsări vor evita zona și se vor muta în aval sau amonte de amplasament
până la restabilirea perioadei de calm după încetarea programului de lucru.
b) În faza de funcționare După ce sistemul de irigații a fost reabilitat complet, estimăm că impactul
pe fiecare componentă descrisă în faza de construcție se va reduce.
Impactul asupra solului. Poate apărea de la utilajele folosite de către
pesonalul care asigură monitorizarea și mentenanța infrastructurii principale de
irigații. De asemenea, în perioadele din urma viiturilor sau ori de câte ori este
necesar se va decolmata zona gurii de aspirație a stașiei de pompare principale.
În ceea ce privește deșeurile, în faza de construcție vor rezulta deșeuri
menajere de la personalul care deservește infrastructura principală din
amenajarea de irigații. De asemenea, pot rezulta deșeuri reprezentate de
materiale feroase sau neferoase din repararea unor componente ale infrastructurii
principale din amenajarea de irigații și deșeuri de hârtie și carton. Nămolul
provenit de la decolmatarea gurii de aspirație a stației de pompare va reprezenta
o problemă în cazul în care vor apărea situații în care se adună în cantități mari
datorate unor viituri repetate într-un interval scurt de timp.
Zgomotele și vibrațiile. Nivelul de zgomot scade comparativ cu faza de
construcție însă va persista în limite prevăzute prin STAS 10009/2017, respectiv
sub 65 dB. Aceste zgomote și vibrații vor fi simțite de la autovehiculele
personalului care asigură buna funcționare a infrastructurii de irigații, cât și de la
funcționarea pompelor. Perioada de funcționare a pompelor este estimată a
funcționa aproximativ 210 zile pe an, astfel că, în perioada rece zgomotele și
vibrațiile se reduc aproape complet.
Surse de poluare a aerului. În perioada de funcționare sursele de poluare
a aerului sunt rezultate în principal, de noxele provenite de la autovehiculele
personalului care asigură mentenanța sistemului de irigații. Alte surse de poluare
a aerului sunt reprezentate de pulberi de praf rezultate de la curățarea periodică a
infrastructurii principale din amenajarea de irigații.
179STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
În perioada de funcționare nu rezultă ape uzate tehnologic. În momentul
în care se va realiza decolmatarea gurii de aspirație a stației de pompare
principale se va produce o creștere a turbidității care va avea un efect temporar
și punctual asupra biodiversității ariei.
Biodiveristatea. Raportându-ne la suprafața afectată în raport cu aria de
interes avifaunistic ROSPA0063 și cu regiunea biogeografică a speciilor
considerăm un impact nesemnificativ. În perioada rece a anului sistemul de
pompare a apei intră în repaus, astfel încât oaspeții de iarnă nu vor fi afectați
deloc.
c) În faza de dezafectare ne așteptăm la un impact nesemnificativ
întrucât se va realiza etapizat și după un plan de refacere a mediului aprobat de
APM Bacău și custodele ariei de importanță avifaunistică.
4. Impactul rezidual
După reabilitarea infrastructurii principale din amenajarea de irigații Itești,
județul Bacău apreciem că sursele care generează impact rezidual sunt
reprezentate lucrările de mentenanță a infrastructurii principale din amenajarea
de irigații, zgomotele și vibrațiile provenite de la funcționarea pompelor și a
mijloacelor auto.
Semnificația impactului rezidual
Indicatori cheie
pentru evaluarea
semnificaţiei
impactului
Cuantificare Nivel
impact
Justificarea nivelului de impact
acordat
Procentul din suprafaţa
habitatului care va fi
pierdut
0 0 Nefiind habitate de interes comunitar
sau habitate favorabile de cuibărit
pentru speciile de păsări considerăm
impact 0. Suprafața de 6808 mp care
se suprapune peste limitele sitului
este reprezentată de spațiu
împrejmuit cu alei și clădiri aferente
stației de pompare principale.
Procentul ce va fi
pierdut din suprafeţele
habitatelor folosite
pentru necesităţile de
hrană, odihnă şi
reproducere ale
speciilor de interes
comunitar
0 0 Pe amplasamentul ANIF care a
funcționat din anul 1970 nu au fost
identificate habitate folosite pentru
necesitățile de hrană, odihnă sau
reproducere.
180STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Fragmentarea
habitatelor de interes
comunitar (exprimată în
procente)
0 0 Proiectul prin reabilitarea lui nu duce
la fragmentarea habitatelor.
Durata sau persistența
fragmentării
- 0 Nu există o fragmentare de habitate
astfel încât să-i stabilim o durată
Durata sau persistenţa
perturbării speciilor de
interes comunitar,
distanţa faţă de aria
naturală protejată de
interes comunitar
În faza de
construcție,
iar apoi în
faza de
funcționare,
pe suprafața
de 0,012 %
din suprafața
totală a
sitului
-1 Impact nesemnificativ la nivelul
regiunii biogeografice și a sitului
ROSPA0063. În zona gurii de
aspirație a pompei principale unde
sunt necesare decolmatări ori de câte
ori este necesar, cât și de
funcționarea stației de pompare
principale va putea deranja speciile
de păsări care vor fi nevoite să
ocolească acestă zonă. Durata
perturbării este de 210 zile pe an,
oaspeții de iarnă nefiind afectați
întrucât pompele nu funcționează în
perioada rece a anului.
Schimbări în densitatea
populaţiilor (nr. de
indivizi/suprafaţă)
0 0 Proiectul nu va determina schimbări
în densitatea populațiilor de păsări
din sit.
Scara de timp pentru
înlocuirea speciilor /
habitatelor afectate de
implementarea PP
0 0 Nu vor fi înlocuite specii sau habitate
din situl Natura 2000 ROSPA 0063
Indicatorii chimici-
cheie care pot determina
modificări legate de
resursele de apă sau
de alte resurse naturale,
care pot determina
modificarea funcţiilor
ecologice ale unei arii
naturale protejate de
interes comunitar
Ori de câte
ori este
necesar după
viituri
-1 Proiectul nu prevede folosirea unor
indicatori chimici care să determine
modificări legate de resursele de apă
sau de alte resurse naturale, care pot
determina modificarea funcţiilor
ecologice ale unei arii naturale
protejate de interes comunitar. Prin
decolmatarea gurii de aspirație a
stației de pompare principale se va
produce creșterea turbidității apei
temporar și punctual.
5. Impactul cumulativ
Impactul cumulativ a fost prezentat la capitolul 1.12 și nu-l vom mai
repeta aici. Cert este că impactul cumulat la nivel de bioregiune nu afectează
semnificativ arealul de dezvoltare a speciilor și habitatelor de interes comunitar.
La nivel local, ținând cont de suprafața afectată de proiect (0,012%) și aplicând
181STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
o suprafață tampon în funcție de specie considerăm un impact cumulat
nesemnificativ.
