Post on 29-Oct-2015
description
Filip Daniel
1
1. Implementare şi utilizare de sisteme ERP şi Web-ERP în cadrul
producţiei de serie mică şi unicate
Obiective:
Prezentarea noțiuni de sistem ERP, prin descrierea detaliată a evoluției, structurii,
caracteristicilor, modul de evaluare și implementare;
Propunerea unui algoritm pentru ghidarea procesului de utilizare a sistemelor de tip
ERP şi Web-ERP, în cadrul producție de serie mică și unicate;
Utilizarea sistemelor ERP și Web-ERP, prin exemplificarea etapelor după algoritmul
propus.
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
2
1.1 Noţiuni generale despre sistemele ERP (Enterprise Resource Planning)
ERP este un instrument software foarte complex, care integrează toate departamentele
unei întreprinderi într-o platformă informatică comună, organizat după structura client-server,
având o bază de date unică, pentru o gestionare cât mai eficientă a tuturor resurselor din cadrul
unei întreprinderi.
Scopul unui sistem informatic de tip ERP, este de a asigura transparenţa datelor,
eliminarea efectului de redundanţă, oferirea informaţilor în „timp real” în cadrul procesului
decizional şi să faciliteze accesul la orice tip de informaţie utilă în funcţie de gradul de
permisivitate în desfăşurarea activităţii.
Producție
Marketing
Resurse umane
Financiar
ContabilitateServerBaza de date
AprovizionareBusiness
Intelligence
Proiectare
Fig. 7.1 Arhitectura generală a unui sistem ERP
De menţionat că un sistem ERP trebuie să acopere toate departamentele unei
întreprinderi, indiferent de structura ei, pentru a-şi îndeplini scopul pentru care fost proiectat şi
anume: „diseminarea în timp real a informaţiilor, în cadrul întreprinderii”
Informaţia poate fi definită ca o comunicare, un mesaj ce conţine elemente noi despre
un fenomen, fapt, proces şi care poate fi utilizată pentru îmbunătăţirea unei decizii sau a face
posibilă luarea unei hotărâri.
O informaţie de calitate poate fi caracterizată de mai mulţi factori cum ar fi: să fie
consistentă, să fie relevantă, să fie exactă, să fie oportună şi să fie accesibilă.77
77 BOJAN, I., FILIP, D., Planificarea resurselor întreprinderilor, Managementul sistemelor logistice, Manualul calificării, Editura U.T.Press, Cluj-Napoca, 2010, pag. 337-418. ISBN 978-973-662-578-7.
Filip Daniel
3
să fie consistentă - să cuprindă suficiente informaţii încât să poată furniza utilizatorului
cât mai multe cunoştinţe;
să fie relevantă - să poată furniza acele cunoştinţe care sunt necesare pentru efectuarea
unei alegeri. O informaţie irelevantă pentru o anumită decizie poate fi relevantă pentru
o altă decizie;
să fie exactă - dacă informaţia este exactă conţinutul ei va reflecta situaţia reală a
fenomenului şi va influenţa de asemenea luarea deciziei. O informaţie inexactă are de
cele mai multe ori consecinţe grave;
să fie oportună - să existe un decalaj corespunzător între momentul primirii informaţiei
şi momentul în care este necesară luarea deciziei. Cu alte cuvinte, informaţia primită cu
întârziere poate avea o valoare scăzută sau poate să-şi piardă în întregime valoarea.
Informaţia este un produs perisabil!
să fie accesibilă - modul de prezentare al informaţiei joacă de multe ori un rol deosebit.
Nu este acelaşi lucru dacă informaţia primită este clară sau confuză, dacă trecerea de la
informaţie la cunoaştere se face uşor sau cu multă dificultate.
În continuare sunt prezentate principalele beneficii pe care le aduc implementarea unor
sisteme informatice în cadrul unei întreprinderii:
oferă posibilitatea obţinerii unui avantaj competiţional;
creşterea veniturilor;
planificarea producţiei;
ţinerea sub control şi reducerea costurilor;
îmbunătăţirea calităţii;
crearea de noi oportunităţi, prin rezolvarea unor probleme complexe care altfel ar
necesita o durată de realizare mai lungă.
Sistemele informatice pot afecta structura de bază, cât şi concepţia organizaţiei. În
general aceste efecte au loc în următoarele moduri:
apariţia unor unităţi sau departamente specializate în prelucrarea informaţiei. Cele mai
multe organizaţii găsesc util separarea departamentele pentru a manipula informaţia din
sistem.
eliminarea straturilor ierarhice din ierarhia managerială, deoarece sistemele informatice
pot elimina necesitatea nivelurilor intermediare din piramida managerială. În unele
cazuri se poate ajunge la crearea unor noi tipuri de organizaţii, ca de exemplu,
organizaţia de tip T. Cele de tip T sunt organizaţii cu structura plată, în consecinţă,
utilizarea sistemelor informatice în interiorul unei organizaţii poate duce la restrângerea
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
4
nivelelor manageriale, cu legături electronice extensive cu furnizorii şi clienţii, cu
departamente virtuale şi structura managerială matriceală şi cu o avansată infrastructură
informaţională.
creşterea flexibilităţii organizaţiei prin schimbarea ritmurilor de lucru şi creşterea
capacităţii de prelucrare a informaţiei.
Sistemele informatice afectează comportamentul oamenilor din organizaţie. Unele
influenţe sunt pozitive, altele negative.
Dintre aspectele pozitive amintim faptul că, sistemele informatice îmbunătăţesc
eficienţa. În plus, unii oamenii găsesc că este mai interesant şi mai plăcut să lucreze cu
tehnologii noi. Ca rezultat al informatizării şi apariţiei poştei electronice membrii unei
organizaţii pot comunica între ei şi în afara organizaţiei.
Din categoria aspectelor negative menţionăm faptul că, sistemele informatice pot
conduce la izolarea oamenilor, deoarece computerele le permit să lucreze şi fără a interacţiona
direct între ei. Cu ajutorul acestor softuri, managerii pot lucra de la distanta cu acelaşi efect, dar
ei nu pot fi disponibili în întreprindere pentru cei care au nevoie de ei, iar lucrul pe calculator îi
îndepărtează de părţile cheie ale sistemului social. Acordurile şi înţelegerile computerizate tind
să devină tot mai puţin personale. Preocupaţi de aceste aspecte, cercetătorii analizează modul
în care sistemele informatice afectează comportamentul şi atitudinile indivizilor.
În ciuda multor efecte benefice, sistemele informatice prezintă importante limitări, cum
ar fi:79
sistemele informatice sunt scumpe şi în unele cazuri dificil de dezvoltat şi implementat;
sistemele informatice nu se pot aplica oricăror sarcini sau probleme. Problemele
complexe necesită judecăţi care pot fi efectuate numai de oameni;
managerii se bazează uneori prea mult pe sistemele informatice, acestea fiind adesea
instrumente utile, dar rareori pot lua locul managerilor;
informaţiile oferite managerilor pot să nu fie exacte, la timp, complete şi relevante
precum par. Rezultatele obţinute depind în foarte mare măsură de datele furnizate, de
aici există posibilitatea apariției fenomenului GIGO (Garbage In → Garbage Out =
Gunoi Introduci → Gunoi Obţii);
managerii pot avea speranţe nerealiste asupra aceea ce pot face sistemele informatice;
sistemele informatice pot fi supuse sabotajelor, viruşilor sau căderilor de tensiune.
79 BOJAN, I., FILIP, D., Planificarea resurselor întreprinderilor, Managementul sistemelor logistice, Manualul calificării, Editura U.T.Press, Cluj-Napoca, 2010, pag. 337-418. ISBN 978-973-662-578-7.
