Post on 23-Jan-2016
description
INTRODUCERE ÎN SFERA CUNOAŞTERII
Concepte- societatea cunoaşterii- societatea informaţională- reprezentarea socială a informaţiei- Cultura informaţională
Anexa 1 Măsuri minime de securitate pe internet recomandate de CERT-RO
BIBLIOGRAFIE
XXX (2002), HG nr. 1440 privind aprobarea Strategiei nationale pentru promovarea noii economii si implementarea societatii informationale (MO nr.933/19.12.2002);
XXX (2005), Consiliul Europei, Planul de actiune eEurope, Ministerul Comunicatiei si tehnologiei informatiei, capitolul 19 Telecomunicatii si tehnologia informatiei;
Drăgănescu M., De la societatea informaţională la societatea cunoaşterii, Editura Tehnică, Bucureşti, 2003.
Drăgănescu M. Ortofizica, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985,Drăgănescu M., Informatica şi societatea, Editura Politică, Bucureşti,1987Florin Gh. Filip (coordonator) Societatea informaţională, societatea
cunoaşterii.Concepte, soluţii şi strategii pentru România, Bucureşti, Editura Expert, 2001;Liteanu, T. Impactul societăţii informaţionale asupra restructurării serviciilor de
informaţii (Analele Academiei Naţionale de Informaţii, nr.7-8,2002-2003), Ed. A.N.I., Bucureşti;
Teodor N.Ţîrdea, „Societatea informaţională, locul şi rolul ei în devenirea modelului de civilizaţie durabilă”, http://www.om.ro/Societateacivilă/2007/11/7/Ce este sociatatea informaţională/
Vlăduţescu Ş., Informaţia de la teorie către ştiinţă, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2002
Societatea informaţională ori sistemul economic informaţional reprezintă, după sistemul economic agricol şi cel industrial, noua etapă a civilizaţiei umane, un mod - modus vivendi - care, din punct de vedere calitativ, este net superior şi implică folosirea intensivă a informaţiei în toate planurile activităţii şi existenţei umane, cu un impact extrem de important în plan economic şi social. Societatea informaţională oferă accesul
1 din 25
larg la informaţie tuturor membrilor săi, o nouă conduită în materie de muncă şi cunoaştere, grăbind apariţia globalizării şi creşterea coeziunii sociale.
1. ÎNTRODUCERE ÎN SFERA CUNOAŞTERII
Asistăm în ultimele decenii la o serie de fenomene şi procese ce caracterizează evoluţia societăţii
umane în ansamblul ei şi care indică faptul că ne aflăm într-o perioadă de mutaţii profunde determinate de
formidabila explozie şi răspândire a unor noi tehnologii ale informaţiei şi ale comunicaţiilor.
Erele prin care a trecut şi trece omenirea sunt prezentate de James W. Michaels 1 astfel: a pietrei, a
fierului, a agriculturii, a industriei, a tehnologiei, a cunoaşterii.
Academicianul român Mircea Drăgănescu apreciază consideraţiile lui James W. Michaels ca fiind
probabil o primă încadrare conceptuală teoretică a societăţii cunoaşterii în mersul istoriei omenirii. Ar
putea să surprindă lipsa erei informaţiei care nu apare explicit, dar după părerea acad. Mircea Drăgănescu,
ea “se împarte între era tehnologiei şi era cunoaşterii care este partea superioară a erei informaţiei. De fapt,
omenirea se găseşte … într-o eră a informaţiei având ca faze succesive societatea informaţională,
societatea cunoaşterii şi societatea conştiinţei”2.
1.1. Delimitări conceptuale ale societăţii cunoaşterii
Societatea cunoaşterii, un concept al lui Alvin Toffler, care a făcut ocolul întregului mapamond în
anii '80, denumit şi cel de “al treilea val”, reprezintă trecerea de la civilizaţia industrială la cea post-
industrială, deosebită de societatea “primului val” (bazată pe agricultură) şi de cea a celui “de-al
doilea val” (bazată pe industrie).
Ulterior acest concept a evoluat şi de fapt desemnează "modelele şi forţele care conduc la definirea
relaţiilor din cadrul mediilor: politice, de afaceri, economice, militare şi sociale. Acest al treilea val a mai
fost denumit şi "valul cunoaşterii". În numărul special dedicat societăţii cunoaşterii din revista
Deutschland3, Nico Stehr remarcă4: ,,Cunoaşterea este caracteristica principală a societăţilor de mâine.[…]
Se poate defini cunoaşterea drept capacitatea de a acţiona, ca un potenţial de acţiune. Cunoaşterea
ştiinţifică şi tehnică nu este nimic altceva decât abilitatea de a acţiona. Cunoaşterea devine din ce în ce mai
mult baza şi principiile care ghidează activitatea omului. Cu alte cuvinte, acum organizăm realitatea după
cunoaşterea pe care o posedăm’’.
1 James W.Michaels, How New is the New Economy?, Forbes, octomber 11, 1999, p.47.2 M. Drăgănescu, Societatea informaţională şi a cunoaşterii, p 14, http:/www.edemocraţie.ro/publicaţii/soc%20%info%3 Deutschland, Forum on politics, culture, business and science, cu o ediţie Internet ( http://www.magazine – deutschland.de) a dedicat primul număr societăţii cunoaşterii.4 Nico Stehr, A world made of knowledge, deutschland, E1, No.1, 2001
2 din 25
Denumirea de Societate a cunoaşterii (knowledge-society) este utilizată astăzi în întreaga lume.
Această denumire este o prescurtare a termenului Societate bazată pe cunoaştere (knowledge-based
society) şi presupune5:
- extindere şi aprofundare a cunoaşterii ştiinţifice şi a adevărului despre existenţă;
- utilizarea şi managementul cunoaşterii existente sub forma cunoaşterii tehnologice şi
organizaţionale;
- producerea de cunoaştere tehnologică nouă prin inovare;
- diseminare fără precedent a cunoaşterii către toţi cetăţenii prin mijloace noi, folosind cu
prioritate Internetul şi cartea electronică şi folosirea metodelor de învăţare prin procedee electronice (e-
learning);
- societatea cunoaşterii are caracter global şi este un factor al globalizării;
- societatea cunoaşterii este fundamental necesară pentru a se asigura o societate sustenabilă din
punct de vedere ecologic;
Specialiştii în domeniul definesc două clase mari de vectori ai societăţii cunoaşterii6:
A. Vectori tehnologici:
- Internet dezvoltat, prin extensiune geografică, utilizarea de benzi de transmisie până la cele mai
largi posibile (fibră optică, cabluri coaxiale, tehnologie wireless), trecerea de la protocolul de comunicaţie
IP4 la protocolul IP6, cuprinderea fiecărei instituţii în reţea, a fiecărui domiciliu şi a fiecărui cetăţean;
- tehnologia cărţii electronice, care este altceva decât cartea pe Internet, deşi difuzarea ei se
bazează în special pe Internet, dar şi prin CD-uri;
- agenţi inteligenţi, care sunt de fapt sisteme expert cu inteligenţă artificială, folosiţi pentru „mineritul“
datelor (data mining) şi chiar pentru descoperiri formale de natura cunoaşterii (knowledge discovery); agenţii
inteligenţi vor fi utilizaţi pentru mulţi dintre vectorii funcţionali ai societăţii cunoaşterii;
- mediu înconjurător inteligent pentru activitatea şi viaţa omului;
- nanoelectronica, care va deveni principalul suport fizic pentru procesarea informaţiei, dar şi
pentru multe alte funcţii, nu numai ale societăţii cunoaşterii dar şi ale societăţii conştiinţei.
B. Vectori funcţionali :
- managementul cunoaşterii, pentru organizaţii, instituţii, administraţii naţionale şi locale;
- managementul utilizării morale a cunoaşterii la nivel global;
5 M.Drăgănescu, Cunoaşterea şi societatea cunoaşterii, comunicare la sesiunea de lansare a programului strategic SI SC, Academia Română, 10 apr.20016 M. Drăgănescu Societatea informaţională şi a cunoaşterii. Vectorii societăţii cunoaşterii. Disponibil la http://www. racai .ro/ INFOSOC-Project/Draganescu_st_a01_new.pdf
3 din 25
-cunoaşterea biologică, genomică (cunoaşterea asupra genomului şi funcţiunilor pe care le
determină structurile de gene);
- sistemul de îngrijire a sănătăţii la nivel social şi individual;
- protejarea mediului înconjurător şi asigurarea societăţii durabile şi sustenabile printr-un
management specific al cunoaşterii;
- aprofundarea cunoaşterii despre existenţă;
- generarea de cunoaştere nouă tehnologică;
- dezvoltarea unei culturi a cunoaşterii şi inovării;
- un sistem de învăţământ bazat pe metodele societăţii informaţionale şi a cunoaşterii (e-learning)
etc.
1.2. Delimitări conceptuale ale societăţii informaţionale
Societatea informaţională reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane, un nou mod de viaţă
calitativ superior care implică folosirea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii umane.
