Post on 29-Nov-2015
ANEXAREA DOBROGEI LA TARA
ROMANEASCA
Dobrogea este un habitat istoric și geografic care
face parte din teritoriul României și Bulgariei,
teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră. Regiunea
era cunoscută în trecutul istoric sub numele
de Sciția Mică. Din punct de vedere administrativ
cuprinde în România județele Tulcea și Constanța iar
în Bulgaria — regiunile Dobrici și Silistra.
ISTORIA ANTICA A DOBROGEI
Dobrogea a fost locuită din timpuri străvechi de
triburi trace printre care cele de la nord erau numite geto-dace
(Geți fiind numirea grecească iar Daci cea romană). Așa
cum Herodot menționează în Istoriile sale, în 514, anul
expediției lui Darius, șahul persan, Dobrogea era locuită în mare
parte de triburi geto-dace. Chiar și sub stăpânirea persană,
cetățile grecești au influențat semnificativ comerțul dintre mare
și Dacia, marcând progresul comerțului dacilor și a civilizației
acestora.
Printre cele mai importante dintre aceste cetăți se
numără:Odessos(Varna),Apollonia, Dionysopolis (Bal
cic), Callatis, Tomis, Histria, Argamum, Halmyris, iar
pe cursul Dunării Aegyssos(Tulcea)
și Axiopolis(Cernavodă)
CETATEA HISTRIA MONEDE BATUTE LA HISTRIA
În circa 330, Alexandru cel Mare i-a înfrânt
pe tracii vasali ai perșilor, și a ocupat Dobrogea,
imperiul său ajungând până la Dunăre. În 322, anul
destrămării imperiului lui Alexandru, Dobrogea este
inclusă în regatul macedonian, iar geto-dacii își reiau
autonomia locală de care dispuneau pe vremea
perșilor.
DOBROGEA ROMANA
Dobrogea a fost inclusă în a doua jumătate a secolului I
î.Hr. în provicia romană Moesia Inferioara de
către împăratul Octavian Augustus.
În timpul războaielor dacice Dobrogea a fost un teatru de
război între daci, aliați cu sarmații contra romanilor. Una
din cele mai strălucite victorii ale romanilor în aceste
războaie a fost cea de la Adamclisi (102), unde s-a ridicat
monumentul de la Tropaeum Traiani.
Printre barbari care au început să apară pe teritoriul
Dobrogei în secolul al III-lea se
numără:goții, gepizii și hunii.
Odată cu împărțirea definitivă a imperiului roman din 395,
Dobrogea intră în componența Imperiul Roman de Răsărit,
treptat creștinatși denumit mai târziu (de istoricii mai
recenți, începând cu germanul Hieronymus Wolf) "Imperiul
Bizantin".
CONDUCEREA DOBROGEI IN TIMPUL LUI MIRCEA
CEL BATRANMircea cel Bătrân a alipit Țării
Românești Dobrogea în 1388/9 .În 1393, Baiazid I
cucerește sudul Dobrogei și îl atacă pe Mircea în
Țara Românească, dar fără succes, iar
în 1395 Mircea recucerește teritoriile pierdute cu
ajutorul aliaților săi,Regatul Ungariei. A treia
ocupație otomană a avut loc între 1397 și 1404.
Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur
Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de
anarhie în Imperiul Otoman.În 1403, Mircea
ocupă cetatea genoveză Licostomo de la
gurile Dunării, iar în 1404 recucerește
Dobrogea și se implică în luptele dinastice din
Imperiul Otoman.
MIRCEA CEL BATRAN
După moartea lui Mircea, în 1418, fiul său Mihail I, reîncepe
luptele cu turcii, pierzându- i via a într-o luptă în 1420.În anul ș ț
acela, sultanul Mehmed I cucere te Dobrogea, ara ș Ț
Românească rămânând doar cu Delta Dunării, dar nu pentru
mult timp.
Unirea Dobrogei, străvechi pământ getic intrat primul în
lumina istoriei, a însemnat în realitate împlinirea
aspirațiilor românilor dobrogeni. Pe tot parcursul
războiului, românii dobrogeni, autohtoni ai regiunii, au
sperat victoria armatei române și posibilitatea unirii cu
România, după cum o demonstrează primirea cu toată
cinstea din iunie 1877 făcută la Măcin trupelor ruse și apoi
în decembrie 1877 petiția dobrogenilor care, acoperită de
nume și semnături, cerea unirea Dobrogei cu România.