Filip Daniel
5
După cum se poate observa şi în figura 7.2, după Al Doilea Război Mondial, prin anii
~1950, oferta de produse era foarte mică, aceasta era o consecinţă a războiului, majoritatea
fabricilor fiind distruse. La acel moment, tot ce se producea se vindea automat. De aici rezultă
necesitatea planificării resurselor, realizarea unor volume cât mai mari de produse, acest lucru
fiind posibil prin utilizarea la maxim a capacitaţilor de producţie. Pentru situația descrisă
anterior, aplicaţiile MRP (Material Resource Planning) erau cele mai elocvente.
Fig. 7.2 Evoluţia cererii şi a ofertei pentru produse80
Noţiunea de planificare a resurselor a apărut după Al Doilea Război Mondial, însă prin
anii 1960 apar primele aplicaţii care realizau acest lucru pe calculatoarele existente la acel
moment, şi anume: „mainframe computer”. Purtau această denumire din cauza dimensiunilor
foarte mari pe care le aveau. Acestea funcţionau pe bază de card-uri sau benzi magnetice şi
erau ideale în activităţile unde se efectua o muncă repetitivă. După 1960 au început să apăra
calculatoare cu dimensiuni mai mici, cu viteze mai mari de procesare şi o flexibilitate mai mare
în cadrul operaţiilor, adică puteau executa o diversitate mai mare de programe.
Atunci au apărut primele aplicaţii software care erau utilizate pentru asistarea
procesului de producţie. Prima aplicaţie software de acest tip a fost denumita MRP (Material
Resource Planning)
Prin anii 70’-80’, piaţa începe să se stabilizeze, cererea rămâne constantă, iar oferta
creşte din ce în ce mai mult. După anii 80’, oferta devansează cererea şi apare concurenţa.
Pentru obţinerea unui cost tot mai mic impus de piaţă, întreprinderile trebuie să îşi organizeze
80 FILIP D. – Sisteme informatice pentru management - Suport de curs
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
6
cât mai bine procesele şi să le ţină sub control. Pentru realizarea acestor deziderate aplicaţiile
MRP au evoluat în aplicaţii MRP II (Manufacturing Resource Planning)
În jurul anului 1980, această metodă era utilizată pentru planificarea eficientă a tuturor
resurselor dintr-o întreprindere cu caracter productiv. Metoda este adresată planificării
operaţionale din unităţile de producţie, în cadrul planificării financiare şi are o capacitate de
simulare pentru a răspunde la „ce s-ar fi întâmplat dacă” s-ar fi luat o anumita decizie. Un
exemplu concludent ar fi următorul: dacă s-ar lansa un produs în fabricaţie, se poate observa
care este consumul de materii prime şi materiale, manopera etc..
Fig. 7.3 Evoluţia sistemelor ERP81
În jurul anului 1990 au apărut primele sisteme ERP (Enterprise Resource Planning),
acestea erau formate din mai multe aplicaţii (module), iar fiecare modul era specific unei
funcţiuni (departament) din cadrul întreprinderii. De menţionat este faptul că o parte din aceste
facilităţi ale aplicaţilor se regăseau şi în MRP II.
Conceptul de sistemul ERP a luat fiinţă în momentul în care toate informaţiile erau
gestionate cu ajutorul calculatorului din cadrul fiecărui departament și au putut fi integrate într-
o platformă comună, având o bază de date unică, prin stocarea datelor într-un singur loc.
În prezent, sistemele ERP au realizat un nou pas în cadrul dezvoltării lor şi anume în
sisteme ERP-WEB. Această evoluţie permite utilizarea programului de la distanţă (din
exteriorul întreprinderii) prin intermediul internetului şi anume prin utilizarea unui browser de
internet, similar cu utilizarea unei căsuţe de mail. Această utilizare din exterior este
restricţionată, iar accesul este posibil doar prin intermediul unui user şi a unei parole.
81 FILIP D. – Sisteme informatice pentru management - Suport de curs
Filip Daniel
7
1.2 Structura unui sistem ERP
Un sistem ERP este format din mai multe module (aplicaţii software) care sprijină toate
compartimentele întreprinderii: planificare, producţie, contabilitate, vânzare, marketing,
resurse umane, distribuţie, financiar, stocuri, mentenanţă, logistică, e-business şi le integrează
într-o platformă comună.
Structura unui sistem ERP este de tip client/server și asigură circulaţia unui flux rapid
al informaţiilor între toate compartimentele/departamentele întreprinderii într-un mod
transparent.
Integrarea acestor module într-o platformă comună conferă avantajul eliminării
efectului de redundanţă (duplicarea informaţiilor), cu ajutorul tehnologiilor utilizate în cadrul
bazelor de date.
Datele sunt elementele de bază a unui sistem ERP. Baza de date este formată din mai
multe tabele, care permit relaţii între ele, prin intermediul unor câmpuri. În cadrul acestor
tabele sunt stocate şi organizate datele. În prezent numărul de furnizori de baze de date
comerciale este mai restrâns în comparaţie cu furnizorii de sisteme ERP. Există cca. 20
furnizori de tipuri de baze de date în comparaţie cu sutele sau chiar miile de furnizorii de
aplicaţii de tip ERP. Singurii furnizori care oferă soluţii complete adică baze de date plus
aplicaţiile ERP sunt Microsoft şi Oracle. Realizarea unei soluţii complete presupune un efort
susţinut a contracarării avantajelor oferite de soluţiile dezvoltate de firme specializate, care
sunt cunoscute pe piaţă.
Aplicaţiile realizează legătura între bazele de date şi funcţionalităţile deservite.
Funcţionalitatea este definită prin interacţiunea dintre aplicaţii şi bazele de date. Aplicaţiile au
rolul de a gestiona bazele de date prin culegere de date, validare, prelucrare, transferul lor şi
exportul către alte medii.
Cu ajutorul interogărilor, aplicaţiile preiau informaţiile necesare (cerute) de operator din
baza de date. Introducerea datelor se face de către operator în două moduri: prin introducere
directă de la tastatură sau prin scanarea codului de bare. Interfaţa aplicaţiei este foarte
importantă deoarece ea trebuie să asigure o comunicare uşoară şi rapidă între medii. Aplicaţiile
fac posibilă preluarea de date şi din alte surse, cum ar fi: Internet, Electronic Data Interchange
(EDI), echipamente de producţie, etc.
Rezultatul prelucrărilor sunt informaţiile. Acestea sunt oferite operatorului sub mai
multe forme: rapoarte, situaţii, buletine informative, etc., prin afişarea lor directă pe ecranul
monitorului (display-uri), după care acestea pot fi tipărite la imprimantă. Aplicaţiile pot oferi
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
8
aceste rezultate şi sub formă de fişiere, care apoi pot fi prelucrate cu ajutorul altor medii de
lucru (exemplu: fişiere Excel).
Aplicaţiile ERP au în componenţa lor un generator de rapoarte, cu ajutorul căruia pot fi
construite rapoarte noi care nu au fost prevăzute în cerinţele iniţiale şi permite posibilitatea de
parametrizare şi personalizare al acestora. Fişierele Excel de tip tabelar sunt cel mai des
întâlnite în cadrul exportului de fişiere din aplicaţiile ERP. Acest tip de fişiere sunt foarte uşor
de utilizat în cadrul procesului de analiză a datelor, realizări de calcule suplimentare, grafice,
etc. Această opţiune de export este extrem de importantă deoarece elimină cererile de
modificare ulterioară a aplicaţiilor din partea beneficiarilor.
Aplicaţiile ERP pot genera rapoarte cu conţinut standardizat, acest conţinut fiind definit
la implementarea sistemului. Rapoarte standardizate pot fi: facturi, avize, comenzii, etc.
Majoritatea furnizorilor de sisteme ERP oferă diverse soluţii de personalizare a
rapoartelor în funcţie de formatul dorit şi personalizarea acestora prin inserarea unui logo, antet
specific etc.
1.3 Caracteristicile unui sistem ERP
Principalele caracteristici:
sunt o suită de aplicaţii care are o arhitectură client/server;
gestionează toate resursele din cadrul întreprinderii;
integrează şi unifică procesele economice;
utilizează o bază de date unică la nivel de întreprindere, în care datele sunt introduse o
singură dată;
permit extragerea de situaţii „în timp real”;
oferă suport multivalută şi multilingv;
aceste sisteme au o structură standardizată, iar în cadrul procesului de implementare se
adaptează situaţiei necesare;
permit realizarea de adaptări, modificări şi personalizări fără intervenţia
programatorilor.