Perioadele informaticii7 sunt prezentate în tabelul 1.1
Tabelul 1.1
Denumirea perioadei Caracterizare Perioada revoluţionară Obs.
1.Informatica clasică Tratează informaţia
sintactic
Revoluţia ştiinţifică şi tehnică
din sec. XX
Programe algoritmice
neinteligente
2.Informatica
inteligenţei
artificiale
Tratează informaţia sintactic
şi semantic (prin
semnificaţie formală)
A doua revoluţie industrială Sisteme expert utilizând
euristici formale
3.Informatica
organismică
(a cuplajului tehnico-
biologic)
Implică informaţia sub
forma ei cea mai completă:
sintactică şi semantică /cu
componente de semnificaţie
formală şi sens fenomenologic
Revoluţia tehnologică
biochimică şi biologică
Utilizează şi euristici
fenomenologice, inclusiv
posibilităţi creatoare
4.Informatica
antientropică
Acţionează asupra
informaţiei din materia
profundă
O nouă revoluţie în ştiinţă
şi consecinţele ei
Produce efecte
antientropice
Societatea informaţională este societatea în care producerea şi consumul de informaţie este cel mai
important tip de activitate, informaţia este recunoscută drept resursă principală, tehnologiile informaţiei şi
7 Mihai Drăgănescu, Informatica şi societatea, Editura Politică, Bucureşti,1987, p. 315
4 din 25
comunicaţiilor sunt tehnologii de bază, iar mediul informaţional, împreună cu cel social şi cel ecologic – un
mediu de existenţă.
Mediu format din tehnologiile care converg, se completează, fuzionează, se caracterizează prin:
generalizarea muncii cu calculatorul; instrumentul informatic constituie o prelungire foarte puternică a braţului
şi a gândirii omului, asigură sprijinul logistic al activităţilor, contribuie la conservarea memoriei, la o
deschidere spre lumea întreagă, permite autonomie.
Este o axiomă faptul că societatea informaţională, bazată pe cunoaştere, are un impact profund
asupra sistemului economic, social, politic, militar şi juridic. In mai puţin de o generaţie, revoluţia
informaţională şi introducerea computerelor în fiecare aspect al vieţii a schimbat lumea.
În secolul XX, cel mai mare eveniment tehnologic şi social în acelaşi timp a fost apariţia Internetului.
În domeniul Ştiinţei şi Tehnologiei Informaţiei, mari evenimente tehnologice cu importante consecinţe sociale
au fost descoperirea tranzistorului, a circuitului integrat şi a calculatorului electronic.
Apare astfel un sistem de informare transnaţional, Internetul, sursă deschisă de primire şi difuzare
de informaţii, transfrontalier, cvasi-imposibil de controlat şi generator al unui fenomen de cyber-
dependenţă cu consecinţe care abia acum încep să fie evaluate8.
Ne aflăm într-o nouă eră: Era Societăţii Informaţionale. Principalele evenimentele care au marcat
apariţia şi evoluţia Societăţii Informaţionale au fost când:
- SUA dispuneau de resurse tehnice, tehnologice şi financiare pentru crearea de echipamente şi
sisteme care să ofere căi mai rapide şi mai eficiente de transmitere a informaţiilor. Vice-preşedintele
Statelor Unite ale Americii, Al Gore, în 1992, a lansat conceptul de "Autostradă Informaţională"
("information highway"). Conceptul a avut un pronunţat caracter tehnic şi tehnologic şi s-a bazat în
principal pe progresul tehnologic al Statelor Unite în domeniul industriei electronice şi al comunicaţiilor.
- Europa, răspunde la această provocare americană, prin realizarea raportului intitulat "Europa şi
Societatea Informaţională globală. Recomandări pentru Consiliul Europei". Cunoscut şi sub numele
de "Raportul Bangemann", raportul reunea concluziile şi recomandările unui grup de 20 de experţi,
coordonat de Martin Bangemann, fost ministru al Economiei al Germaniei, şi a fost prezentat Reuniunii
Consiliului Europei din 24-25 iunie 1994, care a avut loc la Corfu (Creta).
- Consiliul Europei a decis constituirea Consiliului pentru Societatea Informaţională, un
organism specializat, dedicat în exclusivitate stabilirii căilor concrete de aplicare a recomandărilor din
"Raportul Bangemann", iar pe 19 iulie 1994 a fost elaborat primul plan european de acţiune pentru
Societatea Informaţională, intitulat "Drumul Europei către Societatea Informaţională".
8 Primul mare seminar asupra acestei probleme, Washington 1997, organizat de clubul de la Roma, în colaborare cu Smithsonian Institute.
5 din 25
Internet
Carte electronică
Medii statice Medii dinamice
Agenţi inteligenţi Software
Roboţi
Internet book
Biblioteci electronice
e-bookTexte,imagini,grafice,Animaţie,mişcare video,sunet
Tehnologii media
Pentru România societatea informaţională presupune schimbări în toate domeniile: în adminstraţie
(e-government), în afaceri (comerţul electronic), în educaţie (educaţie la distanţă), în cultură (centre
multimedia şi biblioteci virtuale) şi în maniera de a lucra (lucrul la distanţă). La baza acestor transformări
se află utilizarea Internet-ului. Internet-ul influenţează modul în care trăim, modul în care se fac afacerile,
maniera în care se lucrează, metodele de studiu, comunicarea între oameni şi chiar maniera de petrecere a
timpului liber9.
1.2.1. Componente ale societăţii informaţionale
Între principalele componente ale societăţii informaţionale pot fi amintite: reţeaua Internet şi
serviciile oferite, documentele electronice şi serviciile oferite de bibliotecile electronice, telefonia mobilă.
Societatea informaţională este societatea care se bazează pe Internet
Internetul nu este numai un fenomen
tehnologic ci şi unul social, prin participarea
utilizatorilor, din ce în ce mai numeroşi, la structura
lui actuală. Odată instaurat în fibrele societăţii,
Internetul10 a produs şi produce consecinţe noi
pentru societate.
Niciodată în istoria omenirii, până acum,
nu a existat posibilitatea unui acces atât de facil la
atât de multă informaţie pentru o multitudine de
scopuri iar acest lucru pune o putere foarte mare
în mâinile indivizilor şi a instituţiilor.
Figura 1.1. Componente ale societăţii
informaţionale
9 http://www.mcsi.ro/Minister/Despre-MCSI/Misiune10 Prima reţea-ARPANET- de amploare bazată pe comutarea de pachete a fost realizată de ARPA (Advanced Research Projects Agency) depinzând de Departamentul Apărării din SUA. Programul ARPANET (reţea ARPA) a fost condus de Lawrence Roberts, care a reuşit să impună, viabilitatea reţelelor bazate pe comutarea de pachete. În conceperea Internetului doi cercetători de la ARPA, Robert Kahn şi Vinton Cerf au avut un rol major, deoarece au găsit soluţii pentru interconectarea reţelelor de calculatoare şi sunt recunoscuţi ca principalii arhitecţi ai Internetului.
6 din 25
Societatea umană cunoaşte în momentul de fată una din cele mai profunde transformări din
întreaga ei existentă, în care informatica joacǎ un rol determinant. Dacă jumătatea secolului trecut a fost
marcată de apariţia şi perfecţionarea calculatoarelor personale, uşor accesibile şi la preţuri din ce în ce mai
scăzute, sfârşitul secolului a fost caracterizat de conectivitatea tot mai pronunţată, adică fuziunea dintre
calculatoare şi comunicaţii: cele mai multe calculatoare sunt folosite azi în interconectare, în reţele locale-
LAN şi în reţele de arie largă-WAN, ceea ce conferă informaticii un rol determinant în asigurarea
legăturilor ştiinţifice, de afaceri, bancare sau de natură umană între persoane şi instituţii.
Ziua Internațională a Internetului este sărbătorită anual pe data de 29 octombrie. În urmă cu 45 de
ani a avut loc, în premieră, conectarea a două calculatoare la internet pentru transmiterea unui mesaj între
UCLA (California) și Institutul de Cercetare Stanford. Mesajul a conținut două caractere de text, respectiv
primele două litere ale cuvântului "login", respectiv "l'' și "o". În România, domeniul ".ro" a fost alocat
pentru prima dată în anul 1999 unui computer din cadrul Institutului pentru Cercetări în Informatică /ICI/
București
În prezent la nivel mondial, ,,200 de miliarde de e-mail-uri sunt transmise zilnic, 1,5 GB sunt
transmiși în fiecare minut pe internet, există peste un miliard de site-uri. Estimările pentru anul 2015 arată
că numărul dispozitivelor ce vor fi conectate la internet va ajunge la 25 de miliarde”11.
O evoluție deosebită în sensul creşterii numărului de utilizatori o au rețelele de socializare12:
-Facebook (creată în 2004 de Mark Zuckerberg și câțiva studenți de la Universitatea Harvard),
are 1,35 miliarde de utilizatori activi pe lună în întreaga lume;
- Instagram, aplicația foto a Facebook, a ajuns la 300 de milioane de utilizatori lunar, are zilnic
864 milioane utilizatori activi, ceea ce o face cea mai mare rețea socială din lume.
