Introducere

Studierea garanției debitorului i-a lăsat reci pe doctrinarii autohtoni. Îl lucrarea actuală se va încerca stabilirea tipului de garanție pe care aceasta o reprezintă și locul acesteia în sistemul garanțiilor. Garanția debitorului este reglementată în articolele 634-636 Cod Civil al Republicii Moldova, din aceste 3 articole urmează să descoperim noțiunea, caracteristicile și condițiile de validitate ale acesteea.

Considerații generale cu privire la mijloacele de garantare a obligațiilor.

Garanţiile reprezintă mijloace juridice de care dispune creditorul constînd într-o prioritate faţă de ceilalţi creditori, fie este posibilitatea în cazul neexecutării obligaţiei debitorului să urmărească o altă persoană care s-a angajat să execute obligaţia ce revenea debitorului.

Garanţiile sînt de 2 feluri:

1. Generale:a) Preventive şi de conservare;b) Reparatorii.

2. Speciale:§ Personale;§ Reale.

a) Garanţiile generale preventive şi de conservare reprezintă acele garanţii menită să prevină insolvabilitatea debitorului sau să conserve dreptul creditorului de a-şi realiza creanţa prin urmărirea bunului debitorului.

Creditorul are dreptul de:§ a cere, la moartea debitorului, separaţia de patrimoniu;§ dreptul creditorului de a interveni intr-un proces de indiviziune sau de încetare a coproprietăţii în care debitorul participă în calitate de parte;§ dreptul de a cere confiscarea bunurilor debitorului;§ acţiunea oblică (creditorul execută prestaţiile în locul debitorului).

b) Garanţiile generale reparatorii:

Page | 1

§ acţiunea pauliana sau revocatorie – acea acţiune prin care creditorul solicită revocarea sau desfiinţarea judiciară a actelor încheiate de debitor în frauda drepturilor sale.§ acţiunea în simulaţie – acea acţiune prin care se cere instanţei de judecată să constate existenţa şi conţinutul actului secret cu scopul de a înlătura actul aparent sau acele clauze ale sale care anihilează sau maschează actul real.

Garanţiile speciale se clasifică în:

a) Garanţiile personale sînt cele în care o persoană îşi asumă obligaţia de a executa obligaţiunea în locul debitorului. Exemplu: fidejusiunea.Garanţiile personale pot fi:§ unilaterale,§ bilaterale,§ multilaterale.

b) Garanţiile reale sînt drepturi reale accesorii constituite, de către debitor asupra unor bunuri individual determinate, drepturi care conferă creditorului atributele de urmărire şi preferinţă. Spre exemplu gajul.

Garantarea executării obligaţiilor, expresie ce desemnează în mod generic totalitatea mijloacelor juridice, adică a drepturilor şi acţiunilor recunoscute direct de lege sau născute din acordul de voinţă al părţilor raportului obliga-ţional, prin a căror exercitare se asigură realizarea drepturilor de creanţă. G.e.o. se realizează prin două categorii de mijloace juridice: generale şi speciale. Mijloacele juridice generale sunt recunoscute tuturor creditorilor fără deosebire, în temeiul dreptului de gaj general pe care aceştia îl au asupra patrimoniului debitorului. Mijloacele juridice speciale de garantare a obligaţiilor sunt recunoscute numai în favoarea unor creditori şi sunt diferite faţă de acelea pe care le poate utiliza orice creditor în limitele exercitării dreptului de gaj general. Indiferent că sunt generale sau speciale, prin mijloacele de garantare a executării se urmăreşte şi se asigură realizarea finalităţii oricărei obligaţii. Creditorii care beneficiază doar de mijloace generale de garantare a realizării drepturilor lor de creanţă sunt numiţi creditori obişnuiţi sau chirografari. Creditorilor cărora le sunt recunoscute ori constituite mijloace juridice speciale, în acelaşi scop, peste limitele dreptului de gaj general, spre a le crea o situaţie mai favorabilă faţă de creditorii obişnuiţi, se numesc creditori cu garanţii sau garantaţi1

1 http://legeaz.net/dictionar-juridicPage | 2

Deosebim următoarele mijloace de garantare a obligațiilor prevăzute de Codul Civil al Republicii Moldova : fidejusiunea, gajul, arvuna, garanția debitorului, clauza penală, retenție.