Implementarea unui sistem de tip ERP nu se realizează întotdeauna cu succes, din cauza
problemelor organizaţionale care pot interveni în cadrul procesului de implementare şi anume:
lipsa implicării managerilor din conducerea întreprinderii în cadrul procesului;
teama de nou şi neacceptarea schimbărilor din partea utilizatorilor;
implementarea şi utilizarea unui sistem ERP complet, durează de la un an în sus;
Filip Daniel
9
utilizarea de noi sisteme şi echipamente în procesul de colectarea a datelor, prelucrarea
datelor şi obţinerea informaţiilor;
modul de instruire al utilizatorului;
lipsa pregătirii psihologice corespunzătoare a utilizatorilor;
comunicare defectuoasă între echipa de implementare şi restul întreprinderii;
activitatea de implementare nu a fost pregătită suficient, corespunzător sau resursele
alocate sunt insuficiente.
Avantaje oferite de implementarea unui sistem ERP şi modul lor de concretizare.
Tabel 7.1 Avantajele oferite de sistemele de tip ERP82 Avantaj Mod de concretizare
Informaţii de calitate Prin utilizarea unei baze de date comune, sistemul poate oferi informaţii: consistente, relevante, exacte, oportune şi accesibile.
Evitarea redundanţei datelor şi
operaţiunilor
Prin utilizarea unei baze de date unice se elimină efectul de dublare a datelor (redundanţă).
Scăderea timpului de răspuns Stocarea informaţilor într-un singur loc face posibilă obţinerea informaţiilor necesare într-un timp foarte scurt.
Adaptabilitate Aplicaţiile din componenţa unui sistem ERP se reconfigurează foarte uşor la schimbările survenite atât din procesele economice cât şi tehnice.
Scalabilitate Structura modulară care permite adăugarea în orice moment a altui modul (aplicaţie), cu condiţia să aparţină sistemului ERP.
Sistem de întreţinere îmbunătăţit Posibilitatea încheierii unui contract prin care să se asigure întreţinerea sistemului, upgradarea sistemului etc.
Deschidere către e-business Structura sistemelor ERP permite integrarea noilor tipuri de aplicaţii ERP-WEB.
Dezavantaje oferite de implementarea unui sistem ERP şi modul lor de diminuare.
Tabel 7.2 Dezavantajele oferite de sistemele de tip ERP83 Dezavantaj Mod de combatere/diminuare
Costuri mari de implementare Selectarea unei echipe cu cunoştinţe în organizare şi sisteme informatice
82,83 FILIP D. – Sisteme informatice pentru management - Suport de curs
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
10
Dezavantaj Mod de combatere/diminuare Neconformitatea modulelor Alegerea unui sistem de tip ERP care a fost proiectat
şi are o structură compatibilă cu ramura industrială unde se doreşte a fi implementat.
Dependenţa de furnizor O analiză atentă la alegerea unui furnizor de sisteme ERP. Implementarea unui sistem înseamnă „alegerea unui furnizor pe termen lung”, schimbarea furnizorului implică costuri foarte mari
Complexitate Sistemele ERP au în componenţă aplicaţii pentru toate departamentele din cadrul unei întreprinderi. În cazul implementării se aleg doar aplicaţiile necesare.
Necesitatea extinderii şi dezvoltării ulterioare a sistemului
Trebuie avut şi acest lucru în vedere pentru alegerea unui tip de sistem ERP, deoarece este posibil ca în cazul dezvoltării întreprinderii acesta să devină ineficient.
1.4 Componenţa unui sistem ERP
Sistemele ERP care există pe piaţă sunt diferite, dar în principiu au aceiaşi structură cu
particularizări în funcţie de ramura industrială căreia i se adresează sau tipul de abordare pe
care îl prezintă.
Un sistem de tip ERP are în componenţă mai multe module (aplicaţii), acestea sunt
interdependente şi sunt legate inter-funcţional, dacă este necesar ele pot lucra şi independent.
Un sistem ERP poate funcţiona pe sisteme de operare diferite, şi anume: Windows, Linux şi
Unix.
Pentru o organizare mai bună, modulele sunt grupate în suite, cum ar fi: financiar-
contabil, resurse umane, producţie, etc. Trebuie să precizăm că nu există o regulă la nivel de
terminologie în cazul denumirilor utilizate de furnizorii ERP pentru suite, module, funcţii etc.
Acestea sunt structurate diferit de la un pachet software la altul, cea ce implică o structură
diferită şi pentru module. Astfel, compararea mai multor sisteme de tip ERP devine o activitate
dificilă.
Nomenclatoarele sunt cataloage specifice elementelor cărora li se adresează, aceste pot
fi: de produse, de materiale, de clienţi, de furnizori, de personal sub forma unor fişiere care
reunesc toate datele de descriere a acestora, depozitate într-o bază de date unică care poate fi
accesată din diferite module;
Contabilitate generală, poate fi regăsită sub numele de componentă financiar-contabilă,
pentru că asigură evidenţa contabilă şi gestiunea financiară. Funcţionalităţile acestui modul
sunt puse în evidentă de automatizarea înregistrării financiar-contabile preluate din
Filip Daniel
11
documentele primare, cu preluarea automată a datelor din alte module ale sistemului ERP şi
realizarea evidenţei contabile complete, la nivel sintetic şi analitic. Rolul modulului financiar-
contabil este de a furniza documentele contabile de sinteză impuse de legislaţia în vigoare cum
ar fi: bilanţul contabil, taxe, impozite etc. şi a celor de evidenţă contabilă cum ar fi: registru
jurnal, registru casă, jurnale de vânzări şi cumpărări, balanţa de verificare etc. Pe baza datelor
utilizate în cadrul modulului de contabilitate, sunt calculaţi diferiţi indicatori care pun în
evidenţă rezultatele financiare ale întreprinderii, cum ar fi: veniturile şi cheltuielile pe
produse/servicii, situaţia disponibilităţilor financiare ale întreprinderii (analize de cash-flow)
etc.
Încasări-plăţi – face parte din modulul financiar şi este pus în evidenţă de fluxurile de
intrări şi ieşiri, efectuate pe baza unor documente care creează obligaţii de plată sau încasare.
În cadrul acestui modul se urmăresc termenele de plată (scadenţele) ale facturilor şi sunt
evidenţiate situaţiile facturilor restante la încasare sau plată.
Salarizare – aceasta componentă se găseşte în cadrul modulului de resurse umane,
având ca scop calculul şi evidenţa salariilor. În cadrul acestui modul se realizează calcularea
automată a taxelor şi a contribuţiilor la bugetul stat şi al asigurărilor sociale. Datorita modului
diferit de calculare a salariilor de la o firmă la alta, trebuie să se asigure un grad înalt de
parametrizare şi personalizare.
Modulul este parametrizabil din punct de vedere al definirii: formulelor de calcul,
tipurilor de salarii, sporuri, prime, concedii de odihnă şi medicale, tipurile de reţineri (taxe şi
impozite), tipurile de datorii (credite şi alte datorii).
Aplicația oferă toate rapoartele standard specifice unui program pentru salarizare, cum
ar fi: state de plată, fluturaşi, note de lichidare, concedii de odihnă şi medicale, liste de
verificare, recapitulaţii, cheltuieli cu salariile, fişa fiscală etc., toate aceste informaţii putând fi
exportate în diferite formate ( Excel,Word, Pdf, Html, etc.).
Principalele caracteristici ale unui modul de salarizare:
calcularea salariilor pornind de la realizări;
afişarea salariilor în mai multe valute;
parametrizarea modulului la normele legislative privind impozitul global;
definirea formulelor de calcul;
calcularea automată a concediului de odihnă;
printarea statelor de plată, a fluturaşilor, a declaraţiilor etc.;
realizarea automată a notelor contabile şi împărţirea lor pe centre de cost.