- rețeaua Twitter, 284 milioane utilizatori;
Desigur Internetul are şi foarte multe vulnerabilităţi. Principalul element de vulnerabilitate rămân
atacurile, favorizate de constituirea reţelei Internet, un prim exemplu în acest sens fiind atacul informatic
lansat în aprilie 2007, împotriva instituţiilor bancare ale Estoniei, în plin scandal legat de transferul
monumentului soldatului sovietic la o periferie a capitalei estone Tallinn13.
11 http://www.agerpres.ro/sci-tech/2014/10/29/aproape-jumatate-dintre-romani-au-smartphone-ul-conectat-permanent-la-internet-studiu--17-18-3212 http://www.agerpres.ro/sci-tech/2014/11/17/facebook-pregateste-o-noua-versiune-profesionala-a-site-ului-sau-de-internet-09-56-11 accest la 17.11.2014.13 Conform agenţiei americane anticriminalitate Serious Organised Crime Agency şi NATO, valul de atacuri care a lovit Estonia în aprilie 2007 a fost doar vârful icebergului. În mai 2007, ţara baltică a raportat că peste un milion de computere au fost ţinta unor atacuri informatice bine organizate. Ca urmare a acestor atacuri, sute de mii de computere au devenit inutilizabile. http;//www.ziua.net nr.4147/01.02.2008.
7 din 25
Tor asfel de atacuri au fost lansate şi de structurile informative ale statului chinez care au lansat un
adevarat razboi cibernetic în vederea obţinerii de informaţii, în special din domeniul industrial, dar vizând
şi domeniile politic, social si militar14.
Având în vedere rolul pe care Internetul îl are în prezent în societate, vulnerabilitatea Internetului
devine direct o vulnerabilitate nouă societăţii. Evident, nu se poate pune problema de a renunţa la Internet,
ci de a găsi antidoturi adică măsuri minime de securitate pe internet așa cum sunt prezentate în
anexa 1.
Cartea electronică
Cartea electronică (carte, manual, instrucţiune) poate fi citită cu un PC obişnuit, de birou sau
laptop, pe un PC de buzunar (Pocket PC), pe un PC de mână (Handheld PC) sau pe un aparat dedicat
special cărţii electronice. Aceste echipamente (hardware) nu sunt cărţi electronice. Ele sunt numai gazde
pentru cărţi electronice.
Tehnologii media
Formele multimedia (texte, imagini, grafice, animaţie, mişcare video, sunete de orice fel) au
condus la apariţia platformelor multimedia integrate care cuprind în arhitectura lor cele mai variate
componente hardware şi software. Tehnologiile multimedia care pot fi integrate cu tehnologia sistemelor
expert sunt multimedia, hipermedia şi intelimedia.
Multimedia reprezintă o integrare cu ajutorul platformelor de calcul speciale a formatelor multiple
ale informaţiei. Ea necesită folosirea a două sau mai multe medii dintre care: medii statice – texte, date,
grafice şi imagini; medii dinamice – animaţii, imagini complet mişcătoare, vorbire şi sunet.
Hipermedia reprezintă un sistem multimedia de management şi distribuţie a informaţiei care leagă
două sau mai multe medii în manieră asociativă, de regulă neliniară sau neserială, cu ajutorul unui produs
software aplicativ adecvat.
Intelimedia este un concept prezentat ca o integrare completă a unui sistem bazat pe cunoştinţe şi a
unui sistem de dezvoltare şi distribuţie hipermedia, care încorporează inteligenţă pentru managementul
dinamic, partajarea şi afişarea cunoaşterii şi informaţiei multimedia (textuală, vizuală şi auditivă).
Intelimedia este o extensie a hipermediei cu capacităţi de raţionament, inteligenţă încorporată, capabilă să
ofere cât mai multă robusteţe aplicaţiilor în raport cu cele specifice sistemelor expert şi sistemelor
14 În S.U.A. au fost vizate Departamentul de Stat, Pentagonul. De asemenea, oameni de afaceri britanici aflaţi în delegaţii în R.P. China au primit “cadou” stick-uri USB infectate cu un virus Troian care în momentul în care se instala în calculator permitea ca acesta să fie controlat de la distanta. Guvernul german a reclamat că pierde anual 5 miliarde euro şi 30 000 locuri de muncă de pe urma atacurilor cibernetice. Spionajul electronic a afectat 103 ţări şi 1295 de computere, iar specialistii au detectat că atacurile au provenit de la servere aflate în provinciile chineze Hainan, Guangdong şi Sichuan. Ionut-Cristian Dumitru, Ascensiunea Chinei către statutul de superputere Revista Intelligence nr 19, martie - mai 2011,Editura SRI, Bucureşti, p.41
8 din 25
hipermedia luate separat. În prezent, implementările intelimedia sunt realizate cu tehnologia agenţilor
inteligenţi. Agenţii inteligenţi servesc în acest context la filtrarea, identificarea şi afişarea unor date,
informaţii şi piese de cunoaştere specifice, necesare utilizatorilor.
Reţele de comunicaţii mobile
Conceptul de comunicaţii mobile înglobează toate sistemele în care unul din cele două terminale
implicate în legătura de comunicaţie este capabil să se deplaseze. Mobilitatea este posibilă numai în cazul
în care cel puţin o parte a comunicaţiei este realizată folosind propagarea undelor radio, acest tip de
comunicaţii fiind cunoscute şi sub denumirea de radiocomunicaţii mobile. Termenul de comunicaţii
mobile se referă la o mare varietate de reţele de comunicaţii: satelit - mobile, aero-mobile, maritim -
mobile, terestru - mobile etc.
Comunicaţiile mobile terestre au devenit un element vital de infrastructură pentru dezvoltarea
industrială şi socială.
Dintre sistemele de comunicaţii mobile terestre, cele mai cunoscute sunt:
- sistemele de telefonie fără fir (wireless) care realizează o înlocuire prin canale radio a cablului
telefonic. Raza de acţiune tipică este de ordinul sutelor de metri. Variantele moderne (DECT - Digital
European Cordless telecommunication) au extins conceptul la realizarea unei reţele de terminale mobile
asociate cu minicentrale, adecvate comunicaţiilor pentru birouri, instituţii;
- sistemele de radiotelefonie cu acces multiplu, cunoscute şi ca sisteme de radiotelefonie dedicate
sau sisteme de comunicaţie "trunked", sunt sisteme la care utilizatorii folosesc în comun un grup de canale
radio; ele sunt atribuite anumitor categorii de utilizatori sau unor operatori care asigură (pe bază de
abonament) servicii de radiotelefonie unor instituţii, şantiere etc. Pot funcţiona cu sau fără dispecer, cu
canale permanent alocate sau atribuite la cerere. În general sunt sisteme închise, dar se înmulţesc
variantele deschise; sistemele moderne folosesc din ce în ce mai mult structura celulară;
- sistemele de radio-apel unilateral (radiopaging) permit transmiterea unor mesaje către abonaţii
mobili aflaţi în zona de acoperire a reţelei;
- sistemele de radiotelefonie mobilă celulară sunt sisteme deschise destinate publicului larg.
Acestea asigură o utilizare eficientă a canalelor radio pentru realizarea unui mare număr de legături de
comunicaţie.
În evoluţia sistemelor de comunicaţii celulare şi, în general, a sistemelor de comunicaţii mobile se
remarcă existenţa a 3 generaţii:
Generaţia 1 (analogică) - foloseşte modulaţia în frecvenţă de bandă îngustă şi accesul multiplu cu
diviziune în frecvenţă, FDMA (Frequency Division Multiple Acces).
9 din 25
Generaţia 2 (numerică) - foloseşte procedeul de acces multiplu prin diviziune în timp, TDMA
(Time Division Multiple Acces). Din această categorie standardul cel mai răspândit este GSM (Global
System for Mobile Communications), funcţional şi în România din 1997 prin doi operatori (concernele
Mobifon şi Mobilrom).
Generaţia 3 (numerică) - foloseşte procedeul de acces multiplu prin diviziunea în cod, CDMA
(Code Division Multiple Acces). Aceste sisteme au rezultat în urma cercetărilor în domeniul
comunicaţiilor cu spectru împrăştiat (Spread Spectrum). Sistemele CDMA asigură o calitate acceptabilă a
comunicaţiei chiar în cazul unui raport semnal/interferenţă mic şi pot folosi acelaşi set de frecvenţe în
fiecare celulă, ceea ce conduce la o creştere spectaculoasă a capacităţii.