Fidejusiunea - unde o parte (fidejusor) se obligă faţă de cealaltă parte (creditor) să execute integral sau parţial, gratuit sau oneros obligaţia debitorului2. Prin fidejusiune se poate garanta şi o obligaţie viitoare sau afectată de modalităţi. În cazul cu titlu gratuit, fidejusorul nu urmăreşte să obţină vreun avantaj, iar în cel cu titlu oneros, se urmăreşte obţinerea acestuia. În situaţiile cînd prestaţiile au o valoare mare, acestea pot fi executate de către mai mulţi fidejusori (co-fidejusori) la cerinţa creditorului. În situaţia cînd fidejusorul decedează sau este incapabil de a exercita prestaţiile, debitorul poate să angajeze alt fidejusor. În cazul în care debitorul nu doreşte sau nu poate să exercite prestaţiile din cauza insolvabilităţii, creditorul va dori să afle care este riscul insolvabilităţii debitorului. Prin insolvabilitate se înţelege situaţia cînd pasivul este mai mare decît activul. În cazul dat, creditorul îşi poate satisface creanţele din valoarea bunurilor debitorului. Cînd există mai mulţi creditori, la fel, aceştia urmăresc bunurile din patrimoniu, în dependenţă de valoarea creanţelor.

Gajul - este un drept real prin care creditorul poate pretinde să-şi satisfacă creanţele faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj de către debitor (debitor gajist) care nu-şi execută obligaţia asumată prin gaj.3

Clauza penală - este o clauză contractuală prin care părţile prevăd din timp prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.4

Arvuna -  este o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. În caz de dubii, suma plătită este considerată avans.

Retenție – este dreptul debitorului de a reţine bunul împrumutat de la creditor, conform legii, atît timp cît creditorul nu-l va despăgubi pe debitor cu privire la toate cheltuielile pe care debitorul le-a efectuat în legătură cu bunul respectiv.

2 Art.1146 alin. (1) CC al RM3 Art.454 alin.1 CC al RM4 Art.624 alin.1 CC al RMPage | 3

În ceea ce privește garanția debitorului, aceasta urmează a fi studiată mai în detaliu în continuare.

Garanția debitorului. Noțiune

Noțiunea de garanție a debitorului poate fi descoperită în art.634 Codul Civil al Republicii Moldova: „Garanția debitorului constă în obligația lui la o prestație necondiționată sau la o prestație depășind obiectul propriu zis al contractului”

După cum rezultă din definiţie, garanţia debitorului este totdeauna de natură contractuală, întrucît constituie un angajament asumat de debitor şi acest angajament poate să constea fie în obligaţia debitorului la o prestaţie necondiţionată, fie în obligaţia lui la o prestaţie depăşind obiectul propriu zis al contractului. În cazul în care garanţia debitorului este exprimată printr-o prestaţie necondiţionată, debitorul renunţă de a invoca eventualele excepţii prin care s-ar urmări evitarea executării obligaţiei, executarea parţială sau amînarea executării.5

Din noțiune putem desprinde și conduita ulterioară a participanților la aceste raporturi.

Natura Juridică

Prima întrebare care apare în situația Garanției Debitorului este dacă aceasta este sau nu un contract. Personal cred că garanția debitorului se materializează printr-un contract (și nu un alt act juridic). Acest contract este unul accesoriu, solemn, unilateral, aleatoriu( fiind discutabilă însăobligația de prestație necondiționată )