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
12
Imobilizări - în cadrul acestei categorii sunt incluse: mijloacele fixe, obiectele de
inventar şi activele necorporale. Gestiunea acestor elemente este evidenţiată de întreaga durată
de utilizare a activului şi se poate identifica în orice moment care este starea acestuia şi
operaţiile efectuate asupra lui, cum ar fi: intrare, transferare, amortizare, modernizare,
reevaluare, scoaterea din funcţiune etc. Permite mai multe posibilităţi de calculare şi
înregistrare a amortizării şi anume: liniară, degresivă şi accelerată.
Extrem de necesare sunt rapoartele generate de această componentă, acestea fiind
impuse de legislaţia în vigoare, spre exemplu: registrul inventar, balanţele analitice, de
amortizare etc. sau necesare conducerii în luarea deciziilor, de exemplu: situaţia mijloacelor
fixe după diferite criterii de interogare - locaţii, grupe de clasificare, perioade, planul de
amortizare etc.
Planificare producţie – această componentă se găseşte în cadrul modulului de
management al producţiei. Fiecare sistem ERP are o structură diferită, ceea ce implică o
modalitate specifică pentru identificarea activităţilor desfăşurate în cadrul producţiei. În cadrul
planificării trebuie definite o serie de elemente, cum ar fi: executantul, termenele,
produsele/reperele, costul activităţilor şi detaliile tehnice.
Urmărirea producţiei – este o componentă a managementului fabricaţiei şi este
furnizată împreună cu planificarea. Permite preluarea notelor de predare şi a rapoartelor de
lucru, facilitează compararea comenzilor de producţie care au fost lansate, oferă situaţii
cumulate sau detaliate ale producţiei, pe faze sau pe comenzi de fabricaţie.
Planificarea necesarului de materiale – se determină automat cu ajutorul metodei
MRP, cantităţile necesare fabricării, pe baza datelor survenite din tehnologia de realizare a
produsului, a cantităţilor existente pe stoc şi a planului de producţie aprobat.
Planificarea şi urmărirea consumurilor – această activitate se gestionează cu ajutorul
bonurilor de consum şi a fişelor de magazie pentru fiecare material. Tot în cadrul acestei
activităţi are loc centralizarea datelor pentru determinarea consumurilor şi implicit a costurilor.
Oferă rapoarte detaliate sau centralizate cu privire la consumurile planificate şi realizate.
Managementul proiectelor – este o activitate foarte importantă în cadrul producţiei de
serie mică şi unicate, deoarece fabricarea produselor se realizează la comandă în cantităţi mici
după un anumit proiect. Are ca obiect gestionarea proiectelor prin activităţile de planificare
(bugetarea), finanţare şi urmărirea activităţilor din cadrul proiectelor.
Stocuri – este o componentă foarte importantă pentru o întreprindere, deoarece include
blocarea lichidităţilor în stocuri de materii prime şi materiale. Prin gestiunea acestei
componente se înţelege: un control automat al nivelului stocurilor, gestiunea tranzacţiilor de
Filip Daniel
13
stoc (intrări, ieşiri), transferuri, inventar, garanţie, termene de valabilitate etc. Această oferă
avantaje, cum ar fi: generarea automată a documentelor contabile, note de intrare-recepţie,
bonuri de consum, avize de expediţie, note de transfer etc.
Gestiunea depozitelor - este inclusă în componenţa stocurilor, aceasta descrie din punct
de vedere organizatoric unităţile de stocare: depozite, magazii, spaţii pentru depozitare în
cadrul unităţii. Orice întreprindere are nevoie de un sistem cu care să poată asigura gestiunea
stocurilor, managementul depozitelor, gestiunea şi optimizarea comenzilor prin algoritmi de
aprovizionare, rapoarte de stocuri, analize financiare asupra stocurilor etc..
Aprovizionarea – este o componentă care susţine activitatea de producţie şi are rolul de
a gestiona procesele de aprovizionare prin evidenţierea comenzilor de aprovizionare. În cadrul
procesul de aprovizionare au loc o serie de activităţi, cum ar fi: căutarea furnizorilor,
compararea ofertelor, realizarea comenzilor de aprovizionare, evidenţa şi urmărirea comenzilor
realizate şi în final primirea facturilor.
Vânzări – este o componentă care gestionează activităţile specifice procesului de
vânzare, cum ar fi: gestiunea clienţilor, gestiunea nomenclatorului de produse, gestiunea
contractelor şi a comenzilor existente şi a activităţii de facturare şi livrare.
Mentenanța – această activitate rezolvă gestiunea tehnică şi de utilizare a
echipamentelor, gestiunea pieselor de schimb şi a personalului implicat în activităţile de
întreţinere, definirea şi urmărirea lucrărilor de întreţinere sau reparaţii.
Modulul permite planificarea şi gestionarea tuturor resurselor implicate în cadrul
procesului de întreţinere (mentenanţă). Unul dintre cele mai importante avantaje pe care le
oferă aceasta componentă este istoricul activităţilor de întreţinere şi reparaţii, acesta putând fi
arhivat şi stocat în condiţii de siguranţă.
Transport (Logistica) - permite planificarea şi gestionarea activităţilor logistice din
procesele de aprovizionare, producţie şi distribuţie.
Service/Servicii – în general aceasta componentă urmăreşte garanţiile şi serviciile
postvânzare. Pe baza unei solicitări survenite se pot efectua următoarele tipuri de operaţii:
identificarea problemelor;
activităţi de întreţinere;
schimbarea elementelor neconforme;
În cadrul acestor sisteme integrate de tip ERP toate operaţiunile efectuate sunt
înlănţuite, adică o activitate se desfăşoară pe baza altei activităţi, denumită activitate
generatoare. Desfăşurarea unei activităţi implică generarea unei note contabile în cadrul
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
14
sistemului. Informaţiile din activităţile predecesoare nu pot fi modificate până când va fi
ştearsă nota contabila care face legătura între ele.
Analiză – apare sub diferite denumiri în funcţie de tipul de sistem ERP implementat.
Aceste module sunt foarte complexe şi apar în general sub denumirea de Business Intelligence
şi sunt destinate analizei datelor din sistem, ca suport în procesul de luare al deciziilor.
Modulul importă datele din baza de date, pe care le utilizează în realizarea diferitelor analize şi
oferă informaţiile în forma dorită de utilizator, sub forma de: rapoarte, situaţii sau grafice. Cele
mai dorite şi utilizate fiind analizele multi-dimensionale, simulările, scenariile şi prognozele.
Generator de rapoarte – este componenta care gestionează toate rapoartele din cadrul
sistemului ERP şi permite personalizarea acestora în funcţie de preferinţele utilizatorilor.
Personalizarea este permisă atât în privinţa design-ului cât şi a informaţiilor care vor fi
publicate prin intermediul acestora.
Management contracte – mai poate fi întâlnită sub denumirea de urmărire contracte şi
are rolul de a gestiona toate contractele întreprinse de firmă, atât cu beneficiarii cât şi cu
furnizorii.
În aceasta componentă se pot realiza o multitudine de configurări legate de:
avans achitat;
fixarea unei rate a dobânzii;
modul în care se calculează dobândă;
modul de rambursare;
număr de rate;
penalizare pe zile;
modul de facturare etc.
În cadrul acestui subcapitol au fost prezentate componentele de bază ale unui sistem de
tip ERP. De menţionat este faptul că modul în care acestea sunt organizare şi structurate revine
la latitudine furnizorului.
1.5 Evaluarea performanţelor unui sistem ERP84
Evaluarea performanţelor unui sistem de tip ERP este o activitate extrem de complexă.
În cadrul acestei activități, trebuie să se ţină seamă de următoarele caracteristici:
84 BOJAN, I., FILIP, D., Planificarea resurselor întreprinderilor, Managementul sistemelor logistice, Manualul calificării, Editura U.T.Press, Cluj-Napoca, 2010, pag. 337-418. ISBN 978-973-662-578-7.
