Post on 03-Sep-2019
CURS 2
Conținutul, rolul și funcțiile finanțelor publice
Prof.univ.dr. Andreea Stoian
Departamentul de Finanţe, CEFIMO
Academia de Studii Economice Bucureşti
Despre rolul statului în economie și finanțele publice
Candidat 1 la alegerile prezidențiale:
”Rolul guvernului nu este acela de a crea bogăție, ci acela de a crea un
mediu propice pentru ca antreprenorii să dorească să își asume riscuri
pentru care să poată obține o anumită rentabilitate.”
Candidat 2 la alegerile prezidențiale:
”Implementarea anumitor programe care să ajute oamenii să beneficieze
de acces la educație, să poată cumpăra o casă, să poată crea bogație.”
Conceptul de finanțe publice (I)
Opinii ale economiştilor referitoare la conceptul de finanţe publice:
Fonduri băneşti la dispoziţia statului
Bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice
Totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice
Mijloace de intervenţie ale statului în economie
Ansamblul activităţii desfăşurate de sectorul public al economiei, inclusiv politicile financiare
Conceptul de finanțe publice (II) David Hyman (2005): “Finanţele publice reprezintă domeniul economic
care studiază activităţile derulate de instituţiile aparţinând aparatului guvernamental şi mijloacele alternative de finanţare a cheltuielilor guvernamentale.”
Se vor studia bazele economice ale activităţilor guvernamentale
Se vor analiza impactul cheltuielilor publice, al reglementărilor, al impozitelor, al îndatorării asupra capacităţii de muncă a indivizilor, asupra investiţiilor şi asupra consumului
Jonathan Gruber (2005): “Scopul finanţelor publice este acela de a conduce la înţelegerea rolului statului în economie”.
Eșecul pieței
Eșecul pieței: satisfacerea nevoilor membrilor societăţii nu se poate realiza
întotdeauna pe seama bunurilor private prin mecansimul pieţei şi, de aceea, se recurge
la diferitele prestaţii efectuate de către unităţile publice care îşi desfăşoara
activitatea dupa deciziile autorităţilor publice.
NEVOI
INDIVIDUA
LE
NEVOI
SOCIALE
BUNURI
PRIVATE
BUNURI
PUBLICE
FURNIZAR
E PRIVATA
FURNIZARE
PUBLICA
STATUL
JANDARM
STATUL
PROVIDEN
TA
EŞECUL PIEŢEI:
Bunuri publice Bunuri publice (Samuelson, 1954) = “sunt bunuri de care se bucură
toată lumea în comun, astfel încât consumarea unui asemenea bun de catre individ nu împietează asupra consumarii aceluiaşi bun de către un alt individ.”
Caracteristicile bunurilor publice: non-rivalitate = utilizarea unui bun public de către un individ nu
reduce cantitatea de bunuri de acest fel pe care le consumă ceilalţi indivizi şi nu reduce beneficiile derivate din consumul rezervat celorlaltor indivizi;
non-excludere a)tehnică: imposibilitatea tehnică de excludere a unui individ de la
consumul bunurilor publice problema pasagerului clandestin
b)politică: nu este de dorit excluderea unui individ de la consumul bunurilor publice, datorită unor raţiuni economice, sociale, costurilor ridicate de tranzacţionare sau costurilor marginale zero ale consumului adiţional în cazul bunurilor non-rivale.
• Non-rivalitate,
• Non-excludere
• Non-rivalitate,
• Excludere
• Non-excludere, Rivalitate
• Excludere, Rivalitate
Exemplu! Exemplu!
Exemplu!Exemplu!
Dilema deținutului
Strategii/Beneficii B contribuie B nu contribuie
A contribuie 5,5 5,10
A nu contribuie 10,5 0,0
Problema “pasagerului clandestine”
1. • Pasagerul clandestine estepersoana care beneficiazăde bunul public fără să fi contribuit finanțarea costului de producere a respectivului bun
• Această problemă este rezultatul comportamentului indivizilor care preferă săse bucure de beneficii sub forma externalitățilorfinanțate de alți indvizi și cu cost zero pentru ei.