Evaluarea semnificaţiei impactului fără a lua în considerare
măsurile de reducere a impactului
Semnificația impactului fără a lua în calcul măsurile de reducere a impactului
Indicatori cheie
pentru evaluarea
semnificaţiei
impactului
Cuantificare Nivel
impact
Justificarea nivelului de impact
acordat
Procentul din suprafaţa
habitatului care va fi
pierdut
0 0 Nefiind habitate de interes
comunitar sau habitate favorabile de
cuibărit pentru speciile de păsări
considerăm impact 0. Suprafața de
6808,02 mp care se suprapune peste
limitele sitului este reprezentată de
spațiu împrejmuit cu alei și clădiri
aferente stației de pompare
principale.
Procentul ce va fi
pierdut din suprafeţele
habitatelor folosite
pentru necesităţile de
hrană, odihnă şi
reproducere ale
speciilor de interes
comunitar
0 0 Pe amplasamentul ANIF care a
funcționat din anul 1970 nu au fost
identificate habitate folosite pentru
necesitățile de hrană, odihnă sau
reproducere.
Fragmentarea
habitatelor de interes
comunitar (exprimată în
procente)
0 0 Proiectul prin reabilitarea lui nu
duce la fragmentarea habitatelor.
Durata sau persistența
fragmentării
- 0 Nu există o fragmentare de habitate
astfel încât să-i stabilim o durată
Durata sau persistenţa
perturbării speciilor de
interes comunitar,
distanţa faţă de aria
naturală protejată de
interes comunitar în
faza de construcție
suprafața de
0,012 % din
suprafața
totală a
sitului
-2 Impact provocat de organizarea de
șantier necorespunzătoare, fără o
gestiune corespunzătoare a
deșeurilor, fără aplicarea măsurilor
de reducere a impactului asupra
componentelor de mediu: apă, aer,
sol și biodiversitate.
Durata sau persistenţa
perturbării speciilor de
interes comunitar,
distanţa faţă de aria
naturală protejată de
0,012% din
suprafața
totală a
sitului
-1 Impact nesemnificativ la nivelul
regiunii biogeografice și a sitului
ROSPA0063. În zona gurii de
aspirație a pompei principale unde
sunt necesare decolmatări ori de câte
182STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
interes comunitar în
faza de funcționare
ori este necesar, cât și de
funcționarea stației de pompare
principale va putea deranja speciile
de păsări care vor fi nevoite să
ocolească acestă zonă. Durata
perturbării este de 210 zile pe an,
oaspeții de iarnă nefiind afectați
întrucât pompele nu funcționează în
perioada rece a anului.
Schimbări în densitatea
populaţiilor (nr. de
indivizi/suprafaţă)
0 0 Proiectul nu va determina schimbări
în densitatea populațiilor de păsări
din sit.
Scara de timp pentru
înlocuirea speciilor /
habitatelor afectate de
implementarea PP
0 0 Nu vor fi înlocuite specii sau
habitate din situl Natura 2000
ROSPA 0063
Indicatorii chimici-
cheie care pot
determina modificări
legate de resursele de
apă sau
de alte resurse naturale,
care pot determina
modificarea funcţiilor
ecologice ale unei arii
naturale protejate de
interes comunitar
Ori de câte
ori este
necesar după
viituri
-1 Proiectul nu prevede folosirea unor
indicatori chimici care să determine
modificări legate de resursele de apă
sau de alte resurse naturale, care pot
determina modificarea funcţiilor
ecologice ale unei arii naturale
protejate de interes comunitar. Prin
decolmatarea gurii de aspirație a
stației de pompare principale se va
produce creșterea turbidității apei
temporar și punctual.
Semnificația impactului Total - 4 Impact negativ mediu
IV. Măsurile de reducere a impactului
Pe lângă măsurile de reducere a impactului generale, fiecare sit Natura
2000, prin planul de management are prevăzute o serie de măsuri care asigură un
statut de conservare favorabilă pe o perioadă îndelungată de timp.
În ceea ce privește măsurile de reducere a impactului generale:
Pentru speciile de plante şi animale sălbatice terestre, acvatice şi
subterane, cu excepţia speciilor de păsări, inclusiv cele prevăzute în anexele nr.
4 A (specii de interes comunitar) şi 4 B (specii de interes naţional) din OUG
57/2007 C+M, PRIN LEGEA NR. 49/2011 și PM al sitului precum şi speciile
incluse în lista roşie naţională şi care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât
şi în afară lor, sunt interzise:
183STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a
exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului
lor biologic;
perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de
hibernare şi de migraţie;
deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau
ouălor din natură;
deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă;
se interzice depozitare necontrolată a deşeurilor menajere şi din
activităţile specifice. Se va amenaja un loc special pentru depozitarea
deşeurilor şi se va asigura transportul acestor cât mai repede pentru a nu
constitui un pericol pentru păsările din zonă.
Pentru toate speciile de păsări sunt interzise:
uciderea sau capturarea intenţionată, indiferent de metoda utilizată;
deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau
ouălor din natură;
culegerea ouălor din natură şi păstrarea acestora, chiar dacă sunt goale;
perturbarea intenţionată, în special în cursul perioadei de reproducere, de
creştere şi de migraţie;
deţinerea exemplarelor din speciile pentru care sunt interzise vânarea şi
capturarea;
comercializarea, deţinerea şi/sau transportul în scopul comercializării
acestora în stare vie ori moartă sau a oricăror părţi ori produse provenite
de la acestea, uşor de identificat.
Se interzice deranjarea viețuitoarelor prin deplasări cu autovehicule și
zgomote de orice natură.
1. Identificarea şi descrierea măsurilor de reducere care
vor fi implementate de proiectul propus de ANIF şi
modul în care acestea vor reduce/elimina impactul
negativ asupra ariei naturale protejate de interes
avifaunistic. Realizarea directă fără o etapizare a proiectului propus de ANIF, fără a se
ține cont de măsurile de reducere a impactului, de nici o perioadă de
reproducere/ cuibărire/ creștere a puilor ar avea cu siguranță un impact mult mai
mare comparativ cu o etapizare a lucrărilor realizată în timp și cu respectarea
perioadelor de reproducere și creștere a puilor. Oricât de mic ar fi un impact
asupra speciilor și habitatelor de interes comunitar, dacă se poate reduce, atunci
trebuie ținut cont de aceste măsuri.
184STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
185STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Așa cum reiese din studiul nostru, perioada cu cel mai pronunțat impact
este perioada de reabilitare a infrastructurii principale din amenajarea de irigații
Itești. Acestă perioadă coincide cu organizarea de șantier. Durata de execuție a
lucrărilor a fost etapizată pe o perioadă de doi ani calendaristici tocmai pentru a
reduce impactul direct, indirect, pe termen scurt și cel din faza de construcție.
Măsuri pentru factorul de mediu sol – faza de construcție:
În etapa de realizare a investiţiei se poate menționa că pentru obiectivul
propus, planul prevede variante de construcţie modernă şi eficientă, la care
generarea de deşeuri de construcţie este minimă.
Aceasta presupune un număr redus de operaţii tehnologice, cantităţi mai
mici de materiale de construcție clasice și implicit cantităţi mult mai mici de
deşeuri care rezultă din aceste activități.
Întreaga execuție a lucrărilor pentru realizarea planului propus implică
activitatea unui parc divers de utilaje, organizarea de șantier, depozite temporare
de materiale, precum și o concentrare de efective umane.