Astăzi că telefoanele mobile sunt folosite tot mai puțin pentru a efectua și primi apeluri telefonice
sau mesaje text și tot mai mult pentru funcțiile lor secundare, dar la fel de importante, precum navigarea
pe internet, verificarea rețelelor sociale sau accesarea contului bancar. Aproape jumătate dintre românii
posesori de telefoane inteligente (49%) au aceste dispozitive conectate permanent la internet, relevă
rezultatele unor studii de specialitate15
1.2.2. Evaluarea societăţii informaţionale, Sistemul de indicatorii
Crearea societăţii informaţionale, ca suport al societăţii bazate pe cunoaştere, a devenit un obiectiv
comun, la nivel de individ şi de ţară. Evaluarea progreselor este posibilă doar prin utilizarea unor
indicatori care să măsoare cât mai exact gradul de pătrundere a elementelor de noutate pe care le
presupune societatea informaţională. Indicatorii vor face posibilă evaluarea progreselor individuale făcute
de fiecare ţară şi, în acelaşi timp, vor permite realizarea unor comparaţii între ţări.
Sistemul de indicatori utilizat în evaluarea societăţii informaţionale trebuie văzut ca un sistem
dinamic în cadrul căruia vor fi incluşi în timp indicatori noi, iar alţii îşi vor pierde relevanţa în anumite
etape de dezvoltare a societăţii informaţionale.
În evaluarea societăţii informaţionale sunt utilizaţi indicatori generali şi specifici, dar şi indici
compoziţi, cu grad ridicat de complexitate cu ajutorul cărora sunt realizate comparaţii internaţionale şi
ierarhii la nivel global.
Un indicator al societăţii informaţionale este o variabilă a cărei valoare sau performanţă se
modifică în corelaţie cu societatea informaţională. Noutatea şi complexitatea fenomenelor specifice
societăţii informaţionale şi a societăţii bazate pe cunoaştere a dus la exprimarea a numeroase puncte de
vedere cu privire la cele mai potrivite metode de măsurare şi evaluare.
15 http://www.agerpres.ro/sci-tech/2014/10/29/aproape-jumatate-dintre-romani-au-smartphone-ul-conectat-permanent-la-internet-studiu--17-18-32, accesat la 29.11.2014.
10 din 25
O viziune dinamică, evolutivă asupra sistemului de indicatori ai societăţii informaţionale arată că
pot fi identificate patru stadii interdependente în evoluţia acestuia: pregătire, intensitate, impact şi
rezultat.
Pregătirea se refera la infrastructura tehnică, tehnologică şi socială. Aceasta se constituie într-o
premisă fundamentală a dezvoltării societăţii informaţionale, iar indicatorii care evaluează infrastructura
reflectă potenţialul unei ţări de a deveni o economie bazată pe cunoaştere, în accepţiunea ideii că aceasta
reprezintă etapa imediat următoare societăţii informaţionale.
Intensitatea reflectă stadiul utilizării Tehnologiei Informaticii şi Comunicaţiilor - TIC. Indicatorii de
intensitate arată utilizarea actuală a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, arătând de exemplu
extinderea utilizării TIC, scopul pentru care sunt utilizate în diferite sectoare şi de către diferiţi utilizatori.
Aceasta categorie de indicatori este folosită pentru a urmări progresele în realizarea societăţii bazate pe
cunoaştere.
Impactul reflectă rezultatele utilizării TIC şi indicatorii de impact au în vedere schimbările la
nivelul firmelor, guvernelor şi societăţii civile. Rezultatul este urmărit la nivel de firmă, economie
naţională, dar are în vedere şi aspectele sociale. Indicatorii din această categorie descriu nivelul şi evoluţia
următoarelor componente: productivitate şi competitivitate; ocupare şi piaţa muncii; incluziunea şi
coeziunea socială.
În cadrul acestor etape, putem înregistra perioade de interferenţă, ceea ce face dificilă o delimitare
strictă în timp a etapelor de dezvoltare a societăţii informaţionale, în raport de relevanţa unei categorii de
indicatori. Cu toate acestea, indicatorii vor putea fi utilizaţi pentru realizarea unor comparaţii, având
relevanţă în timp şi spaţiu, atâta timp cât se asigură acurateţea necesară în colectarea şi prelucrarea datelor.
În anul 2005, OECD a elaborat Ghidul16 pentru măsurarea societăţii informaţionale. În cadrul
acestuia este propusă gruparea indicatorilor în următoarele categorii: produse TIC; infrastructura TIC;
oferta TIC; cererea firmelor pentru TIC; cererea indivizilor şi familiilor pentru TIC.
În cadrul întâlnirii tematice de la Geneva, din 2005, Society World Summit on the Information -
WISI a lansat Parteneriatul pentru măsurarea TIC pentru dezvoltare, în cadrul căruia a fost definit setul de
indicatori relevanţi pentru dezvoltarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, ca suport şi componentă
de bază a societăţii bazate pe cunoaştere.
Lista de bază include patru categorii de indicatori: infrastructură şi acces; accesul la si utilizarea
TIC de către familii şi indivizi; utilizarea TIC de către firme; sectorul TIC şi comerţul cu bunuri TIC.
16 O componentă importantă a manualului Organizaţiei Economice de Dezvoltare şi Cooperare din 2005 a fost dată de contribuţia acestuia în domeniul analizei si evaluării comerţului electronic. Astfel, au fost identificate trei stadii de dezvoltare a comerţului electronic: pregătire (e-readiness); intensitate (e-intensity); impact (e-impact), clasificare extinsă ulterior la toţi indicatorii societăţii informaţionale.
11 din 25
Scopul declarat al acestei liste de indicatori a fost acela de a ajuta ţările care îşi propun trecerea la
societatea informaţională în monitorizarea acestui proces. Având în vedere că obţinerea beneficiilor
societăţii informaţionale sunt condiţionate de infrastructura, obiectivele de dezvoltare a societăţii
informaţionale vor avea în vedere în prima etapă setul I de indicatori. În funcţie de nivelul de dezvoltare la
care a ajuns, fiecare ţară va opta pentru colectarea unor indicatori bine precizaţi, sau a întregului set de
date. Efectul imediat al listei de indicatori propusă la întâlnirea gestionată de ONU a fost crearea unei baze
de date cu indicatori comparabili la nivel internaţional.
O altă contribuţie remarcabilă la definirea indicatorilor specifici societăţii informaţionale şi a
societăţii cunoaşterii o are Institutul UNESCO pentru Statistică (2005), prin publicarea studiului
„Measuring and monitoring the information and knowledge societies: a statistical challenge”.
Principalul element de noutate adus de studiul menţionat este legat de propunerea de a înlocui
termenul de societate informaţională cu cel de societate bazată pe cunoaştere, considerat mai relevant
pentru stadiul actual de dezvoltare. Această propunere a fost lansată ca răspuns la provocările societăţii
bazate pe cunoaştere: eliminarea excluziunii digitale, care accentuează decalajele de dezvoltare, ţinând
grupuri de indivizi şi ţări departe de beneficiile informaţiei şi cunoştinţelor; garantarea accesului liber la
fluxurile de informaţii, date si cunoştinţe; fundamentarea consensului internaţional cu privire la noile
norme şi principii.
În cadrul programului său - Knowledge for Development (K4D), Banca Mondială propune un
indicator compozit KEI (Know-ledge Economy Index). Acest indicator de măsurare a gradului de
pătrundere a societăţii bazate pe cunoaştere, ca modalitate de organizare a economiilor contemporane
bazate pe informaţie şi comunicare se remarcă prin complexitatea sa. El se determină pe baza următorilor
indicatori ce caracterizează cantitativ şi calitativ o ţară sau regiune din punctul de vedere al TIC: numărul
de linii telefonice la 1000 locuitori (linii de telefonie fixă şi mobilă); linii telefonice principale la 1000 de
locuitori (liniile telefonice principale sunt cele care conectează clientul la o reţea naţională de telefonie
fixă); telefoane mobile la 1000 locuitori; aparate TV la 1000 locuitori; aparate radio la 1000 locuitori;
ziare zilnice la 1000 locuitori; operatori de internet la 10.000 locuitori (computere cu un protocol de internet
activ).
Este evident ca posibilităţile de conectare la nivel global sunt diferite în funcţie de nivelul de
dezvoltarea al ţării şi implicit de tehnologizarea implemetată. Diferenţa înregistrată în ultimii 15 ani şi
valorile cifrelor estimate privind nivelul de conectivitate la Internet la suta de locuitori este prezentată în
figura 2.
12 din 25
Figura 2 Evoluţia privind folosirea internetului la suta de locuitoriSursa Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii17
Pentru România, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații
ANCOM prezintă câteva date statistice relevante:
- internetului fix în bandă largă, înregistrează, în medie, o creștere de peste 100.000 de conexiuni
la fiecare 6 luni, evoluția fiind de la 3,7 milioane de conexiuni la 30 iunie 2013, până la 3,9 milioane la
aceeași dată a anului 2014,
- internetul mobil de bandă largă înregistrează în medie, peste un milion de conexiuni în plus la
fiecare 6 luni, evoluția fiind de la 8,2 milioane de conexiuni active la jumătatea anului 2013, până la 10,5
milioane la jumătatea anului 2014
- rata de penetrare a internetului fix de bandă largă la 100 de locuitori este de 19,4% la nivel
național, aproape trei sferturi dintre conexiuni fiind utilizate de către locuitorii din mediul urban (2,8
milioane) și mai mult de un sfert de cei din mediul rural (1,1 milioane).