- Este accesoriu față de obligația principală pe care o are debitorul față de creditor. Nașeterea garanției debitorului este condiționată de nașterea obligației principale și urmează soarta acesteea. Spre deosebire de fidejusiune unde care nu poate întrece datoria principală aici debitorul se poate obliga în cazul neexecutării obligației principale la o obligație de o valoarea mai mare decît obligația inițială cu toate acestea legea prevede expres că debitorul nu trebuie să se oblige în mod exagerat ( limita rămânând la discreția judecătorului în fiecare caz împarte). Deasemenea în situația dată legiuitorul nu a stabilit cînd trebuie de încheiat acest contract. Deaceea se poate de presupus că la fel ca și în cazul la majoritatea contractelor accesorii acesta poate fi încheiat concomitent sau ulterior contractului principal, dar nicidecum înaintea acestuia( situația este asemănătoare în cazul contractului de gaj , contractului de fidejusiune etc.)

5 Comentariu la Codul Civil al Republicii MoldovaPage | 4

- Contractul prin care se institue garanția debitorului este unul solemn. Observăm că legiuitorul a introdus forma scrisă a acestuia ca formă indispensabilă valabilității. Cu toate acestea legiuitorul nu a menționat expres despre nulitatea actului de instituire a garanției debitorului dacă nu se respectă forma scrisă ceea ce ne face să presupunem că în cazul nerespectării formei prescrise de lege, efectele acestuia totuși se vor produce.

- Este unilateral deoarece în cazul acesta se obliga numai debitorul adică doar una dintre părți și anume prestația pe care trebuie să o presteze debitorul în cazul neexecutării obligației principale ce parvine din contractul de bază , sau obligația/imposibilitatea acestuia de a invoca eventualele excepții pentru neexecutarea obligației ( necondiționarea executării obligației )

- Este un contract aleatoriu deoarece părțile nu cunosc de posibilitatea reala că acesta să fie executat sau nu deoarece acest lucru depinde de executarea obligații ce parvine din cadrul contractului principal, neexecutarea obligației fiind o cauză suspensivă ce într-un final ar putea face necesară executarea obligației prevăzute în contract. În același timp în cazul garanției debitorului ce constă în executarea necondiționată a obligației principale, aceasta își produce efectul din momentul acordului de voință a părților pe toată durată executării obligației, în cazul de față consider că elementul suspensiv este existența și apariția unui eveniment/ unei cauze care conform legii i-ar permite debitorului să nu-și execute propria obligație prevăzută în contractul principal.

Condiții de validitate

Din conținutul articolelor 634-636 Cod Civil putem descoperi următoarele condiții care necesită a fi respectate de părți pentru ca actul de instituire a garanției debitorului să producă efecte între părți și să dea naștere unei obligații în cazul în care obligația principală în cele din urmă nu este executată de către debitor.

Garanţia debitorului fiind de natură convenţională trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de valabilitate ca şi orice act juridic civil. În caz contrar, garanţia debitorului este lovită de nulitate şi respectiv nu produce efectele stipulate în articolul precedent. Astfel este cazul, garanţiei date de către o persoană fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă, garanţiei privitoare

Page | 5

la o prestaţie contrară legii, ordinii publice sau bunelor moravuri (art.220), etc. În cazul în care, debitorul se obligă la o prestaţie ce depăşeşte obiectul contractului, atunci garanţia va fi valabilă numai dacă debitorul nu se obligă în mod exagerat. Caracterul exagerat al prestaţiei se determină de la caz la caz, ţinîndu-se cont de o serie de împrejurări, precum ar fi de pildă împrejurările concrete ale cauzei depăşirea substanţială a valorii prestaţiei, termenul suplimentar acordat de creditor pentru executarea obligaţiei, mărimea prejudiciilor suportate de către creditor, etc. Aprecierea caracterului exagerat al prestaţiei suplimentare la care s-a obligat debitorul, se efectuiază de către instanţa de judecată, reieşinduse din împrejurările concrete ale cauzei. După cum se observă din conţinutul acestui articol, legiuitorul nu acordă instanţei de judecată dreptul de a reduce mărimea prestaţiei exagerate pînă la limita în care aceasta ar deveni neexagerată, precum se întîmplă spre exemplu în cazul clauzei penale, ci lipseşte garanţia integral de efecte.