Filip Daniel
15
asigurarea confidenţialităţii – se realizează prin creşterea gradul de protecţie şi
securitate împotriva accesului neautorizat la date. Securitatea se poate realiza pe mai
multe nivele şi anume: la nivel de utilizator, la nivel de subcomponentă şi la nivel de
funcţionalitate (pe operaţii: vizualizare, adăugare, modificare, ştergere);
scalabilitatea – este pusă în evidentă de posibilitatea implementării doar a unor module
absolut necesare, iar mai târziu adăugând alte module, în funcţie de resurse şi necesităţi;
portabilitatea – este evidenţiată de modul în care se transferă datele de pe o platformă
pe alta, în principal se refera la tipul de baze de date pe care îl utilizează sistemul de tip
ERP;
trasabilitatea - este evidenţiată de uşurinţa urmăririi fluxului unui document prin firmă,
dar şi a tuturor prelucrărilor;
parametrizarea - este pusă în evidentă de uşurinţa cu care se poate personaliza sau
adapta sistemul ERP, modul în care se realizează definirea regulilor şi convenţiilor de
bază specifice modului pentru ca fiecare beneficiar să îşi poată gestiona activitatea.
1.6 Etapele de implementare ale unui sistem ERP85
Etapa 1. Analiza fluxului informaţional – are loc identificarea cerinţelor specifice ale
beneficiarului, precum şi adaptările necesare care trebuie efectuate. Cel mai important rol în
cadrul acestei etape îl are beneficiarul, care trebuie să îşi formuleze cât mai corect şi mai precis
cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească sistemul ERP.
Tot în cadrul acestei etape sunt analizate echipamentele de bază utilizate, cum ar fi:
calculatoare, server, reţea, legătura la internet, etc. şi alte accesorii (scanner, imprimante etc.)
necesare unei funcţionări optime a sistemului ERP.
Etapa 2 Instalarea sistemului ERP – are loc instalarea bazei de date pe server, iar pe
calculatoare, instalarea aplicaţiilor. După instalare se trece la verificarea sistemului şi a
legăturilor cu alte echipamente cum ar fi: imprimante, case de marcat, scanner, PDA etc.
Etapa 3 Implementarea – se realizează configurarea modulelor (aplicaţiilor), definirea
rapoartelor, personalizarea listelor şi formatelor de tipărire. Tot acum se stabilesc procedurile
de securitate şi aspectele legate de salvarea datelor, restaurarea şi întreţinerea aplicaţiei. De
menţionat este faptul că în cadrul acestei etape trebuie implementate toate cerinţele definite în
etapa 1.
85 Prelucrat după: http://www.kubiksoft.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=64%3Aetape-implementare&catid=3%3Autile&lang=ro
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
16
Etapa 4 Transferul - pentru a trece la utilizarea aplicaţiei este necesar se să asigure
migrarea anumitor date specifice din aplicaţia veche în aplicaţia nouă, cum ar fi: furnizorii,
produsele, beneficiarii, stocurile, solduri iniţiale etc.
Etapa 5 Instruirea şi şcolarizarea personalului – are loc învățarea personalului cu privire
la utilizarea noului sistem informatic, iar dacă este necesară se va realiza şi o şcolarizare a
personalului. De menţionat faptul că şcolarizarea nu este inclusă în preţul de achiziţie a
sistemului ERP.
Etapa 6 Verificarea corelaţiilor - se verifică toate corelaţiile dintre module, este absolut
necesară deoarece toate utilizează aceeaşi bază de date care trebuie să asigure diseminarea
informaţiilor între module.
Etapa 7 Mentenanţa – este activitatea de întreţinere, care poate fi realizată de un
responsabil din cadrul firmei sau poate fi realizată în baza unui contract de către firma
furnizoare.
1.7 Studiu aplicativ
În cadrul acestui subcapitol am propus un algoritm pentru ghidarea procesului de
utilizarea a sistemelor de tip ERP şi Web-ERP în cadrul producţie de serie mică şi unicate.
Sistemul ERP utilizat, se numeşte AsisPlus şi este creat de o firmă autohtonă, mai exact
din Cluj Napoca, care se numeşte Alfa Software S.R.L. Sistemul ERP este utilizabil doar cu
licenţă, ceea ce implică că, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca are dreptul de a-l utiliza în
scopuri didactice şi de cercetare.
Firma Alfa Software a fost fondată în anul 1997 şi realizează un sistem informatic creat
şi structurat după o concepţie proprie. Cu ajutorul acestei platforme informatice, reuşeşte să
integreze toate funcţiunile unei întreprinderi prin intermediul modulelor specifice fiecărei
funcţiuni, prin depozitare şi gestionarea tuturor datelor digitale într-o bază de date unică.
Avantajul unei baze unice este că asigură transparenţa datelor, elimină redundanţa datelor şi
oferă informaţii în timp real.
În figura 7.4, este propus un algoritm pentru ghidarea procesului de utilizare a
sistemelor de tip ERP şi Web-ERP, în producţia de serie mică şi unicate.
O caracteristica importanta a producției de serie mică și unicate, este realizarea
produselor la comandă. Fabricarea unui produs la comandă implică încheierea unui contract
între beneficiar şi furnizor, indiferent dacă furnizorul va trimite proiectul sau dacă este creat în
cadrul întreprinderii, de departamentul cercetare-dezvoltare.
Filip Daniel
17
Fig. 7.4 Algoritmul pentru ghidarea procesului de utilizarea a sistemelor
de tip ERP şi Web-ERP, în cadrul producţie de serie mică şi unicate
Pentru realizarea unei oferte de preț se trece la analiza produsului, primul pas este
introducerea lui în catalogul (nomenclatorul) de produse, după care se va realiza tehnologia
pentru a determina cantităţile de materii prime şi materiale necesare fabricării lui și
identificarea tipurilor de operaţii utilizate în procesul de fabricație şi a manoperei. Acest lucru
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
18
se va realiza cu ajutorul algoritmului MRP. Odată determinate cantităţile, se vor compara cu
cele existente pe stoc, iar ca efect al acestei comparații va rezulta o situaţie cu necesarul de
materii prime şi materiale care mai trebuie procurate.
În funcţie de costul materiilor prime şi materiale a manoperei şi regiilor, a contribuţiilor
plătite la stat pentru fiecare angajat care face parte din echipa de realizare a produsului, a
profitului adăugat, se determină preţul estimativ al produsului. În literatura de specialitate se
întâlneşte sub numele de „Antecalculaţie”. Preţul estimativ este trimis beneficiarului pentru
acceptarea prețului şi semnarea contractului.
După ce s-a semnat contractul se va realiza o comandă de producţie, care va fi lansată
în fabricaţie. Etapa de lansare, constă în alocarea de resurse materiale, umane şi programarea
utilajelor pentru fabricarea produsului.
Lansarea materialelor este activitatea de alocare a materiilor prime şi materialelor
necesare pe o comandă, odată cu lansarea comenzii de producţie nu este obligatorie eliberarea
lor de la magazie. Eliberarea materialelor pentru o comandă, se face în baza unei fişe, în
funcţie de cantitatea de care are nevoie muncitorul, cu specificaţia că nu poate depăşi cantităţile
precizate în procesul de proiectare. În cazul când materialele sunt insuficiente, trebuie să se
realizeze fişe suplimentare care trebuie aprobate de conducere, deoarece implică costuri
complementare.
Lansarea manoperei este acțiunea de alocare a sarcinilor pentru fiecare muncitor prin
specificarea operaţiei pe care trebuie să o realizeze şi timpul în care trebuie realizată. În cazul
în care apar activităţi neprevăzute se pot aloca ore suplimentare.
Tot în cadrul activităţii de lansare se realizează programarea operaţiilor pe maşini în
funcţie de tehnologia de fabricaţie a produsului, cu condiţia ca maşinile să fie disponibile.