- În ceea ce privește modalitatea de acces, 89% dintre conexiunile mobile au fost accesate prin
telefonul mobil/smartphone, în timp ce restul de 11% au fost conexiuni prin intermediul
modem-urilor/cardurilor sau USB',
- structura conexiunilor de acces la internet fix a rămas aproape neschimbată: aproximativ 2,1
milioane de conexiuni erau prin cablu UTP/FTP (aproximativ 55% din totalul conexiunilor), conexiunile
17 Disponibilă online http://en.wikipedia.org/wiki/Information_society#cite_note-5 accesată la 26.05.2014
13 din 25
prin cablu coaxial au ajuns la aproape 600.000 (15% din totalul conexiunilor), iar conexiunile care
utilizează suportul de fire de cupru au depășit 1 milion (27% din totalul conexiunilor)18.
Cu toate acestea în 2014, România sa situat ,,pe ultimul loc în UE la accesarea Internetului,
aproximativ 39% dintre români nu au utilizat niciodată Internetul în 2014, față de o medie de 18% în
Uniunea Europeană. Totodată, doar 32% dintre români accesează zilnic internetul, acesta fiind cel mai mic
procent din rândul statelor membre UE, unde media este de 65%”19.
În anul 2012 la nivelul UE s-a efectuat un sondaj de tip Eurobarometru. Au fost chestionați 27.000
de oameni reprezentand cele 27 de ţări membre ale UE (începând cu 1 iulie 2013, Croația devine al 28-lea
stat membru al UE).
Circa 1.000 de persoane din fiecare ţară au răspuns la urmatoarele tipuri de întrebări
Cât de de des accesaţi internetul? Cu ce tip de terminale accesaţi internetul? Ce faceţi pe internet?
Sunteţi îngrijorat că cineva ar putea folosi datele dvs personale în mod necorespunzător? Sunteţi
preocupaţi de siguranţa tranzacţiilor online? Aţi instalat programe antivirus? Folosiţi parole diferite
pentru diverse site-uri. V-aţi schimbat parola la e-mail în ultimele 12 luni?
Rezultatele sondajului20 au fost facute public la cererea Comisiei Europene. Printre principalele
constatări ale sondajului menţionăm21:
- utilizatorii internetului sunt foarte preocupaţi de securitatea informatică: în UE 89% evită să
dezvăluie online informaţii cu caracter personal, iar 74% sunt de acord că riscul de a deveni o victimă a
criminalităţii informatice a crescut;
- în UE, 12% din utilizatorii internetului s-au confruntat deja cu fraudă online, iar 8% au fost
victime ale furtului de identitate. Cu toate acestea, 53% din utilizatorii internetului nu şi-au schimbat
parolele;
- 53% din utilizatorii internetului declară că achiziţionează bunuri sau servicii online, 52% declară
că folosesc site-urile de socializare, 48% declară că efectuează tranzacţii bancare online, în timp ce 20%
declară că vând bunuri sau servicii;
- 29% din utilizatorii internetului nu sunt încrezători în capacitatea lor de a utiliza internetul pentru
lucruri precum tranzacţiile bancare online sau achiziţiile online;
- 59% nu considera că sunt bine informaţi cu privire la riscurile legate de criminalitatea
informatică.
18 http://www.agerpres.ro/sci-tech/2014/12/04/ancom-peste-doua-milioane-de-conexiuni-la-internet-mobil-de-mare-viteza-in-plus-in-decursul-unui-an-14-55-54, accesta la 04.12.201419 http://www.agerpres.ro/sci-tech/2014/12/16/romanii-pe-ultimul-loc-in-ue-la-accesarea-internetului-si-utilizarea-serviciilor-cloud-17-30-37, accest la 28.12.201420 http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_390_en.pdf accest la 22.02.201521 http://www.cert-ro.eu/articol.php?idarticol=628 accest la 22.02.2015
14 din 25
1.3. Reprezentarea socială a informaţiei
În viaţa de toate zilele, primim, culegem, prelucrăm, extragem, prelevăm, decelăm, producem ori
consumăm informaţii când stăm de vorbă cu cineva, când ascultăm o comunicare verbală ori când privim
ceva pur şi simplu, discutăm ori scriem, etc.
Obţinem informaţii referitoare la noi înşine şi la ceilalţi, la obiecte, stări şi evenimente, le
dobândim prin exploatarea informativă a realităţii, iar altele le achiziţionăm în procesul de învăţare.
În toate domeniile vieţii, despre informaţie există o reprezentare socială, articulată în limitele
bunului-simţ, ale "simţului comun", cum îi spune Hegel22.
Aceasta înseamnă că în felul lui, fiecare om, indiferent de pregătirea pe care o are, dispune „de o
idee asupra informaţiei care prin echilibru, moderaţie şi normalitate se circumscrie zonei lui simţ şi se
înscrie în orizontul unei reprezentări sociale, larg împărtăşită”23.
Conceptul de informaţie bine delimitat în orizontul de cunoaştere al unui om care ştie să
exploateze informativ un mediu informaţional (discuţii, cărţi, situaţii existenţiale etc,) face din acesta un
veritabil om de informaţii.
Specialiştii în cunoaşterea informaţiei de tip social apreciază că „inocentul vede realitatea aşa cum
o vede şi savantul, însă acesta din urmă are avantajul de neignorat al unei percepţii diferite”24.
„Conştientizarea, este primul pas către emancipare”. Spiritul ştiinţific este astfel mai liber, mai puternic şi
mai eficient. El ştie ce face şi face ce ştie, pe când spiritul inocent rămâne doar la a şti ce face”25.
În zilele noastre, informaţia devine o resursă esenţială în dezvoltarea societăţilor moderne,
evoluate în plan politic, economic şi social.
Dinamismul şi complexitatea noului tip de societate, care antrenează o creştere continuă a
volumului şi diversităţii informaţiilor prelucrate şi care utilizează pe scară largă tehnologiile informaţiei şi
comunicaţiilor (TIC), au dus la conceptul de societate informaţională.
În acest context, conceptul de informaţie se defineşte aici ca fiind o noţiune centrală a teoriei
comunicaţiilor şi ciberneticii referitoare la structura unui mesaj şi la eficacitatea sau la semnificaţia unui
semnal26, toate însemnând date de procesare. Prin urmare, înmagazinarea, regăsirea şi procesarea datelor
22Ş.Vlăduţescu, Informaţia de la teorie către ştiinţă, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2002, p.22.23 idem24 Ş.Vlăduţescu, op.cit.p.2325 N. Fairclough, apud. Vlăduţescu Ş. Informaţia de la teorie către ştiinţă, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2002, p.23.26 Dicţionar filozofic, Editura Politică, Bucureşti, 1978, p. 353.
15 din 25
devin resursa esenţială a tuturor schimburilor economice şi sociale ale organizaţiilor dar, mai ales, a
decidenţilor politici.
Societatea informaţională oferă accesul larg la informaţie tuturor membrilor săi, o nouă conduită în
materie de muncă şi cunoaştere.
Ca rezultat al neîntreruptei evoluţii informaţionale, tot mai mulţi oameni au acces la o cantitate mai
mare de informaţii, mai repede decât s-a închiput vreodată.
Sistemele de comunicaţii dau posibilitatea de a distribui datele, de a face schimb de informaţii şi
de a difuza rezultatele aproape instantaneu la beneficiarii ori consumatorii de informaţii, aceştia putându-
se afla pe întreg mapamondul.
Sunt şi unele aspecte care trebuie luate în calcul.Oamenii,de obicei, au o capacitate limitată de
asimilare a informaţiei. Chiar dacă suntem capabili sa adunăm mari cantităţi de informaţii, informaţia
singură nu este tot una cu a cunoaşte sau a înţelege. Adevărata informaţie reprezintă produsul percepţiei
analizei şi judecăţii umane.
1.4. Cultura informaţională: abordări conceptuale
Amploarea informaţională, multitudinea formelor de manifestare, diversitatea instrumentelor
şi tehnologiilor de mediere au produs schimbări majore în felul oamenilor de a comunica, de a învăţa, de a
face afaceri, de a rezolva diverse probleme. WWW oferă un volum imens de resurse informaţionale;
aproape orice poate fi digitalizat: text, pictură, desen, sculptură, fotografii, date statistice, sunete, imagini
animate etc, astfel internet-ul acompaniază viaţa fiecăruia dintre noi.
În aceste condiţii, este necesar ca fiecare individ sa posede un bagaj mjnjm de cunoştinţe şi
abilităţi care să-i permită să descifreze noul context informaţional, să-i permită să se adapteze şi să se
integreze în noua formă de manifestare a comunicării sociale, să fie eficient în noua societate
informaţională.
