Post on 13-Nov-2014
description
EMINESCUUN VEAC DE NEMURIRE
BUCURESTI, EDITURA MINERVA, 1991
EMINESCU SI ARTELE
FRUMOASE
«
Ziua de naştere a lui Eminescu tinde să rămână
sărbătoare a poeziei. Insul s-a topit profund în
concepte, în viziuni şi în metafore, şi iată-l astăzi,
renăscând în noi, din ce în ce mai viguros, ca o
coloană fără de sfârşit » (Nichita Stănescu).
A
rtiştii care i-au întruchipat trăsăturile în bronz şi
marmură sau în pictură, s-au oprit cu predilecţie
la înfăţişarea adolescentină a poetului, folosind
ca document iconografic prima fotografie
cunoscută, cea mai larg răspândită, realizată la
Praga, înainte de a sosi la Viena.
E
minescu apare ca un visător, contemplativ în toată
splendoarea astralei sale frumuseţi. Caragiale avea
să-şi amintească: „o figură clasică încadrată de
nişte plete mari, negre, o frunte înaltă şi senină,
nişte ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se
vedea că cineva este înlăuntru, un zâmbet blând şi
adânc melancolic. Avea aerul unui tânăr coborât
dintr-o icoană, un copil predestinat durerii, pe
chipul căruia se vedea scrisul unei dureri viitoare”.
P
rimul monument consacrat lui Eminescu, prin
subscripţie publică, la numai un an de la moartea
lui, este bustul realizat de sculptorul Ion Georgescu,
inaugurat la 11 septembrie 1890 în parcul oraşului
Botoşani. În anul următor i s-a modelat şi un
medalion pentru mormântul de la Bellu. Un bust
realizat de Vladimir Hegel a fost amplasat în 1892
în faţa Ateneului Român. La Iaşi în grădina Copou, I.
Mateescu a aşezat în 1934 un bust al lui Eminescu.
I
. Jalea, Niculina Ilie I. Shmidt-Faur,
I. Irimescu, C. Medrea reprezintă
sinteza unor îndelungate căutări ce-i
definesc poetului, eternitatea în
planul creaţiei.
EMINESCU. BUST
Ion Jalea Niculina Ilie
EMINESCU. BUST
I. Shmidt-Faur Ion Irimescu
EMINESCU. BUSTC. Medrea
STATUIA LUI MIHAI EMINESCU DIN BUCUREŞTI, EXECUTATĂ ÎN BRONZ, ÎN 1963, DE SCULPTORUL GHEORGHE D. ANGHEL
S
tatuia lui Mihai Eminescu din Bucureşti,
executată în bronz, în 1963, de sculptorul
Gheorghe D. Anghel în atelierul său de la
Mânăstirea Pasărea, amplasată în faţa
Ateneului Român din Bucureşti, instituie
prezentul etern. Eminescu pare „identic cu
sine însuşi” în Eul pur, în „Fiinţarea absolută”.
L
ui Gh. D. Anghel îi revine meritul dea fi propus o
soluţie plastică nouă faţă de ceea ce s-a realizat până
la el. Transfigurându-i trăsăturile, în direcţia
accentuării unei înţelegeri filosofice a existenţei, el
le-a imprimat o anume atemporalitate, o sfioşenie
adolescentină, realizând una dintre cele mai
tulburătoare imagini ale poetului. Cu sentimentul
luciferic al solitudinii, sculptorul nu se teme totuşi de
terestru, nu respinge corporalul, ci îl stilizează,
sacralizându-l, ca lăcaş al spiritului.
I
on Vlasiu l-a întruchipat pe Eminescu „tânăr,
purtând în piept, ca un semn de veşnicie,
Luceafărul. Poetul s-a înălţat în sferele
celeste, dar privirea lui coboară spre pământ,
ascultându-i chemarea” (Dan Grigorescu).