Toate aceste activități constituie surse de poluare temporară, probabil
nesemnificative, pentru apă, aer și sol.
Vecinătatea organizării de şantier poate genera surse punctiforme de
poluare a apelor de suprafață, solului și aerului cu ape uzate, deșeuri menajere,
hidrocarburi sau diverse alte substanțe.
Ţinând cont de cele prezentate rezultă că în faza de construcţie, poluarea
solului intervine prin degradare fizică, respectiv prin compactare şi degradarea
structurii solurilor. În caz accidental poluarea solului se mai poate produce din
deşeuri lichide sau solide utilizate în activitatea de construire şi modernizare a
drumurilor de acces cât şi a construcţiilor prevăzute în proiect.
Sursele de poluanţi ai solului intervin în cea mare parte în faza de
construcţii şi mai puţin în faza de funcţionare.
În etapa de construcţii - montaj nu există emisii de poluanți care pot afecta
solul și subsolul zonei. Modificările intervenite în calitatea și în structura solului
și a subsolului datorită reabilitării infrastructurii principale din amenajarea de
irigații, a realizării clădirilor, a turnării fundațiilor (beton armat), a conectării la
reţelele edilitare vor fi nesemnificative.
Poluarea solului în etapa desfăşurării activităţii specifice proiectului
propus se poate produce cu deşeuri menajere şi deşeuri rezultate din activitatea
186STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
de mentenanţă cum ar fi ambalaje de la piese de schimb sau deşeuri de produşi
organici utilizate la întreţinerea instalaţiilor.
Atât în faza de construcție, cât și în faza de funcționare, periodic este
necesară decolmatarea zonei de aspirație a apei din lacul Itești în zona stației de
pompare. În aceste condiții s-au propus lucrări de excavații cu mijloace
mecanice (draglina cu braț lung) ce se execută de pe mal la circa 2 m adâncime.
Excavațiile din acumulare se vor realiza conform planșei anexate și sunt
evaluate la aproximativ 900 mc ((28+18/2)x15 m) x 2,5 m.
Măsurile de protecţie a solului şi subsolului în perioada de execuţie a
lucrărilor vor fi:
verificarea zilnică a stării tehnice a utilajelor folosite în procesul de
reabilitare a infrastructurii principale din amenajarea de irigații Itești;
alimentarea cu carburanţi a mijloacelor de transport să fie realizată în
staţii de distribuţie şi nu pe amplasamentele obiectivelor;
schimbarea uleiului utilajelor în unităţii specializate şi nu pe
amplasamentele obiectivelor;
depozitarea temporară a deşeurilor de construcţie pe platforme protejate,
special amenajate;
depozitarea deşeurilor asimilabile menajere în pubele prevăzute cu
capace, amplasate într-o zonă amenajată corespunzător şi eliminarea
periodică a acestora printr-un operator autorizat;
eliminarea deşeurilor de construcţie prin operatori autorizaţi;
curățarea spațiilor unde au avut loc diferite activități asociate lucrărilor de
construcție - organizare de şantier, zone de depozitare temporară deşeuri,
materii prime, zone de amplasare a toaletelor mobile, etc.;
managementul corespunzător al deşeurilor rezultate din perioada de
construcție.
Se apreciază ca prin implementarea acestor măsuri, în perioada de
execuţie a lucrărilor nu se vor produce situaţii de poluare a solului sau a
subsolului.
Măsuri privid deşeurile rezultate din activitatea de construcție
(reabilitare):
Deșeurile rezultate în faza de construcție vor fi colectate corespunzător în
pubele, iar acestea vor fi preluate de o societate autorizată, pe bază de contract.
187STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Întreținerea și micile reparaţii ale utilajelor care deservesc şantierul se vor
executa numai în incinta administrativă, iar reparaţiile capitale numai în unități
specializate.
În conformitate cu H.G. nr. 162/2002 privind depozitarea deșeurilor,
deșeurile menajere și cele asimilabile acestora se vor colectata în interiorul
organizării de șantier în puncte de colectare prevăzute cu containere tip pubele.
Aceste deșeuri, periodic, vor fi transportate în condiții de siguranță la
rampa de gunoi în condițiile stabilite de comun acord cu autoritățile competente.
Deşeurile metalice se vor colecta și depozita temporar în incinta
amplasamentului și vor fi valorificate prin unități specializate.
Deşeurile din materiale de construcţii nu ridică probleme deosebite din
punct de vedere al poluării mediului. În perioada de execuție aceste deșeuri
împreună cu deșeurile inerte provenite din excavații vor fi depozitate temporar
într-un spațiu special amenajat pe amplasament, urmând a fi folosite ulterior la
umpluturi, construirea căilor de acces permanente în zonă.
Cantitățile suplimentare vor fi evacuate de pe amplasament și transportate
pe locurile special amenajate.
Deșeurile de lemn vor fi selectate, o parte din ele revalorificate sau
valorificate ca lemn de foc pentru populație.
Acumulatorii uzați cu potențial ridicat de poluarea mediului vor fi stocați
și păstrați corespunzător în vederea valorificării lor prin unitățile specializate.
Anvelopele uzate, dacă va fi cazul vor fi depozitate în locuri special
amenajate ca spaţii de depozitare deşeuri, apoi predate la societăţi abilitate
pentru colectarea şi depozitarea deşeurilor.
Trebuie menţionat că atât cantitativ cât şi din punctul de vedere al
gradului de periculozitate a deşeurilor nu creează probleme semnificative de
poluarea mediului.
Măsuri privind zgomotele și vibrațiile – faza de construcție
În vederea reducerii nivelului de zgomot și vibraţii beneficiarul fiecărei
investiţii va trebui să impună constructorului să nu folosească utilaje cu grad
avansat de uzură care pot emite pe lângă zgomote la niveluri mai înalte și alte
noxe.
188STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Conform unor informaţii preluate din Biroul Scoţian, Departamentul de
Mediu, Planificare aviz, PAN 45 este prezentat nivelul zgomotului înregistrat la
mai multe surse după cum urmează:
Sursa / Activitate Indicative nivel de zgomot dB (A)
Pragul de auz 0
Circulatia rurală în timpul nopţii de fundal 20-40
Linişte 35
Parc eolian la 350 m 35-45
Masina la 40 mph la 100 m 55
Ocupatii generale de birou 60
Camion la 30 mph la 100 m 65
Găurit pneumatic la 7 m 95
Avion cu reacţie la 250 m 105
Pragul de durere 140
După cum arată tabelul și ținând cont de distanța de circa 1200 m față de
zonele locuite, sunetul care se va genera la nivelul amplasamentului şi a
drumurilor de acces se va încadra în limitele admise de legislaţia în vigoare.