Maşinile pot să fie ocupate cu realizarea altor produse sau se pot afla în perioada de reparaţie.
După ce produsul este finalizat, acesta se poate preda la magazia de produse finite sau
se poate trimite direct beneficiarului.
Ultima operaţie este închiderea comenzii, care este o măsură de siguranţă prin care pe
comanda respectivă nu se mai pot realiza liste suplimentare.
1.7.1 Utilizarea modulului „Managementul Producţiei” din sistem ERP (Asis
Plus) în gestionarea producţiei de serie mică şi unicate
Modulul de „managementul producţiei” permite planificarea şi gestionarea tuturor
activităţilor şi proceselor care se desfăşoară în cadrul unităţii de producţie.
Filip Daniel
19
În prima etapă are loc pregătirea fabricaţiei, se porneşte de la introducerea produsului în
nomenclatorul se continuă cu descrierea arborescentă a tehnologiei de realizare a produsului.
Această descriere arborescentă se realizează prin descompunerea produsului în: subansamble,
repere, materii prime, materiale şi manoperă. Etapa se termină cu elaborarea unei antecalculaţii
prin care se stabileşte preţul estimativ de realizare al produsului.
În etapa a doua are loc realizarea efectivă a fabricaţiei şi se pleacă de la realizarea unei
comenzi de producţie, se continuă cu lansarea şi se finalizează cu urmărirea şi predarea
produsului.
Modulul Asis.MP – Management producţie permite:86
descrierea tehnologică a produselor/subansamblelor/reperelor,
calcularea rapidă a unui preţ estimativ al produselor (antecalculaţie)
stabilirea necesarului de aprovizionare cu materii prime şi materiale auxiliare.
întocmirea documentaţiei de lansare a producţiei,
programarea producţiei pe comenzi şi loturi (grupuri de comenzi),
urmărirea comenzilor lansate în fabricaţie,
Datele primare pot fi operate direct în machetele aplicaţiei Asis.MP sau pot fi preluate,
respectiv exportate în alte aplicaţii ale Sistemului Informatic AsisPlus. Legătura cu celelalte
aplicaţii se face astfel:87
Asis.CG - Contabilitate generală şi gestiunea resurselor – stoc şi consum de materii
prime, stoc, predări şi consum de produse finite şi subansamble – consultare şi/sau
generare de date-documente;
Asis.PS – Personal, Salarii – încadrarea salariaţilor pe locuri de muncă, încărcarea
forţei de muncă din punctul de vedere al producţiei, realizări de manoperă pe comenzi
şi salariaţi, export de manoperă directă pe comenzi şi operaţii;
Asis.PC – Costuri de producţie - export antecalculaţie pe comenzi / produse;
Asis.UC – Urmărire contracte – la lansarea producţiei se verifică necesarul de produse
finite conform contractelor încheiate cu beneficiarii, se verifică componentele (materii
prime) în curs de aprovizionare.
Un lucru foarte important care trebuie menţionat, înainte de a începe utilizarea
modulului AsisPlus.MP, acesta trebuie configurat după tipul de producţie care se realizează în
cadrul unităţii. Acesta poate fi configurat în 3 variante de lucru:
varianta tehnologii repere - este destinată unităţilor care realizează producţie de serie; 86 ftp://www.asw.ro/Documente/Manuale/AS2000/MP2000.DOC 87 ftp://www.asw.ro/Documente/Manuale/AS2000/MP2000.DOC
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
20
varianta tehnologii devize - este destinată unităţilor care realizează producţie de unicate
(individuală);
varianta reţetar de materiale – este destinată unităţilor care realizează producţie de masă
(flux).
În continuare se va prezenta punerea în practică a algoritmului propus anterior cu
ajutorul modulului Managementul Producţiei. Pentru a realiza acest lucru, avem nevoie de un
produs pe care să exemplificăm toate activităţile. Produsul ales va fi unul simplu şi anume un
birou pentru computer (figura 7.5).
Fig. 7.5 Produsul luat ca şi exemplu
Odată ajuns produsul la unitatea de producţie se presupune că el există proiectat şi că
are un beneficiar. Proiectarea poate fi realizată de departamentul cercetare-dezvoltare din
cadrul întreprinderii sau proiectul poate fi furnizat de beneficiar.
Primul pas care trebuie realizat este adăugarea lui în nomenclatorul de produse, această
operaţie implică definirea unor caracteristici, cum ar fi: codul produsului, denumirea
produsului, tipul produsului, unitatea de măsură a produsului etc. Odată cu introducerea în
nomenclator se înregistrează şi în contabilitate, în contul 345 – „produse finite”. Tot aici se mai
specifică gestiunea, preţul de stoc dacă se cunoaşte (nu este obligatoriu) şi se pot trece
observaţii, dacă este necesar (figura 7.6).
Fig. 7.6 Nomenclatorul din sistemul ERP AsisPlus
Filip Daniel
21
Pentru realizarea tehnologiei de fabricaţie este obligatoriu ca produsul să fie definit în
nomenclator. Următorul pas care trebuie efectuat, este importarea produsul din nomenclator în
cadrul tehnologiei, după care se trece la crearea ei (figura 7.7);
la structură – trebuie definite elementele componente ale produsului, aceste elemente
pot fi: subansamble sau repere;
la operaţii – trebuie definite operaţiile care se vor aplica elementelor definite anterior, la
structură;
la materiale - trebuie definite materiile prime şi/sau materialele folosite în cadrul
operaţiilor definite anterior;
la nestocabile – trebuie definite elementele care au durată de valabilitate (dacă există);
la rezultat – în funcţie de nivelul la care ne aflam cu descrierea tehnologică, putem să
avem două tipuri de rezultate şi anume: produs sau reper.
Fig. 7.7 Modul de realizarea a tehnologiei de fabricaţie
În cazul în care rezultatul va fi un produs, va apărea nomenclatorul, iar daca este un
reper, atunci va apărea tabela de repere. Reperul poate fi definit ca acel element dintr-un
ansamblu care nu mai poate fi descompus. El va fi realizat prin anumite operaţii la dimensiuni
specificate (figura 7.8).
Fig. 7.8 Tabela de repere
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
22
După ce tehnologia este realizată, se va efectua o primă verificare prin elaborarea
diagramei arborescente a produsului (figura 7.9).
Fig. 7.9 Descrierea arborescentă a produsului pe nivele
Dacă diagrama arborescentă este corectă, se poate trece mai departe la analizarea
produsului cu ajutorul algoritmului MRP, unde se pot identifica toate cantitățile de materiile
prime, materialele, operaţiile ce se vor consuma şi se va determina costul produsului în funcție
de tehnologia realizată (figura 7.10).
Fig. 7.10 Tehnologia produsului
Filip Daniel
23
După verificarea tehnologiei de realizare a produsului şi dacă aceasta este corectă se va
trece la etapa următoare şi anume antecalculaţia (figura 7.11).
Antecalculaţia – este un preţ estimativ al produsului. În cadrul realizării antecalculaţiei
se iau în considerare mai mulţi coeficienţi, cum ar fi:
costurile cu materiile prime şi a materialelor – sunt determinate prin importarea
cantităţilor necesare pentru efectuarea produsului din tehnologia de fabricaţie și a
prețului unitar pe stoc a materialului, din nomenclator;
costurile cu manopera – reprezintă durata operaţiilor efectuate pentru realizarea
produsului * preţul unitar pe operaţie;
coeficienţii de materiale şi manopera – permit un adaos procentual la costul
materialelor şi respectiv al manoperei, ca şi marja de siguranţă, în cazul, în care
preţurile materialelor se vor schimba până la realizarea efectivă a produsului sau
datorită cursului valutar;
costurile cu utilajele – reprezintă consumuri generate prin utilizarea mașinilor, utilajelor
în realizarea produsului;
definirea coeficienţilor pentru: regii, contribuţii, profit şi TVA.