Se impune dezvoltarea de abilităţi necesare utilizării resurselor informaţionale (abilităţi ce trebuie
însuşite precum scrisul, cititul şi socotitul şi care îi vor însoţi toată viaţa).
În literatura de specialitate cultura informaţională se apreciază că fiind27:
• abilitatea de a localiza, evalua şi folosi informaţia pentru a deveni, pentru toată viaţa, independent
informaţional;
• abilitatea de a identifica ce informaţie este necesară şi abilitatea de a o localiza, evalua şi utiliza în
rezolvarea unor probleme şi în construirea de mesaj;
•abilitatea de a găsi, evalua, utiliza şi comunica informaţia în toate formele ei de manifestare;
27 E.Tîrziman, D. Banciu, Informaţia şi formarea universitară, Editura Tehnică, Bucureşti, 2003, p.18
16 din 25
• abilitatea de a recunoaşte o nevoie informaţională de a localiza, evalua, utiliza efectiv şi de a
comunica informaţia în variate forme;
• setul de abilităţi necesare unui individ pentru a recunoaşte o nevoie informaţională şi pentru a
putea localiza evalua şi utiliza informaţia adecvată;
Cultura informaţional este „o nouă artă liberală ce include, de la cunoaşterea utilizării calculatorului
şi realizarea accesului la informaţie, până la o reflecţie critică asupra naturii informaţiei, asupra tehnicii de
infrastructură şi asupra contextului şi impactului social, cultural şi chiar filosofic”28 .
Când, însă, informaţiile vin din computer şi din alte surse mai mult sau mai puţin convenţionale
precum cărţile, emisiunile radio şi tv, conferinţe, conversaţii etc, atunci conceptul de cultură
informaţională capătă un sens mult mai larg şi exprimă „abilitatea de a descifra şi înţelege ceea ce se
găseşte pe o pagină scrisă sau pe un ecran de televiziune, într-o prezentare, într-o imagine”29.
Cultura informaţionala poate fi considerată, în actualul context informaţional deosebit de dinamic,
şi o abilitate de supravieţuire. O mai mare acurateţe în utilizare informaţiei, o mai mare precizie în
manipularea acesteia, o prezentare cât mai apropiată de nevoile utilizatorilor poate fi vitală pentru
supravieţuirea unei organizaţii, societăţi comerciale, sau poate avea o contribuţie marcantă la evoluţia
profesională şi socială a unui individ.
The Secretary's Commission on Achieving Necessary Skills (SCANS) a identificat cinci
competenţe necesare într-o piaţă viitoare a muncii şi trei grupe de deprinderi fundamentale şi calităţi
personale ce-i permit unui individ să aspire la o slujbă permanentă.
Competenţele necesare sunt: resursele, abilităţile de comunicare interpersonală, cultura
informaţională, cunoaşterea sistemului social, cunoştinţe organizaţionale şi tehnologice.
Abilităţile considerate fundamentale sunt: abilităţile de bază (scris, citit, matematica, vorbit,
ascultat); abilităţi de gândire; calităţi personale
Cultura informaţională presupune o cunoaştere a naturii informaţiei, a modului în care este
organizată, cum poate fi reperată printr-o varietate de surse de acces şi de tehnici, cum poate fi adaptată şi
aplicată la diferite studii şi probleme concrete.
Cultura informaţională presupune un set de competenţe adecvate ce permit unui individ să se
integreze profesional şi să se adapteze într-o societate informaţională30:
28 E.Tîrziman, D. Banciu,op.cit.p.18.29 E.Tîrziman, D. Banciu,op.cit.p.19.30 E.Tîrziman, D. Banciu,op.cit.p.20.
17 din 25
•.Information Competence (Competenţă informaţională): „abilitatea de a utiliza informaţia, de a
găsi, evalua şi exploata o informaţie adecvată unei nevoi de informare”31. A fi competent informaţional
presupune un set minim de abilităţi de recunoaştere şi exploatare a informaţiei
• Computer Literacy (Competenţă în utilizarea calculatoarelor): „experienţa şi cunoştinţele
necesare pentru a utiliza inteligenţa şi eficienţa calculatorului într-un domeniu specific de interes;
Noţiunea exprimă doar aspectul tehnic al utilizării calculatorului fără a avea în vedere abilităţile
necesare utilizării altor tehnologii şi fără a se face în mod obligatoriu o conexiune cu un demers prestabilit
de însuşire a unor metode şi tehnici de utilizare şi comunicare a elementelor informaţionale.
• Information Technology (Competenţă tehnologică): „abilităţile necesare unui individ pentru a
utiliza computerele, aplicaţiile software, bazele de date şi alte tehnologii pentru a rezolva o varietate de
probleme educative, de activitate practică sau personală32.
• Media literacy (Cultura media): „abilitatea de a decodifica, analiza, evalua şi realiza comunicarea
in forme variate"; „abilitatea unui individ de a citi, analiza şi evalua informaţiile tipărite, audio sau vizuale
prezentate unei audienţe prin intermediul a diferite forme de media (televiziune, presă scrisă, radio,
Internet)”. Un individ are o cultură media dacă are abilitatea de a evalua credibilitatea informaţiilor şi
implicit a surselor de informare: dacă poate recunoaşte şi înţelege simbolurile sau alte metafore folosite în
comentariile de presă, în comentariile politice sau în publicitate; dacă poate distinge mesajul emoţional de
cel simplu informaţional; dacă sesizează mesajele directe şi cele indirecte; dacă poate face o evaluare
critică a informaţiilor furnizate de surse variate.
• Visual literacy (Cultura vizuală): „abilitatea de a înţelege sensul şi componentele unei imagini
pornind de la cunoaşterea elementelor vizuale de bază". Cultura vizuală poate impune un model de
comunicare vizuală (mediată de noile tehnologii) şi completează cultura informaţională a fiecărui individ.
Tot mai multe din activităţile zilnice se realizează online, de la depunerea candidaturii pentru un
loc de muncă la plata impozitelor sau cumpărarea de bilete, utilizarea internetului a devenit o parte
integrantă a vieţii cotidiene.
Competenţa digitală reprezintă o competenţă cheie pentru orice persoană într-o societate bazată pe
cunoaştere.
Totuşi „150 de milioane de europeni, adică aproximativ 30 %, nu au utilizat niciodată internetul.
Aceştia spun adesea că nu au nevoie sau că este prea scump.Acest grup este în mare parte format din
31 American Library Association. Presidential Commission on Information Literacy: Final Rapport. Chicago: ALA, 1998. 32 ALA - American Library Association; adaptat după: Reading, Writing, Arithmelic and Information Competency, Goetsch and Kaufman, Campus Wide Information Systems, Vol. 15
18 din 25
persoane cu vârste cuprinse între 65 şi 74 ani, persoane cu venituri scăzute, şomeri şi persoane cu un nivel
de educaţie mai scăzut”33
Complexitatea noţiunii de societate informaţională face ca şi conceptul de cultură informaţională
să capete o anumită complexitate, să implice existenţa şi şi dezvoltarea de noi instrumente de lucru
teoretice şi practice (standarde, modele etc).
Caracteristicile unei culturi informaţionale sunt date de capabilităţile fiecărui individ care trebuie:
- să determine şi să definească precis nevoia informaţională;
- să localizeze eficient sursele de informare;
- să evalueze critic elementele informative şi sursele de informare;
- să integreze informaţiile selectate în cunoştinţele sale de bază;
- să utilizeze efectiv informaţia pentru realizarea activităţii propuse;
- să înţeleagă problemele economice, sociale şi de securitate legale ce însoţesc informaţiile şi să
folosească informaţia în mod etic şi legal.
Este necesar să fie cunoscute metodele de producere, prelucrare şi transmitere a informaţiei, la care
se adaugă metodele şi tehnicile de bază pentru controlul şi manipularea informaţiei.
ANEXA 1
MĂSURI MINIME DE SECURITATE PE INTERNET RECOMANDATE
DE CERT-RO. 34
(Centrul Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică )
Cele mai întâlnite tipuri de ameninţări informatice:
Viruşi: viruşii informatici sunt programe ce se autocopiaza pe sistemul compromis, fără şirea
utilizatorului. Virusul va infecta astfel componente ale sistemului de operare sau alte programe
informatice.
Viermi: programe care se pot auto-replica. Acestea folosesc reţeaua de calculatoare pentru a-şi
trimite propriile copii în alte noduri (calculatoare din reţea), reuşind să facă acest lucru fără intervenţia
vreunui utilizator. Spre deosebire de un virus informatic, un vierme informatic nu are nevoie sa fie ataşat
33 http://digitalagenda.ro/cadru-de-actiune/pilon-6-imbunatatirea-competentelor-digitale/ accest la 23.02. 201534 http://www.cert-ro.eu/ accesat la data de 19.01.2013
19 din 25
la un program existent. Viermii provoaca daune reţelei, chiar şi prin simplul fapt că ocupă bandă, în timp
ce viruşii corup sau modifică aproape întotdeauna fişiere de pe computerul ţintă.