ION VLASIU
MAESTRII PALETEI…au surprins în peisaje de un vădit lirism,
atmosfera specifică Ipoteştilor şi
împrejurimilor, pe unde a copilărit cel ce fiind
„băiat” cutreiera codrii de aramă cu gravitate
şi candoare, uimit de frumuseţile mereu
proaspete ale naturii, mai ales în ipostaza ei
vegetală. Sunt itinerare spirituale în suite de
imagini străbătute de fiorul unei adânci
înţelegeri pentru opera poetului. Asemenea
tablouri dobândesc o aură poetică, percepţia
fiindu-ne sensibilizată de versurile eminesciene
care le conferă un plus de frumuseţe .
PEISAJE LIRICE
STEFAN LUCHIANi-a schiţat portretul în cărbune, la München, în
anul 1890 şi l-a trimis în ţară lui Titu
Maiorescu. Pictorul a caligrafiat sus, în
dreapta, semnătura poetului, iar jos a transcris
versurile: ”Zadarnic după umbra ta dulce le
întind: /Din valurile vremii nu pot să te
cuprind”. Chipul poetului este înfăţişat într-un
moment de încordare spirituală, de privire în
fiinţa sa lăuntrică: „pletos, cu mustaţă, fruntea
înaltă, cu privirea abia ghicită sub
întunecimi”(George Munteanu)
STEFAN LUCHIAN
P
oezia eminesciană conţine, virtual, prin marea ei
plasticitate, o inepuizabilă bogăţie de imagini
incitante. Artistul ilustrator dă frâu fanteziei,
căutând la rându-i, reprezentări vizuale
expresive, echivalenţe plastice pentru a
transpune grafic imaginile poetice.
ARTISTUL ILUSTRATOR
ECHIVALENTE PLASTICE
ATMOSFERA SPIRITUALA SPECIFIC EMINESCIANA
cuprinde semnificaţii subtile pe care graficienii le relevă prin imagini vizuale
EMINESCU ÎN NUMISMATICA SI FILATELIE
Imortalizarea chipul poetului pe medalii si
marci postale
C
ei dintâi care au imortalizat chipul poetului pe o medalie - faţă de argint,
au fost ieşenii. În partea de sus, legenda semicirculară MICHAIL
EMINESCU, iar în lateral, anii de viaţă. Aniversarea a 90 de ani de la
naşterea lui M. Eminescu, în anul 1940, a prilejuit apariţia plachetei de
bronz, bătută după macheta realizată de sculptorul Gh. Stănescu, pe o
singură faţă, prezentând bustul poetului întors cu privirea spre stânga,
iar pe bandă, inscripţia. M. Eminescu.
P
entru realizarea machetei, autorul s-a inspirat din fotografia realizată la
Praga, în anul 1869, de J. Tomas. În anul 1964, cu ocazia comemorării a
75 de ani de la moarte, sculptorul Haralambie Ionescu modelează
macheta pentru medalia ce va marca acest eveniment. St. Crudinshi a
modelat unul dintre cele mai expresive portrete eminesciene din
medalistica românească.
M
edalia de bronz patinat cu diametrul de 60 mm, prezintă
pe avers, capul poetului cu privirea spre stânga.
Dedesubt, semnătura poetului. Pe revers, sunt prezentate,
în partea de jos, o ramură de lauri şi o făclie. Primele
insigne bătute de Filiala Botoşani sunt prilejuite de
comemorarea a 90 de ani de la moartea poetului.
Semicircular, inscripţiile EMINESCIANA-79 şi EXPOZIŢIA
FILATELICA. Cu prilejul centenarului s-a realizat la
Botoşani o medalie a poetului, modelată de Gheorghe
Adoc şi bătută la Monetăria Statului din Bucureşti.