Fig. 7.11 Realizarea antecalculaţiei
Aplicaţia AsisPlus.MP oferă avantajul realizării mai multor antecalculaţii (simulări de
preţuri) atribuite unui produs, prin modificarea coeficienţilor precizaţi anterior şi chiar a
materialelor şi a manoperei. Modificarea preţurilor materialelor şi a manoperei se va realiza
doar pe antecalculaţia respectivă.
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
24
Rezultatul procesului de antecalculaţie este următorul (figura 7.12):
Fig. 7.12 Fişa de antecalculaţie
După ce s-a realizat antecalculaţia, aceasta poate fi trimisă beneficiarului pentru
justificarea preţului oferit.
În funcţie de decizia beneficiarului putem să avem două situaţii: prima – când preţul
este acceptat de beneficiar şi se trece la încheierea contractului, iar apoi realizarea comenzii de
producţie. A doua situaţie, când preţul nu este acceptat de beneficiar şi se revine asupra
tehnologiei prin înlocuirea de materiale cu materiale substituente (mai ieftine) sau asupra
operaţiilor. O altă variantă ar fi prin ajustarea coeficienţilor alocaţi materialelor şi manoperei,
regiilor, profitului etc. în cadrul antecalculaţiei.
După ce s-a încheiat contractul între întreprindere şi beneficiar, se trece la realizarea
comenzii de producţie, în cadrul acestei operaţii se definesc următoarele: codul comenzii de
producţie, codul tehnologiei de produs care trebuie realizat pe comandă, data de început şi de
sfârşit a comenzii, cantitatea, locul de muncă şi beneficiarul (figura 7.13)
Filip Daniel
25
Fig. 7.13 Realizarea unei comenzi de producţie
După ce s-a realizat comanda de producție, aceasta se va lansa în execuţie, generându-
se următoarele documente: necesarul de materiale, de manoperă şi programarea pe utilaje.
Fig. 7.14 Necesar de materiale pe comanda BR01CP
Dacă analizăm figura 7.14, putem observa că programul poate să determine cu ajutorul
algoritmului MRP, cantitatea necesară pentru aprovizionarea cu materii prime şi materiale.
Calcularea cantităţii necesare se face în următorul mod:
𝐶𝑛𝑒𝑐 = 𝐶𝑝𝑟 − 𝐶𝑠𝑡𝑜𝑐 (7.1)
unde:
Cnec = cantitatea necesară de aprovizionat;
Cpr = cantitatea rezultată din procesul de proiectare;
Cstoc = cantitatea existentă pe stoc.
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
26
Tot după lansare se realizează şi programarea operaţiilor pe utilaje, prin specificarea
utilajului, datei, orei și minutului, de început și de sfârșit a fiecărei operații. În cazul produsului
prezentat, s-a folosit un singur utilaj şi anume un circular, în procesul pentru debitare.
Fig. 7.15 Planificarea operaţiilor pe utilaj
Modulul oferă posibilitatea programării automate a operațiilor, în ordinea impusă de
tehnologia de fabricaţie a produsului, de programul de lucru al maşinii şi disponibilitatea ei.
O facilitate foarte importantă pe care programul o oferă, este că nu permite
suprapunerea operaţiilor planificate pe aceeaşi maşină, în acelaşi timp şi din comenzi de
producţie diferite.
Fig. 7.16 Urmărirea comenzilor pe utilaje
Filip Daniel
27
O altă facilitate importantă este aceea a gestionării şi urmăririi manoperei, adică
posibilitatea de a atribui o fază de lucru unui operator şi de a constata dacă a executat-o sau nu
la timp (figura 7.17).
Fig. 7.17 Realizări pe manopera
Pe parcursul procesului de fabricație, softul permite generarea în permanenţă a
situaţiilor de urmărire. O astfel de situaţie este prezentată în figura 7.18, care scoate în evidenţă
consumurile de materiale care s-au realizat până la acel moment pe comanda urmărită.
Fig. 7.18 Urmărire materiale
Urmărirea materialelor constă în extragerea unei situaţii, care compară cantitatea
lansată cu cantitatea eliberată de la depozitul de materii prime şi scoate în evidenţă cantitatea
de materiale care mai trebuie eliberată pentru ca produsul să poată fi realizat.
În cazul, în care s-au eliberat de la depozit toate materialele alocate în etapa de
proiectare şi acestea nu sunt suficiente sau s-a întâmplat ceva accidental şi materialele nu ajung
pentru finalizarea produsului, este necesar să se recurgă la fişe suplimentare, deoarece aplicaţia
lucrează cu „fişe limită” care nu permit eliberarea unei cantităţi mai mari decât cea stabilită la
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
28
proiectare. Alocarea de materiale se realizează cu fişe suplimentare care trebuie aprobate de
conducere, deoarece implică costuri complementare.
Fig. 7.19 Creare lista de resurse suplimentare
În figura 7.19, se poate vizualiza cum se creează o fişă suplimentară de materiale după
care ea va fi ataşată la comanda de producţie, figura. 7.20.
Fig. 7.20 Alocare lista suplimentară pe comandă
Când se ajunge la o situaţie ca şi în figura 7.21, înseamnă ca produsul este în stadiu de
finalizare, mai rămâne doar să se verifice dacă a fost finalizată ultima operaţie. Din situaţia de
mai jos se poate constata eliberarea integrală a materialelor din componența produsului, iar
raportul cantitate produs/cantitate eliberat este egal cu 1 (condiţie necesară).
Filip Daniel
29
Fig. 7.21 Situaţie comandă
După finalizarea produsului, acesta este trimis la depozitul de produse finite sau
expediat la beneficiar. Acest lucru implică completarea unui formular de predare a comenzii
care conţine: codul produsului, denumirea, cantitatea şi preţul pe stoc (adică valoarea
materialelor), în figura 7.22.
Fig. 7.22 Predare produs finit la magazie
Ultima activitate din cadrul procesului de producţie este închiderea comenzii. Acest
lucru se realizează din mai multe motive, dintre cele mai importante sunt (figura 7.23):
înştiinţarea conducerii că s-a finalizat comanda;
închiderea comenzii pentru a nu se mai elibera fişe suplimentare pentru comanda
respectivă (manoperă şi materiale);
imposibilitatea de a realiza modificări pe comanda respectivă.
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
30
Fig. 7.23 Închidere comandă
Odată închisă o comandă de producţie, aceasta nu mai poate să fie redeschisă. Toate
documentele care s-au realizat în cadrul comenzii, vor fi blocate şi ele vor avea doar rol
consultativ.
1.7.2 Utilizarea modulului „Managementul Producţiei” din sistem Web-ERP
(AsisRia) în gestionarea producţie de serie mică şi unicate
AsisRia (Rich Internet Applications) este o aplicaţie te tip Web-ERP care poate fi
integrată împreună cu sistemul AsisPlus. Această aplicaţie rulează cu ajutorul unui browser de
internet, cum ar fi: Internet Explorer, Mozila, Opera etc. şi poate fi accesată atât din interiorul
cât şi din exterior întreprinderii, prin intermediul internetului.
Aplicaţiile AsisRia oferă un avantaj deosebit firmelor care îşi desfăşoară activitatea în
mai multe puncte de lucru, locaţii diferite şi chiar în orice colt al lumii cu condiţia să aibă acces
la internet. Caracteristicile de bază ale aplicaţiilor AsisRia sunt faptul că ele rulează într-un
browser de Internet, iar pe calculatoare nu mai este necesară instalarea aplicaţiei. Această
aplicaţie se conectează direct la baza de date AsisPlus şi poate opera în ea, introducând date şi
extrăgând situaţii în „timp real”.
Aplicaţiile AsisRia permit operarea directă a documentelor primare din majoritatea
departamentelor în care este implementat sistemul AsisPlus. La acest moment AsisRia nu
înglobează toate facilităţile oferite de un sistem de tip ERP, deoarece este în dezvoltare.