Pentru reducerea nivelurilor de zgomot şi vibraţii se vor lua o serie de
măsuri tehnice şi operaţionale, şi anume:
adaptarea graficului zilnic de desfăşurare a lucrărilor la necesităţile de
protejare a receptorilor sensibili din vecinătate;
dotarea utilajelor şi mijloacelor de transport cu echipamente de reducere a
zgomotului şi vibraţiilor (ex. amortizoare de zgomot şi vibraţii
performante, tobe de eşapament eficiente, etc.);
folosirea de utilaje şi mijloace de transport cu puteri acustice similare
celor admise conform prevederilor HG nr. 1756/2006 privind limitarea
nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate
utilizării în exteriorul clădirilor;
efectuarea verificărilor periodice de atestare tehnică la zi;
întreţinerea şi funcţionarea la parametrii normali ai utilajelor şi
mijloacelor de transport;
desfăşurarea traficului de lucru numai în perioada de zi, astfel încât să se
evite transportul de materiale în zonele rezidenţiale în timpul nopţii;
etapizarea lucrărilor astfel încât sa se evite utilizarea mai multor utilaje
simultan;
evitarea cat mai mult posibil a traficului utilajelor şi autocamioanelor în
zonele locuite şi folosirea unor rute ocolitoare;
Măsuri pentru factorul de mediu apă – faza de construcție:
Din procesul de reabilitare a infrastructurii principale din amenajarea de
irigații Itești nu rezultă ape uzate. De asemenea, în perioada de funcționare a
sistemului de irigații nu rezultă ape tehnologice uzate.
189STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Prezenta investiţie nu are componente care să ducă la o contaminare a
cursurilor de ape sau a pânzei freatice.
Proiectarea lucrărilor, prin soluţiile tehnice adoptate, s-a realizat astfel
încât contaminarea potenţială a cursurilor de apă, lacurilor, pânzei freatice, să fie
evitată.
După darea în exploatare a lucrării nu există surse de poluare care să apară
datorită lucrărilor realizate.
Măsuri pentru factorul de mediu aer – faza de construcție:
Măsurile de reducere a emisiilor şi a nivelurilor de poluare datorate
activităţilor din perioada de execuţie a lucrărilor pentru diminuarea impactului
acestora asupra calităţii aerului, vor fi atât tehnice, cât şi operaţionale şi vor
consta în:
❖ folosirea de utilaje moderne, dotate cu motoare ale căror emisii să
respecte legislaţia în vigoare;
❖ întreţinerea corespunzătoare a utilajelor şi mijloacelor de transport;
❖ reducerea vitezei de circulaţie pe drumurile publice a vehiculelor
pentru transportul materialelor;
❖ stropirea cu apă a pământului excavat depozitat temporar pe
amplasament, a zonelor de lucru şi a drumurilor de acces în perioadele lipsite de
precipitaţii;
❖ etapizarea lucrărilor (respectarea graficului de lucru), astfel încât
operaţiile generatoare de noxe să nu se suprapună şi să se înregistreze un nivel
scăzut de poluanţi în atmosferă;
❖ utilizarea unor mijloace de transport asigurate astfel încât să nu
existe pierderi de materiale, mai ales în cazul celor cu o granulometrie fină;
❖ reducerea înălţimii de descărcare a materialelor care pot genera
emisii de particule;
❖ utilizarea de betoane preparate în staţii specializate, evitând-se
utilizarea de materiale de construcţie pulverulente pe amplasament;
❖ curăţarea roţilor vehiculelor la ieşirea din şantier pe drumurile
publice;
❖ oprirea motoarelor utilajelor în perioadele în care nu sunt implicate
în activitate;
❖ oprirea motoarelor vehiculelor în intervalele de timp în care se
realizează descărcarea materialelor.
190STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Măsuri de reducere a impactului pentru biodiversitate:
Nr.
Crt. Specie
Regim
alimentar
Loc de
hrănire
Categoria
fenologică
Măsuri de conservare
1
Alcedo atthis
N,Ps A,L S Principala amenințare este
reprezentată de regularizarea
cursurilor de apă. Distrugerea
malurilor naturale și
îndiguirea sau întărirea
malurilor cu beton sau
agregate, duce la pierderea
locațiilor pentru amplasarea
cuiburilor. De asemenea,
reducerea surselor de hrană,
datorită poluării bazinelor
acvatice, este, posibil,
responsabilă de declinul
speciei pe termen lung. În
zona aleei care duce spre stația
de pompare principală de-o
parte și de alta a acesteia
există habitat favorabil de
cuibărire pentru pescărel
albastru, lăstun sau prigorie.
Recomandăm a nu se betona
acele zone.
2 Anas acuta O A,L P Principala amenințare la
adresa acestor specii este
pierderea habitatelor acvatice
folosite la cuibărit și iernat
datorită influenței antropice.
Alte amenințări includ
poluarea apelor, deranjul
provocat de prezența și
activitățile umane, arderea
vegetației acvatice,
vânătoarea. Măsurile de
conservare vizează direct
amenințările la adresa speciei
și cuprind un management
eficient al zonelor umede,
limitarea deranjului și
poluării. În cadrul proiectului
propus de ANIF se recomandă
să se decolmateze strict în
zona gurii de aspirație a stației
de pompare principale, să nu
acționeze asupra vegetației
palustre din vecinătatea gurii
de aspirație.
3 Anas clypeata O A,L P
4 Anas crecca O A,L,T Ov,P,Oi
5 Anas penelope O A,L P
6 Anas platyrhynchos O A,L,T Ov,P,Oi
7 Anas querquedula O A,L,T Ov,P,Oi
8 Anas strepera O A,T P,Oi
9 Anser albifrons O A,T P,Oi
10 Anser anser O A,T P,Oi
11 Ardea cinerea Ps L P,Oi
12 Aythya ferina O A,L Ov,P,Oi
13 Aythya fuligula O A,L Ov,P,Oi
14 Aythya marila O A P,Oi
15 Aythya nyroca O A,L P,Oi
16
Bucephala clangula
O A P,Oi
17 Chlidonias hybridus Ps A,L Ov,P Principalele amenințări asupra
speciei sunt legate de
modificarea zonelor umede,
prin regularizarea cursurilor
apelor curgătoare și drenajul
zonelor umede pentru
18 Chlidonias
leucopterus Ps A,L Ov,P
19 Chlidonias niger
Ps A,L Ov,P
191STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
transformarea acestora în
pășune sau arabil, eliminându-
se astfel habitatele propice
cuibăririi. În cazul proiectului
propus de către ANIF nu se
produc astfel de modificări. Se
recomandă reducerea nivelului
de zgomot atât cât este posibil.
20 Circus aeruginosus C St,L,T Ov,P,Oi Speciile sunt afectate de
distrugerea zonelor cu stuf.
Fiind păsări răpitoare pot
ajunge în zona
amplasamentului doar în
căutare de hrană.
21
Circus cyaneus
C St,L,T Ov,P,Oi
22 Cygnus cygnus O A,L Oi,P Principalele amenințări asupra
acestor specii sunt legate de
pierderea și degradarea
habitatelor acvatice prin
activități ca: drenarea zonelor
umede, schimbarea utilizării
terenurilor, incendierea
vegetației palustre etc. Alte
amenințări asupra speciei sunt:
vânătoarea, ingerarea alicelor
de plumb urmată de intoxicare
și înecul cauzat de plasele de
pescuit. Recomandăm
păstrarea vegetației palustre
din vecinătatea gurii de
aspirație a stației de pompare
principale și reducerea
zgomotelor din această zonă.