Troieni: aceste programe se prezintă sub forma unor programe legitime, care, în realitate, sunt
create cu scopul de a fura date confidenţiale, sau de a permite unor utilizatori sau programe
neautorizate accesul la sistemul infectat.
Spyware: o categorie de software maliţios, atasate de obicei la programe gratuite (jocuri,
programe de schimbat fişiere, programe de video chat etc.), care captează pe ascuns date de
marketing (prin analiza site-urilor pe care le viziteaza utilizatorul, de exemplu de moda, pantofi,
cluburi de tenis, .ş.a.m.d.) şi le folosesc apoi pentru a transmite utilizatorului reclame
corespunzatoare dar nesolicitate.
Adware: orice program care afişeaza reclame la rularea acestuia, reclame care pot fi afişate ca
bannere în fereastra programului, sau de tip pop-up (care deschide ferestre noi cu reclame, deasupra
tuturor ferestrelor). Unele programe adware pot fi considerate o forma de spyware care nu colectează date
de marketing, ci doar transmit reclame.
Rootkit: un rootkit este o colecţie de utilitare proiectate să menţină controlul sau accesul la
calculator. După instalare, rootkit-ul utilizeaza funcţii ale sistemului de operare pentru a se
"ascunde" astfel încât să ramână nedetectat. Rootkit-urile au fost utilizate mai întâi în Unix, dar
sunt folosite în prezent şi în Linux, Windows şi alte sisteme de operare. Acestea pot fi folosite în
scopuri legale, dar sunt cunoscute în general pentru utilizarea lor în scopuri maliţioase.
Spam: mesaje electronice nesolicitate, de cele mai multe ori cu caracter comercial, de publicitate
pentru produse şi servicii dubioase, folosite de catre industria e-marketingului şi de către proprietarii de
site-uri gazduind conţinut indecent. Mesajele spam sunt trimise de către calculatoare infectate cu troieni, şi
care fac parte dintr-un botnet (o reţea de calculatoare compromise şi utilizate pentru trimiterea de spam,
sau atacuri asupra unor site-uri de internet, fără ştirea posesorilor calculatoarelor respective). Mesajele
spam, deşi nu reprezintă un program maliţios în sine, includ ataşamente conţinând astfel de programe, şi
trimit utilizatorii către pagini de internet periculoase pentru siguranţa sistemului.
Hacker: o persoană care patrunde în calculatoare (fără acordul proprietarului), de obicei prin
accesarea controalelor administrative.
Auxiliar ameninţărilor reprezentate de programe create cu scopul compromiterii siguranţei
sistemului, sunt şi tehnici de manipulare socială, cele mai utilizate fiind practicile de phishing şi scam,
ce urmaresc manipularea utilizatorilor astfel încât aceştia să furnizeze de bunavoie informaţii importante,
precum datele bancare.
20 din 25
Reguli generale de securitate
Pentru a asigura integritatea calculatorului şi a datelor personale se recomandă respectarea
urmatoarelor reguli:
• Instalaţi o soluţie de securitate ce ofera cel puţin protecţie la nivel antimalware, antispam şi
antiphishing
• Aveţi în vedere ca soluţia de securitate instalată să fie permanent actualizată
• Nu deschideţi ataşamente şi nu accesaţi link-urile ce vin din partea unor expeditori necunoscuţi.
Dacă este absolut necesară deschiderea unui ataşament, este de recomandat ca acesta sa fie descarcat şi
scanat cu soluţia antivirus instalată pe calculator, înaintea deschiderii respectivului ataşament
• Nu deschideţi ataşamentele şi nu accesaţi link-urile din mesajele spam
• Nu folosiţi niciodată calculatoare publice pentru efectuarea de tranzacţii bancare, sau pentru alte
tipuri de achiziţii online. Aceste calculatoare ar putea conţine programe ce înregistreaza datele personale,
precum troieni bancari
• Evitaţi să faceţi shopping online atunci când sunteţi conectaţi la un hotspot WiFi public, precum
cele din aeroporturi, cafenele sau mall-uri. De obicei, informaţiile schimbate între dumneavoastra şi
magazinul online, nu sunt criptate, şi pot fi interceptate uşor de către un atacator
• În cazul în care vă conectaţi la hotspot-uri publice nesecurizate, utilizaţi o aplicaţie firewall care
să filtreze accesul din exterior
• Dezactivaţi funcţia ”Network Share” înainte de a vă conecta la un hotspot public
• Atunci când doriţi să achiziţionaţi software online, introduceţi adresa de internet manual în
bara de adresa a browserului. Este de preferat sa utilizaţi calculatorul personal, sau unul care nu
este utilizat în mod public de catre alţi utilizatori, iar conexiunea la internet ar trebui
sa fie sigură (reţeaua de acasă sau un modem 3G)
• Evitaţi să faceţi shopping online atunci când sunteţi conectaţi la un hotspot WiFi public, precum
cele din aeroporturi, cafenele sau mall-uri. De obicei, informaţiile schimbate între dumneavoastra şi
magazinul online, nu sunt criptate, şi pot fi interceptate uşor de către un atacator
• În cazul în care vă conectaţi la hotspot-uri publice nesecurizate, utilizaţi o aplicaţie firewall care
să filtreze accesul din exterior
• Dezactivaţi funcţia ”Network Share” înainte de a vă conecta la un hotspot public
• Atunci când doriţi să achiziţionaţi software online, introduceţi adresa de internet manual în bara
de adresa a browserului. Este de preferat sa utilizaţi calculatorul personal, sau unul care nu este utilizat în
mod public de catre alţi utilizatori, iar conexiunea la internet ar trebui sa fie sigură (reţeaua de acasă sau
un modem 3G)
21 din 25
• Verificaţi în mod regular pagina de internet a furnizorului dumneavoastră de internet şi instalaţi
toate patch-urile puse de către aceştia la dispoziţie
• Evitaţi să accesaţi link-uri ce sunt marcate drept periculoase de către soluţia de securitate
instalată, sau de catre browser-ul de internet. Dacă primiţi orice mesaj de atenţionare în timpul navigării
pe o pagină, ieşiţi imediat de pe respectiva pagina de internet
• Nu instalaţi software din locaţii despre care nu sunteţi sigur, mai ales software care se dă drept
un codec. În schimb, accesaţi pagina producatorului pentru a descarca acest tip de program
• Nu vă lasaţi amagiţi de probleme privind cardul de credit, sau invitaţii de diverse tipuri
provenind din partea unor surse necunoscute. Atunci când gasiţi astfel de mesaje în inbox, puteţi lua
legatura cu banca (sau puteţi merge personal la bancă) pentru a vă asigura că totul este în regula referitor
la contul dumneavoastră.
• Nu trimiteţi niciodată parolele dumneavoastra de cont prin e-mail sau prin ataşamente. Nici un
furnizor de servicii nu ar trebui să solicite astfel de informaţii, având în vedere că ar trebui sa le deţină
deja
• Este greu de imaginat ca o o agenţie guvernamentală v-ar contacta prin internet pentru a colecta
o amendă, aşadar, trataţi astfel de mesaje cu suspiciune, şi sub nici o forma nu accesaţi link-urile sau
ataşamentele conţinute de mesajul respectiv
• În aceasta situaţie, chiar şi existenţa unei soluţii de securitate eficientă, factorul uman joacă un
rol decisiv. Ingineria socială poate ajuta un hacker sau un program să stabileasca o conexiune cu
utilizatorul, şi convingerea acestuia în a oferi date critice sau bani. Aşadar, atunci când doriţi să cumparaţi
online bilete de orice fel, asiguraţi-vă că este un site pe care îl cunoaşteţi dinainte, iar, alternativ, verificaţi
cât mai multe comentarii ale utilizatorilor despre serviciile respectivului website, şi încercaţi să contactaţi
un reprezentant al companiei, care să vă ofere cât mai multe informaţii posibil.