Momentan AsisRia poate opera în următoarelor aplicaţii: Contabilitate şi Gestiune (CGria),
Personal şi Salarizare (PSria), Urmărire Contracte (UCria), Tablou de Bord (TBria),
Managementul Maşinilor (MMria), Punct de Vânzare (PVria) şi Urmărire Abonaţi (UAria).
Acronimul „Ria” provine de la denumirea de „rich internet applications”, care
reprezintă aplicaţii web ce păstrează în bună măsură caracteristicile aplicaţiilor tradiţionale
Filip Daniel
31
(aplicaţii desktop), dar care rulează simplu într-un browser de Internet sau prin instalarea
unor plug-in-uri la browserul în cauză.88
Deşi fac parte din clasa aplicaţiilor web, aplicaţiile RIA oferă o experienţă bogată şi
captivantă şi sporesc satisfacţia utilizatorilor şi productivitatea lor. Marea diferenţă între
aplicaţiile RIA şi cele web tradiţionale este dată de gradul de interacţiune a utilizatorului cu
interfaţa aplicaţiei. Aplicaţiile web tradiţionale oferă un set limitat de comenzi utilizatorilor şi
deseori sunt mai dificil de utilizat decât suratele lor de tip desktop. Aplicaţiile RIA se comportă
ca şi aplicaţii clasice desktop (deşi rulează într-un browser de Internet) cu validare interactivă
a datelor şi transmiterea lor pe server în timp real printr-un efort al traficului de reţea minim.
Sunt captate evenimentele de la tastatură (apăsarea tastelor) pentru a trimite automat la
server secvenţele de litere/cuvinte pentru filtrarea interactivă a datelor, reducând considerabil
traficul de reţea. Aplicaţia client (RIA) conlucrează împreună cu aplicaţia server pentru
optimizarea pachetelor de date schimbate între ele (traficul de reţea). Un simplu exemplu
poate fi dat în cazul filtrării catalogului de produse. În momentul tastării unei secvenţe de
litere aplicaţia client nu trimite imediat cererea către server. Abia în momentul în care trece
un mic delay de la ultima tastă apăsată (implicit 250 milisecunde), aplicaţia client va trimite o
cerere serverului, cerere ce conţine secvenţa de litere introdusă din momentul apăsării primei
taste până în momentul trimiterii. Astfel aplicaţia server va trimite datele filtrate după criteriul
cuvântului, adică secvenţei de litere, reducând considerabil setul de date trimis către client.89
Unul dintre cele mai mari avantaje pe care îl poate oferi această tehnologie „Rich
Internet Applications”,este aceea că permite găzduirea aplicaţiei de tip ERP pe serverele firmei
furnizoare, ceea ce implică eliminarea costurilor de instalare şi implementare, administrarea
sistemul ERP şi siguranţa datelor fiind realizată de firma furnizoare. Astfel nu mai sunt
necesare investiţiile în echipamente performante pentru realizarea reţelei de calculatoare
necesare rulării sistemului de tip ERP.
În continuare se va exemplifica gestionarea producţiei cu ajutorul aplicaţiei AsisRia.
Produsul va rămâne acelaşi ca şi în etapa precedentă şi se vor realiza aproximativ aceleaşi
etape.
Se începe în acelaşi mod ca şi la sistemul clasic, prin introducerea produsului în
nomenclator de produse.
Modul de realizare a tehnologiei diferă faţă de modul clasic, prin faptul că prima dată se
vor introducere toate reperele componente ale produsului în baza de date, după care tehnologul 88 http://www.asw.ro/asisria-componenta-online-a-erp-ului-asis/descriere/erp-online/menu-id-231.html 89 http://www.asw.ro/asisria-componenta-online-a-erp-ului-asis/descriere/erp-online/menu-id-231.html
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
32
le va aşeza (fixa) pe nivelul impus de tehnologia de fabricaţie a produsului. După ce s-a realizat
acest lucru se trece la alocarea operaţiilor pentru fiecare nivel (figura 7.24). Rezultatul
tehnologiei este identic cu cel din cazul precedent, pentru că utilizează aceeaşi bază de date şi
aceleaşi şabloane pentru rapoarte.
Fig. 7.24 Realizarea tehnologiei de fabricaţie a unui produs, cu
aplicaţia AsisRia
AsisRia oferă un mediu extrem de plăcut ca şi design, interactivitate, modul de aşezare
a instrumentelor, animaţie etc..
Antecalculaţia – la fel ca şi în cazul precedent, se pot ajusta coeficienţii de materiale,
manopera, utilaje, contribuţii, regii, etc. în funcţie de dorinţele utilizatorului. Pe lângă ajustarea
coeficienţilor, aplicaţia permite şi definirea formulelor de calcul de către utilizator.
Un element foarte important de specificat în cazul antecalculaţiei este că, aplicaţia
permite realizarea unui număr nelimitat de antecalculaţii (simulări) pe acelaşi produs, prin
ajustarea coeficienților de siguranţă. De menţionat este faptul că, permite schimbarea preţului
unor materiale în cadrul unei antecalculaţii fără a schimba prețul pe stoc al materialului sau în
cadrul altor antecalculaţii realizate anterior pe acelaşi produs (figura 7.25).
Filip Daniel
33
Fig. 7.25 Realizarea unei antecalculaţii cu aplicaţia AsisRia
În figura 7.26, se poate vizualiza care este structura arborescentă a produsului
exemplificat. Pe nivelul unu se fixează denumirea produsului, iar pe următoarele nivele sunt
fixate toate elementele din componenţa produsului, inclusiv operaţiile necesare pentru
realizarea reperului, ordinea de aranjare a repere și operațiilor, fiind impusă de tehnologia de
fabricaţie a produsului.
Fig. 7.26 Descrierea arborescentă a produsului cu ajutorul programului
AsisRia
Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate
34
Lansarea în fabricaţie se realizează după ce sunt îndeplinite cele două condiţii: preţul să
fie acceptat de beneficiar şi tehnologia de fabricaţie să fie corectă. Verificarea tehnologiei de
fabricaţie se realizează cu ajutorul descrierii arborescente a produsului.
Pentru realizarea operaţiei de lansare trebuie definite următoarele: codul lansării şi
comanda de producţie care urmează să fie lansată. După ce s-a efectuat comanda, aplicaţia va
afişa toate reperele şi operaţiile pe repere, informând operatorul care este ordinea operaţiilor, în
cazul, în care sunt alocate mai multe operaţii pe acelaşi reper, numărul de bucăţi care trebuie
realizate din reperul respectiv şi care este costul materialelor şi al manoperei (figura 7.27).
Fig. 7.27 Lansarea în fabricaţie a produsului cu ajutorul
programului AsisRia
O caracteristică importantă care poate fi luată în considerare la alegerea unui instrument
(software) în cadrul procesului de planificare, este utilizarea graficului Gantt. Cu ajutorul
acestui grafic se poate gestiona foarte uşor procesul de planificare.
AsisRia utilizează un astfel de instrument şi acest lucru se poate observa în figura 7.28.
La accesarea opţiunii Grafic Gantt, programul va afişa automat toate utilajele folosite în cadrul
tehnologiei de realizare a produsului şi permite programarea automată a activităților pe utilaje,
în funcţie de programul de lucru şi disponibilitatea maşinii. În cazul aplicaţiei AsisPlus,
planificarea utilajelor se realizează sub formă de tabel. Dezavantajul acestor tipuri de
planificări este faptul că, nu poate fi identificată cu uşurinţă programarea activităţilor ca şi în
cazul metodei graficului Gantt.
Filip Daniel
35
Fig. 7.28 Realizarea planificării automate a operaţiilor pe maşini cu
ajutorul aplicaţiei AsisRia
AsisRia permite modificarea acestor programări în funcţie de opţiunile operatorului
prin specificarea datei, orei şi minutului, de început şi de sfârşit a fiecărei operaţii, pe fiecare
utilaj în parte, dar nu permite suprapunerea operaţiilor, din comenzi diferite, în același timp pe
utilaje.
Fig. 7.29 Realizarea planificării manuale a operaţiilor pe maşini după
dorinţele operatorului