23 Cygnus olor O A,L Oi,P
24 Egretta alba Ps A,L Oi,P
25 Egretta garzetta Ps A,L P
26 Fulica atra O A,L Ov,P,Oi
27
Grus grus
O St,L,T P
28
Haliaeetus albicilla
C U P Specie răpitoare, foarte rar
întâlnită în zonă, doar în pasaj.
Nu este influiențată de
activitatea de pe amplasament.
29 Himantopus
himantopus N,Ps A,L Ov,P Speciile sunt afectate de
degradarea habitatelor și
arderea stufului cumulate
împreună cu poluarea apelor.
Ținând cont că proiectul nu
produce reducerea sau
degradarea habitatelor
favorabile acestor specii
recomandăm respectarea
măsurilor privind factorii de
mediu apă, aer, sol,
respectarea măsurilor privind
reducerea zgomotelor și
vibrațiilor precum și
gestionarea corectă a
deșeurilor astfel încât să nu se
producă poluarea mediului.
30 Ixobrychus minutus Ps St,L Ov,P
31 Larus cachinnans Ps A,L Ov,P,Oi
32 Larus canus Ps A,L Oi
33 Larus minutus Ps A,L P
34 Larus ridibundus Ps A,L Ov,P, Oi
35 Mergus albellus Ps A P,Oi
36 Mergus merganser Ps A P,Oi
37 Motacilla alba N St,L,T Ov,P
38 Nycticorax
nycticorax Ps A,L P
39 Phalacrocorax
carbo Ps A S
40 Phalacrocorax
pygmeus Ps A P
41 Philomachus
pugnax N L P
42 Pluvialis apricaria N L P
43 Pluvialis squatarola N L P
192STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
44 Podiceps cristatus Ps A Ov,P,Oi
45 Recurvirostra
avosetta N L Ov,P
46 Sterna hirundo Ps A,L Ov,P,Oi
47 Sylvia nisoria O St, T Ov,P
48 Tachybaptus
ruficollis Ps A P,Oi
49 Tringa erythropus N L P
50 Tringa glareola N L P
51 Vanellus vanellus N L,T Ov,P,Oi
Regim alimentar
Loc de hrănire Categorie fenologică
C - carnivor St - stuf S - sedentar
Ps - piscivor L - litoral P - pasaj
N - nevertebrate A - acvatic Ov – oaspete de vară
F - fitofag T - terestru Oi – oaspete de iarnă
G - granivor U - ubicvist
O - omnivor
Măsuri de reducere a impactului din faza de funcționare, pe termen lung
În această perioadă se vor realiza lucrări de monitorizare și mentenanță a
întregii infrastructuri principale din amenajarea Itesti.
Pentru factorul de mediu sol – în perioada de funcționare a sitemului de
irigații măsurile de reducere a impactului se referă la măsurile de monitorizare și
de intervenție în caz de avarie. Periodic, vor fi necesare lucrări de curățare a
infrastructurii principale, aceasta realizându-se de regulă la oprirea sistemului
înainte de sezonul rece când nu se mai pompează apă din lac.
Gospodărirea deşeurilor rezultate din perioada de funcționare se va face
astfel:
- deşeurile menajere (cod deşeu 20 03 01) vor fi colectate europubele destinate
acestui tip de deşeu, situate pe amplasamentul SPA - vor fi colectate selectiv în
europubele şi vor fi preluate de către o firmă specializată în baza unui contract
de prestări servicii încheiat ;
- deşeuri metalice (16.01.17) – vor fi colectate selectiv şi predate unei unităţi
specializate în reciclarea metalelor feroase şi neferoase;
- deşeuri de ambalaje (hârtie, carton plastic) (15 01 01 și 15 01 02) – vor fi
colectate selectiv şi predate unei unităţi specializate în gestionarea acestei
categorii de deșeuri;
- deșeuri de echipamente de protecție (15 02 03) – vor fi eliminate prin contract
cu o firmă specializată;
193STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
- nămol de la curăţarea bazinului vidanjabil (20 03 04) – nămolul din bazinele de
stocare a apelor menajere va fi eliminat odată cu acestea și va fi gestionat în
același mod;
Precolectarea primară a deşeurilor se va realiza în recipiente etanşe de
dimensiuni mici, amplasate în zonele de producere (birouri, ateliere).
Precolectarea secundară se va realiza în pubele acoperite amplasate pe o
platformă betonată şi îngrădită.
Deşeurile curente, cât şi cele specifice vor fi precolectate şi depozitate pe
o platformă amenajată. Platforma va fi parţial betonată şi parţial acoperită cu un
strat de balast. Deşeurile vor fi depozitate pe sorturi şi vor fi predate periodic, pe
bază de contract, agenţilor economici atestaţi pentru acest gen de activitate
(colectare şi preluare).
Evidenţa gestiunii deşeurilor va ţinută de conform H.G. nr. 856/2002
pentru Evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând
deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase este obligatorie menţinerea unei
evidenţe a deşeurilor pentru toţi agenţii economici şi pentru orice alţi generatori
de deşeuri, persoane juridice sau fizice.
Pentru gestionarea corespunzătoare a tuturor categoriilor de deşeuri
generate, titularul proiectului are următoarele obligaţii:
- să respecte prevederile legale în domeniu, cu scopul evitării daunelor aduse
mediului, biodiversităţii şi oamenilor;
- să ţină evidenţa tuturor categoriilor de deşeuri generate şi a modului de
eliminare a acestora;
- să instruiască angajaţii care vor deservi perimetrul de exploatare, în vederea
gestionării în mod corespunzător a tuturor categoriilor de deşeuri generate.
Zgomotele și vibrațiile din perioada de funcționare – măsurile de reducere a
impactului constau în măsuri de monitorizare a infrastructurii astfel încât să
funcționeze la parametri optimi. De asemenea, utilajele folosite pe amplsament
fie că aparțin societății, fie că aparțin personalului angajat acestea trebuie să aibă
făcută revizia tehnică la zi și orice defecțiune care va provoca zgomote sau
vibrații peste valoarea admisă trebuie remediate imediat în unități de reparații
acreditate.
În ceea ce privește factorul de mediu apă – în perioada de funcționare nu vor
rezulta ape uzate tehnologic. Apa pentru nevoile igienico-sanitare va fi asigurată
prin intermediul unei toalete ecologice dotate cu bazin de apă și fosă vidanjabilă.
Pentru a menține calitatea aerului în faza de funcționare se are în vedere
următoarele aspecte:
194STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
- pe drumurile neasfaltate din zona amplasamentului se va deplasa cu o viteză
redusă pentru a evita formarea norilor de praf. Dacă este necesar se vor stropi cu
apă aceste drumuri.
2. Prezentarea calendarului implementării şi monitorizării
măsurilor de reducere a impactului
Pentru perioada de construcție am prezentat la capitolul anterior graficul
de execuție a lucrărilor.