2. • Comportamentul de pasager clandestin poate reprezenta o strategie rezonabilă, având în vedere că nu existăpenalizări și ca puțini indivizi aleg aceastăstrategie
3. • Dacă toți membri comunității ar alege această strategie, atunci nu ar mai fi posibilăproducerea și furnizreabunului public
1.Furnizarea bunurilor publice (I)
(Brown & Jackson, 1990): “pentru ca un bun public să poatăfi disponibil pentru consum, el trebuie să fie furnizat în mod
colectiv, fie prin aranjamente private voluntare, fie in mod
public, prin intermediul bugetului.”
fortele pieţei nu reusesc să atingă productia eficientă Pareto
intervenţie din partea guvernului (!)
(Singer, 1972): “rolul guvernului în ce priveşte bunurile
publice este să globalizeze cererea consumatorilor pentru
aceste bunuri şi să o transfere producătorilor din sectorul
privat. Dacă nu există o exprimare publică a cererii, atunci nu
va exista o producţie de bunuri publice.”
1.Furnizarea bunurilor publice (II)
Participarea autorităţilor publice la satisfacerea nevoilor colective este determinată de imposibilitatea sectorului privat de a oferi anumite bunuri şi servicii din următoarele considerente:
nu este organizat, sub raport tehnic, sădesfăşoare asemenea activităţi
nu poate stabili cu exactitate beneficiarii serviciilor prestate pentru a le solicita preţul datorat
deşi este capabil să producă astfel de bunuri nu îşi poate asuma o astfel de sarcina datorităincapacităţii beneficiarilor de a suporta costul acestora.
2.Cererea pentru bunurile publice
Cantitatea solicitată pentru un bun privat
pur se stabilește însumând cantitățile
solicitate aferente fiecărui nivel de preț.
Cantitatea pentru un bun public pur
se stabilește prin adăugarea numărului
de indivizi care sunt dispuși să
plătească pentru fiecare cantitate.
ExempluNumăr de
verificări pe
săptămână
1 2 3 4
BMA RON 300 RON 250 RON 200 RON 150
BMB 250 200 150 100
BMC 200 150 100 50
RON 750
RON 450
RON 600
RON 450
RON 450
RON 450
RON 300
RON 450
Echilibrul de tip Lindhal prin
contribuții voluntare
Cantitatea cu care fiecare individ contribuie
pentru furnizarea bunului public trebuie
ajustată, astfel încât fiecare individ să doreascăaceeași cantitate din respectivul bun public;
Suma contribuțiilor voluntare ale fiecărui
individ trebuie să fie egală cu costul marginal al
producerii bunului respectiv;
Toți indivizii trebuie să agreeze, de comun
acord și fără constrângeri, în a contribui la
finanțarea respectivei cantități din bunul
public;
Acest aranjament este eficient.
Exemplu
Security Guards per Week
100
200
300
400
500
600
700
800
Marg
inal B
en
efi
t (D
oll
ars
)
0 1 2 3 4 5
MBA
MBB
MBC
D= MBi = MSB
MC = AC = MSB
Externalităţile (I)
Harvey Rosen (1992): “o externalitate are loc
atunci când activitatea unei entităţi afecteazăbunăstarea alteia într-un mod aflat în afara
mecanismelor pieţei.”
Cullis & Jones (1992): “există o externalitate
atunci când bunăstarea unui individ depinde nu
numai de bunurile si serviciile pe care le cumpărăşi consumă acesta, ci şi de activitatea altui individ,
existând, astfel, o interdependenţă ce are loc în
afara mecanismului preţului.”
Finanțele publice și externalitățile
Internalizare
Teorema lui Coase. Rolul
de reglementare
Negocieri private
(Exemplu!)
Intervenţia guvernului
(Exemplu!)
Stabilirea drepturilor de
proprietate (Exemplu!)
Redistribuirea resurselor financiare. Funcția
de repartiție a finanțelor publice
REDISTRIBUIREA VENITURILOR: de la un grup social la altul.