Consimțământul – în cazul de față este nevoie de consimțământul atât a creditorului cât și a debitorului, lipsa acordului de voință a celor doi și vicierea consimțământului are ca efect nulitatea acestuia.

Nu trebuie să contravină legii – dacă debitorul va fi supus executării unei prestații ce contravine normelor legale , actul dat urmează a fi declarat nul.

Debitorul nu se obligă în mod exagerat – în cazul de față legiuitorul ține să apere securitatea economică a debitorului care riscă în modul acesta în cazul neexcutării unei obligații se fie nevoi să presteze un neechivalent vădit prestației creditorului ce ar distorsiona vizibil părțile. De multe ori instanța decide dacă obligația pe care a acceptat-o debitorul ( fără ca să existe vre-un viciu de consimțământ) este exagerată și debitorul se expune unei poveri prea mari față de obligația ce trebuie executată sau această prestare este în limitele permise de lege.

Forma scrisă – interpretarea art.636 poate fi diferită, legiuitorul a specificat că garanția produce efecte doar respectând forma scrisă totuși din conținutul acestui articol nu ar rezulta că nerespectarea formei scrise ar avea ca efect nulitatea garanției.6

6 Comentariul la Codul Civil

Page | 6

Conținutul Juridic

Garanția debitorului nu se încadrează perfect nici în categoria garanțiilor personale nici în categoria garanțiilor reale. Personal cred că garanția debitorului s-ar încadra mai bine în categoria garanțiilor autonome ( chiar dacă se deosebește radical de garanțiile autonome reglementate de noul Cod Civil al României ).

Din noțiunea expusă de legiuitor în articolul 634 Cod Civil observăm că garanția debitorului este formată din două elemente principale/ alternative: obligația la o prestație necondiționată sau o prestație ce depășește obiectul propriu zis al contractului. Aceste două obligații pot fi alternative, dar în anumite situații pot fi și cumulative, de ex. atunci cînd devine imposibilă executarea obligației principale.

- Obligația la o prestație necondiționată – acest lucru presupune că debitorul nu va putea invoca eventualele excepții prin intermediul cărora ar fi posibil de neexecutat obligația din contractul principal. Astfel debitorul renunță la tot ceea ce ar putea opune în cazul în care nu ar fi acceptat acest tip de garanție.

- Obligația la o prestație ce depășește prestația din contractul principal – În cazul de față părțile pot conveni la executarea de către debitor a unei alte prestații carer poate depăși prestația din contractul principal. Acest tip de garanție este vizibil în favoarea creditorului care ar putea avea beneficii mai mari în cazul în care debitorul nu execută obligația principală. Cu toate acestea legiuitorul a instituit un mecanism de apărare a debitorului și anume acesta nu trebuie să se oblige exagerat față de creditor. Limita „să se oblige exagerat” urmează a fi decisă între părți sau de către instanța de judecată, cea din urmă neavînd posibilitatea de a micșora acea limită, în cazul în care instanța constatează că debitorul se obligă exagerat atunci garanția nu își mai produce efectele.

ConcluzieGaranția debitorului reprezintă o formă atipică de garantare a executării

obligației. Consider că acest tip de garanție este totuși o metodă efiecientă de garantare a obligației, atît pentru debitor cît și pentru creditor. În același timp în situația dată debitorul se expune unor riscuri destul de mari, inclusiv prin aceea că nu va putea opune creditorului excepțiile de neexecutare sau prin aceea că ar putea fi nevoit să execute o prestație cu o întindere mai largă decît cea principală indiferent din ce cauză nu a fost executată obligația principală.

Page | 7

Bibliografie

Codul Civil al Republicii MoldovaComentariul Codului Civil al RMDrept Civil „Drepturi reale. Teoria generală a obligațiilor.” – Sergiu Baieș, Victor Volcinschi, Aurel Băieșu, Valentina Cebotari, Ion Crețu. Ed.„Tipografia Centrală”- an. 2005

Page | 8