MEDALIA DE BRONZ PATINAT
CENTENARUL EMINESCU
Pentru prima dată, Eminescu apare în
filatelia română în anul 1939, pe două
mărci poştale emise cu ocazia împlinirii
a 50 de ani de la moartea sa. În anul
1950 s-a comemorat centenarul naşterii
sale. Atunci a fost emisă o serie
compusă din cinci valori. Prima marcă
din serie reprezenta portretul poetului
la maturitate, iar celelalte patru valori,
semne alegorice din poeziile: „Împărat
şi proletar”, „Înger şi demon”, „Viaţa” şi
„Scrisoarea III”.
Filatelia moderna - cronicar
constiincios
O
nouă marcă poştală va fi emisă la comemorarea a 125
ani de la naşterea poetului. În anul 1964, în cadrul seriei
„Aniversări culturale”, îl regăsim pe Eminescu alături de
Ion Creangă, Emil Gârleanu, Michelangelo Buonarotti,
Galilei şi William Shakespeare. În anul 1961 Eminescu
este inclus în cadrul seriei „sculpturi româneşti”,
prezentat în viziunea lui Constantin Baraschi.
A
lte materiale filatelice au fost realizate de filialele
Asociaţiei din România.
MARCI POSTALE
MARCI POSTALE
MARCI POSTALE
MATERIALE FILATELICE REALIZATE DE FILIALELE ASOCIATIEI DIN ROMÂNIA
EMINESCU ÎN MUZICA
TOMA MICHERUEminescu avea convingerea, asemenea
lui George Enescu, că folclorul este o
„limbă a sentimentului”. A aprofundat
melosul popular, spre a-i extrage
esenţa pură a spiritualităţii naţionale,
glasul particular al neamului
românesc. Ca ziarist, a inserat pagini
de reală căldură sufletească despre
reprezentanţii de seamă ai şcolii
noastre muzicale: Alexandru
Flechtenmacher, Eduard Caudella,
Toma Micheru.
P
rimii „tălmăcitori în muzică” ai versului eminescian au
fost: George Stephănescu, Tudor Flondor, Gheorghe
Scheletti, Ciprian Porumbescu. „Înger de pază” de
Ciprian Porumbescu, „Ce te legeni codrule?” de
Gheorghe Scheletti, serenada „Somnoroase păsărele”
de Tudor Flondor şi ciclul de lieduri „Floare albastră”,
„Şi dacă…”, „La steaua”, „Somnoroase păsărele”,
corurile „Barcarola” şi „La Bucovina” de George
Stephănescu, reprezintă paginile de referinţă ale anilor
1880-1889.
I
sidor Vorobchievici, Carol Decker, George I. Mugur au transpus
poeziile: „De ce nu-mi vii”, „Revedere”, „De-oi adormi curând”. Devenit
epitaf sonor, varianta cântecului „Mai am un singur dor” de George
Mugur a răsunat - în versiunea pentru cor bărbătesc cu solo de tenor -
la înmormântarea lui Eminescu. Tenorul Constantin Bărcănescu
împreună cu corul bisericii Creţulescu, au interpretat patetica pagină
muzicală. În ultimul deceniu al veacului al XIX-lea, alături de Eduard
Caudella, Ioan Scărlătescu, Scarlat Cocorăscu, Eusebie Mandicevschi,
se remarcă Georghe Dima. Promovând liedurile lui george
Stephănescu, Gheorghe Dima, Guilelm Şorban şi Gheorghe Scheletti,
au reuşit să creeze un „curent eminescian” în rândurile compozitorilor.
G
heorghe Stephănescu a scris noi lieduri şi
coruri - „Kamadeva”, „O, rămâi”, „Pe lângă
plopii fără soţ”, „De ce nu-mi vii?”, „Lasă-ţi
lumea ta uitată”- în tonalităţi „adânci şi
nemaiauzite”, care uimesc generaţiile.
„ULTIMA-MI DORINTA”„PE LÂNGA PLOPII FARA SOT”
Redactare text : Viorica Bica
Realizare Power Point : Raluca Bucur
Coloana sonora: muzica instrumentala la
nai si vioara,
http://www.youtube.com/watch?
v=EL0PsHWwkS4