Durata de funcționare a infrastructurii principale din amenajarea de irigații
Itești este de 210 zile, timp de 20 de ore/zi. Pe toată perioada de funcționare
există personal responsabil cu monitorizarea sistemului de irigații cu
posibilitatea de a interveni rapid în caz de avarie. La sfârșitul perioadei de
vegetație a culturilor agricole infrastructura principală este golită de apă și se va
realiza o revizie. După perioada rece a anului, la începutul primăverii, când nu
se mai înregistrează temperaturi de îngheț se va face o nouă revizie a
infrastructurii de irigații, se verifică dacă zona gurii de aspirație a apei aferentă
stației de pompare principale (de bază) este suficient de decolmatată. Dacă este
colmatată se întervine cu o draglină și se decolmatează acea zonă, se verifică
starea pompelor, a instalației electrice ș.a.m.d.
Calendarul implementării PP și a monitorizării măsurilor de reducere a
impactului se prezintă astfel:
Lunile anului
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Perioadă de
repaus
Periada de funcționare a infrastructurii
principale din amenajarea de irigații Itești
Perioadă de
repaus
Revizia
infrastructurii,
verificarea
stării de
decolmatare a
gurii de
aspirație a
stației de
pompare
principale
Monitorizarea întregii infrastructuri
principale din amenajarea de irigații Itești.
Golirea
instalației și
realizarea
reviziei
infrastructurii
principale.
195STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Studierea efectelor va fi obligația fiecărui dezvoltator să o facă
subcontractând echipe de specialiști în domeniu care vor colabora cu custodele
ariei protejate și cu reprezentanții APM și ANANP.
V. Metodele utilizate pentru culegerea informaţiilor privind
speciile şi/sau habitatele de interes comunitar afectate
Descrierea metodelor utilizate pentru colectarea și prelucrarea datelor
pentru ornitofauna de interes comunitar
Observaţiile orientative.
Fiecare an este caracterizat printr-o anumită alternanţă a sezoanelor şi toţi
ornitologii moderni consideră că nu mai este suficientă şi nici corectă efectuarea
observaţiilor legate numai de datele calendaristice. Se propune printre altele
orientarea în alegerea timpului optim de observaţie în funcţie de aspectul
fenologic al vegetaţiei (SLAGSVOLD, 1973) şi fenologia insectelor (VON
HARTMANN, 1963).
Ţinând însă cont de variaţiile sezoniere am încercat să determinăm,
practic, perioadele optime de observaţie iar pentru a urmări şi efectele ce le pot
avea anumite întârzieri în schimbarea climatologică, am încercat să obţinem date
şi din perioadele de minimă activitate a păsărilor. În acest sens am procedat la
efectuarea unor trasee lungi de observaţie, care au cuprins în general, o zonă
întinsă.
Practic metoda constă în parcurgerea cu pasul a întregului traseu şi
determinarea cu ajutorul binoclului, după cântec sau strigăt a speciilor existente.
Toate observaţiile sunt notate în fişe special tipizate pentru a înlesni o mai
mare rapiditate a notărilor dar şi a observării din prima privire a marilor
diferenţe între diferite aspecte notate.
Cu ajutorul unui termometru am obţinut temperaturile în cele mai
importante momente ale zilei (la începutul, la mijlocul şi la sfârşitul traseului),
am determinat direcţia şi viteza vântului, am notat şi alte aspecte meteorologice
cum ar fi nebulozitatea, precipitaţii etc.
Traseele şi rezultatele obţinute ne-au permis să depistăm momentele cele
mai importante ale diverselor aspecte fenologice urmând, legat de aceasta, să
aplicăm, adecvat în zona cercetată, metoda de aflare a unor elemente
avicenologice mai amănunţite.
Trebuie să remarcăm că în traseele lungi am străbătut de fiecare dată mai
multe ecosisteme şi acum, după ani de cercetări, ne-am convins de importanţa
acestor observaţii generale ca elemente de comparat în timp.
196STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Metoda traseelor. Metoda traseelor (FERRY şi FROCHOT, 1958, 1970,
MUNTEANU 1968), constă în parcurgerea unui itinerar dinainte stabilit şi de o
lungime cunoscută (preferabil 1 km), cu o viteză de 1,5 - 2 km/oră.
Observatorul notează în carnet toate speciile auzite sau întâlnite de o parte
a traseului, precum şi frecvenţa întâlnirii lor.
Dacă sunt notate şi păsările identificate şi pe cea de a doua latură a
traseului, trebuie avut grijă a se specifica separat datele, contând, astfel, pentru o
a doua numărătoare.
Se consideră un cuplu depistarea în traseu a masculilor cântători, a
cuiburilor sau familiilor, iar 0,5 este socotit cuplu pentru păsări izolate văzute.
Este de dorit ca numărătorile să fie repetate de mai multe ori, reţinându-se
sistematic pentru fiecare, indicele cel mai mare obţinut la oricare dintre traseele
- numărătoare, deoarece acesta cel mai apropiat de numărul maxim de cupluri
cuibăritoare.
Împărţind numărul total de cupluri de la o specie la lungimea traiectului se
va obţine "Indicele Kilometric de Abundenţă" (IKA).
km
cupluriNIKA
)(
Dintre problemele de tehnică ce se impun la aplicarea acestei metode
amintim:
– alegerea unei zone reprezentativă a ecosistemului în care să beneficiem
de trasee de cca. 1000 m;
– trebuie ţinut cont de fenomenul de ecoton ce trebuie evitat pe cât
posibil, fapt foarte dificil de realizat;
– numărătorile trebuiesc realizate în condiţiile cele mai bune, adică:
se vor alege întotdeauna orele de dimineaţă când există un maximum de
activitate al păsărilor; înainte de orele 800
-900
- în lunile martie - aprilie şi
înainte de orele 600
- 700
în lunile mai - iunie;
– trebuie ţinut cont ca observaţiile să se facă în condiţii meteorologice
favorabile excluzând, pe cât posibil, zilele de ploaie şi mai ales de
vânt;
– în practică se cunosc două epoci de cântec intens determinate de
decalajul fenologic existent între speciile sedentare care vor avea
maximul în perioada dintre sfârşitul lunii martie şi sfârşitul lunii aprilie
şi speciile oaspeţi de vară, care vor cânta cu intensitate maximă între
începutul lunii mai şi jumătatea lunii iunie. Aşadar pentru a obţine o
197STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
imagine cât mai apropiată de adevăr în privinţa speciilor cuibăritoare
din zonele cercetate sunt necesare sondaje efectuate în intervalele
determinate de cele două perioade.
Metoda pătratelor. Metoda pătratelor (FERRY, 1964, KORODI-GAL,
1960, 1969) este utilizată tot în determinarea avifaunelor cuibăritoare într-un
ecosistem sau o zonă stabilită.
În linii mari această metodă se aplică prin împărţirea teritoriului cercetat
în pătrate ale căror laturi sunt bine determinate. Cel mai adesea o latură poate
avea 100 de metri dar poate varia în funcţie de aspectul ecosistemului cercetat.
Este bine însă, ca în cadrul unui ecosistem pătratele să aibă, pe cât posibil,
aceeaşi dimensiune. Cercetătorul străbate întâi laturile pătratului ales iar pentru a
efectua numărătoarea se notează masculii cântători existenţi în interiorul
pătratului. Apoi se străbate pătratul în diferite direcţii notând pe o schiţă
masculii cântători depistaţi de fiecare dată precum şi amplasarea lor.