Poate conduce la pierderi de eficienţă deoarece procesul de redistribuire conduce la abaterea comportamentului indivizilor faţă de punctul de maximizare a eficienţei
Impozitarea excesivă a veniturilor foarte mari poate conduce la reducerea productivităţii muncii, ca şi în cazul indivizilor cu venituri reduse care beneficiazăde transferuri de natură socială din partea guvernului.
Faza I
Constituirea fondurilor
bănești
Faza II
Distribuirea fondurilor
bănești
identificarea şi ierarhizarea în funcţiede anumite criterii a nevoilor sociale;
dimensionarea volumului cheltuielilor publice şi repartizarea pe destinaţii: învătământ, sănătate, cultură, asigurări sociale, protecţie
socială, gospodărie comunală şilocuinţe, apărare naţională, ordine publică, acţiuni economice, datorie
publică, alte acţiuni
Intervenția statului în economie prin finanțe
publice din perspectivă istorică (I)
“Statul jandarm” (laissez-faire, laissez –passer)
economia se autoregla prin însăşi forţa ei determinată de jocul
concurenţei şi de interesele indivizilor
Reprezentanţii liberalismului clasic nu negau, aşa cum preciza David
Ricardo, „deviaţiile accidentale şi temporare ale preţului de fapt sau
preţului de piaţă al mărfurilor faţă de acest preţ al lor de origine şi
natural”[1], dar considerau că nu sunt necesare intervenţii din partea
autorităţilor publice pentru a corecta aceste dezechilibre
[1] Abraham-Frois, G. (1992), „Economia politică”, traducere (1997) Editura Humanitas, Bucureşti, pag.50.
Intervenția statului în economie prin finanțe
publice din perspectivă istorică (II)
Statul să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale: menţinerea ordinii interne, apărarea ţării, întreţinerea relaţiilor diplomatice cu alte state
Cheltuielile publice să se restrângă la minimum
Sarcina finanţelor publice: asigurarea resurselor necesare întreţinerii instituţiilor publice, funcţionării normale a acestora
Impozitele, împrumuturile şi celelalte metode de procurare a resurselor finaciare trebuiau astfel concepute încât să aibă un caracter neutru
Păstrarea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare: cerinţa fundamentală a unei bune gestiuni a finanţelor publice
Intervenția statului în economie prin finanțe
publice din perspectivă istorică (III) Cheltuielile publice reduse la minimum ar trebui să acopere numai costurile serviciilor,
instituţiilor şi lucrărilor publice strict necesare societăţii pe care piaţa nu le poate furniza
Cheltuielile publice ar trebui finanţate pe seama impozitelor suportate de membrii comunităţii numai în măsura în care ele se fac în interesul general al cosietăţii şi nu pot fi integral acoperite de către beneficiarii direcţi ai serviciilor prestate de instituţiile publice
Impozitele constituie “un rău necesar” deoarece afectează procesul de investire şi consum, însă finanţează cheltuielile publice indispensabile societăţii
Impozitul cel mai bun este cel care respectă principiile forumalte de Adam Smith
Veniturile bugetare trebuie să acopere în fiecare an cheltuielile bugetare, deoarece un eventual deficit al conduce la contractarea de împrumuturi cu scopuri neproductive
Contractarea împrumuturilor publice este nefastp deoarece conduce la creşterea cheltuielilor bugetare datorată antrenării de noi cheltuieli cu dobânzile, constituind o povară pentru generaţiile următoare
Intervenția statului în economie prin finanțe
publice din perspectivă istorică (IV) Teoria liberală referitoare la statul minimal va cunoaşte, începându cu a doua parte a secoului
al XIX-lea, o noua etapă. Începând cu acest moment, statul liberal se va implica treptat, “evitând exagerări, în jocul iniţiativelor în producţie, în sfera pieţelor, în reglementarea statutului salariatului şi în formarea, la nivelul patronatului, a mentalităţii că poate fi de competenţa autorităţii acel domeniu al vieţii economice şi sociale în care echilibrul nu poate fi reconstituit prin intermediul iniţiativei individuale”[1]
Imanuel Wallerstein (2001), chiar dacă, din punct de vedere teoretic, întreprinzătorii operează prin intermediul pieţei şi consideră neoportună intervenţia Guvernului, practic, orice întreprinzător este conştient de faptul că acesta joacă un rol important în obţinerea succesului scontat de ei, cel puţin prin promovarea unei atitudini intolerabile vis-à-vis de problema monopolurilor, prin furnizarea unor bunuri “costisitoare” necesare satisfacerii nevoilor colective (este vorba despre bunurile publice) sau prin politicile macroeconomice adoptate (în special cele care vizează impozitarea).