Unirea Dobrogei cu țara a fost dorința guvernului și populației
românești în aceași măsură și nu o situație impusă de ruși, pe care
oamenii politici români ar fi încercat să o evite. (Geograful Grigore
Cobălcescu scria referindu-se la Dobrogea: "În aceste circumstanțe nu
văd ce am putea face decât să privim Dobrogea ca o proprietate a noastră
și să ne gândim ce vom face cu ea, pentru a profita de această stăpânire
legală, și desigur să facem tot ce putem pentru a-i mulțumi pe etnicii
stabiliți pe acest pământ și să căutăm să păstrăm frăția lor."; poetul Mihai
Eminescu vorbind despre Dobrogea afirma:"Din punct de vedere istoric,
noi avem dreptul indisputabil asupra Dobrogei.
Roman în perioada lui Augustus, locul de exil al lui Ovidius,
marele poet, cândva a bizantinilor, trecând de la dinastia
Assanizilor la Valahia, a continuat să rămână Valahiei, până la
momentul când ne-a fost luată de turci"; I. C. Brătianu, cu ocazia
unui discurs în Senat pe 28 septembrie 1878 pleda de asemenea
pentru dreptul istoric al României asupra Dobrogei: "Provoc pe
oricine poate demonstra cu dovezi că Dobrogea ar fi aparținut
statului bulgar. La începutul secolului al XV-lea turcii au furat
Dobrogea de la noi cu sabia. […] Nimeni nu trebuie să
îndrăznească să spună că Dobrogea a aparținut Bulgariei; noi
suntem stăpânii legali prin sânge, am pierdut-o prin sabie și acum
este a noastră... prin sabie!")
Ceea ce a încercat în fapt clasa politică românească, a fost
evitarea pierderii sudului Basarabiei, pentru că nu s-a dorit o
tranzacție teritorială pe seama unor teritorii românești.
România obținea deci, prin ceea ce avea să devină cunoscut
drept "Războiul de Independență", recunoașterea
suveranității sale asupra teritoriului dintre Dunăre și Marea
Neagră.
Participarea României la războiul din 1877-1878 și cucerirea
independenței de stat a însemnat egalitatea juridică cu toate
statele suverane, având o adâncă semnificație morală pentru că a
ridicat conștiința națiunii române libere și a permis realizarea în
perspectivă, atunci când istoria a permis-o, a Marii Uniri de la
1918. Nu mai puțin important a însemnat eliberarea altor
populații balcanice de sub dominația otomană, contribuind
decisiv la evoluția acestora ca state moderne într-o epocă de
afirmare a spiritului național.
STEMA DOBROGEI
REINTREGIREA
Toamna lui 1918 a înclinat definitiv balanța armelor de
partea Antantei pe Frontul de Vest, deruta previzibilă a Puterilor Centrale
determinând conducerea politico-militară a României să reintre
în "Marele Război" pentru a elibera teritoriile ocupate de forțele militare
străine și în speranța împlinirii idealului "Marii Uniri". După ce în 29
septembrie 1918 Bulgaria s-a recunoscut înfrântă de Antantă, Dobrogea a
rămas câtăva vreme sub ocupația germană, dar în decursul lunii
Octombrie unitățile armatei Mackensen se retraseră la rândul lor, astfel
că armistițiul cu Germania (11 noiembrie 1918) avea să găsească
România și în stăpânirea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră.
Populația dobrogeană a reușit să înlăture în mod
rapid toate vicisitudinile create de război. Unirea
tuturor românilor într-un singur stat național de
295.000 km2 cu 18,5 milioane de locuitori și
stăpânirea unui litoral de 460 km între
gura Nistrului și Ecrina (Ecrene în turcește) au adus
Dobrogei o prosperitate deosebită, cum o
demonstrează nivelul dezvoltării sale generale din
perioada interbelică.
PROIECT REALIZA DE:ION OANA ALEXANDRA SI
DENA IONELA
PROFERSOR INDRUMATOR:VAJIAN CAMELIA
CLASA A XII-a A