După câteva asemenea numărători se poate face o idee generală asupra
perechilor cuibăritoare în pătratul respectiv, deoarece cu mici schimbări de loc,
masculii vor păstra totuşi un teritoriu bine determinat.
Raportând numărul de perechi depistate la suprafaţa pătratului vom obţine
densitatea speciei respective care se exprimă la Passeriformes în număr de
perechi la 10 ha, la speciile cu arie mai largă (ex. Piciformes) în număr de
perechi la 100 ha, iar pentru marile răpitoare în număr de perechi la 1.000 ha.
ha
NperechiD
10 sau
ha
Nperechi
100 sau
ha
Nperechi
000.1
În mod normal trebuiesc efectuate cercetările în mai multe pătrate,
obţinându-se o densitate medie rezultată din densităţile obţinute la fiecare specie
în toate pătratele.
în care:
D1, D2, ... Dn sunt densităţile în fiecare pătrat;
n = numărul de pătrate cercetate
Acestă medodă va fi aplicată doar în cazul în care vom evidenţia cuiburi
de păsări care să fie incluse în vreo listă specială de protecţie.
Metoda punctelor de observaţie.
Observaţii de zi
Dacă pentru porţiunile de desiş şi zăvoi, în perioada cuibăritului, metodele
obişnuite de observaţie (metoda traseelor) dau rezultate destul de apropiate de
realitate, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre porţiunile deschise, unde
aceste metode sunt aproape inaplicabile.
198STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
Frecvent în aceste zone cercetătorul, în deplasare, va deranja păsările, care
vor părăsi locurile de odihnă sau hrănire (unele din ele chiar înainte de a fi
observate) şi cel mai adesea nu se vor mai întoarce. S-a recunoscut că în studiile
migraţiilor uneori datele cele mai reale s-au obţinut din puncte fixe de observaţie
(SCHILDMACHER, 1965).
Metoda relativ simplă constă în construirea unui adăpost, din materiale de
obicei existente la faţa locului, astfel încât, ca formă şi culoare să nu distoneze
cu mediul respectiv. Bineînţeles că locul amplasării unui observator trebuie
astfel ales încât să existe cât mai multe trasee de migraţie prin apropiere sau, şi
mai bine, să se afle în apropierea unui loc de hrănire. Cercetătorul camuflat va
nota în fişa de observaţie, fiecare specie observată, numărul de exemplare,
direcţia de zbor, altitudinea etc.
Rezultatele obţinute în astfel de puncte de observaţie amplasate în acelaşi
loc de-a lungul anilor permit formularea unor concluzii interesante referitoare la
dinamica migraţiilor, la succedarea speciilor într-un singur loc în timpul zilei sau
a unui sezon etc.
Observaţii de noapte
Este binecunoscut că răpitoarele de noapte existente în cadrul unei
avicenoze sunt destul de dificil de observat, ziua când se fac numărătorile
obişnuite, dar în acelaşi timp nu se poate renunţa la a determina ponderea lor în
cadrul comunităţilor.
Prin alegerea unui punct, la marginea unei desimi de papură, unde
numeroşi ciufi vin să şoricărească, sau la liziera unei lunci, putem afla cu
aproximaţie, observându-le zborul, sau ascultând strigătele, speciile de păsări şi
numărul de exemplare din zona respectivă (KORODI-GAL, 1968). Există
bineînţeles riscul de a număra o pasăre de două ori sau a considera mai multe
păsări observate doar un singur exemplar. Se poate elimina acest inconvenient,
în proporţie destul de mare, printr-un număr mai mare de observaţii.
Efectuând observaţiile în nopţile cu lună se poate obţine o rază de
vizibilitate mai mare, dar, la acestea, noi am adăugat o metodă destul de des
folosită în vânătoare şi anume utilizarea chemătorilor.
Astfel sunetul de imitare a ţipatului de iepure rănit, care se aude pe o rază
de cca. 500 m din punctul din care este emis, sau imitarea ţâţâitului de şoarece,
care se aude până la cca. 250 m depărtare şi care atrag de obicei toate
răpitoarele ce vânează pe raza respectivă sunt o modalitate preţioasă şi eficace în
determinarea calitativă şi cantitativă a răpitoarelor de noapte într-un ecosistem.
Rezultatele obţinute se pot integra apoi cu observaţiile realizate din timpul
zilei şi astfel se poate obţine o imagine mult mai fidelă a unei comunităţi de
păsări dintr-un ecosistem.
199STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
BIBLIOGRAFIE
1. BLAGA, M. (1995). Flora şi vegetaţia acvatică şi palustră a lacului de
acumulare Bacău I. Teză de licenţă. Universitatea Bacău, Facultatea de Litere şi
Ştiinţe
2. BRUUN, B., DELIN, H., SVENSSON, L., SINGER, A. şi
ZETTERSTROM, D. (1999). Păsările din România şi Europa - determinator
ilustrat. Octopus Publishing Group Ltd.
3. CĂTUNEANU, I., FILIPAŞCU, A., MUNTEANU, D., NADRA, E.,
POP, V., ROSETTI-BĂLĂNESCU, C. şi TĂLPEANU, M. (1972).
Nomenclatorul păsărilor din România. Ocrotirea naturii, Tom. 16, Nr.1, pp. 127
– 145. Editura Academiei, Bucureşti.
4. CĂTUNEANU, I. şi IACOB, V. (1972). Contribuţii la studierea
deplasărilor locale şi sezoniere efectuate de păsări, prin metoda inelărilor, în
judeţul Bacău, Studii şi comunicări. Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău, pp. 307
– 320
5. CIOCHIA, V. (1984). Dinamica şi migraţia păsărilor. Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.
6. CIOCHIA, V. (1992). Păsările clocitoare din România. Editura Ştiinţifică,
Bucureşti.
7. COROŞ, M. A. (1990). Reducerea efectivelor de păsări acvatice din
România. Vânătorul şi pescarul român, Nr. 8.
8. FENERU, F. (1998). Observaţii ornitologice la lacul Galbeni. Migrans,
Vol. 2, Nr.2, aprilie-iunie, p. 3.
9. FENERU, F. (2000) a. New data on the distribution of breeding aquatic
birds in the middle basin of Siret river. Studii şi Cercetări Ştiinţifice, Vol. 5,
Universitatea Bacău, pp. 241 – 244.
10. FENERU, F. (2000) b. Population’s dynamics of some aquatic bird
species in the “lacul Lilieci” natural reserve (1996 - 2000). Studii şi Cercetări
Ştiinţifice, Vol.5, Universitatea Bacău, pp. 245 – 248.
200STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
11. FENERU, F., ZINICĂ, R. şi FENERU, M. (2002). Avifauna rezervaţiei
faunistice Acumularea Lilieci pe râul Bistriţa. Analele Banatului – Ştiinţele
Naturii, Timişoara.
12. ION, I. şi GACHE, C. (1997). Dinamica anuală a păsărilor din parcurile
oraşului Bacău. Analele Banatului – Ştiinţele Naturii, Vol. 3, pp. 65 – 69.