[1] Nica, C. , „Liberalismul şi societatea modernă”, Editura Noua Alternativă, Bucureşti, pag.214-215.
Intervenția statului în economie prin finanțe
publice din perspectivă istorică (VI) “Statul bunăstării” (statul providenţă)
J.M. Keynes afirma următoarele: “statul va trebui să exercite o influenţă călăuzitoare asupra înclinaţiei spre consum, în parte prin sistemul său de impunere, în parte prin fixarea ratei dobânzii şi, în parte, eventual, pe alte căi. Ceea ce este important pentru stat nu este de a prelua proprietatea asupra instrumentelor de producţie. Dacă statul este în măsură să stabilească volumul global al resurselor consacrate extinderii instrumentelor de producţie şi retribuţia de bază a proprietarilor acestora, el va fi realizat tot ceea ce trebuie să realizeze”[1]
Autoritatea publică este chemată să joace un rol activ în viaţa ecoomic, să influenţeze procesele economice, să corecteze evoluţia ciclică a economiei, să previnpă crizele sau, cel puţin, să limiteze efectele negative ale acestora
Finanţele publice nu mai constituie un simplu mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, ci, un mijlocde intervenţei în economie
[1] Keynes, J.M. (1936), „Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”, traducere (1970), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, pag.380.
Încurajarea activității economice prin finanțe publice
Exemplu!
Reducerea activității economice prin finanțe publice
Exemplu!
Corectarea influențelor ciclului economic asupra economiei
prin finanțe publice
Exemplu!
Restabilirea echilibrului economic prin finanțe publice
Exemplu!
Funcția de stabilizare economică
Este strans legata de functia de repartitiedar are o sfera de manifestare mai largadecat aceasta deoarece vizeaza, pe langa
constituirea si repartizarea fondurilor din economie si modul de utilizare a
resurselor.
Controlul financiar se efectueaza in fazarepartitiei, urmarindu-se provenienta
resurselor, destinatia acestora, nivelul la care se constituie, dimensiunea in raport
cu PIB, gradul de redistribuire a fondurilorintre sferele de activitate etc
Controlul financiar se exercita asupraproductiei realizate in sectorul public.
Instituţiile abilitatea cu realizarea funcţieide control: Ministerul Finanţelor, organe ale Curţii de Conturi, organe specializate
ale ministerelor, departamentelor, întreprinderiloe de stat şi instituţiilor
publice etc
Funcția de control
Impozite, subvenții: pot influenţa mecanismul formării preţurilor
Și cantitatea de bunuri oferită
Pârghii economico-financiare:
-stimulare a interesului economic al colectivităţii sau al membrilor acesteia
consideraţi individual;
-sancţionare materială a participanţilor la procesele economice în cazul nerespectării de către aceştia a unor obligaţii legale sau
contractuale (“cointeresare negativă”)
Finanţarea publică a furnizării private a unor bunuri
Furnizarea publică a anumitor bunuri sau servicii în vederea
maximizării bunăstării sociale
CUM?
Directe: sunt generate de
deciziile adoptate
Indirecte: se manifestă ca
urmare a modificării
comportamentului indivizilor
CARE sunt
efectele?
DE CE?
• Cum ar trebui să intervinăstatul în economie? (întrebare cu caracter normativ)
• Exemplu: maximizarea bunăstării sociale
DE CE?
• De ce intervine statul în economie în această manieră? (întrebare cu caracter pozitiv)
• Exemplu: oportunism politic