Reguli de securitate în cadrul reţelelor sociale
• Alegeţi o parolă pentru contul dumneavoastră care să nu fie uşor de ghicit de către un alt
utilizator sau program. În acest sens, evitaţi parolele generice, precum ”123456789” sau ”parola” sau o
parolă identică cu numele de utilizator
• Asiguraţi-vă că ştiţi pe cine urmariţi şi pe cine adaugaţi drept prieten
• Evitaţi să accesaţi link-urile împărtăşite de către alţi utilizatori
• Evitaţi să faceţi publice informaţii personale, precum ziua de naştere, adresa de e-mail sau adresa
fizică
• Atunci când împartăşiţi poze, asiguraţi-vă că o faceţi doar cu persoanele cunoscute
22 din 25
• Nu dezvaluiţi niciodată informaţii referitor la perioadele în care parasiţi locuinţa (mesaje precum:
”plec la munte în weekend; nu este nimeni acasă” trebuie evitate)
• Utilizaţi o soluţie de securitate specializată, care să scaneze mesajele şi comentariile, şi care să
verifice nivelul de securitate al informaţiilor confidenţiale
Reguli de securitate privind configurarea reţelei wireless personale
• Majoritatea routerelor vin predefinite cu un nume de utilizator şi parolă generice, ce sunt
disponibile public, pe pagina producatorului. După achiziţia unui astfel de echipament, alegeţi un alt nume
de utilizator şi parola, astfel încât sa evitaţi posibilitatea ca un intrus să vă modifice setările, sau să se
foloseasca de reţeaua dumneavoastră pentru a îşi ascunde identitatea în cadrul unor activitaţi pe internet
• Dezactivaţi funcţia de acces la distanţă (remote access) a routerului, având în vedere că această
funcţie este utilă doar administratorilor reţelelor unor companii
• În cazul în care echipamentul nu permite accesul strict pentru unele adrese IP predefinite, este de
recomandat să dezactivaţi interfaţa de administrare la distanţă
• Setaţi o cheie de securitate sub protocolul WPA / WPA2 (Wi-Fi Protected Access), sau, dacă nu
este posibil, WEP (Wired Equivalent Privacy)
• Setaţi politici de acces MAC (Media Access Control), care să filtreze dispozitivele ce au acces la
reţea, în baza identificatorului MAC
• Opriţi difuzarea SSID: routerele îşi difuzează numele pentru a fi uşor detectabile de către
utilizatori. Astfel, ele sunt uşor detectabile şi de către un posibil atacator. Dezactivarea acestei funcţii va
face ca routerul (împreună cu toate dispozitivele conectate la el) să devină invizibile
• Micşoraţi puterea de transmisie a routerului, astfel încât raza de transmisie să acopere strict
suprafaţa locuinţei, evitând astfel posibilitatea ca un utilizator nepermis să încerce forţarea accesului în
reţea, în timp ce este situat în apropierea locuinţei. Întrucât micşorarea puterii de emisie va afecta şi viteza
de transfer, utilizatorul trebuie sa descopere raportul optim dintre puterea de transmisie şi viteză. De
asemenea, în cazul routerelor ce nu dispun de astfel de opţiuni, micşorarea puterii poate fi realizată prin
simpla scoatere a antenei (sau a uneia dintre antene, în cazul în care dispozitivul este dotat cu mai multe)
• Plasaţi echipamentul în centrul locuinţei, pentru a acoperi uniform spaţiul acesteia, şi în nici un
caz nu plasaţi routerul lânga o fereastra, de unde ar putea fi accesat de către persoane straine
Reguli de securitate privind folosirea calculatorului familiei,
Dacă aveţi un calculator pe care îl partajaţi cu familia (colegul de cameră), asiguraţi-vă că
respectaţi câteva reguli de bază pentru a vă proteja pe dumneavoastră, şi pe cei dragi.
23 din 25
• nu le oferiţi privilegii de administrator asupra respectivului computer, ci creaţi-le un cont limitat.
Acest lucru îi va împiedica să instaleze aplicaţii potenţial periculoase (cum ar fi keylogger-i sau viruşi) şi
de asemenea, îi va împiedica sa modifice setarile de control parental pe care le impuneţi dumneavoastră
• Chiar dacă respectaţi aceste prevederi, nu folosiţi niciodată calculatorul familiei pentru chestiuni
legate de serviciu sau pentru operaţii critice, precum e-banking-ul sau plata facturilor. Mediile multi-
utilizator sunt periculoase deoarece pot ascunde ameninţări plantate voluntar sau involuntar de ceilalţi
utilizatori
Aşezaţi calculatorul într-un loc vizibil în casă, în care să puteţi supraveghea vizual felul în
care colegul interacţionează cu alţii pe Internet
• Educaţi ceilalţi membri ai familiei asupra riscurilor folosirii de aplicaţii piratate. Acest lucru
nu este doar ilegal, ci poate duce la probleme serioase legate de integritatea şi securitatea
calculatorului. Pot fi membrii ai familiei atraşi de conţinutul piratat deoarece nu au un
buget pentru aplicaţii platite şi nu sesizează faptul ca descarcarea şi instalarea unei aplicaţii
poate fi considerată o infracţiune
Reguli de folosire a telefoanelor inteligente (smartphones)
Smartphone-urile joaca un rol esenţial în felul în care comunicam şi ţinem legatura cu cei dragi.
Securitatea acestor dispozitive este, de multe ori, trecută în afara prioritaţilor, deoarece utilizatorii percep
aceste dispozitive ca pe nişte simple telefoane, nu ca pe mini-calculatoare personale.
• Când folosiţi reţelele sociale, asiguraţi-vă că fotografiile facute cu smartphone-ul, pe care doriţi
să le încarcaţi pentru a le partaja cu prietenii, nu conţin informaţii legate de poziţia dumneavoastra actuală.
Partajarea locaţiei e ideală pentru întâlniri cu amici în locuri publice, dar în acelaşi timp, permit persoanele
rau-intenţionate să vă monitorizeze obiceiurile şi rutina zilnică şi facilitează tentativele de harţuire
• Sincronizaţi-vă cu regularitate telefonul cu un calculator personal. În cazul în care pierdeţi
smartphone-ul sau acesta este furat, veţi avea o copie de siguranţa a contactelor, mesajelor, imaginilor şi
documentelor de pe acesta
• Folosiţi o soluţie de securitate pentru telefoane mobile care să aiba un modul anti-furt, în mod
special dacă folosiţi un telefon ce ruleaza Android. Din cauza cotei de piaţă ridicate, telefoanele bazate pe
Android au devenit ţinta predilectă a infractorilor informatici. O soluţie antivirus va permite sa filtraţi
aplicaţiile potenţial periculoase şi să le blocheze înainte ca acestea să cauzeze modificări asupra
sistemului. În cazul în care pierdeţi telefonul sau vă este furat, modulul de antifurt va poate ajuta să
identificaţi şi să recuperaţi telefonul, chiar dacăă acesta nu are acces la Internet.
În cazul în care recuperarea este imposibilă, puteţi bloca definitiv accesul la telefon şi la
24 din 25
datele acestuia şi, într-un final, să ştergeţi toate informaţiile dumneavoastră de pe acesta printr-un simplu
SMS
• Nu uitaţi că telefonul dumneavoastră inteligent este de fapt un mini-calculator personal, care
poate fi infectat prin simpla vizitare a unui website sau prin urmarea unui link dintr-un mesaj. Înainte de a
urma un link, asiguraţi-vă ca site-ul pe care doriţi să-l vizitaţi e de încredere. Daca nu aveţi informaţii
despre site sau dacă nu recunoaşteţi link-ul, cel mai bine e să evitaţi accesarea acestuia
• Aveţi mare grijă la ce fotografiaţi. Puteţi fi tentat să fotografiaţi şi să procesaţi coduri QR (coduri
de bare care stocheaza informaţii despre diverse produse sau linkuri către website-uri). Dacă fotografierea
şi procesarea codurilor QR de pe ambalajele produselor nu sunt, de obicei, periculoase, puteţi găsi coduri
QR lipite în locuri publice sau chiar desenate pe elemente de mobilier stradal, ziduri etc. Aceste coduri pot
conţine URL-uri catre website-uri care sa exploateze vulnerabilitaţi din telefonul dumneavoastră care să se
finalizeze cu o infecţie
Reguli de folosire a propriilor dispozitive la munca
Majoritatea companiilor permit angajaţilor introducerea propriilor dispozitive mobile în sediu şi
folosirea acestora în scopuri de business. Pentru securitatea dumneavoastra şi a reţelei companiei în care
lucraţi, urmaţi următoarele reguli:
• Informaţi departamentul IT de faptul ca aveţi un dispozitiv personal pe care doriţi să-l folosiţi
la serviciu. Echipa IT vă va înrola dispozitivul în reţeaua companiei şi vă va informa asupra regulilor de
utilizare şi întreţinere a echipamentului în interiorul companiei
• Anunţaţi de urgenţă pierderea unui dispozitiv mobil pe care aveţi date care apar în companie.
Acest lucru este esenţial pentru limitarea accesului unei persoane neautorizate la aceste informaţii. În
cazul pierderii, echipa IT vă va arata cum sa va ştergeţi de la distanţă conţinutul telefonului
• Nu uitaţi că un telefon mobil e şi un dispozitiv de stocare portabil. Scanaţi conţinutul
memoriei interne şi externe a telefonului la fiecare introducere în calculatorul de la serviciu şi în cel de
acasă. În acest fel, nu veţi transfera viruşi de la serviciu acasa şi viceversa. Din acelaşi motiv, nu
introduceţi nici un dispozitiv de stocare gasit (de exemplu, pen-drive, CD/DVD-ROM, card SD) în
calculatoarele companiei. Majoritatea atacurilor asupra reţelei companiilor încep cu un astfel de dispozitiv
“uitat” de atacator în lift, în parcare sau în locurile din companie în care e permis accesul personalului de
întreţinere sau a publicului (recepţii, spaţii de aprovizionare etc).
25 din 25