16. ION, I. şi STĂNESCU, D. (1992). Ornitologie practică. Editura
Universităţii “A.I. Cuza”, Iaşi.
13. MONAH, F. (1998). Flora şi vegetaţia din lunca Siretului. Rezumatul
tezei de doctorat. Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Facultatea de
Biologie.
14. MUNTEANU, D. (1969) a. Bird migration in Rumania. Bulletin of the
British Ornithologists’ Club, Vol. 8, No. 2, pp. 33 – 37.
15. MUNTEANU, D. şi MĂTIEŞ, M. (1983) Modificări induse de lacurile
de acumulare în structura şi dinamica avifaunei. Analele Banatului – Ştiinţele
Naturii, Vol.1, pp. 217 – 225.
16. MUNTEANU, D., PAPADOPOL, A. şi WEBER, P. (2002). Atlasul
păsărilor clocitoare din România. Ediţia II. (Atlas of Romanian Breeding Birds.
Second edition.) Publicaţiile Societăţii Ornitologice Române, Nr. 16, Cluj-
Napoca.
17. RANG, C. (1967). Date noi asupra apariţiei unor specii de păsări pe
teritoriul regiunii Bacău. Vânătorul şi pescarul sportiv, An. 19, Nr. 11, pp. 25 –
26.
18. RANG, C. (1968) a. Contribuţii la cunoaşterea avifaunei văii mijlocii a
Siretului în perioadele de pasaj. Studii şi comunicări, Muzeul de Ştiinţele Naturii
Bacău, Nr. 1, pp. 79 – 90.
19. RANG, C. (1969) b. Vânatul cu pene în judeţul Bacău. Vânătorul şi
pescarul sportiv, An. 21, Nr. 8, pp. 15, 22.
20. RANG, C. (1970). Limicole pe valea mijlocie a Siretului. Vânătorul şi
pescarul sportiv, An. 22, Nr. 8, p. 13.
201STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
21. RANG, C. (1971). Beitrage zur Kenntnis der Vogelfauna der Stanseen
Gîrleni, Bacău I, Bacău II, auf den Bistritza Fluss. Studii şi comunicări, Muzeul
de Ştiinţele Naturii Bacău.
22. RANG, C. (1972). Cercetări asupra avifaunei râului Trotuş şi unele
aspecte ale poluării. Studii şi comunicări, Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău.
23. RANG, C. (2002). Studiul dinamicii unor comunităţi de păsări din
bazinul mijlociu al râului Siret, incluzând zonele lacurilor de acumulare.
Publicaţiile Societăţii Ornitologice Române Nr. 13, Cluj-Napoca.
24. RANG, V. (1980). Catalogul colecţiei ornitologice (Catalogul sistematic
al colecţiei ornitologice a Muzeului judeţean de ştiinţele naturii Bacău).
25. RUDESCU, L. (1958). Migraţia păsărilor. Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
26. SANDOR, A. (2000). Metode speciale de numărare a unor categorii de
păsări. Metode de evaluare a abundenţei păsărilor. Publicaţiile Societăţii
Ornitologice Române, Nr. 10, Cluj-Napoca.
27. ŞOVA, C. şi RANG, C. (1968). Contribuţii la cunoaşterea avifaunei
oraşului Bacău şi a împrejurimilor. Comunicări de Zoologie. Societatea de
Ştiinţe Naturale şi Geografie.
28. URSACHI, C. (1998). Flora şi vegetaţia acvatică şi palustră a lacului de
acumulare Nicolae Bălcescu “Galbeni”. Teză de licenţă. Universitatea Bacău,
Facultatea de Litere şi Ştiinţe.
29. BAILLIE J.E.M., HILTON-TAYLOR C., STUART S.N. (eds) 2004.
2004 IUCN Red List of Threatened Species. A Global Species Assessment.
IUCN, Gland, Switzerland and Cambridge, UK.
30. BĂNĂRESCU P., 1964, Fauna Republicii Populare Romane Pisces –
Osteichthyes (Peşti ganoizi si ososi), Ed. Academiei Republicii Populare
Romane, Bucuresti.
31. CHIFU, T.; MÂNZU, C.; ZAMFIRESCU, OANA – 2006, Flora şi
vegetaţia Moldovei, Ed. Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi.
202STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
32. CIOCÂRLAN, V., 2000 - Flora ilustrată a Romaniei, Editura Ceres,
Bucuresti.
33. DAVIDSON1,ANA; DETLING, JAMES, BROWN, JAMES, 2012 -
Ecological roles and conservation challenges of social, burrowing, herbivorous
mammals in the world’s grasslands, Front Ecol Environ 2012; 10(9): 477–486,
doi:10.1890/110054 (published online 28 Sep 2012)
34. DONIŢĂ N., POPESCU A., PAUCĂ-COMĂNESCU MIHAELA,
MIHĂILESCU SIMONA & BIRIŞ I. A., 2005, Habitatele din România, Ed.
Tehnică Silvică, Bucureşti.
35. HOLMLUND, CECILIA; HAMMER, MONICA, 1999 Ecosystem
services generated by fish populations, Ecological Economics 29.
36. OLARIU P.,1992 - Impactul antropic asupra regimului scurgerii apei si
aluviunilor în bazinul hidrografic Siret,Lucr. IV, Simpozion PEA, Piatra Neamt.
37. POPESCU AL, MURARIU D. ,2001 – Fauna României – Mammalia, Vol
XVI, fascicula 2 Rodentia, Ed. Academiei Române.
38. RĂUŢĂ, C.; STELIAN CÂRSTEA (1983) – Prevenirea şi combaterea
poluării solurilor, Ed. Ceres, Bucureşti.
39. STUGREN, B., 1982, Bazele ecologiei generale, Ed. St. si Ped., Bucuresti
40. STUGREN, B., 1994, Ecologie teoretică, Ed. Sarmis, Cluj-Napoca.
41. Comisia Europeană 1992 - Directiva 92/43/CEE privind conservarea
habitatelor naturale şi a speciilor de floră si faună sălbatice.
42. Orientări ale CE privind desfăşurarea de noi activităţi extractive
neenergetice în conformitate cu cerinţele Natura 2000.
43. (1996) – Clima RPR, volumul II – date climatice, C.S.A. I.M. Bucureşti.
44. (1971) – Râurile României, I.M.H. Bucureşti.
45. (1983) – Geografia României, volumul I, Ed. Academiei RSR, Bucureşti.
203STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ PENTRU REABILITAREA INFRASTRUCTURII PRINCIPALE DIN
AMENAJAREA DE IRIGAȚII ITEȘTI, JUDEȚUL BACĂU
(1998-2002) – Sinteze anuale privind protecţia calităţii apelor din bazinul Siret,
Direcţia Apelor Siret, Bacău.
46. Standardul românesc STAS 10009/2017: Limitele admisibile ale nivelului
de zgomot din mediul ambiant
47. STAS 1846/1990
48. LEGE Nr. 292/2018 din 3 decembrie 2018 privind evaluarea impactului
anumitor proiecte publice şi private asupra ediului
49. *** http://pasaridinromania.sor.ro/specii